ÎNCRENGĂTURA XANTHOPHYTA1

În această încrengătură sunt incluse cca. 575 specii, grupate în 120 genuri,
caracterizate prin:
- celule motile biflagelate, cu flageli inegali (heteroconţi); flagelul lung este orientat
spre înainte şi poartă peri flagelari, dispuşi bipectinat (flagel pantonematic); flagelul scurt este
lipsit de peri (acronematic) şi orientat spre înapoi sau lateral;
- cloroplaştii conţin clorofila a şi foarte rar clorofila c, caroteni (β caroten) şi
xantofile: diadinoxantina, vaucherioxantina, heteroxantina; din combinaţia pigmenţilor rezultă
culoarea galben-verzuie a acestor alge, adesea clorofilele fiind mascate de către xantofile;
- stigma, la stadiile motile, este localizată în interiorul cloroplastului;
- peretele celular este celulozic, adesea constă din suprapunerea a două jumătăţi;

Morfologia talului
Talul xantofitelor este divers, de la monadal la rizopodial, cocal, capsal, sifonal şi
chiar trichal, ramificat şi neramificat. Cel mai întâlnit tip este cel monadal, imobil. Puţinele
specii mobile în stadiu vegetativ, se deplasează cu ajutorul celor doi flageli, prin mişcări
amoeboidale sau prin combinarea celor două modalităţi. La speciile imobile se întâlnesc stadii
mobile, flagelate – zoospori sau gameţi.

Alcătuirea celulară
Învelişul celular
Peretele celular, prezent la speciile sifonale, cocoide şi filamentoase, este alcătuit din
celuloză şi pectină. La unele specii acesta se poate mineraliza, fiind impregnat cu SiO 2 (silice)
sau CaCO3. La unele genuri (Tribonema sp.) peretele celular este format din piese (jumătăţi)
în forma literei „H”, ce alcătuiesc talul filamentos. La aceasta, asemănător diatomeelor,
peretele celular este alcătuit din două părţi (jumătăţi) de vârstă diferită.
Plastidomul
Este reprezentat printr-un număr variabil de cloroplaşti, de la unu – patru
(Pleurochloris) la numeroşi (Botrydium, Vaucheria). Învelişul cloroplastului este
tetramembranar – două membrane sunt proprii cloroplastului, celelalte două aparţin reticulului
endoplasmic. Tilacoidele sunt grupate câte trei, nefuzionate. Pirenoizii, atunci când sunt
prezenţi, sunt dispuşi în interiorul cloroplastului şi întotdeauna sunt străbătuţi de către
tilacoide.
Produşii de asimilaţie sunt diverşi, de la compuşi cu greutate moleculară mică –
manitol, glucoză – acumulaţi în cloroplast, la grăsimi (uleiuri), depozitate în afara
cloroplastului.
Nucleul
De cele mai multe ori este unic; speciile sifonale sunt plurinucleate, stare ce poate
apare şi la specii cu alte tipuri de tal, la maturitate.
Vacuolele contractile
Apar la numeroase specii, permanent sau în anumite stadii de dezvoltare.
Formele de rezistenţă
Ca şi forme de rezistenţă apar endociştii, formaţi prin depunerea în jurul nucleului a
unui strat de citoplasmă, la exteriorul căruia se sintetizează apoi două valve (una mai mare,
cealaltă mai mică) de natură pectică sau silicifiate. În condiţii favorabile, nucleul se divide
repetat, rezultând numeroşi zoospori, prin care algele se înmulţesc asexuat. La Botrydium, la
nivelul zonei rizoidale, se pot forma hipnospori, prin apariţia unui perete despărţitor. Aceştia
sunt plurinucleaţi şi înveliţi la exterior de o membrană groasă.
Nutriţia
Este predominant autotrofă, dar există şi specii heterotrofe şi chiar parazite.
1
- gr. xanthos – galben;
 Înmulţirea
Vegetativ xantofitele se înmulţesc prin bipartiţia celulelor la formele unicelulare,
respectiv fragmentarea talului la cele pluricelulare.
Asexuat înmulţirea se face prin spori, ce pot fi zoospori (biflagelaţi sau poliflagelaţi,
uninucleaţi sau plurinucleaţi) sau aplanospori (lipsiţi de flageli).
Reproducerea se realizează prin izogamie, anizogamie şi oogamie. Izogamia este
întâlnită la Tribonema sp., în timp ce la Botrydium sp., există şi izogamie şi anizogamie. Aici,
la exteriorul talului, se formează evaginaţii ce conţin citoplasma şi numeroşi nuclei. Acestea
se separă ulterior de tal printr-un perete şi se transformă în gametangii. Izogameţii sau
anizogameţii vor fi uninucleaţi şi biflagelaţi. Prin contopirea acestora se formează zigotul, ce
se va divide meiotic, rezultând noi plante.
La Vaucheria sp. se întâneşte oogamia. Gametangiile se vor forma la extremităţile
talului. Cel bărbătesc – anteridia – este cilindric şi spiralat, la nivelul său rezultând numeroşi
anterozoizi biflagelaţi, uninucleaţi. Gametangele femeiesc – oogonul – este globulos şi
conţine o singură oosferă. Prin fecundarea acesteia de către anterozoizi se formează zigotul,
care, prin diviziuni repetate, prima fiind meiotică, va da naştere unei noi alge.
Reproducerea nu este un proces comun în cadrul acestui grup. A fost semnalată doar
la aceste trei genuri, ciclul biologic fiind de tip monogenetic, haplofazic.

Răspândire în natură (habitat)

Xantofitele sunt întâlnite mai frecvent în apele dulci sau în stratul superficial al
solului (edafice) şi mai rar în mediul marin. Apar mai ales în perioadele reci ale anului sau în
etajele montane sau subalpine. Puţine dintre ele sunt planctonice, cele mai multe vegetează ca
alge fixate pe diverse substraturi. Pot fi întâlnite în medii aparte – ape acide, turbării, ape cu
pH alcalin (medii cu substrat calcaros), în funcţie de preferinţe.

Clasificare
Încrengătura (phylum) Xantophyta se divide în şase clase:
- Clasa Rhizochlorophyceae
- Clasa Heterochlorophyceae
- Clasa Heterocapsophyceae
- Clasa Heterococcophyceae
- Clasa Heterotrichophyceae
- Clasa Heterosiphonophyceae.