Sunteți pe pagina 1din 24

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

FALSIFICAREA AURURLUI

Realizat de : CRETU NADIA MADALINA BOBES IOANA VASILICA

CUPRINS
CAPITOLUL I: Istoria aurului si a monedelor din aur...............pag CAPITOLUL II: Intrebuintarile si utilizarile aurului..............................................................pag CAPITOLUL III: Legislatia aurului.......................................................................................pag CAPITOLUL IV: Caracteristicile aurului 4.1. Proprietati fizice............................................................................................................pag 4.2. Proprietati mecanice......................................................................................................pag 4.3. Proprietati chimice.........................................................................................................pag CAPITOLUL V: Metode de obtinere a aurului..........................................................................pag CAPITOLUL VI: Tehnici de falsificare a monedelor din aur 5.1. Etaloanele monetare.......................................................................................................pag 5.2.Etaloanele de aur-lingouri...............................................................................................pag 5.3. Etaloanele de aur-devize................................................................................................pag 5.4. Banii de hartiepag CAPITOLUL VII : Studiul comparativ intre aur si argintpag CAPITOLUL VIII : Concluzii si propuneri..pag

CAPITOLUL I ISTORIA AURULUI SI A MONEDELOR DIN AUR

In evolutia sa,de-a lungul secolelor, aurul a urmat doua trasee principale: -pe de o parte, aurul-marfa care era destinat bijuteriilor, obiectelo de cult, aurul folosit in industrie; -pe de alta parte, aurul monetar folosit in calitate de ban. Dupa unele surse, aurul a fost cel dintai metal obtinut, prelucrat si utilizat de om cu aproape 5000 de ani i.e.n, aurul devenind moneda capatand astfel o a doua utilizare importanta. Pentru multi aurul se confunda cu banii, care constituie o categorie complexa, aurul nefiind decat o forma de bani care a aparut pe o treapta a evolutiei societatii. Istoria aurului monetar este stans legata de istoria banilor. Aparitia banilor a fost rezultanta dezvoltarii schimbului de activitati, care pentru a evita dificultatile ridicate de forma de schimb, numita pe atuncitroc , trebuia mijlocita ca un echivalent general. Printre produsele care au fost utilizate drept forma de schimb se pot enumera: pieile si blanurile de animale, sarea, fierul, vitele, uleiul de masline, oile, graul, ceaiul. Fiecare dintre banii-marf enumera i anterior prezint o serie de dezavantaje care au influen at ntr-un mod negativ dezvoltarea schimbului. n cele din urm rolul de echivalent general s-a stabilit tot mai mult asupra metalelor pre ioase: aurul i argintul care prin nsu irile lor naturale divizibilitate, f r sociale de bani. Avantajele folosirii aurul ca moned sunt urm toarele: -n primul rnd este inalterabil, nefiind atacat practic de nici o substan , p strndu- i neatins valoarea, putnd fi tezaurizat. -in al doilea rnd, aurul dispune de o omogenitate fizic natural : o bucat de aur este identic cu oricare alt bucat de aur de aceea i puritate, indiferent de locul de unde au fost extrase. -o a treia caracteristic care a devenit hot rtoare la baterea monedelor de aur o reprezint divizibilitatea. Aurul fiind u or de divizat n cele mai mici p r i posibile iar dup aceea poate fi, cu aceea i u urin , regrupat ntr-o singur bucat f r pierderi de substan sau valoare. pierdere de valoare, omogenitate, inalterabilitate n timp, valoare mare n volum mic r spundeau cel mai bine func iei

-in al patrulea rnd, aurul este un metal u or de prelucrat, perfect maleabil. Moneda de aur, ca i cea de argint, poate primi diferite nsemne, care precizeaz greutatea i valoarea, lucru care o face u or de recunoscut la prima vedere. - in al cincilea rnd, aurul are o valoare mare ntr-un volum mic, metalele pre ioase g sindu-se n natur n cantit i relativ mici. Aurul ntrunind nsu iri att de importante pentru utilizarea lui n func ia de bani, se n elege de ce a ocupat cu timpul locul central ca mijloc al schimbului i a nlocuit celelalte m rfuri ntrebui ate pentru aceste scopuri. Ca inventator al monedei este considerat regele Cresus al Lidiei, c ci din timpul domniei sale dateaz cele mai vechi piese, b tute n electrum (un aliaj din aur i argint ce se g sea n stare natural n fluviul Pectol). Monedele b tute de Cresus le g sim n literatura de specialitate sub denumirea de creseide sau stateri lidieni. Tot aici s-a pus i bazele primului sistem bimetalist din istorie, datorit tehnologiei separ rii aurului de argint. Daricul din aur cu efigia regelui Darius, emis de per i, n greutate de 8,41 grame a devenit o veritabil moned interna ional . Baterea acestei monede era privilegiu imperial, n timp ce siclii mici din argint care aveau o valoare de 20 de ori mai mic dect dericul erau emi i de satrapi. n jurul anului 250 .e.n. la Roma apare prima moned de aur. De la romani deriv denumirea de moned . Primul atelier monetar a nceput s func ioneze n templul zeitei Junon Moneta de la Roma. n perioada Republicii, primii care au b tut moneda de aur au fost negustorii de metale pre ioase, precum i comercian ii i bancherii n mna c rora se concentra schimbul de m rfuri. i epoca antic , pe teritoriul rii noastre au circulat monede din cele mai diferite, ca urmare a puterilor care s-au ridicat la grani ele acestor teritorii, monede pe care triburile autohtone nu au pregetat s le imite i atelierele proprii. Schimburile comerciale fiind foarte intense, aceste monede p trund pn la Ia i i Valea Oltului. i, paralel pe teritoriul rii noastre circulau monedele grece ti, romane, macedoniene. Tot pe teritoriul de azi al Romniei au circulat i kosonii, controversate monede de aur ap rute dup moartea lui Burebista, poate o moned n toat regula, poate doar o medalie comemorativ , un ultim apel la unitatea neamului.

CAPITOLUL II INTREBUINTARILE SI UTILIZARILE AURULUI

Intrebuintarile aurului Aurul tehnic pur(99,9%) se poate obtine prin electroliza si pe cale chimica. Impuritatile care se gasesc de obicei la aurul de acest titru nu influenteaza intr-o masura apreciabila proprietatile tehnologice ale aurului. Cea mai mare influenta asupra proprietatile ale aurului o are plumbul care, in proportie de 0,06% face imposibila prelucrarea mecanica a aurului prin presiune. Prezenta de 0,01% bismut sau telur scade mult posibilitatea prelucrarii aurului, in timp ce aluminiul sau staniul nu dauneaza proprietatilor plastice ale aurului. Prezenta de stibiu duce la craparea aurului, la laminare. Aurul se intrebuinteaza foarte rar in stare pura, numai in practica medicala sau pentru acoperiri. Cea mai importanta intrebuintare a unui aliaj pe baza de aur se utilizeaza la confectionarea sarmelor pentru bobinarea rezistentelor in potentiometre. Aliajul de aur cu 6% platina si 24% argint se intrebuinteaza la fabricarea contactelor electrice pentru utilaje telefonice. Aliajele de aur cu argint si cupru au capatat o intrebuintare larga in tehnica dentara, cum si la fabricarea bijuteriilor. Totusi,aurul se intrebuinteaza in cea mai mare larga masura in industria bijuteriilor, datorita proprietatii sale de a da cu multe metale combinatii chimice care poseda cele mai variate coloratii: AuAl are o culoare violeta purpurie, AuZn2 este colorata in albastru, Au2Na este colorata in galben deschis ca alama.

Utilizarile aurului Aurul are multiple utiliz ri, mai ales n industrie. n form pur , n aliaj sau n diferite combina ii, el poate fi g sit n calculatoare, nave spa iale, echipamentul telefonic i de comunica ii, n vesela de calitate, n unele obiecte de mbr c minte, n fa adele cl dirilor sau n coper ile c r ilor. n industria aerospa ial aurul este folosit datorit propriet ilor sale reflectorizante el blocheaz 98% din radia ii - precum i datorit conductibilit ii electrice excelente. O foaie de aur incredibil de sub ire (aproximativ 0,00015 mm) mbrac electronice i costumele astronau ilor. Datorit rezisten ei sale la coroziune, la ac iunile diferitilor acizi i ale altor reactivi chimici, aurul i g se te o larg utilizare n stomatologie, n chirurgie i alte domenii ale medicinii. Aurul radioactiv este folosit n tratamentul ctorva forme de cancer. n stomatologie i chirurgie este cunoscut utilizarea aurului pentru coroanele dentare, la repararea vaselor de snge, nervilor sau oaselor deteriorate. n anumite combina ii, relativ ieftine, aurul intr n ambalajul decorativ, n reclame, n lucr ri tipografice etc. Astfel praful de aur sub form de aur coloidal (rezultat, de exemplu, de la lefuirea bijuteriilor) amestecat cu ulei i alte substan e chimice este folosit la decorarea veselei, a recipientelor din sticl sau a diferitelor obiecte de art . O component specific a utiliz rii metalului galben o reprezint plasamentele de valoare, fiind vorba de acele cump r ri de aur care se fac nu pentru a r spunde unei nevoi practice, ci din considerente mai generale (de exemplu, pentru p strarea ntr-o form mai sigur a economiilor b ne ti sau cu scopuri speculative). Aurul r mne forma tradi ional de plasament cu valoare intrinsec , dnd siguran a valorii reale, palpabile a metalului spre deosebire de alte plasamente precum cele bancare, titlurile de credit guvernamentale sau ac iuni ale corpora iilor particulare. Plasamentele n aur prezint unele avantaje care nu le pot asigura plasamentele n bani de hrtie. Aurul nu poate fi depreciat prin infla ie de c tre guverne, a a cum se ntmpl cu banii de hrtie care pot fi tip ri i n cantit i excesive. n perioadele de incertitudine aurul inspir ncredere mai mare dect orice moned na ional n primul rnd pentru ca este banul cel mai vechi i mai recunoscut, general majoritatea componentelor sensibile ale rachetelor sau sta iilor spa iale, motoarele, sistemele

acceptat. n al doilea rnd pentru c istoria a dovedit faptul c , spre deosebire de banii de hrtie, valoarea aurului s-a p strat n timp d inuind peste r zboaie, calamit i naturale sau crize social-economice, acest lucru constituind un factor important n decizia multor azi moneda na ional cu aur. Cump r turile de aur ca plasament se efectueaz sub dou forme: lingouri i monede. Lingoul este o form paralelipipedic de aur fin, cu o puritate de 99,5% sau 24 de karate. Pe pie ele metalului galben se comercializeaz 10 m rimi standard de lingouri, avnd greutatea deci valoarea adaptat la capacitatea diferit de cump rare a fiec rui investitor. Monedele de aur constituie o a doua form de plasament n metal galben. Piese de aur de diferite m rimi i greut i cu inscrip ii i nsemne pe ambele p r i pentru a fi recunoscute, monedele con in fie aur pur de 24 karate, fie aur aliat de exemplu aliajul permis n S.UA. n secolul trecut la baterea piesei de 20 de dolari aur era de 21,6 karate, respectiv o puritate sau titlu de 0,900. Exist dou categorii de monede: numimatice i pentru tezaurizare propriu-zis . Monedele numismatice sunt cele vechi, b tute cu secole n urm . Odat ele au fost n circula ie, n calitate de bani. n prezent valoarea lor dep e te cu mult valoarea metalului pe care l con ine deoarece ele sunt evaluate nu numai pentru aurul care-l con in, ci i pentru valoarea lor istoric , artistic i pentru raritatea lor. ri de a- i p stra importante rezerve de aur, de i nici o ar nu mai acoper sau garanteaz

CAPITOLUL III LEGISLATIA AURULUI

Efectele accidentelor similare celui de la Baia Mare au produs un impact major asupra legislatiei comunitare, dar si internationale, in domeniul reglementarilor activitatilor miniere. Accidentele similare celui din Baia Mare, din anul 2000, au reprezentat un moment de cotitura in legislatia comunitara si internationala. Normele stricte si codurile adoptate in ultimii 10 ani fac practic imposibila repetarea unor astfel de evenimente. La nivel national, imediat dupa accidentul de la Iazul Aurul au fost revizuite normele tehnice de supraveghere a comportarii in timp a iazurilor de decantare si s-a reglementat necesitatea obtinerii autorizatiei de functionare in siguranta a acestora. Sectorul minier a fost nevoit sa faca o evaluare a starii tuturor iazurilor de decantare si sa implementeze masuri de cresterea sigurantei in exploatare, dar si de intretinere a iazurilor inactive. Directiva Seveso II a fost transpusa in legislatia romaneasca prin HG. 95/2003 privind controlul activitatilor care prezinta pericole de accidente majore, in care sunt implicate substante periculoase, la fel si Directiva Seveso III prin HG 804/2007. Romania a transpus in legislatia nationala si alte directive de mediu, ca Directiva 2004/35/CE din 21 aprilie 2004 privind raspunderea de mediu pentru prevenirea si repararea prejudiciului de mediu, care, in principiu, stipuleaza ca operatorul care a provocat o poluare a apei, a zonelor protejate si a solului este obligat sa suporte costurile de remediere a mediului, indiferent de culpa principiul raspunderii obiective de mediu si Directiva Europeana privind Deseurile Miniere. In acelasi timp, in mai 2000 a aparut ideea infiintarii unui Institut de Management al Cianurii, cu sediul la Washington. Acest Institut este creat special pentru a monitoriza implementarea corecta a Codului International de Management al Cianurii pentru productie, transport si utilizare a cianurii in productia de aur, care a fost elaborat de un comitet international, sub indrumarea Programului de Mediu al Natiunilor Unite. (www.cyanidecode.org).

Acest cod include cele mai bune practici pentru managementul cianurii si vizeaza: productia; transportul; manipularea si depozitarea; etapele operationale si de inchidere a exploatarii; siguranta muncitorilor; raspuns la situatii de urgenta; instruire; consultarea si informarea publicului Directiva UE privind managementul deseurilor miniere (2006/21/CE) din martie 2006, transpusa in legislatia nationala prin HG 856/2008, permite utilizarea cianurii, stabilind limite stricte pentru concentratiile de cianura in iazurile de decantare. Aceasta Directiva stabileste concentratiile maxime de cianura in iazurile de decantare, concentratii care scad pentru minele existente de la 50ppm, pana in mai 2008, la 20 ppm pana in mai 2013 si la 10ppm pana in mai 2018. Pentru minele noi, concentratiile maxime sunt de 10ppm incepand cu mai 2008. Uniunea Europeana a adoptat astfel limitele cele mai stricte din lume privind concentratiile de cianura in iazurile de decantare. Directiva UE privind prevenirea si controlul integrat al poluarii (IPPC 96/61/CE), transpusa in legislatia nationala prin HG 152/2005 defineste conceptul de cea mai buna tehnica disponibila (BAT). Productia de cianura este reglementata de documentul BAT aferent, la rubrica substante chimice anorganice. Mai mult, productia de cianati si izocianati este reglementata tot de Directiva IPPC, care impune implementarea BAT si stabileste limite pentru emisiile de cianura in aer si apa. CEN (organismul european de standardizare) dezvolta in prezent un standard European privind monitorizarea si masurarea cianurii, care va fi aplicabil tuturor minelor de aur din Europa. Acesta este primul standard de acest gen din lume. Potrivit Registrului European privind emiterea si transferul poluantilor, toti producatorii de cianati si izocianati, si toate instalatiile miniere >25 ha trebuie sa raporteze public toate emisiile de cianura in aer, sol sau apa. Potrivit Regulamentului REACH, un dosar complet de inregistrare pentru cianuri va fi depus la ECHA (Agentia Europeana pentru Substante Chimice) in 2010, dosar in care se vor recomanda masuri actualizate de management al riscurilor pentru importul, productia, utilizarea si eliminarea cianurilor. Evaluarea securitatii chimice aferenta va include utilizarea cianurilor in industria de extractie a aurului.

CAPITOLUL IV CARACTERISTICILE AURULUI

4.1 Proprietati fizice


Alotropia Aurul din natura are de obicei culoare galbena stalucitoare: aurul obtinut in laborator prin reducerea solutiilor sale cu diferiti reactivi poate avea diferite aspecte si culori. S-a stabilit existenta cel putin a catorva modificatii ale aurului: una dintre varietatiaurul brut , stabilita de o serie de cercetatori se deosebeste de aurul obisnuit prin culoare, densitate si proprietati magnetice. In ceea ce priveste existenta celorlalte varietati ale aurului,parerile cercetatorilor care au lucrat in acest domeniu sunt impartite. Proprietatile fizice ale aurului au fost studiate numai in ceea ce priveste varietatea metalica obisnuita, care se gaseste in natura. Densitatea Densitatea aurului calculata dupa masuratorile roentgenografice ale parametrilor retelei cristaline este 19,285 la 00 si 19,309g/cm3 la 200 C . Densitatea aurului determinata picnometric la diferite temperaturi are urmatoarele valori:

Temperatura, 0C Densitatea, g/cm3

18 19,21

900 18,32

1000 18,23

1100 17,24

1200 17,12

4.2 Proprietatile mecanice


S-a stabilit, de foarte multa vreme, ca aurul este cel mai plastic metal.

10

Cifrele de mai jos redau proprietatile mecanice ale aurului: Rezistenta la rupere,kg/mm2 Alungirea atractiva,% Contractia relativa a suprafetei unei sect transversale,% Duritatea Brinell,kg/mm2 Duritatea in scara mineralogica Presiunea de curgere,kg/mm2 12,2 40-50 90-94 18,5 3,7 La 200 .........1,3x10-3

Temperatura de topire si caldura de topire Temperatura precisa a punctului de solidificare al aurului este cu atat mai importanta, cu cat aceasta temperatura este admisa ca punct constant la gradarea pirometrelor. Aurul ca metal etalon in acest scop, prezinta un avantaj exceptional: in primul rand, se cunosc cele mai bune metode pentru rafinarea lui; in al doilea rand, in timpul topirii, nu se impurifica cu oxizi si nu-si modifica punctul de solidificare. De fapt, punctul de solidificare al aurului determinar ca fiind egal cu 1063,40C , este cea mai inalta temperatura din scara, verificata cu precizie si stabilita experimental. Caldura latenta de topire a aurului este de 16,3 pana la 15,73 cal/g.

Tensiunea superficiala Dupa datele lui V.K. Semencenko si I.L.Pokrovski, tensiunea superficiala a aurului topit, in functie temperatura are urmatoarele valori: Temperatura ,0 C Tensiunea superficiala,dyn/cm 1120 1128 1150 1125 1200 1120 1250 1115 1300 1110

11

Tensiunea de vapori, temperatura de fierbere si caldura de vaporizare Diferiti cercetatori au observat,inca de mult ca aurul se volatilizeaza la temperaturi inalte. Viteza de volatilizare a aurului depinde de atmosfera in care se face incalzirea. Astfel, pierderea de aur prin volatilizare in atmosfera de gaz de iluminat este de sase ori mai mare, iar in atmosfera de oxid de carbon de doua ori mai mare decat in aer. Prin urmare, topirea aurului sub un strat de carbune duce la cresterea pierderii din cauza volatilizarii. Viteza de volatilizare a aurului depinde, in mare masura si de caracterul impuritatilor pe care le contine. La un continut de 5% impuritati in aur, pierderea prin volatilizarea la 11000C este reprezentata prin cifre relative la 1000 parti in greutate aur. Datele diferitilor cercetatori asupra temperaturii de fierbere a aurului la presiunea atmosferica difera mult intre ele, variind intre 2530 si 29470C. Caldura latenta de vaporizare a aurului la punctul de fierbere s-a gasit prin calcul egala cu 32,7cal/g.

Conductivitatea termica Datele diferitilor cercetatori care au determinat conductivitatea termica a aurului variaza intre 0,7003cal/cm, iar coeficientul de temperatura al conductivitatii termice intre 18.....1000C a fost gasit egal cu 0,004.

Rezistivitatea si coeficientul de temperatura al rezistivitatii Rezistiviatatea aurului in stare lichida variaza liniar cu temperatura iar in stare solida, variatia este numai aproximativ o functie liniara de temperatura. Coeficientul de temperatura al rezistivitatii aurului intre 25 si 1000C a fost determinat de O.E.Sviaghintev si gasit egal cu 0,0035.

12

4.3 Proprietati chimice


Activitatea termica De obicei, se considera ca aurul se dizolva numai in apa regala si in solutii de cianura de potasiu. In realitate, insa, aurul este partial solubil in acid azotic la fierbere si acid sulfuric la 250 de grade C; aurul se dizolva, de asemenea, in acid selenic si in amestecuri oxidante, formate din acid clorhidric cu acid cromic,permanganat de potasiu, acid azotic. Asemenea amestecuri oxidante pot fi facute si pe baza de acid sulfuric,insa, in toate aceste reactii,dupa cate se pare, nu are loc o aditie directa a oxigenului la aur.Aceasta nu are loc nici in cazul cand aurul este supus actiunii oxigenului sau aerului , uscat sau umed, atat la termperatura joasa cat si la temperatura inalta.

13

CAPITOLUL V METODE DE OBTINERE A AURULUI

Aurul se gaseste in natura in stare nativa si sub forma de minereuri aurifere, cum si ca impuritati in minereurile de cupru si minereurile complexe. Aurul se gaseste in scoarta pamantului in proportie de 5x 10
-7

%. Cea mai mare

cantitate de aur se obtine prin prelucrarea minereurilor aurifere . Totusi, la obtinerea industriala a aurului are o mare importanta exploatarea zacamintelor aluvionare. Extragerea aurului de la prelucrarea minreurilor de cupru si a celor complexe nu au un rol atat de important ca in cazul argintului. De cele mai dese ori aurul nativ se intalneste in minereuri sub forma de graunti metalici,foite si alte incluziunide diferite forme si cu diferite grade de dispersie. El nu formeaza cu celelalte elemente combinatii chimice,ci formeaza cu metalele respective aliaje naturale cu compozitie si structura variabile. Aurul se obtine din depozitele aluvionare pe cale umeda printr-o spalare speciala. Aurul se extrage din minereu prin amalgamarea rocilor macinate sau a nisipurilor. Prin udarea selectiva particulele metalice sunt extrase cu ajutorul mercurului din noroiul de minereu. Printr-o serie de operatii succesive (spalare, stoarcere si distilarea mercurului) se obtine din amalgam aurul brut,care este trecut apoi la retopire in lingouri. A doua metoda principala pentru extragerea aurului din minereurile sale este cianurarea. Metoda se bazeaza pe proprietatea aurului de a se dizolva in solutiile de cianuri alcaline si alcalino-pamantoase si de a precipita din aceste solutii cu ajutorul unor agenti de precipitare metalici( zinc sau aluminiu) sau nemetalici( carbunele de lemn). Aurul brut obtinut prin metodele descrise mai sus este retopit si afinat. Afinarea se bazeaza in special pe o separare electrolitica sau pe o precipitare selectiva a metalelor. La retopirea aurului brut, care are loc inainte de afinare, aurul se purifica uneori prin actiunea unor reactivi care indeparteaza impuritatile. Puitatea aurului dupa afinare, cand se intrebuinteaza un metal initial mai curat, poate ajunge la 99.88% . Printr-o electroliza repetata se poate obtine un metal cu puritatea 99,998% Au. Rafinarea ulterioara a aurului electrolitic se poate face prin recristalizare din solutii sulfurice. 14

METODE DE DEPISTARE A PURITATII AURULUI 1. Procedeul microscopic, procedeu prin care cu ajutorul microscopului sau a lupei se identifica marcajul, care consta in aplicarea fie a titlului, care pentru aur poate fi : 958 , 916 , 900 , 850 , 750 , 583 , 500 , 375 , 333 , pentru argint: 950 , 935 , 925 , 900 , 835 , 800 iar pentru platina 750 , fie a numarului de carate , folosit numai pentru aur, acesta fiind 23K, 22K, 20K, 18K, 14K, 12K, 10K, 9K, 8K. Cele mai folosite titluri pentru bijuteriile din aur sunt 750, 583, 333 adica 18K, 14K, 8K iar pentru argint 925. 2. Un alt procedeu pentru depistarea puritatii metalului pretios este metoda spectofotometriei de absobtie atomica. Se ia o mostra din obiectul supus analizei, se introduce in solutie si se examineaza la un spectrofotometru cu absobtie atomica in vederea determinarii continutului de aur. Ca sistem de atomizare se utilizeaza flacara de aer/acetilena ( pt producerea luminii se poate utiliza flacara, arc electric, scanteie sau fascicul de raza laser) , iar ca solutie etalon (pentru trasarea curbei de calibrare) cea obtinuta prin dizolvarea unor cantitati corespunzatoare din mostrele de aur de 14K. Se poate utiliza si etalon de gaze care, de asemenea contine particule din mostra. Se analizeaza absorbtia de lumina. in final, se compara concentratia probei in solutia finala (g/ml) cu concentratia aurului.(2,44 x10-6 g/ml) 3. Mai amintim procedeul spectrochimic. Obiectul este supus analizei spectro chimice cu ajutorul spectrografului de emisie, in regim de arc de curent continuu intermitent. Analiza la spectroproiector a spectrului, cu ajutorul atlasului de linii spectrale, pune in evidenta liniile corespunzatoare metalelor pretioase (aur, argint, platina) precum si a elementelor de aliere. 4. Procedeul difractiei in raze X este metoda prin care o epuvreta cu mostra din obiectul analizat se fixeaza in varful unui capilar de sticla, montat in centrul camerei radiografice, incarcate cu un filtru radiografic. Camera se fixeaza la fereastra unui tub de raze X cu anod de cupru. Timpul de expunere este de aproximativ 6 ore. Cu ajutorul catalogului de spectre de difractie se pun in evidenta liniile de difractie corespunzatoare elementelor de aliere ale probei analizate.

15

5. Prin procedeul chimic se curata o zona din obiectul analizat si se trateaza cu reactiv specific titlului presupus (ex. 14K). in acest caz pot apare urmatoarele situatii: - sa se produca o efervescenta puternica, iar dupa stergerea reactivului locul respectiv sa se curete fara sa se pateze in maroniu. in aceasta situatie obiectul respectiv nu contine aur - sa se produca o efervescenta, urmata de inverzirea picaturii, iar dupa stergerea reactivului locul respectiv sa se curete fara sa se pateze in maroniu situatie specifica obiectelor ce contin cupru - sa se produca efervescenta, iar picatura de reactiv sa prezinte un aspect laptos. Daca dupa stergere locul se pateaza in maroniu, obiectul contine aur, dar intr-o cantitate mai mica (mai putin de 12K), aspectul laptos fiind dat de argintul pe care-l contine aliajul - sa nu se produca efervescenta, iar dupa stergerea reactivului zona tratata sa se brunifice usor. in acest caz obiectul analizat este de 14K. Acest procedeu are o precizie de 10 15 . 6. Un alt procedeu pentru depistarea puritatii metalului pretios este metoda GayLussac care se efectueaza in conditii de laborator avand o precizie de 0,2 . MARCILE APLICATE IN ROMANIA PE BIJUTERII SAU OBIECTE DIN AUR

Aur 999

916

16

900

833

750

585

500

375

17

CAPITOLUL VI TEHNICI DE FALSIFICARE A MONEDELOR DIN AUR

5.1. Etaloanele monetare Necesitatea stabilirii precise a etalonului monetar a aparut odata cu dezvoltarea economica intocmai ca necesitatea precizarii unitatilor de masura (metrul, kilogramul, litrul etc.). Prin etalon monetar se ntelege unitatea monetara fixata si recunoscuta de stat ce serveste ca masura a valorilor materiale ale societatii. Totalitatea dispozitiilor legale privitoare la etalonul monetar i circulatia monedei formeaz sistemul monetar.

5.2.Etalonul aur-moned Primul sistem monetar modern bazat pe aur este etalonul aur-moneda (Gold coin standard), frecvent denumit si forma veche a etalonului aur. n lucr rile de specialitate, etalonul aur-moneda este numit i sistemul aurului n circulatie, deoarece monedele de aur erau emise fara restrictii, circulau liber i erau disponibile pentru oricine. Mentinerea etalonului aur-moneda presupune ndeplinirea urm toarelor condi ii: 1.definirea unit ii monetare (dolarul, lira, leul etc.) n aur; 2.posibilitatea baterii n cantit i nelimitate a monedelor de aur f r suplimentar pentru accesorii de metal (deci f r aplicarea seniorajului); 3.posibilitatea topirii libere i nelimitate a monedelor de aur; 4.asigurarea liberei interconvertibilit i a monedelor de aur i a celorlalte forme ale banilor (bilete de banca, monede de argint etc.); 5.permisiunea comer ului liber cu aur, inclusiv a importului i exportului liber. nici un cost

18

Secolul al XVIII-lea a reprezentat perioada fasta a etalonului-aur, monedele au primit echivalentul paritatii in aur, ceea ce a avut doua consecinte: - stabilitatea ratei schimbului; - o stabilitate relativa a preturilor. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, bimetalismul francez se impune ca un sistem monetar stabil si echilibrat. Numeroase tari europene si vor alinia monedele la cea franceza ,livra piemonteza, francul belgian, drahma greceasca, francul elvetian. Paritatea aur-argint s-a pastrat greu n Europa, numeroase evenimente influentand acest raport. Unul din aceste evenimente a fost razboiul de secesiune din America, care a obligat tarile europene sa se aprovizioneze cu bumbac din India, care prefera la plata mai ales argintul. Prin acesta, piesele de aur nu se pot schimba dect in piese de argint de 5 franci, ceea ce pastreaza aparenta bimetalismului. Catre 1870, inversarea schimburilor in Extremul Orient, descoperirea filoanelor aurifere din Nevada i punerea in practic a noilor tehnologii pentru extragerea argintului din minereuri a dus la deprecierea argintului. Moneda din acest metal s-a depreciat in perioada urmatoare, devenind piesa divizionara. In lume raportul aur-argint se mareste de la 1:16 in 1873 la 1:38 in anul 1900. Trecerea de la bimetalism la monometalism nu s-a facut fara dificultati si rezistenta din partea populatiei si a unor factori ai puterii. Pe baza etalonului aur-moneda unitatea monetara nationala era definita printr-o anumita cantitate de aur precis determinata. Monedele circulau efectiv si exista posibilitatea tezaurizarii lor. In plus, importul si exportul de piese de aur era liber si ca atare, masa monetara din tara respectiva era direct influentata de miscarile internationale ale metalului galben. Rezulta ca in etapa etalonului aur functiona moneda-marfa, in sensul ca putea fi utilizata si dorita si pentru alte servicii. Concomitent cu monedele de aur existau in circulatie si bilete de banca convertibile n aur. Convertibilitatea in regimul de etalon aur clasic era un garant puternic al stabilitatii pietelor financiare si al sistemului monetar international. Gratie etalonului aur-moneda, secolul al XIX-lea a cunoscut o remarcabila stabilitate a ratei de schimb si o dezvoltare economica infloritoare, care n-a fost mpiedicat dezechilibrele insurmontabile n schimburile interna ionale. de

19

Accentuarea inegalitatilor economice ale statelor, repartizarea productiei de aur inegal pe planeta si, nu in ultimul rand retragerea aurului din circulatie si inlocuirea masiva cu bani de hartie fara acoperire pentru Primul R zboi Mondial au fost cauze principale ale prabusirii etalonului aur-moneda. Incercarile din perioada interbelica de a opri inflatia si a reveni la acest etalon s-au soldat cu esecuri. Sistarea convertibilitatii n aur a biletelor de banca a dus la transformarea lor in bani de hartie.

5.3 Etalonul aur-lingouri Etalonul aur-moneda a disparut practic dupa primul razboi mondial. In locul lui s-a instituit etalonul aur-lingouri (Gold bullion standard). Principalele deosebiri dintre etalonul aur-moneda si etalonul aur-lingouri au fost urmatoarele: 1.baterea monedelor de aur a fost oprita si monedele de aur nu au mai circulat ca mijloc de plata, ele putand fi folosite drept mijloc de tezaurizare. Aurul era cumparat sau vandut de catre autorita i (n special bancile centrale) la un pret fix. Partea cea mai importanta din aurul monetar, in loc sa circule ca mijloc de plata, era depozitata in tezaurele bancilor centrale sub forma de lingouri. 2.convertibilitatea bancnotelor sau a altor tipuri de bani in aur era ngradita, nu se mai putea face la libera optiune a posesorului si in orice cantitate ceruta. Aurul monetar era vandut solicitantilor numai in forma de lingouri, mult mai grele decat monedele, deci avand o valoare mult mai mare. Acest etalon reprezinta o varianta a etalonului aur-clasic, caracterizat prin eliminarea monetizarii aurului, ca si convertibilitatii bancnotelor in monede de aur. Bancnotele raman convertibile in lingouri de aur (1 lingou standard=400 uncii=12,444 kg. aur), subdivizat n 1 uncie= 31,1035 gr. aur. Etalonul aur-lingouri limiteaza convertibilitatea. Convertibile raman numai sumele care au cel putin valoarea unui lingou. In Anglia etalonul a fost introdus n 1925, convertirea era posibila doar daca un detinator de bancnote prezenta la schimb minim 1557 lire. Etalonul aur-lingouri a fost o solutie de organizare monetara neinspirata, urmarind revenirea la starea dinaintea primului razboi mondial. Aceast form de organizare a limitat excesiv posibilitatea de adaptare a masei monetare la necesitatile circulatiei, dupa

20

unii autori aceast form de organizare gasindu-se la baza crizei de supraproductie din 1929-1933.

5.4 Etalonul aur-devize Termenul de etalon aur-devize acopera o varietate larga de aranjamente monetare. In general se refera la acel sistem in care banii nu se schimb direct in aur, ci intr-o moneda straina care este convertibila in aur. Rezervele monetare ale tarii respective nu se tin numai in aur, ci mai ales in moneda straina convertibila in aur. Acest tip de monede convertibile poart numele de monede de rezerva, iar tarile care emit aceste monede se numesc tari centru ale acestor sisteme monetare. Cele mai importante monede de rezerva au fost lira sterlina si dolarul american, iar tarile centru Anglia i S.U.A. Acest etalon a fost creat si perfectionat in dou etape: -Conferin a monetar interna ional de la Genova (1922) i - Sistemul monetar interna ional statuat la Bretton-Woods (1944). Conferin a de la Bretton-Woods In 1944, la convocarea Conferintei de la Bretton-Woods, omenirea se afla inca in valtoarea celui de-a doilea razboi mondial. Acesta vicia rezultatele economice, orientand productia spre nevoi militare, deviind astfel schimburile internationale spre o configuratie dictata de sistemul aliantelor si de linia fronturilor, restrangand comertul intern la strictul necesar, orientand piata monetara si a capitalurilor spre satisfacerea nevoilor de finantare a razboiului. Cu cat economia de razboi e mai puternic implantata in intreprinderi si ramuri, cu atat intoarcerea la o economie de pace devine mai laborioasa. Principiile sistemului monetar international de la Bretton-Woods au fost urmatoarele: - universalitatea, conform caruia calitatea de membru era deschisa tuturor statelor care recunosc prevederile statutului nou infiintatului Fond Monetar International; - convertibilitatea reciproca a monedelor tarilor participante; - asigurarea stabilitatii cursurilor valutare, care presupunea definirea monedei tarii membre in aur sau in dolari americani. Modificarea valorii paritare poate avea loc numai cu acordul F.M.I., iar fluctuarea cursului valutar poate avea loc n limitele a 1% (ulterior in limitele a 2,25%) n raport cu paritatea monetara.

21

- inlaturarea restrictiilor, discriminarilor si a altor practici protectioniste din schimburile si platile internationale; - asigurarea echilibrului balantelor de plati prin crearea unui sistem de rezerve valutare. Sistemul Monetar International a consolidat etalonul aurdevize. Spre deosebire de perioada interbelica, a ramas o singura moneda ca mijloc international de plata si de rezerva, respectiv dolarul american. Moneda americana era definita in aur, iar guvernul S.U.A. se angaja s mentina paritatea monedei sale, precum i convertibilitatea ei in aur, la cererea bancilor centrale, la pret fix de 35 dolari uncia.

Banii de hartie
Marco Polo a facut prima insemnare despre bancnote, asa cum le-a gasit in China, unde vistiernicii eliberau de mult un fel de chitante pentru o anumita cantitate de argint. Mijloacele de plata nu se mai confectionau prin consumarea disponibilitatilor de metal pretios, ci erau inlocuite cu insemne reprezentand cantitati de metal detinute in vistierii. Folosirea la plata a unor inscrisuri in locul monedelor metalice uzuale era aplicata si in Grecia antica, iar mai tarziu astfel de acte erau folosite in tranzactii de catre zarafi. Important este ca, in teorie, aceste chitante erau insemnari ca undeva exista o cantitate de metal care putea fi eliberata la schimb. Ideea a fost preluata de capetele incoronate ale Europei, care au vazut-o ca pe o modalitate mai ieftina de a produce bani pentru nevoile interne ale tarii. Ideea s-ar fi dovedit viabila, atat timp cat emiterea de moneda fiduciara (a a numitele asignate) nu ar fi depasit cantitatea de metal (altfel spus, oricand o asignata putea fi preschimbata in metal). In ciuda bancrutelor frauduloase incercate (si reusite), banii de hartie au supravietuit istoriei, abandonand insa convertibilitatea in metal pretios sau alte obiecte de valoare.

22

CAPITOLUL VII STUDIU COMPARATIV INTRE AUR SI ARGINT

AURUL ASEMANARI - este cel mai plastic metal - poate fi prelucrat sub presiune - este un metal pretios - se utilizeaza in tehnica dentara - Temperatura de topire: 1063,40C

ARGINTUL - este un metal plastic - poate fi prelucrat sub presiune - este un metal pretios - se utilizeaza in tehnica dentara DEOSEBIRI - Temperatura de topire: 960,50C

- viteza volatilizare a aurului depinde de atmosfera in - s-a constatat ca volatilitatea argintului se pierde cu care se face incalzirea dar si de caracterul impuritatilor aproximativ 1% pe ora la o incalzire in cuptor la pe care le contine - rezistivitatea la 00C este de 2,06510-6ohmicm 14000C - rezistivitatea la 00C este de 1,5010-6ohmicm

- aurul se utilizeaza cel mai adesea in industri - argintul se utilizeaza la obtinerea aliajelor de lipit. In bijuteriilor variate coloratii in combinatii chimice cu industria chimica, si in industriaelectrotehnica alte metale scump decat argintul - din punct de vedere al pretului argintul este mult mai - bijuteriile din argint confera posesoarei un aer - din punct de vedere al pretului aurul este mult mai accesibil tuturor claselor sociale - aurul da o nota de eleganta si de seriozitate, de aceea tineresc este bine ca el sa nu fie purtat cu obiecte vestimentare - bijuteriile din argint pot fi asortate mai multor obiecte gen hanorac, trening, adidas vestimentare si pot fi purtate la orice ocazie - in cotidian, bijuteriile mari din aur au tendinta de a - pretul mult mai mic ofera un alt avantaj celor ce le imbatrani, asa ca acestea ar trebui purtate doar la poarta aceste bijuterii deoarece pot sa aibe un set mult ocazii mai complex din acestea, deci numarul bijuteriilor si al - este recomandabila evitarea folosirii bijuteriilor de accesoriilor este mai mare decat cel al bijuteriilor de aur in activitatile zilnice- transport in comun, aur. cumparaturi, plimbari.

23

CAPITOLUL VIII CONCLUZII SI PROPUNERI

24