Tew morJii aworul11i
produ, fara
Sa pornim de la douii teze opuse. Teza intcntionalista este
cunoscuta. Intentia autorului este criteriul pedagogic sau
academic traditional al sensului literar. Restituirea sa estc. sau a
fast multa vreme, scopul principal. sau chiar exclusiv, al
explicatiei de text. Conform prejudecatii obi�nuite, sensul unui
text este ceea ce autorul acelui text a vrut sa spuna. 0
prejudecata nu este neaparat lipsita de orice adevar, dar
avantajul principal al identificarii sensului cu intentia este acela
de a rezolva problema interpretarii literare: daca �tim ceea ce
autorul a vrut sa spuna, sau daca putem afla facand un efo1t - iar
daca nu o �tim inseamna ca nu am fa.cut suficiente eforturi -. nu
mai e cazul sa interpretii.m textul. Explicatia prin imen\ie face
a�adar inutila critica literara (visul istoriei literare). Pe de alta
parte, teoria fosa�i devine superflua: daca scnsul este intentional,
obiectiv, istoric, nu mai e nevoie nu doar de critica, dar nici de
critica criticii pentru a departaja criticii. E sulicient sa lucrezi
ce'va mai mull �i vei gasi solutia.
Intentia �i. mai mull chiar, autorul i'nsu�i, etalon obi�nuit al
explicatiei literare i'ncepand cu secolul XIX. au fost locul prin
excelenta al conflictului fotre cei vechi (istoria literara) !ii
moderni (noua critica) i'n anii �aizeci. Foucault a pronuntat i'n
1969 o celebra conferinta intitulata ,,Ce e acela un autor?". iar
Barthes a publicat in 1968 un articol al carui titlu cutremurator.
,,Moartea autorului". a devenit in opinia partizanilor ca �i a
adversarilor sai, sloganul antiumanist al �tiintei textului.
Controversa asupra litcraturii �i a tcxtului s-a concentrat in jurul
autorului, 1n care miza putea sa sc rezume 1n mod caricatural.
Toate no\iunile literare traditionale pot de altfel sa fie raportate
la cea de intentie a autorului, sau sc deduc din ea. De asemenea,
toate anticonccptele teoriei pot sa se degajeze din moartea
autorului.
56
A111oml c�lc un pcrsonaj modern - con,idcra Barthes -.
indo1ala de socictatca noastra in masura in care. la ie�irca din Evul
Mcdiu. oda!li cu cmpirismul englez. rationalismul francez �i credinta
personalll a Rcformci, ca a dcscoperit prestigiul individului. sau. cum
sc spunc mai nobil. al ..pcrsoanci urnanc"' (Barthcs. 1984. p. 61-62).
Acesta era punctul de plecare al noii critici: autorul nu e altul
decal burghezul, incarnarea chintesentiala a ideologiei
capitaliste. In jurul lui se organizeaza. dupa Barthes, manualele
de istorie literara �i toata predarea litcraturii: ,,£rp licatia operei
este intotdeauna cautata 111 direciia celui ce a produs-o" (ibid., p.
62). ca �i cum, 1ntr-un fel sau altul, opera nu e dedit o
miirturisire, nu poate sa reprezinte altceva decal o confidenta.
Autorului, ca principiu producator �i explicativ al literaturii,
Barthes i'i substiluie limbajul. impersonal �i anonim, revendicat
tot mai rnult ca materie exclusiva a litcraturii de Mallarme,
Valery. Proust. suprarealism �i 10 fine de lingvistica, pentru care
,,autorul nu este niciodata mai mull decat eel ce scrie. tot a�a
cum eu nu e nic1odata altcineva dedit eel ce spune eu" (ibid., p.
63), la fel cum Mallarrne cerea deja ,,dispari\ia elocutorie a
poctului, care lasa initiativa cuvintelor" (Mallarrne. p. 366). In
aceasta compara1ic intre autor �i pronumele primei persoane.
recunoa�tcm reflectia lui Emile Benveniste despre ,.Natura
pronumelor" (t956), care a avut o mare influenta asupra noii
critici. Autorul i'i cedeaza a�adar locul sau de prim plan
scriiturii, textului. sau scriptorului, care nu e nimic mai mult
decal un ,,subiect" 111 sens gramatical sau lingvistic, o fiinta de
hartie. nu o ..persoana" 111 sens psihologic: el este subiectul
enuntiirii, care nu preexista enuntarii sale ci se produce odatii cu
aceasta. aici �i acum. De unde rezulta ca scriitura nu poate
,,reprezenta". ,.zugravi" nimic din ceea ce ar fi prealabil
enuntarii sale, �i ca, asemeni limbajului, nu are origine. Fara
ongme, ,,textul e o \esaturii de citate·•: notiunea de
intenextualitate se degaja !ii ea din moartea autorului. Cat despre
57
1·,l'l•LH[11 r.1 d1�p.11c 11da1:1 u1 autoruL deoarece nu mai exista
1111 • t 11·. 11111L. 1111 gi11,11, 111 principiu, i'n adiincul textului. In fine,
1111 "11il \1 11j'l'I .1 IHllil u i �istcm care se deduce i'n i'ntregime din
1,1o1,1tlr,1 ,1t1lnt ul11i: ciLiLorul. iar nu autorul, este locul unde se
1 ,1,1d111 l 11111l.1tl·:, tcxtului. la destinatie deci �i nu la origine. dar
1,q ,t l 111lp1 ,n, c mai personal decat autorul proaspiit riistumat.
�' l·:11c �c idcntifidi �i el cu o functie: este ,,ace! cineva care
pf,�t,caz:i reunite intr-un camp unic toate urmele din care e
cu11stitui1:1 scrierea" (Barthes, 1984, p. 67)
Cum se poate vedea, toate se leaga: intreaga teorie literara
poatc fi legata de premisa mortii autorului, ca �i de oricare din
cclclalte elemente ale sale, insa 111 primul rand de acesta,
deoarece el 111su�i se opune primului principiu al istoriei literare.
I
Barthes Ti da 111 acela�i timp o tonalitate dogmatica: ,,$tim acum
ca un text...", �i politica: ,,Incepem acum sa nu ne mai lasam
i'n�elati de... " Cum era de a�teptat, teoria coincide cu o critica a
ideologiei: scriitura sau textul ,,elibereaza o activitate pe care
am putea-o numi contra-teologica. cu adevarat revolutionara.
fiindca a refuza sa imobilizezi sensul, t'nseamna 10 cele din urma
a-1 refuza de Dumnezeu �i ipostazele sale, ratiunea, �tiinµ,
legea." (ibid., p. 66). Suntern fo 1968: rasturnarea autorului. care
semnaleaza trecerea de la structuralismul sistematic la
poststructuralismul deconstructor, se situeaza la acela�i nivel cu
rebeliunea anti-autoritara din primavara. in scopul �i i'nainte de a
executa autorul, a fost 1nsa nevoie ca el sa fie identificat cu
individul burghez, cu persoana psihologica, a�a 1ncat chestiunea
autorului sa fie redusa la cea a explicatiei de text prin
intermediul vietii �i biografiei, restrictie pe care istoria literara o
sugereazii f'ara indoiala, dar care cu sigurantii ca nu acopera
toata problema intentiei, �i 'in nici un caz nu o rezolva.
In ,,Ce e acela un autor?", argumentul lui Foucault pare �i el
sa depindii de confruntarea conjuncturala cu istoria literara �i
pozitivismul, de unde au venit critici impotriva modului in care
58
tratase numele proprii �i numele de autor 111 ,,Cuvintele $i
lucrurile". identificandu-le cu ,,formatiuni discursive" mutt mai
vaste �i mai vagi decat opera cutaruia sau cutiiruia (Darwin,
Marx, Freud). Astfel, recomandiindu-se de la literatura moderna
care ar fi viizut treptat disparitia, $tergerea autorului, de la
Mallarme - ,,admis volumul a nu comporta vreun semnatar"
(Mallarme, p. 378) - la Beckett $i la Maurice Blanchot, el
definqte ,,functia autor" ca o constructi-e istorica $i ideologica,
ca proiectare 111 termeni mai mult sau mai putin psihologizanti a
tratamentului ce i se aplica textului. Desigur, moartea autorului
aduce dupa ea polisemia textului, promovarea cititorului $i o
libertate a comentariului necunoscuta inainte, dar, 111 lipsa unei
veritabile refleqii asupra naturii raporturilor dintre intentie �i
interpretare. nu cumva este vorba de cititor ca de un substitut de
autor? Existii intotdeauna un autor: daca nu mai e Cervantes,
atunci e Pierre Menard.
Pentru ca post-teoria sa nu mai constituie o reTntoarcere la
ante-teorie, trebuie de asemenea sa ie$im din oglindirea dint.re
noua critica �i istoria literara, care a marcat aceastii controversa,
$i a permis reducerea autorului la un principiu de cauzalitate �i
la un om de paie inainte de a-I elimina. Eliberat din aceasta
confruntare magica $i intruditva iluzorie, autorul pare mai greu
de plasat in magazia de accesorii. De cealalta parte a intentiei
autorului existii 1ntr-adevar intentia. Dacii este posibil ca autorul
sii fie un personaj modern, in sens sociologic, problema intentiei
autorului nu dateaza din epoca rationalismului, a empirismului
$i a capitalismului. Ea este foarte veche, s-a pus dintotdeauna �i
nu e chiar atat de u�or de rezolvat. In topos-ul mortii autorului,
se confunda autorul in sens biografic sau sociologic, in sensul
unui loc in canonul istoric, �i autorul 111 sens hermeneutic al
intent1e1 sale, sau al intentionalitatii, ca un criteriu al
interpretarii: ,,functia autor" a Jui Foucault simbolizeaza cum nu
se poate mai bine aceastii reduqie.
59
 Suntem chiar la mijlocul lucrarii (ca �i al nuvelei). Aici. Tntr­ Cele do11ii arg11111e11te 1111potriva inten{iei
o paranteza ce arc valoare de confir mare. Barthes stabile�te o
apropiere cu Capodopera 11ec1111osc11tc'i. 'intrc Frenhofer �i Astfel, chiar �i cenzorii cei rnai dezlantui\i ai autorului
tate
Sarrasine, pictorul �i sculptorul. Lasilndu-se dus de aceasta mentill Ill oricc text litcrar o anume prezum\ic de inten\ionali
referinta la ceea ce va numi, Tn concluzia analizei sale...textul �i simpl u a unui
(la 1�inimum.este coercn\a unei opcre sau pur
balzacian" (ibid., p. 214). citeaza alte doua pcrsonaje. In tot sul
text). ceea ce face ca nu o tratcaza ca �i cum ar fi produ
cuprinsul Jui S/Z este unicul recurs la paralelism. Tnsa aceasta ta de
'imilmplarii (o rnairnura batilnd la ma$ina, o piatra eroda
paranteza e cruciala: ea tinde sa dovedeasca o identitatc de
apa, un calculator). Dupa critica dualismului_ tra � i\io, � �,ntr:
al
in ten tie intrc Frenbofer �i Sarrasine, ca �i intre ei �i artistul e sa
realist, altfcl spus Balzac, dar �i intre Balzac �i critica o-iindire si limbaj (dia11oia �i logos, volimtas �' act10), raman
a a
tradi(ionala. altfel spus cea care se bazeaza esentialmente pe �flecta� la no\iunca de intcn\ie Iara sa ne permitem in�
u al intcrp retari1 cu
mctoda pasajelor paralele. Cat dcspre Barthes, el �tie ca nu confunda illtcn\ia autorului c_a un criteri
exista nimic dincolo, sub text. cu cxccptia unui alt text. insa cxccselc criticii biografice.
a
pentru a o demonstra, pcntru a se demarca de metoda pasajclor Doua pozi\ii polemicc extreme asupra interpretarii - c:
- pot fi opuse, ca in
paralele, se folose�te pur �i sirnplu de un exemplu caractcristic intentionalista �i cca anti-inten\ionalista
al metodei pasajelor paralelc, iar cvocarca unui alt text al cazul controvcrsei dintre Barthes �i Picard.
autorului ( Capodopera 11ec1111oscwii) atrage nemij locit, Iara ( J) Trebuic �i e de ajuns sa cau\i in text ceca ce autorul a vrut
tranzitie. explica\ie sau rezerve. o aluzie la intentia autorului. pc sa spuna, ..inten\ia sa clara �i lucida". cum spunea Picard: estc
care perifraza generalizanta (,.scriitorul realist'', pentru ca sa nu singurul criteriu al validita\ii interpretarii.
spuna Balzac) o disimuleaza insuficicnt. (2) Nu o-asirn niciodata Ill text ceca ce el (nc) spune.
Nici un critic. sc pare. nu rcnun\a la mctoda pasajclor u de
independent·de inten\iilc autorului sau; nu exista criteri
paralele, care include prefcrinta, pentru a clarifica un pasaj
validitate a interprctarii.
obscur, pentru un pasaj din acela�i autor 111 locul unui pasaj
A� vrca sa 1 llcerc sa ies din capcana acestei alegeri_ absurd _ �
dintr-un alt autor: nici un critic nu rcnun\a a�adar la o ipotcza tivism . sau intre determ 1111sm �,
minimala asupra intentiei autorului. 111 calitatea ei de coeren\a intre obicctivism �i subiec
e ·i
textuala ori de contradiqie rezolviindu-se la alt nivel (mai inalt. relativism. penlru a arata ca inten\ia chiar este singur�l cri� '. �
f1ca
mai profund) al coercntei. Aceasta coeren(a este aceea a unei de conceput al validita\ii interpretarii. 1nsa ca ea nu se 1dent1
scmnaturi. cum sc spune Tn istoria artei. adica o retea de mici cu prcmeditarea ,,clara �i lucida".
cum
trasaturi distinctive, un sistem de detalii simptomatice - in acest caz. altemativa de mai sus poate fi rescrisa
repeti\ii, diferen\e. paralelisme - ce fac posibila o identificare urmeaza.
iul
sau o atribuire. Nirneni nu trateaza pana la capat literatura ca un ( 1 ·) Putem cauta in text ceca ce spune rapo11at la propr
text aleatoriu. ca fiind limbi7. �i nu vorbire. disc11rs �i acte de context de origine (lingvistic. istoric. cultural).
tul
limbaj. De aceea e important sa elucidam mai bine procedcelc (2') Putem cauta 111 text ceca cc spune raportat la contex
noastre elernentare de analiza. presupozi(iile �i implicatiile tor. contemporan al cititorului.

90 91
 J\ccs1c dour, 1czc m1 sc exclud reciproc, ci din contra sunt
I spune nimic despre sensul operei ci va enunta doar ceea ce voia
complcmcntare; ele ne readuc la o forma a cercului hermeneutic
legiind prccomprehensiunea �i fntelegerea. �i postuleaza ca, daca
,,celalalt" nu poate fi integral palruns, el poale eel putin sii fie
minimal inteles.
i
Argumentele obi�nuite fmpotriva intentiei autorului ca un
criteriu al validitatii interpretarii sunt de doua ordine: (1)
intentia autorului nu are pertinenfa; (2) opera ii supravietuie�te
intentiei autorului. Sa le rezumam pe scurt inainte de a vedea 1n
ce fel poate fi pusa la indoiala legitimitatea lor.
(1) Cand cineva scrie un text, are desigur intentia de a
exprima ceva anume, vrea sa spuna ceva prin cuvintele pe care
le scrie. lnsa relatia dintre o suitii de cuvinte scrise �i ceea ce
autorul voia sa spuna prin aceasta suita de cuvinte nu este deloc
asigurata, ca �i aceea fntre sensul unei opere �i ceea ce voia
autorul sa exprime prin ea. Cu toate ca o coincidenta poate fi
posibila (In definitiv, nimic nu impiedica un autor sa realizezc
uneori exact ceea ce voia), nu existii vreo ecuatie logica
necesara intre sensul unei opere �i intentia autorului. Astfel
decurge refutatia cea mai frecventa a notiunii de intentie la
teoreticienii (moderati) ai literaturii. la Wellek �i Warren.
Northrop Frye, Gadamer. Szondi, Paul Ricoeur. 0 intentie de
autor este nu doar dificil de reconstruit, presupunand ca ea poate
fi regiisita. ci se dovede�te eel mai adesea farii pe11inentii pentru
interpretarea textului. Wimsatt �i Beardsley, 111 ,,The Intentional
fallacy" (1946), articol fondator 111 cadrul acestui subiect,
considerau ca experienta autorului �i intenria sa. obiecte de
interes pur istoric, erau indiferente pentru fotelegerea sensului
operei: .. Scopul sau intentia autorului nu e nici disponibil nici de
dorit ca norma pentru a judeca reu�ita unei opere de arta
literare" (Wimsatt. p. 3). Din douii una, 111tr-adevar sau autorul
nu a reu�it sa-�i realizeze intentiile. iar sensul operei nu coincide
cu ele: atunci. marturia sa este fara importanta. pemru ca nu va
92
sa o faca sa spuna. Sau autorul chiar a reu�it in intentiile sale, iar
sensul operei coincide cu intentia autorului sau: daca ea vrea sa
spuna insa ceea ce el voia sa o faca sii spunii, miirturia sa nu mai
aduce nimic in plus. Singura intentie care conteaza la un autor
este aceea de a face I iteratura (fo sensul in care arta e
intentionala), iar poemul insu�i e de ajuns pentru a hotar1 daca
autorul a reu�it i'n aceasta intentie. Pe scurt, daca in principiu
poate nu e nevoie sa ne privam de marturiile asupra intentiei,
fie ca vin de la autor sau de la contemporani, pentru ca sunt
indicii uneori utile pentru a 1ntelege sensul textului, trebuie
totu$i sa evitam sa inlocuim textul cu intentia, deoarece sensul
unei opere nu e neaparat identic cu intentia autorului, �i e chiar
mai probabil ca nici nu e.
De unde. depa�ind gandirea de altfel foarte moderata a lui
Wimsatt ?i Beardsley. vine tentatia de a refuza orice marturie
extema (privata) $i de a ne limita la evidenta intema (Lextuala).
lntre cele doua. insa. intre marturiile asupra intentiei �i evidenta
textului, alte informatii se situeaza la frontiera dintre text �i
context, cum ar fi limba textului, sensul cuvintelor pentru un
autor �i pentru mediul din care face parte. Aceste informatii tin
oare de intcntic �i sun! indifcrenle? A te preocupa de ele
dovede�te oare un :1ta$ament suspect pentru autor? Informatiile
de acest gen pot sa fie considerate ca apartinand istoriei limbii,
�i ele sunt indeob�te admise de catre anti-intentionali$1i, mai
ales cei. adica aproape toti, care continua sa recurga la metoda
pasajelor paralele. Ei fac a�adar ape! la text. impotriva vietii
autorului, a credintelor. valorilor, gandurilor sale a�a cum pot fi
ele exprimate in jurnale. scrisori. conversatii raportate de catre
martori, dar nu �i impotriva conventiilor lingvistice. De altfel, in
majoritatea cazurilor. pentru a reconstrui intentia autorului nu
exista alta evidenta in afara de opera insii.�i. Iar daca exista alte
miirturii (cum ar fi declaratii de intentie contemporane), ele nu-I
93

constriing pe interpretul modern: sunt rationalizari de care se
poate tine seama, dar care pot fi !,ii criticate (ca oricc marturie).
Intentionali$tii la fel ca anti-intenponali�tii prefera sa se bazeze
pe trasiiturile textuale legate direct de sens, mai degrabii dedit
pe fapte biografice legate indirect de sens prin intermediarul
intentiei autorului, fara a nega lolu�i ca faptele biografice sunt
sustinute de o anume probabilitate �i pot, 111 anumite
1mprejurari, sa infirme sau macar sa confirmc o inlerpretare.
Anli-intentionalismul struclurali�ti for �i al poststruc1urali�­
tilor a fosl mull mai radical deca.t alitudinea rezonabila pe care
tocmai am dcscris-o, dcoarece el tine de ideea autosuficien\ei
Ii mbii conform lui Ferdinand de Saussure. Nu mai c vorba doar
de a le fcri de inten\ionalismul excesiv, deoarece, 111 opinia lor.
semnifica\ia nu e dcterminatii de inren\ii ci de sistemul Iimbii.
Aslfel, excluderea aulorului (�i, cum vom vedea 111 capitolul 3,
cea a referentului) devine punclul de plccare al interpretarii. La
Iimitii. textul 1nsu�i estc identificat cu o li111bci (langue). �i nu cu
o vorbire (parole) sau cu un discurs; esle considerat ca un e11unf
(enonce), �i nu ca o e111111f are (enonciation): 111 afara contexlului.
nimic nu permile sa climinam ambiguilatile enun\urilor;
enun\arile, actcle de Iimbaj sunt a$aJar asimilate unor cnun\uri
tip. facandu-sc abstractie de ulilizarile lor pa11iculare. ln calitatc
de limbii, textul nu mai cste vorbirea cuiva.
(2) Al doilea argument curent i'mpotriva inlen\iei \ine de
supravietuirea operelor. Accentul pus pe inten\ia autorului ar fi
111tr-adeviir indisolubil legat de proiectul filologic al rcconstruirii
istorice. lnsa semnifica\ia unei opere, conform aceste obiectii,
nu este integral explicata, �i nici echivalentii cu intentia sa.
Opera 1�i traie�te via\a. Aslfel semnificatia lotala a unei opere
nu poate sii fie definitii pur !,ii simplu 111 termenii semniricatici
sale pentru autor �i comemporanii sai (prima rcceptareJ. ci
trebuie mai degraba sa fie descrisa ca produsul unei acumulari.
94
istoria interpretarilor ,;ale de catre cititori panii i'n zilele nodst1e.
lstoricismul decreteaza cii accst proces estc non pertinent �i cere
o Tntoarcerc la origine. lnsa caracteristica proprie a textului
literar. 111 opozitie cu documentul istoric, este tocmai aceea de a
scapa de contcxtul siiu de origine. de a continua sa fie citit, de a
dura. Paradoxal. intcn\ionalismul readucc acesl text 111 cadrul
non-litcraturii. ncaga procesul care a facut din el un text literar
(supravie\uirca sa). Ramiinc totu�i o mare problema: daca
scmniricatia unui text cste suma interpretarilor de care a avut
pane. ce critcriu ne permite sii scparam o interprctare valida de
o ri:istalmacire? otiunea de va!Jditate poatc oare sa fie
men\inutii?
(3) Putem susti nc ca celc douii argumcnte anti-intentionale
(non-pertinenta inten\iei. supravietuirea opcrei) se deduc dintr-o
aceca�i premisii: ambelc pun accentul pe diferenta dintre
scriitura �i vorbirc (parole). dupa modelul dialogului Fedm de
Platen. 111 care tcxtul scris e dcscris ca fiind de doua ori rnai
\'ndcpiirtal de giindire. Tcxtul scris supravictuie�te cnuntarii sale,
intcrzicc retu�urile comunicarii pe care le permite vorbirea vie,
de gcnul: ,,Nu asta am vrut sii spun." Legiind ccle douii
argumente anti-inten\ionaliste. Gadamer sublinia ca scriitura
dcvine obicctul prin cxcelen\a al hermeneuticii din cauza
autonomiei rcceptarii sak fa\ii de emiterea sa:
Ori70ntul de sens al 1111clcgcrii nu arc drept li,mta nici ceca ce autorul
avca inifial in cap. nici orizontul dcstinatarului pcmru care tcxtul a fast
scris la origine. La o pnma abordare. aecas1a poa1c parca un canon
hermeneutic rczonabil. care este de altfel Tn general adm,s. acela de a
nu vcdca intr-un texl nunrc din cc autorul sau primul caitor nu ar fi
putut avca 111 cap. lnsfl accastft regula nu cste cu adevaral aplicabi la
decal in cazuri extreme. Dcoarecc tcxtele nu cer sf1 fie 1n�clcse ca
ex pres ii vii ale subicc1ivilatii au1orului. [ ... ] Ceea cc e fixal pnn scris
s-a dezlipit de contingcnta originii �i a autorului sau �i s-a clihcraL Tn
mod po1.i1iv pcntru a contracia noi rela\ii (Gadamer, p 417-418).
95
 l11IL'11\1.1. u 11l"1 iu 111 Jefinitiv acceptabil pentru vorbire �i
l t11111111icarl'.t or:tlf1. devine un concept prea normativ. �i de altfel
in.::tli:--l. 111 cc privc�te literatura, sau traditia scrisa 111 general. In
c:1drul vorbirii 1111r-o situatie, ne reamintc�te Ricoeur.
ambiguitatile dispar:
lntcnpa subiec1iva a locu1orului �i semnifica!ia discursului sau sc
includ rcciproc, in a�a fcl incat a in\clcgc cc vrca sa spuna locutorul �i
ce vrca sa spuna discursul sau c unul �i accla�i lucru. [... ] In cazul
discursului scris. intentia autorului �i intenpa 1extulu1 incetcazri sa ma1
coincida. 1---l Accasta nu inscamna ca am putca concepe un 1ext lari1
autor; legatura dmtre locutor �i discurs nu cste abohta ci slabita �1
complicata [... ] cariera tcxtului scapa drn orizontul limitat trait de
autorul sau. Ceea cc spunc tcx1ul contcazii mai mull dedll ceca ce a
vrut sa spuna aut0rul (Ricoeur. 1986. p. 187).
Gadamer �i Ricoeur formuleaza probema in maniera cea mai
liberala posibil, ca �i cum ar vrea sa 1mpacc �i capra �i varza. In
a�a masura focat frizeaza truisrnul: suntem avertizati 1mpotri va
unci reflectii asupra a ceca ce vrea sa spuna autorul, �i
1ndemnati sa 'intrebam numai ceca ce vrea sa spuna textul.
Ricoeur, focercand sa 1mpace pe toata lumea. vorbe�te chiar de
,.intentia textului". la fel cum introduce �i Umberto Eco i'ntre
intentia autorului �i intentia cititorului o i11te11tio operis (Eco. p.
29). Aceste atelaje curioase - ,.intentia textului. intentio operis -
sunt ni�te solecisme, 111 contradictie cu fenomenologia de la care
se faceau ca 1mprumuta termenul de inten/ie, deoarece, pentru
aceasta din urma. intentia �i con�tiinta sunt fundamental legate.
Cum textul nu are con�tiinta. a vorbi de o intentie a textului, sau
de i11te11tio operis, 1nseamna a reintroduce pe nesimtite intentia
autorului ca un element de siguran\a al interpretarii. sub un
termen mai putin suspect sau provocator.
96
f111oarcere la intenf ie
E incomestabil ca fndemnul anti-intentionalist al lui Wimsatt
�i Beardsley a avut efecte tonice fn studiile literare; cu toate
acestea el prezinta incoeren\e care au fost adesea remarcate, mai
cu seama ,n refleqiile filosofiei analiticc asupra scnsului �i
intentiei, literarc �i non literare, ca i'n mica lucrare fondatoare a
lui G.E.M. Anscombe, J11te111io11 (1957). Cand literatii contesta
pertinen(a inten(iei autorului pentru interpretarea (�i evaluarea)
literaturii. intcntia, spun filosofii limbajului, nu este 111 general
bine definita: este ea oare biografia autorului? Ori scopul sau.
proiectul sau? Sau sensu1ile la care autorul nu s-a gandit, i'nsa
le-ar admire de buna voie daca ,.fudulul cititor" i le-ar expune?
Literatura fiind ea i'nsa�i o notiune vaga. acopera grade de
inten\ic foarte fluctuante: iata de ce Chladenius nota ca
fiabilitatea metodei pasajelor paralele depinde de gen, precum �i
ca o opera literara �i un tratat filosofic nu ar trebui tratate identic
din punct de vedere al intentiei. Contestarea intentiei autorului
sc rezuma eel mai adcsea la cxigcn\a i'ntoarccrii la text
Tmpotriva concep(iei ,.omul �i opera". i'nsa ca nu trebuic
confundata cu aceasta fntoarcere.
Cu toate acestea. unul din fructele acestei dczbateri a fost o
elucidare �i o rafinare a conceptului de intentie. de exemplu la
cci cc men(in ideea ca a sc fntreba ce vor sa spuna cuvintele, 111
ciuda negarilor celor mai subtile. nu e nirnic altceva decat a se
Tntreba ce vrea sa spuna autorul. cu conditia sa definqti bine
acest ,,a vrea sa spuna". Distinc\ia dintre inten(ionalism �i anti­
intentional ism este a�adar deplasata: pretin�ii anti-intentionali�ti
ar fi de fapt indiferenti nu doar la ceea ce vrea sa spuna autorul
dar �i. mai ales. la ceea ce vrea sa s puna textul. Pertinenra
intrebarilor despre rolul inten\iei 111 interpretare a fost Tn orice
caz reabilitata de catre filosofi. la fel ca distinc\ia dintre
interpretare �i evaluare. De fapt cele doua mari tipuri de
97
 - --,
argument 1mpotriva intent1e1 (non-pertinenta a scopului.
presupunand ca acesta ar fi accesibil, $i supravietuire a operei)
sunt fragile $i destul de U$Or refutabile. Sa le reluam a$adar in
ordine inversa.
Sens nu fnseamnii semnificafie
Operele de arta transcend inten\ia primordiala a autorilor !or
$i vor sa spuna ceva nou fiecarei epoci. Semnificatia unei opere
nu ar putea fi determinata nici controlata de inten\ia autorului
sau de contextul de la origine (istoric, social, cultural), sub
pretext ca anurnite opere din trecut continua sa prezinte interes
$i sa aiba valoare pentru noi. Daca o opera poate continua sa
prezinte interes $i sa aiba valoare pentru generatiile viitoare.
atunci sensul sau nu poate fi oprit prin intentia autorului nici
prin contextul original. Aceasta serie de inferen\e e oare
corectii? Sa luam contraexemplul textelor satirice, cum sunt
,,Canibalii" lui Montaigne sau Caracterele lui La Bruyere. 0
satira este topicii: ea descrie $i ataca o societate anume, 111 cadrul
careia dobande$te valoarea unui act. Daca ea mai are efect
asupra noastra (are i'ncii pentru noi interes $i valoare). dacii ea
mai este deci i'n ochii no�tri o satira, aceasta rezulta din existenta
unei anume analogii 1ntre contextul original al enuntarii sale �i
contextul actual al receptarii sale, insa aceasta satira ramane
totu$i satira unei alte societati dedit a noastra. Suntem i'nca
sensibili la satira calugarilor din Gargantua, nu pentru ca
intentia Jui Rabelais nu conteazii, ci pentru ca mai existii
fatarnici pe lume, chiar dacii. ei nu mai sunt calugari.
De la Frege fncoace, filosofii limbajului fac o distinqie fotre
sensul unei expres ii (Sinn) $i denotafin sau referi11f a sa
(Bedeutung): ,.luceafarul de zi" $i ,,luceafarul de seara"
desemneaza aceea�i planeta (Venus), insa fn doua moduri
98
...
_ : -- .
diferitc (cu doua scnsuri); propozi\ia ,.regele Frantei este chel"
(exemplu dat de Russell) are un sens (este bine construita), fosa
nu are denota\ie deoarece Franta nu mai are de mult timp rege,
$i deci ea nu e nici adevarata nici falsa. In scopul de a combate
teza anti-intentionalista, teoreticianul literar american E.D.
Hirsch a extins aceasta distinctie la text, separand sensul
(mea11i11g), $i semnificatia sa (significance) sau aplicatia sa
(using) (Hirsch, 1967 $i 1976). Sa ne multumim a numi aceste
doua aspecte ale unei cxpresii sau ale unui text sens $i
semniflca(ie, la fel ca Montaigne care spunea despre poeme:
,,semnifica mai mult decat spun." Sensul, dupa Hirsch,
desemneaza ceea ce ramane stabil 111 receptarea unui text; el
raspunde la ,ntrebarea ,,Ce vrea sa spuna acest text?"
Semnificafin desemneaza ceea ce se schimba i'n receptarea unui
text; ea raspunde la i'ntrebarea ,,Ce valoare are acest text?"
Sensul e singular; semnificaiia, care pune sensul fn legatura cu o
situatie, este variabil, plural, deschis, $i poate ?nfinit. Atunci
ciind citim un text, fie el contemporan sau vechi, legam sensul
lui de experienta noastra. ii dam o valoare in afara contextului
sau de origine. Sen.ml este obiectul i11te1pretiirii textului;
se11111ijica{ia, eel al aplicarii textului la contextul receptani sale
(prima sau ulterioara), $i deci al evaluarii sale.
Aceasta distinctie a sensului �i semnificatiei, sau a
interpretarii $i a evaluiirii, ca la Frege, este exclusiv logica sau
analitica: ea repereazii prioritatea logica a sensului fata de
semnificatie. a interpretarii Fata de evaluare. Ea nu dcsemneaza
nicidecum o prioritate cronologica nici psihologica, deoarece
atunci cand citim. ne bazam interpretarile pe evaluari (acele
precomprehensiuni ale fenomenologiei), avem acces la sens prin
intermediarul semnificatiei, flira ca de altfel sa acceptam
intotdeauna ca evaluarile noastre sa fie provizorii, modificabile
Tn functie de sens. Logica, iar nu cronologica sau psihologica,
aceasta distinctie a sensului �i a semnificatiei poate avea aerul
99
anificial, ca un ultim subterfugiu al conservatorilor pentru a
salva intentia autorului (sensul), acordandu-le totu$i adversarilor
libertatea d� a se folosi de texte dupii voie (semnificatia). Totu$i,
ne-am putea pune de acord pentru a considera cii evaluarea unui
poem care se bazeaza pe o interpretare grqitii (sau un
contrasens) nu este o evaluare a acestui poem. ci a unui poem
diferit. Existii a$adar doi oameni tn fiecare cititor, eel care e
emo/ionat de semnificatia pe care poemul o are pentru el, $i eel
care e curios de sensul acestui poem $i de ceea ce autorul a vrut
sii spunii cand I-a scris. Iar aceste douii libido-uri nu sunt lotu$i
de net'mpacat:
A in\elege un poem - spunea Eliot -, e accla�i lucru cu a iubi c�
adevarat. dm mouvul eel bun. [... ] A iubi un poem pc baza unu1
contrasens, a unei confuz:ii despre ceca cc estc. inseamna a iubi pe
baza unci simple proieqii a mintii noastre. [ ... ) nu iubim pe deplin un
poem daca nu ii in\elegem; 1ar pc de alla pane este la fcl de adevarat
ca nu inielegcm pc dcplin un poem dacii nu 'ii iubim (Eliot, p. 128).
Textul are a$adar un -s�ns original (ceea ce vrea sa spuna
pentru un interpret contemporan), dar �i sensuri ulterioare �i
anacronice (ceea ce vrea sa spunii pentru interpretii succesivi);
are o semnifica\ie originala (punand sensul siiu original Tn
legaturii cu valori contemporane). dar $i semnificatii ulterioare
(punand tn orice moment sensul siiu anacronic Tn legaturii cu
valori actuale). Sensul ulterior se poate identifica cu sensul
original, dar nimic nu ii Tmpiedica sii se Tndepiirteze de acesta, la
fel $i semnificatia ulterioarii fatii de semnificatia originala. Cat
despre intentia autorului, ea nu se reduce la sensul original, ci
cuprinde $i semnificatia originala: de exemplu, textul ironic are
o semnificatie originalii diferitii de (contrarii) sensul(ui) sau
original.
Distinctia dintre sens �i semnificatie. dintre interpretare �i
evaluare. dupii Hirsch, suprimii contradictia dintre teza
100
inten�ionalista $i supravie\uirca operelor. 0 satira care nu ne-ar
mai spune nimic, pentru care nu ar mai exista nicio legaturii
intre contextul sii.u de origine $i al nostru, nu ar mai avea
semnificatie pentru noi, dar ea �i-ar pii.stra tolu$i sensul $i
semnificatia originale. Marile opere sunt inepuizabile; fiecare
generatie le Tntelege in felul sau: aceasta inscamnii ca cititorii
gasesc i'n ele ceva cu care i'$i pot pune i'n luminii un aspect al
experientei lor. Dar daca o opera e inepuizabila, nu Tnseamna ca
ea nu are un sens original, nici ca autorul nu este criteriul
acestui sens original. Ceea ce e incpuizabil, este semnifica�ia sa,
pertinenta sa dincolo de contextul aparitici sale.
Cele mai multe dintre con0ictele de interpretare par sii
vizeze inten(ia autorului, no\iunc care le da o alurii dramatica.
De fapt, subliniaza Hirsch. existenta sensului original c foarte
rar contestata explicit. Tnsa unii comentalori (filologii) p un mai
degraba acccntul pe sensul original, iar al\ii (criticii) pe
semnifica\ia actualii. Nimeni, sau aproapc nimcni, nu prefera Tn
mod cxpres un sens anacronic celui original, nici nu respinge 111
cunO$lin\ii de cauz� o informatie care ar clarifica sensul original.
Jmplicit. toti comentatorii (sau aproape to\i) admit existen\a
unui sens original. insa nu to\i sunt gata sa depuna acela$i efort
pentru a-1 elucida. In fovii\iimant. contradiqia dintre inlercsul
pentru sensul original al textelor �i grija pentru pertinen\a lor 111
formarca oamenilor de azi, dintrc educa\ie $1 111struire, estc o
realitate incluctabila. Profesorul poate sa insiste pc timpul
autorului sau pe timpul nostru, pe celi'ilalt sau pe acela!)·i. sa
porneascii de la alteritate pentru a ajunge la identitate, sau
invers, Tnsa. Iara aceste doua focare, Tnvatamantul ar fi fiira
Tndoiala incomplet.
In disputa dintre Barthcs $i Picard, nc-am fi gasit. daca ar fi
sii ne luiim dupa Hirsch, 111tr-un caz extrcm Ill care unul
(Barthes) ar fi ncgat orice intercs pcntru sensul original al
textului lui Racine, pe cand celiilalt (Picard) ar fi refuzat sii. faca
I 01
 -.....
·-
vreo diferenta nu doar intre sensul original �i semnificatia
actualii, dar chiar �i 1ntre sensul original �i semnificat-ia originala
(,,intcntia clarii �i lucida"). Mi se pare din contra ca insu$i acest
dialog de surzi, care atestii dezbinarea studiilor literare intre
partizani ai sensului original �i adepti ai semnificatiei actuale,
conftrma faptul ca existenta unui sens original ramane o
presupunere foarte generala, �i aproape consensualii.
Fie exemplul eel mai cunoscut al acestei polemici. Barthes
spunea clespre Nero din Britawzicus: ,,Acest personaj sufocat
cauta frenetic, cum cautii aer un inecat, tocmai respiratia"
(Barthes, 1963, p. 92). In sprijinul acestei afirmatii, cita Tn �ota
de subsol aceastii replica a lui Nero catre Junia:
DacCI [. .. } nu vin uneori SCI respir La picioarele tale [IT, 3).
In riispuns, Picard Tncerca ,n van sa 11 repro$eze
necunoa�terea limbii din secolul XVII �i sa-i corecteze gre�eala
privind sensul cuvantului fn epoca: ,,a respira ,nseamna aici a se
destinde, a avea o clipa de ragaz [ ... ]. Co!oratia pneumatica (ar
spune DI. Barthes) a dispiirut astfel cu tolul" (Picard, p. 53). $i
continua prin a-J sratui pe Barthes sa consulte lexicoanele �i
dictionarele. Lui Barthes, care cita in altii parte din Littre -ar fi
fast de preferat Furetierc -, nu i-a riimas decal sa alacc, la riindul
siiu, aceastii banalizare a imaginii: ,,Ni se cere sii nu
recunoa$tem in ea decal un cli$eu de epocii (nu ar trebui sa
simtim nici o respiratie ,n SCI respir, deoarece a respira
foseamna 10 secolul XVII a se destinde)" (Barthes, 1966. p. 21).
Barhes recunoa$te evident sensul original (Tn cazul de fatii
figural, �i mereu actual) al lui a respira (,.a se destinde"):
problema nu rezida a$adar in preferinta pentru un sens anacronic
in locul celui original, ci fa persistenta sensului propriu in
spatele sensului figural (,,coloratia pneumaticii") �i deci Tn
contributia sa la semnificatia originalii. Conflictul opune Tncii
odata doua preferinte, douii optiuni elice sau ideologice - dupii
cum vrem sii le calificam -, accentul pus pe sensul original sau
L02
"t-�
"':
pe semnificatia actuala. Barthes nu neagii ca textul are un sens
original, chiar daca acesta nu constituie preocuparea sa
principalii.
Distinctia dintre sens �i semnificafie, sau dintre inte,pretare
$i evaluare. nu trebuie a$adar Tmpinsii prea departe. Daca ar fi
sa-1 crcdem pe eel ce a promovat-o, e o loviturii imparabila care­
ti permite sa-i i'nvingi pe anti-intentionali$ti: oricat de hotiirati ar
fi ace$tia, ajung Tntotdeauna sii-�i taie craca de sub picioar�, la
fel ca acei studenti sofistica\i care 1n redactarea concluziei cad
totu�i i'n capcana unui dativ de avancaj (,,Autorul ne expune..."),
sau acei teorcticieni care nu rezista ispitei de a corccta
rastalmacirile pe care adversarii le fac despre intentiile lor.
raspunzandu-le de exemplu, ca Derrida lui Searle: ,,Nu asta am
vrut sii spun". Ei ajung astfel sa-$i nege propria !or teza. Ca
orice opozi\ie binara. distinqia dintre sens �i semnificatie este
pe de alta parte prea elementarii �i se apropie de sofism. Ea are
doar avantajul de a reaminti ca nimeni (sau aproape nimeni) nu
ncaga existenta unui sens original, oricat de greu ar fi el de
cunoscut. �i de a arata ca argumentul devenirii operei nu elimina
intentia autorului ca un criteriu al imerpretiirii. deoarece nu
prive�te sensul original. ci altceva - ceva ce am putea numi
semnificatie. sau aplicatie, sau evaluare, sau pertinenta
(relevance 111 englezii), ,n orice caz o alta intentie.
lnten(.ie 1111 fnsea11111ii pre111editare
Putem oarc sa refutiim de asemenea �i celiilalt mare
argument i'mpotriva intentiei? Un autor, se zice, nu poate dori sii
spunii loatc semnificatiile pe care cititorii le atribuie detaliilor
textului sau. Care e a$adar statutul intentional al semnificatiilor
implicite ale unui text? Un New Cri�ic american, Wii'tiam
Empson ( L 930) descria textul ca o entitate complexii de
L03
semnificatii simullane (�i nu succesivc sau exclusive). Putea
oare autorul sa aiba intentia tuturor acestor semnificatii �i
implica\ii pe care le vedem in text. chiar dad. nu s-a gandit la
ele in timp ce scria? Argumentul pare definitiv. El este in
realitate foartc fragil. �i numero�i sunt filosofii limbajului care
identifica pur �i simplu intentia rwtor11/ui �i sensed cuvi11telor.
Dupa John Austin (1962), inventatorul pe1for111ativul11i, orice
enuntare initiaza un act pe care! el 11 numqte ilocutoriu. cum ar
fi a 111treba sau a riisp1111de. a a111e11i11/a sau a promite etc., care
transforma raporturile dintre interlocutori. Sa mai distingem
alaturi de el ac111l iloc11tori11 principal realizat pri11tr-o e111111Jare
�i se11111ificafia complexii a e111111111!11i, rezultand din implica\iile
�i asociatiile multiple ale detaliilor sale. A interpreta un text
literar, inseamna mai intai a identifica actul ilocutoriu principal
Tnfaptuit de autor atunci cand a scris textul (de exemplu
apanenenta sa generica: e vorba de o rugaciune, de o elegie?).
Dar actele ilocutorii sunt intentionale. A interpreta un text
1nseamna a�adar a regasi intentiile autorului sau. lnsa
recunoa�terea at.tului ilocutoriu principal Tnfaptuit de un text
ramanc bine Tnteles foarte generala �i insuficicnta - de genul:
acest poem face elogiul femeii, sau este o expansiune a lui .,Te
iubesc·· sau a lui ,.Marcel devine scriitor" -. �i nu constituic
niciodata decal i'nceputul interpretarii. Numeroase sunt
implicatiile �i asociatiile de detaliu care nu contrazic inten\ia
principala. dar a caror complexitate este (infinit) mai particulara,
�i care nu sunt intentionale Tn sensul de premeditate. Cu toate
acestea, faptul ca autorul nu s-a gandit la ele nu inseamna ca nu
e ceea ce voia sa spuna (ce avea foarte adiinc in minte).
Semnificatia realizata este totu�i inten\ionala 111 ansamblu,
deoarece ea 1nso\e�te un act ilocutoriu care este intentional.
Inten\ia autorului nu se reduce a�adar la un proiect nici la o
premeditare integral con�ticnta (,,intentia clara �i lucida" a lui
Picard). Arta e o activitate inten\ionala (fotr-un ready-made
104
intentia ramane singura ce face din obiect un obiect estetic), insa
exista numeroase activita\i intentionale care nu sunt nici
premeditate nici con�tiente. A scrie, daca ne e permisa
comparaiia, nu e ca �i cum ai juca �ah, o activitate 1n care toate
mi�carile sunt calculate; e mai degraba ca �i cum ai juca tenis,
un sport in care detaliul mi�carilor e imprevizibil, dar in care
inten\ia principala nu e mai putin ferma: a trimite mingea de
cealalta pa1te a fileului in a�a fel 1ncat advcrsarului sa-i fie cat
mai greu sa o trimita 1napoi. Intentia autorului nu implica o
con�tientizare a tuturor detaliilor pe care le 111faptuie�te scrierea
�i nici nu constituie un eveniment separat care ar preceda sau ar
,nsoti pcrformanta. daca ar fi sa urmam dualitatea i'n�elatoare
dinlre gandire �i limbaj. A avea inten(ia de a face ceva - a
trimite mingea de cealalta parte a fileului sau a compune versuri
-. nu 111seamna a o face cu con�tiinta, nici a proiecta ceva. John
Searle compara scrierea cu mersul pe jos: a mi�ca picioarele. a
le ridica. a Tncorda mu�chii. ansamblul acestor aqiuni nu e
premeditat, dar cu toate acestea ele nu sunt lipsite de inten\ie;
avem a�adar intentia de a le infaptui atunci ciind mergem;
intentia noastra de a merge con\ine ansamblul detaliilor pe care
mersul pe jos le implica. Cum reamintea Searle, 111 polemica cu
Derrida:
Putinc dm intentiile noastre ajung la con�tirn!a ca mtcntri. A vorhi �i a
scric sunt activitati intcntionalc dar caracterul intentional al ac,clor
rlocutorir nu imphca faptul ci1 ar exista sliiri de con�tiinta separate <le
scricre �i vorbirc (Searle. 1977. p. 202).
Altfel spus, teza anti-intentionalista se bazeaza pe o
concep\ie simplista a intentiei. ,.A inten\iona sa spui ceva", ..a
vrea sa spui ceva'· .. ,a spune ceva intentional". nu 111seamna ,,a
premedita sa spui ceva". .,a spune ceva cu premeditare··.
Detaliile poemului nu sum proiectate, cum nu sunt nici toate
105

�est�ril�_mersului pe jos, iar ciind scrie, poetul nu se giinde�te la
1mplicat11le cuvintelor, dar de aici nu rezultii ca aceste detalii nu
ar fi intentjonale, nici ca poetul nu a vrut sa formuleze sensurile
asociate cuvintelor respective.
Atunci cand contesta faptul ca eul biografic �i social ar ft la
originea creatiei estetice, Proust nu doar ca nu elimina orice
intentie, ci inlocuia intentia superficialii �i atestata in viata cu o
alta intentie profunda, pentru care opera era o marturie m�i bunii
decat un curriculum vitae, insii intentia ramanea centralii.
lntentia nu se limiteazii la ceea ce �i-a propus un autor sa scrie -
de e,c:nplu la o declarafie de intentic -, $i nici la motivatiile
care I-au putut incita sa scrie, cum ar fi dorinta de a dob§ndi
glorie, sau de a ca�tiga bani, dar nici la coerent� textuala a unei
opere. lntentia, fotr-o succesiune de cuvinte sc,rise de un autor
este ceea ce voia sa spuna cu cuvintele utilizate. Intenti�
autorului care a scris o opera este logic echivalenta cu ceea �e
v�ia sa spun� prin enunturile care constituie textul. Iar proiectul
_ Iiterare se bazeaza pe ras:almaciri, rezultand din necunoa�terea
sau, mot1vat11le sale, coerenta textului pentru o interpretare data,
sunt la urma urmei indici ai acestei intentii.
Astfel, pentru multi din filosofii co�temporani, nu poate fi
vorba de a distinge inten\ia autorului ?i sensul cuvintelor. Ceea
ce interpretiim noi atunci cand citim un text este, Fara distinctie,
s�n�ul cuvintelor ?i intentia autorului. Defodatii ce Tncepem s� le
?1st1ngem, fiidem 1n cazuisticii. Asta nu implica insa
intoarcerea la ,,omul ?i opera", deoarece intentia nu e scopul, ci
sensul intentat.
Prez11111Jia de intenfionalitate
Cu ajutorul distinctiilor 1ntre sens �i semnificatie, fotre
proiect �i intenJie, se pare ca am fnlaturat cele douii �bstacole
cele mai serioase ce i'mpiedicau mentinerea intentiei ca un
106
criteriu de interpretare al unei opere: interpretarea are ca obiect
sensul, �i nu semnificatia, intentia �i nu proiectul. Intentia
autorului nu e cu siguranta singura normii posibilii pentru citirea
textelor (traditia alegoricii, dupii cum am viizut, a i'nlocuit-o
multii vreme cu exigenta unei semnificatii acceptabile 111
prezent), �i nu existii lecturii literarii care sa nu actualizeze �i
semnifica\iile unei opere, care sii nu ia i'n stapanire opera, chiar
sa o triideze fotr-un mod fecund (specificul unei opere literare e
acela de a semnifica 111 afara contextului initial).
In acest caz se pun doua intrebari delicate. Studiul literar ar
trebui oare sa 1ncerce sa faca semnifica�ile actuale ale operei
compatibile cu intentia autorului? Poate el sa reu�easca a�a ceva?
Dintr-un punct de vedere teoretic, adeptii hermeneuticii post­
heideggeriene raspund sec ,,nu" la a doua 1ntrebare, ceea ce
afecteaza �i pertinenta celei dintiii. insa 111 practicii, �i farii
triumfalism, cei ce practica studiul literar raspund in general ,,da"
Ia ambele intrebari: consideram ca anumite aplicatii ale textelor
sensului original sau din indiferenta la semnificatia originala (nu
voi <la exemple, insa ele prolifereaza 1n manualele �colare, undc
sar 111 ochi dei'ndata ce o ideologie s-a demodat), �i crcdem de
asemenea ca aceste rastiilmaciri pot fi corectate.
Intentionalismul �i anti-intentionalismul extreme ajung i'n
fundiituri. Conceptia noastra despre sensul unei opere creata de
om difera de conceptia noastra despre sensul unui text produs de
intamplare. Este un vechi topos la care Proust, dupa multi altii,
s-a giindit:
Puncii in fa\a unui pian 1imp de �ase !uni pc cineva care nu a aulil nici
de Wagner mci de Beethoven �i lasa\i-1 sa incerce pe clape toate
combinatiilc de note pe care i le va dicta hazardul; din aceasta
clampaneala nu se vor na�tc nici tcma Primaverii din Wa/kyria. nici
fraza prc-mendelsohniana (sau mai degraba intinit de supra•
mendclsohniana) din Cvar1e111/ al XV-lea (Proust. p. 6 I 6).
107
 Champollion nu a 1ncercal sa exp/ice piatra de la Rosetta, ca
�i cum aceasta ar fi avut o cauza. ci sa o 111/eleaga, presupunand
ca semnele care o acopercau raspundeau unei intentii. Concep�ia
noastra despre sensul unei opere umane cuprinde notiunea de
activitale inten\ionala, adica ideea conform careia cuvintele
respective i'nseamna (vor sa spuna) ceva. lntr-o opera, se
inlerpreteaza repetitii �i diferente; orice interpretare se bazeaza
pe recunoa�terea repetitiilor �i diferentelor (a diferentelor pe
fond de repetitii), cum o ilustreaza metoda pasajelor paralele.
Jntr-o opera rezultata din hazard, repetitia este indiferenta (fara
semnifica\ie). Intr-un cadavre exquis. ca tip de obiect literar
produs al fotamplarii, sensul trebu!e atribuit unei inten�ii
suprareale, unei maini invizibile. In traducerea greaca a
Septuagintei (Biblia numita a Celor $aptezeci), �aptezeci de
i'ntelepti i'nchi�i in �aptezeci de chilii timp de �aptezeci de zile
au dat �aptezeci de traduceri identice ale textului sacru;
traducerea lor era a�adar la fel de sacra (inspirata) ca textul
primitiv; intentia autorului divin era integral transpusa in ea.
A face ape! la text impotriva intentiei autorului - prezentate
prea des ca alternative - revine de fapt eel mai adesea la a
invoca un crileriu de coerenta �i de complexitate imanente pc
care nu le j ustifica decat ipoleza unei intcniii. Se prefera o
interpretare in locul alteia deoarcce prima face textul mai
coerent �i mai complex. 0 interpretare este o ipoteza careia ii
punem la incercare capacitatea de a explica un numar cat mai
mare din elementele textului. Ce valoare poate avea criteriul
coerentei �i al complexitatii daca prcsupunem ca poemul este un
produs al fntamplarii? Recursul la coerenta sau la complexilate
i'n favoarea unei interpretari nu are sens decal referitor la
inten\ia probabila a autorului.
Peste tot 'in studiile literare emitem ipoteze implicite asupra
intentiei autorului ca un garant al sensului. Rezumandu-ma la un
mini�, alunci dind ;itesc ,.Heautontimoroumcnos"-ul Jui
Baudelaire:
108
Eu sunt rana Ji cu{iTUl!
£11 s1111t pa/ma $i obm-::,ul !
Eu sw1t 111e111brele $i roata,
Si victi111a Ji caliiul !
admit ca pronumele la persoana fotai se refera la acela�i subiect
'in cele trei versuri succesive. Textul e mai coerent �i mai
complex (mai interesant) sub aceasta ipoteza decat sub alta. Tnsa
dadi poemul a fost batut la ma�ina de o maimufa, mi-e interzisa
aceasta inferenia. �i tot ce pot sa fac e sa descriu ceea ce ar
putea 1nsemna fiecare fraza daca ar fi cu adevarat folosita.
Faptul de a considera ca diversele par\i ale unui text (versuri.
fraze etc.) formeaza un tot presupune ca tcxtul reprezinta o
aqiune intentionala. A interpreta o opera prcsupune ca aceasta
opera raspundc unei intentii. ca este produsul unei instan\e
umane. Nu rezulta de aici ca suntem limitati la ccrcetarca
intentiilor operci, ci ca sensul textului c legal de intcn!ia
autorului, sau chiar ca sensul textului este intentia aulorului. A
numi aceasta inten\ic ,.intentia textului", sub pretextul ca e
vorba de o inlen\ie i'n act �i nu de o inlen\ie prealabila, nu f..1ce
decat sa introduca o confuzie.
Coeren\a �i complexitatca nu sunt a�adar criteri i ale
interpretarii unui text clecat daca ele presupun o intentie a
autorului. Daca nu poate fi vorba de a�a ccva. ca 'in textele
produse de hazard. atunci i:ocrenta �i complexitatea nu sunt
criterii ale interpretarii. Orice interpretare e o aser\iune despre o
intentic. ia.r daca intentia autorului cste ncgata, o alta intentic 'i'i
ia locul, ca in Do11-Quijote al lui Pierre Menard. A extrage o
opera din contextul sau literar �i istoric 'inscamna a-i acorda o
alta inten\ie (un alt autor: cititorul), ,nseamna a face din ea o alla
opera, inscamna ca nu mai imerpretam aceea�i opera. In schimb.
atunci cand facem apcl la regulile lingvistice, la contextul istoric
dar �i la coerenta �i complexitate pentru a compara
109
interpretarile, facem ape! la intentie, pentru care toate acestea
sunt indicii mai bune dedit declaratiile de intentie (Juhl, p. 141 ).
Astfel, prezumtia de intentionalitate ramane la baza srudiilor
literare, chiar �i la anti-intentionali$tii cei mai 111ver$unati, iar
teza anti-intentionala, chiar daca e iluzorie, constituie un
avertisment legitim impotriva exceselor contextualizarii istorice
�i biografice. Responsabilitatea critica fata de sensul autorului,
mai ales daca acest sens nu e unul din ccle spre care inclinam,
depinde de un principiu etic al rcspcctului fata de celalalt. Nici
cuvintele de pe pagina, nici intentiile autorului nu deiin cheia
semnificatiei unei opere, �i nici o interprctare satisfacatoare nu
s-a limitat vreodata la cautarea sensului unora sau altora. Inca
odata, este vorba de a ic$i din aceasta falsa dilema: textul sau
autorul. Si nici o metodii exclusiva nu e suficienta.

I
I

I
I
I
I
I
I
I