Sunteți pe pagina 1din 7

1.5.

Procedee de superfinisare la piesele tip arbore

În această categorie se includ procedee care permit obţinerea unor suprafeţe


foarte precise, atât dimensional cât şi ca rugozitate foarte mică. Procedeele de
superfinisare prezentate pot fi folosite, în anumite situaţii şi alte tipuri de piese.
1. Şeveruirea suprafeţelor cilindrice şi conice exterioare

Procedeul constă în răzuirea suprafeţei ce trebuie prelucrată cu ajutorul unor


scule speciale ce au practicate o serie de canale pentru uşurarea aşchierii, scula
numindu-se şever.
Acest tip de prelucrare se recomandă pentru producţia de serie mare şi masă
putând înlocui rectificarea. Sunt necesare maşini-unelte speciale, dar operaţia poate fi
adaptată şi pe maşini universale, gen strung. Pentru a se putea aplica operaţia de
şeveruire trebuie ca materialul piesei să aibă o duritate de max. 38 HRC şi adaosul de
prelucrare să fie de max. 0,25 mm.
După şeveruire se obţin precizii dimensionale de ordinul 0,02-0,05 mm şi
rugozităţi între 0,2-0,8 m. Regimul de aşchiere este similar cu cel de la rectificare
practicându-se o ungere abundentă.

a) - şeveruirea unei suprafeţe cilindrice exterioare;


b) - şeveruirea unei suprafeţe cilindrice exterioare împreună cu una frontală şi
şeveruirea unei suprafeţe conice.

2. Honuirea suprafeţelor cilindrice exterioare

Procedeul se poate executa pe maşini speciale sau chiar pe maşini universale


gen strung la care trebuie să existe posibilitatea de a efectua mişcările necesare.
Prelucrarea propriu-zisă se realizează cu o sculă numită cap de honuit (hon) cu 4, 6,
sau 8 bare abrazive de formă paralelipipedică din electrocorindon pentru honuirea
majoritaţii materialelor sau din carbură de siliciu pentru honirea fontelor.
Operaţia se execută în doua faze:
a). honuire de degroşare - asupra barelor se aplică o presiune de
10-15daN/cm pentru oţeluri tratate termic şi 2~8 daN/cm 2 pentru oţeluri netratate
2

termic;
b) honuirea de finisare - se folosesc valori mult mai mici ale presiunii de
apăsare. Adaosul de prelucrare trebuie să fie între 0,02~0,2 m, suprafeţele fiind
strunjite de finisare sau broşate în prealabil. Regimul de aşchiere presupune rotatii ale
piesei cu 25-35 m/min şi un avans axial de 15-15 m/min. Rugozitatea obţinută este
Ra=0,05-0,4 .

3.Lepuirea suprafetelor cilindrice şi conice exterioare

Este un procedeu de finisare a suprafeţelor care utilizează granule sau pulberi


abrazive în suspensie sau paste abrazive pe baza unui liant ce conţine parafină şi
uleiuri minerale. Varianta de lepuire cu pastă abrazivă beneficiază şi de un efect
chimic activ, în sensul că pe lângă aşchierea realizată de granulele abrazive are loc şi
o oxidare chimică a microneregularităţilor de pe suprafaţa piesei.
Lepuirea se aplică la suprafeţe care necesită o precizie dimensională deosebită
şi rugozitate foarte bună, cum ar fi:
- elementele active ale aparatelor de măsură;
- cale plan-paralele;
- bile, role şi căi de rulare ale rulmenţilor;
- fusurile palier şi maneton ale arborilor cotiţi;
- camele arborilor cu came;
- bolţurile de piston, ş.a.
Lepuirea se poate face manual, mecanic, sau combinat. Dispozitivul de lepuit
are forma suprafeţei de prelucrat sau o formă care să permită generarea cinematică a
suprafeţei de prelucrat. Aceste dispozitive se confecţionează din oţel, din fontă, din
aliaje uşoare sau chiar din lemn.
În cazul utilizării granulelor sau pulberilor, acestea se imprimă pe suprafaţa
activă a sculei sau se introduc între sculă şi piesă în timpul prelucrării. Mişcarea de
rotaţie în timpul prelucrării este efectuată de piesă cu viteze de până la 100 m/min la
lepuirea mecanică şi până la 30 m/min la lepuirea manual-mecanică.
Presiunea de lucru imprimată sculei este între 0,7~3,5 daN/cm 2 . Adaosurile de
prelucrare înaintea lepuirii nu trebuie să depăşească 10-20 m iar rugozitatea să fie
de maxim 1,6 m.
După lepuire se obţin rugozităţi foarte bune, Ra=0,012 m şi o precizie
corespunzătoare clasei IT 3, 4 de precizie. De asemenea prin acest procedeu se
realizează şi o corectare a abaterilor de la ovalitate a suprafeţelor prelucrate.

Sculă pentru lepuit manual - mecanic


1- bucşă elastică;
2- corp rigid;
3- şuruburi reglare presiune de lucru.
Dispozitiv pentru lepuit mecanic
1,2 – platouri ce se rotesc în sensuri şi cu viteze diferite
3 – piese de lepuit;
4 – separator.
Piesele de lepuit se introduc în locaşurile speciaal practicate într-unul dintre
platouri, caz în care este limitată gama de dimensiuni la care se poate folosi
dispozitivul, fie dacă piesele au alezaj central, se introduc pe tijele separatorului 4,
aşezat excentric faţă de cele două discuri, fapt pentru care piesele de lepuit execută
traiectorii ca în detaliul din dreapta.

4. Rodarea suprafeţelor cilindrice şi conice

Se execută în aceleaşi condiţii ca şi lepuirea, fiind o variantă a acesteia,


deosebirea constând în faptul că se foloseşte pastă abrazivă introdusă direct între
piesele conjugate. Procedeul are avantajul că se poate realiza mecanic pe maşini
universale (strung, maşină de găurit) superfinisându-se în acelaşi timp ambele piese
conjugate.
Ex.: rodarea unei supape în scaunul ei din blocul motor

5. Lustruirea suprafeţelor

Procedeul vizează îmbunătăţirea aspectului suprafeţei precum şi creşterea


rezistenţei la uzură şi coroziune.
Precizia de prelucrare a suprafeţei ce se lustruieşte trebuie realizată la operaţia
anterioară. Procedeul se aplică fie în scopuri decorative, de design, fie înaintea unor
acoperiri galvanice.
Scula poate fi un disc din materiale moi sau chiar o bandă de pânză, pe
suprafaţa de contact cu piesa fiind imprimate granule abrazive sau introduse pulberi
abrazive în suspensie sau chiar paste abrazive. Schema unei lustruiri cu bandă este
prezentată în figura următoare:
Procedeul se aplică frecvent pentru superfinisarea fusurilor palier şi maneton
ale arborilor cotiţi.
O variantă a lustruirii este lustruirea cu perii, care în cazul folosirii unor perii
speciale, în prezenţa unor paste abrazive poate deveni chiar lepuire cu perii.

Periile folosite pentru lustruire au corpul 1 din oţel, în care sunt fixate fire de
poliamidă care au impregnate în ele microgranule de carbură de siliciu.
Lustruirea cu perii prezintă câteva avantaje:
- scula poate fi montată pe strunguri, maşini de găurit, maşini de rectificat,
polizoare, nefiind necesară o anumită viteză a periei;
- se pot lustrui în acest fel suprafeţe întrerupte sau suprafeţe cu treceri de
diametre sau cu muchii ascuţite greu accesibile.

6. Suprafinisarea suprafeţelor

Este un procedeu de netezire a suprafeţelor ce utilizează un dispozitiv de


prelucrare cu una sau mai multe bare de sectiune dreptunghiulară, din material
abraziv.
Procedeul permite obţinerea unei rugozităţi de 0,012 m şi o precizie
deosebită. Înaintea aplicării suprafinisării, care este numită şi vibronetezire în
anumite lucrări, suprafaţa respectivă trebuie să fie rectificată sau cel puţin strunjită de
finisare de precizie. Practic pentru această operaţie nu se lasă adaos de prelucrare.
Piesa se rote;te cu o viteză de 10-20 m/min la începutul prelucrării, putând
ajunge până la 100 m/min la sfârşitul ei. Presiunea de lucru exercitată de bara
abrazivă este destul de mică, de ordinul 1~3 daN/cm 2. Prelucrarea se face în
condiţiile unei ungeri abundente cu un amestec de 80-90% petrol şi restul ulei
mineral. Scula execută deplasări axiale cu amplitudinea de 2-6 mm şi frecvenţe de
2000 cd/min.
La începutul prelucrării vârfurile microneregularităţilor rup pelicula de lichid
şi sunt aşchiate de barele abrazive, iar spre sfârşitul prelucrării stratul de lichid se
reface şi se realizează o superfinisare şi prin proprietatea de incompresibilitate a
lichidului de aşchiere.

7. Netezirea şi durificarea superficială prin lovire cu bile

Acest procedeu se foloseşte atât pentru obţinerea unui aspect foarte bun al
suprafeţei prelucrate cât şi pentru durificare superficială, realizată prin ecruisare.
Procedeul se aplică în două variante:
- cu jet de bile
- cu bile centrifugate

a) Netezirea şi durificarea superficială cu jet de bile


1- piesa de prelucrat
2- dispozitiv de lucru
3- jet de bile
b) Netezirea şi durificarea superficială cu bile centrifugate
1- piesa de prelucrat
2- tambur cu bile
ME - motor electric
T – transmisie

c) Detaliu tambur cu bile


Adâncimea stratului ecruisat (h’) precum şi duritatea obţinută a acestuia
depind de distanţa (h) de respingere a bilei. Tamburul cu bile are o coroană specială
(3) care nu permite ieşirea bilelor. Pentru materialele neferoase sau pentru oţeluri
slab aliate forţele de de lovire care rezultă din rotaţia tamburului cu bile şi poziţia
acestuia faţă de piesă trebuie reduse la jumătate. La impulsuri ce depăşesc 6-8
daNm/s se pot produce exfolieri ale stratului de suprafaţă.

8. Rularea şi vibroapăsarea

Sunt procedee înrudite care realizează de asemenea netezirea şi durificarea


superficială. Rularea constă în presarea pe suprafaţa piesei a unei role în prezenţa
unei ungeri abundente cu ulei, suprafaţa obţinută fiind atât netezită cât şi
îmbunătăţită privind rezistenţa la uzură, coroziune şi oboseală.
Dacă rolei i se imprimă şi o mişcare vibratorie de amplitudine mică şi
frecvenţă mare (15 kHz), se practică vibroapăsarea.

S-ar putea să vă placă și