“BALTAGUL”

de Mihail Sadoveanu

=roman interbelic,realist=

Romanul este o creatie epica in proza,de mari dimensiuni,cu o actiune dezvoltata pe mai multe
planuri,antrenand un numar mare de personaje,bine individualizate.

Opera literara,”Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un roman social,publicat in anul 1930,fiind

considerat o monografie a satului traditional romanesc,deoarece ilustreaza traditiile si
obiceiurile romanesti,atmosfera epocii.Acesta se incadreaza in realismul
interbelic,observandu-se inspiratia mitica,proiectata intr-o civilizatie pastorala (cu oieri
etc),pe un scenario politest foarte dinamic.

Punctul de plecare al romanului este “balada Miorita”, asa cum sugereaza autorul chiar din
motto:”Stapane,stapane/Mai cheama s-un cane”.

Opera dezvolta o tematica ampla,implicand,nu doar atitudinea omului in fata mortii,ci si

calatoria,iubirea,datoria,initierea,familia,dreptatea,credinta,relatia cu Universul,”de semne si
minuni” a satului.Viziunea lui Sadoveanu asupra lumii muntenilor este una monografica,vizibila
in ilustrarea traditiilor,a superstitiilor,dar si una realista,prin infatisarea calatoriei Vitoriei si
a lui Gheorghita,a rautatii umane,a dorintei de parvenire,prin crima si inselaciune si a
incapacitatii autoritatilor de a face dreptate.

Constructia epica (modul de construire al textului) adopta formula clasica a romanului,bazat

pe perspectiva narativa obiectiva si narator omniscient,discursul narativ,evidentiind trei
parti:de la inceput pana la plecarea in cautarea lui Nechifor Lipan (capitolele 1-6),din acest
punct pana la gasirea celui cautat (capitolele 7-13),continuand cu ritualul inmormantarii si cu
savarsirea actului justitiar (capitolele 14-16).Incipitul romanului este marcat de schitarea
unei legende rostite pe la petreceri de catre Nechifor,aratandu-se importanta acestuia in
text.Pornind de la imaginea Vitoriei,care toarce pe prispa cu gandul la sotul ei plecat,autorul
proiecteaza in linii mari,cadrul de viata al muntenilor.Existenta lor este guvernata de datina
si de natura,nimic nu iese din traditie.

Subiectul este organizat riguros,pe 16 capitole,toate avand-o in centru,ca personaj

principal,pe Vitoria Lipan,in cautarea si descoperirea ucigasilor sotului ei.Asteptandu-l,intr-o
toamna tarzie,sa se intoarca de la Dorna,unde se dusese ca sa cumpere oi,femeia primeste o
scrisoare de la Gheorghita,care o anunta ca Nechifor nu a ajuns la ei. (trebuia sa coboare cu
turmele la iernat si el nu a ajuns).Avand un vis infricosator,aceasta se duce la parintele
Danila sa ceara un sfat,la baba Maranda,ghicitoarea satului,care ii spune ca sotul ei si-a
gasit “pe alta”.Vitoria porneste la drum impreuna cu Gheorghita,in cautarea sotului
disparut,dupa ce anunta autoritatile,isi duce fata la manastire,vinde produse pentru a procura
banii de drum si se ingrijeste de gospodarie,ceea ce constituie si intriga.Calatoria celor doi
contituie desfasurarea actiunii,acestia reconstituind traseul lui Nechifor,facand o serie de
popasuri:Gura Bicazului,Calugareni,Farcasa,Vatra Dornei,Paltinis,Brosteni,Borca.La Borca
intalnesc o cumetrie/botez,iar la Cruci o nunta,pe care Vitoria,pe care Vitoria le percepe ca
semne rau-prevestitoare.Intreband din sat in sat,isi da seama ca sotul ei a disparut intre
Suha si Sabasa.Cu ajutorul cainelui regasit,Lupu,munteanca descopera intr-o rapa,ramasitele
lui Lipan,in dreptul crucii talienilor (??).Ultima parte a romanului constituie sfarsitul drumului
celor doi,implicand ancheta politiei,inmormantarea,parastasul lui Nechifor Lipan,demascarea si
pedepsirea ucigasilor.
Timpul desfasurarii actiunii este relativ,clar precizat(aproape de Sfantul Andrei,Postul
Mare,”10 martie”,”catrea sarbatorile de iarna”),iar spatiul este mobil,implicand satul Magura
Tarcaului (de unde erau ei),zona Dornelor si a Bistritei,Cristesti si Balta Jijiei.

Secvente semnificative:

Semnificatiile romanului,pot fi urmarite la mai multe

niveluri,precum:social,moral,afectiv,initiatic(??).Totul se bazeaza pe calatoria Vitoriei
Lipan,care isi cauta sotul,observandu-se iubirea si datoria.Scena descoperirii acestuia este
minutios pregatita de catre autor,chiar si natura participand la emotiile si trairile personajului
feminin.Linistea mortii este strapunsa de strigatul-bocet al Vitoriei,care isi cheama sotul cu
numele lui de taina:Gheorghita!

Finalul romanului pune in valoare intuitia,inteligenta,curajul personajului feminin.Memorabila

este,din acest punct de vedere,secventa de la prasnicul de inmormantare,in care eroina,stie
sa exploateze momentele de tensiune psihologica,ale vinovatilor.Apeland la resursele dramatice
ale dialogului,autorul urmareste starea de nervozitate,a lui Calistrat Bogza,ce isi arata
vulnerabilitatea,sub asaltul insinuarilor Vitoriei.Dupa ce aceasta ii demasca pe cei
doi,Calistrat Bogza si Ilie Cutui,munteanca are curajul de a-si continua viata:”Ne-om intoarce
iar la Magur,ca sa luam de coada toate cate am lasat”.

Personajul principal este Vitoria Lipan,care reuneste mai multe roluri si tipologii:este agentul
justitiei,sotie iubitoare si fidela,mama plina de griji si cea care modeleaza personalitatea lui
Gheorghita.In descoperirea adevarului o ajuta,nu numai oamenii,ci si natura,aceasta devenind
un suprapersonaj.Portretul acesteia este construit cu ajutorul carcterizarii indirecte,dar si
directe,intruchipand un personaj complex,dand dovada de multa istetime.

Caracterizarea indirecta se desprinde din multitudinea de fapte,gesturi,ganduri,relatii si chiar

din numele personajului.Astfel,Vitoria,comunica cu Nechifor,dincolo de moarte,ca dovada a
iubirii care supravietuieste timpului si legilor firii:”Dac-a intrat el pe celalalt taram,O-i intra
si eu dupa dansul!”Este foarte descurcareata si reuseste sa isi duca la bun sfarsit planul.Pe
Gheorghita il initiaza in viata,il responsabilizeaza si il maturizeaza prin actul justitiar pe care
el insusi il infaptuieste.Vitoria se initiaza in moarte,coborand simbolic in infern,odata cu sotul
ei,de unde pare a se intoarce,vindecata de ura si impacata cu ideea disparitiei lui.

Eroina are schitate trasaturile fizice,prin caracterizarea directa,realizata de catre

narator:”Nu mai era tanara,dar avea o frumusete neobisnuita in privire,”Ochii ii straluceau ca
intr-o usoara ceata,in dosul genelor lungi si rasfirate in carligase”.Desi este o femeie simpla
din Magura Tarcaului,nestiutoare de carte,ea da dovada de insusiri
superioare:inteligenta,discretie,cinste,intuitie,fiind asemanata cu “Hamlet feminin”,de catre
George Calinescu.

Celelalte personaje ii pretuiesc atributele,fiecare judecandu-le in functie de relatiile pe care

le are cu acestea.Gheorghita este uimit de intuitia ei:”Mama asta trebuie sa fie
farmecatoare;cunoaste gandul omului.Oamenii adunati la prasnic/parastas,nestiind adevarul,se
intreaba de ce “muierea asta straina umbla cu pilde si rautati”.Aceasta isi recunoaste
statutul:”Eu sunt cea mai nacajita si mai amarata de pe lumea asta,am ramas vaduva si
saracita…”.

ARTA NARATIVA:

In plus,din punctul de vedere al artei narrative,se poate observa,prin limbaj,o civilizatie

aparte.Naratiunea este modul predominant de expunere utilizat,sustinut prin descrierea de
atmosfera,prin cea portretistica,in timp ce dialogul imprima dinamism intamplarilor.Autorul
apeleaza si la tehnici moderne,precum:stilul,indirect liber si monologul interior,pentru a
construi opera.
Creatia literara,”Baltagul” de Mihail Sadoveanu,este considerat un roman politist,in care se
investigheaza o disparitie,descoperindu-se o crima,faptuitorii fiind depistati.

Asadar,romanul sadovenian,constituie o capodopera a literaturii romane,ce ilustreaza

atitudinea omului in fata mortii,fiind o monografie a satului patriarhal romanesc.