Viscozimetrie

Viscozimetrie
Aspecte teoretice
Viscozitatea unui fluid este rezistenta care se opune deplasarii unei
parti din moleculele unui lichid fata de ansamblul lichidului. In timpul
curgerii unui lichid printr-o conducta, se pot stabilii doua regimuri de
curgere in functie de conditiile in care se petrece curgerea respectiva :
1. Daca viteza de curgere este mare si curgerea haotica, lichidul este animat
de miscari turbulente care dau nastere la un regim turbulent.
2. Daca viteza de curgere este mica, miscarea fiecarui punct din masa
lichidului se face paralel cu axa conductei. Viteza de curgere creste odata ce
ne indepartam de peretele conductei si ne apropiem de axa ei. O astfel de
curgere in care lichidul se deplaseaza intr-o directie unica, prin straturi
suprapuse care aluneca unul pe altul, da nastere la un regim laminar sau
regimul lui POISEUILLE.
Cateodata, este dificil a determina regimul de curgere a unui lichid.
Exista, totusi o lege empirica, stabilita de Reynolds, dupa care regimul de
curgere se stabileste in functie de un numar adimensional.
ρvd
ℜ=
η
unde ρ este densitatea lichidului, v viteza medie de curgere a lichidului, d
este o dimensiune caracteristica curgerii, si η este denumit coeficient de
viscozitate a lichidului.
Daca numarul lui Reynolds este mai mare de 2000 curgerea este
turbulenta, iar daca acest numar este mai mic de 1000, curgerea este
laminara.

1
 Viscozimetrie

Figura 1 : Curgerea printr-o conducta (tub) cilindrica si distributia vitezei

lichidului in functie de raza conductei (tubului).

In cazul curgerii printr-o conducta cilindrica, din motive de simetrie,

straturile de lichid suprapuse sunt cilindrice (fig. 1). Daca intr-un punct
dintr-un strat de raza r viteza este v, intr-un alt punct dintr-un strat vecin
de raza r' = r + dr (dr fiind algebric), viteza va fi:
v' = v - dv
Numim gradientul de viteza, raportul:
⃗ d ⃗v
grad ⃗v =
dr
Asa cum fortele de frecare se opun alunecarii a doua corpuri unul fata
de altul, intr-un lichid in miscare exista forte de viscozitate care se opun
alunecarii relative a diferitelor straturi de lichid unul fata de altul. Aceste
forte de viscozitate, ca si cele de frecare, produc o disipare de energie
mecanica care conduc la o incalzire a lichidului.
In cele mai multe cazuri fortele de viscozitate sunt proportionale cu
gradientul vitezei. Putem, astfel, defini coeficientul de viscozitate (in
general reprezentat prin litera greceasca η) ca fiind raportul dintre forta pe
unitate de suprafata si gradientul vitezei :
⃗f d ⃗v
=η
S dr
Daca forta care se exercita pe un m2 de strat de lichid este egala cu 1N
si gradientul vitezei este 1 m/s pe m, η este egal cu unitatea denumita Pa x
s. Astfel, daca forta care se exercita pe un cm 2 de strat de lichid este egala cu
2
 Viscozimetrie

1dyne si gradientul vitezei este 1 cm/s pe cm, η este egal cu unitatea

denumita poise. Coeficientul de viscozitate η astel definit este denumit
coeficient de viscozitate absolut sau dinamic. In numeroase aplicatii este
mai comod a se utiliza viscozitatea dinamica raporatata la densitatea
lichidului considerat:
η
ν=
ρ
si poarta numele de viscozitate cinematica fiind exprimata in m 2/s sau in
stokes:
1 poise
1 stoke=
1g
3
cm

Exista mai multe metode de masurare a viscozitatii, care se bazeaza

pe doua legi fundamentale.
1. Legea lui Poiseuille
Debitul unui lichid de viscozitate η, printr-un tub capilar de raza r si de
lungime l, supus unei presiuni p este dat, in timp ce regimul de curgere
este laminar, prin formula:
π r4 p
D=
8 lη
in care: D reprezinta debitul in cm3/s, r raza interioara a tubului in cm, l
lungimea tubului in cm, p presiunea in Barr (mai exact diferenta de
presiune hidrostatica existenta intre orificul de intrare si cel de iesire), η
viscozitatea absoluta in poise.
Putem scrie:
p
D=K
η
K fiind constanta de proportionalitate care depinde numai de tubul utilizat.
Datorita faptului ca determinarea directa a coeficientului η fiind delicata,
trebuie sa efectuam doua masuratori cu lichide diferite in care unul

3
 Viscozimetrie

reprezinta referinta. In acest caz, daca conditiile sunt identice, putem sa

scriem :
p1
K1
D1 η 1 p1 η 2
= =
D2 p 2 p2 η 1
K2
η2

ρ1 et ρ2 fiind densitatile celor doua lichide, si dat fiind ca cele doua lichide se
scurg de la aceeasi inaltime, putem sa scriem:
p1=ρ1 g h si p 2=ρ2 g h

P 1 ρ1
=
P 2 ρ2

D1 ρ η
=¿ 1 2
D2 ρ 2 η1

Densitatile celor doua lichide fiind cunoscute, ca de altfel si unul din

coeficientii de viscozitate, putem, prin masurarea debitelor, sa deducem
coeficientul de viscozitate necunoscut.
ρ2 D1
η2=η1
ρ1 D2

In plus, daca pentru ambele lichide masuram timpul de curgere t1 si t2 a

aceluiasi volume V, masurarea debitului se reduce la masurarea timpului de
curgere, deoarece:
V V D t
D 1= , D 2= deci 1 = 2
t1 t2 D2 t 1

Astfel:
ρ2 t 2
η2=η1 (1)
ρ1 t 1

4
 Viscozimetrie

Aceasta relatie presupune ca efectele de capilaritate sunt aceleasi pentru

ambele lichide si ca in cele doua cazuri ramane aceeasi cantitate de lichid
aderenta pe peretii recipientului.
2. Legea lui Stokes
Fie un solid in miscare intr-un mediu de viscozitate η. Din cauza viscozitatii
mediului, miscarea corpului solid este franata de forte de frecare care se
stabilesc intre corp si lichid. In cazul particular al unui corp solid in forma
de sfera, de exemplu o bila de raza R, aceste forte au fost calculate de
STOKES. Ele se pot exprima sub aceasta forma :
⃗
F S=6 π η R ⃗u

unde u⃗ reprezinta viteza bilei in miscare .

Figura 2 : Fortele care actioneaza asupra bilei.

De altfel, bila este supusa unei alte forte datorata greutatii proprii (P) si a
fortei lui Arhimede (FA), astfel:
⃗
F =⃗
P−⃗
F A =V g (ρb− ρl)
4 3
cu: V volumul bilei ( 3 π R ), g acceleratia gravitationala, ρb densitatea bilei, ρ1

densitatea lichidului viscos.

In momentul in care cele doua forte se echilibreaza, viteza de cadere devine
uniforma: fie u aceasta viteza atinsa de bila la limita unde Fs=F. Avem:
V g ( ρb− ρl )=6 π η R u

5
 Viscozimetrie

adica:
V g ( ρ b− ρ l )
u=
6πηR
Aceasta expresie exprima legea lui Stokes: in momentul in care regimul lui
Stokes este atins, viteza la limita este uniforma si proportionala fortei care
actioneaza asupra bilei. Deducem astfel :
2 2 2
2gR 2g R 2g R
η= ( ρb −ρl )= ( ρb− ρl )= t ( ρb − ρl )
9u d 9d
9
t
Deci: η=K t ( ρb −ρl ) (2)

Metode si aparatura
1. Metoda curgerii printr-un tub capilar (viscozimetrul Ostwald)
Principiul acestei metode se bazeaza pe legea lui Poiseuille. Utilizam in
aceste sens un dispozitiv denumit viscozimetrul lui Ostwald (figure 3).
Acesta este format dintr-un tub in foram de U, a carui brat stang cuprinde
un rezervor (E) cuprins intre doua marcaje (m si n) urmat fiind de un
capilar (C). Bratul drept are in componenta deasemenea un rezervor mai
mare in partea inferioara (B). Lichidul in cauza este introdus prin bratul
drept pana ce rezervorul (B) se umple, dupa care lichidul este aspirat prin
bratul stang pana cand nivelul acestuia se afla in dreptul macajului superior
(m) al rezervorului (E), apoi se lasa lichidul sa curga liber si se noteaza
timpul t necesar nivelului lichidului sa parcurga distanta dintre cele doua
marcaje (m si n).

6
 Viscozimetrie

Figure 3 : Viscozimetrul lui Ostwald.

2. Metoda bilei cazatoare (viscozimetrul Hoppler)

Metoda bilei cazatoare este o aplicatie a legii lui Stokes; ea nu este
utilizata in biologie clinica dar este utilizata pentru lichide cu o viscozitate
ridicata. Aparatul utilizat in cursul lucrarii practice poarta numele de
viscozimetrul Hoppler (figure 4). El este constituit dintr-un tub capilar
avand trei marcaje circulare in interiorul caruia se introduce o bila
calibrata. Acest tub este fixat pe axul unei bai termine avand un termometru
(pentru studii la diferite temperaturi fata de cea ambientala). Ansamblul,
pivoteaza in jurul unei axe, in asa fel incat tubul poate bascula iar caderea
bilei se face intotdeauna sub un unghi de 10º.

Figure 4 : Viscozimetrul Hoppler.

Protocolul experimental
7
 Viscozimetrie

1. Viscozimetrul Ostwald
Dorim sa determinam viscozitatea unor solutii apoase de glicerina. Prin
urmare, trebuie sa masuram timpul de curgere a unui volum egal (cu
volumul rezervorul E) a trei solutii apoase de glicerina.

Nr. Solutii ρ t (s) tm (s) η (cP*)

(g/cm3)
1 1.005
2 Apa 1
3
4 Glicerina 10%
5
6 Glicerina 20%
7
8 Glicerina 30%
*cP=centipoise
Etape:
1. Calculati densitatile solutiilor apoase de glicerina cunoscand densitatea
apei pure (ρapa = 1 g/cm3) si cea a glicerinei pure (ρglicerina = 1,26 g/cm3).
2. Puneti apa (lichid de referinta) intr-un pahar. Cu ajutorul seringi gradate,
introduceti incet apa in viscozimetrul prin bratul sau drept, pana cand
umpleti rezervorul B (notati volumul de apa introdus). Aspirati incet, cu
ajutorul seringii conectate la bratul stang, apa pana ce nivelul ei atinge
marcajul superior de pe bratul stang. Detasati seringa de pe bratul stang si
masurati timpul de curgere a apei intre cele doua marcaje. Repetati inca
odata masuratoare. Intoduceti timpii masurati in tabel si calculati valoarea
medie.

8
 Viscozimetrie

3. Scoateti apa din vascozimetrul prin bratul drept inclinand incet

viscozimetul (nu-l detasati de pe support, inclinarea se face impreuna cu
suportul). Asigurati-va ca toata apa s-a scurs. In caz contrar introduceti aer
cu ajutorul seringii prin bratul stang, impingand astfel apa, ramasa in bratul
stang, spre cel drept de unde se scoate.
4. Repetati cerintele 2 si 3 pentru cele trei solutii apoase de glicerina.
Atentie se va introduce in viscozimetru un volum de solutii egal cu volumul
de apa de mai sus.
5. Calculati coeficientii de viscozitate pentru cele trei solutii de glicerina si
introduceti valorile in tabel.
6. Trasati curba η = f(c) care da viscozitatea solutiilor de glicerina in functie
de concentratia de glicerina in apa. Enuntati o concluzie.

2. Viscozimetrul Hoppler
Dorim sa determinam viscozitatea unor solutii apoase de glicerina. Pentru
aceasta, vom masura timpul de cadere a bilei (intre marcajele 2 si 3) in
diferite solutii apoase de glicerina.
Etape:
Masurare constantei K.
 Bila fiind introdusa in tub, umpleti tubul cu apa astfel incat sa nu existe
bule de aer in tub.
 Notati temperatura ambianta data de termometru.
 Basculati viscozimetrul de cealalta parte (vedeti imaginea dreapta din
figura 4) si masurati timpul de cadere a bilei intre marcajele 2 si 3.
Introduceti valoare in tabel.
 Basculati viscozimetrul in pozitia initiala (vedeti imaginea stanga din
figura 4), asteptand ca bila sa coboare in pozitia initiala.
 Basculati din nou viscozimetrul de cealalta parte, masurand timpul de

9
 Viscozimetrie

cadere a bilei intre marcajele 2 si 3. Mai repetati masuratoare inca odata.

Introduceti valoare in tabel si calculati valoarea medie.
 Determinati constanta K cunoscand viscozitatea apei:
η apa=K t ( ρb−ρl )
ηapa
K= (3)
t ( ρb−ρl )

unde η = 1.005 cP; ρb = 2.41 g/cm3, ρl = 1 g/cm3, t = timpul mediu de

cadere in secunde.
Determinarea viscozitatii solutiilor apoase
 Goliti viscozimetrul de apa si umpleti-l cu solutie apoasa de glicerina
10%.
 Masurati de trei ori timpul de cadere a bilei intre marcajele 2 si 3 in
solutia respectiva urmand indicatiile de mai sus. Introduceti valorile in
tabel si calculati valoarea medie.
 Determinati viscozitatea solutiei apoase de glicerina 10% :
η glicerina=K t ( ρb −ρl ) (4)
ρb = 2.41 g/cm3, ρl = densitatea solutiei de glicerina 10%, t = timpul de
cadere mediu a bilei in secunde si K constante determinata mai sus.
- Repetati pasii descrisi mai sus pentru celelalte doua solutii de
glicerina 20% si 30%.
- Trasati curba η = f(c) care da valorile viscozitatii solutiilor apoase de
glicerina in functie de concentratia lor.

10
 Viscozimetrie

Nr. Solutii ρ t (s) tm (s) η (cP*)

(g/cm3)
1
2 Apa 1 1.005
3
4
5 Glicerina 10%
6
7
8 Glicerina 20%
9
10
11 Glicerina 30%
12
*cP=centipoise

11