Valențe educative ale poveştilor şi basmelor

Rolul educativ al basmelor şi poveştilor

De-a lungul timpului educatoarele au observat că preșcolarii iubesc poveștile și

basmele, că acestea au o influență deosebită asupra dezvoltării caracteriale ale
micului preșcolar, prin rolul lor educativ și lărgind orizontul preșcolarilor,
oferindu-le de fiecare dată ocazii de a învăța, de a cunoaște.
Poveștile și basmele îl fascinează pe copil, transpunându-l în spațiul și timpul în
care se realizează acțiunea poveștii, stârnind în sufletul curat primele sentimente și
provocându-i să urmărească acțiunea care îl captează. Ascultând povestea, se
identifică cu personajele și trăiește împreună cu ele aventuri emoționante, căutând
binele, frumosul și adevărul, care în poveștile și basmele pentru copii triumfă
întotdeauna.
Prin temele pe care le abordează, poveștile și basmele le oferă copiilor situații
pentru înțelegerea și rezolvarea unor probleme de viață, prin soluții la conflicte,
temeri și probleme interioare, care-i provoacă copilului nesiguranță. Nesiguranța și
alte probleme ale copiilor precum: furia, cearta, plânsul, indiferența, etc.; sunt deci,
înlăturate prin învățătura pe care copiii o trag din poveste.
Educatoarea, în grădiniță, utilizează basmele și poveștile pentru a-i calma pe
copii, povestirea realizându-se într-o atmosferă relaxantă, liniștitoare și captivantă
prin tonul cu care este prezentată și prin materialul intuitiv reprezentat de imaginile
din poveste.
Eroii basmelor le oferă copiilor modele perfecte; îi învață cinstea, adevărul,
curajul, credința, devotamentul. Ei le „transmit mesaje clare: dacă crezi în visul
tău, poți să-l atingi! Curat, cinstit, folosind propriile tale puteri. Să ai încredere, și
imposibilul nu există! Să ai prieteni, pentru că dacă ai, niciodată nu vei fi
singur!”(prof. Barta Timeea, 2012).
 Așa că, la ivirea unei probleme în grădiniță, educatoarea poate apela la
repovestirea unor pasaje din povești, sau a unor povești, a căror mesaj îi învață pe
copii să învingă răul cu care se confruntă: ura, răutatea, conflictul; ca binele să iasă
la suprafață și să se propage, copiii deschizându-și mintea și mai ales sufletul,
arătând prietenie, iubire, milă; sentimente pozitive care-i dezvotă copilului un
caracter puternic și pozitiv.
Caracterul educativ al poveștilor și basmelor reiese din conținutul acestora, copiii
fiind atenți la întâmplări, descoperind comportamente, trăsături ale personajelor,
memorând, realizând analize și sinteze; și comparând, putând stabili chiar relații
între fapte și personaje, astfel ajungând la generalizări. Dar, receptarea atentă a
poveștilor și basmelor contribuie, în primul rând, „la familiarizarea preșcolarilor cu
structura limbii literare, cu bogăția și expresivitatea limbajului, însușindu-și
cuvinte cu sensuri proprii și figurate, expresii poetice, formule specifice poveștilor
și basmelor, construcții ritmate și rimate, zicale, proverbe, structuri gramaticale”
(Florica, Mitu, Ștefania, Antonovici, 2005); la formarea conștiinței morale,
poveștile și basmele ilustrând manifestări ale binelui și răului: „Făt Frumos din
lacrimă”, „Scufița Roșie”, „Punguța cu doi bani” e.t.c.; la însușirea de cunoștințe
prin expuneri aproape științifice ale unor teme de interes pentru copii precum
cartea, sărbătorile de iarnă care lărgesc orizontul copiilor: „Povestea cărții de
povești”, „Povestea lui Moș Nicolae” e.t.c.; la conștientizarea necesității și a
existenței relațiilor dintre copii și a acestora cu părinții lor: „Trei semne ale
prieteniei”, „Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici”, „Fata babei și fata
moșneagului”e.t.c.
Și pentru că „în procesul de comunicare cu ceilalți transmite ceea ce a
auzit”(instit. Florentina, Popa, 2006); expunerile orale ale unor opere literare,
povești sau basme, trebuiesc realizate cu tonul potrivit folosind un limbaj plăcut cu
cuvinte alese pentru a emoționa copilul și a-l capta și coopta în dezvoltarea
capacității de comunicare a viitoarei generații ce se ivește în prezent în persoana
micului preșcolar așezat pe scăunelele puse în formă de semicerc; pentru a-și
dezvolta sentimente și stări afective pozitive în grupa mică, pentru a se familiariza
cu diverse aspecte ale vieții care să-i influențeze comportamentul în grupa
mijlocie și pentru sesizarea planului real de cel ireal, fantastic, pentru exersarea
capacității de a comunica și stimularea creativității limbajului în grupa mare.
Sub influența poveștilor și basmelor preșcolarii preiau și conservă în memoria lor
structurile dialectale „la grădiniță cultivându-se astfel un limbaj elevat la care
preșcolarii... aderă tot mai mult și încep să-i corecteze apoi și pe cei de
acasă.”(Tinca, Crețu, 2009)
Rolul nostru, al educatoarelor este acela de a-i atrage pe copii spre a conștientiza
frumusețea și valoarea literaturii și limbii române, prin intermediul poveștilor și
basmelor, înglobându-le într-un mod cât mai atractiv în cadrul activităților
integrate realizate în grădinițe, utilizând metode și procedee prin care să trezim
interesul copiilor pentru povești și educarea viitorului cetățean în spiritul cultivării
prin carte; insuflându-i copilului bucuria de a citi, de a răsfoi o carte, de a avea
grijă de aceasta. Utile în acest caz sunt și parteneriatele cu bibliotecile din imediata
apropiere a grădinițelor, bibliotecile venind în sprijinul educatoarelor și implicit a
copiilor cu activități dedicate exclusiv copiilor, prin care bibliotecarele sau chiar
actori îi invită pe copii în biblioteci sau librării pentru a le citi copiilor povești și
basme, pentru a-i atrage în activitatea de utilizare a cărților, singura care le poate
schimba copiilor destinul într-un mod cât mai echitabil.
În aceste timpuri, când lumea aspiră și luptă pentru a câștiga lucruri chiar
nemeritate, poveștile și basmele, îi învață pe copii încă din grădinițe valori
adevărate și eterne; devenind resurse neprețuite în viața copilului care-l vor
conduce cu succes spre o persistență în timp a învățării care se realizează numai și
numai cu ajutorul cărții.
 Valențele educative ale poveștilor la copii de vârsta preșcolară

La vârsta copilăriei, poveştile şi basmele sunt mai mult decât simple istorisiri.
Ele reprezintă un instrument foarte important aflat la îndemâna părinţiilor, pentru a
stimula dragostea de lectură şi cărţi, curiozitatea intelectuală a micuţului, dar şi un
instrument pentru a consolida legătura afectivă copil-părinte.

În această etapă se fixează principalele valori şi modele de viaţă, iar copilul se

identifică cu personajul care corespunde cu modelul educaţional existent.
Personajele din basme ne însoţesc în anii copilăriei şi ne oferă modele pe care să le
urmeze în viaţa adultă.

Prin intermediul poveştilor, copilul descoperă lumea şi se poate plasa în situaţii

de viaţă în afara contextului familial. Prin lupta dintre bine şi rău şi situaţiile
conflictuale întâlnite, copilul învaţă strategii de viaţă, descoperă consecinţele unor
fapte şi atitudini şi îşi însuşeşte comportamente sociale pozitive.

Fără a fi obligat să treacă printr-o experienţă negativă, copilul poate învăţa astfel
să descopere lumea din jur, oamenii şi modul în care aceştia acţionează în diferite
situaţii de viaţă. Multe dintre poveştile pentru copii semnalează la nivel metaforic
lupta dintre bine şi rău, identifică principalele tipologii comportamentale, precum
şi modul în care anumite situaţii concrete de viaţă îşi pot găsi rezolvarea.

În povești ca ”Scufiţa Roşie” și „Capra cu trei iezi”, copiii înţeleg faptul că, până
la o anumită vârstă, trebuie să asculte şi să respecte sfatul părinţilor pentru a evita
pericolele iminente.

Finalul acestor poveşti aduce întotdeauna soluţia salvatoare prin implicarea

factorilor educaţionali, reprezentaţi de familie şi ceilalţi formatori din viaţa
copilului.

Poveştile stimulează dorinţa de cunoaştere, imaginaţia şi creativitatea copilului.

Contextul narativ al basmului facilitează accesul copilului la cuvinte şi expresii
noi, permite înţelegerea sensului unor cuvinte abstracte sau metaforice, dezvoltând
astfel limbajul şi gândirea. Imaginaţia şi creativitatea joacă un rol important în
viaţa copilului pentru că ea este cea care îl ajută pe copil să stabilească o legătură
între lumea sa internă şi cea externă, să îşi construiască propria imagine de sine şi
să dezvolte pe viitor strategii de succes pentru rezolvarea problemelor şi
identificarea soluţiilor.
 Copiii pun întrebări părinţilor, se bucură pentru victoria personajului cu care se
identifică, devin trişti sau îngrijoraţi atunci când personajul respectiv se află în
dificultate şi învaţă să îşi definească propriile emoţii în raport cu anumite situaţii de
viaţă.

Tot în acest context, copilul învaţă să îşi definească emoţiile pozitive în raport cu
cele negative şi dezvoltă anumite comportamente de tip social.