● CSimbol - ( simboluri specifice anumitor scriitor ) - semnificația le vedem din

experiențele proprii.

Cum se numește procesul de trecere dintr-o parte în alta în limba română.

Căldura - epitete inversat ( bogată cădura ) - starea eului liric regret ( in târziu )

Lumina - exclamația retorică ( lumina ce caldă e ) / uimire / cunoaștere absolută.

Septembre - ( caldul Septembre ) - inversiune ; ( lemnoasele membre ) - metaforă /

nebunie

Închis - se dublează de modul nepredicativ.

Lumina - cunoastere !

Crud - pur , curat , original , neprelucrat ( care nu acționat cu alte surse superioare )

Pentru a comenta simbolul

T.P : Cuvantul Sud - punct cardinal , geografie - semnificația ; fac analiza - poeziei ; figuri de
stil - comparatie în prima strofă - primul element și al doilea și celelalte figuri de stil. Stările
eului liric.

Stările eului liric – regret ( moartea se circumscrise ) ;

Albastru - infinit

imaginile artistice originale şi surprinzătoare: „Între frunza ce cade / şi ramura

goală / moartea se circumscrie / c-un gest de extatică boală.” - accentuarea stării de
regret al eului liric. Expresia morți naturii în pragul veniri iernii.

Extaz - exclamație retorică - extaz “ Lumina ce largă e! / Albastru ce crud! “.

Stare de meditatie / contemplare !

Așteptare / uimire / speranță / suspans

Plan pe maculator -
aceste două versuri ale vor fi exclamatii retorice “x” si “y”
 1. strofa a doua si să scriu cum se numeste starea
2. exemplu concret : exclamatii retorice “ Lumina ce largă e !” / “ albastru
ce crud !” ; inversiune
3. starea - regret: “ târziu bogată căldură”
4. Moartea ‘, boală , nebunul - motive - anxietate

Starea de spirit a eului liric , exprimată in strofa a doua este de extaz. ( și de…/
însoțită de…. ), fiind evidențiată ( accentuată ; creionata ; prezentată ) prin
exclamatiile retorice : “lumina ce largă e !” și “ Albastru ce crud!”. Această stare este
precedată / derivată / apare ca urmare a stării de regret prezentată în prima strofă
“În tîrzia bogata căldură
închis între ziduri”și este urmată / culminează cu anxietatea vizibilă , prin intermediul
motivelor literare: “moartea” ; “boala” ; “nebunul” la finalul textului liric.
De asemenea , extazul eului liric se desprinde din inversiunea “ noi creșteri “ și
din simbolurile “lumina” și “albastru” , care simbolizează cunoașterea absolută spre
care tinde eul sau pe care o simte ca urmare a acestui fenomen / proces.

T.P : Starea din prima si ultima strofă ( 2 comentarii diferite ).

1. Regret
2. In târzia bogată căldură
3. Unghii sagetat
4. Cercul cel mare

Starea de spirit a eului liric , exprimată in strofa a întâi este de regret , fiind
accentuată prin epitetul inversat “ bogată căldură “. Aceasta stare derivă din starea
de dor a eului liric “ târziu “ , dar și din starea de izolare , exprimată prin la modul
nepredicativ “ închis “. De asemenea , starea de regret se creionează prin epitetul “
unghi sagetat “ din aceeași strofă.

Starea de spirit a eului liric , exprimata in strofa a treia este anxietatea , fiind
prezentată prin epitetul “ ramura goala “. Aceasta derivă din metaforă “moartea se
circumscrie“ ; epitetul “ extatică boala “ . De asemenea , starea de anxietate se
conturează prin personificarea “ lemnoasele membre “ ; “ inversiunea “ caldul
Septembre” și lexemul “nebunul”.
 Inversiunea
Ce inseamnă + exempl

“Târzia bogată căldură”

“Târziu , nebunul” ; “caldul Septembre”.

- inversiune
- Adverb de timp “târziu” - antepus
- Figura de stil , inversiunea , are drept scop modificarea topicii obișnuite - scopul este
evidentierea adverbului de timp “târziu”.
- tristete
- melancolie + adverb de timp “târziu” “sună - imagine auditivă;
- personificarea - “ lemnoasele membre “ - personificare , inversiune
- inversiunile de viață eului liric , analizează si simte lucrurile din mai multe
perspective.

Simbol cerc - prima strofă

cerc - inchis , continuu , nu are punct de pornire ( început ) si final , continuitate , veșnic /
nemuritor

albastru - simbol , infinit , nemuritor

clipă - antiteza , cu acel cerc
Moarte se circumscrie - diateză pasivă - autosuficientă

Cerc atitetic unghi

T.P : Primii itemi , recomand dacă am timp - găsesc altă poezie , exact aceeași itemi.

Item 1:

Crud - proaspăt , necopt.

Item 2 :

1. Situația din țara vecină a pus pe gânduri mulți oameni.

2. Mi-am pus în gând să citesc două cărți timp de două zile.
3. Mi-a dat prin gând să mănânc ceva gustos.
4. Andreea și-a luat gândul de a vizita Ucraina.

Item 3 :
Albastru - lexemul “albastru” - substantiv comun , singular , este scris cu majusculă ,
deoarece este cuvânt de început a propoziției și în conformitate cu gramatica limbii române
se scrie cu majusculă. Totodată , fiind acompaniat și de semnul exclamării ii transmite
primordialitate a acestui infinit , scrierea “Albastru” cu literă mare evidențiază cunoașterea
absolută pe care o are eul liric și locul în viața acestei în viața eului liric. De asemenea
“albastru / crud” creionează înțelepciunea proaspătă , pură , curată a eroul principal -
primordial , demiurgice

Exact așa în viața eului liric.

Lipsa de predicat
Item 4 :

Ramura goală ; frunza ce cade ; lumina ce largă e ; închis între ziduri.

Revin “din maniaca ciocanul ei si dascalul”

Imaginea “jocului” este conturată în opera “Amintiri din copilărie” de Ion

Creangă. Aceasta imagine este văzută în ipostaza copil - adult , când Nica pleacă la
scăldat , lăsându-l pe fratele mai mic singur , dar și în momentul când Nica pleacă la
furat cireșe , ceea ce este o acțiune criminală , dar de el , este văzută drept un simplu
joc

Figura de stil , inversiunea “bogata căldură”, are drept scop modificarea topicii obișnuite -
scopul este evidentierea adverbului de timp “târziu”. De asemenea acesta figura
creionează starea eului liric , și anume starea de regret 0gret în care se afla acesta “

În comparație niciodată nu se compară substantivele : obiectele ; lucrurile etc.

Substantive - trăsăturile lor , oameni - acțiuni.

Comparatie : ca , precum , cum , așa , așa cum , așa ca , la fel etc.

Pixul mai important decât creionul.

DECI !

Nica - copil universal

Analiza sintactică
Un joc îngânând cu lemnoasele membre sună târziul, nebunul, caldul Septembre.

Septembre Sună un joc îngânând cu lemnoasele membre

Septembre care este târziu , nebun și cald și îngână un joc cu lemnoasele membre.

Poezie in formă de proză.

“Vino să vezi! În târzia bogata căldură închis între ziduri cine-ar mai sta?”

“Vino să vezi! El ar mai sta, închis, între ziduri, în căldura care este târzie și bogată.”

“Precum a mai fost, până-n

cealaltă zare

încă o dată tărâmul să crească ar

vrea”

“Tărâmul, încă o dată, să crească ar vrea așa cum el a mai fost până în cealaltă zare”

“Şi-n unghi săgetat

pământu-şi trimite cocorii

spre cercul cel mare”

“Pământul într-un unghi săgetat, îți trimite cocorii spre cercul cel mare.”

“Lumina ce largă e!

Albastrul ce crud!

“Largă este lumina și albastru crud”

Unei noi creşteri, văratice-n toamnă, se pare c-am fi hărăziţi şi aleşi”

“Se pare că noi,în toamne văratică, am fi hărăziți și aleși, unei creșteri noi’

“Şi-o clipă ne e-ngăduit

bănuitului Sud

să-i trimitem un gând fără greş”

“Nouă ne este îngăduit să îi trimite, într-o clipă, un gând fără greș, bănuitului Sud.”

“Între frunza ce cade

şi ramura goală

moartea se circumscrie

c-un gest de extatică boală”

“Moartea se circumscrie intre frunza ce cade și între ramura goală cu un gest de

extatică boală.”

“Un joc îngânând cu lemnoasele membre sună târziul, nebunul, caldul

Septembre”

“Septembre care este târziu , nebun și cald îngână un joc cu lemnoasele membre.”

Subject + predicate + complement direct + circumstantial.

Unesc toată poezie

Caut , literaturi , scriitori de bază - T.P

“Poezia” de Aureliu Busuioc

“Între O cafea si-un coniac îl gust” - punct de vedere;

Proust - existentă umană - laitmotivul trecerea ireversibilă a timpului;

Învăț denumirile în latină.

Kafka -

Analiza - tot asa . tabel

Fără - DECI!!!!

Interesat - acumulare de informații ,

Curious - noul

Entuziasmat - urmările acestui volum de informații - strategii , organizat ,

Eficientizarea muncii ( eficient ) ;

Echilibrat -

Enervat - detalii ( multitudine )

DEX!

“Albina” de Vasile Romanciuc

figuri de stil - “ce inteleapta-i” - personificare ; “harnică albină” - inversiune; versul
reprezintă o exclamație retorică.

“ea orice zi si-o începe ca pe-o scoală” - comparatie

“incet-incet” - repetitie;

“petală cu petală” - repetitie;

albina “citește toate florile-n grădină” - personificare

“îi dă un aer nobil de regina” - metaforă.

“truda ei proverbială” - metaforă

linia de pauza - a fi

“regina pandant” - metaforă

“Si-aicea, in grădina permultă, ca-intr-o bibliotecă fermecată” - comparatie

“albina-i sensul florii” - hiperbolă

Adresare retorică , exclamație , invocatie

“precum tu însuți, omule mărite” - adresare retorică / adresare retorică

“zilelor incaruntite” - personificare

“în minele de sare ale sudorii…” - metaforă

“dulcea oboseală” - oximoron

Starea eului liric:

Enthusiasm ; curiozitate ; surprindere ; uimire ; elogiu

Stările eului liric

Cum se numește ca specie

în ce se specie se încadrează Genul liric cuprinde operele literare în care

autorul își exprimă gândurile, ideile și sentimentele prin intermediul eului liric. Genul
lirirc

Specie formă fixă -

trei puncte - Puncte de suspensie sau puncte puncte reprezintă un semn de

punctuație care constă din trei sau mai multe puncte așezate în linie orizontală,
folosit pentru a arăta o întrerupere în șirul gândirii, al acțiunii sau o omisiune dintr-un
text reprodus. L

antonim pentru - dificil - facil

intextualizarea - îmbinarea a mai multor;

cronotop - indici de timp și spațiu într-o operă (ieri am fost în centrul orașului);

Poezie “Zi de septemvrie” de Lucian Blaga - gen!.

Genul liric

Textul “Zi de septemvrie” de lucian Blaga , aparține genului liric, deoarece în

poezie este prezent eul liric, prin intermediul pronumelui personal personal persoana
întâia ,singular sau plural , “ne” , pronume personal ( nouă - ne ) , persoana 1 și/sau
intermediul verbelor conjugate la persoana 1 singular sau plural “să-i trimitem”;”am fi
hărăziti”. De asemenea, poezia abundă în mijloace artistice: metaforă “lemnoasele
membre” ; inversiunea “bogată căldură” ; simbol “albastru”. Totodată , în poezie sunt
exprimate direct stările, emoțiile și sentimentele eului liric: cunoaștere “Lumina ce
largă e!” ( starea de cunoaștere dezvoltată din simbolul lumina ( transmisă ) ;
pustiirea sufletului , singuratate “ramura goală” ( starea desprinse din adjectivul
goală, atribuit ramurii este pustiirea sufletului,regret, singurătate.

Textul este structurat în trei strofă două câte șapte versuri , ultima câte șase.
 Genul epic:

Textul aparține genului epic , deoarece este prezent (dezvoltat) un fie sau
câteva fire narative: viața și activitatea lui Lucian “ Lucrez la statia meteo [...]” ; “am
grijă să transmit cifre capricioase [...] , ne-am împrietenit [...]” și modul de expunere
predominant este narațiunea: “mănânc , beau ceai , pornesc rar radioul sau
televizorul , citesc , ascult muzică”. De asemenea , sentimentele , stările , emoțiile
sunt transmise indirect prin intermediul acțiunilor sau personajelor “ca și cum as fi
înghițit un ceas deșteptător…” - responsabilizat (multumit). Existența unui cronotop ,
transmite apartenența la genul epic: cronotop “primăvara lui 2011 [...] , la 2278 de
metri , pe varful Stetu”. Totodată textul este scris în proză.

Trăsăturile genului dramatic

20 de trăsături , ale personajelor.

plus ceea ce nu am făcut (zi de septemvrie)

Genul dramatic:

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a fi reprezentate pe scena unui
teatru. De aceea, operele dramatice presupun o limitare în timp și spațiu a acțiunii reprezentate.
În operele dramatice apare un conflict dramatic, care este axa în jurul căreia se dezvoltă
acțiunea, bazată pe împrejurări, pasiuni și caractere care se ciocnesc. Personajele textului
dramatic comunică prin intermediul dialogului și al monologului, autorul intervenind doar în
indicațiile scenice (didascalii). Indicațiile scenice apar între paranteze său în subsolul paginilor și
se referă la acțiunea personajelor, la gesturi, la decor, la mimică etc. Personajele iau cu totul
locul autorului, a cărui intervenție indirectă se manifestă prin indicațiile de regie, care se numesc
indicații scenice didascalii.

Caracteristici:

● acțiunea este declanșată de conflictul dramatic ce constă în confruntarea a două

personaje, idei, situații;
● prezintă o structură specifică: replici, scene, acte (sau tablouri);
● replicile sunt precedate de numele personajului care le rostește;
● singura intervenție a autorului se face prin didascalii (indicații scenice);
● modul de expunere predominant este dialogul sau monologul

Trăsături:

“Evolutie” de Aureliu Busuioc

Erich Maria Remarque - renumit pentru descrierea experienței armatei

germane din timpul primul război mondial. Novelist german.

Părinții acestuia erau de asemenea intelectuali, care în pofida vârstei preferau

opere care le aduceam aminte de tineretea acestora. Pacea

Lamartine - proclamarea celei de a doua republici franceze (instrument).

Bunicul era mare patriot și de sentimente (romantism).

Străbunicul - țăran fără carte, care vorbea într-un limbaj folcloric.

T.P: Simbol, numere, speciile genului liric.

https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14115581/Interior

analiza, :, cuv pe care nu le cunosc

 stanță1 sf [At: HELIADE, O. 354 / V: ~ție (Pl: stănții) / Pl: ~țe / E: it stanza] 1
(Înv) Cameră (1). 2 Strofă care are un înțeles de sine stătător și deplin, alcătuită
dintr-un număr determinat de versuri, de obicei opt, cu o anumită schemă de rimă și
formând o unitate ritmică. 3 (Lpl) Poezie scrisă în stanțe (2). 4 (Pgn) Poezie. 5 (Nav)
Grindă de lemn dispusă de-a lungul parapetului sau balustradei unei punți
descoperite, pe care se așază o încărcătură, în scopul de a o fixa Si: stâlp (2).

DEȘIRÁT, -Ă, deșirați, -te, adj. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață) Care a ieșit de pe
ața pe care au fost înșirate. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme)
Care s-a desfășurat într-un fir lung continuu. 3. (Despre împletituri, țesături)
Destrămat, desfăcut. 4. Fig. (Despre manifestări ale gândirii) Fără șir; dezordonat,
dezlânat. 5. Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Excesiv de înalt și de slab. ♦
(Despre părți ale corpului omenesc) Prea lung și slab. – V. deșira.

“Interior” de Aureliu Busuioc.

Prima strofă, eul liric este loial “de-a atâtea ani..”

a doua strofă, eul liric este melancolic

a treia strofă , eul liric este fidel
a patra strofă - regret

“modest, de circumstanță” este un interior care arată bine în funcție de situație în

care se află eul liric, obiectele deși vechi, fiind adevărați prieteni de viață.
 comparatie “Ca două versuri slabe într-o ștanță.”

Idea:

Mesaj:

Planul de idei și mesajul:

Fiecare generatie isi proprii scriitori, care a căror operă este influențată de
perioada istorică, de societate.
Datorită faptului că străbunul a fost original, autentic (era analfabet), poporul
a putut să evolueze ajungând la un nivel de dezvoltare cognitivă, emoțională, superioară
celorlalte generatii. (cognitiv si emotional).

Potențialul de lectură a poporului român evoluează (se formează), de la

analfabet, porneste cu literatura populară (Miorita) si ajunge in generații eului liric la gustarea
literaturii germane și franceze.

Potentialul evolutional al curentelor literare - de la analfebetism (foclor bazar

pe autencitatea analfebetică), romantism, realism si modernism si post modernism.

Păstrăm/Valorificăm/ transmitem/- Mesaj

Noțiuni de importantă literară.

Poezie lansează, creionează (lansează, prezintă etc) mesajul că generațiile

pre vechi (străbunul) este caracterizat își desprinde trăsăturile de a fi autentice si originale
prin promovarea ideilor creative neinfluentate de exterior, a permis atingerea unui apogeu în
dezvoltarea cognitivă și emoțională a literaturii specifice generații eului liric, care gustă din
opere universale franceza si germane simtindu-se recunoscător străbunilor pentru
etnogeneza poporul român. De asemenea, acest potențial este văzut și prin intermediul
simbolurilor, cafea si coniac care transmit puterea, tăria eului si a generații lui derivată din
Miorita, simbol al poporului român si metafora a sufletului, interiorului acestuia.

Într-o cafea și un coniac îi gust

Înfiorat pe Kafka și pe Proust.

Părinții mei, e cazul să remarc,

Îl preferau desigur pe Remarque.

Bunicul însă, cum lua un vin,

 Îl declama, plângând, pe Lamartine.

Doar străbunicul, simplu, cum i-i vița,

Zicea pre limba lui de Miorița.- foclor

El, bietul, nu știa nici un poet:

Străbunul meu era analfabet. - pentru prima

Cele 4 mituri: “Miorita”; “Monastirea Argesului” “Dochia și Traian” și

“Zburătorul”.

“Prietenia precede dragostea, apoi o imgătăteste”

Prietenia Dragoste - Prietenie+Dragoste = bogătie

Apoi = durată, succesiune, convingere, prioritate, ordine, etape

Im - adaugă, adună - prietenie

Bogat = dragoste - + 1 persoană, 2 suflete, înțelegere, stabilitate, echilibru

Oamenii din dragoste perpetuare - fac copiii - urmași, neam, continuitate,

perpetuare.

Prietenie - suport (amintiri), sinceritate, comunicare, întărire, libertatea -

exprimare, libertate - comportament,

Deja trăiam cu sentimentul de prietenie.

Enumeratia: “mai distant, mai rezervat, mai puțin doritor de a plăcea , mai egoist” -
comparatie ft bine ascunsă prin intermediul gradului comparativ. Două lucruri

Antiteza: “mult mai”; “mai putin”.

Comparatia mascată de gradul comparativ utilizat preponderent aici.
 Enumeratie în această secvență prezintă trăsăturile unui prieten adevărat din
perspectiva gândirii eseistului. Primele adjectivele utilizate în formarea enumeratii sunt la
gradul comparativ de superioritate “mai” astfel, ce crează o antiteză cu ultimile adjective care
sunt la gradul comparativ de inferioritate “mai puțin”. De asemenea, prin intermediul
gradului comparativ deducem că enumeratia ascunde o comparatie dintre “prieteniile
durabile” și cele vremelnice (efemer, temporar). Totodată, enumeratia creionează starea de
sigurantă a eseistului care își verifică “probă severă (personificare)”; “eliminatorii”
potențialele prietenii după trăsăturile înșiruite.

Motovil libertătii: Balada populară “Miorita” “că m-am insurat”

“Dochia și Traian” “de-al zeu scutită…”.

“Monastirea Argesului” “Mort cădea”

Motivul literar al libertății este accentuat la finalul textului,unde observăm egalarea

prietenii cu “o manifestare a libertății”. Acest fenomen, creionează starea de sigurantă a
eseistului, care consideră că prietenia poate fi “revocată” diferit de afinitățile de rudenie, dar
alcătuiește și o antiteză dintre tipurile de prietenii. Motivul libertății presupune acceptarea
unei prietenii adevărate bazată pe amintiri care derivă din interesele și gusturile ce s-au
epuizat și a unei pseudo prietenii care “nu fuseseră într acei insi”, deoarece au admis
expirarea ei. Același motiv, al libertății, este prezent, vizibil și in balada populară “Miorita”
prin acceptarea morții de către ciobanasul moldovean si prin metaforizarea acesteia “să-i
spui că m-am însurat cu o mândră crăiasă a lumii mireasă”. Ciobănașul simbol al poporului
român, vede moartea ca o eliberare de partea materială și începutul unei vieți eterne. Prin
urmare atât motivul libertății din eseu și cât din Miorița reprezintă o alegere pe care o fac
oamenii.

Semnele de întrebare din alineatul al doilea arată enunțurile interogative, adică

prezintă întrebările pe care și le adresează și ni le adresează. Valoare stilistică a semnelor
de interogare este de a excita cititorul si de al induce în suspans, făcându-l să citească în
continuare astfel, semnele de întrebare îl provoacă pe cititor să apeleze la propria
experientă si să găsească răspunsurile ca ulterior să poate să le accepta facil pe cele
prezentate în text. Această conexiune este creată și cu ajutorul punctelor de suspensie de la
final celui de-al doilea alineat și începutul celui de-al treilea.

Titlul dat “Prieteni” reprezintă subiectul abordat și dezvoltat în textul propus și

părerea autorului despre acest subiect.
 Anunt
Tema pentru acasă: următorii itemi + eseu

trecător - vremelnic sau efemeră

ahtiat - stăpânit de o dorință puternică de a obtine ceva, lacom

ambitios
tenace

teme: cinstea
idea: omul cinstit = mereu cinstit pe toate planurile vieții.
mesaj: trebuie să…..

Să primim, să apreciem, să transmitem.

cinstea ca temă, se manifestă atunci când se valorifică ideea că Un om care nu ascunde

adevăratul său de sine, care nu încearcă să expună meritele sale în public și care vine
mereu în ajutor, manifes efecte într-adevăr trăsăturile unui om cinstit

Textul abordează tema cinstea, prezentând idea omul cinstit. de asemenea

promovând mesajul că noi trebuie să fim cinstiți și să apreciem oamenii cu aceste calități.

Nichita Stănescu prin afirmația “Cinstea nu este o vocație, cinstea este o opțiune”
conturează faptul că omul este în deplinătatea facultăților mintale că poate alege să fie sau
nu cinstit. Nu există nici o forță din exterior care ar impune un om să îndure trăsurile cinstei,
astfel toți oamenii fiind egali în conturarea propriului portret moral. De exemplu, eu nu trisez
la teste/ nu promit ceea ce nu voi face.

Intextualizarea a sibi de la alt autor si a baga la tine

Formă fixă de poezie.

“în dulcea pulbere” - epitet inversat;

“pulbere de lună” - metaforă;
“eliberat”
“ca după o furtună” - comparatie
“lumina ca o durere-a sagetat printr-însul” - comparatie
“de fruntea sa, de mâna, de ochii” - enumeratie
“tremurător” - personificare
“(chip) tremurător” - epitet
“umbra cu zbuciuma” - metaforă
“Nu-l arde, Doamne!” - invocatie
“Ceva din tine călător prin lume” - metaforă
“de atătea ori si parcă niciodată” - antiteză
“din vreame-n vreme” - eminescu
“e magul” - metaforă
“putere tainică in cuvinte” - metaforă multidirecțională
“nască/a murit” - antiteză
“puterea să se nască” - personificare

rezumat epic

În dulcea pulbere de lună, eliberat, printre brazi, chipul astrali se înfiripă.

Tot mai desprins de fruntea, de mâna si de ochii care-i păstrează plânsul, se limpezeste
asemenea unei dureri ce a sagetat printr-insul. Îndepărtându-se încet ca o oarbă, fiind
neatins ca tot ce e visare, tremură ca firele de iarbă cât umbar îi se zbuciumă în cărare.
Poate că în clipa aceasta, sacrul arată prin astral o parte din sine, fiind văzută de atâtea ori
parcă niciodată. E magul.. chipul care poate să cheme taină cuvintele, născându-se din
vreme in vreme si dacă moare nu-si aduce aminte.

“...clipă…/se înfiripă…” = verb+substantiv

“arată/niciodată” = verb+adverb

SUB - plânsul.
Adjectiv - frumos.
Verb - a merge.
adverb : loc (unde), mod (fluent), timp (când).
pronume: cine? dânsul.
numeral: ordinar si cardinal.
conjunctie: și, dar, iar.
prepozitie: pe, unde, când
articol: hotărât, nehotărât.
intejctia:

Starea eului liric exprimată în strofele subliniate este de speranță demonstrată de

exclamatia retorică “Nu-l arde, Doamne!”. De asemenea, speranta se creionează și prin
dorința eului de a vedea chipul astfel asemenea unei părți devine “ceva din tine”. Totodată,
această stare se conturează în nașterea din vreme in vreme a magului si uitarea morții de
către acesta.

Eliberării
lumii
visării

Eliberarea are loc prin infiriparea chipului astral ca după o furtună și apariția lui în
lumină. Acest motiv evoluează în text sau i-a forma unei comunicări cu divinitatea “Doamne”
trecând dincolo de moarte.

Titlul “E Magul” alcătuiește un predicat nominal care stabilește egalitatea dintre

numele predicativ magul, care înseamnă filosof și subiectul Grigore Vieru dedus din
dedicația autorului. Scopul dedicatiei este să arate importantă majoră a poetului Grigore
Vieru pentru creatia Leonidei Larei, pentru poporului căruia îi aparține și pentru eliberarea
căruia pledează “Eliberat”.

1. partea de vorbire să coincidă

2. să nu fie locotiune sau expresii

Ars poetică - cum poetul vrea

Expresionism - Lucian Blaga “Eu nu strivesc corola de minune a lumii”

Ermentism - Ion Barbu “Oul Dogmatic”
Simbolism Bacovia “Lacrustra” “Plumb” “Decor”
Neomodernism Nichita Stănescu “Teoria necuvintelor” “Necuvintele” “leoaica tânără iubire”
Tudor Arghezi “Testament”

Garabeti Braileanu romanul “Adela”

Titlul este reprezentantul textului

Comentează - structură (gramaticală - părți de vorbire sau parti de propozitie) text (conținut,
idee, motive, temă) - “Exemplu” - mijloace artistice, stări

învață mai multe strofe din poezii diferite

opere dramatice care au numele personajului in titlu.

locutiuni si expresii frazeologice

să găsesc expresii și locuțiuni pentru fenomene literare

animale și păsări des întâlnite
membranele, organele corpului uman
obiecte de uz casnic utilizat de oameni din cele mai vechi timpuri: cană, pahar etc.
sensuri - ATENT!!!

Figura de scriu - scriu - o numesc - locul - structura - semnificații în text cu

“Exemplu” - altă figură de stil - “exemplu” - stare - “exemplu”.

Exprimă-ți părerea - cred că - actul/important/ primordial

atitudinea - atitudine de…., de dispreț, indiferentă, de recunoștință - locul sau exemplu care
o îndreptățește

Semne de punctuație - locul - numim - regula de punctuație - figura de stil - exemplu - rolul
figurei de stil - definite - stare - concluzie = semne de pct.
Părți de vorbire / categoriile lor gramaticale

Eseul -

Poezii Epigonii de Mihai Eminescu. Glosă

epigonii ex pentru trăsăturile marilor scriitori
in parallel

Cuvantul - eul liric cunoaște identitatea substantivului. (Idee 99/100 valabilă).

Dorinta presupune o speranță. Adică îndeplinirea acestei dorințe.

Cantec egal cu emoții, stări.

Cuvântul făcut din emoții și sentimente.

Cântec drept desfășurarea unor emoții.

“înțeles/bănuit’’ - antiteză.
“bănuit/tăinuit” - enumeratie.

“spicul greu în bobul care-l semeni” - metaforă/ metonimie. De la bobul fizic, mărunt
spre cel care va deveni și se va dezvolta.

“peste vreme” - motivul trecerii ireversibilă a timpului.

“ca” - conjuctie care arată consecutiva.
“sensul pur’’ - epitet.
“spicul pârguit” - epitet.
“Mi-aș vrea cuvântul muzicii asemeni/ cum bobu acel an spicul pârguit” - comparatie.
 “cuvântul meu durur!” - exclamation retorică.
“Și n-are nici sfârsit, nici început…” - antiteză.
“Cuvântul meu durut!” - cuvânt din suflet.

Starea de acceptare sau resemnare - armonie “cuvântul întâi din cantec s-a născut,
în cântece cândva îl vom întoarce”.

Starea eului liric din poezie este de speranță, dedusă din omniprezentă verbului “a
vrea” și din verbele “cheamă”, “speră”. Această stare porneste din dorința eului de a-și
transpune gândurile, emoțiile, sentimentele prin cuvinte pe care ulterior și le-ar dori “cantec
printre semeni”. Speranța evoluează în acceptare spre finalul textului unde eul liric înțelege
că timpul este ireversibil și că totul se întoarce la starea inițială “ din cantec s-a născut [...] îl
vom întoarce”.

Motivul fortuna labilis - soarta necruțătoare.

Motivul trecerii ireversibilă a timpului (fugit irreparabile tempus) poate fi dedus in text
din antiteza “n-are nici sfârsit, nici început…” și locuțiunea adverbială de timp “peste vreme”
în raport cu dorinta eului de a asemăna cuvântul său cu muzica “muzicii asemeni”. Totodată,
motivul (prezină) dezvoltă starea de creatia a eului liric care se află într-o continuă evoluție
“muzica se toarce” și ce nu poate fi finalizată de către un singur om pe tot parcursul vieții
sale “Ca spicul greu în bobul care-l semeni”.

eul liric, timp, etape.

Trecerii ireversibilă a timpului se desfășoară în câteva etape: “s-a născut”, “mi-aș

vrea”, “muzicii asemeni”, “cuvântul meu durut” ,“sfârșit/ început”, “cândva îl vom întoarce”
care desemnează stările eului liric pe parcursul întregii vieți: speranta, durerea și
acceptarea.

Starea eului liric este de dezgust "el vede ceva care-l dezgustă". Dezgustul se
desprinde din simbolul “oglindă”, care, în text, desemnează omogenitatea corpului uman "e
chipul tău, al ei, al tău...". Totodată, starea eului se creioneaza și din naivitatea lui
dumnezeu: “e naiv", omul, fiind “creație” Lui, un amestec dintre divinitate și chipul muritor
"chipul nostru [...] amestecat cu chipul tău" fapt ce îl dezgustă pe El și pe eul liric.

Gradație ascendentă - enumerație au în spate gradatie. Intensitatea emoțiilor eului

liric.

Antiteză “fizic/moral”.
 “Omului trestie gânditoare”- personificare.
“dumnezeu e naiv” - personificare (naivitatea trăsătură a omului).
“oglindă e veche” - epitet din perspectiva imaginii pe care o prezintă oglinda.
“chipul tău/ chipul tău” - antiteză
“frankenstein al creatie” - metaforă.

Se utilizează anumite forme de singular și se modifică topica - enumerația “chipul

meu al tău al ei al tău al meu al ei”.

În text enumerația “chipul meu al tău al ei al tău al meu al ei” cuprinde forme de
pronume posesiv numărul singular, excluzând persoana a treia masculin. Figura de stil,
repetă aceste pronume cu topică modificată, pâstrând-o pe “al ei” pe ultimul loc, modificarea
se intampla intre “al meu” și “al tău”. Enumeratia este folosită pentru a evidentia formele pe
care le ia chipul “în spatele oglinzii”, creionand imaginea vizuală “vede” care apare în fața
lui “dumnezeu” în timp ce interacționează cu simbolul “oglindă”.
Totodată, enumerația desemnează firea posesivă a “omului” din punct de vedere a antitezei
trăsăturilor “fizice” și “morale”.

Blagianizarea literaturii
“Testament” Tudor Arghezi
“teoria necuvintelor” Nichita Stănescu
o eligie

În text motivul creației este evidentiat la final poeziei, desemnând contopirea

dintre “chipul nostru” și “chipul tău” (al lui Dumnezeu). Motivul prezintă deznodământul
interacțiunii cu scena văzută în “oglindă” de Dumnezeu și explicația pe care o dă eul liric
pentru ceea ce vede și il ingrozeste, provocându-i suferinta frankensteiniană. Motivul creației
se conturează și îl balada populara “Monostirea Argesului” (culeasă din popor de Vasile
Alecsandrii), unde Mesterul Manole, cu scopul, de a-si desavarsi creația mănăstirea o
jertfeste pe Ana, combinandu-se talentul cu sacrificiul pe care vocea lui Dumnezeu îl cere în
vis. Apoi, acest sacrificiu, de asemenea, provoacă suferință creatorului “manole, manole,
zidul rău mă strânge”. Ambele texte, întăresc ideea că motivul creației în literatură este
însoțit de sacrificii și suferința creatorului, dar și existența unei forțe superioare omului.

Căutarea de sine.

1. căutarea de sine este un proces la căruia este supus omul.

nu tine de moartea de sine, dar emoțională
 1. multe primejdii, treaptă complicată, proces complicat
omul întâlnește pericole
în această căutare, omului ii se deschid multe oportunități

deoarece, motiv trecerii ireversibile a timpului influență negativă, alegerea căii

incorecte din perspectiva succesului. - cautarea de sine prin intermediul deschiderii
unei afaceri prin intermediului unui partener, care este fals si il trădează, ii ia toti banii
si omul rămâne gol, financiar, emoțional - pustiit, coboară și stările lui se transformă
din optimism, speranta, in tristețe, dezamăgire, regret.

alegeri gresite. Omul alege in căutarea sa emoțional Omul in momentul in care

decide, sau ia această decizie

primul argument despre persoane

mișcarea susține evolutia omului, mișcându-se omul poate să întâlnească
persoanele potrivite prin intermediul cărora își va descoperi sinele.

omul în timpul căutării de sine= invenție, inovație = căutarea de sine a altor oameni.
Motorul care a pornit din căutarea sinelui, a fost folosit de mai mulți oameni pentru a-
si găsit sinele propriu..

Căutarea de sine este o temă valorificată în multe opere universale, dar și în

literatura română. De exemplu, opera “Ioana” de Marin Sorescu, unde personajul principal
se află într-o continuă căutare de sine, creionata prin motivul labirintului, prin acțiunea de
spintecarea burtii pestilor si ulterior propriei burți, fenomen (moment) ce încheie procesul de
căutare pentru Iona prin înțelege că această căutare poate fi făcută prin asumarea propriului
eu “. De asemenea, tema căutării de sine este revăzută, dezvoltată în balada populara
“Monastirea Argesului”, unde cătarea este identificată cu căutarea locului unde Meșterul
Manole își va înfăptui creația, va construi mănăstirea
sacrificiul în numele creației când soția lui vine, si manole nu știe ce să facă… Găsirea ei si
moartea, dacă omul se găsește pe sine, ii influențează cumva și moartea fizică.

Concluzie, temă autentică care va putea să fie dezvoltată in