Sunteți pe pagina 1din 3

Instituția :LT Hyperion ,Guira Galbenei 

Data :18.04.2022
Durata :60 min
Scopul: Rolul familiei în dezvoltarea personalității copilului cu dizabilități.
Obiective:
 Formarea unei imagini cât mai corecte despre copilul său
 Formarea priceperilor de identificare a factorilor interni și externi ce pot influența
comportamente observabile și neobservabile ale copilului 
Forma activității:Ședința cu părinții
Metode și procedee:  Discuția  dirijată,lucrul  individual  cu fișa.
Resurse: Mape  cu foi,cariocă,  fișă de lucru.
Desfășurarea    activității
     Educația   incluzivă  este parte a psihopedagogiei speciale ,bazată pe principiul  egalității 
dreptului  la  educație pentru  toți  copiii  indiferent  de starea lor  psihofizică, mediul social sau
cultural din care  provin,religie,  etnie  , limbă  vorbită , situație economică  sau de alte  criterii.
Obiectivul   lansat  de  UNESCO  ,,  Educație   pentru  Toți,,  
   Familia   deține  rolul  cel  mai  important în   educația    copilului   cu  CES,   iar  lipsa  de 
țngrijire,   de bucurii  amărăciunile   influențează  nefast   în  dezvoltarea  armonioasă  a
copilului.
    De  asemenea  erorile  de educație   familială:   severitatea,  autoritatea  excesivă, părinte 
posesiv,  inhibă voința   și   dezvoltarea  afectivă   a  copilului.
   Apar  tulburări  ale  caracterului , este tulburată  judecata,  capacitatea   de  decizie,  conduită.
   Astfel  ,   rolul  familiei  în formarea   Omului  este unul  primordial. 
În   familie  copilul   trebuie  învățat:
*Să  iubiască,  să  compătimească ,  să  se  dăruiască   celor  apropiați.
*Să  păstreze   anumite  tradiții.
*Să  înțeleagă  corect  și  să  respecte   autoritatea  părinților,  care  servesc  drept  model 
comportamental,  respectănd diferite  reguli.
   Să-și  formeze  un  simț  sănătos  al  proprietății  private  punănd  preț  pe  muncă, în  calitate 
de izvor   al  tuturor   bunurilor.
   Cercetările  din   domeniu  au  reliefat  că  atitudinea    părinților  dar  și  reacția  mediului 
social  este  puțin  favorabil  copiilor  cu  dizabilități.
    Există   constatări  ce atestă  o  acceptare  mai  dificilă  a  copilului  cu  deficiență mintală
decăt a  unui   copil  care are alte  tipuri  de dificiențe.  Copilul   diferit  se  adaptează  greu  la 
relațiile  interpersonale,   de  aceia   parinții  trebuie  să  joace  rolul  de  tampon,  de  mediator 
între  copil   și  persoanele  străine.
    Sunt  situații   în  care  părinții  neagă  tot  ceia  ce  copilul  observă  în  jurul  său  legat  de
propria  deficiență,  insistă  pe  răutate  și  ipocriza   persoanelor  din  anturaj  cultivând  la  copii 
convingerea  că  lumea  în  care  trăiește  este  rea,  sau   unii  părinți  refuză  să  țină  cont  de 
dificultățile  sociale  determinate  de  deficiență.
   Datorită acestui  rol  suplimentar  de  mediator  reacțiile părinților în fața  unui  copil  cu 
deficiență  capătă  o importanță  majoră.
   Copilul  cu  dizabilitatea  sa  este  acceptat  în  mod  univoc.Părintele  vede  întâi  de  toate  un 
copil  cu  particularități   caracteristice  tuturor  copiilor  dar   și  particularități   specifice  doar 
lui.   Această  atitudine  devine  o  premisă  necesară  pentru  crearea  în  familie a   condițiilor 
optime  pentru  dezvoltarea  copilului.
   Părintele  trebuie  să  facă  tot  posibilul  pentru  ca   copilul  lui  să  devină  o  personalitate 
împlinită  și  fericită   iar  calitatea  vieții  lui    căt  se poate  de  înaltă.
   Copiii  adoptă  diferite  tipuri  de  comportament   în  funcție  de situația  în care  se  află.
    Problema  este  dacă noi  ca  părinți  ne  cunoaștem  bine  copilul și  dacă  știm  cum  să 
reacționăm  în  situație  de criză.  Fiecare  copil  avănd  o  personalitate  unică  și  irepetabilă 
trebuie  tratat  în  mod  diferit  faîă  de  ceilalți  copii.

Activitatea   I
Fiecare  părinte  va  primi  o  foaie  pe  care  sunt  desenate  două  figuri:   una  veselă, alta  tristă.
De  asupra  fiecăreia  există  căte   un nor.

 calități

aspecte deranjate

   Părinții  au  sarcina  de a  completa nourașii  cu  calități /aspectele  forte  și  cele  deranjate  ale 
copilului  său.  Calitățile  sunt  corespunzătoare  figurii  vesele ,aspectele  deranjate  sunt 
corespunzătoare  figurii triste.După   îndeplinirea   sarcinii  fiecare  părinte  va citi  câte  o 
calitate  și  căte  un  comportament  deranjat  ale  copilului  său. Fiecare  opinie   va fi  notată pe 
un  fleepchart.  După   notarea tuturor  părerilor  sunt  listate  calitățile  forte  comportamentele 
deranjate  pentru a  concluziona.
Concluzia  finală     / poate fi  afișată  pe  tablă/
   Toți  copiii  sunt  diferiți,  ei  au  nevoie de sprijinul  nostru în  orice  situație  creată, au 
nevoie  de a fi înțeleși,  de dragoste  si  securitate.Reușita  și  activitățile pe care  le  realizează 
constă în  identificarea  potențialului  fiecăruia  și în  transformarea  aspectelor  deranjate  în 
calități  forte.
Activitatea II
   Identificarea  de  către  părinți  a factorilor  care  influențiază  calitatea activității  de 
învățare.Astfel  se pot  lua  măsuri  în  înlăturarea  factorilor  inhibatori.
Tipuri  de factori:

Factori  biologici Factori  psihologici


vârsta Cunoștințe
sexul Capacități
starea  sănătății    Nivel de performanță intelect.
dezvoltarea  fizică Motivație voința
Factorii socio -culturali  Organizarea școlară
Familia  Sistemul de cerințe
Mediul cultural – Calitatea instruirii 
educativ  Relațiile elev-învățător
Mediul social –economic Conținuturi 
Mediul fizic /sala de clasă

Concluziile/ pot fi  afișate  pe  tablă/


   Educația  este  un  proces  complex  care  se  bazează  pe o  bună  cunoaștre a copilului.
   Trecerea de la dificultăți  nereușite la  reușite serealizează  în urma  analizei profunde  a 
nevoiei  copilului.  Succesul  la  școală este cea mai mare provocare pentru  copiii cu  dificultăți 
la  învățătură.Pentru  a ajuta  copilul  să  reușască la învățătură  e necesar  de a efectuat următorii 
pași:
*Vorbiți  cu copilul  dvs.despre  dificultățile  sale, discutați  deschis  unde  are  probleme  și  ce
măsuri  se  pot  lua  pentru  a trece  peste  ele.
*Includeți-vă  copilul  căt  se poate  de mult  în procese  speciale  de  educație.
*Implicați-vă  în  educația  sa.
*Mergeți la  ședințe și la  evenimente  școlare.Consultați-vă  cu  copilul  și  profesorul în
legătură  cu  temele  din  clasă.
*Cereți  idei  profesorului  copilului  pentru a le  încerca  acasă,oferiții  sugestiile  dvs.
*Învățați-vă  copilul  cum  să  se organizeze.
*Lăudați-vă  copilul cît  mai  des,încurajațil-  tu  poți,  o să  ți  se  primească  .

S-ar putea să vă placă și