Sunteți pe pagina 1din 2

TEST GRILA

1. Excepția de neexecutare:
a) nu poate opera atunci când, datorită împrejurărilor și înemnătății micci a prestației
neexecutate, refuzul ar fi contrar bunei-credințe:
b) nu poate opera când există o imposibilitate temporară deexecutare;
c) poate fi invocată de către oricare dintre părți numai dacă din contract ori din uzanțe nu
rezultă că ea este partea obligată să execute mai întâi.

2. În cazul în care neexecutarea obligației este de mică însemnătate, creditorul:


a) poate opta între rezoluțiunea contractului sau reducerea proporțională a prestației sale;
b) poate solicita rezilierea dacă neexecutarea are un caracter repetitiv;
c) are întotdeauna dreptul numai la daune-interese.

3. În caz de neexecutare, clauza penală stipulată de părți într-un contract:


a) dă drept creditorului să renunțe la executarea silită în natură a obligației principale în
favoarea executării directe a cauzei penale;
b) dă drept creditorului să ceară executarea clazei penale dacă dovedește producerea unui
prejudiciu;
c) dă dreptcreditorului să solicite atât executarea în natură a obligației principale, cât și plat
ade penalități, dacă penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor în locul
stabilit.

4. Stipularea clauzei penale:


a) îl scutește pe creditor de dovada prejudiciului suferit;
b) este posibilă în orice tip de contract;
c) crează un drept de preferință în favoarea creditorului obligației principale.

5. Clauza penală:
a) este o convenție accesorie ce se îcnehie înainte de producerea prejudiciului și prin care
părțile stabilesc cuantumul despăgubirilor ceurmează a fi plătite de către debitor;
b) poate fi cumulată cu executarea în natură atunci când a fost prevăzută pentru neexecutarea
obligației;
c) nu este datorată dacă nu sunt întrunite condițiile necesare acordării de despăgubiri.

6. Punerea în întârziere:
a) are ca efect atragerea răspunderii debitorului pentru orice pierdere cauzată de caz fortuit,
cu execepția situației în care cazul fortuit îl exonerează pe debitor de însăși executarea
obligației;
b) operează de drept atunci când nu a fost respectată obligația de a plăti o sumă de bani,
asumată în exercițiul activității unei întreprinderi;
c) nu este necesară în cazul încălcării obligațiilor de a face.
7. Daunele cominatorii:
a) au caracter reparator și se stabilesc de instanța de judecată în raport de prejudiciul suferit
de creditor prin neexecutarea obligației;
b) constituie un mijloc indirect de asigurare a exzecutării în natură a obligației;
c) sunt nedeterminate din punct de vedere al întinderii lor.

8. Nu se aplică daune cominatorii:


a) obligațiilor de a face intuitu personae;
b) obligațiilor de a da care pot fi executate în natură;
c) obligațiilor de a face sau de a nu face pentru care este posibilă executarea în natură pe cale
silită.