Cucu Albert-Beniamin_TP_IV_2022

EXEGEZA PASAJULUI NOUTESTAMENTAR FILIPENI 2:6-7

DINTR-O PERSPECTIVĂ CHRISTOLOGICĂ

În raportul NT sunt prezenți doi termeni care fac referire la cele două Persoane
divine, Tatăl și Fiul1. În dreptul Tatălui este folosit termenul Dumnezeu/Theos2 și în
dreptul lui Iisus termenul Domnul/Kyrios3, dar se va observa că în NT termenul de
Theos se aplică și Persoanei lui Iisus, referind-Se la divinitatea și egalitatea ontologică
cu Tatăl.4 Texte precum Ioan 1:1-3 și 1:18, 2:28; Rom. 9:5; Tit 2:13, Evrei 1:8 și 2
Petru 1:11 Îl prezintă pe Iisus ca fiind Theos, fiind Dumnezeu adevărat din eternitate.5
În continuare se vor analiza acele texte care prezintă divinitatea lui Iisus și pe care
autorul le-a considerat cele mai relevante pentru cercetarea secțiunii prezente.

a. Filipeni 2:6-7

„El (Iisus), măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să
fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat chip de rob, făcându-
Se asemenea oamenilor”.6

Pasajul oferit de apostolul Pavel în Fil. 2:6-7 este unul dintre cele mai relevante
pasaje care vorbesc despre natura divină a lui Iisus Christos7. Pe fundalul acestor texte s-a
dezvoltat o „Hristologie kenotică” fiind folosit termenul din greacă, kenoo, care înseamnă
„a se goli”, „a se destitui”, „a se priva de un drept, titlu, putere, rang”8, iar kenoza este
conceptul creștin care se ocupă cu studiul divinității lui Iisus și ridică întrebări precum: „La
cât de mult din natura Sa divină a renunțat Isus prin întruparea Sa? Altfel spus, la câte
dintre atributele Sale divine a renunțat El prin evenimentul întrupării? A renunțat parțial,

1
Titlul de Fiu în dreptul lui Iisus Christos arată divinitatea Sa, prin acest Titlu Christos își arată prerogativele
Sale divine, iar acest Fiu al Omului a iertat păcatele și Cel care poate ierta păcatele este doar Dumnezeu, prin
urmare, Titlul de Fiu al lui Dumnezeu înseamnă egalitate ontologică în sensul deplinătății divinității lui Iisus
(vezi E. Earle Ellis, „Deity-Christology in Mark 14:58” în jesus of Nazareth Lord and Christ, Edited by Joel
B. Green, Max Turner, Carlise UK, The Paternoster Press 1994, 192-23).
2
Wayne Grudem, Teologie sistematică., Introducere în doctrinele biblice, 572 și Gerhard Pfandl, „Trinitatea
în Scriptură”, 157.
3
Ibid. și Georges Steveny, Întruparea Infinitului: Isus Hristos (Pantelimon: Ed. Viață și Sănătate 2017, 175-
178; Joseph Ratzinger, Papa Bendict al XVI-lea, Isus din Nazaret, 276-277.
4
Wayne Grudem, Teologie sistematică., Introducere în doctrinele biblice, 572.
5
Ibid.
6
Adăugirile și sublinierile aparțin autorului acestei lucrări.
7
Gerhard Pfandl, „Trinitatea în Scriptură”, în Trinitatea în lumina Revelației (București: Ed. Viață și
sănătate, 2007), 159.
8
Zoltan Szallos-Farkas., Dumnezeu, Scriptura și Biserica, tratat de teologie, hristologie și spiritualitate.,
243.
Cucu Albert-Beniamin_TP_IV_2022

total sau nu a renunțat la nici unul dintre atributele lui Dumnezeu?”9 Studiul kenozei este
unul elaborat, iar pasajul din Fil. 2:6-7 prezintă o paletă variată de idei și interpretări, prin
urmare, secțiunea aceasta nu va aborda fiecare element al kenozei și ce înseamnă conceptul
kenotic în întregime, ci se va ocupa doar de exegeza pasajului pentru a argumenta natura
ontologic identică a lui Iisus cu Tatăl.10

Filipeni 2:6-7 prezintă în contrast cele două naturi ale lui Iisus: „El (Iisus), măcar
că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu
Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea
oamenilor”.11 Cele două naturi sunt prezente aici prin uzanța sintagmelor: „chipul lui
Dumnezeu” reprezentând natura divină, iar „chip de rob” reprezentând natura umană a lui
Iisus Christos. Pentru a înțelege cum Pavel prezintă pe Iisus ca fiind egal cu Dumnezeu
trebuie să se analizeze trei termeni din greacă: a) morphe, b) harpagmos și c) isos, iar
pentru acest aspect se va reitera Fil. 2:6 precizând atât în română, cât și în greacă termenii:
„El (Iisus), măcar că avea chipul (morphe) lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de
apucat (harpagmos) să fie deopotrivă (isos) cu Dumnezeu.”.

1) Termenul morphe, care înseamnă „formă” sau „înfățișare”, descrie natura reală a
unui lucru, descrie esența unui anumit lucru.12 Mai mult decât atât, morphe prezintă toate
caracteristicile și atributele naturii esențiale ale lui Dumnezeu.13 Morphe înseamnă natură,
caracter.14 Pavel prin cuvintele: „El, măcar ca avea chipul
(morphe/natură/esență/caracteristici esențiale/atribute) lui Dumnezeu/Theos...” dorește să
transmită realitatea și adevărul că Iisus avea chipul, în sensul de natura/morphe a lui
Dumnezeu/Theos, adică Iisus era egal din punct de vedere ontologic cu Dumnezeu Tatăl
din veșnicii privind toate atributele divinității. Prin expresia „chipul lui Dumnezeu” trebuie
să se înțeleagă „natura esențială și caracterul lui Dumnezeu” adevărat15 care arată spre
9
Stephen Evans, Exporing Kenotic Christology: The Self-Emptying of God (Oxford: University Press, 2006,
citat de Zoltan Szallos-Farkas, Dumnezeu, Scriptura și Biserica, tratat de teologie, hristologie și
spiritualitate (Cernica: Editura Universității Adventus, 2019), 243.
10
Mai mult informații despre teoria Kenosis vezi Wayne Grudem, „Persoana lui Cristos” în Teologie
Sistematică. Introducere în doctrinele biblice, 578-581.
11
Adăugirile și sublinierile aparțin autorului acestei lucrări.
12
Gerhard Pfandl, „Trinitatea în Scriptură”, în Trinitatea în lumina Revelației (București: Ed. Viață și
Sănătate, 2007), 160.
13
Francis D. Nichol, The Seventh-Day Adventist Bible Commentary, vol. 7 (Review and Herald Publishing
Association, 1978; 2002), 154.
14
James Swanson, Dictionary of Biblical Languages with Semantic Domains : Greek (New Testament) (Oak
Harbor: Logos Research Systems, Inc., 1997) și W. Poehlmann, Exegetical Dictionary of the New Testament
(Ed. H. Balz și G. Schnneider, Eermans 1981).
15
Gerald F. Hawthorne, Word Biblical Commentary : Philippians, vol. 43, Word Biblical Commentary
(Dallas: Word, Incorporated, 2004), 114.
Cucu Albert-Beniamin_TP_IV_2022

divinitatea lui Iisus Christos.16 Apostolul Pavel vorbește despre Întruparea lui Christos în
Fil. 2:7 prin sintagma: „și a luat chip de rob”. Expresiile „chipul lui Dumnezeu” și „chip de
rob” trebuie văzute într-un contrast al ontologiei lui Christos. „Chip de rob” face aluzie la
Întruparea lui Christos și transmite imaginea că Iisus Christos a luat asupra Sa natura
umană în adevăratul sens al cuvântului însușindu-Și natura reală cu toate caracteristicile
naturii umane, excepție făcând natura păcătoasă a omului. Tot astfel, același termen
morphe/chip al lui Dumnezeu arată către natura Sa divină, către preexistența Sa
dumnezeiască.17 Un aspect care trebuie amintit în acest punct este că Iisus avea natură isos
cu Dumnezeu, adică aceeași natură, o natură identică, coegal cu Tatăl în natură, pe când,
Iisus a luat natură pe deplin umană, dar Pavel în același context proxim folosește termenul
homoios, care înseamnă o natură asemănătoare cu a oamenilor, ci nu identică fiindcă
pentru identic, Pavel folosește isos în Fil. 2:6.18 În urma acestei scurte analize asupra
termenului morphe se poate concluzia că natura identic-ontologică a Fiului, Iisus Christos
cu Tatăl având o natură divină identică arătând coegalitatea ontologică.

2) Termenul harpagmos, care înseamnă ”apucare”, „jefuire”, „un lucru luat”, „ceva
de apucat”, „un premiu”19, acest harpagmos provine de la harpazo, care înseamnă „a
apuca”, „a pretinde pentru sine cu râvnă”, „a lua prin forță”.20 Dumitru Cornilescu a tradus
cu „un lucru de apucat” (Fil. 2:6) ceea ce este corect, însă, harpagmos înseamnă a lua ceva
cu forța sau prin forță, apelând la acte violente pentru a apuca ceva21 ceea ce Pavel exclude
ca aplicându-Se la Iisus prin cuvintele: „totuși n-a crezut ca un lucru de apucat (un lucru
luat cu forța/să apeleze la forță/presiune) să fie deopotrivă cu Dumnezeu” (Fil 2:6). Cu alte
cuvinte, Iisus nu a abuzat, nu a luptat, nu a luat cu forța, nu a furat natura/morphe a lui
Theos/Dumnezeu, ci El, Iisus o avea prin Sine Însuși. Această imagine paulină a lui Iisus
care nu a apucat cu forța coegalitatea ontologică cu Tatăl arată spre îngerul care a crezut că
poate lua cu forța, sau prin intermediul forței, prin luptă și să apuce egalitatea ontologică a
Tatălui și să fie și el coegal cu Tatăl, acest înger, numit și Satana a vrut să ia cu forța ce nu
se poate, adică natura divină a Tatălui. Profetul Isaia prezintă astfel această dorința a lui
Lucifer să apuce cu forța natura divină a lui Dumnezeu: „Tu ziceai în inima ta: Mă voi sui
16
Fernando Canale, „Doctrina despre Dumnezeu”, în Teologia baza biblică a credinței Adventiste (Editor:
Raoul Dederen; Traducător: Gianina Floricel; vol. 1; Pantelimon: Editura Viață și Sănătate, 2016), 196.
17
Raoul Dederan, „Hristos: Persoana și lucrarea Sa”, în Teologia baza biblică a credinței Adventiste (Editor:
Raoul Dederen; Traducător: Ștefan Bărbulescu; vol. 1; Pantelimon: Editura Viață și Sănătate, 2016), 254-55.
18
Pentru mai multe informații cu privire la acest subiect consultă Zoltan Szallos-Farkas, „Întruparea lui Isus
Hristos și păcatul în Hristologia lui Ellen White”, în Dumnezeu, Scriptura și Biserica, 259-295.
19
Francis D. Nichol, The Seventh-Day Adventist Bible Commentary, vol. 7, 154.
20
Ibid.
21
James Swanson, Dictionary of Biblical Languages with Semantic Domains : Greek (New Testament).
Cucu Albert-Beniamin_TP_IV_2022

în cer, îmi voi strica ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi
ședea pe muntele adunării dumnezeilor la capătul miazănoaptei mă voi sui pe vârful
norilor, voi fi ca Cel preaînalt” (Is. 14:12-14). Dorința lui Lucifer de a fi ca Cel Preaînalt
arată că a încercat să fure, să apuce cu forța natura divină a Tatălui. Războiul cosmic
avându-l pe Satan ca protagonist se poate vedea în Dan. 8:10-12 și Apoc. 12:4. Ceea ce a
făcut Satan arată că a dorit să apuce cu forța ceea ce era peste înțelegerea Sa, adică să
„fure” natura lui Dumnezeu pentru a fi ca Cel Preaînalt (Is. 14:14). Pavel așază în contrast
pe Iisus și pe Satan; Iisus Christos fiind Dumnezeu adevărat din veșnicii care era
deopotrivă, identic/isos cu Dumnezeu Tatăl S-a smerit atât de mult încât a îmbrăcat
divinitatea Sa în trup omenesc, de fapt, aceasta este esența actului salvific al întrupării
(Ioan 1:1-3, 14) nefolosindu-Și puterea de Dumnezeu absolut deloc în scopul propriu, în
mod deosebit în lupta cu păcatul, ci El, Iisus a fost într-o continuă dependență de Tatăl
pentru tot ce a făcut pe pământ (Ioan 17:21-25). În schimb, Satan, a dorit să fie deopotrivă
sau identic/isos cu Dumnezeu Tatăl, dar această dorința egoistă, de altfel, l-a făcut să
devină împotrivitorul lui Dumnezeu și promotorul răului, inițiatorul răului. Prin urmare,
nicio ființă creată nu poate fi deopotrivă/identic/isos cu Dumnezeu Tatăl, ci doar
Dumnezeul Trinitarian manifestat prin cele trei Persoane divine pot fi coegale, coeterne
ontologic în Ființarea lor Trinitariană. Iisus este deopotrivă/identic cu Tatăl în privința
naturii lor ontologică a divinității.

Ultimul termen care va fi analizat este 3) isos, care înseamnă „egal”, „egalitate”22,
„la fel” sau „același”23, adică Iisus era egal, era la fel cu Tatăl al ontologiei lor, Tatăl și Fiul
sunt egali prin Însăși natura Lor divină. Cu toate că Iisus a fost morphe a lui Theos nu a
dorit să fure acest statut și să abuzeze de natura Sa divină în uzul propriu al luptei Lui cu
Satan, ci El fiind Isos/egal/identic cu Tatăl a dorit să se facă asemănător omului pentru a
putea duce la îndeplinire Planul Mântuirii. Egalitatea ontologică pe care Pavel o așază în
Fil. 2:6 arată dragostea nemăsurabilă a lui Iisus astfel încât, El, Iisus fiind egal/identic cu
Tatăl totuși a renunțat la slava Sa divină pentru ca omul să fie mântuit:24 „și acum, Tată,
proslăvește-Mă la Tine însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea” (Ioan
17:5). Acest text arată la ce a renunțat Iisus Christos pentru ca Planul Mântuirii să fie
împlinit. Cu toate că El era Dumnezeu adevărat, cu toate că avea natura identică cu Tatăl și
Și-a păstrat natura de Dumnezeu și după actul Întrupării a ales să nu Se folosească de

22
Francis D. Nichol, The Seventh-Day Adventist Bible Commentary, vol. 7, 154–155.
23
James Swanson, Dictionary of Biblical Languages with Semantic Domains : Greek (New Testament).
24
Francis D. Nichol, The Seventh-Day Adventist Bible Commentary, vol. 7, 154–155.
Cucu Albert-Beniamin_TP_IV_2022

natura Sa divină pentru propriul scop25, adică Iisus S-a autolimitat în scopul salvării omului
fiind și Dumnezeu adevărat, dar și om adevărat, dar într-un sens cu totul special.26 Cum s-a
putut realiza o astfel de autolimitare și cum s-a putut ca Iisus să fie și Dumnezeu și Om în
același timp fiind o Singură Persoană, Persoana Iisus Christos? Postularea unui potențial
răspuns la această întrebare este periculos deoarece nu sunt date exacte în Scriptură, care să
cuprindă această „taină”, fiindcă Scriptura o numește ca fiind taina evlaviei (1 Tim. 3:16).

Concluzia pasajului din Fil. 2:6-7 este că textul prezintă trei termeni cheie (morphe,
harpagmos și isos) pentru a înțelege că Iisus poseda natura divină înainte de Betleem și
după Betleem astfel încât pasajul din epistolă „este un pasaj care ne cere să îl înțelegem
astfel: că Isus era divin în cel mai deplin sens al cuvântului.”27 (1) Primul termen morphe
arată că Iisus Christos a avut „chipul lui Dumnezeu” în sensul ontologiei Sale fiind coegal
cu Tatăl în natura lor divină. Acest termen trebuie înțeles ca reprezentând natura lui Iisus,
caracteristicile și atributele Sale divine pe care le are împreună cu Tatăl datorită naturii
Sale divine. (2) Al doilea termen, harpagmos arată că Iisus Christos cu toate că era
Dumnezeu adevărat, cu toate că era conștient că El este egal, deopotrivă cu Tatăl în timpul
vieții pe Pământ, nu Și-a folosit puterea divină de Dumnezeu pentru propriul interes
personal în lupta cu Satan, astfel încât, Iisus Christos Și-a îmbrăcat divinitatea Sa în
umanitate pentru actul salvific al mântuirii omului să fie împreună simțitor cu omul
păcătos.28 (3) Al treilea termen, isos prezintă identitatea ontologic-coegală a lui Iisus
Christos cu Tatăl.

Doxologia din Fil. 2:6-7 prezintă într-o lumină clară Ființarea lui Iisus, cine este El
cu adevărat și ontologia Sa. În urma acestei scurte analize, s-a ajuns la concluzia că Iisus
Christos a fost pe deplin Dumnezeu, dar în același timp a fost și este pentru eternitate și om
pe deplin, astfel încât Iisus Christos este singură ființă din Univers prezentând două naturi
distincte care nu afectează una pe cealaltă: Iisus este monogenes/unic (Ioan 1:14, 18; 3:16,
18, 1 Ioan 4:9).
25
Gerhard Pfandl, „Trinitatea în Scriptură”, în Trinitatea în lumina Revelației, 160-161.
26
A fost Iisus identic cu noi? Sau doar asemănător cu noi? Aceste întrebări provoacă pe mulți, în mod special
pe adventiștii de ziua a șaptea creând două tabere: prima fiind că Iisus a avut o natură identică cu a noastră și
a doua tabără, Iisus a avut o natură asemănătoare cu a noastră. Pentru studiul acestei chestiuni vezi Zoltan
Szallos-Farkas., Dumnezeu, Scriptura și Biserica, tratat de teologie, hristologie și spiritualitate., 231-295.
Studiul de față nu are ca prim obiectiv analiza acestor chestiuni, dar deoarece Fil. 2:6-7 face distincția între
Isos ca fiind egal, identic cu Tatăl în natură (Fil. 2:6), pe când, Pavel în Fil. 2:7 Îl așază pe Iisus ca fiind
„asemănător” cu omul folosind termenul homoios se poate studia materialul prezentat anterior.
27
Leon Morris, The Lord from Heaven: A Study of the New Testament Teaching in the Deity and Humanity
of Jesus (Eerdmans, 1958, 74, citat de Gerhard Pfandl, „Trinitatea în Scriptură”, în Trinitatea în lumina
Revelației (București: Ed. Viață și sănătate, 2007), 160.
28
Clive Marsh and Steve Moyise, Jesus and the Gospels (London: T&T Clark International, 2005), 57.
Cucu Albert-Beniamin_TP_IV_2022