Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Bazele utilizării calculatoarelor
1 SCURT ISTORIC
Un calculator modern reprezintă un sistem complex care înglobează în
construcţia sa tehnologii diverse: electronice, magnetice, electromecanice,
electrono-optice etc. Astfel, în prezent, pentru realizarea unităţii centrale a unui
calculator, care asigură stocarea programului şi a datelor pe termen scurt,
secvenţierea instrucţiunilor şi efectuarea operaţiilor de calcul, se utilizează, cu
precădere, tehnologii microelectronice. Pentru stocarea datelor şi a programelor pe
termen lung se folosesc suporturi magnetice sub forma de benzi sau discuri,
bazate pe diverse tehnologii magnetice/optice. Pentru implementarea operaţiilor
de intrare/ieşire sunt folosite în principal tehnologiile electronice şi
electromecanice.
Evoluţia calculatoarelor este strâns legată de progresele înregistrate de
tehnologiile amintite mai sus. Cercetările efectuate pentru realizarea de
calculatoare cât mai performante au impulsionat aprofundarea unor noi aspecte în
cadrul acestor tehnologii.
Calculatoarele moderne reprezintă rezultatul unui îndelungat proces de căutări ale
unor mijloace tehnice adecvate pentru mecanizarea şi automatizarea operaţiilor de
calcul. În evoluţia mijloacelor de tehnica de calcul se pot evidenţia mai multe
etape.
1. Etapa instrumentelor de calcul

- Secolul 12 en., China – abacul;
- Sfârşitul sec. 17 şi începutul sec.18, J. Napier şi R. Bissaker – logaritmii
şi rigla de calcul.
2. Etapa maşinilor mecanice de calcul

Sistemele erau bazate pe roţi dinţate angrenate. Roata dinţată juca rolul
elementului cu mai multe stări stabile, fiecare stare codifica o cifra zecimală. Ca
date importante pot fi menţionate.
- 1642. B. Pascal realizează o maşină de adunat;
- 1694. Von Leibniz construieşte o maşină de adunat şi înmulţit;
1
Scurt istoric
- 1823. Ch.Babbage proiectează primul calculator cu execuţie automată a

programului. Proiectul prevedea principalele elemente ale calculatoarelor
moderne (unităţile de: memorie, calcul, intrare, ieşire şi comandă);
- 1872 E. Barbour realizează prima maşină de calcul cu imprimantă;
- 1892. W. Burroughs construieşte o maşină de calcul de birou perfecţio-
nată;
- 1912. F. Baldwin şi J. Monroe încep producţia de masă a maşinilor
mecanice de calculat, cu patru operaţii aritmetice.
3. Maşini electromecanice de calculat

Erau bazate pe roti dinţate angrenate, acţionate electric:
1937 - 1945. Maşini electromecanice de calculat, bazate pe relee electromagnetice
(Mark I), cu program cablat. Releele electromagnetice şi contactele lor joacă
rolul elementelor bistabile. Cu ajutorul lor se pot codifica cifrele sistemului de
numeraţie binar.
În 1937 Howard Aiken, de la Universitatea Harward, a propus proiectul
Calculatorului cu Secvenţă Automată de Comandă. Acesta folosea principiile
enunţate de Ch. Babbage şi tehnologia de implementare pentru calculatoarele
electromecanice produse de IBM.
Construcţia calculatorului Mark I a început în 1939 şi s-a terminat la 7 august
1944, dată ce marchează începutul erei calculatoarelor.
4. Maşinile electronice de calcul cu program memorat

Sisteme ce au utilizat, la început, tuburi electronice, apoi tranzistori şi
circuite integrate pe scara simpla (SSI: sub 20 de tranzistori pe pastila de siliciu),
medie (MSI: 20 - 1000 de tranzistori pe pastila de siliciu), largă (LSI: 1000 –
50.000 de tranzistori pe pastila de siliciu), foarte largă (VLSI: 50.000 – 100.0000
de tranzistori pe pastila de siliciu) şi ultra largă (ULSI: peste 1.000.000 de
tranzistori pe pastila de siliciu).
Primele calculatoare realizate cu tuburi electronice

- 1943: la Universitatea din Pennsylvania a început construcţia primului
calculator bazat pe tuburi electronice ENIAC (Electronic Numerical
Integrator And Computer), de către o echipă având în frunte pe J.P. Eckert,
2
J.W. Mauchly şi J. Von Neumann. Cu aceasta ocazie s-a folosit ideea de a

stoca în aceeaşi memorie, atât datele, cât şi programul, ceea ce a permis
modificarea relativ uşoară a programului;
- 1945: a început construcţia unui alt calculator electronic EDVAC
(Electronic Discrete Variable Automatic Computer) pe baza lucrării lui J.
Von Neumann: "Prima schiţă de Raport asupra lui EDVAC". După
elaborarea structurii logice de bază a calculatorului cu program memorat,
au fost stabilite entităţile funcţionale care concurau la realizarea acestuia:
un mediu de intrare (care să permită introducerea unui număr nelimitat
de operanzi şi instrucţiuni), o memorie (din care se citesc operanzi sau
instrucţiuni şi în care se pot introduce, în ordinea dorită, rezultatele), o
secţiune de calcul (capabilă să efectueze operaţii aritmetice sau logice
asupra operanzilor citiţi din memorie), un mediu de ieşire (care să
permită livrarea unui număr nelimitat de rezultate către utilizator), o
unitate de comandă (capabilă să interpreteze instrucţiunile citite din
memorie şi să selecteze diverse variante de desfăşurare a operaţiilor, în
funcţie de rezultatele obţinute pe parcurs).
Marea majoritate a calculatoarelor construite până în prezent se bazează pe
aceste principii, purtând numele de calculatoare de tip Von Neumann.
Pe baza proiectului EDVAC, Eckert şi Mauchly au produs, în 1951, în cadrul unei
companii proprii, primul calculator comercial UNIVAC 1.
La Universitatea Princeton, Von Neumann a condus realizarea, în 1951, a
calculatorului IAS, care dispunea de posibilitatea de a-şi modifica partea de adresă
din instrucţiune. Aceasta facilitate asigura reducerea spaţiului ocupat în memorie
de către program, ceea ce permitea prelucrarea unor seturi mai mari de date.
Multe companii de calculatoare au apărut şi dispărut dar una dintre cele mai
vechi este Apple Calculator fondată de Steven Jobs şi Stephen Wozniak. Sediul
iniţial al firmei Apple a fost un garaj. Aici Wozniak a realizat un microcalculator
care era accesibil şi persoanelor fizice şi firmelor mici. Primul microcalculator
lansat de Apple Calculator, numit Apple I, costa 695 USD. Sistemul era compus
dintr-o placă de circuit principală, fixată cu şuruburi pe o bucată de placaj. Acest
calculator nu conţinea nici carcasă nici sursa de alimentare.
Calculatorul Apple II, apărut pe piaţă în anul 1977, a stabilit standardele pentru
aproape toate calculatoarele mai importante care i-au urmat, chiar şi pentru IBM
PC.
3
Scurt istoric
Din 1978, Philips şi Sony au colaborat pentru a realiza actualul compact disc
audio. În 1982, cele doua companii au definitivat standardul care cuprindea printre
altele şi dimensiunea de 4,72 inch (120 mm) şi grosimea de 1,2 mm a suportului.
Se spune că a fost aleasă aceasta dimensiune deoarece permitea înregistrarea
completă a Simfoniei a IX-a de Beethoven. Philips şi Sony au elaborat şi
specificaţiile pentru unitatea CD-ROM care este folosită şi astăzi.
În anul 1981 Adam Osborne a produs un microcalculator portabil, Osborne I.
Acesta cântărea aproximativ 11 kg, avea o memorie de 64 KB, costa 1795 USD.
După lansarea modelului 5100, în 1975, IBM a produs modelele 5110 şi
5120, după care firma a produs modelul 5150, cunoscut şi sub numele de IBM
Personal Calculator. IBM nu înregistra succese comerciale notabile astfel încât, în
anul 1980 s-a hotărât să intre pe piaţa calculatoarelor cu preţuri mici.
Echipa IBM care a proiectat primul calculator personal a utilizat microprocesorul
Intel 8088 care avea o magistrala internă pe 16 biţi şi una externă pe 8 biţi.
Inginerii care lucrau la proiect au studiat piaţa calculatoarelor încercând să
respecte standardele care o dominau; au incorporat în sistemul lor toate
caracteristicile care au avut succes. Compania IBM a colaborat pentru programele
noului sistem cu, pe atunci, mica firmă Microsoft, care astăzi este una din cele mai
mari companii producătoare de software.
Pe data de 12 august 1981 în industria calculatoarelor a apărut un nou
standard. Din 1981 şi până astăzi au fost vândute sute de milioane de
calculatoare, compatibile IBM PC. Microprocesorul Intel 80286, lansat în anul
1981, este procesorul calculatorului IBM AT şi a fost preferat de IBM deoarece
era compatibil cu 8088 (programele scrise pentru microprocesorul 8088 mergeau
şi pe 80286).
Anul 1985 aduce cu el lansarea noului şi mult mai performantului chip Intel
80386, un procesor pe 32 biţi. După lansarea primului 486 DX, în aprilie 1989, au
apărut an de an procesoare mai performante, care au crescut considerabil
performanţele sistemelor de calcul. Pentru procesoarele fabricate de Intel şi AMD
mai importante sunt datele de apariţie a primului procesor Pentium (martie 1993),
a procesorului Pentium PRO (septembrie 1995) precum şi a procesoarelor
Pentium MMX a actualelor Pentium II, Celeron, Pentium III şi Pentium IV,
Duron şi Athlon.
4
Având în vedere tehnologiile utilizate în construcţia calculatoarelor, începând

cu anul 1946, se pot evidenţia cinci generaţii de calculatoare. Deoarece funcţia de
prelucrare a datelor este legata şi de cea de transmitere a datelor, printre
caracteristicile specifice fiecărei generaţii de calculatoare trebuie incluse şi
elementele reprezentative privind tehnologiile telecomunicaţiilor:
Generaţia I (1946-1956)
1. Hardware calculatoare: relee, tuburi electronice, tambur magnetic, tub catodic.
2. Software calculatoare: programe cablate, cod maşină, autocod.
3. Exemple de calculatoare: ENIAC, EDVAC, UNIVAC 1, IBM 650, CIFA 1-4 1,
CIFA 101-102, MARICCA, MECIPT-1 (Denumirile calculatoarelor produse în
România sunt prezentate cu litere cursive).
4. Tehnologia telecomunicaţiilor: teletype, telefon.
5. Performantele calculatoarelor: capacitate memorie 2 K, viteza de operare
10.000 instr/s.
Generaţia a II-a (1957 - 1963)

1. Hardware calculatoare: tranzistoare, memorii cu ferite, cablaj imprimat, discuri
magnetice.
2. Software calculatoare: limbaje de nivel înalt (Algol, FORTRAN).
3. Exemple de calculatoare: NCR 501, IBM 7094, CDC 6600, DACICC-1/2,
CET 500/501, MECIPT-2,DACICC-200 (Denumirile calculatoarelor produse în
România sunt prezentate cu litere cursive).
4. Tehnologia telecomunicaţiilor: transmisiuni numerice, modulaţie în coduri de
impulsuri.
5. Performantele calculatoarelor: capacitatea memoriei 32 K, viteza de operare
2.000.000 instr/s.
Generaţia a III-a (1964 -1981)

1. Hardware calculatoare: circuite integrate, memorii semiconductoare, cablaj
imprimat multistrat, microprocesoare, discuri magnetice, minicalculatoare.
3. Software calculatoare: limbaje de nivel foarte inalt, programare
structurata, LISP, sisteme de operare orientate pe limbaje (Algol, Pascal),
timp partajat, grafica pe calculator, baze de date.
5
Scurt istoric
4. 3. Exemple de calculatoare: IBM 360-370, PDP11/XX, Spectra 70,

Honeywell 200, Cray-1, Illiac IV, Cyber 205, RIAD 1-2, Felix C-
256/512/1024, Independent 100/102F, Coral 4001/4030 (Denumirile
calculatoarelor produse în România sunt prezentate cu litere cursive).
4. Tehnologia telecomunicaţiilor: comunicaţii prin satelit, microunde, reţele, fibre
optice, comutare de pachete.
5. Performantele calculatoarelor: capacitatea memoriei 2 MB, viteza de operare 5
mil.op/s.
Generatia a IV-a (1982 - 1989)

1. Hardware calculatoare: VLSI, sisteme distribuite, discuri optice,
microcalculatoare de 16/32 biti, superminicalculatoare, supercalculatoare.
2. Software calculatoare: sisteme de operare evoluate, ADA, pachete de programe
de largă utilizare, sisteme expert, limbaje orientate pe obiecte, baze de date
relaţionale.
3. Exemple de calculatoare: IBM-43xx, VAX-11/7xx, IBM-308x, RIAD3, Coral
4021, Independent 106, Felix 5000, Coral 8730. (Denumirile calculatoarelor
produse în România sunt prezentate cu litere cursive).
4. Tehnologia telecomunicaţiilor: reţele integrate de comunicaţii numerice
(digitale ).
5. Performantele calculatoarelor: capacitatea memoriei 8 MB, viteza de operare 30
mil.instr/s
.
Generatia a V-a ( 1990 - )
1.Hardware calculatoare: tehnici evoluate de împachetare şi interconectare, ULSI,
proiectare circuite integrate 3D, tehnologii Ga-AS şi Josephson, componente
optice, arhitecturi paralele pentru prelucrarea inferenţelor, reţele neuronale.
2. Software calculatoare: sisteme de operare cu interfaţă prietenoasă, limbaje
concurente, programare funcţionala, prelucrare simbolica (limbaje naturale,
recunoaşterea formelor: imagini/voce), Prolog, baze de cunoştinţe, sisteme expert
evoluate, CAD, CAM, CAE, multimedia, realitate virtuala, web.
3. Exemple de calculatoare: staţii de lucru, supercalculatoare, reţele de
supercalculatoare, proiectul japonez şi alte proiecte elaborate în unele ţări sau
grupuri de ţări din Europa.
6
4. Tehnologia telecomunicaţiilor: dezvoltarea extensiva a sistemelor distribuite,

reţele locale, reţele din fibra optică de mare capacitate reţele de transmisii radio la
frecvente de ordinul GHz cu spectru împrăştiat, telefonie digitala mobilă,
fuzionarea tehnologiilor comunicaţiilor şi calculatoarelor, Internet.
5. Performantele calculatoarelor: capacitatea memoriei zeci-sute MB, viteza de
operare 1 Ginstr - 1 Tinstr/s.
În prezent, pentru circuitele integrate folosite în calculatoarele electronice se
folosesc numeroase tehnologii care se pot grupa în tehnologii bipolare şi tehno-
logii MOS.
7
Noţiuni introductive
2 NOŢIUNI INTRODUCTIVE
2.1 CUM FUNCŢIONEAZĂ UN CALCULATOR ?
În general, se ştie că un calculator este un dispozitiv complex, care procesează
informaţii. Au trecut deja mai multe decenii de când calculatoarele au apărut şi
sunt folosite de către om, dar de la primele tipuri de calculatoare şi până la cele de
azi, toate se bazează în funcţionare pe îndeplinirea câtorva sarcini principale:
; Prelucrarea (sau procesarea) informaţiilor;
; Stocarea (memorarea) informaţiilor;
; Transferul şi comunicarea informaţiilor.
Dar care informaţii? Şi ce devin ele? Calculatorul poate opera numai cu
informaţiile care îi sunt oferite de către utilizator, deci care sunt introduse în
sistemul calculatorului, iar în urma execuţiei diverselor sarcini enumerate mai sus,
în final utilizatorul obţine rezultate, sub formă de noi informaţii, prin texte şi
imagini afişate pe ecran sau tipărite pe hârtie, sunete auzite în difuzoare sau
înregistrate pe suport magnetic etc.
După cum se vede, calculatorul nu reprezintă pentru utilizator un scop în sine, ci
este doar un instrument de care utilizatorul se foloseşte ca să proceseze, să
păstreze, să transforme şi să vehiculeze informaţii utile în lucrările şi în viaţa sa.
2.1.1 Prelucrarea (procesarea) informaţiilor

Computer înseamnă, mai pe româneşte, calculator, prima impresie despre rolul
lui de bază este aceea că el calculează. De fapt calculatorul procesează informaţii,
adică transformă informaţiile din unele în altele sau dintr-o formă în alta.
Procesarea implică şi foarte multe calcule matematice dar şi alte operaţii.
Informaţiile cu care operează permanent un calculator pot fi împărţite în 3
categorii mari:
Date - sunt acele informaţii care sunt procesate. De exemplu, un calculator poate
să afişeze în ce zi a săptămânii cade o anumită dată calendaristică (reprezentată
prin zi, lună şi an). Pentru asta, el trebuie să primească data calendaristică, după ce
o procesează, va afişa ziua săptămânii care corespunde acelei date. Data
calendaristică introdusă şi ziua săptămânii afişată sunt date cu care a operat
calculatorul în acest proces. Tot din categoria datelor sunt incluse şi documentele
care conţin texte, imagini, chiar şi sunete, cu care operează calculatorul şi a căror
8
manevrare şi prelucrare reprezintă cel mai adesea scopul utilizării acestuia într-o
activitate de birou.
Programe - reprezintă o categorie specială de informaţii, care conţin algoritmii
conform cărora calculatorul va procesa datele. Calculatorul este un simplu
automat electronic, dar în funcţie de programele pe care le foloseşte, el va putea
procesa datele primite în diverse moduri. Reluând exemplul anterior, este necesar
un program capabil să calculeze exact în ce zi a săptămânii cade o dată
calendaristică oarecare, ţinând cont de toate detaliile calendarului (ani bisecţi,
zilele fiecărei luni etc.), conform unui algoritm matematic bine stabilit.
Programele sunt compuse din instrucţiuni care sunt executate una câte una, până
când, pornind de la datele introduse, se ajunge la rezultatul final. Pentru
calculator, aceste instrucţiuni sunt codificate în aşa-numitul cod-maşină, un limbaj
de programare foarte rar folosit chiar de către specialişti. Viteza cu care sunt
executate instrucţiunile a ajuns astăzi atât de mare, încât, atunci când apăsăm o
tastă şi apare instantaneu pe ecran o literă, nici nu ne dăm seama că această
operaţie atât de simplă înseamnă, pentru calculator, execuţia a sute sau mii de
instrucţiuni în cod-maşină.
Parametrii de configurare - este vorba de acele informaţii care determină modul
specific de funcţionare pentru fiecare componentă fizică a calculatorului, sau
pentru programele folosite de el. Prin aceşti parametrii, care rămân memoraţi în
calculator până la modificarea sau ştergerea lor, un sistem de calcul poate fi
programat, de exemplu, să accepte sau să ignore un anumit dispozitiv fizic (un
hard-disk, un mouse etc.).
2.1.2 Stocarea (memorarea) informaţiilor

Calculatorul poate stoca (memora) informaţii în mai forme diferite, astfel încât
el va putea procesa nu numai informaţii introduse în momentul procesării, ci şi
informaţii stocate în memorie. În acest fel, un calculator este adesea folosit şi
pentru a găzdui baze de date sau arhive de informaţii şi documente diverse, în
format digital sau - ca să folosim un termen popular - electronic. Memoria
calculatorului se împarte în două tipuri de bază: memorie temporară (pe termen
scurt, sau dinamică) şi memorie permanentă (pe termen lung, fixă).
Memoria temporară este aceea care se şterge la oprirea alimentării cu energie
electrică (de fapt datele memorate nu se şterg ci devin incoerente şi nu mai pot fi
9
utilizate la realimentare calculatorului), este folosită numai în timpul funcţionării

lui, ca zonă de memorie de lucru pentru programele aflate în funcţiune.
Fizic, ea este reprezentată prin aşa-numita memorie RAM (Random Access
Memory).
Folosind memoria RAM (numită şi memorie internă), calculatorul execută mai
rapid programele şi procesează mai eficient informaţiile. În general, când se
vorbeşte în limbajul tehnic despre memoria unui calculator, acest termen se referă
mai ales la memoria RAM.
Când lucrezi la un document, de exemplu, modificările pe care le faci se păstrează
în memoria RAM, dar pentru ca ele să rămână permanent în document, trebuie să
fie salvate în memoria permanentă (externă). Memoria permanentă nu se şterge la
oprirea calculatorului; ea se păstrează fizic, pe dispozitive de diverse tipuri,
capabile să înregistreze informaţii pe suport magnetic (hard-disk, dischetă, bandă
magnetică) sau prin procedee optice (discul optic sau CD-ul). În ea sunt păstrate
permanent programele şi datele, organizate în aşa-numite fişiere. Tehnicienii se
referă la memoria permanentă folosind mai mult termeni ca "spaţiu de stocare"
sau "spaţiu pe disc".
Funcţia de memorare a informaţiilor face calculatorul foarte util în orice activitate,
el putând înlocui astfel dulapuri de foldere şi biblioteci întregi.
2.1.3 Transferul şi comunicarea informaţiilor

Pentru a putea stoca şi procesa informaţii, calculatorul trebuie să le şi transfere
de la un dispozitiv la altul; adesea în funcţiile sale de bază intră şi comunicarea
informaţiilor către/dinspre alte calculatoare. Există mai multe forme de transfer şi
comunicare de informaţii în activitatea calculatorului:
I/O (Input/Output) este denumirea generică dată dispozitivelor de intrare/ieşire,
adică acelor dispozitive care asigură introducerea (intrarea) informaţiilor în
calculator şi afişarea (ieşirea) de informaţii prin diverse metode. De pildă,
tastatura, mouse-ul sau scanner-ul sunt dispozitive tipice de intrare, prin care
utilizatorul poate introduce texte sau poate da comenzi calculatorului, în vreme ce
monitorul, imprimanta şi boxele audio sunt dispozitive tipice de ieşire, prin care
informaţiile din calculator ajung să fie văzute sau auzite de operator.
Transfer în/din memoria RAM - orice program, la lansarea sa, este transferat
parţial sau total în memoria RAM, de unde va fi executat pas cu pas. Tot în
memoria RAM sunt plasate informaţiile în curs de prelucrare. Există un transfer
10
continuu de informaţii între memoria RAM şi celelalte dispozitive din calculator.

Cu cât un calculator are mai multă memorie RAM, cu atât programele rulate au
un spaţiu mai mare de manevră şi vor funcţiona mai rapid.
Transfer între discuri - citirea informaţiilor de pe un spaţiu de stocare (disc)
oarecare poate fi văzută tot ca o operaţie de intrare în procesul de prelucrare a
informaţiilor, iar scrierea informaţiilor pe disc poate fi văzută şi ca o operaţie de
ieşire în acelaşi proces. Dat fiind că se pot citi informaţii de pe un disc şi se pot
scrie pe un alt disc, acesta este un transfer de informaţii de pe un mediu de stocare
pe altul. De exemplu, se pot copia informaţii de pe hard-disk pe dischetă, apoi
discheta poate fi transportată la un alt calculator, unde informaţiile respective pot
fi copiate de pe dischetă pe hard-disk-ul acelui calculator. Operaţiile de transfer pe
disc au loc aproape permanent.
Comunicaţia în reţea - pentru un calculator conectat la o reţea, fie prin dispozitive
de reţea, fie prin modem, au loc şi transferuri de informaţii către/dinspre alte
calculatoare. În acest fel circulaţia informaţiilor este accelerată foarte mult.
Utilitatea calculatorului a crescut enorm în ultimul deceniu prin extinderea
reţelelor şi prin posibilitatea conectării la reţeaua globală numită Internet.
2.1.4 Informaţie analogică şi informaţie digitală

După cum s-a văzut, toate sarcinile calculatorului implică operarea acestuia cu
informaţii de cele mai diverse tipuri.
Informaţiile se pot prezenta, pentru operator, sub formă de texte introduse de la
tastatură şi afişate pe ecran, de imagini statice sau animate, de sunete simple sau
complexe, sub formă de programe aflate în memoria calculatorului şi în multe alte
forme. De fapt, ca să înţelegem mai pe larg cum operează calculatorul cu
informaţia, putem distinge două metode de reprezentare a informaţiei: analogică şi
digitală.
Informaţia analogică este de tip continuu, acea informaţie care poate avea un
număr infinit de valori într-un domeniu definit. De exemplu, să zicem că folosim
o informaţie despre temperatura ambiantă dintr-un anumit loc, aceasta poate lua
valori între -30 şi +50 grade Celsius. Între aceste limite, temperatura poate avea,
teoretic, orice valoare, cu oricâte zecimale, acoperind astfel continuu întregul
domeniu. Putem măsura 20 de grade, sau –10,12 grade, sau 22,334455 grade;
numărul de valori posibile este infinit.
11
Informaţia digitală are un număr finit de valori într-un domeniu limitat.

Calculatoarele folosesc acest tip de informaţie pentru ca toate operaţiile lor să se
deruleze în timp finit şi după algoritmi exacţi. Astfel, aceeaşi temperatură poate fi
măsurată, pe calculator, numai cu valori rotunjite la numărul de grade: 20 de
grade, -21 de grade, 42 de grade etc. Valorile intermediare, zecimale, pot fi
rotunjite la cel mai apropiat întreg, dacă precizia cerută de programul care
foloseşte această informaţie este suficientă pentru scopul propus. Tot informaţie
digitală este şi acea informaţie care nu este numerică, dar are tot un set finit de
valori. De exemplu, cele 7 zile ale săptămânii reprezintă un set finit de valori:
Luni, Marţi, Miercuri, Joi, Vineri, Sâmbătă, Duminică, dacă un program trebuie să
fie afişeze ziua curentă, va determina o valoare din acest set pentru informaţia pe
care o va afişa.
Calculatoarele actuale folosesc o formă particulară de informaţie digitală, anume
informaţia binară.
2.1.4.1 Informaţia binară

Aceasta este informaţia digitală care este reprezentată prin folosirea unui set
de numai două valori: 0 şi 1. Prin codificări adecvate, aproape orice tip de
informaţie poate fi reprezentată în formă binară. Avantajele acestei forme de
reprezentare a informaţiei sunt mai multe:
Simplitate - foarte mulţi parametrii cu care lucrăm au numai două valori, de aceea
este uşor ca ei să fie reprezentaţi prin cele două valori binare, 1 sau 0. De
exemplu: DA sau NU (ca răspuns la o întrebare), deschis sau închis (un contact,
un bec), pornit sau oprit (un aparat, un dispozitiv), activ sau inactiv (o opţiune de
lucru într-un program), permis sau interzis (o permisiune de acces sau de execuţie
a unei anumite operaţii);
Expandabilitate - reprezentarea binară poate fi extinsă şi la parametri care pot
avea mai mult de 2 valori. De exemplu, dacă avem un sistem de 2 becuri care pot
fi aprinse sau stinse independent, starea lor curentă poate fi indicată de doi
parametri binari, fiecare cu valoarea 0 pentru "stins" sau 1 pentru "aprins".
Claritate - deoarece valorile cu care se lucrează sunt doar 1 şi 0, informaţiile sunt
clare şi erorile sunt reduse. Între 0 şi 1 nu sunt admise valori intermediare, chiar
dacă semnalele electrice sunt semnale analogice în fond, informaţia conţinută de
ele este permanent modelată în formă digitală. Astfel, dacă pe linia telefonică, din
12
cauza perturbaţiilor, valoarea semnalului este 0.95, calculatorul o poate trata, prin
rotunjire, ca fiind valoarea corectă 1.
Viteză - prelucrarea informaţiilor în computer implică luarea de milioane de
decizii pe secundă. Acest proces este mult mai rapid atunci când o decizie
înseamnă numai o alegere între două opţiuni posibile 0 sau 1, decât dacă există un
set mai mare de opţiuni.
Aceste considerente sunt mai mult teoretice pentru un simplu utilizator, rolul lor
este acela de a permite înţelegerea modului de "gândire" al computerului atunci
când acesta execută calcule matematice, ia decizii logice sau operează în orice alt
mod cu informaţia.
2.1.4.2 Baze de numeraţie

Suntem obişnuiţi să numărăm în baza 10, reprezentând valori cu ajutorul celor
10 cifre de la 0 la 9, dar suportul matematic folosit de calculatoare pentru
manevrarea şi prelucrarea informaţiei binare este sistemul de numeraţie în baza 2
şi/sau în baze de numeraţie care sunt puteri ale lui 2. Principalele sisteme de
numeraţie folosite pentru reprezentarea binară a informaţiei sunt prezentate în
tabelul 2.1. Ca regulă generală pentru numărarea într-o bază de numeraţie N: când
la sfârşitul unui număr scris în baza N apar, la rând, numai cifre N-1, numărul
următor din şir (cu 1 mai mare decât precedentul) va primi, în locul fiecărei cifre
N-1 de la dreapta, cifra 0, iar în faţa acestora la cifra existentă se adaugă 1 şi aşa
mai departe.
Sistemul binar foloseşte baza 2, în care avem doar două cifre, 0 şi 1, astfel încât
orice număr va fi reprezentat numai cu aceste două cifre. Regula este aceeaşi ca în
orice bază de numeraţie N. Pentru primele N numere, începând de la 0, se folosesc
în ordine cele N cifre ale bazei respective, dar pentru următorul număr (N+1),
prima cifră din dreapta devine 0 şi în faţa ei se adaugă cifra 1 (aşa cum numărul
care urmează după 9, în baza 10, se notează cu 10).
Sistemul octal foloseşte baza 8, cu cifrele de la 0 la 7. În acest caz, numărul 8 va
fi notat în octal cu “10”, numărul 9 va fi notat în octal cu “11”, numărul zecimal
10 va fi notat în octal cu “12” etc. Sistemul octal este cel mai rar folosit.
Sistemul hexazecimal foloseşte baza 16. În acest caz sunt necesare 16 cifre
distincte; după cifrele de la 0 la 9 se folosesc, în ordine, literele A, B, C, D, E, F.
Astfel, numărul zecimal 15 va fi notat cu “F”, iar numărul 16 cu “10”, numărul
13
zecimal 255 va avea notaţia hexa (prescurtare de la hexazecimal) “FF” şi aşa mai
departe. Tabelul 2.1 prezintă exemple de notaţii în aceste baze.
De fapt, datele sunt reprezentate în calculator numai în sistemul binar, fiecare
cifră binară fiind un bit de informaţie. Sistemele octal şi hexazecimal sunt notaţii
folosite de programatori pentru manevrarea mai uşoară a şirurilor lungi care ar
rezulta, în sistemul binar, dacă s-ar folosi notaţia binară pentru numere mari. Dacă
se întâlneşte o valoare "44", fără precizarea bazei de numeraţie, cum s-ar putea
spune dacă este scrisă în sistemul zecimal sau în sistemul hexazecimal? Pentru a
le deosebi, la o valoare hexazecimală se adaugă fie un prefix “0x” (rezultă notaţia
“0x44”), fie un sufix “h” (rezultă notaţia “44h”). Valorile numerice pentru care nu
se specifică baza de numeraţie se consideră, de regulă, că sunt valori în baza 10.
Tabelul 2.1
Binar Octal Zecimal Hexa
0 0 0 0
1 1 1 1
10 2 2 2
11 3 3 3
100 4 4 4
101 5 5 5
110 6 6 6
111 7 7 7
1000 10 8 8
1001 11 9 9
1010 12 10 A
1011 13 11 B
1100 14 12 C
1101 15 13 D
1110 16 14 E
1111 17 15 F
10000 20 16 10
10001 21 17 11
14
2.1.4.3 Unităţi de măsură pentru cantitatea de informaţie

Cantitatea de informaţie stocată şi vehiculată de calculator în format binar este
măsurată în unităţi de măsură specifice. După cum am arătat, o cifră binară
reprezintă un bit de informaţie, aceasta este unitatea de bază pentru măsurarea
informaţiei. Din motive practice, însă, informaţiile sunt manevrate în grupuri de
câte 8 biţi. Un grup de 8 biţi se numeşte octet sau Byte (citit bait, într-o singură
silabă). Notaţiile prescurtate fac diferenţa între bit (notat cu "b") şi Byte (notat cu
"B"). Dar fiindcă aceste unităţi sunt foarte mici în multe cazuri practice, cel mai
adesea se folosesc multiplii lor, cu prefixele uzuale folosite şi în cazul altor unităţi
de măsură. În tabelul 2.2 se prezintă multiplii uzuali ai Byte-ului.
Tabelul 2.2
Totuşi, există o diferenţă de care trebuie ţinut cont. În cazul altor unităţi de
măsură, prefixul Kilo înseamnă 1000 adică 10 la puterea a 3-a, iar multiplii
următori - Mega, Giga şi Terra - desemnează puterile a 6-a, a 9-a şi respectiv a 12-
a, ale lui 10. În cazul măsurării informaţiei binare se lucrează cu puteri ale lui 2;
se întâmplă că 2 la puterea 10 este 1024. Astfel se foloseşte multiplul de 1
KiloByte pentru a desemna 1024 Bytes. Apoi, 1 MegaByte = 1024 KiloBytes, 1
GigaByte = 1024 MegaBytes, iar 1 TerraByte = 1024 GigaBytes. Adesea se
rotunjeşte acest 1024 la 1000, din obişnuinţa de a se folosi puteri ale lui 10, dar
rezultă din aceasta o eroare care creşte cu volumul de informaţie şi care poate
produce confuzii.
Se pare că este în studiu un nou sistem de denumire a multiplilor pentru unităţile
de măsură binare, care să elimine această confuzie, dar deocamdată cel vechi este
încă în uz.
Pentru a avea o idee despre ce înseamnă aceste cantităţi de informaţie, se pot
menţiona următoarele:
1 Byte este, pentru calculator, cantitatea de informaţie echivalentă cu o literă de
text.
1 KB înseamnă un text de 1000 de litere, în general mai puţin de o pagină de text.
15
1 MB poate cuprinde o carte foarte mare; o dischetă are, de exemplu, 1.44 MB, iar
un ZIP-disk are 100 MB.
1 GB poate cuprinde o bibliotecă de mii de cărţi; un CD are cam 2/3 dintr-un 1
GB (650 MB), iar hard-diskurile din ofertele actuale au o capacitate de la 20 GB
până la aproximativ 100 GB.de la câţiva GB până la zeci de GB.
1 TB este deja un volum enorm de informaţii, dar probabil şi această dimensiune
va deveni uzuală în viitorul apropiat.
2.1.5 Hardware şi Software

Tot ce se găseşte în calculator poate fi împărţit în două categorii mari de
sisteme: hardware şi software.
Hardware este termenul care desemnează dispozitivele fizice - optice,
electronice, mecanice - care compun calculatorul.
Monitorul, tastatura, mouse-ul, carcasa unităţii centrale şi toate componentele
fizice din ea, sunt dispozitive hardware. Toate acestea comunică între ele şi
funcţionează pe bază de programe.
Software este termenul care desemnează programele pe baza cărora funcţionează
calculatorul. Dispozitivele hardware sunt dispozitive programabile, ele pot
funcţiona cu o varietate mare de programe, în diferite moduri, după cerinţele
utilizatorului.
Unele componente hardware includ, din fabricaţie, mici programe care asigură
funcţionarea lor de bază. Dar majoritatea programelor sunt introduse (instalate) în
calculator după asamblarea acestuia, ele pot fi modificate, optimizate sau înlocuite
pe parcursul utilizării.
2.1.5.1 Ce este un program?

Să presupunem că avem de rezolvat următoarea problemă: se dau literele R G
V O I A şi se cere ca ele să fie sortate (aranjate) în ordine alfabetică. Majoritatea
oamenilor pot face asta în mai puţin de 10 secunde. Dar un calculator modern
poate rezolva problema în mai puţin de o miime de secundă. Să credem că un
calculator este mai inteligent decât omul? Nicidecum. De fapt, calculatorul nu ştie
să rezolve nici o problemă. Însă procesorul din calculator poate executa extrem de
rapid un set restrâns de operaţii logice, omul poate să-i impună calculatorului un
anumit mod şi o anumită succesiune de efectuare a operaţiilor, astfel încât
rezultatul lor să fie soluţia problemei. Acest lucru, omul îl face printr-un program.
16
Programul pentru rezolvarea problemei de mai sus conţine, de fapt, nu soluţia

problemei, ci o metodă (logică, matematică etc.) prin care calculatorul poate găsi
soluţia pornind de la datele primite şi de la structura alfabetului. Calculatorul nu
ştie că datele de pornire sunt litere sau altceva, el doar efectuează automat
operaţiile dictate de program, aplicând astfel metoda de rezolvare propusă de
programator.
Dacă modificăm problema, considerând că fiecare literă este iniţiala unei
culori, iar apoi se cere să se aranjeze culorile în ordinea apariţiei lor în curcubeu,
atunci un om poate rezolva repede problema, dar calculatorul - care nu ştie ce sunt
culorile - nu va mai putea rezolva problema prin aceeaşi metodă ca prima dată,
deci are nevoie de un alt program, care să includă denumirile culorilor şi ordinea
lor în curcubeu.
La apăsarea unei taste (F), între momentul începerii acestei acţiuni şi momentul
afişării rezultatului acţiunii pe ecranul monitorului, se produce o succesiune de
evenimente descrise în cele ce urmează.
Tastatura trimite spre calculator un semnal electric care arată ce tastă a fost
apăsată. Controlerul de tastatură (un circuit care controlează comunicaţia dintre
calculator şi tastatură) interpretează acest semnal, determină că litera apăsată a
fost F şi o stochează în memorie în aşteptarea momentului când microprocesorul
va putea să se ocupe de ea.
Apoi controlerul trimite procesorului un semnal numit întrerupere. Întreruperea
îi spune procesorului că o anumită parte a calculatorului are o informaţie care
trebuie procesată, solicitându-i atenţia. În acest caz, controlerul îi cere
procesorului să se ocupe de tasta apăsată.
Procesorul execută tot timpul diverse programe, împărţindu-şi timpul între mai
multe sarcini, care sunt tratate pe rând, iar semnalul de întrerupere îl anunţă că s-a
adăugat încă o sarcină în lista celor pe care le are de efectuat. Întreruperile sunt
tratate cu anumite priorităţi, când vine rândul să fie tratat evenimentul determinat
de apăsarea tastei, procesorul trimite această sarcină unui program corespunzător
din sistemul de operare pe utilizat. Presupunând că se utilizează stemul de operare
Windows, programul din sistemul de operare stabileşte care fereastră (aplicaţie)
era activă când s-a apăsat tasta respectivă şi trimite acesteia un mesaj, spunându-i
ce tastă a fost apăsată.
Fereastra (de fapt, un program care controlează tot ce se întâmplă în acea
fereastră) decide ce este de făcut la apăsarea acelei taste. Dacă este vorba de
17
fereastra editorului de text, fiindcă s-a apăsat o literă, editorul de text o va adăuga
în zona de lucru pentru fişierul care se editează (litera astfel adăugată va ocupa un
byte în memoria RAM a calculatorului). Apoi editorul de text va cere sistemului
de operare să afişeze pe ecran litera tastată. Sistemul de operare va afişa litera pe
ecran prin adăugarea ei în memoria video, cea care conţine matricea de puncte
aprinse sau stinse de pe ecran şi culorile corespunzătoare fiecărui punct.
Data următoare când placa video regenerează imaginea de pe monitor litera va
apărea pe ecran. Majoritatea plăcilor video regenerează imaginea de pe ecran de
60-100 ori pe secundă.
Descrierea de mai sus este generală, lipsind din ea multe detalii. Procesorul
execută mii de operaţiuni în fiecare secundă, fiecare componentă din calculator
are sarcinile ei precise.
2.1.5.2 Componente hardware

Un calculator este un sistem modular, alcătuit din numeroase componente
fizice, în special electronice, incluzând însă şi dispozitive mecanice şi optice.
Examinând sumar un calculator personal obişnuit, se pot observa elementele sale
de bază:
Carcasa calculatorului - aceasta este "corpul" calculatorului, în carcasă fiind
montate multe alte componente, unele vitale, altele opţionale, precum:
Sursa de alimentare - ansamblul care alimentează cu energie electrică, la
parametrii necesari, toate componentele din, sistem, cu excepţia celor care au o
alimentare electrică separată;
Placa de bază - "coloana vertebrală" a sistemului, care susţine funcţionarea
coordonată a acestuia şi asigură comunicarea între toate componentele sale;
Microprocesorul - "creierul" sistemului, piesa de bază care defineşte
performanţele de viteză ale calculatorului, este cel care execută şi coordonează
toate operaţiile din sistem;
Memoria internă - păstrează datele de lucru în timpul execuţiei programelor, pe
durata funcţionării calculatorului. O parte specială a sa este memoria video, care
păstrează conţinutul imaginii ce se afişează continuu pe monitor;
Discul dur (hard-disk) - un dispozitiv de memorie care păstrează pe un disc
magnetic informaţii - sistemul de operare, programe, documente şi orice alte date-
chiar şi atunci când calculatorul este oprit.
18
Unitatea de dischetă (floppy-disk) - un dispozitiv de memorie pentru stocarea de

date, pe un disc magnetic flexibil, date care poate fi transportate şi pe alte
calculatoare;
Unitatea CD-ROM - un dispozitiv de memorie care operează cu discuri optice
(compact-disk), putând să le citească şi (dacă este şi CD-writer) să le înscrie.;
Placa video - componenta prin care conţinutul memoriei video este transmis
continuu către monitor;
Placa de sunet - componenta prin care calculatorul poate trimite semnale sonore
către boxe sau căşti, la o calitate superioară speakerului (un mic difuzor intern
folosit pentru semnale sonore simple);
Modemul - componenta prin care calculatorul poate fi folosit pentru comunicarea
directă cu alte calculatoare, prin linia telefonică. Modemul e foarte utilizat pentru
conectarea la Internet;
Placa de reţea - componenta prin care calculatorul poate fi conectat într-o reţea
locală de calculatoare.
Monitorul este micul "televizor" pe care se poate vedea permanent ceea ce
afişează calculatorul, fiind astfel un element de bază pentru urmărirea rezultatelor
operării pe calculator.
Tastatura este claviatura cu multe taste (mici butoane), care are rolul de bază în
introducerea de comenzi şi date (texte, cifre etc.) în calculator.
Mouse-ul este micul dispozitiv folosit pentru comanda calculatorului în interfeţe
grafice, deplasând un pointer pe ecran şi apăsând pe butoane, similar apăsării cu
degetul pe butoanele unui panou de comandă;
Imprimanta este ansamblul folosit pentru tipărirea pe hârtie a informaţiilor din
calculator, texte şi/sau imagini;
Scanner-ul este un dispozitiv cu ajutorul căruia imaginile tipărite pe hârtie sau
fotografiile pot fi „scanate” şi introduse în memoria calculatorului pentru a fi
prelucrate şi/sau afişate pe ecran în diverse forme;
Boxele audio şi/sau căştile audio - redau, la nivelul de audiţie al urechii umane,
sunetul preluat de la placa audio sau de la alte dispozitive audio din sistem.
Există şi alte componente mai mărunte în carcasa calculatorului ca şi dispozitive
numite opţionale (echipamente periferice) care pot fi ataşate la calculator (ca
joystick-ul, videocamera etc.) în funcţie de scopul în care acesta este folosit.
19
2.1.5.3 Informaţii suplimentare despre componentele hardware
CARCASA CALCULATORULUI
Aparent nesemnificativă (poate şi din cauză că se umblă mai rar la ea),
carcasa calculatorului este, de fapt, cea în care se găsesc cele mai importante
componente ale acestuia. La unele calculatoare (de exemplu, la cele de tip
MacIntosh, sau la calculatoarele portabile, numite laptop sau notebook), carcasa
calculatorului face corp comun cu tastatura şi cu monitorul. În cazul
calculatoarelor din familia IBM PC (cele mai răspândite), ea are de cele mai multe
ori forma unui paralelipiped de dimensiuni şi forme relativ variabile.
Unele carcase (de tip desktop) sunt mai mult late decât înalte, "culcate" ocupă o
arie mai mare pe suprafaţa orizontală pe care sunt plasate; încap în spaţii mai mici
pe verticală (rafturi sub birou), sau sunt suporturi bune pentru monitor.
Mai răspândite sunt azi carcasele verticale, de dimensiuni mici (minitower), medii
(miditower) sau - mai rar, mai ales la servere puternice - mari (full tower) (figura
2.1).
În comerţ, în carcasele pentru calculator se găsesc cel mai adesea asamblate
sursele de alimentare cu energie electrică. Din acest punct de vedere, există surse
de alimentare cu factor AT şi ATX, fiecare având anumite caracteristici tehnice.
Factorul AT a apărut primul, fiind întâlnit la calculatoarele mai vechi, pe când
factorul ATX este mai nou, predominând, în ultima vreme, piaţa. El va înlocui
treptat, cu totul, componentele cu caracteristici AT, plăcile de bază mai noi, ca şi
unele carcase de tip recent, suportând numai alimentare de tip ATX. Aceasta
înseamnă că alegerea unor componente (placa de bază a calculatorului) trebuie
făcută în raport cu tipul sursei de alimentare şi al carcasei, pentru compatibilitate
din punct de vedere al factorului AT/ATX.
Fig.2.1 Tipuri de carcase utilizate la PC-urile actuale.
20
La exterior, importante sunt părţile din faţă şi din spate ale carcasei. Pe
panoul frontal se găsesc butoane de control pentru sistem, cum sunt: butonul de
pornire/oprire (POWER), butonul de re-pornire la cald (RESET) sau, la carcase
mai vechi (sau şi la unele mai noi, dar nefuncţional), butonul TURBO. Câteva
leduri pot da indicaţii despre starea sistemului: ledul POWER (verde, de regulă)
este aprins cât timp calculatorul este pornit, iar ledul HDD (roşu, în general) se
aprinde sau clipeşte ori de câte ori se execută operaţii de citire/scriere pe hard-
disk. Pe partea din spate a carcasei sunt plasate o mulţime de mufe unde se
conectează cablurile care asigură comunicaţia între calculator şi alte dispozitive
periferice sau legătura cu alte calculatoare. Rar există aici două mufe identice,
astfel încât, dacă ai de conectat aici un cablu, este uşor să-i găseşti locul potrivit.
Carcasa AT are cam orice PC mai vechi de 1998 (cu referinţă la PC-urile
compatibile IBM-PC). Carcasele ATX au apărut de aproximativ 6 ani; ele au
anumite îmbunătăţiri care pot fi luate în considerare la alegerea componentelor
PC-ului: Gabaritul intern este ceva mai mare la carcasa ATX, deci vor încăpea în
ea mai multe componente, ventilaţia va fi mai bună, deci durata de viata a
componentelor (prin reducerea supraîncălzirii care le uzează) va fi mai mare;
Oprirea automată a PC-ului este posibila la carcasele ATX. Din Windows 98,
când se dă comanda "Shut down", imediat ce apare mesajul portocaliu pe fond
negru, care anunţa că sistemul poate fi oprit, se şi opreşte automat PC-ul, fără a
mai se apăsa butonul POWER;
Protecţie la oprirea accidentala au doar carcasele ATX. Daca se doreşte oprirea
PC-ului din butonul POWER, trebuie acesta să fie apăsat timp de 5-6 secunde.
Daca acelaşi buton este apăsat din greşeala, un timp mai scurt, acţiunea nu are
efect.. În spate, carcasa ATX are un comutator pentru întreruperea alimentării.
Acest buton întrerupe alimentarea cu tensiune electrică a sursei, deci el poate
deconecta instantaneu şi complet calculatorul de la reţeaua de tensiune. Butonul
POWER nu întrerupe alimentarea sursei de tensiune, aceasta rămânând sub
tensiune atâta timp cât PC-ul este în priză;
Tastatura PS/2 ia locul tastaturii "normale" (cu mufa DIN) la carcasele ATX.
Mouse-ul de tip PS/2 are mufa rezervata pe carcasa ATX (fata de carcasa AT,
unde se poate folosi un mouse PS/2 numai daca se montează portul PS/2 necesar).
Dar, opţional, se poate folosi pe carcasa ATX un mouse serial, pe portul COM1;
Plăcile ATX includ porturi seriale, paralele şi USB, deci nu mai trebuie conectate
plăcute separate pe placa de baza, ca la plăcile AT.
21
Facilităţi Keyboard-PowerUp, Wake-on-alarm, Wake-on-ring, Wake-on-Lan

(pentru pornirea calculatorului la anumite evenimente - la apăsarea unei taste, la
ora programata, la apel telefonic, la conectarea prin redea) exista doar la plăcile
ATX.
SURSA DE ALIMENTARE
Calculatorul funcţionează pe bază de energie electrică. Un notebook poate
funcţiona un timp limitat, alimentat de la un acumulator electric. Calculatoarele
obişnuite trebuie conectate la priză pentru a funcţiona. Tensiunea electrică la
nivelul prizei fiind prea mare pentru componentele din calculator, în carcasa
calculatorului există un ansamblu care reduce tensiunea de la 220 V la valorile
mult mai mici la care pot funcţiona componentele electronice din calculator.
Această componentă este sursa de alimentare. Ea se găseşte în interiorul carcasei
calculatorului, exact acolo de unde iese cablul de alimentare de la priza electrică.
Deoarece conţine elemente care se încălzesc puternic în timpul funcţionării, este
prezent un ventilator care o răceşte (figura 2.2). Orice sursă de alimentare are o
putere limitată, calculată să suporte un anumit consum maxim, de aceea nu trebuie
să se abuzez prin adăugarea de noi componente în calculator, pentru că, la un
moment dat, acestea pot să suprasolicite sursa. Calculatoarele cu multe
componente au nevoie de surse mai puternice. Există diverse tipuri de surse, unul
din parametrii principali ai acestora fiind puterea nominală suportată.
Fig. 2.2 Imaginea unei surse pentru alimentarea calculatorului.

Aşa cum am arătat mai sus, alt parametru al sursei de alimentare este factorul de
formă; se deosebesc surse AT şi ATX. Sursele AT tind să fie înlocuite tot mai
mult de surse ATX, care au o serie de facilităţi în plus, printre care câteva
posibilităţi de a fi controlate prin calculator, ceea ce poate asigura o economie de
22
energie pe durata cât calculatorul, deşi lăsat în funcţiune, nu este folosit efectiv.
Carcasele calculatoarelor ţin şi ele cont de factorul de formă, astfel încât adesea
ele se vând cu tot cu sursă, sursa fiind adecvată carcasei.
PLACA DE BAZĂ
Placa de bază mai este cunoscută şi sub numele de motherboard sau
mainboard; ea este una dintre componentele vitale ale calculatorului, susţinând
comunicarea şi coordonarea activităţii tuturor componentelor din sistem. Fizic, ea
este acea placă mare, cu multe circuite şi socluri (sloturi) de diverse forme, la care
sunt conectate prin cabluri sau prin fixare în sloturi celelalte componente din
sistem (figura 2.3). Dintre componentele principale, pot fi enumerate:
Chipsetul sistemului şi controlerele sunt componentele "inteligente" ale plăcii de
bază, circuite integrate care dirijează traficul de informaţii şi coordonează multele
dispozitive din calculator. De calitatea chipsetului depind performanţele întregului
sistem, deoarece el impune tipul şi limitele altor componente ce le poate suporta
sistemul.
Magistralele de sistem sunt căile prin care circulă semnalele electrice între
componente. Aceste căi includ atât circuitele trasate pe placa de bază, cât şi
diversele sloturi în care pot fi fixate diverse plăci şi integrate. Arhitectura
magistralelor are o importanţă deosebită în determinarea performanţelor
sistemului;
BIOS-ul (de la Basic Input/Output System - sistem de bază de intrare/ieşire) este
un program înscris într-o componentă de pe placa de bază. Este cel care intră
primul în funcţiune atunci când se porneşte calculatorul, permite controlul asupra
dispozitivelor din sistem, lansează în execuţie sistemul de operare (dacă acesta
este instalat). Tot în BIOS se pot configura anumiţi parametri prin care sistemul să
poată folosi mai bine dispozitivele hardware.
Memoria cache este o memorie de capacitate de mică dar de foarte mare viteză,
plasată între procesor şi memoria normală a sistemului.
De fiecare dată când procesorul are nevoie de o informaţie din memorie, aceasta
este căutată mai întâi în memoria cache, ceea ce accelerează mult operaţiile
repetate cu aceeaşi informaţie, în general foarte frecvente;
23
Fig. 2.3 Placa de bază a unui PC modern.

Resursele sistemului nu sunt dispozitive fizice, dar sunt foarte importante
deoarece determină modul în care PC-ul îşi organizează accesul la zonele de
memorie şi la dispozitivele componente, iar pe de altă parte configurarea lor
permite optimizări şi adaptări ale sistemului la dispozitivele incluse şi la cerinţele
utilizatorului. Ca resurse controlate direct de logica plăcii de bază pot fi
enumerate:
Întreruperile (IRQ) – sunt folosite atunci când un dispozitiv solicită atenţia
procesorului folosind cereri de întrerupere a activităţii sale curente. În sistemele
tradiţionale, fiecare dispozitiv are un număr IRQ diferit. Dacă două dispozitive
încearcă să folosească acelaşi număr IRQ, poate apărea un conflict. Tehnologiile
mai noi permit mai multor dispozitive să împartă aceeaşi întrerupere;
Canalele de acces direct la memorie (DMA) – sunt folosite de unele dispozitive
care pot să citească şi să scrie direct în memoria sistemului, în loc să ceară
procesorului să facă aceasta. Transferul datelor direct între dispozitive şi memorie,
fără implicarea microprocesorului, îmbunătăţeşte eficienţa sistemului. Fiecare
astfel de dispozitiv are nevoie de propriul său canal DMA.
Adresele de intrare/ieşire (I/O) – sunt folosite de dispozitivele care schimbă
informaţii cu sistemul plasând date la anumite locaţii de memorie. De câte ori
intră sau iese o informaţie din calculator, către modem, către hard-disk sau către
imprimantă, de exemplu, se folosesc adrese I/O. La fel, fiecare dispozitiv are
nevoie de propria sa zonă de adrese de memorie I/O.
Adresele de memorie - similar cu adresele I/O - sunt folosite de dispozitive pentru
funcţionarea lor normală. De exemplu, programul BIOS poate fi copiat în
memoria RAM; se pot folosi zone de memorie pentru a păstra date temporare
folosite de dispozitive;
24
MICROPROCESORUL
Microprocesorul sau procesorul este o componentă vitală pentru orice
calculator. Rolul său este fundamental, el fiind cel care parcurge programele din
calculator, instrucţiune cu instrucţiune, le execută coordonând dispozitivele din
sistem, procesează şi realizează transferul datelor, controlează toată activitatea
sistemului. Procesorul este un circuit integrat care include echivalentele unui
număr foarte mare de elemente de circuit electronic clasic - tranzistorii. El
lucrează în strânsă colaborare cu placa de bază, pe care este montat într-un soclu
(numit şi slot sau socket) special. În funcţie de tipul acestui soclu, o placă de bază
poate suporta numai anumite tipuri de procesoare. Astfel, pentru schimbarea
procesorului, gama de opţiuni este limitată la cele permise de placa de bază.
Există multe tipuri de procesoare, dar cele mai cunoscute sunt cele produse de
firmele INTEL (realizatoarea procesoarelor din familia x86, mai popular
cunoscute prin codurile 286, 386, 486, Pentium – figura 2.4) şi AMD (cu
procesoarele din seria K6, iar mai nou cu seriile Athlon şi Duron). Numele
procesorului dintr-un calculator şi frecvenţa lui de lucru se pot citi, de obicei, în
primele rânduri de mesaje afişate la pornirea calculatorului.
Performanţele procesorului se măsoară prin mai mulţi parametri, dar cel mai
important este frecvenţa de lucru a procesorului. La ora actuală, cel mai nou
procesor lansat de Intel este Pentium 4; el a ajuns să lucreze la frecvenţe de până
la 2,6 GHz.
În tabelul 2.3 sunt prezentate evoluţiile generaţiilor de calculatoare personale
compatibile IBM PC, tipurile de procesoare şi numerele tranzistorilor echivalenţi
integraţi în ele.
Fig. 2.4 Microprocesoare PENTIUM produse de Intel.
25
Tabelul 2.3
MEMORIA INTERNĂ
Prin memoria de sistem (sau memorie internă - RAM) se înţelege acea
componentă care are rolul de a stoca temporar date folosite de calculator în timpul
funcţionării sale. Fizic, este vorba de nişte plăcuţe care se montează pe placa de
bază, ce conţin circuitele de memorie (figura 2.5). Deoarece memoria RAM se
montează pe placa de bază, există câteva tipuri distincte de arhitectură a plăcuţelor
de memorie; orice adăugare sau înlocuire de memorie RAM trebuie făcută ţinând
26
cont de ceea ce poate fi montat pe placa de bază. O placă de bază poate suporta
numai un anumit tip (uneori 2 tipuri) de plăcuţe de memorie.
Fig. 2.5 Plăcuţe de memorie RAM.
Orice program lansat în execuţie procesează diverse date. În perioada procesării

acestora ele sunt stocate în circuitele de memorie, care sunt foarte rapide în
comparaţie cu alte dispozitive de stocare din sistem. Cu cât un sistem are mai
multă memorie RAM, cu atât are mai mult spaţiu temporar de manevrare a
datelor. Astfel el poate procesa blocuri mai mari de date sau poate lucra simultan
cu mai multe programe. Când memoria RAM ajunge să fie umplută cu date,
sistemul începe să funcţioneze mai greu. Se poate verifica câtă memorie RAM are
un anumit sistem chiar de la pornire, când se face un test iniţial al circuitelor de
memorie şi este afişat un contor care avansează rapid până la volumul total al
memoriei instalate. Un sistem cu performanţe medii are astăzi 64 MB de memorie
RAM. În lipsa memoriei RAM, sau dacă memoria RAM este defectă, sistemul
poate refuza să pornească..
PLACA VIDEO
Placa video este componenta care pregăteşte imaginea generată de calculator
pentru afişare pe monitor. O poţi localiza urmărind unde se conectează, în spatele
carcasei calculatorului, cablul video care vine de la monitor. În multe cazuri, placa
video e o componentă distinctă, care se montează pe placa de bază, într-un slot
adecvat. Unele plăci de bază, însă, includ astfel de componente chiar în arhitectura
lor, caz în care placa video nu mai este o componentă distinctă, dar mufa ei iese
tot în spatele carcasei, pentru ataşarea cablului pentru monitor.
Placa video include circuite de memorie RAM care alcătuiesc aşa-numita
memorie video. O placă video foarte performantă poate avea, de exemplu, 64 sau
128 MB RAM. În memoria video este păstrată toată informaţia afişată pe ecranul
monitorului. Imaginea de pe ecran este compusă din puncte (sau pixeli) care sunt
aranjate pe linii şi coloane.
27
Prin analogie cu punctele unei coli de hârtie scrise, fiecare pixel poate fi "scris"
(cu cerneală de o anumită culoare) sau "şters" (caz în care are culoarea hârtiei).
Fig. 2.6 Aspectul unei plăci video.

În memoria video se stochează informaţiile despre fiecare pixel: starea lui
(„aprins” sau „stins"), culoarea „cernelii” şi culoarea „hârtiei”. Cu cât afişarea se
face la o rezoluţie mai mare (adică la o densitate mai mare de puncte pe ecran), cu
atât imaginea conţine mai mulţi pixeli. Pe de altă parte, cu cât este mai mare
numărul de culori folosite (adâncimea de culoare), cu atât informaţia de culoare
este mai complexă şi necesită un volum mai mare de memorie. Limitele în care
pot varia aceşti parametri diferă de la o placă video la alta. Rezultă, deci, că
performanţele video ale calculatorului sunt direct proporţionale cu volumul de
memorie video şi cu performanţele tehnice ale plăcii video.
În timpul execuţiei programelor, ori de câte ori apare necesitatea unei modificări a
imaginii de pe ecran, fie şi numai pentru afişarea unei litere noi, procesorul
determină - prin calcule specifice - ce puncte trebuie modificate pe ecran,
realizând modificările adecvate în memoria video. Placa video reface imaginea de
pe ecran cu o frecvenţă fixă (numită şi refresh rate - "frecvenţă de
reîmprospătare"), care poate varia de la o placă la alta între 50 Hz şi 90 Hz sau
mai mult. Unele plăci video performante preiau o parte din sarcina procesorului,
(de a determina modificările necesare pe ecran în anumite situaţii), ceea ce
permite procesorului să se ocupe de alte sarcini. Totuşi, performanţele unei plăci
video nu pot fi exploatate decât folosind şi un monitor corespunzător. Unele plăci
28
dispun şi de module care permit trimiterea imaginii către televizoare sau alte
dispozitive video.
În concluzie, placa video este vitală pentru afişarea imaginii pe monitor, iar
calitatea ei este foarte importantă dacă se foloseşte calculatorul pentru aplicaţii
grafice, proiectare asistată, video, multimedia, animaţie, jocuri şi tot ce înseamnă
operarea intensivă cu imagini.
Monitorul
Monitorul este dispozitivul pe care se pot vedea rezultatele execuţiei
programelor (figura 2.7). El conţine un ecran realizat într-o tehnologie de
televiziune digitală de înaltă performanţă; pe ecran se afişează imagini alcătuite
dintr-o reţea fină de puncte de culoare roşie, verde şi albastră (sistemul RGB).
Memoria video conţine permanent informaţiile care determină starea fiecărui
punct (dacă este aprins sau stins, la ce intensitate luminoasă), iar placa video le
transmite cu o frecvenţă mare către monitor, care prezintă imaginea pe ecran .
Fig. 2.7 Monitoare actuale.

Primele monitoare au fost monocrome şi funcţionau doar în mod text. Monitoarele
moderne sunt color şi permit afişarea de imagini de calitate, astfel încât
performanţele video ale calculatoarelor au ajuns să depăşească nivelul celor atinse
de televiziune. Monitoarele cele mai uzuale, de forma unui mic televizor şi bazate
pe tub catodic, mai sunt desemnate cu acronimul CRT (de la Cathode Ray Tube -
tub catodic cu fascicul electromagnetic). Mai puţin voluminoase sunt monitoarele
plate de tip LCD (de la Liquid Crystal Display - afişaj cu cristale lichide), sau
TFT. Calculatoarele portabile au ecrane miniaturizate, cu cristale lichide, integrate
în capacul carcasei lor.
29
Performanţele monitorului influenţează sensibil calitatea lucrărilor grafice pe

calculator. Pentru aplicaţii grafice complexe, care operează cu imagini mari şi
unde claritatea contururilor şi a culorilor din imagini este importantă, este necesar
un monitor cu ecran mare şi cu performanţe bune. Calculatoarele care au funcţii
de comunicaţie în reţele, nu necesită operarea permanentă pe ele, pot funcţiona şi
în absenţa unui monitor. Dar pentru un calculator personal, monitorul este o
componentă vitală.
Hard-disk-ul
Hard-disk-ul (sau discul dur) este un dispozitiv de memorie permanentă, pe
care datele sunt stocate în fişiere pe termen lung, chiar şi după ce calculatorul este
oprit (figura 2.8). El conţine un disc magnetic pe care se înscriu date în format
digital. Este montat în carcasa calculatorului şi de regulă nu este nevoie dă fie scos
din cutie pentru utilizarea normală. Există şi hard-disk-uri portabile, care pot fi
conectate la un calculator printr-una din mufele din spatele carcasei sau prin
conectori speciali, dar acestea sunt mai rar folosite.
Fig. 2.8 Aspectul unui hard-disk.

Capacitatea unui hard-disk este foarte mare în comparaţie cu a altor dispozitive de
stocare a datelor. La ora actuală, un calculator cu performanţe medii are nevoie de
un hard-disk de circa 30 GB, dar cele mai mari hard-disk-uri existente ajung la
120 GB; în câţiva ani vom vedea şi hard-disk-uri de sute de GB. Într-un calculator
pot fi folosite simultan mai multe hard-disk-uri. Este importantă şi viteza de
rotaţie a discului, de care depinde viteza de localizare a datelor pe disc. Într-un
30
sistem folosit intens pentru prelucrarea unui volum mare de date, adesea este mai
importantă viteza de citire/scriere decât capacitatea hard-disk-ului.
Pe hard-disk se instalează sistemul de operare al calculatorului, sistemul putând
funcţiona independent. Tot pe hard-disk sunt stocate programe şi date de lucru
curent, astfel încât şi el reprezintă o componentă vitală a unui calculator. În lipsa
lui, un calculator poate fi pornit cu un sistem de operare de pe o dischetă sau de pe
un CD, dar în aceste condiţii nu se pot folosi eficient multe aplicaţii care au
nevoie de spaţiu pe disc.
Discheta
Fig. 2.9 Unitate floppy şi dischete.

Discheta, sau discul flexibil (floppy-disk), este cel mai mic şi mai lent mediu
de stocare a fişierelor. Este un mic disc din plastic subţire (flexibil), acoperit cu un
strat de substanţă cu proprietăţi magnetice, pe care se pot înregistra date prin
tehnologia specifică înregistrărilor magnetice (figura 2.9). Ca să poţi folosi
dischete pe calculator, trebuie să ai montată în carcasa calculatorului o unitate
pentru dischetă (floppy-disk drive sau FDD).
Volumul de date care poate fi înregistrat pe o dischetă este mic în comparaţie cu
alte dispozitive de stocare (1.44 MB, pe dischetele de 3.5 inch, faţă de valori de
mii de ori mai mari pe un hard-disk), dar discheta este folosită încă în transferul
fişierelor de la un calculator la altul şi în stocarea volumelor mici de date. Unele
calculatoare mai vechi pot avea şi unităţi de dischetă pentru dischete de 5.25 inch,
cu capacităţi de până la 1.2 MB.
La începuturile calculatoarelor, rolul dischetei era foarte important, în lipsa altor
dispozitive de stocare; primele calculatoare funcţionau numai cu programe
încărcate de pe dischetă în momentul execuţiei. La ora actuală, discheta e folosită
mult mai rar, mai mult pentru operaţii de întreţinere şi depanare, sau transferuri de
31
fişiere mici. Deşi nu mai este un dispozitiv vital pentru funcţionarea unui
calculator modern, unitatea de dischetă este, totuşi, foarte utilă şi astăzi.
CD-ROM-ul
Fig. 2.10 O unitate CD-R, un CD şi o unitate CD-RW.

Un mediu de stocare foarte fiabil şi uzitat astăzi este compact disk-ul sau CD-
ul. Acesta este un disc solid din plastic, pe care se inscripţionează date printr-un
procedeu optic (figura 2.10). Deoarece inscripţionarea modifică fizic suprafaţa
discului, în general acest disc nu poate fi scris decât o singură dată, apoi acesta
poate fi doar citit. CD-urile au fost folosite iniţial la scară largă pentru înregistrări
audio, dar în ultimii ani ele sunt folosite şi pentru înregistrări de date de pe
calculator.
Volumul de date care poate fi înregistrat pe un CD este comparabil cu cel al unui
hard-disk mic, adică circa 600-700 MB. Pe un calculator dotat şi cu placă de sunet
şi boxe sau căşti audio, se poate asculta şi muzica de pe CD-urile audio. Este
necesară o unitate CD-ROM deoarece majoritatea programelor mari (inclusiv
sistemele de operare) sunt livrate mai ales pe CD. În comerţ se găsesc şi multe
publicaţii tipărite care sunt însoţite de CD-uri cu diverse programe şi
documentaţii.
Ca să se poată folosi CD-uri pe un calculator este nevoie de o unitate CD-ROM,
cu care se pot citi fişierele şi datele înscrise pe CD. Aceasta se montează în
carcasa calculatorului. Pentru a inscripţiona CD-uri, trebuie să existe o unitate
specială care are şi posibilitatea de scriere pe CD (CD-RW sau CD-writer).
32
Placa de sunet
Ca să poţi asculta muzică folosind calculatorul nu este suficient micul difuzor
(system speaker) inclus în carcasa calculatorului, care emite anumite sunete la
pornire, ci ai nevoie de o placă de sunet, un dispozitiv capabil să furnizeze la
ieşire semnalul audio care poate fi apoi auzit în boxe sau căşti audio. Placa de
sunet se montează în carcasa calculatorului, poate fi identificată uşor după cele 3
(de obicei) orificii pentru mufe mici, rotunde, de tip jack (figura 2.11).
Fig. 2.11 Aspectul unei plăci de sunet.

Dacă asculţi muzică de pe CD-uri audio, aceasta poate fi auzită şi folosind mufa
audio de pe unitatea CD-ROM, deci fără să ai placă de sunet, dar ca să auzi
sunetele din jocuri şi aplicaţii multimedia, sau ca să asculţi muzică din fişiere
audio (în format MP3, WAV etc.), atunci placa de sunet este absolut necesară.
Există multe tipuri de plăci de sunet, iar diversele aplicaţii multimedia sunt
proiectate, de regulă, ca să funcţioneze numai cu tipurile de plăci cele mai
cunoscute sau compatibile cu acestea. Adesea, ca să poţi auzi sunetele din anumite
programe, placa de sunet trebuie configurată anume pentru acele programe.
Aceasta face ca placa de sunet să fie adesea unul din dispozitivele mai greu de
folosit de către începători, mai ales dacă este de un tip diferit de cele standard.
Dacă există o placă de sunet în calculator, trebuie folosit şi un dispozitiv prin care
sunetul să poată fi redat la frecvenţa la care poate fi auzit de urechea umană, adică
de difuzoare. Acestea se găsesc pe piaţă în boxe sau în căşti audio. Chiar dacă nu
există o placă de sunet, căştile (şi chiar boxele, la volum mic) pot fi conectate
direct la mufa de tip jack de pe unitatea CD-ROM, poţi auzi prin ele muzica de pe
CD-urile audio.
33
Fiindcă înregistrările moderne sunt pe două canale, adică stereo, este nevoie de o
pereche de difuzoare pentru redarea stereo a sunetului. În cazul boxelor, fiecare
difuzor se găseşte într-o cutie de rezonanţă (o boxă audio); pe una din boxe
se pot găsi reglaje de volum, de balans, de ton etc. Multe tipuri de boxe au nevoie
de alimentare electrică separată, de obicei livrându-se cu un mic adaptor de reţea,
deci trebuie să le asiguri o priză de alimentare. Alte tipuri de boxe, în general de
putere mică, nu au nevoie de alimentare electrică separată (figura 2.12). Căştile
audio sunt de putere mai mică decât boxele, se folosesc atunci când nu vrei să
deranjezi pe alţii, sau când vrei să faci o audiţie fără să fii deranjat de zgomotele
din jur. La căşti, difuzoarele, de mică dimensiune, se plasează pe urechi,
acoperindu-le, un suport simplu ţinându-le fixate pe cap. Această postură îţi poate
limita mişcările, mai ales dacă se întâmplă să ai un cablu prea scurt între căşti şi
mufa de ieşire a semnalului audio din calculator.
Fig. 2.12 Boxe şi căşti audio.
Porturi de comunicaţie
Pe partea din spate a carcasei calculatorului se pot vedea multe mufe la care se
conectează diverse dispozitive periferice, prin cabluri cu forme specifice. O parte
dintre aceste mufe sunt aşa-numite porturi de comunicaţie, prin care calculatorul
poate schimba date cu alte dispozitive specializate (figura 2.13). Distingem câteva
tipuri mai populare de porturi de comunicaţie:
1 - port de comunicaţie paralelă (LPT) - acea mufă mare, trapezoidală, de
tip mamă, cu 25 de pini pe 2 rânduri, folosită de regulă pentru conectarea
unei imprimante şi/sau a unui scanner. În comunicaţia de acest tip se trimit
simultan câte 8 biţi de date. Dacă ai şi scanner, imprimantă, adesea ele se pot
conecta în serie, întâi scanner-ul, iar din acesta un alt cablu paralel poate
conecta imprimanta. Tot prin portul paralel se pot conecta unele dispozitive
34
de stocare externă a datelor. Orice calculator ar trebui să aibă cel puţin un

port paralel;
2 - port de comunicaţie serială (COM) - de obicei cu mufă mai mică,
trapezoidală, de tip tată, cu 9 pini pe 2 rânduri. Comunicaţia serială este mult
mai lentă decât cea paralelă, deoarece se trimit datele bit cu bit pe linia de
comunicaţie. Pe un astfel de port se conectează frecvent mouse-ul, sau se
poate conecta un modem extern. Orice calculator are cel puţin un port serial,
iar majoritatea calculatoarelor au două. Se pot defini şi porturi virtuale de
comunicaţie serială, dacă se instalează componente (de exemplu, un modem
intern) care nu se conectează la mufa serială, dar lucrează pe aceleaşi
principii;
3 - port de comunicaţie PS/2 - este un port realizat iniţial de IBM pentru
mouse, cu scopul de a se elibera portul serial pentru a fi folosit de alt
dispozitiv. Mufa lui are formă rotundă, mică, cu 6 pini (5 în cerc şi unul
central). La unele calculatoare mai vechi, portul PS/2 lipseşte. Alte
calculatoare, mai ales cele mai noi, pot avea 2 porturi PS/2, unul fiind folosit
pentru mouse şi celălalt pentru tastatură;
4- port USB (Universal Serial Bus) este un port de tip mai nou, proiectat
pentru conectarea în serie a mai multor periferice care includ facilităţi USB.
Numai calculatoarele din ultimii 4 ani au 1-2 porturi USB, care se prezintă ca
nişte mici fante pentru mufe lamelare. Pe portul USB pot fi conectate
tastatura, camera video pentru calculator şi alte dispozitive cu suport USB.
5 - mufa DIN este acea mufă rotundă, mai mare, de tip mamă, rezervată
pentru conectarea tastaturii la calculatoarele de formă AT. Calculatoarele mai
noi, cu factor de formă ATX, nu mai au mufă DIN, având în schimb pentru
tastatură o mufă PS/2;
Fig. 2.13 Porturi de comunicaţie pe partea spate a carcasei.
35
Alte tipuri de porturi sunt mai rare şi se montează opţional în calculatoare. Unele
plăci montate în calculator pot prezenta diverse alte tipuri de mufe, specifice
funcţiilor lor.
Tastatura
Ca să poţi introduce comenzi şi texte alcătuite din litere, cifre şi alte
simboluri, ai neapărat nevoie de tastatură. Majoritatea calculatoarelor chiar refuză
să pornească dacă nu au o tastatură conectată. Tastatura este acel dispozitiv cu
multe butoane (numite taste) cu litere, cifre şi alte simboluri marcate pe ele (figura
2.14).
Fig. 2.14 Tastatură.

Funcţionarea ei seamănă cu cea a claviaturii de la clasica maşină de scris, dar
unele taste au şi funcţii speciale, posibile numai în lucrul la calculator. Adesea se
folosesc combinaţii de taste (2 sau chiar 3 taste apăsate simultan), pentru activa
anumite comenzi sau pentru a introduce anumite simboluri. Sunt şi cazuri când
ţinerea apăsată a unei taste în timp ce se acţionează mouse-ul modifică rezultatele
operaţiei.
Deşi există o diversitate de mărci de tastaturi, în cea mai mare parte ele
funcţionează la fel. Diferenţele dintre ele sunt destul de mici, astfel încât dacă
înveţi să lucrezi cu o tastatură, vei şti să operezi cu orice alt tip de tastatură. Din
cauza utilizării intensive, tastatura este una din componentele care se uzează
destul de uşor, dar şi preţul ei este foarte mic faţă de alte componente din
calculator. Aceasta nu-i reduce cu nimic importanţa în sistem, cel mai adesea ea
fiind o componentă obligatorie.
Tastatura are 2 tipuri de elemente importante: tastele şi ledurile. Tastele
sunt butoanele tastaturii, iar ledurile sunt acele mici indicatoare luminoase
grupate, de regulă, în partea dreaptă a tastaturii, care se aprind şi se sting în
36
funcţie de anumite situaţii sau de tastele apăsate. Cele mai importante sunt tastele,
existente într-un număr relativ mare (aproximativ 110).
Tastele alfanumerice formează cel mai numeros grup, sunt plasate pe blocul
principal de taste, sunt cele pe care sunt marcate literele alfabetului, cifrele şi
diverse semne de punctuaţie. Utilizând tastele alfanumerice pot fi scrise texte, ele
includ şi tasta "spaţiu" sau "bara de spaţiu", acea tastă lungă de pe rândul de jos al
tastaturii. Bara de spaţiu (space bar) se foloseşte pentru a introduce spaţiile dintre
cuvinte sau pentru a muta cursorul cu un caracter la dreapta (ca şi cum s-ar scrie o
literă invizibilă, un spaţiu de lăţimea unei litere). Tastele care nu au litere pe ele,
au în schimb înscrise câte două simboluri - unul sus şi unul jos. Şi tastele cu litere
au funcţie dublă, fiindcă aceeaşi tastă se foloseşte pentru a scrie litera mică şi
litera mare corespunzătoare.
Tastele de control sunt câteva taste care, acţionate singular, nu au nici un
efect (în majoritatea cazurilor). Ele se folosesc pentru a introduce combinaţii de
taste: se apasă întâi tasta de control şi, ţinând-o apăsată, se apasă şi o altă tastă (o
literă, de pildă), iar efectul este altul decât dacă s-ar apăsa numai litera respectivă.
Unele dintre ele sunt dublate, adică există câte două astfel de taste identice pe
tastatură, la fiecare capăt al rândului, pentru a putea fi acţionate cu degetele
oricărei mâini. Tastele de control şi funcţiile lor principale în sistemul de operare
Windows 98 sunt următoarele:
Caps Lock (capitals lock - blocare pe litere mari) este o tastă similară cu cea
care, la maşinile de scris, ţine carul ridicat pentru scrierea cu litere mari. În
operarea normală, ledul Caps Lock este stins, apăsarea unei taste cu o literă pe ea
determină scrierea literei mici corespunzătoare. Când se apasă tasta Caps Lock,
starea ledului cu acelaşi nume se schimbă, la fel şi tipul literei scrise: cât timp
ledul Caps Lock este aprins, apăsarea unei taste literale determină scrierea literei
mari respective. Pentru revenire pe litere mici, se apasă iarăşi tasta Caps Lock.
Shift este o tastă dublată, există câte una la fiecare capăt al celui de-al doilea
rând de taste din blocul principal, numărând de la bază spre partea superioară a
tastaturii în sus. Cu tasta Shift se face diferenţierea între litere mari şi mici, sau
între simbolul înscris jos şi cel înscris sus, pe aceeaşi tasta cu cifre, simboluri
ortografice şi tipografice, de pe tastele alfanumerice. În cazul tastelor cu 2
simboluri înscrise, apăsarea directă a tastei determină scrierea simbolului de jos,
iar apăsarea tastei Shift în combinaţie cu tasta respectivă determină scrierea
simbolului de sus. În cazul tastelor cu litere, Shift în combinaţie cu o literă va
37
determina afişarea literei majuscule, la scrierea normală (cu ledul Caps Lock
stins), respectiv a literei mici la scrierea cu majuscule (cu ledul Caps Lock
aprins).
Ctrl (tasta "control") este de asemenea dublată; există câte una la fiecare
capăt al rândului de la baza tastaturii. Diverse comenzi ale aplicaţiilor Windows se
activează rapid prin combinaţii de taste de forma Ctrl + tastă.
Alt (de la "alternative") există, dublată, de-o parte şi de cealaltă a barei de
spaţiu. În programele Windows tasta Alt activează meniurile din barele de
meniuri, dar uneori poate avea şi alte funcţii.
Num Lock (numerals lock - blocare pe numere) se găseşte pe blocul numeric
(din dreapta) al tastaturii. Apăsarea tastei Num Lock aprinde/stinge ledul cu
acelaşi nume; când ledul este aprins, tastele din blocul numeric permit scrierea
cifrelor, iar când ledul este stins, acestea au celelalte funcţii marcate pe ele.
Scroll Lock (blocarea defilarii) este o tastă rămasă de pe vremea când nu
existau sisteme de operare cu interfaţă grafică. Era utilizată pentru oprirea defilării
(scrolling) unui mesaj lung, cu text pe multe rânduri. Oricum, în sistemele de
operare de tip Windows rolul acestei taste funcţionale este neînsemnat.
Tastele de editare, poziţionate îndeosebi în blocul de taste din stânga
blocului numeric, se remarcă prin denumiri şi funcţii distincte; sunt folosite în
special în introducerea de text de la tastatură şi în editarea textelor, pentru
poziţionarea cursorului şi pentru selectarea sau ştergerea textului. Din această
categorie fac parte următoarele:
Enter, folosită adesea pentru a confirma comenzi sau dialoguri; în editare
mută cursorul la începutul rândului următor, atunci când se începe un rând nou
sau un nou paragraf.
Tastele direcţionale (cu săgeţi) – sunt cele pe care sunt inscripţionate săgeţi
orientate în cele 4 direcţii: sus, jos, stânga, dreapta. Când se introduce (editează)
text, aceste taste permit deplasarea cursorului de editare (acel marcaj clipitor
poziţionat în locul în care se doreşte introducerea textului) de la un rând la altul
sau în lungul rândului curent, cu câte un caracter la o apăsare simplă. Folosirea lor
cu tasta Shift apăsată determină selectarea textului peste care se deplasează
cursorul, iar apăsarea lor ţinând tasta Ctrl determină, de obicei, deplasarea
cursorului cu un pas mai mare (cu câte un cuvânt întreg).
38
Apăsarea tastei Home determină saltul cursorului de editare la început de

rând. În unele aplicaţii, apăsarea acestei taste în combinaţie cu tasta Ctrl mută
cursorul în colţul din stânga-sus al casetei de text sau la începutul fişierului curent.
Acţionarea tastei End mută cursorul de editarela sfârşitul rândului curent. În
unele programe, această tastă în combinaţie cu tasta Ctrl mută cursorul la sfârşitul
fişierului curent.
PageUp şi PageDown determină defilarea textului cu câte o pagină, în sus
sau în jos.
Delete determină ştergerea caracterului corespunzător poziţiei cursorului sau
din dreapta acestuia. Dacă este selectată o porţiune de text, acţionarea aceastei
taste determină ştergerea zonei selectate.
Acţionarea tastei Backspace (adesea marcată o săgeată îndreptată spre
stânga) determină ştergerea caracterului aflat la stânga cursorului de editare.
Acţionarea tastei Insert comută între modul Insert - inserare (introducere
de caractere în textul existent) şi modul Overwrite - suprascriere (literele
introduse înlocuiesc litere existente în text).
Tab mută cursorul la următoarea poziţie de tabelare (sau la următorul
tabulator), introducând un număr variabil de spaţii, ceea ce foloseşte mai ales la
ordonarea unor date în coloane verticale.
Această tastă este deseori folosită pentru saltul între diversele câmpuri de
comenzi ale multor aplicaţii Windows.
Tastele numerice sunt grupate în blocul din dreapta al tastaturii. Ele au fost
introduse în momentul când multe aparate electronice de marcat şi calculatoare
numerice de mână (folosite în contabilitate pentru calcule simple) au fost înlocuite
cu PC-uri. Pentru ca operatorii să poată lucra cu tastele cu care erau obişnuiţi s-a
introdus acest bloc de taste care păstrează aceleaşi poziţii pentru tastele numerice
(cifre) şi pentru simbolurile operaţiilor aritmetice primare. Tastele din blocul
numeric sunt active atunci când ledul NumLock este aprins
Tastele funcţionale sunt cele inscripţionate cu F1, F2, ... până la F12 (unele
tastaturi mai vechi au doar 10 astfel de taste). Ele au funcţii diverse, care pot varia
destul de mult de la un program la altul. De pildă, în Windows, apăsarea tastei F1
determină deschiderea fişierelor de Help (ajutor) pentru programul curent.
39
Tastele speciale:
Esc (tasta Escape) permite, de cele mai multe ori, abandonarea operaţiei
curente, scăparea (evadarea) din blocaje aparent fără ieşire, închiderea unor casete
de dialog fără a se ţine cont de modificările făcute în ele.
Apăsarea tastei PrintScreen trimite o copie a ecranului direct la imprimantă
(dacă există o imprimantă conectată la computer) sau într-o zona de memorie de
unde va putea fi folosită ulterior.
Break întrerupe anumite operaţii de durată, dar sub Windows rolul acestei taste
este destul de redus.
Windows este o tastă care determină deschiderea meniului Start din Windows
95/98/NT/2000/XP. Aceasta este tasta plasată între Ctrl şi Alt.
Unele tastaturi mai noi sau mai sofisticate pot avea în plus şi alte taste speciale,
mai rar utilizate.
Mouse-ul
Mouse înseamnă "şoarece" în engleză. Acest nume îl poartă acel mic
dispozitiv de formă aproximativ ovală, conectat printr-un fir la un port serial sau
PS/2 al calculatorului. Unele tipuri de mouse nu au cablu de legătură, comunicând
cu calculatorul prin infraroşii(figura 2.15). Un mouse este extrem de util atunci
când se lucrează în modul grafic, de exemplu în Windows.
Fig. 2.15 Diferite forme de mouse.

Când calculatorul are ataşat un mouse, pe ecran este afişat un pointer (cursor),
care se poate deplasa în orice direcţie, similar cu mişcarea mouse-ului în contact
cu o suprafaţă plană (mouse pad). Mouse-ul conţine un mic dispozitiv mecanic
sau optic care este acţionat în funcţie de direcţia în care deplasăm mouse-ul şi de
viteza cu care îl deplasăm; datele corespunzătoare parametrilor mişcării sunt
transmise spre calculator. Astfel pointerul (indicatorul) mouselui se deplasează
40
ecran în mod sincron cu mişcarea fizică a dispozitivului – dacă mişti mouse-ul

spre dreapta pe masă, pointerul se mişcă spre dreapta pe ecran.
Mouse-ul are şi 2 sau mai multe butoane cu care se pot da comenzi referitoare la
obiectele virtuale de pe ecran indicate de pointer. Apăsarea unui buton al mouse-
ului se numeşte click. În acest fel, multe comenzi nu mai trebuie date
calculatorului sub formă de linii de text cu parametrii, ci în mod vizual, ducând
pointerul pe un obiect de pe ecran şi dând click. Multe programe au meniuri în
care se poate opera cu mouse-ul, selectând comenzile doar prin click-uri date când
pointerul ajunge peste zonele comenzilor respective din meniu.
Mouse-ul uşurează foarte mult operarea cu meniuri şi obiecte, în mod grafic,
uneori şi în programe de tip linie de comandă. Totuşi, un mouse nu este absolut
indispensabil, majoritatea programelor putând fi controlate şi cu ajutorul tastelor.
Sunt rare programele pentru a căror utilizare este obligatoriu să existe un mouse.
Modemul
Ca să poţi folosi calculatorul ca instrument de comunicaţie pe linia telefonică,
ai nevoie de un modem (figura 2.16). Acesta este un dispozitiv care permite
transmisia şi recepţia semnalului electric pe linia telefonică, stabilind astfel o
comunicaţie serială între calculatoare care se pot afla în locuri diferite. Uneori se
poate monta un fir telefonic direct (o linie dedicată) între cele două calculatoare.
Foarte mulţi utilizatori folosesc liniile telefonice obişnuite ca să sune (dial-up) la
numere de telefon unde sunt conectate alte calculatoare. Astfel au acces la servicii
computerizate prin linia telefonică (BBS-uri, servere de date etc.). Astăzi, acesta
este mai ales cazul multor utilizatori de Internet.
Fig. 2.16 Modemuri.

Modemurile cele mai uzuale sunt interne, adică acelea care se montează în carcasa
calculatorului, lăsând afară doar mufele unde se poate conecta cablul telefonic şi,
41
uneori, un microfon sau o pereche de căşti pentru telefonie (la aşa-numitul voice
modem).
Există şi modemuri externe, în general mult mai performante dar şi mai scumpe,
folosite mai ales pe linii dedicate, pentru trafic intens pe linia respectivă. Aşa-
numitul fax modem permite trimiterea şi recepţionarea de faxuri, sau folosirea
calculatorului pe post de robot de telefon/fax.
Viteza care poate fi atinsă de modem şi stabilitatea lui în funcţionare sunt
parametri care influenţează performanţele de comunicaţie pe linia telefonică mai
mult decât performanţele tehnice ale calculatorului. Totuşi, un modem puternic nu
poate depăşi limitele impuse de performanţele liniilor telefonice pe care lucrează.
La ora actuală, majoritatea utilizatorilor români folosesc modemuri de 33 Kbps,,
chiar dacă sunt accesibile şi modemurile de 56 Kbps, deocamdată acestea ajung
foarte rar să lucreze la capacitatea de transmisie nominală.
Placa de reţea
Un calculator conectat într-o reţea locală are întotdeauna în el şi o placă de
reţea (figura 2.17), prin care se desfăşoară comunicaţia cu celelalte calculatoare
din reţeaua locală, printr-un cablu special de reţea, de tip BNC sau UTP. Un
calculator personal care lucrează izolat sau care comunică doar prin modem cu
alte calculatoare, nu are nevoie de o placă de reţea. În general, comunicaţia prin
placa de reţea este mult mai stabilă şi mai rapidă decât prin modem, dar ea
funcţionează bine numai pe distanţe mici (până la câteva sute de metri).
Fig. 2.17 Model de placă de reţea

Reţele locale se întâlnesc cel mai adesea în instituţii/firme care, fiind dotate cu
multe calculatoare, au nevoie ca toate datele procesate şi stocate pe calculatoare să
42
poată fi transmise de la un calculator la altul, ca să poată opera cu ele toţi angajaţii

instituţiei respective, care lucrează curent cu acele date.
Într-un calculator pot fi montate chiar mai multe plăci de reţea, de regulă pentru ca
fiecare placă de reţea să asigure comunicarea cu un grup diferit de calculatoare.
Este cazul calculatoarelor cu rol de gateway (poartă) între reţele locale, sau cu rol
de router (nod de distribuţie) pentru mai multe subreţele.
Hub-uri
Fig. 2.18 Modele de hub-uri
În cazul în care calculatorul este conectat într-o reţea locală, este foarte
probabil ca, dacă urmăreşti unde merge cablul care porneşte de la placa de reţea,
să descoperi un dispozitiv de forma unei carcase în care intră multe cabluri de
reţea, venind de la alte calculatoare. Acesta este un hub sau un switch, un fel de
priză multiplă de reţea, care permite interconectarea calculatoarelor dintr-o reţea
locală şi conectarea lor la un server (figura 2.18).
Fiecare mufă de reţea din hub are un led (un indicator luminos) a cărui aprindere
arată că legătura fizică pe cablul respectiv este stabilită, iar dacă ledul clipeşte
intermitent, aceasta poate indica şi existenţa unui trafic de date, ceea ce permite
controlul rapid al funcţionării fizice a ramurilor reţelei. Hub-ul oferă avantajul că
reţeaua poate funcţiona şi atunci când unul din calculatoarele din ea are o
problemă şi nu mai poate lucra în reţea, fiindcă restul reţelei nu este afectat de
problema respectivă. De asemenea, prin dispozitive de tip hub se poate extinde
foarte mult o reţea locală, conectându-se hub-urile unul la altul.
Există hub-uri cu 4, 8, 16 şi chiar mai multe porturi, astfel încât un număr de
calculatoare conectate la acelaşi hub pot fi conectate mai departe la un alt
calculator (un server Internet sau o altă reţea) printr-un singur cablu întins între
hub şi destinaţie.
43
Imprimanta
Fig. 2.19 Modele de imprimante.

Primele calculatoare nu aveau monitoare. Pentru a se afişa rezultatele
calculelor efectuate de programe, a fost inventată imprimanta, un dispozitiv de
tipărit pe hârtie, care poate fi comandat de calculator (figura 2.19). Şi astăzi
imprimanta este un instrument foarte util pentru tipărirea informaţiilor vehiculate
pe calculator, dat fiind că utilizarea hârtiei ca suport al informaţiei este încă
utilizată. Imprimanta este un dispozitiv care are nevoie de o comunicaţie rapidă cu
calculatorul pentru ca tipărirea textelor să nu dureze mult. Pentru aceasta se
foloseşte pe scară largă portul de comunicaţie paralelă, prin care se pot transmite
câte 8 biţi de date simultan, adică un întreg caracter imprimabil. În cazul lucrului
în reţea, o singură imprimantă poate deservi mai multe calculatoare, putând fi
trimise către ea documente de tipărit direct prin reţea.
Orice program care operează cu documente ce pot fi imprimate dispune şi de
comenzi specifice pentru tipărire, incluzând adesea previzualizarea rezultatului
tipăririi, opţiuni pentru poziţionarea textelor în pagină, reglarea consumului de
cerneală sau selectarea pentru tipărire a unei anumite porţiuni din document.
Există şi posibilitatea de a tipări instantaneu întreg conţinutul ecranului, cu o
singură apăsare a tastei „Print Screen”.
Scanner-ul
Dacă se doreşte introducerea, în memoria calculatorului, a unei fotografii sau
a oricărei imagini tipărite pe hârtie, cel mai adecvat echipament periferic pentru
această operaţie este scannerul (figura 2.20). Acesta „scanează” fotografia
44
transformând informaţia grafică în informaţie digitală, care apoi poate fi afişată pe

ecran şi poate fi salvată pe disc într-un fişier de tip grafic.
Fig. 2.20 Scannere.
Cel mai adesea, scanner-ul se conectează la portul de comunicaţie paralelă al

calculatorului; acesta poate avea un alt port de acelaşi tip la care se poate conecta,
în serie cu el, o imprimantă. Există şi scannere care funcţionează folosind
standarde de tip USB sau SCSI. Majoritatea programelor de prelucrare grafică
dispun şi de comenzi specifice pentru achiziţia de imagini de pe hârtie cu ajutorul
unui scanner.
45
Sisteme de operare. MS - DOS
3 SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS

3.1 GENERALITĂŢI DESPRE SISTEMELE DE
OPERARE
Pentru a funcţiona, orice calculator are nevoie de programe. Totalitatea

programelor care permit funcţionarea unui sistem de calcul constituie ceea ce
denumim software. Software-ul este constituit din trei categorii principale de
elemente:
- Firmware reprezintă nivelul „profund” al sistemului software, constituit
din instrucţiunile ce intră în contact direct cu componentele fizice ale
calculatorului; în cazul microcalculatoarelor, acest nivel este constituit din
setul de microinstrucţiuni al microprocesorului, precum şi din BIOS
(Basic Input Output System – sistemul de bază de intrare - ieşire),
inscripţionat în memoria ROM;
- Sistemul de operare reprezintă al doilea nivel al sistemului software. Este
compus dintr-un ansamblu de programe care coordonează toate activităţile
sistemului de calcul;
- Programele de tip aplicaţii reprezintă nivelul superior, cel mai apropiat
de utilizator, constituit din totalitatea programelor destinate rezolvării unor
probleme specifice.
Fig. 3.1 Interacţiunile dintre componentele sistemului software şi hardware.
46
Sistemul de operare reprezintă elementul central al oricărui sistem de calcul.

Toate activităţile calculatorului se desfăşoară sub controlul sistemului de operare:
comunicarea cu dispozitivele periferice (tastatură, monitor, imprimantă etc. –
figura 3.2), planificarea accesului la dispozitivele calculatorului (micro-procesor,
dispozitive periferice etc.), gestionarea informaţiilor de pe suporturile de
memorie externe, dar şi a celor încărcate în memoria internă. Un sistem de operare
trebuie să constituie „un mediu” care să ofere suportul necesar executării
programelor, orice aplicaţie fiind proiectată pentru un anumit sistem de operare.
Tastatură Imprimantă
Fig. 3.2 Interacţiuni „vizibile” ale sistemului de operare cu elemente ale

sistemului de calcul.
Principalele funcţii ale unui sistem de operare sunt:

- să asigure comunicarea dintre utilizatori şi sistemul de calcul prin
intermediul unor comenzi specifice;
- să asigure controlul executării programelor;
- să asigure alocarea eficientă a resurselor fizice ale sistemului
(microprocesor, memorie internă, memorii externe, dispozitive periferice
de intrare - ieşire);
- să ofere suport pentru dezvoltarea de noi aplicaţii;
- să faciliteze gestionarea eficientă a datelor;
- să asigure securitatea sistemului şi a datelor.
În funcţie de aspectul şi complexitatea interfeţei cu utilizatorul, sistemele de
operare pot fi clasificate în:
- Sistem de operare cu interfaţă tip linie de comandă;
47
- Sistem de operare cu interfaţă grafică.

După natura platformei hardware, după destinaţia şi puterea de calcul a
sistemului, există o multitudine de sisteme de operare. Ca exemple de sisteme de
operare actuale pot fi menţionate: UNIX (cu o mulţime de variante), LINUX,
BeOS, MacOS, DOS (MS-DOS, IBM-DOS), OS (OS/1, OS/2), Windows 95,
Windows 98, Windows Millennium, Windows NT, Windows 2000, Windows
XP.
3.2 SISTEMUL DE OPERARE MS - DOS

MS – DOS (abreviere de la Microsoft Disk Operating System) este un sistem
de operare tip linie de comandă. Interfaţa cu utilizatorul constituie partea aparentă
a sistemului de operare DOS deoarece cu ajutorul acesteia se prelucrează comenzi
ale acestuia prin intermediul unui program denumit interpretor de comenzi
(COMMAND.COM).
Comenzile DOS pot fi împărţite în două mari clase, în raport cu modul în
care acestea sunt disponibile:
- rezidente pe disc – interne;
- tranzitorii – externe.
3.2.1 Organizarea informaţiilor în sistemul de operare MS – DOS

Informaţia de aceeaşi tip este grupată pe un suport de memorie externă în
entităţi denumite fişiere. O mulţime de fişiere este grupată în ceea ce se numeşte
director. Directorul este un tip special de fişier al cărui conţinut este reprezentat
de fişiere şi/sau directoare. Prin utilizarea conceptului denumit director,
organizarea şi regăsirea informaţiei din fişiere este uşurată foarte mult.
Considerând informaţia stocată în fişiere similar cu cea imprimată pe file de
hârtie, directoarele pot fi asimilate unor dosare în care se pot găsi mai multe file
dar şi alte dosare.
În sistemele de operare DOS şi WINDOWS, structura de fişiere şi directoare
de pe un suport de memorie externă (hard disk, floppy disc sau CD) este ierarhică
(arborescentă).
Toate directoarele pot fi considerate subdirectoare, cu excepţia directorului
rădăcină. Directorul rădăcină este punctul de plecare de unde pornesc celelalte
directoare (similar ramurilor unui copac). Acesta este reprezentat prin “\”
48
În sistemul de operare MS – DOS mumele directoarelor este compus din 1-8

caractere alfanumerice. Numele fişierelor este compus din nume propriu zis (1 – 8
caractere), delimitator „.” şi extensie (1 – 3 caractere). Extensia indică natura
informaţiei conţinută în fişier (exemple: WIN, TEMP, mydocu~1 – nume de
directoare; Autoexec.bat, ion.doc, COMMAND.com – nume de fişiere) .
Directorul curent este directorul pe care este poziţionat prompterul
(cursorul) DOS („>_”). Directorul curent este directorul de lucru al utilizatorului.
De exemplu, în directorul curent, sistemul de operare poate căuta fişierele
specificate de utilizator. Dacă fişierul nu este găsit în directorul curent trebuie
introdusă “calea” spre fişier, pornind din directorul rădăcină. Calea (path)
reprezintă o secvenţă, un lanţ de subdirectoare separate prin “\”.
În figura 3.3 este reprezentată o structură ierarhică (arborescentă sau
genealogică) în care pot fi plasate mai multe directoare.
Fig. 3.3 Exemplu de structură ierarhică.

Sintaxa specificatorului de fişier:
[d:] [cale] nume[.ext] unde:
d - unitatea de disc specificată (A-Z)
cale - calea parcursă prin structura de directoare până la fişier;
nume - numele fişierului;
ext - extensia fişierului compusă din max. 3 caractere.
Se poate utiliza specificatorul multiplu de fişier pentru aplicarea unei comenzi
asupra mai multor fişiere similare. Astfel simbolul:
„*” înlocuieşte un grup de caractere;
„?” înlocuieşte un singur caracter.
Exemple:
*.EXE - toate fişierele de tip exe;
49
RAPORT.* - toate fişierele cu numele raport, indiferent de extensie;

TRIM*.TXT - fişierele de tip text care au primele 3 caractere TRIM;
DAT?.DOC - fişierele de tip DOC care au numele format din 4 caractere
din care primele 3 sunt DAT
3.2.2 Comenzi interne ale sistemului de operare MS-DOS

CD [d:] [cale]
Permite afişarea sau modificarea directorului curent.
Forme speciale:
cd - afişează directorul curent;
cd.. - realizează saltul în nivelul superior (spre directorul rădăcină);
cd..\.. - afişează directoarele succesiv inferioare în ierarhie;
cd [nume director] - realizează saltul în nivelul inferior (către directorul
fiu).
MD [d:] [cale] nume director

Se creează directorul specificat în locul indicat.
RD [d:] [cale] nume director

Ştergerea unui director sau subdirector. Trebuie îndeplinite două condiţii:
- directorul să fie gol;
- comanda de ştergere se dă din directorul părinte.
Observaţie - directorul rădăcină nu poate fi şters.
DIR [d:] cale numefiş [.ext] [/P] [/W] [/S]

Afişează lista fişierelor şi subdirectoarelor conţinute de un director:
/P - afişare pagină cu pagină;
/W - afişare în mod condensat;
/S - afişarea conţinutului directorului curent şi al subdirectoarelor.
CLS - şterge informaţiile de pe ecran.
VER - afişează versiunea sistemului de operare
DATE [ll-zz-aa] - afişează sau modifică data curentă
50
TIME [hh:mm:ss] - afişează sau modifică ora curentă
VOL [d:] - afişează eticheta de volum a discului specificat
COPY [d:] [cale] fişier sursă [.ext] [d:] [cale] fişier destinaţie [.ext]
Realizează copierea unui fişier într-o altă locaţie.
COPY [d:] [cale] fişier1 [.ext] + [d:] [cale] fişier2 [.ext]

[d:] [cale] fişier destinaţie [.ext]
Realizează concatenarea (îmbinarea ) fişierelor specificate.
COPY CON numefişier [.ext]

Asigură introducerea datelor de la consolă pentru crearea unui fişier fără a
utiliza un editor de text. Pentru a marca sfârşitul se tastează CTRL +Z.
DEL [d:] [cale] numefiş [.ext]

Asigură ştergerea unui fişier de pe disc.
REN [d:] [cale] nume_vechi nume_nou

Realizează schimbarea numelui unui fişier
TYPE [d:] [cale] numefiş [.ext]

- afişarea pe ecran a conţinutului unui fişier
3.2.3 Comenzi externe ale sistemului de operare MS-DOS
ATTRIB [+atribut] ….. specif.fiş

Permite afişarea sau modificarea atributelor fişierelor:
+atribut fişierul va primi atributul specificat;
-atribut atributul specificat va fi anulat.
Atribute:
R - read-only (protejat la scriere);
A - archive (arhivă – poate fi utilizat la salvarea periodică - backup);
H - hidden (invizibil);
51
S - system (sistem);
CHKDSK [d:] [cale] [numefişier] [opţiuni]

Realizează verificarea integrităţii structurii logice a unui disc sau gradul de
fragmentare a unui fişier.
DISKCOPY [disc1:] [disc2:]

Asigură copierea integrală a discurilor flexibile. Operaţia se realizează la
nivel fizic, pistă cu pistă, sector cu sector.
FORMAT disc: [opţiuni]

Formatarea unui disc flexibil sau disc fix creând pe acesta tabela de alocare a
fişierelor (FAT).
Opţiuni:
/V - stabileşte eticheta de volum;
/U - formatare rapidă care poate fi anulată prin UNFORMAT
/S - copiază pe disc fişierele sistem (IO.SYS, MSDOS.SYS,
COMMAND.COM). Discul devine disc sistem, se poate porni calculatorul cu
acest disc.
MEM [opţiuni]
Afişează capacitatea totală a memoriei interne, cantitatea de memorie liberă,
dimensiunea maximă a unui program care se mai poate încărca în memorie.
/P - adresa şi mărimea zonei alocate fiecărui program;
/C - lista programelor prezente în RAM, ordonată după memoria ocupată.
UNDELETE ,,specif.fişier” [opţiuni]

Asigură recuperarea unui fişier şters. Prin comanda DEL nu are loc o ştergere
fizică ci se anulează doar numele (prima literă se înlocuieşte cu “?”). Spaţiul pe
disc devine disponibil. De aceea trebuie acţionat rapid pentru a recupera fişierul.
3.2.4 NORTON COMMANDER

Este un pachet utilitar prin care se gestionează structura de directoare şi fişiere
a calculatorului. Joacă aproximativ rolul unei interfeţe grafice între utilizator şi
52
sistemul de operare de tip linie de comandă. Poate fi utilizat mouse-ul atunci când
se folosesc meniurile programului.
Numele fişierului care lansează programul Norton Commander este
NCMAIN.EXE; lansarea în execuţie se face tastând: NC şi apoi <ENTER>. De
obicei acest fişier, împreună cu celelalte din utilitarul Norton se află pe disc în
directorul C:\NC.
Dacă în comanda PATH din fişierul AUTOEXEC.BAT a fost specificată calea
către acest director, lansarea Norton-ului se poate face de oriunde de pe disc. În
caz contrar lansarea nu poate fi făcută decât din directorul în care se află
NCMAIN.EXE
Exemplu de lansare (pornire) a programului:
C:\WINDOWS>CD \NC <ENTER>
C:\NC>NC <ENTER>
Ieşirea din Norton Commander se face tastând F10.
După lansare vor apărea două panouri dintre care unul singur este activ la un
moment dat. Amândouă panourile descriu aceleaşi structuri de fişiere (hard disk,
floppy disk sau CD - figura 3.4). Saltul dintr-un panou în altul se face cu tasta
<TAB>.
Fig. 3.4 Aspectul ferestrei Norton Commander.
Elementele ecranului:
- bar-meniul superior:
53
- se activează cu F9;
- cuprinde 5 meniuri : LEFT, FILES, COMMANDS, OPTIONS,
RIGHT;
- bara de titlu afişează discul şi calea corespunzătoare directorului curent,
afişat în interiorul panoului. În fiecare panou este afişat conţinutul directorului
curent (informaţie similară cu cea furnizată de comanda DIR);
- fereastra de selecţie (în video invers) este folosită pentru a selecta un
director sau fişier;
- mini-linie de stare conţine informaţii succinte despre directoare sau fişiere;
- linia de comandă este utilizată pentru introducerea comenzilor DOS;
- bara de chei - indică cheile (taste funcţionale, taste de comenzi rapide
F1...F10) aferente comenzilor uzuale;
- se poate activa în patru sub-moduri distincte utilizând combinaţiile:
TASTĂ FUNCŢIONALĂ, TASTĂ FUNCŢIONALĂ + ALT, TASTĂ
FUNCŢIONALĂ + SHIFT, TASTĂ FUNCŢIONALĂ + CTRL
Numele directoarelor sunt afişate cu litere mari, iar numele fişierelor sunt afişate
cu litere mici..
Selectarea meniului Left asigură comenzi ce se referă la structura de fişiere
afişată în panoul din stânga (figura 3.5):
Fig. 3.5 Comenzi posibil de activat din meniul Left.

- Brief ( pe scurt );
- Full ( complet): Name, Size, Date, Time;
54
- Tree ( structură arborescentă ).

<CRTL> + F1 = activează/ dezactivează ecranul stâng;
<CRTL> + F2 = activează/ dezactivează ecranul drept;
<CTRL> + U = schimbă panourile între ele;
<CTRL> + F3 = afişarea fişierelor ordonate după nume;
<CTRL> + F4 = afişarea fişierelor ordonate după extensie;
<CTRL> + F5 = afişarea fişierelor ordonate după dată;
<CTRL> + F6 = afişarea fişierelor ordonate după mărime.
Cu comanda LEFT>FILTER se pot selecta diferite filtre utilizate pentru
vizualizarea structurii de fişiere.
Meniul FILE asigură operaţii cu directoare şi fişiere (fig. 3.6):
- F1 (Help) - se obţin informaţii de asistenţă. Ieşirea din Help se face cu
tasta Esc;
- F3 (View) - afişarea conţinutului unui fişier;
- F4 (Edit) - vizualizarea şi modificarea conţinutului unui fişier;
- F5 (Copy) - copierea unui fişier sau a unui grup de fişiere. Pentru copiere:
o se organizează cele două panouri astfel încât într-unul se
vizualizează directorul sursă, iar în celălalt directorul destinaţie;
o se selectează directoarele şi / sau fişierele de copiat;
o se alege comanda FILES>COPY sau F5;
o când se doreşte copierea subdirectoarelor şi fişierelor incluse se
marchează în caseta de dialog a comenzii COPY opţiunea “Include
subdirectories”;
Fig. 3.6 Meniul Files.
55
- F6 (RenMove)- re-denumirea sau mutarea unui fişier;

- F7 (Mkdir) - crearea unui director (echivalentul comenzii DOS: MD)
- F8 (Delete) - ştergerea de pe disc a fişierului sau fişierelor selectate
(echivalent comenzii DEL). Comanda trebuie utilizată cu maximă
atenţie!!!
- Split/Merge sunt comenzi folosite pentru divizarea fişierelor mari în
fişiere de dimensiuni mai mici (de regulă pentru a putea fi transportate cu
ajutorul disketelor), respectiv pentru îmbinarea fiţierelor componente în
fişierul iniţial (divizat prin comanda Split). Comenzi similare nu se
regăsesc în Windows Explorer, managerul de fişiere din sistemele de
operare Windows.
Selectarea fişierelor
- apăsare Insert în momentul în care cursorul se află deasupra numelui unui
fişier;
- selectarea unui grup de fişiere se poate face cu ajutorul tastei + din blocul
numeric sau FILES>Gray+. În caseta de dialog se specifică ce fel de fişiere
se doresc selectate(de exemplu *.txt);
Deselectare: FILES>Gray -
DISK - operaţii cu discurile:
- copiere discuri;
- formatarea dischetei din unitate;
COMMANDS - comenzi diverse:
- Find (<ALT>+F7) - caută pe discul de lucru curent, în toate directoarele,
fişierele indicate prin specificatorul de fişier;
- <CTRL>+U - panourile sunt schimbate între ele;
- <CTRL>+O - panou ON/OFF (deschis/închis);
- Configuration - configurarea ecranului, a panourilor, a screensaver-ului.
56
4 SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS 98

Windows 98 (prescurtat WIN 98) este un sistem de operare cu interfaţă
grafică, realizat de către Microsoft, pentru computere compatibile cu calculatorul
IBM PC, lansat pe piaţă în 1998. Este un sistem de operare multitasking (permite
rularea mai multor aplicaţii simultan) şi multiuser (resursele unui calculator pot fi
utilizate de mai mulţi utilizatori conectaţi la acesta printr-o reţea).
Sistemul de operare permite utilizatorului folosirea calculatorului,
programarea acestuia şi activarea diverselor aplicaţii. Este „mediul de lucru” al
tuturor aplicaţiilor scrise pentru acel sistem de operare.
La pornirea calculatorului, acesta poate fi utilizat numai după ce „se încarcă”
sistemul de operare.
Interfaţa sistemului de operare este acel mediu prin care utilizatorul şi
calculatorul comunică, utilizatorul dând comenzi, iar calculatorul afişând
rezultatele execuţiei comenzilor. Termenul nu se referă la dispozitivele fizice prin
care se face acest lucru (tastatură, mouse, monitor) ci la felul în care se face
comunicaţia, adică la stilul în care se introduc comenzile şi în care se afişează pe
ecran rezultatele.
Interfaţa grafică este o „punte de legătură” prin care utilizatorul comunică în
mod grafic cu sistemul de operare, prin icoane, meniuri, butoane şi alte „obiecte”
active afişate pe ecran, care sunt "acţionate" cu ajutorul tastelor sau cu mouse-ul.
4.1 SUPRAFAŢA DE LUCRU (DESKTOP)

Punerea în funcţiune (pornirea) unui calculator înseamnă, de regulă,
apăsarea pe butonul cel mai mare de pe faţa frontală a carcasei PC-ului (notat cu
„POWER”); calculatorul este pus în funcţiune (desigur, dacă cablul de alimentare
este comutat la priză); încep diversele faze ale iniţializării, care pot dura de la
câteva secunde (la computere foarte rapide) până la câteva minute (la computere
lente). Mai întâi, pe ecran se derulează - în mod text - o serie de date tehnice, utile
celui care vrea să vadă anumite caracteristici tehnice ale computerului, sau dacă
anumite componente se iniţializează corect. Dacă această fază decurge normal,
urmează lansarea în execuţie a sistemului de operare. În cazul unui computer pe
care este instalat WIN 98, acum va apărea mesajul Starting Windows 98..., după
care ecranul este acoperit de aşa-numitul "logo" (siglă) al sistemului WIN 98.
57
Sistemul de operare Windows 98
Acest "logo" rămâne pe ecran cât durează iniţializarea, la un moment dat dispare,
ca să facă loc elementelor care alcătuiesc acel mediu de lucru în WIN 98,
cunoscut sub numele de desktop (suprafaţă de lucru).
Desktop-ul este un loc foarte important din WIN 98, deoarece aici sunt
plasate componente esenţiale ale sistemului. Elementele principale ale desktop-
ului sunt (figura 4.1):
Fig. 4.1 Elementele caracteristice desktop-ului WIN 98.

- background (fundal) este suprafaţa pe care se aşează toate celelalte
elemente. Fundalul poate fi gol, adică monocrom, sau poate prezenta
un "tapet" sau o imagine, chiar o fotografie. Conţinutul lui are mai
mult importanţă estetică, dar un fundal gol va lăsa mai multă memorie
liberă programelor folosite, care astfel vor merge mai bine. Vom vedea
mai târziu cum se poate configura fundalul după dorinţă;
- icoane (pictograme) sunt acele mici imagini, cu un mic titlu sub ele,
care apar pe desktop şi care au un rol asemănător unor butoane ce
servesc la pornirea unor aplicaţii sau la acţionarea unor comenzi
frecvent folosite. Icoanele pot fi create, şterse, mutate pe desktop, re-
denumite, chiar li se poate schimba aspectul grafic sau rolul. Icoanele
pot fi privite ca nişte „porţi de intrare” către diverse aplicaţii , fişiere
sau directoare.
58
- Taskbar (bara de operaţii, bara de operaţii) este acea bară care, la

început, apare la baza desktopului; pe ea apar mai multe elemente cu
diverse roluri:
o Start este butonul de la marginea din stânga a barei de lucru.
Un click pe acest buton face să se deschidă meniul de Start, din
care se pot lansa în execuţie diversele componente ale
sistemului WIN 98 şi programele instalate sub WIN 98, grupate
în mai multe sub-meniuri (rubrici), într-o structură de arbore cu
ramificaţii.
o System Tray este partea taskbarului din dreapta butonului
Start, unde se găsesc mici icoane ale unor aplicaţii active
(deschise). în sistem. Printre icoanele cele mai frecvent
întâlnite aici se numără ceasul digital (icoana ce deschide calea
pentru vizualizarea – configurarea informaţiilor calendaristice
şi temporale), icoana pentru controlul volumului sonor (dacă
sistemul dispune de o placă de sunet) şi icoana care indică
limba pe care este mapată tastatura la momentul respectiv.
Butoanele active sunt acele icoane, fără titlu, care se găsesc pe
bara de operaţii lângă butonul Start; ele pot lansa anumite
aplicaţii frecvent folosite. Aceste butoane deosebesc WIN 98
de versiunea mai veche WIN 95, care nu le are. Dacă cursorul
(săgeata) mouse-lui este menţinut câteva clipe pe una din aceste
icoane va apărea numele aplicaţiei ce este deschisă prin
activarea (apăsarea) acelei icoane. Icoane ale ferestrelor
deschise apar pe bara de operaţii doar dacă deschizi programe
care lucrează în ferestre. Fiecare fereastră deschisă are o astfel
de icoană pe bara de operaţii. Se poate astfel evalua rapid toate
aplicaţiile deschise la un moment dat.
Bara de operaţii poate fi mutată pe oricare latură a desktopului printr-o simplă
operaţie "drag and drop" efectuată cu mouse-ul.
Elementele de mai sus sunt acelea care apar pe ecran la început, dar în momentul
în care se activează o anumită aplicaţie, pe ecran apar ferestre care vor "acoperi"
elementele de mai sus. Aceste elemente de pe desktop nu sunt desfiinţate, ci doar
se "ascund" în spatele ferestrelor deschise, putem oricând să ajungem la ele dacă
este nevoie.
59
O fereastră este un dreptunghi (o ramă) în care se afişează componentele

pentru comanda unui program şi rezultatele execuţiei sale (fig. 4.2), ferestrele
reprezintă o caracteristică a aplicaţiilor care rulează într-un sistem de operare cu
interfaţă grafică. Putem lansa mai multe programe, fiecare va avea propria
fereastră, sau chiar mai multe ferestre. Pe de altă parte, fiecare fereastră deschisă
poate avea icoana sa pe bara de operaţii. În cea mai mare parte a timpului în care
se foloseşte calculatorul ferestrele diverselor aplicaţii acoperă desktopul, doar bara
de operaţii poate rămâne vizibilă tot timpul.
Fig. 4.2 Fereastra de lucru a unei aplicaţii Windows.

Oprirea calculatorului se face corect după următoarea procedură:
Click pe butonul Start apoi, din meniul consecutiv comenzii, se alege Shut Down
(oprire). Se deschide o fereastră intitulata Shut Down Windows în care trebuie
selectată opţiunea Shut Down (dacă nu este deja selectată), apoi se dă click pe
butonul OK din acea fereastră. În acel moment se declanşează procedura de ieşire
din sistemul Windows 98, începând cu închiderea ferestrelor deschise, dacă
acestea există. Apoi apare din nou "logo"-ul WIN 98, în final ecranul devine
negru, apare un mesaj prin care suntem informaţi că se poate opri calculatorul în
siguranţă, deci putem apăsa pe butonul POWER pentru oprire completă. La
60
calculatoarele mai noi, cu carcasă ATX, oprirea nu se mai face cu butonul

POWER, pentru că, imediat după afişarea mesajului final, calculatorul se opreşte
singur. Deşi, la oprire, ferestrele deschise sunt închise în mod automat, este
recomandat ca ele să fie închise de utilizator înainte de comanda Shut Down. Ca o
măsură de forţă majoră, în cazul în care se întâmplă ca PC-ul să se blocheze şi să
nu mai reacţioneze la comenzi, se poate folosi butonul "Reset" de pe carcasa PC-
ului. Acesta, de fapt, opreşte forţat şi, imediat, re-porneşte calculatorul "la cald";
în această situaţie pornirea va dura mai mult datorită unor operaţii care au rolul de
restabili integritatea datelor care ar fi putut fi afectate de procedura opririi forţate.
O altă latură alternativă, la utilizarea butonului Reset, este folosirea
combinaţiei de taste Ctrl+Alt+Del. Dacă se apasă simultan aceste 3 taste, obţinem
acelaşi efect de re-pornire "la cald", forţată, a calculatorului. Desigur, această
procedură funcţionează numai dacă PC-ul acceptă comenzi de la tastatură. Altfel,
trebuie să apăsăm pe Reset sau, în ultimă instanţă, pe POWER pentru oprire
completă. După câteva secunde putem să repornim calculatorul. La calculatoarele
mai noi, cu carcasă ATX, apăsarea pe butonul POWER în timpul funcţionării nu
are efect decât dacă ţinem apăsat acest buton timp de 5-6 secunde.
Exerciţii
1. .Porneşte calculatorul, observând mesajele care apar la început. Încearcă să
identifici în acestea diversele caracteristici tehnice pe care ştii că le are
calculatorul tău. Dacă nu cunoşti aceste caracteristici, observă ce apare înainte de
intrarea în WIN 98 şi apoi încearcă să afli, măcar de curiozitate, ce înseamnă
datele afişate, de la cineva mai experimentat în domeniu.
2.După intrarea în Windows, observă desktopul şi identifică elementele lui
care au fost prezentate în lecţie. Deplasează săgeata de la mouse peste ele şi
observă ce se întâmplă dacă o laşi să staţioneze câteva clipe deasupra icoanelor.
3.Dă click pe butonul Start şi observă ce se întâmplă dacă plimbi săgeata
peste elementele meniului. Citeşte titlurile din meniu şi încearcă să-ţi imaginezi la
ce se referă ele. Dacă ştii engleza, vei înţelege uşor ce înseamnă ele. Ulterior îţi va
prinde bine dacă îţi aminteşti că, în meniul de Start, ai zărit un anumit nume de
aplicaţie.
4.Opreşte calculatorul cu comanda Shut Down şi observă fazele opririi.
61
4.2 TEHNICI DE UTILIZARE A MOUSE-LUI

Micul dispozitiv numit mouse (pronunţat "maus", într-o singură silabă) joacă
un rol foarte important în activarea comenzilor aferente unei interfeţe grafice.
Mouse-ul este un dispozitiv prin care se pot da comenzi computerului, aceste
comenzi sunt asociate cu poziţia pe ecran a unui aşa-numit pointer (indicator),
care îşi poate schimba forma contextual, adică în funcţie de poziţia pe care o
ocupă pointerul faţă de alte elemente afişate pe ecran (tabelul 4.1). Normal
pointerul are forma unei săgeţi, vârful săgeţii indică comanda care poate fi
activată prin apăsarea unuia din butoanele mouse-lui.
Mişcarea pointerului pe ecran este sincronizată cu mişcarea mouse-lui pe o
suport plan (mouse pad), care poate fi înlocuit cu o carte, un alt suport cu o
rugozitate mai mare, sau chiar cu suprafaţa mesei de lucru.
Tabelul 4.1
Formă Comanda disponibilă
cursor
Selectare normală
Aşteptare (sistemul este „ocupat” cu efectuarea unei acţiuni)
Aşteptare (sistemul efectuează o anumită operaţie în fundal)

Selectare de precizie
Cursor care indică poziţia de editare curentă
Poziţie de introducere a caracterelor (datelor)
Comandă indisponibilă
Dimensionare verticală
Dimensionare orizontală
Dimensionare diagonală
Dimensionare diagonală
Selecţie alternativă
Activare hiperlink
Ca să nu obosească mâna şi pentru a avea o anumită precizie în mişcare,

mouse-ul trebuie ţinut astfel încât podul palmei drepte (pentru dreptaci) să se
sprijine pe spatele lui, iar degetul mare şi degetul inelar să-l prindă lateral.
Arătătorul şi mijlociul vor rămâne libere deasupra, fiind folosite pentru apăsarea
pe butoanele mouse-lui. Cotul este indicat să fie sprijinit pe masă, sau, cel puţin,
62
să existe un punct de sprijin, pe masă, între cot şi palmă. Alte poziţii ale mâinii
îngreunează operarea şi viteza de acţionare. La multe tipuri de mouse se întâlnesc
3 butoane, dar, cel mai adesea, sunt folosite numai cele 2 butoane laterale.
Butonul de sub degetul arătător este butonul principal, iar cel de sub degetul
mijlociu este butonul secundar. O apăsare scurtă pe un buton se numeşte click. De
obicei, acest termen se referă la apăsarea butonului principal (din stânga, pentru
dreptaci). Pentru apăsarea butonului secundar (cel din dreapta, pentru dreptaci), de
regulă, se foloseşte termenul click dreapta. În cazul stângacilor, mâna se poate
schimba şi butoanele se pot inversa, dar asta numai dacă mouse-ul este configurat
astfel din programul de configurări numit Control Panel (panoul de control).
Se mai foloseşte frecvent şi dublu click, adică două apăsări ale butonului
succesive, la interval foarte scurt de timp unul după altul. Dacă intervalul dintre
cele două apăsări succesive este prea mare, ele pot fi receptate ca două click-uri
distincte, situaţie în care aplicaţia activă nu mai reacţionează ca la dublu-click. De
cele mai multe ori, dublul click este comanda realizată cu butonul principal. În
situaţii foarte rare se utilizează şi triplul click.
În principiu, un click simplu activează comanda asociată obiectului pe care se
află vârful pointerului. Această activare poate însemna: selecţie (obiectul selectat
va fi vizibil în video invers), deschiderea unui fişier, selectarea unui element
dintr-o listă, acţionarea unui buton etc. Pe de altă parte, un click dreapta, în
general, deschide un meniu contextual, adică un meniu care se referă la comenzi
asociate obiectului indicat de pointer.
Dublul click poate, de asemenea, să activeze aplicaţii sau să deschidă foldere
pentru a li se examina conţinutul. Atenţie! La apăsarea butoanelor pentru simplu
sau dublu click mause-ul trebuie ţinut nemişcat, altfel operaţia poate fi interpretată
greşit de către sistem.
Altă operaţie importantă în WIN 98 este cunoscută sub numele drag and
drop (trage şi dă drumul). Pentru a înţelege această acţiune se poate compara
pointerul cu o mână care poate deplasa obiecte pe ecran dint-un loc în altul.
Se poziţionează pointerul pe un obiect, se apasă pe buton, apoi, ţinând
butonul apăsat, se mişcă mouse-ul până când pointerul (şi obiectul) se deplasează
până în locul dorit, după care se eliberează butonul mouse-lui. Obiectul rămâne în
poziţia în care a fost tras. Este ca şi cum obiectul este "apucat" şi "tras" până la
destinaţie iar aici i se "dă drumul", ocupând noua poziţie.
63
Dacă operaţia "drag-and-drop" se face folosind butonul secundar, atunci, la
capătul manevrei (adică la eliberarea butonului) apare un meniu din care pot fi
alese opţiuni ca mutarea obiectului, copierea acestuia sau renunţarea la operaţia
anterioară..
Pentru selectarea unuia sau mai multor obiecte simultan se poate genera cu
pointerul o ramă în interiorul căreia se includ obiectele ce vor fi selectate. În
timpul generării ramei de selecţie, butonul principal se menţine apăsat.
Pentru selecţia unor obiecte adiacente dintr-o listă se va selecta primul
obiect din sub-lista dorită, apoi, ţinând butonul SHIFT apăsat se selectează
ultimul obiect din sub-listă.
Pentru selecţia unor obiecte ne-adiacente dintr-o listă se vor selecta pe rând
obiectele ţinând apăsat butonul CTRL.
Exerciţii
1. Pe desktop, dă click (simplu) pe icoane, pe rând. Icoana pe care dai click
va fi selectată. Dă click şi pe desktop. Nu are efect. Exersează, dând click
pe diversele obiecte de pe desktop şi observând ce se întâmplă.
2. Deplasează pointerul în diverse locuri de pe desktop şi dă click-dreapta.
Observă diferenţele dintre meniurile contextuale care apar.
3. Selectează mai multe icoane deodată de pe desktop, cu mouse-ul. Apeşi pe
buton când pointerul se află undeva pe desktop, apoi mişti mouse-ul şi
observă cum pointerul trasează un dreptunghi în care poţi să încadrezi
icoanele care vor apărea selectate la eliberarea butonului.
4. Prin "drag-and-drop", poţi muta icoanele pe ecran. La fel poţi muta chiar
bara de operaţii, de pe latura de jos pe altă latură a ecranului. Exersează.
4.3 FERESTRE, MENIURI ŞI BUTOANE

În Windows 98, pe ecranul monitorului pot fi văzute tot felul de obiecte şi
elemente cu nume specifice, dar cele mai importante elemente de pe ecran sunt
ferestrele. Chiar numele sistemului (Windows) înseamnă ferestre. Operarea cu
ferestrele este un element foarte important pentru utilizarea unui calculator pe care
este instalat WIN 98. Ceea ce se vede iniţial pe ecranul monitorului, după
încărcarea sistemului de operare, adică desktop-ul, poate fi considerată ca o
fereastră specială, care rămâne permanent deschisă în spatele tuturor celorlalte
64
obiecte şi ferestre .
Ferestrele apar pe ecran atunci când se deschid fişiere sau programe. De
exemplu, dacă se execută un dublu click pe icoana My Computer se deschide o
fereastră; daca se execută un dublu click pe ceasul aflat pe bara de operaţii, se
deschide o altă fereastră. Pentru fiecare fereastră deschisă pe ecran, apare şi un
icoană pe bara de operaţii, pe care este scris (parţial sau total) numele aplicaţiei
care a generat fereastra.
Elementele comune tuturor ferestrelor sunt următoarele (figura 4.3):
Fig. 4.3 Elemente comune ferestrelor unei aplicaţii.

Bordura ferestrei (1) (border) este rama dreptunghiulara care încadrează
orice fereastră. Uneori e mai groasă, alteori foarte subţire sau inexistentă. La
majoritatea ferestrelor, dacă "tragem" de bordură în lateral sau în sus/jos cu
mouse-ul putem modifica dimensiunile ferestrei, pe orizontală sau pe verticală, iar
dacă "tragem" de un colţ al bordurii, modificarea se face pe două direcţii simultan.
Bara de titlu (2) (title bar) este bara din partea de sus a ferestrei; ea conţine
numele ferestrei, care de obicei este chiar numele programului care a generat acea
fereastră. Uneori, aici apare şi numele fişierului cu care se lucrează în acel
program. Se poate muta fereastra pe ecran, dacă se "trage" de bara de titlu (cu
excepţia situaţiilor când fereastra acoperă deja tot ecranul).
65
Butoanele de control ale ferestrei sunt acele butoane aflate la capetele barei
de titlu. Butoanele întâlnite în peste 99% din cazuri sunt standard, anume:
- Butonul de închidere a ferestrei (3) (Close) este cel aflat la capătul din
dreapta al barei de titlu, e marcat cu un "X". Un click pe el determină
închiderea imediată a ferestrei respective.
- Butonul de maximizare (4) (Maximize) se află imediat lângă cel de
închidere. Un click pe el determină maximizarea ferestrei, adica întinderea
ferestrei pe toată suprafaţa disponibilă. Odată cu aceasta, butonul de
maximizare îşi schimbă aspectul şi funcţia, devenind buton de restaurare
(Restore), cu rolul de a readuce fereastra la dimensiunea dinaintea
maximizării.
- Butonul de minimizare (5) (Minimize) este al treilea la rând, de la
dreapta spre stânga, "apăsarea" lui (cu un click) determină minimizarea
ferestrei, adică reducerea ei la un simplă icoană pe bara de operaţii.
Practic, fereastra dispare de pe ecran, dar fără să fie închisă, rămâne icoana
ei pe bara de start. Un click pe icoana acesta va readuce fereastra la loc pe
ecran.
- Butonul meniului de control (6) se află în stânga barei de titlu, un click
pe el face să se deschidă un meniu (numit meniul de control al ferestrei -
Control Menu) din care se pot efectua diversele operaţii cu fereastra
posibile fie din butoanele descrise mai sus, fie cu mouse-ul - mutare
(Move), redimensionare (Resize). Meniul de control apare şi dacă dăm
click-dreapta pe icoană ferestrei de pe bara de operaţii.
Bara de meniuri (7) este cea pe care se găsesc meniurile de comenzi ale
programului deschis în fereastră, începând adesea cu meniul File. Nu toate
ferestrele au o bară de meniuri.
Barele de unelte (8) (tools bars) se află de regulă sub bara de meniuri, uneori pot
fi mutate şi în altă parte pe ecran, acolo unde sunt mai la îndemână. Bare de unelte
vom găsi în ferestrele programelor mai mari, ele facilitează accesul operatorului la
anumite comenzi frecvent folosite. Adesea, barele de butoane pot fi personalizate,
adică pot fi aranjate pe ele butoanele dorite de utilizator, în ce ordine alege el,
pentru a avea un acces mai rapid la comenzi frecvent folosite.
Spaţiul de lucru (9) este adesea zona cea mai mare a ferestrei, în el se pot vedea
uneori ferestre interne ale programului în uz, sau alte elemente active denumite
66
generic controale, cu funcţii foarte diverse. Cele mai frecvente controale sunt
butoanele, barele de defilare şi listele derulante.
Bara de stare (10) (Status Bar) apare în multe programe la baza ferestrei, în ea
sunt afişate câteva informaţii utile pentru lucrul în fereastra curentă, reflectând
starea curentă a operării în fereastra respectivă. Multe programe permit
ascunderea anumitor componente generale mai puţin importante ale ferestrei,
printre care se numără şi bara de stare.
O categorie frecvent întâlnită de ferestre este caseta de dialog (Dialog Box), care
apare ca o fereastră mică, utilizată de regulă pentru introducerea anumitor opţiuni
în momentul în care se doreşte efectuarea unei anumite operaţii sau modificarea
unor parametri de lucru ai programului.
Să presupunem că deschidem câteva ferestre (cel puţin 2). Una singură dintre
ferestrele deschise este fereastră activă. Aceasta se poate distinge prin culoarea
deosebită a barei de titlu, care iese în evidenţă faţă de celelalte, cel mai adesea
fereastra activa este şi "în faţă", adică la vedere, peste celelalte ferestre. Putem
schimba fereastra activă, dând un click pe o fereastră inactivă (care astfel devine
activă). E bine să dăm acest click de activare pe o zonă neimportantă a ferestrei
inactive, nu pe un buton sau într-un loc unde click-ul ar putea declanşa o
operaţiune nedorită. De asemenea, se poate activa o fereastră inactivă şi dacă dăm
click pe icoană ferestrei respective de pe bara de operaţii.
Fereastra activă este cea care primeşte comenzi la un moment dat dacă apăsăm pe
taste.
Butoanele sunt micile imagini denumite astfel pentru asemănarea lor cu nişte
butoane plasate pe un panou de comandă. În general, ele sunt de două feluri: fie
sunt mici dreptunghiuri sau pătrate, cu o margine clară şi cu un text înscris pe ele,
fie sunt sub forma unei mici imagini care sugerează comanda consecutivă
acţionării. Şi unele, altele pot fi acţionate cu un simplu click. Uneori, un click-
dreapta dat pe un buton determină afişarea unui meniu contextual ce conţine
opţiuni asociate acţionării butonului respectiv. Adesea, dacă cursorul mouse-lui
staţioneză pe un buton pentru câteva clipe, se afiţează denumirea comenzii
asociate.
Primul buton cu care avem de-a face este butonul Start. Un click pe el deschide
meniul Start (Start Menu), care este locul de unde se pot activa marea majoritate
a programelor instalate în calculator. Nu pot fi activate, pornind de la butonul
Start unele programe de sistem “ascunse” pentru evitarea intervenţiilor
67
necalificate. Dacă tastatura sistemului este de tip Windows, atunci există în
compunerea acesteia două butoane aşezate simetric pe rândul de jos al tastaturii,
între tastele Ctrl şi Alt, care au pe ele sigla Windows. Apăsarea unei asemenea
taste (care se numeşte chiar tasta Windows) are ca efect deschiderea meniului
Start.
Meniuri vom întâlni şi în multe ferestre, pe bara meniurilor principale, unde de
regulă găsim numele meniurilor şi nu imagini. Unele butoane determină tot
deschiderea de meniuri. De asemenea, click-dreapta pe aproape orice obiect de pe
ecran determină afişarea unui meniu contextual în care există comenzi specifice
asociate acelui obiect. De fapt, meniurile pot fi considerate liste de comenzi prin
care se poate naviga pentru a alege comanda dorită.
Pentru a lansa o comandă dintr-un meniu, există mai multe metode:
Utilizând mouse-ul. Este metoda cea mai simplă şi cea mai folosită sub
Windows. Se poziţionează pointerul mouse-lui pe zona cu numele meniului (sau
pe butonul asociat) şi se acţionează scurt butonul stâng al mouse-lui (click). Apare
meniul solicitat din care pot fi alese prin aceleaşi operaţii opţiunile dorite.
Un click pe un sub-meniu determină afişarea listei cu comenzile din acesta. O
diferenţă există în cazul meniului Start: dacă se poziţionează pointerul pe un sub-
meniu din meniul Start, acesta apare imediat, fără click.
Altă caracteristică nouă, apărută odată cu Win 98, constă în introducerea
meniului contextual, asociat butonului drept al mouse-lui, pentru toate opţiunile
din meniurile deschise prin Start.
Cu tastele direcţionale (cu săgeţi). Dacă, din diferite motive nu se poate
utiliza mouse-ul meniurile pot fi activate folosind combinaţii de taste în care se
utilizează tasta Alt (la unele tastaturi, pentru deschiderea meniului de Start, există
tasta specială Windows). Odată activat un meniu din bara de meniuri (cu tasta
Alt), numele lui apare pe un fond diferit, arătând că meniul este selectat dintre
celelalte. Cu tastele direcţionale stânga-dreapta poate fi selectat un alt meniu;
apăsarea tastei Enter determină deschiderea comenzii selectate. Dacă meniul este
deschis, cu tastele direcţionale sus-jos putem comuta selecţia de la o comandă la
alta. Un sub-meniu poate fi deschis cu tasta direcţională dreapta; tasta direcţională
stânga determină închiderea meniului. Apăsarea tastei Esc (din colţul din stânga-
sus al tastaturii) determină abandonarea navigării prin meniu şi închiderea
acestuia fără alte efecte.
68
Cu tastele cu litere. În denumirile meniurilor din bara de meniuri, ca şi în

denumirile comenzilor sau sub-meniurilor, există o literă subliniată (care nu este
întotdeauna prima din numele respectiv) (figura 4.4). Aceea este litera care
corespunde tastei cu care se poate activa comanda sau meniul în mod direct.
Fig. 4.4 Activarea meniurilor cu taste corespunzătoare caracterelor subliniate

Astfel, dacă se activează bara de meniuri (care este de fapt un meniu de
meniuri) cu tasta Alt, apăsarea tastei F determină deschiderea meniului File,
deoarece litera F apare subliniată în numele meniului. În acest fel pot fi activate
meniuri şi comenzi foarte rapid, fără a deplasa pointerul mouse-lui sau fără
utilizarea tastelor direcţionale.
Aceste metode se pot folosi şi combinat, după dorinţa şi abilităţile utilizatorului.
Exerciţii
1. Deschide câteva ferestre, acţionând cu dublu click pe icoanele de pe

desktop. Observă cum se deschid ele, caută să identifici elementele
acestora.
2. Cu mouse-ul, mută ferestrele pe ecran (trăgându-le de bara de titlu) şi re-
dimensionează-le (trăgând de bordură). Exersează aranjarea ferestrelor pe
ecran.
3. Utilizează butoanele de control ale ferestrei de pe bara de titlu:
minimizează, maximizează şi restaurează ferestrele, închide-le şi deschide
altele.
4. Activează ferestrele pe rând. Observă cum fereastra activă vine mereu în
prim plan. Maximizează toate ferestrele şi activează-le pe rând, folosind
icoanele lor de pe bara de operaţii.
5. Explorează meniul Start. Încercă activarea oricărei opţiuni. Pentru fiecare
se va deschide o fereastră, poţi observa ce scrie în bara de titlu, iar din
titlul şi din conţinutul ferestrei încercă să intuieşti la ce foloseşte
programul respectiv.
6. În meniul Programs din meniul de Start sunt grupate aplicaţiile deja
instalate pe calculator. Explorează-le ca mai sus.
69
7. Tot în meniul Start / Setings apare şi opţiunea Control Panel. Acolo este
„panoul de control” al calculatorului. Poţi explora, dar fără a face
modificări. Deschide doar aplicaţiile şi închide-le după ce le-ai observat.
8. Deschide programul Notepad. Îl vei găsi pe calea Start / Programs /
Accessories. Exersează operarea cu meniuri prin diverse metode
(utilizând mouse-ul şi tastele).
4.4 SISTEMUL DE FIŞIERE UTILIZAT ÎN WIN 98

Comenzile prezentate în sub-capitolul anterior sunt aplicabile informaţiilor
stocate în ceea ce se numeşte fişier.
Pe desktop există o icoană cu numele My Computer. Un dublu click pe ea
determină deschiderea unei ferestre a programului Windows Explorer unde se
poate începe explorarea sistemului de fişiere. Practic, toate informaţiile existente
pe calculator sunt stocate sub formă de fişiere În această fereastră se văd icoane
pentru principalele componente ale sistemului de fişiere, ca şi pentru câteva
componente de configurare ale sistemului. Adesea, o icoană are alături de ea
numele său. Componentele de bază ale sistemului de fişiere se numesc discuri
(disc sau, în engleză, drive, pronunţat draiv, într-o singură silabă).
Discurile sunt notate cu litere mari din alfabet, urmate de simbolul ":". Numele
unităţilor de disc, prezentate mai jos, sunt moştenite în Windows din sistemul de
operare MS-DOS:
- A: este notaţia standard pentru prima unitate de dischetă (floppy disk
sau disc flexibil);
- B: este rareori folosită, fiind rezervată pentru a doua unitate de
dischetă, puţine calculatoare au două unităţi de dischetă,
- C: este primul disc logic plasat pe un hard-disk. Un computer are cel
puţin un hard-disk dar poate avea şi mai multe. Un hard-disk fizic
poate fi împărţit în unul sau mai multe discuri logice. Toate discurile
logice plasate pe un hard-disk (indiferent dacă sunt plasate pe primul
disc fizic sau pe altul) sunt notate cu litere începând de la litera C:, în
ordine alfabetică;
- D: (sau litera care urmează după ultima literă atribuită unui disc logic
aflat pe un hard-disk) reprezintă o unitate de disc de alt tip: CD-ROM,
ZIP, unitate de bandă magnetică etc. Cel mai frecvent, după hard-
disk, se întâlneşte unitatea CD-ROM, pentru compact-disk. Dacă
70
există mai multe unităţi de disc diferite de dischetă şi hard-disk, ele

vor fi notate cu litere din alfabet ne-alocate.
Deci, în My Computer se pot vedea discurile existente în calculator. Un
dublu click pe icoana unui disc oarecare determină deschiderea unei ferestre în
care se poate vedea conţinutul acelui disc, cu condiţia ca să fie introdus în unitate
discul respectiv (exceptând hard-disk-ul). De exemplu, un dublu click pe A: va
determina afişarea unui mesaj de eroare dacă în unitatea de dischetă nu este
introdusă o dischetă (sau dacă discheta introdusă nu poate fi citită), sau un dublu
click pe discul care corespunde CD-ului va afişa un mesaj de eroare dacă în
unitatea CD-ROM nu este introdus un CD.
Pe oricare disc, informaţiile sunt structurate sub formă de fişiere şi directoare
(foldere). Un fişier este un bloc de informaţie distinct, cu un nume propriu (de
pildă, un anumit text poate constitui un singur fişier). Fiindcă pe un disc se pot
aduna mii de fişiere diferite există o structură de organizare a lor sub forma unui
arbore de directoare (director = directory) sau foldere (de la termenul folder =
recipient pentru documente).
Astfel, un disc logic poate fi văzut ca un director de bază, numit şi director-
rădăcină (rădăcina arborelui). Din rădăcină se desfac ramuri, care sunt alte
directoare. Orice director poate să conţină directoare şi/sau fişiere.
Pentru sistematizare, într-un folder pot exista trei tipuri de icoane (în afara
icoanelor speciale pentru discuri sau alte dispozitive fizice):
folder - de forma unui mic dosar galben, care în arbore apare deschis
dacă este selectat. Dublul-click pe o astfel de icoană determină
"deschiderea" folderului, adică afişarea conţinutului săui, fie în fereastra
curentă, fie într-o fereastră nouă;
fişier - cu forme diverse, în funcţie de tipul fiecărui fişier. De pildă,
fişierele care conţin text au un icoană care sugerează faptul că sunt
documente de tip text. Un dublu click pe icoana unui fişier determină
"deschiderea" fişierului. În cazul documentelor, acestea sunt deschise cu
ajutorul unui program care le recunoaşte formatul. În cazul programelor,
deschiderea lor înseamnă lansarea lor în execuţie, ceea ce are ca efect de
obicei deschiderea unei ferestre a programului respectiv.
scurtătură (shortcut)- tot cu forme diverse, inclusiv ca un folder, dar în
colţul din stânga-jos icoana are o mică săgeată. Acestea sunt doar nişte
fişiere foarte mici care conţin informaţii despre locul unde se găseşte
71
fişierul, către care este definită scurtătura. De exemplu, dacă există un
fişier în folderul numit TEXTE, pot crea pe Desktop o scurtătură către el.
Un dublu click pe o scurtătură are acelaşi efect ca un dublu click pe
icoana fişierului către care este definită scurtătura. Deci rolul unei
scurtături este acela de a „scurta” drumul până la un fişier sau până la un
folder. Meniul Start este, de fapt, o colecţie de scurtături către diverse
programe instalate pe computer.
Această structură de arbore a sistemului de fişiere, modul de navigare prin
ramurile lui (operaţie numită şi browsing, "răsfoire"), vor fi folosite în multe
programe, atunci când trebuie localizat un anumit fişier sau când se salvează
rezultatele lucrului într-un fişier plasat într-un anumit folder.
4.4.1 Tipuri de fişiere

Un element important în operarea cu fişierele de pe disc este cunoaşterea
tipurilor de fişiere existente. Se poate spune că toatei icoanele care se văd în
Windows Explorer desemnează fişiere, fiecare având proprietăţi specifice tipului
de fişier.
Exista câteva fişiere foarte speciale cum sunt folderele (directoarele) şi
scurtăturile. Un folder este un tip special de fişier, care conţine informaţii despre
fişierele pe care le "conţine" (numele, mărimea, locul ocupat pe disc). În realitate,
dacă se şterge un folder, nu ştergem conţinutul acestuia, ci doar informaţiile
despre conţinutul folderului, astfel încât conţinutul folderului este ca şi şters. Pe
de altă parte, o scurtătură (shortcut) este tot un mic fişier care conţine doar
informaţii despre un alt fişier sau folder la care se referă.
Daca se acţionează prin click-dreapta pe icoana unui fişier apare un meniu
contextual care variază de la un fişier la altul, în funcţie de tipul fişierului. Dar
indiferent de tip, în meniu apare, la partea inferioară, opţiunea Properties, care
foloseşte pentru a descoperi anumite proprietăţi ale fişierului. De aici se pot afla
mai multe informaţii despre tipul fişierului.
Primele informaţii afişate în fereastra care apare sunt legate de icoana fişierului şi
numele complet al acestuia. Sub Windows 98, numele fişierului poate avea o
lungime destul de mare (255 de caractere) şi poate include şi puncte, spaţii şi alte
câteva caractere diferite de litere şi cifre, spre deosebire de sistemul MS-DOS
(unde există o limită de 8+3 caractere, separate prin punct). Se va observa că în
fereastra de proprietăţi apare şi MS-DOS name (numele MS-DOS), care se
72
înscrie în limitele de 8+3 caractere, este numele sub care ar fi văzut fişierul
respectiv de către un program mai vechi, realizat pentru MS-DOS.
În numele fişierului, ultimele caractere (după punct) alcătuiesc aşa-numita
extensie şi desemnează tipul fişierului. Există extensii standard pentru anumite
tipuri de fişiere; sistemul Windows ţine cont de aceste extensii prin modul în care
tratează fişierele respective în diverse situaţii. Astfel, fiecare extensie are asociat
un anumit program cu care tipul respectiv de fişier poate fi deschis. De pildă,
pentru fişierele cu extensia TXT (care desemnează fişiere de text simplu),
programul asociat este Notepad.EXE, un mic editor de text. În Windows
Explorer, orice fişier este afişat cu icoana caracteristică programului asociat.
Dacă se activează prin dublu click un fişier, se deschide chiar programul asociat
tipului de fişier, iar în el este deschis fişierul respectiv, spre a i se vedea conţinutul
sau spre a fi modificat.
Notepad are extensia EXE. Aceasta este o extensie tipică pentru fişiere
executabile, adică pentru programe. Programele nu mai au alte programe asociate,
un dublu click pe icoana unui program determină pornirea acelui program. Alte
extensii de fişiere executabile sunt, de exemplu, COM şi BAT.
Există şi fişiere care nu au asociat nici un program anume, asta pentru că
extensia lor nu apare în lista de extensii recunoscute de către Windows. Asemenea
fişiere nu se deschid cu dublu-click; sistemul de operare propune deschiderea lor
cu un program care trebuie ales. Astfel de fişiere de tip "necunoscut" pentru
sistemul de operare, au icoană Windows (de forma unei mici file albe cu sigla
Windows pe ea).
Este posibil ca extensiile fişierelor în fereastra de Windows Explorer, să nu
fie vizibile datorită unei opţiuni activate din meniul View. Din meniul View, dacă
se selectează Folder Options şi apoi, în rubrica View, se dezactivează opţiunea
Hide file extensions for known file types (ascunde extensiile pentru fişierele de
tip cunoscut), devin vizibile extensiile fişierelor.
Există foarte multe extensii recunoscute de Windows 98. Câteva dintre cele mai
cunoscute sunt următoarele:
- DOC - documente de tip text formatat, create cu Microsoft Word;
- XLS - foi de calcul tabelar, create cu Microsoft Excel:
- PPT - prezentări multimedia realizate cu Microsoft PowerPoint;
- ZIP - arhivă comprimată realizată cu Winzip sau cu PKZIP;
- BMP - imagine (bitmap) realizabilă cu Microsoft Paint;
73
- GIF - imagine de rezoluţie mare, realizabilă, de exemplu, cu PaintShop
Pro;
- JPG - imagine comprimată, realizabilă cu Corel Draw;
- HTM sau HTML - pagini de web, vizibile în Internet Explorer;
- HLP - fişiere Help, cu instrucţiuni, vizibile cu Windows Help.
4.4.2 Managementul fişierelor cu Windows Explorer

Informaţiile cu care lucraţi sunt stocate pe calculatorul dumneavoastră în
fişiere. Programele pe care le folosiţi la rezolvarea lucrărilor şi la crearea
documentelor sunt, de asemenea, fişiere. Din această cauză, este important să ştiţi
cum să gestionaţi fişierele şi cum să lucraţi cu ele. Trebuie să ştiţi cum să le
denumiţi şi să le salvaţi şi cum să le plasaţi în structura de fişiere, astfel încât să le
puteţi localiza atunci când aveţi nevoie de ele. Windows Explorer este un
program inclus în sistemul Windows 98 care dispune de toate instrumentele
necesare pentru gestionarea fişierelor.
Vom utiliza, în cele ce urmează în acest subcapitol, denumirea de folder
pentru directoarele structurii de fişiere.
Aplicaţia Windows Explorer poate fi utilizată pentru vizualizarea organizării
structurii ierarhice de fişiere. De asemenea, puteţi utiliza Windows Explorer
pentru reorganizarea şi gestionarea fişierelor şi a folderelor. Puteţi crea noi
foldere; puteţi copia şi muta fişierele dintr-un folder în altul, pe un floppy disc sau
pe un alt calculator (dacă sunteţi într-o reţea); puteţi re-denumi şi şterge fişierele şi
folderele; puteţi executa alte activităţi de gestionare a fişierelor.
4.4.2.1 Vizualizarea structurii de fişiere

Windows Explorer este denumirea completă a fişierului executabil
Explorer.exe, plasat (de obicei) în folderul Windows. Pentru a deschide acest
program există o multitudine de posibilităţi, una din cele mai rapide fiind
executarea unui click dreapta pe butonul Start şi alegerea opţiunii Explore din
meniul contextual consecutiv primei comenzi.
74
Fereastra aplicaţiei are aspectul prezentat în figura 4.5
Fig. 4.5 Fereastra Windows Explorer.

Fereastra Explorer este împărţită în 2 panouri (zone) principale. Panoul din stânga
prezintă o imagine ierarhizată a organizării unităţilor de disc şi folderelor de pe
calculatorul dumneavoastră. În partea de sus a acestei structuri ierarhice se găseşte
icoana Desktop (suprafaţa de lucru). Imediat sub Desktop este plasată icoana My
Computer. Sub aceasta se găsesc desfăşurate toate unităţile de disc şi folderele
conţinute în acestea..
Panoul din dreapta al ferestrei Explorer afişează conţinutul oricărui folder selectat
în panoul din stânga. De exemplu, dacă aţi selectat unitatea locală C:, de sub
pictograma folderului My Computer, veţi vedea o listă cu folderele şi fişierele
existente pe hard disk. Pentru a prezenta conţinutul hard discului, executaţi clic pe
pictograma lui din panoul din stânga. Pentru a vedea conţinutul unui folder
selectaţi-l în panoul din partea stângă, iar conţinutul său va fi prezentat în panoul
din partea dreaptă. Puteţi selecta un folder executând clic pe el cu mouse-ul sau
utilizând tastele cu săgeţi.
Puteţi extinde sau restrânge structura ierarhică, pentru a afişa mai multe sau mai
puţine detalii. Dacă apare un semn plus (+) lângă o icoană din panoul din partea
stângă a ferestrei Windows Explorer, înseamnă că acel folder conţine sub-foldere
75
suplimentare. Pentru a le afişa aceste sub-foldere, executaţi clic pe semnul plus
(sau executaţi dublu clic pe folder). Vor fi afişate toate folderele cuprinse în el.
Unele dintre acestea, la rândul lor, pot conţine sub-foldere, pe care le puteţi
examina utilizând aceeaşi modalitate. Pentru a ascunde sub-folderele dintr-un
folder, executaţi clic pe semnul minus (-) de lângă acesta (sau executaţi dublu clic
pe el). Restrângând şi extinzând arborele structurii de fişiere pot fi examinate toate
ramurile acesteia.
4.4.2.2 Schimbarea modului de vizualizare a structurii de fişiere

Când veţi utiliza prima oară Windows Explorer, veţi observa că folderele şi
fişierele sunt reprezentate, în panoul din dreapta al ferestrei, prin icoane mari
(Large Icons). Puteţi afişa fişierele şi folderele sub forma unor icoane mai mici, a
unei liste de obiecte, sau a unei liste cu detalii referitoare la fişiere.
Pentru a schimba modul în care sunt afişate fişierele şi folderele, executaţi paşii
următori:
- Deschideţi meniul View.
- Alegeţi una dintre următoarele comenzi:
Comanda Rezultat
Large Icons (icoane mari) Icoane mari aranjate pe mai multe
coloane
Small Icons (icoane mici) Icoane mici pe mai multe coloane
List (listă) Icoane şi mai mici aranjate pe una
sau mai multe coloane
Details (detalii) Listă cu obiectele plasate pe o
singură coloană. Se vizualizează
pentru fiecare dimensiunea, tipul
şi data creării (modificării)
4.4.2.3 Ordonarea fişierelor şi a folderelor

În panoul din dreapta al ferestrei Windows Explorer puteţi ordona fişierele şi
folderele după nume, tip, dimensiune sau dată. Pentru a sorta elementele afişate
executaţi paşii următori:
- Alegeţi View, Arrange Icons
- Selectaţi una dintre cele patru opţiuni ale sub-meniului.
76
Opţiune Rezultat
by Name (după nume) Ordonează folderele şi fişierele în ordinea alfabetică
crescătoare a numelui lor
by Type (după tip) Ordonează fişierele după numele aplicaţiei asociate
fişierelor neexecutabile.
by Size (după dimensiune) Sortează fişierele după mărimea lor
by Date (după dată) Ordonează folderele şi fişierele după data creării sau
modificării acestorar
Dacă aţi selectat opţiunea Details pentru a afişa folderele şi fişierele, puteţi
ordona rapid lista articolelor după nume, dimensiune, tip sau data modificării,
executând clic numele coloanei ce corespunde criteriului de sortare ales. De
exemplu, executaţi clic pe Size pentru a ordona obiectele din listă după
dimensiune.
4.4.2.4 Re-denumirea fişierelor/folderelor

Pentru a re-denumi un fişier sau un folder, executaţi paşii următori:
- Executaţi clic pe numele (nu pe icoana) folderului/fişierului;
- Executaţi clic cu butonul drept al mouse-ului şi alegeţi comanda Rename
(Numele obiectului va fi afişat în video invers, încadrat într-un dreptunghi;
Va fi vizibil şi un cursor pâlpâitor pentru editare);
- Tastaţi noul nume;
- Apăsaţi tasta Enter.
În Windows 98, folderele şi fişierele, pot avea nume lungi. Numele lungi pot
conţine cel mult 255 de caractere şi pot include spaţii. Nu pot fi utilizate
următoarele caractere: \ ? : “ < > |
Se recomandă înlocuirea spaţiului din numele folderelor / fişierelor cu
semnul _ . Pentru compatibilitate cu notaţia MS DOS nu se recomandă folosirea
punctului în compunerea numelui folderelor/fişierelor.
Dacă în mod accidental aţi executat dublu clic pe numele fişierului ne-
executabil, se deschide fereastra programului asociat acestuia.
Pentru a reveni la operaţia de schimbare a numelui, închideţi programul
şi reluaţi procedura de re-denumire.
Ieşirea forţată din procedura de re-denumire, cu păstrarea vechiului nume,
se face prin apăsarea tastei Esc.
77
4.4.2.5 Gestionarea fişierelor şi a folderelor
Managementul corect şi rapid al fişierelor/folderelor impune ca necesară
deprinderea diverselor tehnici de selecţie.
Pentru selecţia unui singur fişier/folder este suficient să executaţi clic pe
acesta sau să utilizaţi tastele direcţionale. Obiectul selectat este pus în evidenţă
prin afişarea în video invers.
Se pot selecta mai multe fişiere şi/sau foldere simultan. Acest lucru este
extrem de util atunci când doriţi să copiaţi sau să mutaţi mai multe fişiere sau
foldere cu o singură comandă. De exemplu, puteţi selecta câteva fişiere şi apoi le
puteţi copia dintr-o dată pe un floppy disc, pentru a le face copii de siguranţă.
Pentru a selecta mai multe obiecte cu ajutorul mouse-ului, executaţi clic pe
primul fişier, menţineţi apăsată tasta <Ctrl> şi executaţi clic pe fiecare fişier
suplimentar pe care vreţi să-l selectaţi. Pentru a de-selecta un fişier, continuaţi să
ţineţi apăsată tasta <Ctrl > şi executaţi încă o dată clic pe fişier.
Pentru a selecta rapid un grup de obiecte adiacente, selectaţi primul obiect din
grup, menţineţi apăsată tasta <Shift> şi apoi selectaţi ultimul fişier din grup. Toate
fişierele cuprinse între primul şi ultimul vor fi, de asemenea, selectate. O altă
modalitate de a selecta un grup continuu de obiecte este desenarea, cu butonul
stâng al mouse-lui apăsat, a unei rame (dreptunghi) care să includă grupul de
obiecte ce se doreşte a fi selectat.
Pentru a organiza fişierele de pe calculatorul dumneavoastră, puteţi crea cât de
multe foldere doriţi. Pe măsură ce creaţi tot mai multe fişiere probabil că veţi dori
să dezvoltaţi un sistem de organizare care să vă ajute să păstraţi evidenţa acestora,
aşa cum aţi face cu hârtiile de la birou. Cu cât creaţi mai multe fişiere, cu atât mai
mult s-ar putea să fie necesară organizarea lor în categorii, pentru a le face mai
uşor de localizat.
Gruparea fişierelor similare în folderele este cheia organizării informaţiei de
pe un anumit calculator. De exemplu, puteţi începe cu un folder în care păstraţi
toate scrisorile de afaceri. În timp, folderul se va umple cu atât de multe fişiere
încât va deveni dificilă găsirea unuia. În acest moment, are sens împărţirea acestor
fişiere în categorii – de exemplu după clienţi sau după firmă – şi crearea unui
folder pentru fiecare categorie. Puteţi utiliza Windows Explorer pentru crearea
acestor noi foldere.
78
Pentru a crea un folder nou, executaţi paşii următori:

- În panoul din stânga al ferestrei Explorer, selectaţi folderul în care
vreţi să creaţi noul sub-folder;
- Din meniul principal alegeţi File, New (nou), Folder. În panoul
din dreapta al programului Windows Explorer va apărea un nou
folder, pregătit pentru a primi un nume;
- Introduceţi de la tastatură numele folderului şi apăsaţi tasta <Enter>.
Urmând aceeaşi procedură puteţi crea câteva tipuri principale de fişiere, care încă
nu conţin informaţie, alegând din sub-meniul New, tipul de fişier dorit.
O altă modalitate de creare a obiectelor noi este utilizarea meniului
contextual care apare la executarea click-ului dreapta pe o zonă goală de pe
panoul dreapta al ferestrei Explorer.
O latură importantă a activităţii de gestionare a fişierelor/folderelor de pe
calculatorul dumneavoastră este mutarea şi/sau copierea acestora. În cazul în care
creaţi noi foldere pentru a împărţi în sub-categorii fişierele dintr-un folder, trebuie
să mutaţi fiecare fişier din folderul iniţial, în cel nou. Puteţi să mutaţi un folder
întreg în altul. Sau puteţi să copiaţi fişiere de pe hard disc pe un floppy disc,
pentru a le face cópii de siguranţă sau pentru a le transfera pe un alt calculator.
Utilizând Windows Explorer şi mouse-ul puteţi muta şi copia rapid fişiere şi
foldere, fără să atingeţi tastatura.
Există posibilitatea de a utiliza două metode pentru a copia şi muta fişiere
şi/sau foldere:
- Utilizând comenzile Cut (decupează) sau Copy (copiază) prezente
în meniul principal Edit, urmate de comanda Paste (lipeşte);
- Folosind mouse- ul pentru a trage şi a fixa obiectele.
Pentru a muta sau copia fişiere utilizând meniul Edit, executaţi paşii
următori:
- În panoul din dreapta al ferestrei Windows Explorer, selectaţi fişierele sau
folderele pe care vreţi să le mutaţi.
- Pentru a muta elementele, alegeţi Edit, Cut; executaţi clic cu butonul
drept al mouse-ului pe articolele selectate, pentru a afişa meniul rapid, şi
apoi executaţi clic pe Cut; sau executaţi clic pe butonul Cut de pe bara cu
instrumente; sau apăsaţi tastele <Ctrl> + <X >.
79
Sau:
- Pentru a copia elementele, alegeţi Edit, Copy; executaţi clic cu butonul
drept al mouse-lui pe articolele selectate, pentru a afişa meniul
contextual şi apoi executaţi clic pe Copy; sau executaţi clic pe butonul
Copy de pe bara cu instrumente; sau apăsaţi simultan tastele <Ctrl> şi
<C>;
- În panoul din stânga al ferestrei Windows Explorer, selectaţi, cu
butonul drept al mouse-lui, folderul care va conţine elementele copiate
sau mutate şi alegeţi Paste (lipeşte); sau executaţi clic pe butonul Paste
de pe bara cu instrumente; sau apăsaţi tastele <Ctrl> +<V> .
Pentru a muta sau copia fişierele utilizând metoda tragerii şi a fixării (drag
and drop), executaţi paşii următori:
- În panoul din dreapta selectaţi fişierele şi/sau folderele pe care vreţi să le
mutaţi; Dacă în panoul din stânga folderul în care vreţi să mutaţi
elementele selectate nu este vizibil, utilizaţi bara de derulare pentru a-l
face vizibil. Dacă este nevoie să vizualizaţi un sub-folder, executaţi clic
pe semnul + de lângă folderul care îl conţine.
- Pentru a muta elementele selectate, trageţi-le în noul folder din panoul
stâng al Windows Explorer ţinând butonul drept al mouse-lui apăsat.
- Eliberaţi butonul drept când a fost selectat folderul destinaţie şi alegeţi
din meniul contextual Cop Here (copiază aici) sau Move Here (mută
aici).
Sau:
- Pentru a copia elementele selectate, menţineţi apăsată tasta <Ctrl> şi
trageţi-le în noul folder din panoul stâng al ferestrei Explorer; Când
menţineţi apăsată tasta <Ctrl>, ataşat indicatorului mouse-lui apare un
semn plus (+), indicând acţiunea de copiere a fişierelor.
Înainte de eliberarea butonului mouse-lui, asiguraţi-vă că este selectat folderul
destinaţie corect.
Puteţi revoca o operaţie de mutare/copiere eronată dacă imediat după
aceasta acţionaţi comanda Undo… dim meniul principal Edit.
Uneori, veţi dori să realizaţi o copie identică a întregului floppy disc.

Acestă operaţie poate fi realizată fie în Windows Explorer, fie în fereastra My
Computer.
80
Puteţi copia informaţia de pe un floppy disc pe altul, utilizând aceeaşi unitate, dar
discurile trebuie să aibă aceeaşi capacitate de stocare. Discul pe care copiaţi va fi
şters în timpul acestei operaţii.
Pentru a copia conţinutul unui disc, executaţi paşii următori:
- Introduceţi în unitate floppy discul al cărui conţinut doriţi să-l copiaţi;
- Executaţi clic cu butonul drept al mouse-lui pe discul din fereastra
My Computer sau pe cel din panoul din stânga al ferestrei Explorer;
- Alegeţi din meniul contextual Copy Disk (copiază discul). Rezultatul va fi
deschiderea casetei de dialog Copy Disk;
- Dacă aveţi numai o unitate de floppy disc, ea va fi selectată atât în zona
Copy From (copiază de pe), cât şi în zona Copy To (copiază pe) a casetei
de dialog. Dacă aveţi o altă unitate de aceeaşi dimensiune, ea va fi
prezentată în listă şi o puteţi selecta pentru a realiza copierea de pe o
unitate pe alta;
- Alegeţi Start (începe).
- Dacă utilizaţi aceeaşi unitate atât pentru sursă, cât şi pentru destinaţie
(copie), veţi fi înştiinţaţi să schimbaţi floppy discurile atunci când este
necesar.
- Când dicul a fost copiat, puteţi copia un altul alegând din nou Start sau
puteţi încheia alegând opţiunea Close.
Ştergerea fişierelor/folderelor
Inevitabil, va sosi momentul în care veţi dori să ştergeţi un fişier sau un
folder. Cauzele pot fi diverse: nu mai aveţi nevoie de fişier sau aţi creat câteva
foldere noi pentru a împărţi în categorii fişierele dintr-un folder existent, sau vreţi
să ştergeţi folderul iniţial după ce aţi mutat fişierele în alte poziţii. Ştergerea
fişierelor şi a folderelor este o parte esenţială a acţiunii de evitare a încărcării
excesive şi inutile a calculatorului dumneavoastră. Trebuie să ştergeţi cu atenţie
fişierele şi folderele, astfel încât să nu îndepărtaţi din greşeală unul de care încă
aveţi nevoie. Windows conţine un folder denumit Recyle Bin (lada de deşeuri), în
care sunt stocate temporar fişierele şterse, până când acesta este golit.
Pentru a şterge un fişier sau un folder, executaţi paşii următori:
- Selectaţi fişierul sau folderul pe care vreţi să-l ştergeţi; Puteţi selecta mai
multe fişiere sau foldere;
81
- Executaţi clic cu butonul drept al mouse-ului pe selecţie şi apoi alegeţi
Delete (şterge) sau apăsaţi tasta <Delete> sau executaţi clic pe butonul
Delete de pe bara cu instrumente);
- Executaţi clic pe Yes la apariţia casetei de dialog Confirm Delete
(confirmă ştergerea fişierului), sau executaţi clic pe No dacă doriţi să
abandonaţi stergerea fişierului; Dacă ştergeţi mai multe fişiere, Windows
Explorer afişează caseta de dialog onfirm Multiple File Delete (confirmă
ştergerea mai multor fişiere).
Atenţie!
Dacă ştergeţi un folder, ştergeţi, de asemenea, toate fişierele şi folderele

conţinute de acesta. Caseta de dialog Confirm Folder Delete vă
reaminteşte acest lucru.
Fiţi conştient de ceea ce faceţi înainte să ştergeţi un folder.
De asemenea, va trebui să fiţi atent să nu ştergeţi, din greşeală, un fişier

program. Dacă încercaţi să-l ştergeţi, caseta de mesaje Conform File Delete vă
avertizează că sunteţi pe cale să ştergeţi un program. Executaţi clic pe No dacă
nu intenţionaţi să ştergeţi programul, dar celelalte fişiere selectate vor fi
şterse.
Puteţi şterge fişiere şi foldere trăgându-le peste icoana Recycle Bin de pe

desktop şi apoi fixându-le pe aceasta.
Când ştergeţi unele fişiere, puteţi vedea un mesaj care vă avertizează că fişierul
este de tip sistem, ascuns sau de tip Read Only. Fişierele sistem sunt necesare
pentru ca Windows să lucreze corect şi nu trebuie şterse. Fişierele ascunse şi cele
care nu pot fi decât citite pot fi necesare anumitor programe pentru a lucra corect,
sau pot fi doar fişiere pe care le-aţi protejat cu aceste atribute, împiedicând
ştergerea lor accidentală. Înainte de a şterge oricare dintre aceste tipuri de fişiere,
va trebui să fiţi convins că sistemul nu are nevoie de ele pentru a lucra corect.
Recuperarea fişierelor şterse
Fişierele şterse sunt mutate în Recycle Bin (lada de deşeuri). Puteţi deschide
acest folder la fel cum aţi face-o în cazul altuia, puteţi selecta un fişier şi îl puteţi
restaura în poziţia iniţială. De asemenea, puteţi muta sau copia fişiere din folderul
Reycle Bin într-o altă locaţie folosind diversele tehnici de mutare şi copiere.
82
Pentru a reface (restaura în locaţia de dinaintea ştergerii) un fişier sau un folder

şters, executaţi paşii următori:
- Executaţi dublu clic pe icoana Reycle Bin de pe desktop pentru a deschide
fereastra Reycle Bin;
- Selectaţi fişierul sau fişierele pe care vreţi să le refaceţi; pentru selecţia
mai multor fişiere, puteţi utiliza modalităţile descrise mai sus;
- Executaţi clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierele selectate şi apoi
clic pe Restore (restabileşte), sau alegeţi File, Restore.
Fişierele sunt refăcute în folderele din care au fost şterse. Dacă folderul iniţial în
care a existat un fişier a fost şters, el este la rândul lui refăcut.
Exerciţii
1. Poţi crea fişiere sau foldere direct pe Desktop. Dă click-dreapta pe
Desktop şi observă ce comenzi ai în meniul contextual, sub-meniul New.
Le poţi exersa. În final, nu uita să ştergi fişierele create pentru exerciţiu.
Cel mai bine este să creezi un folder de exersare, să faci în el toate
exerciţiile de acest tip, având grijă să nu alterezi nimic în restul fişierelor
de pe disc.
2. Copiază, în folderul de exerciţii, fişiere sau scurtături din alte foldere de pe
disc. Exersează ştergerea şi redenumirea fişierelor NUMAI pe aceste copii
create în folderul de exersare. În acest fel eşti sigur că nu vei afecta
sistemul.
3. Dacă pui o dischetă în unitatea de dischetă, poţi exersa copierea fişierelor
de pe ea pe hard-disk şi invers, prin metoda de copiere descrisă mai sus.
La fel şi în cazul CD-ului. Trebuie doar să ai grijă ca în una din ferestrele
de Explorer să vezi conţinutul dischetei (sau CD-ului), iar în cealaltă să
vezi conţinutul hard-disk-ului.
83
4.5 CONTROL PANEL
Calculatorul este un sistem complex a cărui funcţionare poate fi controlată cu

ajutorul anumitor programe care stabilesc parametrii de lucru pentru diversele
componente. Sistemul de operare Windows 98 dispune de o colecţie de unelte
(aplicaţii), grupate în ceea ce se numeşte Control Panel - panou de control, de
unde se poate realiza o configurare centralizată a subsistemelor calculatorului.
Control Panel poate fi găsit în My Computer sau poate fi deschis din meniul
Start, opţiunea Settings.
La deschiderea aplicaţiei Control Panel se pot observa o multitudine de “puncte de
control” al căror număr depinde de configuraţia hardware şi software a unui
anumit calculator (figura 4.6).
Fig. 4.6 Control Panel şi diversele sale opţiuni pentru un anumit calculator.
4.5.1 Adăugarea şi configurarea componentelor hardware – Add New

Hardware
Această opţiune din Control Panel se utilizează atunci când în sistem se
introduc componente hardware noi care trebuie asociate cu driverele necesare
interacţiunii acestora cu sistemul de operare.
De regulă, astfel de modificări sunt făcute de specialiştii firmei care a furnizat
calculatorul, mai ales dacă acesta se află în perioada de garanţie. După expirarea
84
acestei perioade, unele componente pot fi “instalate” şi configurate şi de un

utilizator obişnuit, care utilizează cu atenţie indicaţiile furnizorului respectivelor
componente.
La deschiderea opţiunii Add New Hardware este pornit un “asistent”
(wizard – vrăjitor, asistent) care ghidează utilizatorul pas cu pas în procesul de
instalare a diver-ului pentru o nouă componentă. Prin driver se înţelege un
program (sau un pachet de fişiere) cu ajutorul căruia (cărora) sistemul de operare
poate controla corect şi eficient o componentă hardware. Fără un driver adecvat,
sistemul nu poate folosi componenta hardware respectivă.
Să presupunem că avem de adăugat o nouă componentă în sistem. De
exemplu, un nou mouse. Cea mai rapidă cale, utilizabilă pentru componentele
denumite Plug and Play (sau PNP-conectează şi utilizează), constă în conectarea
noului mouse urmată de re-pornirea calculatorului. Mouse-ul ar trebui să fie
detectat de către sistemul de operare pe care este activă opţiunea Plug-and-Play
astfel încât, la intrarea în Windows 98, driverul necesar este instalat automat iar
mouse-ul funcţionează imediat.
Windows 98 include drivere pentru un mare număr de componente hardware
dintre cele mai utilizate, astfel încât el poate instala automat driverele necesare
pentru aceste tipuri de componente.
Dacă se instalează o componentă pentru care sistemul nu are un driver inclus,
atunci trebuie să fie pregătit driverul necesar - pe o dischetă, pe hard-disc sau pe
un CD. Se pot găsi drivere şi pe Internet, chiar pe situl firmei producătoare a
componentei fizice, în rubrici ca Download sau Support. Acestea pot fi căutate şi
în arhivele de fişiere ale site-urilor care oferă colecţii de drivere.
În cazul unei componente pentru care sistemul de operare nu dispune de drivere,
la pornire sistemul o poate detecta şi va cere driverele necesare. Utilizatorul va
indica suportul pe care se găsesc respectivele drivere iar Windows 98 va prelua
automat procesul de instalare. În unele cazuri, un driver se instalează pornind de la
un program de configurare propriu (Setup) care se ocupă de integrarea software a
componentei fizice.
Atunci când apar probleme la instalarea unor noi componente hardware
trebuie repetată instalarea acestora. Pentru aceasta, mai întâi trebuie eliminate
vechile drivere din Control Panel / System / Device Manager, unde se
selectează componenta instalată defectuos (marcată cu semn de exclamare în cerc
galben) şi se activează Remove. Prin activarea opţiunii Refresh se iniţiază
85
instalarea driverelor pentru componentele existente în sistem, pentru care nu
există drivere instalate.
O altă metodă pentru a reinstala un driver care s-a instalat defectuos
utilizează o altă opţiune din Control Panel / System / Device Manager. Se
selectează componenta respectivă din lista de dispozitive instalate şi se activează
Properties. Printre comenzile care apar în acea fereastră există şi cea denumită
Driver; ea conţine butonul Update Driver sau Reinstall Driver. Va fi nevoie
apoi să fie indicat locul unde se găseşte driverul respectiv pe dischetă, CD sau
hard-disk.
Unele componente hardware şi echipamente periferice pot avea proceduri de
instalare diferite de cele prezentate mai sus. Multe se instalează din modulele
specifice prezente în Control Panel. De pildă, imprimantele se instalează din
Printers, modemurile - din Modems, iar componentele de reţea - din Network.
Procedurile sunt simple, dar pot necesita cunoştinţe mai avansate pentru
configurarea corectă.
În general, operaţiile de instalare a driverelor şi a componentelor hardware pot
depăşi nivelul de cunoştinţe al unui simplu utilizator. Dar, ca orice lucru, aceasta
se poate învăţa utilizând sistemul Help din Windows, documentaţiile care însoţesc
componentele sau driverele respective.
4.5.2 Configurarea mouse-lui

Activând prin dublu click icoana Mouse se deschide fereastra Mouse
Properties de unde se poate regla funcţionarea mouse-ului. Fereastra are trei
rubrici (tab-uri), vizibile în partea de sus a acesteia: Buttons, Pointers şi Motion.
- Buttons (butoane) – permite reglarea funcţională a butoanelor mouse-ului.
Button configuration ("configurarea butoanelor") permite alegerea mâinii cu
care se manevrează mouse-ul - mâna dreapta (right-handed) sau mâna stângă
(left-handed). Iniţial, mouse-ul este configurat pentru mâna dreaptă (cu butonul
principal în stânga, sub degetul arătător al mâinii drepte), majoritatea oamenilor
fiind dreptaci. Un stângaci poate face configurarea pentru mâna stângă şi atunci
butoanele mouse-lui îşi inversează funcţiile.
Double-click speed (viteza la dublu-click) permite reglarea intervalului dintre
două click-uri succesive astfel încât sitemul de operare să facă diferenţa între un
dublu click şi două clickuri simple. Viteza poate fi reglată prin alegerea unei
poziţii intermediare între Slow (încet) şi Fast (repede). Pentru a observa diferenţa
86
se trage cursorul la un capăt al riglei şi dă un dublu click în zona de test din

dreapta. La dublul click, din cutiuţa din zona de test iese un cap de păpuşă, iar la
două clickuri simple nu se întâmplă nimic. Dacă utilizatorul are dificultăţi când
acţionează prin dublu click (click-urile sunt prea rare) va poziţiona cursorul de
reglare spre o viteză mai mică, astfel încât, chiar două click-uri plasate la capetele
unui interval mai mare de timp să fie considerate un dublu-click.
- Pointers (indicatoare, cursoare) – de aici se pot alege forma cursoarelor
mouse-lui pentru diferite situaţii (tabelul 4.1).
Se poate alege o schemă de cursoare dintr-o listă de scheme, sau se pot alege
pentru fiecare situaţie din schemă un alt cursor decât cel pre-definit. Butonul
Browse permite căutarea fişierelor care conţin imagini de cursoare pentru mouse.
- Motion ("mişcare") - conţine opţiuni pentru mişcarea mouse-ului:
Pointer speed (viteza cursorului) se poate regla între Slow şi Fast, ea se referă la
cât de mult este amplificată mişcarea cursorului pe ecran comparativ cu
deplasarea mouse-lui pe mouse pad.
Pointer trail (urma pointerului) permite vizualizarea poziţiilor succesive ale
cursorului atunci când se activează opţiunea Show pointer trails. Lungimea
urmei poate fi aleasă întrevalorile extreme fixate de Short şi Long.
În partea de jos a ferestrei Mouse Properties se văd permanent trei butoane.
Rolul lor este similar în majoritatea ferestrelor Windows:
• OK (gata, e-n regulă) determină închiderea ferestrei cu activarea
tuturor modificărilor care au fost făcute în fereastra respectivă;
• Apply (aplică) determină, de asemenea, aplicarea imediată a
modificărilor, dar fără a închide fereastra;
• Cancel (anulare, renunţare) determină închiderea ferestrei, cu
ignorarea modificărilor făcute în ea. Acelaşi efect ca acţionarea lui
Cancel îl are, de obicei, apăsarea tastei Esc. De reţinut că, dacă au
fost activate modificări prin folosirea butonului Apply, acţionarea
butonului Cancel nu le anulează şi pe acelea.
4.5.3 Configurarea tastaturii

Meniul Keyboard Properties (proprietăţile tastaturii) este activat prin
acţionarea cu dublu click pe icoana denumită Keyboard. Aceasta conţine două
rubrici, din care se pot stabili câteva opţiuni pentru folosirea tastaturii:
87
Speed (viteză) – permite reglarea vitezei cu care sunt citite tastele apăsate repetat,
în opţiunile din secţiunea Character repeat (repetarea unui caracter), respectiv
viteza cu care clipeşte cursorul (Cursor blink rate).
Language (limbă) configurează tastatura pentru editare într-o anumită limbă, dat
fiind că în alfabetul fiecărei limbi pot exista caractere care nu apar în alfabetul
englez. Iniţial, sistemul este configurat pentru o anumită limbă, de obicei pentru
engleza americană (US English), dar dacă se doreşte, de exemplu, editarea în
limba romană este nevoie şi de caracterele specifice limbii române (care nu se pot
introduce cu tastatura pentru limba engleză). În lista Installed keyboards and
layouts (tastaturi şi suporturi instalate) se poate verifica pentru ce limbi există
suport instalat. Pentru a adăuga suportul caracteristic unei alte limbi se foloseşte
butonul Add (adaugă). Activarea opţiunii Enable indicator on taskbar (afişează
indicator pe bara de operaţii), atunci lângă ceasul de pe bara de operaţii va apărea
şi un indicator al tastaturii, de unde se pot comuta de la o limbă la alta. Comutarea
este posibilă şi cu combinaţia de taste aleasă din câmpul Switch languages. Când
se comută pe o altă tastatură unele taste alfanumerice îşi schimbă funcţiile, astfel
încât acestea vor fi utilizate pentru caracterele specifice alfabetului limbii
respective. De exemplu, literele specific româneşti pot fi introduse cu tastele aflate
în zona tastei Enter; caracterele care erau înainte pe acele taste migrează spre alte
taste, astfel încât multe simboluri îşi pot schimba locul pe durata folosirii tastaturii
pentru limba română.
4.5.4 Configurarea datei şi timpului sistemului

Prin deschiderea meniului corespunzător configurării Date/Time este posibilă
modificarea datei şi timpului Este important ca ora şi data sistemului să fie
corecte, mai ales la utilizarea Internet-ului sau poştei electronice. În plus, unele
programe pot fi induse în eroare dacă data şi ora nu sunt corecte, ceea ce poate să
le facă să funcţioneze anormal.
Opţiunea Time zone configurează fusul orar; pentru România se alege
valoarea GMT+2 (Bucharest), iar dacă se selectează opţiunea Automatically
adjust clock for daylight saving changes (ajustează automat ceasul la
schimbarea orei de vară/de iarnă), atunci sistemul de operare va face automat
modificările necesare la trecerea la ora de iarnă sau la ora de vară, dacă acestea
respectă regula internaţională.
88
4.5.5 Configurări regionale

Meniul corespunzător configurărilor regionale - Regional Settings din
Control Panel este folosit pentru alegerea unor opţiuni prin care anumite date să
fie afişate în formatul specific anumitor ţări. Este vorba de formatul datei şi orei,
al monedei, ca şi de modul de reprezentare a numerelor. Există o listă de
configurări specifice pentru diverse ţări; cel mai frecvent sunt folosite
configurările pentru zona English (United States), acestea fiind şi cele mai bine
suportate de către majoritatea programelor de provenienţă occidentală. Se pot
utiliza şi configurările pentru România, dar, în unele situaţii, pot apărea probleme
când se utilizează unele aplicaţii care nu suportă bine unele setări - de exemplu
folosirea virgulei în loc de punct zecimal (aşa cum se foloseşte în ţările anglofone)
atunci când se lucrează în Microsoft Excel.
4.5.6 Configurarea ecranului

Configurări folosite des sunt cele corespunzătoare icoanei Display (afişaj,
ecran) din Control Panel. Prin dublu click se deschide fereastra Display
Properties (proprietăţile ecranului). Acelaşi meniu se deschide rapid dacă se
acţionează prin click-dreapta pe o zonă liberă de pe desktop şi se activează
Properties din meniul contextual. Sub-meniurile din Display Properties şi
posibilităţile de configurare caracteristice sunt următoarele:
Background (fundal) – permite activarea de opţiuni pentru ceea ce se afişează
pe fundalul desktop-ului. Există două posibilităţi: model bicolor sau multicolor.
- Pattern (model) se referă la un model bicolor care poate să acopere tot
ecranul. Există o listă din care se poate alege modelul sau pot fi editate
modele existente (folosind Edit Pattern), pentru a crea modele noi. Din
punct de vedere al memoriei folosite, modelul bicolor este mai economic
decât tapetul;
- Wallpaper (tapet) se referă la o imagine care poate fi plasată în centrul
ecranului (Center), poate fi repetată pe ecran acoperindu-l complet (Tile)
sau poate fi întinsă pe tot ecranul (Stretch). Imaginea poate fi orice fişier
cu extensia bmp de pe hard-disk. Butonul Browse permite localizarea şi
alegerea unei imagini aflate hard-disk.
Screen Saver este denumirea unei mici animaţii care poate intra automat în
funcţiune, după o anumită perioadă în care sistemul nu primeşte comenzi de la
utilizator, afişând pe ecran imagini diverse, adesea animate. Orice apăsare a unei
89
taste sau mişcare a mouse-ului determină întreruperea programului screen-saver şi
revenirea la imaginea aflată pe ecran înainte de lansarea sa. Rolul unui astfel de
program de animaţie cu lansare automată în caz de inactivitate a fost, iniţial, de a
se evita uzura prematură a tubului catodic al monitorului cauzată de păstrarea
îndelungată a unei imagini staţionare pe ecran. Din meniul Screen Saver pot fi
alese şi anumite opţiuni pentru economisirea energiei electrice consumate de
calculator.
Screen-saverul ales se poate testa cu Preview. Fiecare astfel de program poate
avea diverse opţiuni, configurabile din Settings. Timpul de inactivitate după care
programul intră automat în execuţie este fixat în minute în câmpul Wait
(aşteaptă). Se poate alege şi o parolă (Password) care va fi cerută în momentul în
care se reia activitatea. Protecţia poate fi folosită pentru ascunde lucrările curente
de pe ecran, în perioadele de ne-utilizare a calculatorului.
Energy saving features of monitor (monitorizare a facilităţilor de economisire a
energiei electrice consumate) – pot fi activate din Settings. Se pot alege
perioadele de inactivitate după care să se închidă singur monitorul, să se
dezactiveze hard-disk-ul, sau după care sistemul să intre în modul stand-by
(aşteptare).
Appearance (aparenţă) – oferă posibilitatea modificării culorilor şi fonturilor
folosite la afişarea ferestrelor şi butoanelor din aplicaţii.
Scheme (scheme de culori) - din listă alege o schemă de culori, care va putea fi
pre-vizualizată în câmpul din partea de sus a meniului. Dacă se fac modificari ale
elementelor acesteia (folosind opţiunile de mai jos), se poate salva noua schemă
utilizând comanda Save As. O schemă ne-dorită se poate şterge cu butonul
Delete.
Item (element) – prezintă o listă cu elementele unei scheme de culori. Activarea,
prin click, a unui element din imaginea schemei curente de pe zona de pre-
vizualizare ese echivalentă alegerii elementului din listă. Se pot alege culoarea
elementului şi dimensiunea acestuia.
Font (font, corp de literă) – pentru elementul selectat, în caz că acesta conţine şi
text; se poate fixa fontul cu care se afişează textul, dimensiunea, stilul şi culoarea
caracterelor. Se poate defini şi o schemă de culori conform preferinţelor
individuale.
Effects (efecte) – permite activarea (dezactivarea) unor efecte speciale
aplicate elementelor de pe ecran:
90
Desktop icons (icoane de pe desktop) – facilitează schimbarea icoanelor

aplicaţiilor de pe desktop acţionând Change Icons (schimbă icoana). Default
Icons restaurează icoana iniţială (icoană implicită).
Visual effects (efecte vizuale):
• Use large icons (foloseşte icoane mari) – prin activare se măresc
dimensiunile icoanelor de pe desktop;
• Show icons using all possible colors - afişează icoanele cu toate culorile
posibile;
• Animate windows, menus and lists – determină efecte de animaţie la
deschiderea (închiderea) ferestrelor, meniurilor şi listeleor;.
• Smooth edges of screen fonts – prin activare caracterele vor fi afişate cu
margini netede;
• Show window contents while dragging - prezintă conţinutul ferestrei în
timp ce e trasă dintr-un loc în altul al ecranului
Settings (setări) – configurări ale afişării, în strânsă corelaţie cu
caracteristicile plăcii grafice şi ale monitorului:
Colors (culori) - din listă se poate alege densitatea de culori folosită la afişarea pe
ecran. Cu cât sunt mai multe culori, cu atât imaginile sunt mai clare fiindcă se
afişează mai multe nuanţe diferite în ele. Lista disponibilă depinde de posibilităţile
adaptorului grafic şi ale monitorului.
Screen area (dimensiunile ecranului) - se alege numărul de pixeli (puncte grafice)
pe orizontală şi pe verticală. Combinaţia aleasă determina rezoluţia imaginii de pe
ecran (densitatea de puncte pe unitatea de suprafaţă). Cu cât rezoluţia e mai mare,
cu atât vor încăpea mai multe detalii pe ecran. Rezoluţiile din listă sunt cele
permise de adaptorul grafic folosit, dar dacă monitorul nu suportă rezoluţiile mai
mari, adaptorul nu va putea afişa nimic pe ecran.
Advanced (opţiuni avansate) - aici sunt opţiunile pentru configurarea monitorului
şi adaptorului grafic. De regulă, ele sunt fixate la instalarea sistemului şi nu sunt
modificate ulterior. Aici se umblă numai dacă se dereglează ceva în afişaj şi este
nevoie de reinstalarea sau schimbarea monitorului şi/sau adaptorului grafic.
În cazul anumitor adaptoare grafice sau monitoare mai moderne, se instalează
programe speciale pentru controlul acestora, aceste programe pot introduce rubrici
noi în fereastra Display Properties.
91
Exerciţii
1. Explorează modelele şi tapetele disponibile. Ca să se poată vedea modele
pe ecran, trebuie să alegi None la tapete.
2. Testează screen-saver-urile. Activarea unui screen-saver trebuie făcută cu
precauţie, deoarece poate intra în conflict cu alte programe din sistem,
dacă îl laşi activ în timp ce lucrezi. Dar când vrei să te relaxezi, sunt foarte
utile.
3. Creează-ţi o schemă de culori proprie. Se pot porni de la una existentă,
modificându-i doar anumite elemente.
4. Testează densităţile de culoare şi rezoluţiile disponibile. Înainte de asta ar
fi bine să verifici, în documentaţii, ce rezoluţii suportă monitorul tău, ca să
te asiguri că nu testezi rezoluţii peste puterile lui: rişti să nu mai vezi nimic
pe ecran!
4.5.7 Configurarea proprietăţilor sistemului
În Control Panel există şi alte module utile, care nu sunt folosite la toate
calculatoarele: Modems - pentru cine foloseşte un modem, Network - pentru cine
are un computer conectat într-o reţea, Multimedia - pentru cine dispune de
componente multimedia (pentru redare de sunet şi video) şi altele. Module mai rar
folosite se pot referi la diverse componente ale sistemului, care pot să fie sau să nu
fie instalate pe computer. De regulă, dacă o anumită componentă lipseşte din
sistem, atunci nici modulul pentru configurarea ei nu apare în Control Panel.
Pentru configurarea componentelor hardware instalate, icoana System din
Control Panel deschide fereastra System Properties, în care se pot găsi detalii
despre compunere fizică a sistemului. Aceeaşi fereastră se poate deschide şi mai
rapid dacă se apasă tasta Windows (cea dintre Ctrl şi Alt, dacă ai o tastatură de
tip Windows 95) împreună cu tasta Break.
În System Properties (proprietăţile sistemului) există câteva rubrici:
General (generalităţi) - aici se pot vedea imediat câteva date de bază despre
sistem: ce versiune de Windows este instalată, câtă memorie RAM este instalată
(şi validă) în sistem, ce procesor vede sistemul Windows etc. Unele aplicaţii pot
modifica aspectul acestei rubrici, adăugând câteva informaţii proprii.
Device Manager (managerul de dispozitive) este locul cel mai interesant. Aici se
pot vedea toate componentele hardware din caalculator, se pot afla detalii intime
92
despre instalarea şi funcţionarea lor. Ele sunt afişate sub forma unui arbore, în
care fiecare ramură reprezintă o anumită categorie de dispozitive (dacă este
selectată opţiunea View devices by type - afişează dispozitivele după tip) sau un
grup de dispozitive care au legături strânse în sistem (dacă este selectată opţiunea
View devices by connection - afişează dispozitivele după conexiuni). Un click pe
semnul plus din dreptul unei ramuri face să apară dispozitivele existente.
Selectând un dispozitiv şi dând click pe butonul Properties, se pot vedea detalii
tehnice despre felul în care este instalat şi funcţionează dispozitivul. Dacă în acest
arbore de dispozitive există un semn de exclamare înscris într-un cerc galben,
atunci înseamnă că dispozitivul respectiv nu este corect instalat sau nu
funcţionează corect. El ar trebui reinstalat.
Hardware Profiles (profiluri hardware) - aici se pot crea profiluri pentru situaţiile
când vrei să lucrezi cu calculatorul alternând între diverse configuraţii hardware.
O configuraţie hardware reprezintă o schemă de funcţionare a calculatorului, în
care există anumite componente hardware, cu anumiţi parametri. Există situaţii
când trebuie să modifici configurarea hardware, schimbând mulţi parametri de
configurare, dar dacă îţi defineşti profile hardware, tot ce ai de făcut va fi doar să
comuţi de pe un profil pe altul.
Performance (performanţe) este o rubrică în care se pot vedea şi regla alţi câţiva
parametri generali de funcţionare a computerului. De regulă, aceştia sunt lăsaţi
numai pe seama specialiştilor, deci aici nu este nevoie să umbli decât dacă ştii
bine ce faci.
Reamintesc că modificarea parametrilor componentelor hardware nu trebuie
făcută decât în cunoştinţă de cauză. Unii parametri pot fi restauraţi dacă o
încercare cu o valoare schimbată nu dă rezultate, dar în cazul altora, sistemul de
operare instalat poate fi iremediabil compromis şi ultima soluţie poate fi
reinstalarea lui completă.
Un alt mijloc de afla cât mai multe detalii tehnice despre sistem este programul
System Information, care ar trebui să fie accesibil prin Start Menu, apoi
Programs, Accessories, System Tools. El afişează informaţii şi mai detaliate,
fără posibilitatea modificării lor, dar aici există şi un set de instrumente (Tools)
pentru verificarea, întreţinerea şi chiar repararea sistemului. Desigur, dacă
sistemul este atât de compromis încât nu se mai poate intra în Windows, toate
aceste instrumente nu mai sunt accesibile.
Exerciţii
93
1. Explorează arborele de dispozitive din Device Manager. Observă dacă
există semne de exclamare pe fond galben. Nu modifica nimic, doar caută
să identifici diversele componente hardware. La ieşire, ca să fii sigur că nu
ai schimbat ceva, ieşi cu click pe butonul Cancel.
2. Deschide programul System Information şi explorează informaţiile
despre sistemul tău. Nu te lăsa intimidat de abundenţa datelor tehnice. Nu
vei fi niciodată nevoit să le ştii. Dar este bine să ştii unde se pot găsi
anumite date importante, din care uneori îţi se pot da seama şi dacă
sistemul tău funcţionează optim.
3. Explorează componentele hardware din Device Manager. Verifică dacă
toate sunt instalate corect (să nu apară semne de exclamare).
4. Explorează modulele Printers, Modems şi Network din Control Panel.
Verifică datele înscrise, fără a le modifica. Astfel te vei familiariza cu
configurările computerului tău. Se pot nota parametrii găsiţi într-un caiet
tehnic al computerului.
4.5.8 INSTALĂRI DE SOFTWARE
Pentru instalarea/îndepărtarea unor componente software în Control Panel

există modulul Add/Remove Programs (Adaugă/Elimină Programe). Cu ajutorul
lui se pot instala programe noi, se pot elimina din sistem programe instalate, sau
se pot face aceleaşi operaţii cu unele componente opţionale ale programelor
modulare, aşa cum este şi întregul sistem Windows.
În general, programele se distribuie sub formă de kituri de instalare. Un kit de
instalare poate fi alcătuit dintr-un singur fişier executabil, sau poate conţine multe
fişiere, printre care şi cel puţin un fişier executabil, care este programul de
instalare automată, adesea numit Setup.
Când se acţionează prin click pe Add/Remove Programs, se deschide fereastra
corespunzătoare, care are trei rubrici:
Install/Uninstall (instalează/dezinstalează) este rubrica în care se pot vedea lista
cu programele instalate pe calculatorul tău, sub Windows. La instalarea automată
a unui program nou, pe disc sunt plasate fişierele necesare pentru funcţionarea
acelui program, sunt făcute configurările specifice lui, iar programul este înscris în
94
listă. Unele programe nu au o procedură automată de instalare, ci doar se copiază

pe disc. Acelea nu apar în listă. Există două butoane importante aici:
Install (instalează) îţi permite să începi instalarea unui program, trebuie să indici
aici programul de instalare automată. Dar instalarea automată poate fi declanşată
şi dând un dublu click pe icoana programului Setup respectiv, din kitul de
instalare. Efectele sunt aceleaşi, programul va fi instalat cu parametrii pe care îi
specifici în cursul execuţiei programului de instalare. De obicei ţi se cer câteva
date de bază: confirmarea faptului că ai citit şi acceptat nota oficială a
producătorului programului cu privire la răspunderea sa şi la drepturile sale de
copyright, folderul în care va fi instalat programul, eventuale opţiuni (componente
opţionale, icoane, fişiere asociate) cu care să fie instalat programul.
Add/Remove (adaugă/elimină) este un buton care poate fi folosit numai după ce
selectezi unul dintre programele din listă. Dacă programul selectat este modular
(adică include module sau componente opţionale), atunci acest buton lansează o
procedură prin care se pot adăuga noi componente opţionale la instalarea curentă,
sau se pot elimina unele dintre componentele instalate, sau chiar se poate alege
dezinstalarea completă a programului. Dacă programul nu este modular, acest
buton declanşează dezinstalarea completă a programului
Windows Setup (configurarea sistemului Windows) permite să adaugi
componente opţionale ale sistemului Windows (aşa cum sunt şi accesoriile de
tipul Notepad şi Calculator), dacă nu sunt instalate în acel moment, sau să
dezinstalezi unele dintre componentele instalate ale sistemului de operare. Practic,
în lista de componente opţionale se pot selecta noi componente pentru a le instala,
sau se pot de-selecta unele elemente pentru a le dezinstala. Nu se poate dezinstala
complet sistemul de operare.
Startup Disk (disc de pornire) îţi permite să creezi o dischetă specială, utilă
pentru pornirea computerului atunci când nu mai porneşte normal, sau pentru
operaţii speciale de întreţinere şi depanare. Este nevoie de o dischetă obişnuită,
care să fie în bună stare (să nu aibă defecte); pe ea vor fi copiate fişierele necesare
pornirii sistemului în situaţia în care pornirea de pe hard-disk eşuează. Multe
probleme mărunte pot fi rezolvate pe loc cu o dischetă de pornire. Este bine să ai
una pregătită în trusa de scule pentru întreţinerea computerului.
Toate operaţiile de mai sus pot fi efectuate numai în prezenţa kitului de instalare a
sistemului Windows, furnizat de regulă pe CD.
95
Exerciţii
1. Explorează lista de programe instalate pe computer. Dacă există programe
care nu ştii la ce folosesc, se poate căuta icoanele (denumirile) acestora în
Start Menu/Programs şi se pot porni. Dacă ţi se par inutile, se pot
dezinstala aşa cum am arătat mai sus.
2. Explorează lista de componente ale sistemului Windows. Se pot afla
detalii despre componente din Start Menu/Help, dacă vrei să instalezi
componente care crezi că ţi-ar folosi, le se pot instala; la fel, dacă găseşti
componente pe care nu crezi că le vei folosi curând, le se pot dezinstala.
3. Creează o dischetă de pornire, scriind Startup Disk WIN 98 pe eticheta ei.
Păstreaz-o în ssiguranţă împreună cu accesoriile (CD-uri, documentaţii)
primite la cumpărarea computerului.
4.6 UTILIZAREA FLOPPY DISCULUI (DISCHETEI)
În orice calculator există o serie de dispozitive care nu sunt esenţiale pentru

funcţionarea computerului, dar care sunt utile pentru diverse operaţii. Este vorba,
printre altele, de dispozitivele de tipul removable device (dispozitive care pot fi
scoase din computer). Dacă scoatem aceste dispozitivecalculatorul va funcţiona în
continuare şi va putea fi folosit fără câteva funcţiile suplimentare conferite de
prezenţa dispozitivelor respective.
Un dispozitiv foarte util acum tot mai rar folosit, este discheta (numită şi
floppy-disk). Pentru a folosi dischete pe computer, acesta trebuie să fie dotat cu o
unitate de dischetă (floppy-drive). Este acel dispozitiv cu ajutorul căruia
informaţia de pe dischetă poate fi citită sau scrisă. Cele mai frecvent folosite sunt
dischetele de 3.5 inci. Unitatea floppy nu este indispensabilă pentru pornirea şi
folosirea computerelor moderne, care au sistemul de operare şi aplicaţiile instalate
pe hard-disk, dar pentru anumite operaţii (stocare de fişiere, copii de siguranţă,
transport de fişiere de la un computer la altul) se mai folosesc încă dischete.
Ca să poţi folosi o dischetă trebuie să o introduci în unitatea de dischetă, cu partea
metalică înainte şi cu eticheta în sus. De fapt, dacă încerci să introduci discheta
într-o poziţie greşită, aceasta nu va intra în unitate decât forţând-o, ceea ce poate
să defecteze unitatea. Introdu discheta cu grijă, fără să forţezi. În timpul
operaţiilor de citire/scriere pe dischetă, ledul (indicatorul luminos) de pe unitatea
de dischetă este aprins. Ca să scoţi discheta din unitate, aşteaptă ca ledul să se
96
stingă (foarte important, altfel rişti să întrerupi operaţiile de citire/scriere şi astfel

să alterezi informaţii pe dischetă) apoi apasă butonul de pe unitatea de dischetă.
Discheta va fi împinsă automat afară din unitate.
Ca să vezi ce informaţii se află pe discheta introdusă, deschide My Computer şi
dă dublu click pe icoana unităţii floppy (de obicei este notat cu A:). Dacă există
două unităţi de dischetă pe computer, a doua va fi notată cu B:, prima îşi păstrează
notaţia A:. Astfel vei putea explora sistemul de fişiere de pe discheta respectivă,
se pot face transferuri de fişiere/directoare sau orice alte operaţii cu acestea.
Pentru a transfera date pe dischetă este necesar ca protecţia la scriere a acesteia să
fie dezactivată. Este vorba de acel mic zăvor pătrat aflat într-un colţ al dischetei,
într-un locaş dreptunghiular în care poate culisa dacă îl împingi cu unghia sau cu
un alt obiect ascuţit. Când zăvorul este împins spre colţul dischetei, protecţia este
activă şi nu se pot face modificări pe dischetă. În acest caz, orice operaţie de
scriere pe dischetă va eşua apărând un mesaj de eroare. Dezactivarea protecţiei se
face împingând zăvorul în celălalt capăt al locaşului dreptunghiular.
O operaţie importantă pentru o dischetă, înainte utilizare, este formatarea
dischetei. Dacă se acţionează prin click-dreapta pe icoană unităţii de dischetă din
My Computer, în meniu apare comanda Format. O formatare completă (Full)
durează mai mult, dar este recomandată în cazul unei dischete aflate la prima
utilizare sau care nu a mai fost folosită de mai multe luni. Dischetele noi se vând,
la ora actuală, pre-formatate. Dacă discheta nu este formatată, chiar sistemul de
operare îţi va propune să o formatezi. Formatarea şterge toate informaţiile de pe
dischetă.
Se poate face formatarea rapidă (Quick) a dischetei atunci când pe ea sunt
multe fişiere pe care vrei să le ştergi ca să foloseşti discheta pentru alte fişiere.
Formatarea rapidă a dischetei va dura mult mai puţin decât ştergerea tuturor
fişierelor de pe dischetă, unul câte unul.
Durata de viaţă a unei dischete este, în medie, de câţiva ani, dar aceasta poate
varia de la o dischetă la alta, în funcţie şi de intensitatea utilizării ei. O dischetă
folosită des, pe care s-au scris şi re-scris de multe ori, poate avea o durată de viaţă
mai scurtă, de numai un an sau câteva luni. Dacă o dischetă începe să aibe erori
(nu se poate citi un fişier de pe ea, de pildă), este posibil să fi apărut defecte fizice,
sau calitatea înregistrării magnetice să fi scăzut. Se pot preveni sau amâna astfel
de situaţii dacă fereşti discheta de lovituri şi zgârieturi, ca şi de surse de căldură,
97
de câmpuri electromagnetice şi de lichide sau praf. Un câmp magnetic poate altera
de asemenea înregistrările de pe dischetă..
Exerciţii
1. Etichetează dischetele pe care le ai, lipind pe ele o etichetă şi dând câte un
nume fiecărei dischete. Astfel vei putea să ţii, într-un fişier, evidenţa
fişierelor stocate pe dischete. Dacă ai multe dischete şi dacă ţii la zi
această evidenţă, îţi va fi uşor să găseşti discheta pe care se află un anumit
fişier, altfel ar trebui să cauţi pe fiecare dischetă, punând-o în unitate.
2. Dacă ai dischete pe care vrei să păstrezi fişiere timp îndelungat, o dată la
câteva luni este bine să reîmprospătezi datele de pe dischetă, ca să eviţi
scăderea calităţii înregistrării magnetice cu timpul. Se pot face aceasta
copiind conţinutul dischetei pe hard-disk, formatând discheta şi apoi
copiind pe ea din nou conţinutul iniţial.
4.7 UTILIZAREA COMPACT DISCURILOR
Calculatorul modern este aproape de neconceput fără o unitate CD-ROM,

deoarece pe compact discuri se înregistrează multe programe utile, documente,
muzică şi imagini. Folosirea unităţii CD-ROM este destul de simplă, dar trebuie
grijă pentru a nu scurta viaţa acesteia sau a CD–urilor printr-o utilizare neglijentă.
Cele mai răspândite (şi mai ieftine) sunt CD-urile care sunt scrise o singura
dată, micro-cavităţile produse prin scrierea pe suprafaţa lor fiind ireversibile.
Există şi CD-uri Rewritable (re-inscriptibile), care suportă mai multe scrieri în
sesiuni succesive. Înregistrările pe CD sunt foarte fiabile şi pot fi folosite mulţi
ani, spre deosebire de înregistrările magnetice, care se pierd în timp. Ele se pot
altera doar dacă discul este zgâriat sau este deformat.
Pentru a utiliza un compact disc acesta trebuie introdus în unitatea de citire. Pe
partea frontală a unităţii există câteva butoane, dintre care unul este butonul Eject.
Butoanele sunt funcţionale numai dacă unitatea este alimentată, deci dacă este
pornit calculatorul. Apăsând pe butonul Eject se deschide platanul pe care trebuie
aşezat CD-ul. Se pune CD-ul în platan cu atenţie, aşezat corect în locaş, cu faţa
activă (de obicei cea fără etichetă, pe care se vede invers seria înscrisă aproape de
centrul discului) în jos. Se apasă din nou butonul Eject, sau împinge uşor platanul,
pentru ca acesta să se închidă.
98
Sistemul Windows poate lansa automat în execuţie CD-ul, dacă există activată o
opţiune numită Autoinsert Notification. Dacă este vorba de un CD audio, se
lansează automat programul CD-Player (un accesoriu instalat odată cu sistemul
Windows) sau un alt program de tip audio-player care a fost configurat ca player
implicit pentru CD-uri audio, acesta începe să redea muzica de pe CD în boxele
sau căştile conectate la placa de sunet. Dacă este un CD cu programe,
autoexecutabil, atunci intră automat în execuţie un program de pe CD. Pentru ca
citirea CD-ului să nu se activeze automat se pot folosi:
O soluţie permanentă, care va face ca CD-ul să nu intre niciodată în execuţie
automată, acţionează prin dezactivarea opţiunii Autoinsert Notification. Se
deschide Control Panel/System, apoi meniul Device Manager. În arborele de
dispozitive, la CD-ROM, se selectează unitatea CD-ROM şi se activează
Properties. În rubrica Settings există opţiunea Autoinsert Notification, care se
poate dezactiva.
O soluţie de moment, pentru evitarea citirii automate a compact discului
introdus, constă în acţionarea tastei Shift în momentul în care CD-ul intră în
unitate. Nu va mai fi lansat automat nici un program, chiar dacă este activată
opţiunea Autoinsert Notification.
Pe unitatea CD-ROM se găseşte şi o mufă pentru căşti, alături de un
potenţiometru pentru reglarea volumului sonor. Acestea permit redarea muzicii
scrise pe CD-uri audio direct la unitatea CD-ROM, conectând căştile (sau chiar
boxele) fără să fie necesară prezenţa plăcii de sunet.
Uneori un CD nu este citit corect, sau este citit cu greutate. Dacă unitatea
citeşte bine alte CD-uri, atunci mai degrabă este o problemă cu CD-ul respectiv.
Dacă se citirea se face greu şi cu alte CD-uri, atunci este probabil „vinovată”
unitatea.
Compact discurile se păstrează cu grijă în huse sau casete care să le ferească de
praf, de zgârieturi. Nu se scrie direct pe ele, deoarece vârful pixului sau al
creionului poate zgâria suprafaţa CD-ului, făcându-l inutilizabil. Se poate scrie pe
CD-uri folosind un marker cu vârf moale, care nu zgârie.
Şi unitatea trebuie ferită de praf, fiindcă acesta se va depune pe capul de citire şi
după o vreme ea nu va mai putea citi informaţia.
99
Exerciţii
1. Observă cum reacţionează calculatorul când introduci un CD în el. Dacă
nu vrei să pornească automat CD-Playerul din Windows sau un program
de pe CD, dezactivează opţiunea Autoinsert Notification.
2. Dacă ai multe CD-uri cu programe, ca să găseşti programele de pe ele
adesea trebuie să cauţi pe mai multe CD-uri până le găseşti. Fă o listă cu
programele de pe CD-uri, într-un fişier de pe hard-disk
4.8 OPERAŢII DE MENTENANŢĂ
În timpul funcţionării pot să apară accidente sau alterări care afectează

structura fizică sau logică a discului, făcând utilizarea acestuia dificilă sau chiar
imposibilă. De aceea, periodic, sunt necesare operaţii de întreţinere, care pot fi
făcute cu ajutorul unor programe specializate.
O operaţie importantă de întreţinere este scanarea (verificarea) discului. De
exemplu, după o pană de curent sau o oprire forţată a sistemului, la re-pornire
sistemul de operare lansează automat programul SCANDISK pentru a realiza o
verificare a discurilor din sistem. În cursul acestei operaţii se verifică dacă
directoarele şi fişierele de pe disc au o structură logică funcţională. Defectele
logice sunt detectate şi reparate automat în cursul acestei operaţii.
Se poate porni oricând programul Scandisk, sub Windows, din meniul Start,
Programs, Accessories, System Tools. Se poate verifica (scana) logic (cu
opţiunea Standard) sau fizic (cu opţiunea Thorough) oricare disc din sistem,
inclusiv dischetele şi CD-urile (deşi scanarea CD-urilor nu va permite şi
corectarea eventualelor erori).
Scanarea fizică se referă la verificarea fizică a funcţionalităţii blocurilor în
care este împărţită fiecare partiţie. În timp, discul se uzează şi pot apărea pe el
defecte fizice (prin zgârieturi, de exemplu) care fac ca, dacă se înscriu date peste
un bloc cu defect fizic, acele date să fie citite eronat, deci acel bloc nu mai
prezintă garanţia că va putea fi folosit corect. Scanarea fizică testează fiecare bloc
şi, dacă se determină vreun bloc defect, acesta este marcat (se înregistrează poziţia
lui pe disc) pentru a nu mai fi folosit în viitor. În felul acesta, datele vor fi înscrise
pe viitor numai în blocuri valide.
După mai mulţi ani de funcţionare, un hard-disk poate însuma blocuri defecte
(bad blocks); la un moment dat poate fi necesară înlocuirea lui completă, mai ales
100
dacă încep să apară tot mai frecvent defecte noi, semn că hard-disk-ul are deja o
uzură avansată.
Operaţiile de scanare logică pot fi făcute manual ori de câte ori se simte nevoia,
iar cele de scanare fizică (care au şi o durată mai lungă) se recomandă a fi
realizate o dată la 2-3 luni, sau la apariţia unor erori de citire/scriere de pe/pe disc.
În timpul scanării trebuie oprite alte aplicaţii care ar putea funcţiona în fundal (de
exemplu antivirus, screen-saver etc.).
Tot periodic (în medie, cam la o lună) este recomandată şi operaţia de
defragmentare, cu ajutorul programului Defrag, plasat în acelaşi meniu din
Windows ca şi pe Scandisk.
Defragmentarea are ca obiectiv re-aranjarea informaţiilor dintr-o partiţie (de
pe un disc logic) într-o formă compactă. La început, datele sunt puse la rând, pe
clustere consecutive; în timp ele sunt mutate dintr-un loc în altul, astfel încît, la un
moment dat informaţia aferentă unor fişiere este plasată pe clustere neconsecutive.
Cu cât sunt mai multe fişiere scrise pe clustere neconsecutive, cu atât se spune că
discul este mai fragmentat.
Timpul necesar citirii/scrierii unui fişier fragmentat este mare deoarece
capetele de citire/scriere au nevoie de mai multe poziţionări pentru a citi/scrie
informaţia aferentă respectivului fişier.
Prin defragmentare, fişierele sunt aşezate în zone continue pe disc, întregul
disc ajunge să fie împărţit doar în două zone: o zonă de date, continuă, urmată de
o zonă liberă, continuă. Un disc defragmentat este mai rapid decât acelaşi disc
fragmentat.
Şi în timpul defragmentării trebuie oprită rularea, în fundal, a altor programe,
fiindcă acestea pot determina reluarea de la început a procesului de defragmentare
(care şi aşa durează destul de mult la un hard-disk mare).
Detalii despre folosirea programelor Scandisk şi Defrag se găsesc chiar în
meniurile Help din respectivele aplicaţii. Este important ca scanarea şi
defragmentarea să fie făcute numai cu programele specifice sistemului de operare
sub care este folosit un disc, altfel se riscă deteriorări ale informaţiilor.
De exemplu, dacă se scanează un disc folosit sub Windows 98 cu un
SCANDISK pentru MS-DOS, unele nume lungi de fişiere apar trunchiate, după
scanare, deoarece sistemul MS-DOS acceptă doar 8+3 caractere în numele
fişierelor. Este indicat să se evite oprirea forţată a operaţiilor de scanare şi
defragmentare.
101
Sistemul de operare Windows 98 dispune de o aplicaţie specializată pentru
mentenanţa sistemului de fişiere denumită Maintenance Wizard. Aceasta poate
fi găsită urmând calea Start/Programs/Accessories/System Tools/ Maintenance
Wizard. Aceasta realizează „curăţarea” sistemului de discuri ştergând, de
exemplu, fişierele temporare, scanarea şi defragmentarea sistemului de discuri
fixe. Maintenance Wizard poate fi programat să pornească automat la anumite ore
sau în perioade în care calculatorul nu este utilizat.
102
5 MIC DICŢIONAR DE TERMENI IT
103
Mic dicţionar de termeni IT
active configuration analog
A configurare activă analogic
active database analog computer
abandon baza de date calculator analogic
a abandona activă analysis
abort actuator analiză
a renunţa dispozitiv de analytical graphics
absolute address acţionare grafica analitică
adresă absolută Ada anchor
absolute cell reference limbaj de programare de ancora
referinţă absolută de nivel inalt annotation
celulă adapter notă
absolute value adaptor anonymous FTP
valoare absolută add-in programm protocol FTP
accelerator board program de completare anonim
placă de accelerare address anonymous post
Acceptable Use Policy adresa corespondenţă
politică acceptabilă de address bus anonimă
utilizare magistrală de adrese answer mode
acceptance test Address Resolution modul răspuns
test de acceptare Protocol (ARP) antialiasing
access Standard Internet care se netezire
a accesa referă la formatarea antiglare
access code adreselor IP pentru antistralucire
cod de acces staţiile de lucru ale unei antistatic mat
access controll reţele locale strat antistatic
control de access address resolution append
access control list rezoluţia adresei a adauga
(AOL) advanced setup option applet
lista de opţiuni avansate de miniaplicaţie
control a accesului configurare AppleTalk
access hole aftermarket reţea locala elaborată de
orificiu de acces piaţă specifică Apple Computer
access time aggregate function application
timp de acces funcţie globală aplicaţie
account aggregate operator application
cont operator global development system
accounting package alert box sistem de dezvoltare
pachet de programe caseta de avertizare a aplicaţiilor
de contabilitate alias application heap
accumulator pseudonim spaţiu pentru aplicaţie
acumulator – alignment application programm
registru intr-o aliniere interface (API)
unitate centrală de allocate interfaţă pentru
prelucrare (CPU) a aloca programele aplicaţie
accuracy alpha test Archie
acurateţe test alfa = efectuat de instrument Internet
acronym fabricantul de produse care permite căutarea
acronim sau de realizatorul de anumitor fşiere în
active area programe arhivele publice
zona activă ampersand (&) accesibile prin
active cell caracterul & protocolul FTP
celulă activă
104
architecture average access time BASIC

arhitectură timp mediu de acces limbaj de programare
archival backup de nivel inalt
arhivă de salvare B BIOS
archive sistem de
arhivă backbone intrare/ieşire de bază
arithmetic-logic unit magistrală batch file
(ALU) backdoor fişier batch
unitate aritmetico- intrare secretă battery pack
logică back-end baterie
array aplicaţie back-end baud
matrice background variaţie sau tranziţie
ascender fundal a unui semnal pe un
element superior de backspace canal de comunicaţie
prelungire a literei tasta fololsită pentru bay
ascending order a şterge un caracter aflat compartiment
ordine crescatoare la stânga poziţiei bed
aspect ratio cursorului fundal musical
proporţia backup bells and whitsles
dimensiunilor salvare de siguranţă accesorii ale
assembler backward chaining programelor
asamblor inlanţuire înapoi benchmark
assign backward compatible evaluarea
a atribui compatibil cu performanţelor
asterisk versiuni mai vechi beta site
asterisc (*) backward search laborator pentru teste
astonisher cautare înapoi beta
semnul mirarii (!) bad break beta software
asyncronous desparţire in silabe programe beta
comunication eronată beta test
comunicaţie bad sector a doua etapă din testarea
asincronă sector defect unui program de
attached document bad track calculator, după testul
document ataşat pistă defectă alfa, înainte de a fi lansat
attenuation ball bat pe piată
atenuare bâtă bidirectional
attribute band communication
atribut bandă comunicaţie
audible feed-back bandwidth bidirecţională
reacţie acustică laţime de bandă big red switch
audio helper bank switching marele buton rosu...
asistent audio comutarea bancurilor întrerupătorul sursei de
authentication bar code alimentare
verificarea identitatii cod de bare bin
authoring bar graph abreviere utilizată pentru
creaţie diagramă cu bare fişierele binare
auto-answer modem baseband binary
modem cu raspuns bandă de bază binar
automat basefont binder
auto-logon font de bază liant
deschiderea automată base memory
a sesiunii de lucru memorie de bază
105
bit broadband calculated field
unitate de informaţie bandă largă camp calculat
fundamentală într-un broadcast message call
sistem de numeraţie binar mesaj difuzat a apela
bit map brownout callback
descriere prin puncte scăderea tensiunii de apel invers
black hole alimentare callout
gaură neagră browse menţiune
black letter a răsfoi call waiting
literă fracturată brush style suspendarea convorbirii
blank cell stil pensulă cannonical form
celulă liberă brute force formă canonică
bleed forţă brută capture
depaşire bubble-jet printer a captura
blessing imprimantă cu jet de card
însemnarea unui dosar cerneală placă
block size buffer caret
dimensiunea blocului unitate de memorie cu accent circumflex (^)
board sarcina de a păstra carriage return
placă temporar informaţii retur de car
body type bug carrier
tip de caracter folosit în eroare de programare purtatoare
corpul textului built-in cartrige
bookmark intern cartuş
semn de carte bulk storage cascade
boot stocare masivă cascadă
incarcare bullet case
bot marcaj de listă carcasă
robot in MultiUser- bulletproof case-sensitive
Dungeons şi Internet blindat face distincţia între
Relay Chat burn-in literele mari si mici
bounced message test de anduranţă cathode ray tube (CRT)
mesaj bumerang bus tub catodic
bowl magistrală cell
potcoavă bus network celulă
brain-dead design retea de tip magistrală central processing unit
concepţie fără cap button (CPU)
branch buton unitate centrală de
ramificare byline procesare
brach prediction linie secundara certified
predicţia ramificării byte certificat
break octet = 8 biti chain printing
întrerupere tiparire inlănţuită
break-out box chamfer
analizor de semnale C teşitură
breakpoint channel access
punct de intrerupere C acces la canal
bridge limbaj de programare de character
punte nivel inalt caracter
brightness cache chart
luminozitate zonă de memorie care diagramă
păstreaza datele la care se
face acces frcvent
106
check box code snippet complex instraction set

casetă de validare fragment de cod computer (CISC)
checksum cold boot procesor cu set complex
suma de control încărcare la rece de instrucţiuni
checkwriting cold link compose sequence
programm legatură rece secvenţă compusă
program de verificare collapse compressed file
chip a restrânge fişier comprimat
circuit electronic colate compression
miniaturizat a aranja comprimare
chip set collision compulsory
set de cipuri coliziune obligatoriu, forţat, silit,
choose color constrâns
a allege culoare computer-aided
chord color depth design(CAD)
coardă adancimea culorii proiectare asistată de
circuit board column calculator
placă cu circuite coloană computer-assisted
circular reference combinatorial explosion instruction
referinţă circulară explozie de combinaţii instruire asistată de
clear command calculator
a şterge comandă computer-based
client communications mode training
client mod de comunicatie pregătire cu ajutorul
clip art communications calculatorului
colectie de imagini parameters computer dependecy
clock parametrii de dependenţă de calculator
ceas comunicaţie computer system
clock cycle communications sistem de calcul
perioada ceasului programm contains
clock speed program de comunicaţie cuprins
frecvenţă de ceas communications concatenation
clone protocol concatenare
clona, copie protocol de comunicaţie concordance file
close company network fişier repertoriu
a inchide reţea de firmă concurrency control
cluster comparison operator controlul concurenţei
unitate de alocare operator de comparare concurency
coated paper compatibility management
hartie tratată compatibilitate gestionarea concurenţei
coaxial cable compiler concurent processing
cablu coaxial compilator prelucrare concurentă
COBOL Complementary Metal- condenced type
limbaj de programare de Oxyde Semiconductor tip condensat
nivel inalt, proiectat (CMOS) confidentiality
special pentru aplicaţii de circuit integrat cu confidenţialitate
afaceri consum mic de energie, configuration
code făcut pentru a dubla configurare
cod funcţiile altor circuite confirmation message
code page integrate mesaj de confirmare
pagina de cod connection protocol
protocol fără conexiune
107
conection-oriented cooperative network cross-platform
protocol reţea comună computing
protocol orientat spre copper pair utilizare pe mai multe
conexiune cablu bifilar de cupru platforme
connectivity copy cross-post
conectivitate copie expediere incrucişată
connector conspiracy copy fitting cross-reference
conspiraţia conectorilor încadrarea copiei trimitere in text
connect speed copy protection crosstalk
viteză de conectare protecţie de copiere diafonie
console core dump cryptoanalysis
consolă vidare de memorie analiza cifrurilor
consumables core logic chip set cryptography
consumabile setul de cipuri logice criptografie
contact head principale cursor
cap cu contact core set of modulation cursor
contention protocols cut and paste
concurenţă setul de protocoale taiere şi lipire
context-sensitive help interne cut-sheet feeder
asistenţă contextuală corona wire alimentator cu foi
context switching cablu corona separate
comutare contextuală corrupted file cyberphobia
contiguous fişier alterat teamă exagerată şi
contiguu cost-benefit analysis iraţionala de calculatoare
control analiză costuri-beneficiu cyclic redundancy
element de control cost per page check
control code costul pe pagină verificarea ciclica a
cod de control counter redundanţei
controller contor cylinder
controller cracker cilindru
control menu spargător de coduri Cyrix
meniu de control crash producator (fost) de
control panel blocare circuite integrate pentru
panou de control creator type calculatoare
control structure tipul programului de
structură de control creare D
control unit creeping featurism
unitate de control perfectionism daemon
convenience copier crippled version demon
copiator de ocazie versiune incompletă daisy chain
conventional memory criteria range conectare în cascadă
memorie conventională domeniul de criterii daisyweel printer
conventional critical path method imprimantă cu disc
programming metoda drumului critic data
programare cropping date
convenţională decupare database
convergence cross-hatching baza de date
convergenţă haşurare database design
cooperative cross-linked files proiectarea bazei de date
multitasking fişiere suprapuse database driver
multitasking cooperativ program driver pentru
baza de date
108
database-management data processing default numeric format

system (DBMS) procesarea datelor format numeric
system de gestionare a data record prestabilit
bazelor de date (SGBD) inregistrare de date default printer
database structure data redundancy imprimantă prestabilită
structura bazei de date redundanţa datelor default setting
data bits data retrieval configurare prestabilită
biţi de date regăsirea datelor default value
data bus data series valoare prestabilită
magistrală de date serie de date deflexion yoke
data commmunication data stripping sistem de deflexie
trasmiterea datelor distribuirea datelor defragmentation
data-compression data table defragmentare
protocol tabel de date delimiter
protocol de comprimare a data transfer rate delimitator
datelor viteza de transfer a delurk
data deletion datelor deconspirare
ştergerea datelor data type demo
data dependency tip de date demonstraţie
dependenţa de date debugger demodulation
data dictionary program de depanare demodulare
dicţionar de date debugging demount
data-encoding scheme depanare a demonta
metodă de codificare a decimal tab departamental laser
datelor tabulare zecimală printer
data-entry form declarative language imprimantă laser
formular pentru limbaj declarativ departamentală
introducerea datelor declarative markup dependent worksheet
data field language (DML) foaie de calcul
camp de date limbaj de marcare dependentă
data file declarativ derived field
fişier de date decrement câmp derivat
data independece a decrementa descender
independenţa datelor decription element interior de
data inseration decriptare prelungire a literei
inserare de date dedicated file server descending sort
data integrity server de fişiere dedicat sortare in ordine
integritatea datelor dedicated line descrescatoare
data manipulation linie dedicată descriptor
manipularea datelor default button descriptor
data mask buton prestabilit desk accessory
mască pentru date default directory programe auxiliare
data modem director prestabilit desktop
modem de date default editor suprafaţa de lucru pe
data modification editorul prestabilit calculator
modificarea datelor default extension desktop computer
datapac extensie prestabilită calculator de birou
un tip de reţea cu default font desktop pattern
comutare de pachete font prestabilit model pentru suprafaţa
data privacy default home page de lucru
confidenţialitatea datelor pagina iniţială prestabilită desktop presentation
prezentare pe calculator
109
desktop publishing direct-map cache dot pitch
(DTP) cache cu mapare directă distanţa dintre puncte
tehnoredactare direct memory access dot prompt
computerizată (DMA) channels promptul punct
destination canale cu acces direct la dots per inch (dpi)
destinaţie memorie puncte pe inch (ţol)
destination document directory double density
document destinaţie director, folder densitate dublă
destination file directory markers double speed drive
fişier destinaţie marcajele de director unitate cu viteza dublă
device directory of servers download
dispozitiv director de servere a descarca
device contention directory sorting downloadable font
concurenţă pentru sortarea directoarelor font descarcabil
dispozitive dirty drag
device-dependent color modificat a trage
culoare dependentă de disable drag and drop
echipament a dezactiva tragere şi plasare
device driver disk drive draw programm
program driver de unitate de disk program de desenare
dispozitiv diskless workstation draw tool
device independence staţie de lucru fără disc instrument de desenare
independenţă faţă de disk operating system drive
echipament sistem de operare pe disc unitate
device name disk optimizer drive arrays
numele dipozitivului optimizator de disk matrice de unităţi
device node display drive bay
nod de dispozitiv display compartiment pe unitate
diagnostic programm distribution drive designator
program de diagnoză distribuire indicator de unitate
dialer programm dithering driver
programm de apelare amestec de culori program ce asigură
telefonică docking station comunicaţia cu un
dialog box staţie de extensie periferic
casetă de dialog documentation drop cap
dial-up access documentaţie litera coborâtă
acces prin apel telefonic domain dropouts
dictionary flame domeniu pierderi de date
dezlanţuire lingvistică Domain Name Service dropout type
dictionary sort (DNS) tip de caractere video
sortare lexicografică program care realizează invers
digest conversia automată a drop shadow
rezumat numelor de domeniu umbră proiectată
digitize dongle drunk mouse
a digitza cheie mouse beat
dimmed dot address D-shell connector
estompat adresă cu punct conector trapezoidal
dingbats dot file dumb terminal
caractere ornamentale fişier cu punct terminal chior
direct connect modem dot matrix printer dump
modem de conectare imprimantă matriceală vizualizarea memoriei
directă
110
duplex printing electronic mail error handling

tipărire pe ambele feţe poştă electronică tratarea erorilor
duplication station electronic mail address error message
staţie de multiplicare adresă de poştă mesaj de eroare
Dworak keyboard electronică error trapping
tastatură de tip Dworak electrostatic printer detectarea erorilor
dynamic beam forming imprimantă electrostatică escape sequence
formarea dinamică a elevator seeking secvenţă escape
fascicolului poziţionare în profunzime Ethernet
dynamic data exchange embed standard pentru
(DDE) a ingloba echipamente, protocol şi
schimb dinamic de date emphasis cablarea unei reţele
dynamic link accentuare locale
legatură dinamică emulation even parity
dynamic object emulare paritate pară
obiect dinamic encryption event
dynamic random access criptare eveniment
memory (DRAM) endnote event driven
memorie RAM dinamică notă de sfârşit environment
dynamic range end user mediu condus de
domeniul dinamic utilizator final evenimente
energy star event driven language
E program ce are scop limbaj orientat spre
reducerea consumului de evenimente
Easter egg energie electrică event driven programm
ou de Paşte = mesaj sau enhanced program condus de
un program ascuns, intr- îmbunatăţit evenimente
un program accesibil, entry-level system event handler
printr-o procedură pentru sistem minimal subrutină de tratare a
care nu există entry line evenimentelor
documentaţie linia de introducere a execute
edge connector datelor a executa
conector de margine envelope printer expand
edgelighting imprimantă de tiparit a expanda
iluminare laterală plicuri expanded memory
edit mode environment manager (EMM)
modul de editare mediul de lucru program pentru
edutainment ( education erasable optical disk gestionare a memoriei
+ entertainment ) drive expandate
educaţie + amuzament unitate de disk optic ce expanded type
effective rezolution poate fi sters tip extins
rezolutia efectivă erasable programmable expansion board
effective transmision read-only memory placă de extensie
rate (EPROM) expansion bus
viteză de transmisie memorie permanentă magistrală de extensie
efectivă reprogramabilă expansion bus bottleneck
electrocutaneous ergonomics limitare introdusă de
feedback ergonomie magistrala de extensie
buclă de reacţie prin error correcting expansion card
electrocutare protocol placă de extensie
elecron gun protocol cu corecţia expansion slot
tun electronic erorilor slot de extensie
111
expect statement F file server
instructiune de aşteptare server de fişiere
expert system filespec
f2f
sistem expert specificaţie de fişier
face to face
expiration date file trasnfer protocol
faţă în faţă
data expirarii protocol de transmitere a
fabless
expired article fişierelor
fără capacitatea
articol expirat fill
producţiei in serie
export a completa
facing pages
a exporta filter
pagini alaturate
Extended Binary Coded filtru
factory configuration
Decimal Interchange finger
configurarea de fabricaţie
Code (EBCIDIC) utilitar Internet ce
fall back
schemă de codificare a permite obţinerea de
a regresa
setului de caractere informaţii despre un
fall farward
extended capabilities utilizator
a progresa
port firewall
false dependency
port cu posibilităţi zid de foc - procedură de
dependenţă falsă
extinse securitate
false drop
extended charatcer set firmware
selecţie falsă
set de caractere extins programe de sistem
fatal error
Extended Indusrty stocate in memoria
eroare fatală
Standard Architecture permanenta
fatware
(EISA) flag
soft proiectat ineficient
magistrală de extensie pe indicator
faul tolerace
32 de biţi flame
toleranţă la defecte
extended level dezlănţuire
fax
syntesizer flat
a transmite un fax
sintetizator de nivel inalt plat
fax board
extensible flatbed scanner
placa de fax
extesibil scaner cu pat
feathering
extension flicker
interliniere uniformă
extensie pâlpâire
feature
external command floating-point
caracteristică
comanda externă calculation
female connector
external data bus clacul in virgula mobilă
conector mama
magistrală externă de floating-poin unit
femto
date unitate de calcul în
=10-15
external hard-disk virgulă mobilă
Fiber Distributed Cable
hard-disk extern floppy disk
Interface (FDDI)
external modem dischetă
standard pentru reţele ce
modem extern flow
utilizează fibra optică
extraction a curge
fiber optic cable
extragere flowchart
cablu de fibra optică
extremely low- organigrama
field
frequency (ELF) flow control
câmp
emission controlul fluxului
file
emisie de frecvenţă foarte flush
fişier
joasă a goli
file allocation table
folder
(FAT)
dosar
tabela de alocare a
fisierelor
112
folow-on post frequency division function key

mesaj de continuare multiplexing tasta functională
font multiplexare cu divizarea fuser end
font frecvenţei cilindru de topire
font cartrige frequency modulation
cartuş cu fonturi recording G
footer înregistrare cu modularea
subsolul paginii frecvenţei gama port
footnote frequency shift keying port de jocuri
notă de subsol multiplexare in frecvenţă gamut
footprint friction feed gamă
amprentă alimentare prin fricţiune garage
forced page-break fried garaj
salt forţat la pagină nouă ars în urma unui garbage characters
forecasting scurtcircuit caractere făra sens
prognoză front end garbage collection
foreground task porţiunea unui program colectarea reziduurilor
proces in prim-plan care interacţionează gas plasma display
forgery direct cu utilizatorul display cu plasmă
mesaj fals full-associative cache gateway
form cache asociativ compact poartă
formular full backup general format
format copie de siguranţă format general
format completă general-purpose
form factor full bleed computer
tipodimensiune depaşire completă calculator de uz general
form feed full duplex generate
salt de pagină duplex a genera
formula full-height drive bay geometry
formulă compartiment de unitate geometrie
FORTRAN cu înălţime standard ghost
primul limbaj de nivel full justification fantomă
înalt compilat aliniere stanga dreapta giga
forward chaining full-motion video 109
inlănţuire înainte adapter GIGO Garbage In
fragmentation adaptor video full-motion Garbage Out
fragmentare full-page display gunoi la intrare - gunoi la
frame display cu afişarea ieşire
cadru întregii pagini glare
frame buffer full-screen editor stralucire
buffer de cadre editor orientat spre glitch
freestanding pointing pagină perturbare
device full travel keyboard global backup
dipozitiv separat de tastatură cu taste de cursă salvare de siguranţă
indicare completă globală
freeware fully formed character glossary
programe diponibile printer glosar
gratuit imprimantă cu caractere glossy finish
freeze integrale hartie lucioasă
a ingheţa function
funcţie
113
gov half duplex hidden codes
nume de domeniu care semiduplex coduri ascunse
specifică o instituţie half-height drive hidden file
guvernamentală unitate cu înălţimea pe fişier ascuns
grabber hand jumatate hierarcy
mână apucătoare half tone ierarhie
granularity of allocation autotipie high-density
granularitatea alocării hand-held scanner densitate mare
Graphical Device scaner manual high end
Interface handle de performanţă ridicată
interfaţă de dispozitiv canal de acces higher-order characters
grafic handshaking caractere de ordin
Graphical User dialog de confirmare superior
Interface hanging indent high-level format
interfaţa grafică cu indentare agăţată format de nivel superior
utilizatorul hard high-level progrmming
graphics permanent, definit fizic, language
grafică fixat, tare limbaj de programare de
graphics accelerator hardware nivel superior
accelerator grafic componente electronice highlight
Graphic Interchange şi mecanice care evidenţiat
Format - gif alcătuiesc un sistem de highlighting
un format de fişier grafic calcul a evidenţia
conceput de CompuServe hard-wired high memory
grayscale cablată memorie inaltă
scală de gri Hayes command set high resolution
greeking set de comenzi Hayes rezoluţie ridicată
a simula pagina (pentru modemuri: AT, high-speed modem
green PC ATZ... ) modem de mare viteză
PC ecologic head hinting
group coding cap subţiere
codificare de grup header histogram
groupware antet histogramă
programe care sporesc heap holy war
productivitatea cooperării zona heap razboi sfânt
grupurilor mici heat sink home page
guest radiator pagina iniţială
oaspete Hercules Graphic home server
guide Adapter server iniţial
ghid adaptor cu afişare homophone error
guru monocromă eroare de scriere ce se
expert hertz referă la folosirea unui
gutter unitate de masura a cuvânt incorect ce sună la
canal frecvenţei fel cu cel corect
heterogenuos network hook
H reţea eterogenă cârlig
heuristic horizontal frequency
hack euristică frecvenţă orizontală
exploatare la maximum hexadecimal horizontal retrace
hacker sistem de numeraţie în cursa inversă pe
tip care se pricepe foarte baza 16 orizontală
bine la calculatoare
114
host index hole integrated circuit

gazdă orificiu de index circuit integrat
hot key indexing integrated programm
tastă de selectare rapidă indexare program integrat
hot link Industry Standard Integrated Service
legătură fierbinte Architecture (ISA) Digital Network (ISDN)
hotlist model de magistrală de standard mondial de
listă de interes extensie untilizat de introducere a telefoniei
hub ring calculatorul IBM AT digitale şi a serviciilor de
inel de întărire infection date
hung system infectare interactive processing
sistem agăţat infinite loop procesare interactivă
hyperlink bucla infinită interface
hiperlegătură information interfaţă
hypertext informaţie interface standard
hipertext information service standard de interfaţă
HyperText Markup serviciu de informaţii interlacing
Language (HTML) infrared port întreţesere
limbaj de marcare port de infraroşu interleaved memory
hipertext inheritance memorie intercalată
hyphenation moştenire interleave factor
despărţire in silabe intial base font factor de intercalare
hyphen leader font de bază iniţial interleaving
scară initialization intercalare
iniţializare internal cache
I initialize cache intern
a iniţializa internal command
i-beam pointer inkjet printer comanda internă
indicator de tip bară imprimantă cu jet de internal data bus
illegal character cerneală magistrală de date internă
caracter nepermis in-line image internal modem
image compression imagine inserată modem intern
comprimarea imaginii in-place activation internal navigation aid
image processing activare pe loc suport intern de navigare
procesarea imaginii input International Standard
imagesetter intrare Organization (ISO)
maşină tipografică insert organizaţie non-profit cu
imaging model a insera sediul la Geneva, care
mod de creare a imaginii installation programm urmareşte stabilirea de
impact printer program de instalare standarde de uz general
imprimantă cu impact instruction Internet
import instrucţiune sistem mondial de reţele
a importa instruction cycle de calculatoare
increment ciclu de instrucţiune Internet Protocol (IP)
a incrementa instruction set standardul care
incremental back-up set de instrucţiuni reglementează împărţirea
copie de siguranţă integer datele in pachete pentru
incrementală întreg transmisia prin Internet
incremental update integrated accounting interoperability
actualizare incrementală package interoperabilitate
index pachet integrat de interpolated resolution
index programe de contabilitate rezoluţie interpolată
115
interpreter jumper settings L
interpretor setarea conectorilor
interprocess justification
label
communication aliniere
etichetă
comunicare interproces
label asignment
interrupt K alinierea etichetelor
intrerupere
label prefix
interrupt request (IRQ) Kermit prefixul etichetei
lines protocol de comunicaţii label printer
linie de cerere a asincrone imprimantă pentru
întreruperii kernel etichete
invisible file nucleu landing zone
fişier invizibil kerning zona de parcare
IP address spaţiere selectivă a landscape font
adresă IP caracterelor font de tip vedere
issue restriction Kerr effect landscape orientation
restricţii de prelucrare efectul Kerr = tendinţa orientare de tip vedere
paralelă luminii polarizate de a-şi landscape printing
iteration modifica traiectoria când tiparire de tip vedere
iteraţie este reflectată de o laptop computer
suprafaţă magnetică calculator laptop
J KEY large-scale integration
cheie (LSI)
jaggies keyboard integrare pe scară largă
margini zimţate tastatura laser printer
jitter keystroke imprimantă cu laser
variaţie a timpului de apasarea unei taste latency
raspuns keyword timp de acces la date
job cuvânt cheie launch
lucrare keyword search a lansa
job queue cautare după cuvinte layer
coadă de lucrări cheie strat
join kill layout
asociere a suprima machetare
join condition kilo leader
condiţie de asociere 103 linie directoare
Joint Photographic kiosk leading
Experts Group (JPEG) chioşc interliniere
comitet de experţi în kludge leading zero
grafică pe calculator care improvizaţie zerouri premergătoare
a dezvoltat standardul knowledge acquisition leased line
grafic JPEG achiziţionarea linie inchiriată
joystick cunoştinţelor left justification
dipozitiv utilizat pentru knowledge base aliniere la stânga
jocurile pe calculator bază de cunoştinţe legacy hardware
jokebox knowledge domain hardware moştenit
tonomat domeniul cunoştinţelor legend
jump line knowledge engineer legendă
linie de salt inginer de documentare
jumper knowledge representation
calareţ (conector electric) reprezentarea
cunoştinţelor
116
letter quality printer local drive loop

imprimantă cu impact ce unitate locală buclă
realizeaza imprimarea local loop lossless compression
caracterelor cu o calitate buclă locală comprimare făra pierderi
ridicată locale lossy compression
library loc comprimare cu pierderi
bibliotecă locked file lost chain
library routine fişier blocat lanţ pierdut
rutină de bibliotecă log lost cluster
ligature jurnal unitate de alocare
ligatură log off pierdută
light pen inchiderea sesiunii de low end
creion optic lucru de performanţă redusă
light-emmiting diode log on low-level format
(LED) deschiderea sesiunii de formatare de nivel scazut
dioda emiţătoare de lucru low-level programming
lumină logic board language
line placa logică limbaj de programare de
linie logic gate nivel inferior
line feed poarta logică low-power
salt la linie nouă logical microprocessor
line noise logic microprocesor cu consum
zgomot de linie Logical Block redus
line rate Addressing (LBA) low resolution
frecvenţa liniilor standard ce permite hard- rezoluţie scazută
liner discurilor să stocheze lurk
captuşeală pana la 8.4 GB de date a spiona
link logical drives
a lega unitaţi logice M
linked list logical format
listă inlănţuită formatare logică machine language
linked object logical network limbaj maşină
obiect legat reţea logică macro
liquid cristal display logical operator macroinstrucţiune
(LCD) operator logic magnetic disk
display cu cristale lichide login ID disc magnetic
LISP identificator pentru magnetic medium
limbaj de programare deschiderea sesiunii de suport magnetic
utilizat in cercetarea în lucru magnetic tape
domeniul inteligenţei login name bandă magnetică
artificiale nume pentru deschiderea mail bombing
list sesiunii de lucru bombarbament poştal
listă login script mail bride
load script pentru deschiderea punte poştală
a încărca sesiunii de lucru mail exploder
local area network login security distribuitor poştal
(LAN) securitatea sesiunii de mail merge
retea locala de lucru compunerea mesajelor
calculatoare lookup function poştale
local bus funcţie de cautare mail package
magistrală locală lookup table pachet de programe
tabel de căutare poştale
117
mail reflector maximum transmission Micro Channel Bus
reflector poştal unit magistrala de 32 de biţi
mail box unitate maximă de introdusă de IBM pentru
cutie poştală trasmisie calculatoarele PS/2
mailbox name mean time between microcode
nume de cutie poştală failures (MTBF) microcod
mailing list timpul mediu de bună microcomputer
listă poştală funcţionare microcalculator
main memory mechanical mouse microfine tonner
memorie principală mouse mecanic toner foarte fin
main program media micron
program principal suporturi, medii 10-6 m
main storage mega microprocessor
stocare principală de date 106 microprocesor
mainframe membrane keyword migration
supercalculator tastatură cu membrană migrare
maintenance memory mili
programming memorie 10-3
programare de intreţinere memory address million instruction per
maintenance release adresă de memorie second (MIPS)
versiune imbunatăţită memory cache milioane de instrucţiuni
male conector memorie cache pe secundă
conector tată memory check minicomputer
management verificarea memoriei minicalculator
information system memory management minimize
sistem de gestionare a programm a minimiza
informaţiei program de gestiune a mode
manual recalculation memoriei mod
recalculare manuală memory map mode indicator
map harta memoriei indicator de mod
hartă memory resident model
maping programm model
mapare program rezident în modular accounting
marquee memorie package
marcaj memory word pachet modular de
mask cuvânt de memorie contabilitate
mască menu modular jack
mass storage meniu mufă modulară
stocare masivă merge printing modular programming
master document tiparirea mesajelor programare modulară
document principal compuse modulation
master message queue modulare
primul coadă de mesaje modulation protocol
masthead metal-oxyde protocol de modulare
casetă tehnică semiconductor module
math coprocessor cip bazat pe dioxidul de modul
coprocesor matematic siliciu, oxidul de moire effect
matte finish aluminiu si alţi oxizi efectul moire
hârtie mată metalici monochrome
maximize micro monocrom
a maximiza 10-6 monthly duty cycle
regim de lucru lunar
118
morphing natural language non-procedural

metamorfoza limbaj natural language
matherboard natural recalculation limbaj nonprocedural
placa de bază recalculare naturală non-transactional
mount navigation button application
a monta buton de navigare aplicaţie netranzacţională
mouse near-letter quality non-volatile memory
mouse, soricel (NLQ) memorie nevolatilă
mouse elbow mod de tipărire a notebook computer
durere in cot datorită imprimantelor matriceale calculator notebook
utilizarii mouse-lui needle drop nuke
mouse port fragment muzical a lichida
port pentru mouse negotiation null value
moving border negociere valoare nulă
chenar mişcător nested structure number crunching
multicasting structură imbricată a râşni numere
difuzare pentru un grup netiquette numeric coprocessor
grup eticheta în reţea coprocesor numeric
multilaunching net lag numeric format
lansari multiple intârziere de reţea format numeric
multilevel sort network numeric keypad
sortare pe mai multe reţea minitastatura numerică
nivele network interface card nibble
multimedia placă de interfaţă cu tetradă
metoda de prezentare a reţeaua
informaţiei ce foloseşte network topology O
mai multe mijloace de topologie de reţea
comunicare neural networks object
multiplex reţele neurale obiect
a multiplexa newspaper columns oblique
multiscan monitor coloane de ziar oblic
monitor cu baleiere de news server octal
frecvenţă multiplă server de mesaje sistem de numeraţie în
multitasking nibbie baza opt
executarea simultană a tetradă octet
mai multor programe pe no parity opt biti
acelaşi sistem de calcul fără paritate odd parity
multithread application node imparitate
aplicatie multifir nod off-line
multi-user system noise lipsa de conectare
sistem multiutilizator zgomot onboard audio
nondisclosure circuit audio integrat
N agreement on-line
acord de păstrare a conectat, în direct
name server secretului on-the-fly data
server de nume non-impact printer compression
nano imprimantă fără impact comprimarea datelor din
10-9 non-interlaced monitor mers
native application monitor fără întreţesere one-shot programm
aplicaţie nativă program de întrebuinţare
native code unică
cod nativ
119
open overflow pagination
deschis depaşire paginare
Open System overhead paging memory
Interconection (OSI) suprasarcină paginarea memoriei
Protocol Suite overlaid windows paint program
arhitectura de sistem ferestre suprapuse program de desenare
WAN elaborata de ISO, overlay pair kerning
bazata pe 7 straturi de extindere spatiere selectivă a
protocoale overrun error perechilor de caractere
operating system eroare de depaşire la paired bar graph
sistem de operare recepţie diagrame cu bară dublă
operating voltage overscan paired pie graph
tensiunea de alimentare suprabaleiere diagramă circulară dublă
optical character overstrike palette
recognition (OCR) supraimprimare paletă
recunoasterea optică a overtype mode pan
caracterelor modul suprascriere panoramare
optical disk overvoltage paper-white monitor
disc optic supratensiune monitor alb-negru
optical mouse overwrite paperless office
mouse optic a suprascrie birou fara hartii
optical resolution paradigm
rezoluţie optică P model
optimal recalculation parallel columns
recalculare optimă PACKAGE coloane paralele
optimizing compiler pachet parallel interface
compilator cu optimizare packet interfata paralelă
option button pachet parallel port
buton de opţiune packet switching port paralel
ordered list network parallel printer
lista ordonată reţea cu comutare de imprimantă paralelă
organization chart pachete parameter
diagramă de organizare page parametru
orientation pagină parent directory
orientare page break director părinte
original equipment salt la pagină nouă, parity
manufacturer (OEM) întrerupere de pagină paritate
producător original de page description parity bit
echipamente language bit de paritate
originate mode limbaj de descriere a parity checking
modul de iniţiere paginii verificarea parităţii
originate page layout programm parity error
a iniţia program de machetare eroare de paritate
orphan paged memory park
orfan memorie paginată a parca
outline font page orientation parse
font conturat orientarea paginii a analiza
outline utility page printer parser
utilitar de restructurare imprimantă pe pagini analizor
output pages per minute (ppm) partition
ieşire pagini pe minut partiţie
120
Pascal personal information platen

limbaj de programare de manager tambur
nivel inalt program de gestionare a platform
passive matrix display informaţiilor personale platformă
display cu matrice pasiva phono plug plating
pasive termination fişă audio placare
terminare pasivă photorealistic plot
password de calitate fotografică a trasa
parolă phreaking plotter
password aging a vorbi pe blat imprimanta ce realizează
vechimea parolei physical drive tiparituri de mare calitate
pasword protection unitate fizică de disc plotter font
protectie prin parolă physical format font de plotter
paste formatare fizică Plug and Play (P&P)
a lipi physical medium standard pentru
patch mediu fizic dispozitivele
a cârpi pico suplimentare
path 10-12 plug-compatible
cale picture element compatibil la conectare
peer-to-peer file element de grafică pocket modem
transfer picture tube modem de buzunar
transfer de fişiere intre tub de afişare point
două calculatoare pie graph a puncta, a indica
peer-to-peer network diagrama circulară Point-to_Point Protocol
reţea punct la punct pin-compatible (PPP)
pen computer compatibil la pini protocol standard pentru
calculator cu creion pin feed conectarea a două
peripheral alimentare prin tractare calculatoare printr-un
periferic pin grid array (PGA) apel telefonic
peripheral component matricea pinilor pointer
interface (PCI) pipe indicator
expansion bus redirecţionare, conductă pointing device
una din cele mai rapide pipeline dispozitiv de indicare
magistrale existente canal de prelucrare pointing stick
permanent font paralelă manetă de indicare
font permanent pipeline stall polarity
persistence stagnarea canalululi de polaritate
remanentă prelucrare paralelă polarization
personal computer (PC) pipelining polarizare
calculator personal prelucrare paralelă polling
Personal Computer piracy interogare ciclică
Memory Card Interface piraterie pollyline
Adapter (PCMCIA) pitch linie poligonala
standard de dipozitive ce densitatea tiparirii polyphony
pot fi conectate la pixel polifonie
calculatoare de tip cel mai mic element din port
notebook desen pe care îl poate port
personal digital reda un ecran port
assistant plain text document a face portabil
asistent personal digital document text simplu portable
plasma display portabil
display cu plasmă
121
port address preemtive multitasking PROLOG
adresă de port multitasking cu predicţia limbaj de programare de
port conflict salturilor nivel înalt folosit în
conflict de port presentation graphics cercetarea ăi aplicaţiile
portrait font grafic de prezentare inteligenţei artificiale
font de tip portret pretty print prompt
portret orientation aranjare sugestivă prompt
orientare de tip portret primary cache property
post cache primar proprietate
a expedia primary storage proportional spacing
post stocare primară de date spaţiere proporţională
a adauga print engine proprietary
postmaster mecanismul de tipărire brevetat
diriginte de poştă print head protected mode
electronică cap de tipărire mod protejat
Post Office Protocol print queue protocol
(POP) coadă de tipărire set de standarde pentru
protocol de poştă print server schimbul de informaţii
electronică server de tipărire intre calculatoare
postprocessor printer protocol switching
postprocesor imprimantă comutare de protocol
posture privacy prototype
postură confidenţialitate prototip
power down procedural language proxy
a opri limbaj procedural server intermediar, server
power line filter process color de interfaţare
filtru de reţea culoare de prelucrare pseudocode
power management processing pseudocod
gestionarea consumului procesare public data network
power supply professional reţea publică de date
sursă de alimentare workstation public domain software
power surge staţie de lucru programe din domeniul
supratensiune profesională public
power up program public key
a porni program cryptography
power user program overlay cripare cu cheie publică
utilizator puternic extindere de program pull quote
Power-On Self Test programmable citat extras
(POST) programabil pulse code modulation
verificarea facută la programmer modulare prin impulsuri
pornirea calculatorului programator purge
Practical Extraction programming epurare
and Report Language programare pushbutton
(PERL) programming buton acţionat prin
limbaj de scriptare environment apăsare
interpretat in Unix mediu de programare
precedence programming language Q
precedenţă limbaj de programare
precision project management quad density
precizie program desitate cvadruplă
pre-decode stage program de gestiune a quad-issue processor
etapă de pre-decodificare proiectelor procesor cu patru canale
122
quadrature modulation rave refresh

modulare in quadratură a delira a reimprospata
quarter inch cartidge raw data refresh rate
cartuş de patru inci date brute rată, frecvenţă de
query read reimprospatare
interogare a citi register
query by example read-only registru
interogare prin exemplu protejat la scriere register renaming
query language read-only memory redenumirea registrelor
limbaj de interogare memorie protejată la relational database
quesion mark scriere management
semn de intrebare (?) real mode gestionarea bazelor de
queue mod real date
coada real time relational operator
quit in timp real operator relational
a părasi real time clock relative addressing
ceas de timp real adresare relativă
R reboot release number
reîncarcare numar de versiune
radio button recalculation method relevance feedback
buton de radio metodă de recalculare reacţie de relevanţă
radio frequence recalculation order reliability
interference ordine de recalculare fiabilitate
interferenţă cu record reliable connection
frecvenţele radio inregistrare legătură sigură
ragged-left alignment record pointer remark
aliniere cu marginea din indicatorul inregistrărilor comentariu
stânga franjurată recover remote controll
ragged-right alignment a reface program
aliniere cu marginea din recoverable error program de control de la
dreapta franjurată eroare ce poate fi distanţă
RAID depaşită remote system
grup de hard-discuri recto sistem aflat la distanţă
controlat de un program pagina din faţă removable mass storage
de gestionare a matricii recursion suport amovibil pentru
de discuri recursivitate stocarea de masă
RAM disk redirection rendering
disc virtual redirectare randare
random access redlining repagination
acces aleator marcarea unui text repaginare
random access memory reduced instruction set repeat key
(RAM) computer (RISC) tastă cu repetare
memorie cu acces aleator procesor cu set redus de repeator
range instructiuni repetor
domeniu redundant array of repeating field
range format inexpensive disks câmp cu completare
format de domeniu (RAID) repetitiva
range name matrice de harddiskuri repeating label
nume de domeniu re-engineering etichetare repetitivă
raster retehnologizare repetitive strain injury
rastru reformat afecţiune produsă de o
a reformata solicitare repetată
123
replace root scanning path
a înlocui radăcină trecere de scanare
replaceable parameter rotated type scan rate
parametru înlocuibil text rotit frecvenţa de baleiere
report rotation tool scatter diagram
raport instrument pentru rotire diagramă prin puncte
report generator roughs scatter plot
generator de rapoarte machete brute desenare prin puncte
Request for Comments router scientific notation
(RFC) dipozitiv de rutare notare stiintifică
publicatie Internet care row scissoring
constituie mijlocul linie forfecare
princial prin care sunt row-wise recalculation screen blanking
promulgate standardele recalculare pe linie stingerea ecranului
research network rule screen capture
reţea de cercetare regulă a captura conţinutul
reserved memory ruler ecranului
memorie rezervată riglă screen dump
reserved word run tiparirea conţinutului
cuvant rezervat a rula, a executa un ecranului
reset button program screen flicker
buton pentru reiniţializare run-time version pâlpâirea ecranului
reset key versiune run-time screen memory
tastă pentru reiniţializare running head memoria de ecran
resident font antet screen pitch
font rezident distanta dintre luminofori
resident program S screen saver
program rezident program de protecţie a
resolution safe format ecranului
rezoluţie formatare de siguranţă script
response time sampling rate script
timp de răspuns frecvenţă de eşantionare scripting language
retrieval sans serif limbaj de scriptare
regăsire fără serife, fără scroll
reverse engineering ornamente a derula
inginerie inversă, sattelite search and replace
reproducere de satelit cautare şi înlocuire
tehnologie save search engine
reverse video a salva motor de căutare
video invers sawtooth distortion secondary cache
rewrite distorsiune de tip dinte de cache secundar
a rescrie fierastrău secondary storage
RGB monitor scalable font stocare secundară
monitor color font scalabil Secure Socket Layer
right justification scalable architecture (SSL)
aliniere la dreapta arhitectură scalară standard de securitate
ring network scale-up problem propus de Netscape
reţea de tip inel problemă de extindere security
ripple through effect scaling siguranţă
efect de propagare scalare seek
river scanner a poziţiona
dungi scaner
124
shareware
seek time programe de calculator
timpul de poziţionare puse la dipoziţia
select utilizatorilor pentru a fi
a selecta testate, cu licenţă pentru
self-powered speaker o perioadă limitată
difuzor cu alimentare sheet feeder
proprie alimentator cu hartie
semantic net shell
reţea semantica invelitoare
semiconductor shell account
semiconductor cont de tip shell
send statement
instructiune de transmisie
sensor glove
mănuşă senzorială
sequential controll
structure
structură de control
secvenţială
sequential access
acces secvenţial
serial
serial
serif
linia fină, ornamentală,
de la capetele fiecărui
caracter
server
server
server application
aplicaţie de tip server
service bureau
birou de servicii
service provider
furnizor de servicii
set-associative
asociativ pe seturi
setup parameters
parametrii de configurare
setup program
program de configurare
setup string
şir de configurare
setup swithces
comutatoare de
configurare
shadowing
dublare
shadow mask
masca perforată
125
Teste grila de fixare a cunoştinţelor
6 TESTE GRILĂ
1. Care dintre următoarele afirmaţii despre World Wide Web esle
adevărată?
a) World Wide Web este o aplicaţie a sistemului de operare
b) World Wide Web nu utilizează http
c) World Wide Web este un motor de căutare
d) World Wide Web este o parte a Internetului
2. Care dintre următoarele afirmaţii descrie o aplicaţie de navigare pe

Internet?
a) O aplicaţie folosită pentru a interacţiona cu WWW
b) O aplicaţie cu ajutorul căreia puteţi trimite mesaje
c) O aplicaţie cu ajutorul căreia scrieţi un document în format html
d) Nici una dintre cele de mai sus.
3. Firewall reprezintă:
aţ Un sistem de securitate împotriva căderilor bruşte de tensiune
b) Un sistem ce ajută la descărcarea mai rapidă a informaţiilor de pe Inlernet
c) Un tip de reţea ce ajută la partajarea fişierelor
d) Un sistem de securitate ce protejează reţeaua împotriva accesului neautorizat
4. Criptarea datelor este:

a) Codificarea datelor pentru a le proteja împotriva viruşilor
b) Codificarea datelor pentru a evita pierderea acestora
c) Codificarea datelor pentru a proteja datele împotriva accesului neautorizat
d) Nici una dintre afirmaţii nu este adevărată
5. Ce reprezintă o listă de distribuţie pe care o creaţi în cadrul unei aplicaţii

de poşta electronică?
a) O lista cu adresele persoanelor la care aţi răspuns.
b) O listă cu adresele mesajelor din Inbox
c) O listă cu adrese grupafe în funcţie de diferite categorii
d) O listă ce conţine toate mailurile cu ataşament
126
6. Un provider de Internet (ISP) este:

a) O firmă ce oferă servicii de conectare la Internet
b) Un program cu ajutorul căruia căutaţi informaţii pe Internet
c) Un fişier pe care îl descărcaţi de pe Internet
d) O legătură către o pagină de Internet
7. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată?

a) Nu vă puteţi infecta calculatorul dacă deschideţi un mail de provenienţă
necunoscută
b) Aplicaţia de poştă electronică este cea mai sigură modalitate de transmitere a
informaţiilor confidenţiale
c) Costul transmiterii unui mesaj cu ajutorul unei aplicaţii de poştă electronică
esle redus
d) Nu puteţi trimite ataşat unui mail decât fişiere de tip text.
8. FTP reprezintă:
a) Un proces ce permite schimbul de fişiere între două calculatoare
b) Protocolul standard cu ajutorul căruia se poate comunica prin Internet
c) O adresă cu ajutorul căreia se pot face legături cu alte pagini de web
d) Nici unul dintre răspunsurile anterioare
9. Proxy server reprezintă:

a) O aplicaţie
b) O componentă a unui firewall care organizează traficul pe Internet de la o
reţea LAN cât şi către o reţea LAN
c) Un firewall
d) Nici una dintre afirmaţiile de mai sus.
10. Cookie este:

a) O pagină web
b) O informaţie care este stocată pe hard disk care ajută la încărcarea
mai rapidă a paginii web ce a mai fost vizitată
c) Browser-ul de internet
127
d) Un director
11. Care dintre următoarele dezavantaje poate fi atribuit utilizării poştei

electronice?
a) Puteţi ataşa fişiere unui mesaj
b) Mesajul poate fi trimis oriunde în lume
c) Reprezintă o metodă de comunicare puţin costisitoare
d) Poate introduce viruşi în calculator
12. Semnătura electronică este:

a) Imaginea scanată a semnăturii originale
bţ Un mesaj primit la instalarea unei aplicaţii de poştă electronică
c) O informaţie In format electronic ataşată sau asociată logic unei alte informaţii
în
format electronic în scopul autentificării acesteia
d) Nici unul dintre cele de mai sus
13. Afirmaţia TCP/IP este protocolul standard folosit pentru a comunica de-
a lungul Internetului este:
a) Adevărată
b) Falsă
14. Ce reprezintă http dintr-o adresă de tipul http://www.unitbv.ro?

a) Numele domeniului
b) Sufix
c) Protocolul de transfer
d) Nici una dintre răspunsurile de mai sus
15. Un motor de căutare este:

a) Un sistem de operare
b) Un program cu ajutorul căruia căutaţi informaţii pe Internet
c) Un program antivirus
d) Un program care caută o conexiune Internet
128
16. Care dintre următoarele concepte reprezintă un mesaj de securitate

pentru mesajele trimise cu ajutorul unei aplicaţii de poştă electronica?
a) o aplicaţie antivirus
b) semnătura digitală
c) certificat digital
d) nici unul dintre răspunsuri
17. în adresa de e-mail: office@unitbv.ro, unitbv.ro reprezintă:

a) numele utilizatorului
b) protocolul de transfer
c) o adresă de e-mail
d) server-ul de mail
18. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă un avantaj al

folosirii unei dischete?
a) Are o capacitate de stocare redusă
b) Costul de achiziţie este ridicat
c) Se poate citi oriunde
d) Se defectează foarte uşor
19. Hardware reprezintă:

a) Ansamblul programelor şi procedurilor care controlează funcţionarea
calculatorului
b) Ansamblul elementelor fizice şi tehnice cu ajutorul cărora datele se culeg şi
prelucrează
c) Ansamblul programelor ce îndepiinesc o funcţie specifică
d) Prelucrarea datelor colectate cu ajutorul sistemului informatic
20. Un dispozitiv de intrare este:

a) Dispozitivul cu ajutorul căruia se obţin rezultatele prelucrării
b) Dispozitivul cu ajutorul căruia introduceţi date în calculator
c) Dispozitiv de comunicare
d) Nici una din afirmaţiile de mai sus.
129
21. Care din următoarele combinaţii reprezintă numai aplicaţii software?
a) Windows, Linux, Word.
b) Word, Excel, Windows
c) Linux, Explorer, Outlook Express
d) Word, PowerPoint, Explorer
e) Nici una dintre ele
22. Virusul de computer este:

a) Un program ce ajută la îmbunătăţirea performanţelor unui calculator
b) Un fişier pe care îl creează o aplicaţie de ficare dată când sunt salvate fişierele
c) Un program creat de oameni cu scop distructiv şi care distruge informaţiile
aflate pe
calculator
d) Un fişier utilizat în domeniul sănătăţii

a) Freeware sunt programe protejate de dreptul de autor care pot fi difuzate gratis
de
către autor care îşi păstrează dreptul de autor
b) Shareware sunt programe protejate de dreptul de autor care pot fi difuzate
gratis de
către autor care îşi păstrează dreptul de autor
c) Licenţă este acel program achiziţionat de la persoana care îl produce şi pentru
care
nu se plăteşte nici un drept de folosire
d) Licenţa dă dreptul de comercializare şi distribuţie.
24. Care din următoarele dispozitive este un dispozitiv de ieşire pentru

fişierele ce
conţin informaţie audio?
a) Scanner
b) Imprimanta
130
c) Boxe
d) Joystick
25. Aveţi pe calculator date foarte importante. Alegeţi una dintre

următoarele
variante care să vă protejeze aceste date împotriva viruşilor şi a
persoanelor
ne-autorizate.
a) Prin ştergerea acestora
b) Folosirea programelor antivirus şi adoptarea unei politici de securitate prin
parolare.
c) Prin ştergerea parolei existente
d) Prin dezinstalarea programului antivirus
26. Termenul de back-up al sistemului reprezintă:

a) Ştergerea regulată a fişierelor
b) Mutarea fişierelor dintr-un director în altul pe acelaşi hard disk
c) Copierea fişierelor dintr-un director în altul pe acelaşi hafd disk
d) Copierea fişierelor pe un dispozitiv auxiliar de stocare a datelor pentru a avea
disponibile copii ale fişierelor în cazul alterării celor originale.
27. Care dintre următoarele dispozitive reprezintă un dispozitiv de stocare?

a) Memoria RAM
b) Memoria ROM
c) Hard disk-ul
d) Imprimanta
28. Computerul dumneavoastră merge mai greu în timp ce rulează mai

multe
aplicaţii. Care dintre următoarele acţiuni este cea mai bună modalitate
pentru
a îmbunătăţi performanţele computerului?
a) Adăugarea unui zip drive

b) Adăugarea de memorie RAM
131
c) Adăugarea unui monitor mai mare
d) Instalarea unui nou CD-ROM.
29. Care dintre următoarele tipuri este un computer portabil?

a) Mainframe
b) Laptop
c) Minicomputer
d) Desktop
30. Care dintre următoarele acţiuni este cea corectă atunci când doriţi să vă
protejaţi datele împotriva viruşilor?
a) Actualizarea bazei de date a aplicaţiei antivirus
b) Dezinstalarea aplicaţiei antivirus pentru a avea mai mult spaţiu pe hard disk.
c) Ştergerea fişierelor temporare
d) Nici una dintre acestea.
31. Alegeţi combinaţia corectă care ordonează în ordine crescătoare

următoarele
unităţi:
a) Kilobyte (KB), Byte, Megabyte (MB), Gigabyte (GB), Terabyte (TB)
b) Byie, Kilobyte (KB), Megabyte (MB), Gigabyte (GB), Terabyte (TB)
c) Kilobyte (KB), Byte, Gigabyte (GB), Megabyte (MB), Terabyte (TB)
d) Kilobyte (KB), Byte, Megabyte (MB), Terabyte (TB), Gigabyte (GB).
32. Care dintre următoarele afirmat» despre tranzacţiile bancare online nu

este
adevărată?
a) Tranzacţiile bancare online vă permit să vedeţi detaliile contului
dumneavoastră
b) Tranzacţiile bancare online vă permit să retrageţi bani din contul
dumneavoastră
c) Tranzacţiile bancare online vă permit să cereţi un raport băncii
132
d) Tranzacţiile bancare online permit manevrarea disponibilităţilor băneşti între

diferite
conturi
33. Care dintre următoarele afirmaţii nu este o caracteristică a

comerţului electronic?
a) tranzacţiile pot fi procesate rapid
b) serviciile sunt disponibile oricând
c) produsele pol fi promovate iar preţurile pot fi comparate
d) exista un contact fizic între vânzător şi cumpărător
34. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată atunci când

cumpăraţi produse online?
a) Puteţi întâlni vânzătorul în persoană
b) Puteţi testa produsele înainte de cumpărare
c) Puteţi compara preţurile între diferite produse
d) Puteţi intra în posesia produselor imediat după cumpărare.
35. Utilizarea computerului poate duce la leziuni cauzate de mişcări

repetate. Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai bună modalitate
pentru a evita aceasta?
a) plasarea monitorului foarte aproape de ochi
b) folosirea unei tastaturi ergonomice
c) feriţi monitorul de incidenţa directă a radiaţiei luminoase
d) folosirea unui scaun fără braţe de sprijin
36. Care dintre aceste propoziţii despre formatarea unei dischete este
adevărată?
a) formatarea este folosită pentru a face un back-up al datelor
b) formatarea este folosită pentru a debloca un disc
c) formatarea este folosită pentru a bloca accesul la fişiere
d) formatarea este folosiă pentru a pregăti discheta In vederea stocări datelor.
37. Care tip de software controlează alocarea resurselor în calculator?

a) sistemul de operare
133
b) aplicaţiile software
c) browser-ul de internet
d) softul de securitate
38. Care dintre următoarele operaţii reprezintă o funcţie a sistemului de

operare?
a) scanarea unei fotografii
b) copierea unui fişier
c) producerea unui raport într-o bază de date
d) adăugarea de date într-o foaie de calcul
39. Ce aplicaţie software este folosită pentru a crea un document?

a) aplicaţie de contabilitate
b) aplicaţie de procesare de text
c) aplicaţie de prezentări
d) aplicaţiile de scanare
40. Intranet-ul reprezintă

a) O reţea globală de computere
b) O reţea privată a unei companii
c) Un sistem de operare pentru reţele
d) Un sistem de administrare a fişierelor din reţea.
41. Care afirmaţii este adevărată:

a) World Wide Web este o aplicaţie a sistemului de operare
b) Worid Wide Web nu permite vizualizarea imaginilor animate
c) Worid Wide Web este un motor de căutare
d) Worid Wide Web nu are legătură cu domeniul IT.
e) nici una din cele de mai sus.
42. Care dintre următoarele dispozitive poate utiliza reţeaua de telefonie?
134
a) Modem
b) CD-ROM
c) Fax
d) Scanner

a) Aplicaţiile pot scrie date în memoria ROM
b) Conţinutul memoriei ROM nu este şters când calculatorul este oprit
c) Sistemul de operare este încărcat în memoria ROM când calculatorul este
pornit
d) Nici una dintre afirmaţii nu este adevărată
44. Frecvenţa unui CPU este măsurată în

a) BPS
b) Hz
c) MB
d) PI.
45. Care dintre următoarele afirmaţii despre documentele în format

electronic este
adevărată?
a) Documentele în format electronic nu pot fi tipărite
b) Documentele în format electronic nu pot fi vizualizate
c) Documentele în format electronic nu pot fi atinse fizic
d) Documentele în format electronic nu pot fi stocate
46. Care dintre următoarele afirmaţii descrie o bună politică de securitate?

a) datele importante pot fi accesate de orice utilizator
b) se realizează regulat copii de siguranţă
c) nu există parole pentru nici un utilizator
d) nici una dintre cele de mai sus
135
47. Care dintre următoarele afirmaţii descrie o politică bună de securitate
prin
username şi password?
a) Toate parolele sunt schimbate cu regularitate
b) Toate parolele sunt cunoscute de către toţi utilizatorii.
c) Toate parolele sunt numele mic al fiecărui utilizator
d) Toate parolele sunt alcătuite din trei litere
48. Prin pierderea căruia din următoarele dispozitive puteţi pierde date
importante de contact?
a) Imprimantă
b) PDA
c) Modem
d) Mouse.
49. Care dintre următoarele modalităţi este cea mai buna cale pentru
prevenire a virusării computerului dumneavoastră?
a) folosiţi întotdeauna o parolă
b) utilizaţi dischetele pentru a copia datele
c) utilizaţi un screen saver atunci când calculatorul nu este folosit
d) instalaţi un antivirus pe calculator
50. Nu puteţi virusa un calculator atunci când:

a) Schimbaţi monitorul
b) Deschideţi fişierele ataşate într-un mail
c) Descărcaţi un fişier de pe Internet
d) Copiaţi diverse fişiere de pe o dischetă.
51. Dreptul de utilizare al unei aplicaţii software se numeşte:

a) Licenţă
b) Patent
c) Copyright
d) Autorizare
51. Care dintre următoarele propoziţii descriu în mod corect conceptul
136
Shareware?
a) Este acel software care poate fi utilizat în orice fel
b) Este acel software pentru care poţi plăti după o perioadă de timp de utilizare
c) Este o aplicaţie software
d) Este software-ul pentru care nu ai niciodată nevoie de licenţă.
52. Care dintre următoarele acţiuni poate îmbunătăţi

performanţele unui
calculator?
a) Creşterea numărului de aplicaţii care rulează simultan
b) Utilizarea unui monitor mai mare
c) Mai multă memorie RAM
d) Utilizarea unei imprimante performante
53. Care dintre următoarele funcţii nu reprezintă o funcţie a procesorului?
a) executarea calculelor
b) executarea instrucţiunilor programului
c) stocarea datelor în memorie pentru operaţiile curente
d) trimiterea unui e-mail.
54. Doriţi să îmbunătăţiţi performanţele calculatorului dumneavoastră. Ce

tip de memorie cumpăraţi?
a) ROM
b) RAM
c) Cache
d) Virtuală
55. Care dintre următoarele dispozitive reprezintă un dispozitiv de intrare?

a) Monitor
b) Boxe
c) Scanner
d) Imprimantă.
56. Care dintre următoarele dispozitive reprezintă un dispozitiv de ieşire?

a) Imprimantă
b) Mouse
137
c) Scanner
d) Joystick
57. Formatarea hard disk-ului este folosită pentru:

a) Realizarea copiilor de siguranţă
b) Găsirea informaţiilor pe disc
c) Copierea fişierelor pe hard disk
d) Pregătirea hard disk-ului pentru stocarea informaţiilor.
58. Care dintre următoarele reprezintă un sistem de operare?

a) Windows
b) Word
c) Lotus
d) PowerPoint.
59. Care dintre următoarele dispozitive reprezintă dispozitiv de intrare-

ieşire?
a) Imprimanta
b) Scanner
c) Touchscreen
d) Tastatură.
60. Ce reprezintă GUI?

a) Unitatea de Interfaţă cu Jocurile (Games Unit Interface)
b) Interfaţa Grafică cu Utilizatorul (Graphical User Interface)
c) Unitatea de Interfaţă Generală (General Unit Interface)
d) Interfaţa Grafică Universală (Graphical universal Interface).
61. Care dintre următoarele afirmaţii despre Intranet este adevărată?

a) reprezintă un sistem global de reţele de calculatoare
b) este o reţea la care are acce's orice utilizator
138
c) este o reţea privată unei companii

d) este un sistem de operare
62. Pentru a găsi diferite informaţii în Internei utilizaţi:

a) Un procesor de text
b) Un motor de căutare
c) Un program de poştă electronică
d) Un program pentru baze de date.
63. Care dintre următoarele afirmaţii despre Internet este adevărată?

a) Este o reţea care leagă împreună calculatoare din întreaga lume
b) Este o reţea proprie a unei companii
c) Este o reprezentare vizuală a documentelor legate între ele
d) Un sistem de operare.
64. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă un avantaj atunci când

cumpăraţi o carte online?
a) Contactul faţă în faţă cu vânzătorul
b) Livrarea imediată a produselor
c) Disponibilitate 24 de ore din 24
d) Ora limitate de deschidere a site-ului.
65. Pentru a evita accidentările atunci când lucraţi cu calculatorul trebuie:

a) Asigurată securizarea cablurilor electrice
b) Instalate screensaver-e
c) Utilizat întotdeauna un mouse pad
d) Instalată o aplicaţie antivirus.
66. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă un avantaj al unui

document
electronic?
a) Se pot şterge din greşeală
b) Necesită realizarea frecventă a copiilor de siguranţă
c) Necesită existenţa unui software de securitate pentru a fi protejate împotriva
accesului
139
ne-autorizat
d) Reduc nevoia de a deţine materiale tipărite.
67. Care dintre următoarele dispozitive este potrivit pentru a realiza un

back-up?
a) Scanner
b) CD-Writer
c) Monitorul
d) Modemul.
68. Dezinfectarea unui fişier virusat reprezintă:

a) Realizarea unor copii de siguranţă
b) Mutarea fişierului într-un director nou
c) Eliminarea codului virusului din fişier
d) Re-denumirea fişierului.
69. Care dintre următoarele acţiuni pot duce la răspândirea unui virus?
a) Utilizarea unui software ce a fost verificat împotriva viruşilor
b) Actualizarea regulată a bazei de date a aplicaţiei antivirus
c) Utilizarea dischetelor dintr-o sursă necunoscută.
70. Care dintre următoarele afirmaţii despre copyright este adevărată?

a) Copyright-ul promovează utilizarea ilegală a softurilor
b) Copyright reprezintă dreptul legal şi exclusiv al autorului de a crea copii ale
propriului
soft
c) Copyright garantează dreptul de copiere a unui CD.
d) Dă utilizatorului dreptul de a copia şi vinde softul altor potenţiali utilizatori.
71. Care dintre următoarele tipuri de raportări poate conţine anumite date
personale?
a) O listă cu diverse cursuri oferite de o firmă de training
b) O listă cu noi cărţi ce trebuiesc achiziţionate de o bibliotecă
c) O listă cu calculatoarele utilizate într-un birou
d) O listă a personalului ce lucrează într-un departament.
140
72. Care dintre următoarele programe reprezintă o aplicaţie software?

a) Orice sistem de operare
b) O aplicaţie de calcul tabelar
c) Un protocol de comunicaţie
d) Un driver.
73. Care dintre următoarele componente reprezintă un periferic al

sistemului
informatic?
a) Interfaţa grafică cu utilizatorul
b) Memoria RAM
c) Unitatea de dischetă
d) Scanner.
74. Memoria utilizată de un program activ la un moment dat este:

a) ROM
b) RAM
c) Cache
d) CPU.
75. Care este cea mai mică unitate de măsură a informaţiei dintr-un
calculator?
a) Fişier
b) Bit
c) Byte
d) Înregistrare.
5. Care dintre următoarele dispozitive reprezintă un dispozitiv de intrare?

a) Monitorul
b) Boxe
c) Tastatura
d) Modem
1. Care dintre următoarele dispozitive reprezintă un dispozitiv de ieşire?
a) Hard disk
141
b) Monitorul
c) Tastatura
55
d) Mouse-ul
2. Care dintre următoarele dispozitive este dispozitiv de intrare/ieşire?
a) Scanner
b) Imprimanta
c) Touch screen
d) Mouse
3. Care dintre următoarele dispozitive este cel mai bun pentru a crea o copie de
siguranţă a unui fişier de dimensiune 32KB?
a) hard disk extern
b) dischetă
c) DVD
d) CD-ROM
4. Ce reprezintă versiunea unui soft?
a) Un număr care identifică un anumit stadiu al dezvoltării produsului software
b) Un număr ce indică data când a fost creat software-ul
c) Un număr care identifică autorul software-uluî
d) Un număr care indică locul unde trebuie instalat software-ul.
5. Care dintre următoarele dispozitive este utilizat atunci când lucraţi cu o
interfaţă grafică?
a) Imprimanta
b) Mouse-ul
c) Scanner-ul
d) Monitorul.
Care dintre următoarele faze reprezintă prima fază în dezvoltarea unei aplicaţii
software?
a) Implementarea
b) Design
c) Testare
d) Analiză
O reţea de tip WAN este:
a) O reţea de calculatoare în aceeiaşi clădire de birouri
b) O reţea metropolitană
142
c) O reţea ce leagă computere aflate la distanţe geografice mari

d) O reţea de calculatoare care leagă calculatoarele din două clădiri apropiate.
Conectarea computerelor în reţea se realizează pentru:
a) Utilizatorii să poată avea acces partajat la fişiere şi resurse
b) O securitate mai bună a calculatoarelor
c) A elimina folosirea aplicaţiilor de poştă electronică
d) Nici una dintre afirmaţiile de mai sus.
Care din următoarele afirmaţii despre Exlranet este adevărată?
a) Reprezintă o colecţie globală de reţele care comunică între ele
b) Este o reţea concepută în interiorul unei companii
c) Este o reţea a unei companii care include şi utilizatori din afara companiei
d) Oferâ servicii pe Internet persoanelor individuale, şi altor organizaţii
5. World Wide Web reprezintă:
a) Un pachet de aplicaţii multimedia
b) Un set de documente care ajută în pregătirea asistată de calculator
c) O reţea globală de calculatoare legate prin fire telefonice
d) Un set de documente multimedia care pot fi citite de oricine are acces la
Internet.
1. De ce aveţi nevoie pentru a putea utiliza poşta electronică de acasă?
a) Un modem pentru poşta primită şi un modem pentru poşta trimisă
b) Un modem şi o linie telefonică standard
c) Un modem şi o placă de reţea
d) Un modem şi o placă de sunet.
2. Calculatoarele sunt utilizate pentru pregătirea în diverse domenii. Care dintre
următoarele tipuri de pregătire sunt cele mai bune pentru a pregăti oamenii pentru
a rezolva diferite sarcini periculoase?
a) Simulări
b) Grupuri de lucru
c) Seminarii
d) Ateliere.
3. O aplicaţie ce are ca funcţionalitate principală înregistrarea candidaţilor ce
participă la vot electronic este folosită în:
a) Şcoli
b) Spitale
c) Biblioteci
143
d) Guvern.
4. Care dintre următoarele exemple reprezintă modalitatea de pregătire cu
ajutorul unui calculator?
a) CAD
b) CBT
c) CAM of LW.1
5 Care dinlre următoarele afirmaţii descriu conceptul de teleworking?
a) Lucrul într-un birou central şi comunicarea cu alte birouri utilizând o reţea
locală
b) Lucrul acasă prin contact direct cu clienţii şi colegii
c) Comunicarea cu clienţii cu ajutorul unei aplicaţii de poştă electronică
d) Lucrul acasă şi comunicarea cu un birou central utilizând un computer
personal.
Care dintre următoarele dezavantaje este un dezavantaj al folosirii poştei
electronice?
a) Puteţi ataşa fişiere unui mesaj
b) Mesajul poate fi trimis oriunde în lume
c) Reprezintă o metodă de comunicare puţin costisitoare
d) Poate introduce viruşi în calculator.
57
2. Care dintre următoarele concepte reprezintă utilizarea Internetului pentru a
cumpăra produse oniine?
a) Poşta electronică
b) Transfer electronic de date
c) Sistem electronic de mutare
d) Comerţ electronic.
3. De ce este important să aveţi o bună luminozitate atunci când utilizaţi un
calculator?
a) Pentru a îmbunătăţi vederea
b) Pentru a evita pericolul radiaţiilor
c) Pentru a evita afecţiunile asupra coloanei
d) Pentru a evita afecţiunile oculare şi durerile de cap.
4. Care dintre următoarele acţiuni reprezintă un bun exemplu de practici
sănătoase atunci când lucraţi cu un calculator?
a) Reducerea nivelului de iluminare din jurul computerului
144
b) Luarea de pauze dese

c) Poziţionarea tastaturii într-un unghi foarte înclinat.
5. Care dintre următoarele acţiuni poată proteja mediul înconjurător?
a) Păstrarea unei înregistrări a tuturor documentelor electronice pe disc
b) Utilizarea calculatoarelor 24 de ore
c) Reducerea memoriei RAM
d) Reciclarea cartuşelor de imprimantă folosite.
Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă un dezavantaj al documentelor
electronice?
a) Uşurinţă în arhivare şi stocare
b) Găsirea rapidă a documentelor
c) Accesul neautorizat
d) Redenurnirea acestora.
Care dintre următoarele dispozitive le-aţi utiliza dumneavoastră pentru a stoca
copii de siguranţă?
a) Scanner
b) CPU
C) CD-ROM d) Modem Ce reprezintă o aplicaţie antivirus?
a) O aplicaţie software ce are rolul de a trimite viruşi la toate persoanele din lista
de adrese
b) O aplicaţie software ce are rolul de a formata unitatea de dischetă
c) O aplicaţie software ce are rolul de a trimite viruşii identificaţi pe calculatorul
dumneavoastră în calculatoarele din reţea
d) O aplicaţie software ce are rolul de a găsi fişierele virusate şi curăţarea
acestora.
Care dintre următoarele afirmaţii definesc în mod corect pirateria software?
a) Utilizarea fără parolă a unui calculator
b) Vizualizarea neautorizată a aplicaţiilor instalate pe un calculator
c) Copierea neautorizatâ a unei aplicaţii
d) Realizarea unor copii de siguranţă.
58
5. Legislaţia de protecţie a datelor reprezintă:
a) O legislaţie care oferă deţinătorilor ei drepturi de a se proteja împotriva
accesului neautorizat
b) O legislaţie care ajută la promovarea conceptului copyright
145
c) O legislaţie care oferă guvernelor dreptul da a controla datele de acces la
Internet
d) O legisaţie care dă dreptul fiecărui individ de a stabili existenţa datelor
personale, de a le vedea şi de a corecta sau şterge datele incorecte.
1. Care dintre următoarele componente este un element hardware?
a) Imprimanta
b) Baza de date
c) Un browser de Internet
d) O aplicaţie de calcul tabelar.
2. Ce tip de computer este recomandat pentru a stoca o bază de date
guvernamentală care este utilizată partajat de mai mulţi utilizatori?
a) Mainframe
b) Desktop
c) Laptop
d) Staţie de lucru.
3. Cu ajutorul cărui dispozitiv introduceţi date Tn calculator?
a) Imprimanta
b) Monitor
c) Tastatura
d) Modem.
4. Ce dispozitiv aţi alege pentru a crea o versiune digitală a unei fotgrafii?
a) Ploter
b) Imprimanta
c) Mouse
d) Scanner
a) Imprimanta
b) Scanner
c) Touchscreen
d) Tastatura.
1. Alegeţi din lista de mai jos dispozitivul care Nu este un mediu de stocare
permanent
a) Harddisk
b) CD-ROM
c) RAM
d) Banda magnetică.
146
2. Alegeţi dintre afirmaţiile de mai jos de ce se formatează o dischetă

a) Pentru a asigura o protecţie asupra datelor conţinute pe dischetă
b) Pentru a proteja discheta împotriva pierderii
c) Pentru a găsi diferite informaţii pe dischetă
d) Pentru pregătirea dischetei în vederea stocării datelor pe ea.
3. Cu ajutorul cărui software vă gestionaţi fişierele şi directoarele existente pe
hardisk-ul computerului dumneavoastră?
a) Software Utilitar
b) Software-ul sistemului de operare
c) Software-ul de reţea
d) Software-ul de aplicaţii.
4. Care dintre următoarele funcţii reprezintă funcţii ale unui sistem de operare?
a) Realizarea rapoartelor, scrisorilor şi foilor de calcul tabelar
b) Supervizarea şi controlul resurselor unui calculator
c) Scanarea calculatorului şi eliminarea viruşilor
d) Depanarea erorilor apărute în apiicaţii.
5. Ce aplicaţie software aţi alege pentru a introduce date într-o bază de date?
a) O aplicaţie de securitate
b) O aplicaţie de baze de date
c) O aplicaţie antivirus
d) Sistemul de operare
Care dintre următoarele etape este prima etapă ce trebuie realizată atunci când se
realizează o nouă aplicaţie informatică?
a) Planificarea testării aplicaţiei
b) Conceperea sistemului de fişiere
c) Realizarea diagramei fluxului de date
d) Efectuarea analizei elementelor necesare.
Alegeţi tipul de reţea pe care îl aveţi în cadrul calculatoarelor din aceeiaşi clădire
a) WAN
b) LAN
c) GAN
d) Nici una dintre acestea.
Care dintre următoarele afirmaţii descrie cel mai bine conceptul Intranet?
a) Un Intranet poate suporta conectate maxim 3 calculatoare
b) Un Intranet este o reţea privata a unei companii
147
c) Un Intranet este o reţea pe care o puteţi folosi numai acasă
d) Un Intranet reprezintă o reţea globală de calculatoare. Care dintre următoarele
afirmaţii descrie pe scurt Internetul?
a} O mulţime de modem-uri
b) O reţea de reţele
c) O reţea de procesoare
d) O mulţime de hard disk-uri.
Aveţi instalat un modem de 56K. Valoarea 56K se referă la:
a) Costul modemului
b) Mărimea modemului
c) Capacitatea de stocare a computerului
d) Limita maxima de transfer a datelor.
148
BIBLIOGRAFIE
1. Cerchez, Emanuela, Internet, Polirom, Iaşi, 2000.

2. Cerchez, Emanuela; Serban, Marinel, Sisteme de calcul, L&S, Bucureşti,
1998.
3. Cerchez, Emanuela; Serban, Marinel, Tehnologia Informaţiei, L&S
Infonut, Bucureşti, 1999.
4. Ciocoiu, R., Caşcaval, D., Păstrăvanu, A. Iniţiere în programare. Editura
Gheorghe Asachi, Iaşi, 1993.
5. Farcas V. Dicţionar Technic, farcasv@yahoo.com, 2002.
6. Flynn, Jennifer, Gestionarea memoriei, Teora, Bucureşti, 1995.
7. Jamsa, Kris; Lalani, Suleiman; Weakley, Steve, Programarea in Web,
All, Bucureşti, 1997.
8. Kent, Peter, Internet, Teora, Bucureşti, 1995.
9. Krol, Ed; Ferguson, Paula, The Whole Internet for Windows 95,
O’Reilly & Associates, 1995.
10. Marinescu, D.,Trandafirescu, M. Manualul cumpărătorului,
utilizatorului, programatorului de PC. Editura Teora Bucureşti, 1993.
11. Mârşanu, Radu, Sisteme de calcul, Editura Didacticä şi Pedagogicä,
Bucureşti, 1996.
12. Motoc, Marian, Totul despre cache, Chip, iunie 1998.
13. Mueller, Scott, PC — Depanare şi modernizare, Teora, Bucureşti, 1995.
14. Panoiu, A. MS DOS 5.0. Editura Teora, Bucureşti, 1993.
15. Person, Ron et all., Utilizare Windows 95, Teora, Bucureşti, 1997.
16. Ratyus, Maria; Serban, Marinel, Bazele Informaticii (Windows. Word
pentru Windows), Petrion, Bucureşti, 1997.
17. Sandor, Ovidiu, Interconectarea calculatoarelor, Carpe Diem,
Timişoara, 1995.
18. Sandru, A. Personal Computers. Prezentarea sistemului de operare
MS DOS. Colecţia Tehnocrat, Bucureşti, 1990.
19. Schulman, Andrew, Totul despre... Windows 95, Editura Tehnicä,
Bucureşti, 1996.
149
Bibliografie
20. Şerbănaţi, L.D. Limbaje de programare şi compilatoare. Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1987.
21. Tanenbaum, Andrew, Reţele de calculatoare, Computer Libris Agora,
Bucureşti, 1998. La Bible PC, Editions Micro Application.
22. Ţepelea, V. Calculatoare personale. MS DOS 4.01. Editura Teora,
Bucureşti, 1991.
150
152
CUPRINS
1 SCURT ISTORIC ........................................................................................................1
2 NOŢIUNI INTRODUCTIVE .........................................................................................8
2.1 CUM FUNCŢIONEAZĂ UN CALCULATOR ? .................................................................8

2.1.1 Prelucrarea (procesarea) informaţiilor.......................................................8
2.1.2 Stocarea (memorarea) informaţiilor...........................................................9
2.1.3 Transferul şi comunicarea informaţiilor ...................................................10
2.1.4 Informaţie analogică şi informaţie digitală ...............................................11
2.1.5 Hardware şi Software ..............................................................................16
3 SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS ........................................................................46
3.1 GENERALITĂŢI DESPRE SISTEMELE DE OPERARE ..................................46

3.2 SISTEMUL DE OPERARE MS - DOS ..............................................................48
3.2.1 Organizarea informaţiilor în sistemul de operare MS – DOS ..................48
3.2.2 Comenzi interne ale sistemului de operare MS-DOS .............................50
3.2.3 Comenzi externe ale sistemului de operare MS-DOS ............................51
3.2.4 NORTON COMMANDER ........................................................................52
4 SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS 98 ...............................................................57
4.1 SUPRAFAŢA DE LUCRU (DESKTOP) ............................................................57

4.2 TEHNICI DE UTILIZARE A MOUSE-LUI..........................................................62
4.3 FERESTRE, MENIURI ŞI BUTOANE...............................................................64
4.4 SISTEMUL DE FIŞIERE UTILIZAT ÎN WIN 98 .................................................70
4.4.1 Tipuri de fişiere ........................................................................................72
4.4.2 Managementul fişierelor cu Windows Explorer .......................................74
4.5 CONTROL PANEL ...........................................................................................84
4.5.1 Adăugarea şi configurarea componentelor hardware – Add New
Hardware 84
4.5.2 Configurarea mouse-lui ...........................................................................86
4.5.3 Configurarea tastaturii .............................................................................87
4.5.4 Configurarea datei şi timpului sistemului.................................................88
4.5.5 Configurări regionale ...............................................................................89
4.5.6 Configurarea ecranului ............................................................................89
4.5.7 Configurarea proprietăţilor sistemului......................................................92
4.5.8 INSTALĂRI DE SOFTWARE...................................................................94
4.6 UTILIZAREA FLOPPY DISCULUI (DISCHETEI)...........................................................96
4.7 UTILIZAREA COMPACT DISCURILOR...........................................................98
4.8 OPERAŢII DE MENTENANŢĂ .......................................................................100
5 MIC DICŢIONAR DE TERMENI IT .........................................................................103
A.......................................................................................................................................104
B...................................................................................................................................... 105
C...................................................................................................................................... 106
D...................................................................................................................................... 108
E...................................................................................................................................... 111
F ...................................................................................................................................... 112
G ..................................................................................................................................... 113
H...................................................................................................................................... 114
I ....................................................................................................................................... 115
J ...................................................................................................................................... 116
K...................................................................................................................................... 116
L ...................................................................................................................................... 116
M ..................................................................................................................................... 117
N...................................................................................................................................... 119
O ..................................................................................................................................... 119
P...................................................................................................................................... 120
Q ..................................................................................................................................... 122
R...................................................................................................................................... 123
S...................................................................................................................................... 124
6 TESTE GRILĂ ........................................................................................................ 126
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................... 149
154

Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bazele Utilizarii Calculatoarelor Partea I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bazele utilizării calculatoarelor

1. Etapa instrumentelor de calcul

2. Etapa maşinilor mecanice de calcul

- 1823. Ch.Babbage proiectează primul calculator cu execuţie automată a

3. Maşini electromecanice de calculat

4. Maşinile electronice de calcul cu program memorat

Primele calculatoare realizate cu tuburi electronice

J.W. Mauchly şi J. Von Neumann. Cu aceasta ocazie s-a folosit ideea de a

Având în vedere tehnologiile utilizate în construcţia calculatoarelor, începând

Generaţia a II-a (1957 - 1963)

Generaţia a III-a (1964 -1981)

4. 3. Exemple de calculatoare: IBM 360-370, PDP11/XX, Spectra 70,

Generatia a IV-a (1982 - 1989)

4. Tehnologia telecomunicaţiilor: dezvoltarea extensiva a sistemelor distribuite,

2.1.1 Prelucrarea (procesarea) informaţiilor

2.1.2 Stocarea (memorarea) informaţiilor

utilizate la realimentare calculatorului), este folosită numai în timpul funcţionării

2.1.3 Transferul şi comunicarea informaţiilor

continuu de informaţii între memoria RAM şi celelalte dispozitive din calculator.

2.1.4 Informaţie analogică şi informaţie digitală

Informaţia digitală are un număr finit de valori într-un domeniu limitat.

2.1.4.1 Informaţia binară

2.1.4.2 Baze de numeraţie

2.1.4.3 Unităţi de măsură pentru cantitatea de informaţie

2.1.5 Hardware şi Software

2.1.5.1 Ce este un program?

Programul pentru rezolvarea problemei de mai sus conţine, de fapt, nu soluţia

2.1.5.2 Componente hardware

Unitatea de dischetă (floppy-disk) - un dispozitiv de memorie pentru stocarea de

2.1.5.3 Informaţii suplimentare despre componentele hardware

Fig.2.1 Tipuri de carcase utilizate la PC-urile actuale.

Facilităţi Keyboard-PowerUp, Wake-on-alarm, Wake-on-ring, Wake-on-Lan

Fig. 2.2 Imaginea unei surse pentru alimentarea calculatorului.

Fig. 2.3 Placa de bază a unui PC modern.

Fig. 2.4 Microprocesoare PENTIUM produse de Intel.

Fig. 2.5 Plăcuţe de memorie RAM.

Orice program lansat în execuţie procesează diverse date. În perioada procesării

Fig. 2.6 Aspectul unei plăci video.

Fig. 2.7 Monitoare actuale.

Performanţele monitorului influenţează sensibil calitatea lucrărilor grafice pe

Fig. 2.8 Aspectul unui hard-disk.

Fig. 2.9 Unitate floppy şi dischete.

Fig. 2.10 O unitate CD-R, un CD şi o unitate CD-RW.

Fig. 2.11 Aspectul unei plăci de sunet.

Fig. 2.12 Boxe şi căşti audio.

de stocare externă a datelor. Orice calculator ar trebui să aibă cel puţin un

Fig. 2.13 Porturi de comunicaţie pe partea spate a carcasei.

Fig. 2.14 Tastatură.

Apăsarea tastei Home determină saltul cursorului de editare la început de

Fig. 2.15 Diferite forme de mouse.

ecran în mod sincron cu mişcarea fizică a dispozitivului – dacă mişti mouse-ul

Fig. 2.16 Modemuri.

Fig. 2.17 Model de placă de reţea

poată fi transmise de la un calculator la altul, ca să poată opera cu ele toţi angajaţii

Fig. 2.18 Modele de hub-uri

Fig. 2.19 Modele de imprimante.

transformând informaţia grafică în informaţie digitală, care apoi poate fi afişată pe

Fig. 2.20 Scannere.

Cel mai adesea, scanner-ul se conectează la portul de comunicaţie paralelă al

3 SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS

Pentru a funcţiona, orice calculator are nevoie de programe. Totalitatea

Fig. 3.1 Interacţiunile dintre componentele sistemului software şi hardware.

Sistemul de operare reprezintă elementul central al oricărui sistem de calcul.