Chistul hidatic pulmonar( hidatidoza)

Este o afectiune parazitara cu localizari multiple, care determina un chist

sau mai multe datorita infectiei cu parazitul taenia echinococcus.

Chistul hidatic pulmonar este una dintre localizarile parazitului cea mai
frecventa, este a 2-a localizare dupa chistul hidatic hepatic; este mai frecvent
intalnit in randul persoanelor cuprinse intre 21-40 ani, mai frecvent la barbati.

Alte localizari ale chistului hidatic : creier, oase, splina, rinichi, inima,
pancreas, la nivelul globilor oculari, la nivelul maduvei. La copii : la nivelul
amigdalelor, testiculelor, glandei tiroide etc.

Exista mai multe specii de taenia echinococcus : ec. Granulosus –intalnit in

tari in care exista traditia de a creste animale , exp : Europa de est, rusia, america
de sud, noua zeelanda ; ec. Multiocularis – este localizat la nivelul alveolelor
pulmonare si determina forme severe de hidatidoza.

In chistul hidatic pulmonar este implicat ech. Granulosus. Are 2 forme :

adulta- o intalnim in intestinul cainelul sau ierbivorelor si forma larvara – o
intalnim in organismul gazda la nivelul viscerelor (omul).

Infectia apare la om dupa ce ingera ouale de parazit de la

animale( contaminarea unor alimente, de pe blana).

Patogenie
Adultul de la nivelul intestinul felinelor sau caninelor contamineaza solul,
plantele, apa prin eliminarea de embrioni in materiile fecale. Acesti embrioni sunt
foarte rezistenti in afara organismului gazdei, traind 2 saptamani in mediul acvatic
si chiar 4 luni in zonele cu gheata.

Embrionii sunt ingerati de catre om in urma contactului cu materiile fecale

de la animale; ajung in intestinul omului mai ales la nivelul duodenului si de aici in
vasele de sange prin mucoasa intestinului si prin circulatie pot ajunge fie la ficat,
fie la nivelul plamanului sau in celelalte organe.

La nivel pulmonar exista 3 posibilitati de evolutie ale aceste larve hidatice :

1. Moartea parazitului cu calcificarea hidatidei

2. Ruptura hidatidei( poate sa fistulizeze la nivel respirator-bronhii sau
pleura-)
3. Formarea de vezicule – frecventa la nivelul ficatului

Semne si simptome
La inceput este asimptomatic, devine simptomatic in cativa ani, cu exceptia
organelor vitale.

Pacientul poate sa prezinte :

1. durere toracica inconstanta de regula, insa daca este un chist hidatic

mare care ajunge la nivelul pleurei, durerea devine continua cu caracter
progresiv, agravata la inspirul profund
2. dispnee
3. tuse uscata, iritativa, mai frecventa in formele complicate
4. hemoptizie, sangele este aerat cu alterarea starii generale a bolnavului
5. manifestari alergice daca aceste chisturi se pot rupe si pac. sa prezinte
soc anafilactic , edem quincke

Examen clinic
- o deformare sau asimetrie a toracelui la nivelul hemitoracelul afectat
- la percutie : abolirea transmiterii vibratiilor vocale, scade in intensitate
murmurul vezicular, submatitate/matitate
- la ascultatie : raluri prepitante; daca exista si afectare a pleurei se poate
auzi si o frecatura pleurala
Diagnostic
- facem anamneza bolnavului ( aflam mediul de munca si conditiile de
viata)
- examenul clinic
- analize de sange : eozinofile crescute peste 5%, leucocitoza, probe
inflamatorii crescute –VSH si proteina C reactiva-
- examenul sputei – ne ajuta daca chistul hidatic s-a rupt , putem izola in
sputa vezicule si chiar fragmente din membrama
- teste imunologice care pot fi pozitive in cazul infectarii cu ech.
Granulosus
- putem avea Zincul seric scazut
- radiografie toracica – apare ca o opacitate de forma rotunda ovalara,
regulata, bine delimitata, omogena, poate fi unica sau pot fi multiple
- ecografie toracica – ne ajuta sa identificam un chist localizat in zona
periferica sau in pleura
- CT la nivelul toracelui cu sau fara substanta de contrast
- Bronhoscopie
- Scintigrafie pulmonara cu radioizotopi – se foloseste tegmediu – se duce
catre zonele avascularizate

Diagnostic diferential
- Tuberculoza pulmonara
- Tumori pulmonare
- Diverse malformatii congenitale pulmonare
- Pleurezii inchistate etc.

Tratament
1. Medicamentos- antiparazitare (mebendazol, divermectina, albendazol-
cel mai frecvent utilizat) cu tratament lung de 3-6 luni,distrug si elimina
 parazitul si protectoare hepatice ; se foloseste in general la pac. cu
chisturi localizate in zone multiple
2. Chirurgical – se poate interveni clasic sau toracoscopie sub ghidaj
ecografic si se dreneaza continutul chistului; cel clasic este radical, se
rezeca un segment sau un lob , sau se scoate intreg plamanul in cazuri
severe

Complicatii
1. Ruptura
2. Sindrom de compresiune – tulburari respiratorii prin cresterea
in dimensiune
3. Dupa tratament chirurgical clasic – fistule bronsice, hemoragie
de vase mari