MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICIIMOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO" DIN BĂLŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE REALE, ECONOMICE ŞI ALE MEDIULUI
CATEDRA DE ŞTIINŢE FIZICE ŞI INGINEREŞTI

Proiect
Tema: Managementul costurilor de productie si importanta lui
in managementul modern

Elaborat: Studenta gr. IM41R Glavatki Alexandra

BĂLŢI, 2022
 Cuprins

1. Introducere.
2. Conceptul de costuri.
3. Informaţia costurilor şi rolul ei în procesul decisional.
4. Obiectivele analizei costurilor de producţie
5. Managementul costurilor de productie componenta a managementului financiar.
6. Importanţa managementul costurilor de producţie în managementul modern.
7. Concluzie.
 Introducere
Performanta functiei manageriale este necesara pentru ca organizatia sa se dezvolte , sa
functioneze. Practica managementului este la fel de veche ca si organizatiile, ceea ce inseamna intr-
adevar o vechime deosebita , practice inceputa o data cu organizarea vietii sociale a comunitatilor
umane.
Managementul ca practica este foarte vechi, viziunea managementului ca profesie, disciplina
si domeniul de instruire este relativ noua, astfel managemntul nu a devenit domeniul recunoscut decat
la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. Cu trecerea anilor, managementul in unele
organizati devine tot mai distinct si sofisticat, in acelas timp si oraganizatiiele devin mult mai puternice
si mai de durate. Este de ajuns sa amintim Imperiul Roman care a durat sute de ani, unde legiunile cu
popoarele Europei si Orientului Mijlociu, mult mai slab organizate si coordonate.
Noile pamanturi cunoscute erau administrate de guvernatori responsabili fata de Roma si
drumurile erau construite sa strabata intregul imperiu, ca informatia si urmarirea ei sa fie usurata si
astfel centrul imperiului sa poata interveni prompt si eficace in ori ce problema. Comunicatia aceasta
reprezinta o cerinta esentiala a managemantului de succes.
Lucrarea de faţă işi propune să prezinte principalele aspecte teoretice şi practice în legătura
cu conceptul de costuri, informaţia costurilor şi rolul ei în procesul decizional, obiectivele analizei
costurilor de producţie, managementul costurilor de productie, în vederea obţinerii unei ridicate
performanţe economico- financiare şi a unui avantaj concurenţial durabil.
Conţinutul lucrării prezintă importanţa managementul costurilor de producţie în
managementul modern si o cercetare stiintifica privind managementul costurilor de productie care
oferă concluzii necesare fundamentării deciziilor privitoare la costuri.

Conceptul de costuri
Într-o conccepţie generală costul reprezintă în expresie monetară consumuri de resurse
ocazionate de realizările întreprinderii. Sau într-o perspectivă metodoligică un cost poate fi tratat ca un
mod de grupare sau regrupare, în funcţie de anumite criterii, a cheltuielilor, combinările fiind atât de
numeroase ca într-un joc de construcţie. Deci costul reprezintă totalitatea consumurilor de resurse pe
care le efectuează întreprinderea pentru realizarea unei unităţi de produs sau a unui
serviciu.Caracteristicile noţiunii de cost sunt: consum de resurse (de valori), legătura cu realizările şi
evaluarea în expresie bănească.
Consum de resurse. În această calitate, costurile se identifică după caz prin consumul
factorilor de producţie, respectiv materii prime şi materiale, forţă de muncă, mijloace de producţie,
prestaţii externe primite şi alte consumuri, inclusiv impozitele şi taxele ca sume de bani plătibile pentru
obligaţiile fiscale apărute în desfăşurarea normală a activităţii.
 Legătura cu realizările. Realizările întreprinderii se identifică cu produsele obţinute şi
serviciile prestate, ca purtători de costuri, destinate după caz, desfacerii sau consumului intern
(imobilizările din producţia proprie şi consumurile intermediare-transport intern, energie din producţie
proprie, reparaţii în regie etc.).
Evaluarea în expresie bănească. Atât consumurile de resurse cât şi realizările sunt evaluate
în unităţi monetare. Aceasta nu înseamnă că pentru a deveni cost, o cheltuială trebuie plătită, după cum
o realizare trebuie încasată. Dimensionate în timp costurile în calitatea lor de cheltuieli pot fi precedate
de plăţi, urmate de plăţi sau pot fi congruente în timp cu plăţile.
În expresie bănească, costul reprezintă numărul de unităti monetare necesare pentru a
dobândi resursele consumate încorporate valoric în substanţa produselor şi serviciilor obţinute ca
realizări ale activităţii producătoare a întreprinderii. Baza de evaluare se diferenţiază în funcţie de
scopul urmat. Costul istoric dacă se urmăreşte menţinerea valorii nominale a capitalului sau costul de
înlocuire dacă scopul îl reprezintă menţinerea valorii substanţiale a capitalului.
Costul se defineşte prin trei caracteristici independente unele de altele, respectiv: câmpul de
aplicare, momentul calculului şi conţinutul.
Câmpul de aplicare a costului este foarte variat şi poate fi:
 o funcţie sau o subfuncţie economică de întreprindere (aprovizionare, producţie,
distribuţie sau administraţie);
 un mijloc de exploatare, adică o maşină, un post de lucru, un raion de magazin, un
canal de distribuţie;
 o activitate însemnând o familie de produse, un produs sau o zonă de activitate;
 un centru de resposabilitate, adică un subsistem de întreprindere dotat cu un indicator
de performanţă şi căruia îi este lăsată o anumită latitudine în ceea ce priveşte mijloacele necesare
satisfacerii obiectivelor.
Momentul calculului permite distingerea a două tipuri de costuri:
 costul istoric care este un cost calculat posterior faptelor care l-au generat; se
vorbeşte totodată de cost constatat sau cost real;
 cost prestabilit care este un cost calculat anterior faptelor care l-au generat; costul
prestabilit poate avea caracter de normă sau de simple previziuni; după optica de calcul, se poate vorbi
de cost standard, de deviz sau mai simplu de costuri previzionare.
Conţinutul. Pentru o perioadă determinată, un cost poate fi calculat, fie încorporând toate
cheltuielile înregistrate în contabilitatea generală, fie numai o parte din aceste cheltuieli. Prin urmare
planul de conturi distinge două familii de costuri:
a) costuri complete constituite din totalitatea cheltuielilor referitoare la obiectul de calcul şi
care pot fi:
  costuri complete tradiţionale dacă cheltuielile din contabilitatea generală sunt
încorporate fără modificări;
 costuri complete economice dacă aceste cheltuieli suferă anumite retratări în funcţie
de cea mai bună expresie economică a costurilor.
b) costuri parţiale care sunt obţinute încorporând decât o parte din cheltuielile pertinente, în
funcţie de problema care este tratată, şi care pot fi:
 costul variabil este un cost constituit numai din cheltuieli care variază cu volumul de
activitate al întreprinderii fără a fi necesară o proporţionalitate exactă între variaţia cheltuielior şi cea a
volumului de produse obţinute;
 costul direct este un cost constituit din cheltuielile care îi pot fi direct afectate (în
general cele operaţionale sau variabile) şi din cheltuieli care cuprind costuri fără ambiguitate (variabile
sau fixe).

Informaţia costurilor şi rolul ei în procesul decizional

Informaţiile referitoare la costurile de producţie ale unei întreprinderi sunt necesare
utilizatorilor de situaţii financiare (managerilor, conducătorilor), punându-le la dispoziţie o bază pentru
evaluarea activităţii desfăşurate privind modul în care sunt utilizate resursele (materiale, umane,
financiare ), cât şi de identificare a unor direcţii strategice de acţiune în activitatea viitoare.
Costurile influenţează procesul de elaborare a deciziilor economico-financiare prin
intermediul mai multor relaţii între care cele mai semnificative sunt: relaţia costuri-preţuri, relaţia
costuri-profit, relaţia costuri-eficienţă economică şi altele.
Cunoaşterea relaţiilor prezentate anterior nu constituie o noutate, ele fiind prezentate în
literatura de specialitate tradiţională. Însă este necesară reaşezarea lor pe „baze noi” potrivit cerinţelor
economiei de piaţă prin reconsiderare şi reactualizarea acestora.
În această privinţă, unii specialişti au semnalat deja faptul că, de exemplu, s-a inversat
raportul dintre costuri şi preţuri şi anume: după cum se ştie, în ţările cu economie planificată s-a acordat
prioritate costurilor în raport cu preţurile, considerându-se ca fiind o relaţie directă, concretizată în
aceea că preţurile se stabilesc pe baza costurilor. Spre deosebire de acest tip de relaţii, în economia de
piaţă devine dominantă legătura indirectă dintre cost şi preţ. Costul influenţează în mod indirect asupra
preţului format pe piaţă, prin intermediul costului cuprins în preţul de ofertă al produsului. În schimb,
preţul pieţii dobândeşte un rol indirect asupra costurilor obligând producătorii să-şi reducă costurile
pentru a-şi majora profitul. Concurenţa directă dintre producători generează şi o concurenţă indirectă
prin costuri, câştigând mai mult acei producători ale căror costuri sunt mai reduse.
 Aceleaşi concluzii, privitoare la schimbarea caracterului muncii practice de calculaţie,
control şi analiză a costurilor, se desprind şi din raportul costuri-profit, deoarece minimalizarea
costurilor de producţie are un rol determinant în maximizarea profitului.
„Esenţialul în relaţia cost-profit, constă în aceea că nivelul costurilor nu trebuie să constituie
numai o platformă de adaos pentru rata profitului, ci să reflecte un permanent front de acţiune pentru
ca, prin reducerea lui, datorită ingeniozităţii şi efortului propriu al întreprinzătorilor , rata profitului pe
produs să poată creşte”.1
Ideea necesităţii cunoaşterii temeinice, cu ajutorul studiului costurilor, a influenţei conjugate
a tuturor factorilor de producţie asupra procesului decizional economico-financiar, rezultă şi din relaţia
costuri-eficienţă economică sau costuri-productivitatea muncii, care oferă un adevărat evantai de
posibilităţi de fundamentare ştiinţifică a deciziilor respective.
Controlul costurilor constituie un instrument esenţial în orientarea procesului decizional.
Indiferent de nivelul la care se află, managerul gestionează de fapt domeniul său de responsabilitate.
Managerul declanşează acţiuni care consumă resurse, dar care trebuie să conducă la obţinerea unui
efect maxim.
Pentru luarea deciziilor, cuvântul cheie este relevanţa. Costurile utilizate în procesul de luare
a deciziilor trebuie să fie formate doar din costuri relevante. În această privinţă, clasificarea în costuri
variabile şi fixe este foarte importantă, deoarece pe termen scurt o firmă poate face puţine lucruri în
legătură cu costurile sale fixe, atenţia trebuie îndreptată asupra costurilor variabile.

Obiectivele analizei costurilor de producţie

Analiza cheltuielilor întreprinderii este deosebit de importantă în activitatea de gestiune şi
control, deoarece evidenţiază modul în care sunt utilizate resursele (materiale, umane, financiare) şi
impactul alocării acestora asupra performanţelor întreprinderii.
În mărimea şi structura cheltuielilor se reflectă activitatea unei firme în toată complexitatea
sa, rezultatele obţinute pe linia asigurării şi utilizării potenţialului material şi uman, îmbunătăţirea
conducerii administrative, optimizării procesului de producţie şi circulaţie etc.
Analiza sistematică a costurilor de producţie permite înţelegerea mecanismului de formare a
rezultatelor întreprinderii în funcţie de volumul, structura şi tendinţa diferitelor categorii de cheltuieli,
identificarea rezervelor pe linia economisirii consumului de resurse şi totodată conturarea strategiei
întreprinderii pentru perioada următoare de gestiune.
„Un aspect important de urmărit în analiza costurilor firmei este evoluţia acestora. În teoria
economică, privind acest aspect s-a conturat conceptul de curbă de experienţă a costurilor. Observaţiile
de-a lungul timpului asupra volumului şi tendinţei de evoluţie a costurilor au condus la concluzia că

1
fenomenul de experienţă capătă dimensiuni şi consecinţe importante la nivelul costurilor. Conform
acestei teorii agentul economic realizează economii pe seama costurilor variabile odată cu trecerea
timpului, respectiv cu apropierea sau chiar atingerea fazei de maturitate a activităţii, întrucât angajaţii
capătă experienţă în domeniu, reuşind, prin achiziţionarea celor mai performante mijloace de muncă în
domeniu să-şi îmbunătăţească rezultatul muncii, prin urmare, să crească performanţele financiare la
nivelul firmei. Acumulările financiare stimulează însa dorinţa de extindere a capacităţii de producţie.
Realizarea necontrolată a acestei extinderi poate genera pierderi sau o creştere exponenţială, de foarte
multe ori mai mare decât economia realizată pe seama creşterii productivităţii muncii. Aceasta întrucât
capacitatea de producţie, indiferent de gradul de utilizare, generează costuri fixe, care pot atinge
dimensiuni impresionante. Mai mult, capacităţile de producţie extinse, sunt greu de controlat la nivel
ierarhic, impun structuri de conducere sofisticate, totul însemnând costuri, uneori mult prea mari şi
evoluţii mult prea rapide pentru a putea fi controlate. Pe curba logistică a costurilor se pot delimita, prin
urmare zona randamentelor crescătoare, corespunzătoare fazelor de expansiune a activităţii, zona
randamentelor constante, corespunzătoare fazei de maturitate a activităţii, şi zona randamentelor
descrescătoare, corespunzătoare fazei de declin a activităţ
Prin urmare, privite în timp, costurile totale se micşorează lent sau rămân constante pentru
cifre de afaceri foarte mari, în timp ce costul unitar se diminuează rapid într-o primă fază, după care
rămâne relativ constant. Managementul va fi mereu preocupat pentru reducerea relativă a costurilor,
drept pentru care trebuie să abordeze problematica costurilor utilizând o serie de instrumente şi metode
specifice analizei economice.

Managementul costurilor de productie componenta a managementului financiar

Costul productiei este o categorie economica de importanta deosebita în managementul

firmei, întrucât exprima modul în care se realizeaza consumul si valorificarea factorilor de productie
(capitalul, natura, munca, informatia, stiinta etc.).
Ca urmare, costul ocupa un loc central în managementul firmei, fiind „purtatorul de
cuvânt“ al modului de conlucrare între functia tehnica si economica, între toate functiile firmei. Acest
lucru impune o noua mentalitate a managerilor fata de costuri.
Întreprinderea moderna, în aceasta viziune, necesita un nou stil de management, bazat pe
flexibilitate, dinamism si previziune.Procesul de management, în domeniul costurilor, trebuie conceput
si realizat din trei puncte de vedere.
1. cibernetic, respectiv sub aspectul coerentei si relevantei informatiei, al rationalitatii si
raspunderii;
2. economic, adica prin construirea si realizarea obiectivelor strategice si tactice ale firmei;
3. social, în sensul maximizarii efectelor pe acest plan;
 Costul productiei reprezinta esenta managementului firmei în general si a managementului financiar,
în particular, deoarece, concret, reflecta modul în care se realizeaza obiectivele de bazaale
managementului, ale strategiei firmei: valorificarea resurselor, realizarea profitului scontat, echilibrul
economic si financiar, capacitatea concurentiala, cresterea valorii firmei, imaginea firmei, atractivitatea ei,
climatul de creatie, ordine, eficienta, perspectivele acesteia.
Rolul hotarâtor al costurilor de productie deriva si din faptul ca reducerea volumului si
optimizarea structurii acestora alaturi de cresterea preturilor, prin calitate, ramâne singura si cea mai
sigura cale pentru obtinerea de catre firma a profitului scontat, a unui profit stabil, de durata, normal,
sanatos, performant.Performantele managerilor sunt exprimate cel mai sintetic si mai concludent de
volumul si structura costurilor firmei sale“.
Ca urmare, în domeniul costurilor de productie, managementul trebuie sa creeze cadrul
organizatoric si de responsabilitate pentru solutionarea unor probleme cardinale, la solutionarea carora
trebuie sa-si aduca contributia întreg personalul firmei, iar solutiile care se adopta au rezonanta
generala în firma. Dintre solutiile care se impun se detaseaza conceperea si introducerea costurilor
standard, a costurilor ideale, normale si reale, analiza valorii etc. introducerea de sisteme si metode de
management prin care sa se stabileasca preventiv si operativ abaterile costurilor efective de la cele
prestabilite, a cauzelor lor si a masurilor de corectie ce se impun, prevenirea pierderilor, introducerea de
sisteme si metode de management adecvate (dintre care ne-am referit doar exemplificativ la cele mai
semnificative).

Importanţa managementul costurilor de producţie în managementul modern

Cu toate evoutiile de necontestat ce au avut loc in intreprinderi,obiectivele principale ale acestora,
rezultatele obtinute nu s-au modificat radical in timp.In intreprinderile industriale aceste rezultate sunt
posibile doar prin procesul de productie.Opinia unor specilaisti recunoscuti este ca in tarile dezvoltate
s-a uitata,mai ales in ultimele decenii,ca productia este sursa primara a bunastarii.De exemplu,Oliver
Winght observa ca era dificil sa te intereseze productia cand descoperi ca un post intr-o banca sau in
comert iti ofera un salariu dublu chiar de la inceputul carierei.
Intreprinderea anului 2000 nu mai este in esenta mecanica,desi este plina de masini.Acest fapt
duce la modificari si in managementul industrial in care se cristalizeaza o teorie a productieie ce se
bazeaza pe patru concepte:
1. Gandirea statistica
2. Contabilitate generala
3. Organizarea moduala
4. Adordarea sistematica
 Intreprinderea viitorului nu va mai fi o unitate productiva,ci un ansamblu de unitati legate de procesul
de productie. Caracteristica esentiala, dominanta, a secolului XXI este schimbarea. Ea accentuiaza
reinoirea, dar si incertitudinea si riscul. Omenirea a ajuns în fata problemelor actuale în mare parte datorita
faptului ca a urmarit preponderent viteza si mai putin tinta.
Acestea sunt si trebuie sa fie, valentele esentiale ale capitalului uman Orice exagerare de o parte sau
alta, diminuiaza performanta pe ambele paliere ale echilibrului mentionat. Organizatia trebuiesa creeze si
sa stimuleze instalarea unui sentiment de urgenta pentru inovatie, pentru a creste randamentele talentelor
de care dispune. Acest lucru nu îl poate realiza decât prin instaurarea echilibrului dintre munca si viata
oamenilor.Supunerea oarba pentru a face ,, cum trebuie’’, ,, ce ti se cere’’si nu ,, ce trebuie’’, nu mai
serveste nimanui. Schimbarea trebuie sa porneasca de sus în jos, deci rolul managementului schimbarii
este esential. Schimbarea are, ca dusmani , redutabili, inertia, conservatorismul,comoditatea,
automultumirea si aroganta.
Importanta managementului costrurilor de productie in firma dezvoltata a viitorului rezida si din faptul
ca una din marile probleme cu care se confrunta managerii si agentii economici o constituie modul de
implementare a disciplinei costurilor de productie care se axeaza pe obiectivele mari ale activitatii tehnico-
economice urmarita de manageri.
Aceste obiective pot fi :
 Cresterea productivitatii muncii si implicit reducerea cheltuielior cu munca vie pe unitatea de produs
 Organizarea stiintifica productivitatii muncii
 Reinoirea productiei,modernizarea acesteia si inbunatatirea tehnologiilor de fabricatie
 Optimizarea cheltuielor legate de aprovizionarea tehnico-materiala ca si cele privind vanzarea
productiei
 Economisirea resurselor materiale,recuperarea deseurilor,valorificarea superioara a acestor resurse
 Optimizarea cheltuielilor administrativ-gospodareasti
 Limitarea cheltielilor neproductive.
Toate aceste obiective sunt in acelasi timp si cai concrete de reducere a costurilor care se
interconditioneaza reciproc,obiectivul general fiind cresterea eficientei economice in societatea comercila
respectiva. Abordarea si conducerea actiunilor concrete de reducre a costurior de productie constituie o
latura esentiala a conducerii manageriale.Nu poti fi un bun manager daca nu sti sa operezi in decizii cu
indicatorii de costuri si de eficienta,daca nu cunosti o calculatie de costuri,daca nu sti s-o analizezi critic si
daca nu cunosti caile concrete de reducere a costurilor,de crestere a productivitatii muncii.Mai ales in
organizatia viitorului, bazata pe schimbare,cunoastere,orientare catre cilent,continua perfectionare,agentul
economic este interesat sa-si cunoasca costul in totalitatea lui si structura acestuia pentru ca pentru atat
cheltuielile cu materiile prime cat si cele efectuate pentru impozite si taxe ii solicita capital si preocuparea
pentru acoperire,iar impozitul pe profit il determina sa introduca totul in costurile sale.
 Maximizarea profitului sau minimizarea costurilor contituie o preocupare care in economia romaneasca
porneste de la un punct situat mai aproape de zero decat de unu.Strategiie puse in aplicare,cel mai
adesea,pentru reducerea costurilor de productie sunt:
 Specializarea intreprinderilor de productie la nivel inernational
 Concentrarea productiei intr-un numar mic de intreprinderi
 Reducerea costurior de cumparare,ca urmare a rationalizarii rapoturilor cu furnizorii
Asadar toti producatorii pot fi convinsi de faptul ca o reducre semnificativa a costurilor este o situatie
favorabila care le multiplica posibilitatile de actiune,care le permite sa aiba initiative noi,sa desfasoare
sustinute campanii de marketing,si sa-si consoideze sau sa-si amerioreze pozitiile concurentialeSpecialistii
sustin ca stapânirea problematicii costurilor este începutul stiintei managerilor.
Putem spune,deci ca,costul este un criteriu definitoriu al eficientei economice care impune managerului
o rationalitate maxima in combinare factorilor de productie el constituind pragul critic al rentabilitatii
asupra caruia managerii isi focaizeaza intreaga atentie si pricepere.Ca atare trebuie acordata o atentie
deosebita managementului costurilor de productie in organizatia viitorului.

Concluzie
Asa cum managementul costurilor de productie ocupa locul central in managementul financiar al
firmei,si cercetarea stiintifica privind acest domeniu are o importanta deosebita,intru-cat eficienta
economica nu trebuie proivita global,ci pe fiecare sector,lucrare si produs. De altfel ,economia de piata
impune asigurarea eficientei la nivelul fiecarui agent economic pentru a nu se ajunge la faliment.In acest
scop fiecare intreprinzator trebuie sa cunoasca cu exactitate continutul economic al costurilor.

Importanta acestei cercetari este evidenta,avand in vedere fapul ca ne ajuta sa intelegem cum
transformarea intrarile de materii prime,materiale,resurse umane in produse si lucrari genereaza pana la
urma consumuri care imbraca forma costurilor.Costul este deci legat de intregul act de productie si de
conducere. Costul devine un instrument principal in fundamentarea,adoptarea si infaptuirea deciziilor
optime la orice nivel.Pentru aceasta trebuie sa se cunoasca cu multa precizie toate cheltuielile care-l
compun,precum si separarea cestora de acele cheltuieli care se suporta din profit sau din alte surse si care
nu sunt incluse.

Intru-cat marimea costului reflecta in expresie baneasca toate cheltuielile ce se efectueaza prentru
producerea si desfacerea unui produs,influenteaza in mod direct pretul acestuia,nivelul
rentabilitatii ,existenta pe piata,etc putem concluziona ca cercetarea in domeniul costurilor de productie este
una dintre cele mai complexe cercetari din cadrul intreprinderii.