Maria Cenusa - Inceputul Amarului

8/18/2019 Maria Cenusa Inceputu Amrului
ÎNCEPUTU AMARULUI
Epopeea lui CONSTANTIN CENU !" #i a so $ iei sale MARIOARA
(scris% de cea din urm% )
“O, Soare, cu aripa ta alung!

Cât mai departe noaptea noastr! lung!;
"i sprijin! pe stâlpi de fl!c!ri largi tot golul,
S! nu se surpe, cople#ind p!mântul.”
Al. Philippide

Câ%i ani s! fi trecut de când se g!se#te acest caiet studen%esc în casa mea #i care s! fi fost
pricina anume ce m-a %inut departe de el? Îl privesc cu am!r!ciune, ca pe un prieten uitat. Prea sfios
#i îmb!trânit înainte de a-mi fi dat eu seama, de sf !to#enie sa nu m-am bucurat la timp. Acum resimt
temerea c! fructul amici%iei noastre s-a uscat departe de roadele suflete#ti ce ar fi fost firesc s! le
dea. S-a stins ceva între noi. Ce sor%i sunt s! se mai aprind! scânteia darurilor sale?
Îl cânt!resc cu privirile melancolice, nu suficient de curioase, dup! atâta trecere de ani. În
spa%iul înconjurat de eticheta imprimat!, cum se obi#nuia odinioar! s! se orneze cartonul coper%ilor,
st! scris de mân!: “Începutu amarului”, întocmai cum am ortografiat, articolul hot!rât lipsind.
Ini%ial, inten%ia fusese ca primul cuvânt s! debuteze cu o liter! mic!: “în...”, dar silaba a fost #tears!
cu o mi#care scurt! a peni%ei, dovedind buna inten%ie a scriitoarei de a %ine seama de regulile
deprinse cândva în clasele primare, câte or fi fost.
Majoritatea filelor premergând-o pe aceea de început au fost t!iate cu o lam! probabil, dup!
rupere. Prima r!mas!, numerotat! cu 1, este o pagin! din stânga, al c!rei verso a fost cru%at nescris.
De aici înainte se în#iruie povestirea pân! la pagina 78, ceea ce nu constituie continuarea
numerot!rii
ap!rând: 37. men%ionate. 1 ar echivala
Insist: va s! zic! au disp!rutcu(din
36,voia
coala 36; dar acest
memorialistei saunum!r lipse#te,
a altcuiva) pe fila
paginile: a doua
1-36.
Suntem confrunta%i cu o caligrafie ‘ag!%!toare’, adic! în!l%at! cu toate for%ele spre dreapta
sus (cel pu%in în primele pagini, dup! care se ordoneaz! pe orizontal! în #iruri cât de cât paralele).
Textul debuteaz! cu liter! mic!, fiind o continuare a ceva ce nu vom mai descoperi niciodat!,
deoarece s-a aflat depus pe filele rupte. În transcrierea de fa%! îi dau o form! cât de cât lizibil!,
împ!r%indu-l în paragrafe, dup! expunerea ideilor, consemnând, printre altele, semnele cit!rii,
ordonând ortografia ce te las! mai mult s! ghice#ti cuvintele decât s! le cite#ti, folosind o punctua%ie
pe care o socotesc necesar! #i majusculele unde se impun. Îns! nu am epurat toat! exprimarea de
naivit!%ile inerente stadiului cultural al autoarei, nici de op%iunile pentru un vocabular specific
regional sau personal, ori nu totdeauna folosit corect. Destule dintre acestea le-am l!sat s! sus%in!
pitorescul #i prospe%imea scrierii, deoarece se aliaz! perfect cu gândirea expus! în desf !#urarea ei.
Mai trebuie atras! aten%ia cititorului c! se va izbi, cu prilejul lecturii acestor amintiri din
via%a de fugar #i din aceea de victim! a unor torturi #i umiliri inimaginabile, de descrierea unor
obiceiuri poporane inedite #i însp!imânt!toare (tentativa de vindecare a lui Costic! Cenu#!), de
pomenirea, nu totdeauna explicitat!, a unor cruzimi de comportament manifestate în via%a dintre
so%i (peripe%iile întâmpinate de Marioara în casa doamnei Budic), de caractere neb!nuite într-o lume
contemporan! nou!, supuse unor instincte orbite, ce nu %in seama nici de datoriile iubirii, nici ale
recuno#tin%ei, nici ale camaraderiei, robite cu patim! întunericului (m! refer la întâmpl!rile înso%ind
predarea lui Cenu#e). A#teptarea mea, în calitate de revelator al acestui text memorialistic feminin, a
fost tot pe atâta de luat! pe nepreg!titelea dup! cum va fi #i a domniilor voastre. Nu socotesc c! aici
s-ar putea c!uta o sl!biciune nara%iunii sau stilului ei. Dimpotriv!, povestirea va completa imaginea
bucolic! cu care ne-a obi#nuit mo#tenirea literar! l!sat! de clasicii literelor române #i mai cu osebire
de influen%a Sem!n!torismului în proza noastr! literar!, cu reversul ei.
http://slidepdf.com/reader/full/maria-cenusa-inceputu-amrului 1/25
În contradic%ie cu multe din cele pomenite mai sus, este înduio#!tor c! b!rbatul acela cât un
munte, l-am numit pe Constantin Cenu#e, când este s! se adreseze nevestei, g!se#te pentru dânsa
vorbe de alint cum rareori are parte o femeie de la so%u-i legiuit. Ele v!desc o mare iubire #i
pre%uire, ca #i acceptarea necondi%ionat! a st!pânirii femeii asupra aceluia care-#i încredin%eaz! via%a
ei. Cu atât mai mare va fi surpriza creat! de condeiul acestui mare prozator realist numit Marioara
Cenu#!, ce ne este rezervat! c!tre final. Tot în aceast! ordine de lucruri, voi exclama, s!rind ni#te
etape: civilizat! specie de %!ran aceasta bucovinean!! B!ga%i de seam! c! a frecventa farmaciile era
lucru obi#nuit pentru familia de fa%!, ca #i strângerea la sân a giuvaerelor, pentru zile negre.
Bagajul de fapte adus cu sine de naratoare, ca #i calit!%ile sale de re%inere cu sufletul la gur!
a aten%iei cititorului în multe ocazii ne-a îndemnat s! curm!m firul nara%iunii pentru a face loc unor
presupuneri personale biografice #i psihologice. Îns! expunerea original! ni se pare atât de pre%ioas!
încât nu ne-am l!sat pentru nimic în lume antrenat într-o astfel de nepioas! întreprindere, cu atât
mai mult cu cât rostul întâmpl!rilor expuse ne apare ca u#or de dedus.
Mai doresc s! impun aten%iei cititorului faptul c! bun! parte din reprezentan%ii lumii vechi
(aceea pentru care #i-au v!rsat sângele Constantin Cenu#e #i atâ%ia al%i %!rani patrio%i), nu merita
aceste jertfe, ci stârnea revolta prin nechibzuin%! #i imoralitate. Nu numai c! p!tura conduc!toare a
zilelor apuse #i-a preg!tit decimarea, dar ea a constituit #i cel mai prost exemplu de conducere a
unui stat (excep%ie f !când guvernarea României în timpul r!zboiului). Dealfel nu constituie o
remarc! inedit! s! subliniez faptul c! burghezia român! a chemat asupr!-i mânia acelora care
priveau spre ea cu încredere #i n!dejde, ca s! nu-i pomenim pe cei lipsi%i de orice criterii ale
respectului.
Cu uimire constat!m excelenta memorie a scriitoarei bucovinene.
Aducem prinosul recuno#tin%ei noastre, ca #i a literaturii române, d-nei Oltea Nistor, fiica
neuitatului Nichifor Robu, care, iubitoare a Bucovinei natale, a încurajat scrierea paginilor publicate
aici, le-a p!strat #i s-a luptat ca ele s! vad! lumina tiparului, încredin%ându-ni-le #i în%elegându-ne cu
generozitate #i în%elepciune întârzierea tip!ririi lor în dificilele condi%ii ale zilelor aculturale
prezente.
Philippide, pe
Nucare
ne r!mâne, înainte
s-o închin!m de a acestei
eroului continua, decât s! ne amintim o incanta%ie de acela#i Al.
nara%iuni.

“Fie-%i via%a ve#nic! poveste,
Cu începutul ve#nic nenceput;
S! nu mai #tii ce-a fost, nici ce mai este;
S! curg!-ntr-una basmul ne#tiut.
S! fii mereu la mijloc de poveste!”

ÎNCEPUTU AMARULUI
de Marioara Cenu#e

O încercare de t %m
% duire a durerilor lui Constantin Cenu#% .
“amarnic #i m! roag! s!-l ajut s! vie pân! acas!. «Bine c! mi-o ajutat bunul Dz!u s! mor dar
pe p!mântul meu #i nu mi-au r!mas oasele pe p!mânt str!in, ca la al%ii. Mie, drag! scump! m!mic!,
te rog caut!-mi vreo 4 oameni, s! m! ajute s! ajung acas!.» M! duc, caut 4 oameni. Cu mare greu l-
au adus pân! acas!.
Se a#eaz! în pat #i m! roag! tare frumos s! îl ajut la durerile lui. «Dar cu ce s! te ajut, c!
farmaciile sunt toate evacuate.»
Dar în cas! e plin de oameni; zice #i unu #i altul c!-i tare bun de leac, mai ales la oase rupte,
piele de câine. Aveam un câine tare frumos, mare cât un vi%el. Îl taie cumnatul meu, îl jupoaie. Vine
omul care #tia leacul #i pune #i carnea toat! într-un cazan mare la fiert. Când a fiert bine, a întins
pielea de câine #i au pres!rat-o cu carnea fiart! #i l-au învelit tot. Dup! 3 ceasuri, îmi spune c! nu
poate suporta, c! a#a de tare trage. M! duc la omul care #tia leacul, îl chem s! vin!. Vine #i îi spune
c! trebuie s! stea numaidecât 3 zile nemi#cat. Cu mare greu a stat. Dup! 3 zile, îi fac o baie cald! #i
spune
c! se simte
M! duc la mai
sora bine
mea,pu%in.
îi fur un câine, îl aduc acas!, îl tai #i repet leacul.

Bejenirea satului, din fa $ a ru#ilor.
Într-a ceea zi, noaptea la oara 3, sun! goarna, bate doba de la prim!rie. Mare comedie prin
sat: se alarmeaz! [sic!] evacuarea general!. Toat! lumea se evacueaz! spre Dorne#ti.
Care au fost în centru s-au dus pe jos cu cât au b!gat în traist!, o %âr! de mâncare. Al%ii au
luat-o la coast!.
V!d c! n!v!le#te lumea la noi acas! #i se roag! de so%ul meu s!-i ia #i pe dân#ii în p!dure, c!
ei nu cunosc p!durile #i au mul%i copii #i sunt goi, n-au cu ce s!-i îmbrace; în p!duri, se vor înc!lzi
m!car la foc. N-au nici tr!sur! s! mearg! spre Dorne#ti, nici ce s! m!nânce. Le d! so%ul sugestia s!
mearg! s! sparg! poarta în fabric! #i s! pun! mâna pe 2 vagoane #i s! le împing! la deal, s! pun!
to%i copiii #i pe cele gravide, #i pe bolnavi #i pe cele nou n!scute, #i ce mai au mâncare. Dar! s!-l ia
#i pe el pe vagon, c!-i bolnav #i nu poate merge pe jos. To%i au fost de acord.
Trag vagoanele la noi la poart!. Înc!rc!m 2 saci de f !in! de popu#oi, o oal! mare cu cârna%i
în untur!, sare, c!ldarea de m!m!lig!, cofa de ap!, ceva a#ternut #i de acoperit. So%ul, printre to%i
#chiopii, #i el pe vagon.
În cas! au r!mas toate. Dar! bunul D-z!u m-a învrednicit #i am luat toat! bijuteria mea, am
legat-o într-un #tergar #i am pus-o cu banii care îi aveam în sân la mine. Aveam trei sute de mii
strânse, s! ne facem cas! nou!.
Dar alta nu am putut lua. Au r!mas toate scor%urile mândre #i frumoase; #i perine; #i
plapume; #i chilote; #i 40 de cear#afuri noi; #i #tergare frotir 40 buc!%i; #i 120 m #tergare de in; #i
fe%e de mas! ‘grade’ [poate: ‘în degrade’?]; #i multe altele. Cojoace noi #i sumane. 22 perechi de
înc!l%!minte aveam numai eu, f !r! ale so%ului. Câte tulpane frumoase de lâni%!; apoi catrin%e #i
bondi%e na%ionale! Apoi lamp! de por%elan, cu glob num!rul 25; apoi blide multe #i frumoase. Am
l!sat toate #i am plecat în mun%i.
“Au împins bie%ii oameni vagoanele pân! la cap!tul liniei. To%i s-au %inut de noi. Au f !cut
colibe în creierul mun%ilor.

Constantin trebuie s% -#i fac% urma pierdut %.
Dar într-o zi vine un p!durar, bun prieten cu so%ul, #i îi spune: «Drag! prietene, cat! #i te
ascunde în gaur! de #arpe. Fereasc! D-z!u cum te caut! ru#ii!» «Dar de ce?» Zice: «Nu #tiu.» Nu
peste
au cu mult vine«Nu
mine?» o femeie: «Drag! Costic!,
#tiu.» S-a fugi unde
gândit so%ul. «Am fost înai Rusia,
putea, dar
c! tare
n-amte f
caut! ru#ii.»
!cut nici un Zice so%ul: «Ce
r!u. Mi-am dat
foarte bine seama c! #i ei sunt oameni #i lupt! pentru %ar! din ordin. N-am furat nimic. Nu mi-am
b!tut joc de nimeni. Decât am fost #i eu tot din ordin trimes în Rusia. A#a este r!zboiul.»
Dar! st! #i se tot gânde#te c! paza bun! te fere#te de toate. Îi roag! pe 2 tineri s!-l ajute s!
treac! în alt! coast!. Îl ajut!. Ajungem între ni#te stânci grozav de mari, ne a#ez!m jos, fac un pic de
foc, frigem ni#te fleici de cerb, le mânc!m goale #i nu mai facem 8 zile nici un pic de foc. Nici nu
ne culc!m, de fric! s! nu ne g!seasc! ru#ii. N-am f !cut urm! la ap!; nu la lemne; decât ochi #i
urechi s! nu ne g!seasc! ru#ii.
Dup! 8 zile m! duc la ceilal%i #i întreb ce se mai aude nou. Îmi spun to%i c! partea noastr! de
sat a ars toat!. Au dat ru#ii foc. «Vai de mine, ne-au ars casa cu toate mândre%ele dintr-însa. Dar #i
vaca; #i junca; #i vi%elia; #i scroafa cu purcei; #i gâ#te; #i ra%e; #i g!ini; #i ciscorni%a. Nu am avut timp
s! le scot, c! vaca #i junca erau aproape de f !tat #i înc! era frig #i mai ningea. Mi-am l!sat mult fân
jos #i ciubere cu ap!. Le-am dat drumul din lan%, s! mearg! în #ur! s! m!nânce #i s! beie ap!,
crezând c! peste 2-3 zile se termin! cu necazul.
A#a mul%i oameni au crezut la fel cu noi, dar soarta a hot !rât altfel. Toat! omenirea a#tepta
s! plece ru#ii #i s! ne întoarcem înapoi la casele noastre.
Îi spun so%ului c! partea noastr! de sat îi ars! toat!. N-a vrut s! cread!. A#a de tare s-a
sup!rat, extraordinar. A luat amândou! botele pe subsuori #i s-a suit între observatori #i se uita cu
binoclul în sat. Drept atunci ardea #i casa noastr!.

Tot mai departe.
A venit înapoi la stâncile unde stam ascun#i #i plângea de se rupea. Zice: «Drag! so%ie, chiar
s! mearg! ru#ii, tot n-avem la ce ne duce în sat, c! am v!zut cu ochii mei cum s-a topit toat!
gospod!ria noastr!. A#a c! nu avem unde trage. Trebuie s! trecem #i noi la Moldovi%a. "i ai s! te
bagi la st!pân #i o s! ai grij! #i de mine pân! voi putea #i eu s! muncesc. "i cu încetul ne vom reface
toate înapoi. Tu #tii c! unde pun eu mâna, pune #i Dz!u mila. N-o ars numai la noi, a ars mai bine
de jum!tate de comun!. Du-te #i le spune oamenilor care au venit cu noi c! noi trecem la
Moldovi%a. Care vor s! vin! cu noi, s! #tie c! nu fugim de ei. Bie%ii oameni nici nu au cu ce hr!ni
copiii,
departe,nici
Dz!ucucuce-i îmbr!ca.
mila, Dac! vor
pentru fiecare, cums! nevin! cu mine,
va rândui Cel ledear!t
sus.»drumul pân! la Moldovi%a. Mai
M! duc. Le spun oamenilor, dar ei nu #tiau cum s!-mi mul%umeasc!. Au n!v!lit to%i s! vin!
cu mine, s! vorbeasc! so%ului la ce or! este plecarea. So%ul le-a spus: «Mâine diminea%a, la ora 4.»
Ei se roag! s!-i ieie #i pe ceilal%i care au apucat s!-#i ia vitele de-acas!. Zice so%ul: «Bine,
veni%i cu to%i, dar s! fie bine preg!ti%i; copiii hr!ni%i; s! nu plâng! peste deal s! ne aud! vreo patrul!
de ru#i. S! #ti%i c! ne cur!%! pe to%i. Aranja%i cine merge cu convoiul de vite în cea mai mare lini#te.
S! nu vorbi%i tare, s! nu v! certa%i. Dar eu voi fi în capul coloanei. S! duce%i voi bagajul celor 2
tineri, ca s! m! poat! ajuta la urcat dealul #i la coborât valea.» To%i au fost de acord.
Urc!m la deal. Îl ajut! cei 2 voinici. Îl mai duceau în spate; mai îl duceau la bra%; pân! au
ajuns în plai. În plai, l-au pus pe ni#te crengi de brad #i îl tr!geau voinicii pe crengi. Dar to%i i-au dat
ascultare. În cea mai mare lini#te, am ajuns într-o poian! unde era un pichet de gr!niceri. Convoiul
era de numai o sut! #aptezeci de oameni mari, f !r! copii. Copiii erau nenum!ra%i, #i mai mari #i mai
mici.

Prima confruntare cu românii.
Acolo ne opresc gr!nicerii. Tot convoiul st! pe loc. Iese C!pitanul Popovici. Întreab! «Care
îi Cenu#!, m!?»
So%ul zice: «S! tr!i%i, D-le C!pitan. Eu sunt Cenu#! Constantin.”
A#a s-a repezit cu vitez! #i i-a ars dou! palme b!rb!te#ti. So%ul zice: «S! tr!i%i, D-le C!pitan,
dar vreau s! #tiu pentru ce sunt astea dou! palme.» Zice: «Pentru c! nu %i le-am dat bine!» Îi mai
trânte#te alte 2 palme, f !r! nici un motiv întemeiat. Zice: «Tu, par#iv de comunist, te superi c! te-
am desmierdat o leac!? Meri%i gloan%ele, Dz!ul m!-ti de porc rusesc!»
Asta era în fa%a întregului convoi. Zice so%ul: «Dac! crede%i D-str! c! sunt “porc rusesc”,
atunci da%i-mi gloan%ele tot acuma, în fa%a întregului convoi. Eu poate am v!rsat sânge luptând
pentru %ar!, nicidecum s! fiu “porc rusesc”!» Scoate so%ul actele. I le arat! precum c!-i ie#it din
spital, fiind r!nit, prin piept împu#cat de ru#i. «Tot eu pot fi porc #i par#iv rusesc, D-le C!pitan? În
primul rând sunt român adev!rat #i %in la %ara asta în care m-am n!scut.» Tace D-nul C!pitan #i
ascult!. De la un timp zice: «O s! vedem adev!rul.»
Dar nimeni n-are voie s! vorbeasc! cu so%ul, din tot convoiul. Ne %ine pe to%i în mijlocul
poienii #i pune armata s! ne p!zeasc! s! nu vorbim nimic unul cu altul, nici s! ne uit!m unul la
altul. "i începe s! cheme câte unul în pichet #i îi întreab! pe fiecare ce #tiu despre so%ul meu. L-au
v!zut cu ru#i prin p!duri? To%i, tineri #i b!trâni, au spus c! nu. Pân! #i copiii care erau mai m!ri#ori
au fost întreba%i.

Slobozenie de a continua refugierea.
Ne-au %inut cum e de azi de la amiaz! pân! mâine la ora 10 diminea%a. La oara 10, iese
C!pitanul #i zice: «M!i, Cenu#!, #tii c! ai noroc #i scapi neîmpu#cat. M-am convins c! nu e#ti
vinovat. Dar pentru asta am telefonat s!-%i trimit! trenul mic la dispozi%ia ta #i a oamenilor care au
venit cu tine. Dar nu eu sunt vinovat de cele patru palme, ci oamenii din satul t !u care au trecut cu
mult înaintea ta încoace. To%i au spus c! tu e#ti singur în p!dure #i fug!re#ti oamenii în sat; cu tot cu
vite, îi dai pe mâna ru#ilor. To%i au trecut de mult încoace. To%i de la comandamente au hot!rât s! te
împu#te oricine te vede #i oriunde ai fi, c! na#ul care te-a cununat este comunist din ilegalitate #i tu
e#ti cel mai bun prieten cu el. El singur este în sat mare primar, el singur cu nora lui #i cu feciorul
s!u duc ru#ii prin p!dure dup! oameni #i vite.»

O nou% înfruntare.
Acuma, vine trenul mic de p!dure #i se urc! to%i oamenii, cu mic, cu mare. Îl ajut! to%i #i pe
so%ul meu s! se suie pe vagon. Eu stau lâng! so%ul. Dup! ce s-au urcat to%i, porne#te trenul. Dar noi
eram pe ultimul vagon. V!d c! vine un om de statur! mare, de pe vagon pe vagon, #i întreab! care îi
Cenu#!. Oamenii to%i arat! cu mâna la noi. Ajunge la noi. Zice: «Care e Cenu#!?» So%ul meu zice:
«Eu sunt.» Omul acela era frânar la trenul mic. Acest om era hu%an, între dou! vârste.
Zice:
ajungi«M!i, omul
în gar!, veilui Dz!u, te rog
fi împu#cat. Te rog tare#i frumos,
d!-teeujos ia-o la coast!. Cine
d!-te jos. Eute-o
suntadus aicitren
#ef de la moarte? Cum
#i #tiu precis
toate ordinele de la comandamente, c! de oricine #i oriunde vei fi v!zut vei fi împu#cat.» So%ul zice:
«Dar de ce?» «To%i cei ce sunt informatori la nem%i au spus c! e#ti informator la ru#i #i e#ti cel mai
bun prieten cu Vlai#an. Te rog, d!-te jos.» Eu încep s! plâng stra#nic.
Toate aceste discu%ii erau în timpul mersului cu trenul spre Moldovi%a. Îl rog eu s! opreasc!
trenul, s! ne d!m jos. Opre#te #i eu apuc traista cu schimburi #i zic: «Hai la izvor s! te speli frumos
#i s! te schimbi, c! eu n-am s! mai pot pune mâna pe tine.»

Preg% tiri de moarte.
N-am mai luat nimic din celelalte lucruri de pe vagon, numai traista cu schimburile cele mai
bune. Nu mi-a trebuit nimic din lucruri.
Îl sp!l frumos, îl schimb cu c!ma#! tare frumoas!, cusut! cu model na%ional, toat! în negru,
îi dau bundi%! de poplin, cusut! tot cu model na%ional tare frumos, p!l!rie bleumarin!. Dar plâng de
m! pr!p!desc. Îl încal% cu pantofi noi.
El zice: «Te rog tare frumos nu mai plânge atâta, c! a#a î %i dau o b!taie...! S! nu plângi toat!
via%a dup! mine. E#ti o femeie foarte bun!; #tii s! te por%i cu b!rbatul bine; #tii s! pre%uie#ti munca
b!rbatului; e#ti o bun! gospodin!. S! nu te m!ri%i cu un b!rbat prost, c!-i p!cat de tine #i de sufletul
t!u bun #i blând. E p!cat de în%elepciunea ta #i de h!rnicia ta. Te rog s! iei bine seama s! nu chici pe
mâna unui prost. Dac! exist! Cele Lumi #i acolo voi plânge dup! tine. Dar! dac! soarta mi-a h!r!zit
s! mor nevinovat, apoi trebuie s! mor. Mi-a fost tare drag! via%a #i credeam c! nu voi muri
niciodat!. Dar acum mi-a sosit ceasul; de pe fiecare minut! a#tept cu sânge rece gloan%ele. A#a îmi
vor du#manii mie: s!-mi vad! casa pustie #i nevasta în v!duvie, s! tr!iasc! în s!r!cie.»
M! cuprinde, m! pup! din toat! inima #i zice: «Draga mea so%ie, te rog din suflet s!-mi dai
iertare. Poate %i-am gre#it vreodat!, dar nu din voia mea. M-am potrivit la du#manii c!rora le p!rea
r!u c! tr!iam prea bine.» Dar eu plâng în hohote.

Salvarea.
Când cat, vin o mul%ime de oameni c!l!ri pe cai #i ne înconjoar!. La plânsetele mele, stau
to%i pe loc #i întreab!: «Ce-i cu tine, Marioaro, ce chiuie#ti?» Le spun de ce. Dar ace#ti oameni,
necunoscu%i de mine, erau to%i partizani la nem%i. Numai #eful lor îl cuno#tea pe so%ul. Îl chema
Vladimir Macoviciuc. Erau #i oameni simpli, dar erau #i studen%i printre ei, b!ie%i cu preg!tire. Zice:
«Dragii mei b!ie%i», zice #eful lor, «cum ar fi mai frumos #i mai bine: s! lu!m via%a cuiva, ori s! i-o
d!m?» Dar un student din Bucure#ti zice în gura mare: «N-ar fi cel mai mare p!cat s! moar! un
român a#a de frumos #i tân!r?» La vorbele acestui student, au zis to%i într-un glas: «Trebuie salvat
acest om #i bun român.» Zice #eful lor: «Hai Constantine cu noi #i noi to%i ne bucur!m c! te vom
sc!pa cu via%!.» Dar eu zic: «D-le Macoviciuc, v! rog s! m! lua%i #i pe mine c! vreau s! fiu al!turi
de el, pân! la u#a mormântului.» Zice: «Marioaro, tu nu ai încredere în cuvântul meu?» Eu zic: «Nu
am încredere în nimeni.» «Dar atunci, hai #i tu.»

O nou% întâlnire cu ofi $ erii români.
Le zice la to%i partizanii care erau cu ei s! steie to%i în ap!rarea noastr! pân! vine el. "i d!
pinteni calului #i zboar! pân! la Moldovi%a #i d! telefon la comandament, la Câmpulung, s! vie
imediat cu ma#ina mic!, c! au câ#tigat un bun lupt!tor. N-a trecut nici un ceas #i vine o ma#in! mic!
#i un camion mare dup! partizanii care atunci aduceau captur! de r!zboi. Ne suim în ma#ina mic!.
"eful partizanilor era dintr-o comun! vecin!. Se suie #i el cu noi #i mân! al dracului ma#inile.
Ajungem în Câmpulung, la comandament. Intr!m cu to%i într-un birou. O mas! plin! de
ofi%eri cu diferite grade to%i, foarte cura%i #i bine îngriji%i. Ne ofer! scaune. Zice #eful partizanilor:
«Ei, D-le Colonel, v-am adus omul pentru care era cuvânt de Evanghelie s !-l omorâ%i. Dar îl
omorâ%i numai pe gurile du#m!noase. Dar acest om #i bun român nu este deloc vinovat cu cele
spuse
deZice
du#mani. El este
Colonelul: venitb!iete,
«M!i, de pe cum
front.teR!nit în piept.»
cheam!?» El se scoal! în picioare #i zice: «Sunt osta#ul
Cenu#! Constantin.» "i scoate actele toate, i le pune pe mas!. Zice Colonelul: «"i de ce ai stat pân!
acuma în p!duri? Toat! Putna a trecut din ast! parte.» Zice so%ul: «Sunt b!iat s!rac #i nu am putut s!
trec pe jos din cauz! c! sunt r!nit.» «"i acuma ce vrei s! faci?» Zice so%ul: «Mort sau viu, cum am
s! pot, vreau s!-mi caut unitatea, s! m! internez oriunde în spital #i dac! m! voi face bine, s! lupt
mai departe pentru neam #i %ar!.»
Dup! ce ascult!, D-nul Colonel zice: «M!i, b!iete, eu te voi interna aice, într-un spital bun #i
ai s! ai îngrijire bun!. Dar cu o singur! condi%ie: s! lup%i cu noi.» So%ul zice: «Nu pot. Trebuie s!-mi
caut unitatea, ca s! nu m! dea dezertor. C! dup! ce am ie#it din spital, unitatea mea nu #tie de soarta
mea.» Colonelul spune: «Dar tu nu #tii c! este lege de la Maiestatea Sa Regele c! ori de la ce unitate
ori arm! sunt, dac! sunt din p!r%ile muntoase s! se al!ture nou! #i s! lupt!m contra ru#ilor? Eu î %i
voi anun%a unitatea ta, dar! s! #tii un lucru: dac! un singur om de-ai mei te va obseva c! e#ti cu%it cu
dou! t!i#uri, va desc!rca arma în tine.» Zice so%ul: «Primesc, D-le Colonel #i cred c! cât de grab! v!
ve%i convinge ce fel de om sunt.» Chiar într-aceea#i zi l-au internat într-un spital militar la
Câmpulung. Foarte adev!rat c-a avut foarte bun! îngrijire.

Din nou al %t uri de nem $ i.
Dup! 3 s!pt!mâni, iese din spital #i merge în misiune. Dar erau 29 nem%i #i 40 români, to%i
instrui%i s! %ie ochii pe dânsul. Dar când au v!zut nem%ii cât îi de curajos so%ul, au avut foarte mare
încredere într-însul. V!zând crâncenele lui lupte, l-au decorat cu Crucea de Fier clasa întâi, iar la
luptele din Putna erau 120 oameni care erau condu#i de so%ul. Au %inut front 24 de ceasuri cu un
regiment de ru#i. Au ocupat pozi%ia de sus #i i-au f !cut praf pe to%i ru#ii, dar al meu n-a pierdut nici
un om #i nici un r!nit. Atunci l-au decorat cu Virtutea Militar! clasa întâi. Dup! multe bravuri, i-au
dat gradul de c!pitan. A#a au prins to%i ofi%erii încredere #i mult! dragoste de so%ul meu, ce nu se
mai pomenea. L-au pus la 5.000 lei salariu pe lun! #i diferite alimente #i îmbr!c!minte; #i cele mai
frumoase #i elegante case unde cantonau ei nu se întâmpla s! nu fim #i noi la un loc lua%i de dânsul.
Amu merge în misiune pe mun%i, la Voivodeasa, unde era comandamentul rusesc înconjurat
cu tran#ee jur împrejur. În misiune erau jum!tate români, jum!tate nem%i. Dar între nem%i erau mai
mul%i ofi%eri. Erau condu#i de so%ul.
Era oara 3 noaptea. Nici unul nu avea curaj s! se apropie de comandament. Dar so%ul, cu
grozav curaj de om nebun, se uit! cu binoclul, vede lumin!. "i se uit! bine #i vede c! un maior rus,
singur la mas!: scrie. Se pune pe spate #i pe coate #i înceti#or se strecoar! printre tran#ee #i intr! în
comandament, #i-l apuc! de gât #i-l trage dup! el. Ajunge sus pe creast!. Îl ia pe maiorul rus. Îl duce
la comandamentul nem%esc, la Câmpulung. To%i ofi%erii tremurau ca varga. "i dup! aceast! bravur! a
primit decora%ia Vulturul German #i o hârtie de mare vitejie. Îi mul%ume#te Generalul Corpului 5
Armat! Vân!tori de munte. În hârtie scria a#a: mul%umindu-i din suflet marelui patriot Cenu#!
Constantin #i vitejilor s!i lupt!tori care au f !cut mari pagube în oameni #i armament marilor no#tri
inamici. Aceast! hârtie scris! de generalul neam% se g!se#te la Tribunalul Militar Bucure#ti.

Desp% r $ irea de fo#tii alia $ i.
Apoi au tot luptat #i dup! 23 august 44 pân! în luna octombrie, când a fost retragere for%at!.
El n-ar mai fi luptat dup! 23 aug. ‘44, dar! nu putea sc!pa de ofi%eri. Îl iubeau la nebunie. Numai în
jurul lui erau to%i ofi%erii nem%i având mare încredere în so%ul meu. De multe ori îi zicequ ofi%erii
so%ului s! mearg! la #coala de para#uti#ti, dar eu nu l-am l!sat. Când a fost retragerea for%at!, m!
rugau ofi%erii s! mergem cu ma#ina de lux, cu ei. Dar! so%ul meu îmi zice: «Spune c! tu nu po%i
suporta mersul cu ma#ina, c! %i se face r!u de la inim! #i nici nu po%i merge f !r! mine, c! noi trebuie
s! fugim de dân#ii. Trebuie s! fim la un loc. Hai s! ne suim în tr!suri cu ceilal%i.»

Î #i fac urmele pierdute în mla#tin% .
Amu, ajung în Satu Mare c!tr! sear!. «Hai s! poposim, s! m!nânce oamenii, c! sunt
fl!mânzi.» Au tot încurcat-o pân! s-a întunecat. Seara, nem%ii tot strig! plecarea. So%ul a scos o
buc#! de merge
convoiul ca unf !kilometru
la tr!sur!, r! s! #tie #i
nimeni decât El
sare roata. ceisemai
facedec! tocme#te,
încredere oameni ai lui.
dar nem%ii totCând porne#te
strig! «Haidi,
haide!» El spune: «Pleca%i înainte, c! v! ajungem imediat.» Nem%ii, având atâta încredere în so%ul,
au plecat mai departe. Iar! so%ul s-a sf !tuit cu oamenii lui de încredere. Au luat-o cu tot cu cai la
trap, într-un lan de tabac. În apropiere erau multe girezi de paie, cât vedeai cu ochii. Oamenii zic
to%i: «Hai s! ne ascundem sub girezile de paie.» So%ul zice: «Nu, c! se pot întoarce în c!utarea
noastr! #i dau foc la paie #i vom arde ca #obolanii.» Pune doi b!rba%i zdraveni s! %ie nasul cailor, c!
tot str!nutau caii de putoare de tabac, «c! precis vor veni dup! noi #i s! nu fim descoperi%i de
str!nutul cailor». Zice so%ul: «B!ie%i, la caz c! vor da peste noi, ne arunc!m cu to%ii în Some#, decât
s! chic!m în mâna lor, c! ne vor beli de vii.»
Acest ogor de tabac era pe muchia Some#ului, iar cei doi b!rba%i %ân al dracului nasul cailor,
s! nu str!nute; numai c! se aud zbârnâind ma#inile care s-au întors dup! noi #i din ma#ini strigau cât
puteau: «Herr Hauptmann Cenu#!, Herr Hauptmann Cenu#!!» V!zând c! nu r!spunde nimeni, au
dat foc la toate girezile de paie. To%i tremuram de fric!. Dar so%ul zice: «Curaj, b!ie%i, c! nu au timp
s! vie pe aici. Ei #tiu c!-i calc! ru#ii din urm!.»
Drept c! n-au intrat în lanul de tabac. Iar! se aud zbârnâind ma#inile #i pleac! nem%ii înapoi,
mâncând p!mântul. Zice so%ul: «B!ie%i, eu la venit încoace, am ochit c! sunt multe mla#ni%i. Pornim
cu D-z!u înapoi. Ne vom opri în cea mai mare mla#ni%!, c! ru#ii au mai a dracului tactic! de r!zboi
ca nem%ii. Se pot gândi c! într-a#a mare lan s-au putut ascunde nem%ii, s!-i atace pe ru#i. "i pot b!ga
tancurile în c!utarea nem%ilor #i ne omoar! pe to%i. Unul nu sc!p!m cu via%!!»
Îl ascult! to%i. So%ul iese în drum, pune urechia la p!mânt #i zice: «B!ie%i, geme p!mântul.
S! ne pornim; dar nu prea departe, c! ne întâlnim cu ru#ii.»
Scot tr!sura pân! la drumul mare #i mân! caii de le ie#eau numai scântei din potcoave.
Ajungem la mla#ni%!. Duc caii într-un huci. La dau un sac de porumb strâns de pe câmp. Le duc
câteva g!le%i de ap! #i... to%i cu burta la p!mânt în mla#tin!. Trece tare pu%in din zi #i trec tancuri,
tunuri, camioane cu rusoaice, armat! cât! frunz! #i iarb!, greul p!mântului. Dar noi to%i stam ca
pe#tii; cu burta la p!mânt, în ap!, timp de dou! s!pt!mâni. Nici unul nu se mi#ca decât omul care
c!uta de cai. Dar numai diminea%a, la ora 3, strângea câte 2 saci de p!pu#oi de pe câmp #i da cailor
un sac #i un sac îl zvârlea a#a cruzi în ap! #i îi mâncam ca mierea de albine #i beam ap! tot din
mla#ni%a unde dospeam to%i, întregi, cu trup, cu picioare, numai capul, de la gur! în sus, era afar!.
To%i îmbr!ca%i gros. Dup! dou! s!pt!mâni ie#im cu to%i din mla#ni%! #i ne schimb!m cu haine
uscate, iar! cele ude le azvârlim în mla#ni%! #i pornim la drum. Dar nu pe drumul mare, ci pe
ocolite.
Cu mult! greutate ajungem în comuna Dumitra, jude%ul N!s!ud, unde erau pleca%i to%i sa#ii
care erau locuitorii acestei comune. Primar era un cunoscut de-al so%ului, un ardelean foarte bun.
Ne-a luat la dânsul acas!, ne-a dat de mâncat. Ne-am hodinit o zi #i o noapte. To%i ceilal%i s-au
împr!#tiat, fiecare pe socoteala lui. Cu noi r!mân numai 2 fo#ti ofi%eri, pe nume Vistrian Rotariu, din
comuna Voitinel, #i Emil Protiuc, din comuna D!rm!ne#ti, tot jude%ul Suceava, tot din cei mai buni
lupt!tori. Ne %ine bietul primar, pe nume Macidon Popâr%ac, pân! în prim!vara anului 1945. Dar tot
timpul st!m ascun#i prin girezi de strujeni, prin girezi de paie. Dup! ce o dat frigul mai tare, am stat
în podul grajdului, acoperi%i cu fân, neavând cu ce ne schimba. Am f !cut o mul%ime de p!duchi,
aproape cât gâzele de mari. Fiind fânul pe terminate, ne duce la sora lui, într-un sat ce se chema
Zagra. Când am plecat de-acolo, am pl!tit pentru facerea de bine o plis! de bani, pentru ad!post #i
mâncare o dat! pe zi pentru 4 oameni, pe 4 luni, #asezeci de mii de lei. Drept e c-au riscat ace#ti
oameni care aveau numai 12 copii.

Aresta $ i de sovietici.
Când s! mergem la sora primarului, pe alt loc nu se putea decât pe un pod portativ. Trebuia
trecut Some#ul. Dup! ce pl!tim taxa, ne trece cu barca. Podul era tare aglomerat cu tr!suri. Numai
bine ajungem la mal c! pun mâna pe noi doi civili #i ne duc pe jos pân! la N!s!ud.
Ne bag! într-un comandament rusesc. Dar nu la un loc. Eu de-o parte, într-o camar! #i so%ul
în alta. Ne %in dou! zile #i dou! nop%i nemânca%i #i ne tot întreab! dac! nu-l cunoa#tem pe Cenu#!
Constantin. Dar noi
zi ne d! drumul. Noiaveam acteleeram
pe-atuncia acelora
tarecare au plecat#i cu
credincio#i mainem%ii.
ales înErau din Anton
Sfântul teritoriul
de ocupat. A treia
Padua. A#a de
tare ne rugam amândoi în suflete #i cu mare încredere; din toat! puterea credeam c! Sfântul Anton
ne va sc!pa. "i ne-a sc!pat din mâinile lor.

O ultima #ans% : ad % postirea
în capital %.
Se gânde#te so%ul: hai s! plec!m la Bucure#ti, c! tot trebuie s!-#i caute unitatea lui. A#a, din
Bistri%a pân! la Bucure#ti pe jos, am f !cut 30 de zile. Trenuri erau numai cu ru#i. Am ajuns în
Bucure#ti. Mergem la D-l Colonel "tefan Gav!%. Ne prime#te frumos, ne d! camer!, dar ne-o d! ca
s! mergem în fiecare zi la toate neamurile lor la sp!lat parchetul cu benzin!. So%ia colonelului era
fat! de preot. Cel mai al dracului soi de oameni sunt preo%ii. Absolut to%i de-o zgârcenie
nemaipomenit!. Munceam din noapte-n noapte #i nu ne da nici un leu, iar mâncarea foarte proast!,
numai bor# #i m!m!lig!. La a#a munc! grea trebuia s! cump!r!m din banii no#tri mâncare. Atâta de
grele erau covoarele persane de scuturat! Erau de m!rime 4 m pe 4 metri. Multe erau #i de 6 m pe 6
m. Apoi ne trimitea la un nepot de-al lor care era judec !tor în Bucure#ti. Muncim o s!pt!mân! de ne
d!m duhul. Locuia pe "oseaua Bonaparte nr. 5, lâng! casa Dnei Bunia. Noi eram la nr. 5, iar Bunia
la nr. 3. Un castel minunat #i bog!%ie de trandafiri ce n-o v!zut p!mântul. Dup! o s!pt!mân! de
munc! grea, nu ne d! m!car o %igar!.
Zice so%ul: «M!mic!, am împlinit 2 luni de când tot muncim amândoi #i ei nu au suflet s! ne
dea de mâncare corespunz!tor muncii. Dac! mânc!m tot din banii no#tri, unde ajungem noi? Hai,
nu dau bani... M!car mâncare... Dar a#a...»
D-l colonel Gav!% "tefan i-a spus so%ului c! oricine ne-ar opri s! dormim acolo, Doamne
fere#te s! nu dormim, c! el se a#teapt! s! fie ridicat. Iar când va suna cineva la poart!, s! vie s!-l
anun%e întâi pe el cine sun!. Într-aceea zi, noaptea la oara 1, sun! la poart!. Era un general #i înc! 2
civili. "i îl ridic! în fa%a generalului. Îi d! pistolul în mân! so%ului #i-i zice: «Drag! frate
Constantine, pân! m! voi întoarce eu înapoi, te rog s! ai tu toat! grija frumoasei mele feti%e, care
vrea s! se c!s!toreasc! cu un comunist. Te rog, pe r!spunderea mea, descarc! pistolul în ea. "i am
toat! încrederea numai în tine c! vei avea grij! #i de so%ia mea; dar te rog tare.» Întreab! D-na: «D-
le general, unde s!-i trimit so%ului mâncare?» Zice: «La V!c!re#ti.» A#a c! pân! diminea%! tot
c!r!m cu spatele diferite bl!nuri de lutru, de astrahan, pe la toate neamurile. Ne rupem c!rând cu
sacii pân! #i piei de vite #i de cai #i lân! de oi #i perdele de catifea, pân! #i l!di%e cu tacâmuri de
argint minunat de grele.
Îi duce so%ul mâncarea la V!c!re#ti colonelului câteva s!pt!mâni. Dup! câteva s!pt!mâni, l-
au dus de-acolo, i-au pierdut urma.
Acum eram a treia zi nemânca%i deloc #i nedormi%i. Zice so%ul:
«Hai s! mânc!m ceva pe banii no#tri.» Mergem pe strada Polon!. Un restaurant tare bun. Totdeauna
se g!sea mâncare bun!. V!d c! se scoal! un domn înalt, dar tare uscat, numai pielea #i osul. Se
repede la so%ul, îl cuprinde #i îl pup! #i începe s! plâng! amar. Zice: «M!i, frate Constantine, ce-i cu
tine?» Aista era prietenul so%ului care a fost judec!tor în Transnistria în timpul r!zboiului, pe nume
Constantin Pulc!, care a fost #eful cabinetului 2 instruc%ie în Bucure#ti. Are un frate locotenent
aviator invizibil [?!]. Nu-l las! pe so%ul s! pl!teasc! masa #i ne roag! s! venim cu dânsul acas! la ei.
Aveau o locuin%! tare frumoas!, dar nici unul nu este însurat. Aveau 2 camere, un hol #i buc!t!rie #i
locuiau foarte aproape de colonelul Gav!%. Mergem cu ei acas! la dân#ii. Ne fac o primire
extraordinar de frumoas!, ne dau vinuri, bomboane fondante, cafele ca acelea de te pr!p!deai de
bucurie de felul cum ne-au primit ace#ti doi domni. Nici vorb! s! ne lase s! venim înapoi în seara
aceea la Gav!%. Nu se mai puteau s!tura de vorb! cu so%ul. Ne întreab! cum tr!im, cum câ#tig!m. Îi
spune so%ul toate. El începe s! plâng! de mila noastr! #i zice: «B!ie%i, eu am foarte mul%i clien%i pe
care îi servesc #i sunt sigur c! #i ei m! vor servi pe mine. M! prinde mirarea c! ce fel de porc poate
fi Gav!%, când î %i cunoa#te luptele duse de tine pentru %ar! #i cât l-ai servit #i pe dânsul. Dar #i eu #tiu
cât a beneficiat de pe urmele tale! "i ast!zi, când tr!ie#te cu sânge rece din cauza prigoanei, are
suflet s! v! munceasc! de poman!... Înc! #i fl!mânzi! Drag! frate Costic!, nu v! las acolo. Te
cunosc prea bine cât e#ti de harnic #i cu priin%! mult!. Am o doamn! pe care o protejez, c! are tare
multe procese,
frumoas!. So%ul dar îi tare
ei fiind galantoan!.
neam%, Îi de
l-au ridicat statur!
ru#ii. mic! de tot,fabricii
Era proprietarul dar îidetare bun! #i din
cazangerie minunat de
"oseaua
Viilor nr. 33, iar acas! intrarea e pe strada Fabrica de Chibrituri nr. 5, lâng! Monet!ria Na%ional!.
M! duc eu mâine #i aranjez un loc pentru voi.» Zice: «Doamna este foarte de#teapt! #i singur!
conduce toat! fabrica de cazangerie #i trebuie s! lucreze pentru ru#i, pentru datoriile de r!zboi.»
Zice so%ul: «Trebuie s! mergem înapoi, s! spun doamnei c! plec!m.» El zice: «Du-te #i spune-i c!
e#ti urm!rit de cineva #i n-ai putut veni asear!, ca s! nu vad! unde intr!m. Ia-%i r!mas bun, s! vezi
cât obraz are, dac! nu v! d! ceva bani.» Zis #i f !cut. Mergem. Îi spune so%ul c! nu mai putem sta, c!
suntem urm!ri%i. Zice doamna: «Vai, dar ce m! fac f !r! tine?!» Dar nu zice: ‘na-%i un leu’.

“Sfânta mare neru#inare”.
Mergem înapoi la D-nul Pulc!. Ne întreab! câ%i bani ne-a dat. Spune so%ul c! nici un leu.
Zice D-l Pulc!: «Este o târf ! #i o scroaf !.» Ne d! de mâncat bine #i merge la D-na Budic. Îi spune
c! are un prieten tare bun #i vrea s!-l bage la ea la lucru, dar ceva mai ferit de comuni#tii din
fabric!: doar paznic de noapte. Ea zice: «Dar vreau s!-l v!d.» Îi spune c! are so%ie #i ar vrea s!
lucreze #i ea la orice. Îi zice: «Te rog, urc!-te în ma#in! #i ia la volan #i vino repede.»
Când intr! în cas!, ne recomand! D-l Pulc!. Dar ea %ine ochii pe so%ul meu, îl sorbe#te din
ochi. Zice: «De el a# avea nevoie, dar de ea nu.» Zice Pulc!: «Atunci am s! caut în alt loc, doar ei
sunt so% #i so%ie #i nu se pot desp!r%i unul de altul.» «Atunci o iau #i pe ea buc!t!reas! #i o pl!tesc
1.000 pe lun!, dar f !r! mâncare. S!-#i cumpere singuri ce le place. Pentru mine trebuie s! fac!
cump!r!turi, s! fac! mâncare, s! spele, s! calce #i s! fac! cur!%enie în patru camere #i în curte. V!
dau camer! mobilat!.»
Drept, tare frumoas! camer! ne d!, luminoas!, mobilat!, curat!; dar sus. În timpul acela nu
se primeau muncitori din alt! parte; decât localnici. Ce-i de f !cut c! trebuia numaidecât buletin de
Bucure#ti. Se împrietene#te so%ul cu un om care era comunist, din aceea#i fabric! #i ne face dou!
buletine false. Pe mine m! chema Doina Popovici #i pe so%ul Petria Popovici, din Parcul Rahovei nr.
15, pentru care am pl!tit un lan% gros de aur #i un ceas de mân! Atlantic. Dar o fost a#a de bine f !cut
c! s-au putut face #i la Prefectur! alte acte de maistru cazangiu; or, so%ul nu #tia s! deie o dat! cu
ciocanul în cazan.
Începem serviciile. Dr!g!la#a #i frumoasa D-n! Budic se îndr!goste#te de so%ul. Comedie
mare! Nu-l las! s! fac! servici decât s! p!zeasc! casa de bani în dormitorul ei. În fiecare zi mergeau
amândoi cu ma#ina la plimbare. I-a cumprat 6 costume noi, c!m!#i, pantofi, absolut toate erau haine
noi #i scumpe, tare frumoase. În fiecare zi so%ul era invitatul ei la mas!. Îi serveam pe amândoi. "i
mai mult, în fiecare sear! s! fi venit ei cât de târziu, eu trabuia s! merg cu ligheanul cu ap! cald! #i
s!pun de fa%! s! le sp!l picioarele la amândoi #i s! le #terg cu #tergare curate picioarele la amândoi.
Am priceput de prima dat! ce este între dân#ii, dar am r!bdat toate, fiindu-mi mil! de el, #i
m! bucuram c! poate s! tr!iasc! mai bine #i mai u#or, m!car el pân! o da bunul Dz!u o schimbare
#i va putea tr!i f !r! fric!, nu ca s! tr!iesc eu cu dânsul, dar mi-a fost minunat de drag! frumuse%ea #i
în%elepciunea lui #i n-a# fi vrut s!-l v!d a#a de nec! jit. Eram în stare s! trec prin foc #i prin ap!
pentru dânsul, numai el s! scape.

Din nou la drum.
La aceast! doamn! sta în chirie un domn basarabean care era #eful Siguran%ei Statului, dar
un om sfânt. Nu %in minte cum îl chema, dar era minunat de bun. S-a împrietenit cu so%ul #i i-a spus
toate; c! regimul ista se teme de el c! de va fi o schimbare, so%ul va fi al doilea Hitler; c! Hitler tot a
fost un simplu muncitor; #i mi-a spus c! în anul ‘45 a vorbit generalul R!descu la radio, din
str!in!tate, c! marele patriot Cenu#! se afl! al!turi de el în str!in!tate. Aici era mare zarv!. Stalin o
dat trei sute de ori un premiu aceluia care l-a prinde viu ori mort pe so%ul meu. El ne spunea s! fim
pe pace c! când va sim%i el vreun pericol, ne va spune.
S-a %inut de cuvânt. La 8 februarie 1945, plec!m din Bucure#ti pe jos, la N!s!ud. La 7
martie, seara, ajungem în Bucure#ti, la colonelul Gav!%. Muncim amândoi 2 luni la toate neamurile.
Cred c! to%i preo%ii din Bucure#ti erau neamurile lor, dar to%i f !r! pic de suflet. Iar la doamne Budic
era
la 1tare
maibine pentru
pân! la so%ul.1945
22 iulie Eu m! bucuram
#i vine bietulc! m!car lui îi mergea
#ef al Siguran%ei bine#i#inevaspune
Statului sc!pac! nu
cu via%!. St!m
se mai de
poate
sta în Bucure#ti #i c! erau obliga%i s! caute prin toate casele, dac! nu vor g!si vinova%i ascun#i, c! s-
au mai g!sit mul%i ascun#i prin Bucure#ti.
Atunci ne-am luat cât pe noi haine #i so%ul ia un taxi #i fuga la Dl Pulc!. Îi spune so%ul toate
cele spuse de Dl "ef al Siguran%ei. El zice: «Da, e adev!rat. Tocmai seara asta aveam s! v-anun%. "i
eu tot ast!zi am auzit.» Îi zice fratelui lui, Vasâlic!: «Du-te #i adu un taxi, dar tot acuma s! fii aici.
Mergi în pas milit!resc.» "i vine imediat cu un taxi. Zice: «Urc!m, b!ie%i!» Zice #oferului: «Opre#ti
la conacul D-lui Colonel Miclescu, în mun%ii Tohan.» Zice #oferul: «Bine. Dar cost! 500 lei.» Îi d!
D-nul Pulc!. Ne înso%e#te cu tot cu fratele care era locotenent aviator. Plec!m diminea%a. Ajungem
la conac. Colonelul Miclescu era venit acuma din Bucure#ti. Sta #i el ascuns la conac. Ne
recomand! ca familia Popovici (eu sunt Doina #i so%ul Petria) cei mai buni prieteni ai lor; chiar #i
neamuri-neamuri #i îl roag! s! aib! grij! de noi cu mâncare, c! el va pl!ti tot ce vom consuma #i c!
ne va face mai multe vizite, c! ne iube#te foarte mult. Îi d! so%ului 2.000 lei #i ne spune c! are s!
aib! grij! de noi. Cum va sim%i ceva, va veni singur s! ne spuie. Ne pup! amândoi #i pleac! înapoi
la Bucure#ti.
Ziua noi stam ascun#i în cram!, pe sub butoaie #i noaptea stam în gheret! în vie. Din când în
când ne aduce ordonana%a câte o m!m!lig! #i ne spune s! mânc!m cu struguri. Noaptea lu!m
m!m!liga cu noi. Strânge so%ul struguri #i ne suim în gheret! #i mânc!m.
În seara când împlinim zece zile, sose#te D-l Pulc!. Ne aduce pâine, salam, unt, #i zah!r, #i
cafea. Ne întreab! ce ne-a dat de mâncat. Îi spune so%ul. Zice: «M! duc s!-i pl!tesc. În schimb, o s!
#tiu cum s!-i iau onorariul la procese.» Merge, îl întreab! cât are de plat! pentru noi. Zice colonelul:
«Las! c! ne vom împ!ca alt! dat!.» Zice Pulc!: «Nu, acuma am venit dup! ei.» Aici colonelul las!
cu 500. Îi pl!te#te #i vine la noi #i ne spune sus în gheret!: «B!ie%i, v! rog mânca%i bine #i v! voi
spune ceva nou. Dar pân! nu mânca%i bine, nu v! spun nimic.» Mânc!m hulpav. Ne spune: «B!ie%i,
trebuie s! pleca%i de-aice, c! mun%ii i#tea sunt plini de bie%i români lovi%i de soart! #i îi vorba s!
împânzeasc! într-o noapte cei de jos #i fi%i siguri c! nici ai#tia din mun%i nu vor sta cu mâinile în
buzunar. Nu a# vrea s! c!de%i între ciocan #i nicoval!.
Tot atunci ne pornim pe jos la Mizil, la un prieten al so%ului, Ionel Patra#cu, care era tat!l lui
Stelian Patra#cu. În centrul ora#ului locuiau. Aveau #i un mare atelier de cizm!rie. Ne prime#te, dar
cu fric!. Dup! 4 zile, ne spune c! ne d! cas!, dar mai departe, în v!rz!rie acolo. E tot casa lor, dar
au b!gat ni#te s!raci, ca s! nu steie goal!. Mergem acolo. G!sim o mizerie stra#nic!. Ne apuc!m,
facem o cur!%enie bun!. Îi punem geamuri.
Acolo locuiau ni#te %igani. Ne împrietenim cu dân#ii. Mergem cu dân#ii la câ#tig. Dar ce
câ#tig? La t!iat lemne cu fier!str!ul, 20 lei metrul. Caut! %iganul clien%i în cartierul %ig!nesc, un
cartier mare. Mai câtig!m to%i pe un ban. Seara ne alegem fiecare cu câte 20 lei. Pe zi, t!iam cu
fier!str!ul 4 m.. Dar doi %igani #i cu noi 2 %igani mai b!trâni, mai slabi, tot ne caut! clien%i. Atâta
omenie la %igani, Dz!u s!-i ajute... Ne d!deau #i mâncare #i câte un pahar de vin #i la venitul seara
acas! ne d!deau #i câte un sac de lemne degeaba. Cei mai s!raci %igani nu ne l!sau s! mergem seara
acas! nemânca%i, ne d!deau m!car un praz cu m!m!lig!; în timpul cela ne prindea tare bine. Cât am
s! tr!iesc, n-am s! uit bun!tatea %iganilor. Când mergeam la domni, nu ne d!deau nici o f !rm!tur!
de nimic, decât 20 lei m. Amu g!t!m cu t!iatul lemnelor, începe so%ul cu t!iatul porcilor, dar nu pe
bani, ci pe carne. Apoi, de la %igani venea înc!rcat cu carne #i cu bani. Eu mergeam la muzican%i, la
sp!lat rufe, la c!lcat, seara veneam cu 50 lei, cu pâine, cu carne, #i zah!r, a#a, ca între %igani, am
dus-o foarte bine. Au dat mult! dovad! de oameni buni, dar ce folos, c! nu am avut noroc.
Am stat de la 1 august pân! la sfâr#itul lui octombrie, când a venit greul p!mântului de ru#i.
Au umplut Mizilul. So%ul de fric! s! nu fie cunoscut de cineva, zice: «Hai în mun%ii no#tri. Acolo
voi fi sigur c! nu va pune nimeni mâna pe mine viu.» Ne hot!râm s! plec!m. Ne punem în
genunchi, plângem amarnic #i ne rug!m bunului Dz!u s! ne ajute s! ajungem cu s!n!tate în mun%ii
no#tri.

În mun $ ii natali.
obosi%i, Dz!u
în 10 ne-a primit rug!ciunile.
zile ajungem în R!d!u%i.Am ajuns cu
Mergem la bine în mun%ii
un doctor bineno#tri, dar numai
cunoscut. pe vede,
Când ne jos. Frân%i de
î #i face
cruce: «Ce-i cu voi, m!i fantomelor? Voi nu sunte%i normali! Oamenii normali n-ar fi avut curajul
!sta pe care-l ave%i voi. 'sta-i curaj drept de nebuni!» Nu ne las! s! plec!m f !r! s! ne refacem
pu%in. Facem o baie c!ldu%!, care m-a ajutat foarte mult, m-a înviorat. Ne d! de mâncat foarte bine,
ne culc! în sala de consulta%ii. La caz c! vine cineva, s! spuie c! sunt bolnav! #i mâine m! va
interna. Dar bunul Dz!u ne-a ajutat #i n-a venit nimeni.
A doua sear!, lu!m de la dânsul un topor, o cazma, un hârle% #i o sap!. Urc!m la deal. Facem
o groap! adânc!. Pân! diminea%a a fost gata. Diminea%a o acoperim cu bârne. Tragem lut, #i peste
lut mult bugiag, #i peste bugiag crengi uscate. Nici c! se cuno#tea deloc c! acolo este groap!.
Ne cump!r! bietul doctor multe provizii, ca s! nu ie#im noi, s! ne z!reasc! cineva. Pe acest
bun doctor îl chema Mircea Prelipceanu. Ne tot spune s! ie#im sâmb!t! seara în marginea p!durii,
la corn, c! el vine cu ma#ina lui #i ne va aproviziona cu tot ce ne trebuie pe iarn!.
Amu vine sâmb!t!. Ne aduce un sac cu f !in! de p!pu#oi, sare, c!ld!ri de f !cut m!m!lig!,
mult! carne, salam, untur!, medicament. În caz de nevoie, st!m în groap! lunile noiembrie,
decembrie #i ianuarie. Dar cu toat! economia, s-a terminat toat! provizia. Nu mai avem nimic.
Pe la 1 februarie ‘46, ie#im din groap!, s! megem la R!d!u%i. Dar nu #tiam nimic de faptul
c! p!durea era plin! de armat!. Când ajungem în muntele Pietroasa, suntem încercui%i de armat!.
To%i deschid focuri de arm!. Cercul se tot strânge, noi în mijlocul cercului. De fumul cel de arme nu
se vedea om pe om. M! ia so%ul de mân! #i printre dân#ii la fug! am sc!pat ca prin urechile acului.
Bunul Dz!u ne-a sc!pat.
Fugim în alt munte #i ne b!g!m sub o moghil! mare de crengi #i st!m acolo 3 zile nemânca%i
deloc. Amu a trecut foamea în sete. Ne tragem pân! la un prieten de-al so%ului, p!durar. Ne d! de
mâncat #i îl trimite s! vad! dac! mai este armat! acolo. Vine înapoi, spune c! nu-i nimeni. Nu mai
mergem la R!d!u%i. Ne d! p!durarul o leac! de f !in! #i sl!nin!, cât puteam duce în spate la suit la
deal #i mergem înapoi în groap!.

Fiecare pe calea lui...
Ne tot sf !tuim c! ce-i de f !cut: eu sunt gravid! în luna a 4 #i nu mai pot rezista la fug!. S!
m! duc la sora mea în sat.
Ajung diminea%a la sora mea, pe la ora 10. Sunt arestat!. M! duce la R!d!u%i. Acolo îi venit!
echipa fulger. M! ia la întreb!ri unde-i so%ul. Dar eu foarte hot!rât! c! dac! mor, nu-l spun. Zic:
«Nu #tiu.» Încep s! m! bat! de m! usuc!. Tot a#a %ân. Tot timpul c! numai nu #tiu. Dup! ce o v!zut
c! de atâta b!taie nu mai #tiu, m-au b!gat într-o camer! cu b!rba%i. Erau numai 20 b!rba%i #i eu
singura femeie între dân#ii, între care erau 2 ingineri din sat, unul L!z!ric!, unul Coniac; un preot
din Vicov, Belei; un avocat, Claudius Gramatovici; un avocat, Traian Paicu; un c !pitan Niculescu;
un primar din sat Aga Dumitru; Bâcu Constantin; Cenu#! Ionel, Cenu#! Dumitru; un c!pitan din sat,
Cre%an Vasile; un c!pitan Miron, din sat; ceilal%i to%i %!rani: Bâcu Gheorghe, p!durar; Mihai
Gheorghe, p!durar; ceilal%i nu-i cunosc, de pe alte meleaguri.
Toat! ziua m! %ineau, sub paz!, într-un veceu, iar noaptea între b!rba%i; to%i în picioare.
Nimeni nu se culc!. Tot veneau #i scoteau la anchet!. De 3,4 ori pe noapte m! duceau la anchet!, s!
spun unde era so%ul. Eu: «Nu mai #tiu».
Pân! la 7 luni m-au tot b!tut. Dup! 7 luni de sarcin! nu m-au mai b!tut, dar î #i b!teau joc
tare: m! puneau s! rag ca vaca, s! latru ca câinele, s! cânt ca coco#ul, s! zbier ca oaia, s! nechez ca
caii, s! oc!iesc ca broasca.
În anul 1946, în ziua de 2 februarie, era un ger de cr!pau lemnele. M-au dezbr!cat toat!
pân! la piele, absolut goal!, #i m-au suit în podul mili%iei, unde erau mai mul%i b!rba%i goi tot pân!
la pielea goal!, #i ne-au %inut acolo jum!tate de zi, cu mili%ianul lâng! noi. N-aveam voie s! vorbesc
nimic c! îmi da peste gur!. Dar nici n-au scos nimic din gura mea contra so%ului pe care l-am iubit
a#a de mult.
Acuma, pe ziua de 2 august, încep durerile serioase de na#tere, dar nu spun nimic. Dureri de
moarte!
zice: «SeDar b!rba%ii,
cunoa#te to%idureri
c! ai b!trâni, aveau experien%!.
de na#tere.» Eu zic da.SeMerge,
apropiebate
de lamine
u#!.C!pitanul Niculescu
Nu vine nimeni. #i-mi
Iar! bate
tare #i strig!: «Veni%i, c! femeia na#te aici.» Pân! au venit s! m! ieie, s-a rupt apa. Eu, toat!.
broboane de sudori. Din cauza durerilor, copilul r!mâne pe uscat. To%i intelectualii strigau s! m!
duc! la spital. Vine ofi%erul de servici. M! duce pe jos la spital. Eu tare m-am %inut s! nu m! vaiet,
dar pân! la spital tot am zis: !u! !u! !u! !u! Ajungem la spital. M! urc! na#a de servici pe masa de
na#teri #i îi zice ofi%erului s! ias! afar!. El zice: «Nu. Am ordin s! stau aici.»
Pe ziua de 2 august s-a rupt apa #i eu nasc abia pe ziua de 5 august. Nasc tare, tare, tare greu
#i m-am rupt tare la trup când l-am n!scut. Îl pune pe cântar. Are copilul 5 kile 200 grame. Trebuind
s! fiu cusut!, a fost nevoie s! stau mai mult. La 3 zile m-au scos din spital. Mi-a dat biata moa #!
cârpe ce-a putut din spital. Dar copilul bine s!n!tos #i frumos tare.
M! duce înapoi. Iar! m! bag! între b!rba%i, dar eu n-am nimic, nici vat!, nici tor#oane. Mi-e
foarte ru#ine de b!rba%i, dar to%i intelectualii m-au în%eles. Doar animalele de %!rani, majoritatea m!
scuipau. Le era grea%! de mine, v!zând tot urme de sânge.
Dar aveam un copil bun... Nu plângea deloc. Dar nu aveam unde s !-l scald diminea%a. Când
ne scotea la program, îmi d!deau voie s! sp!l cârpe pentru copil la ci#meaua cu ap! rece, dar de
uscat: sub mine. Copilul era dumnezeiesc de bun. Îi dam s! sug! #i dormea dus. Nu i-o auzit nimeni
guri%a s! plâng!. Când veneam de la program, puneam o cârp! de-a lui ud! în sân #i o înc!lzeam pe
subsuori #i îl strângeam pe bietul #i bunul copil peste tot. Era bine, s!n!tos tun #i cre#tea ca din ap!.
Dup! o lun!, m! ia iar! la anchet! #i m! bate de m! g!te#te s! spun unde-i so%ul. Eu tot spun
c! nu #tiu, de la evacuare nu #tiu nimic de el, nici c!-i viu, nici c!-i mort.
Era o u#! înalt! #i deasupra u#ii, la mijloc, era un chiron zdrav!n. M! leag! de mâini cu o
curea #i pun o lad! de campanie în mijlocul u#ii #i m! suie pe lad!. Un ofi%er din echipa fulger m!
anin! în piron #i scoate lada de sub picioare #i r!mân spânzurat! acolo. Întâi am sim%it mare c!ldur!
#i apoi am sim%it tare frig. Dar nu #tiu cât m-au %inut spânzurat! #i nu #tiu când m-au dat jos. Numai
m! trezesc jos, îns! nu #tiu nimic ce-i cu mine. Abia dup! un timp aud: «Scoal!, târf !!» M! uit la ei.
To%i pe lâng! mine, dar eu nu simt nimic. Îi aud ca prin vis. Nu m! doare nimic, numai nu m! pot
mi#ca deloc. M! ia unul de jos #i-mi zice: «Nici amu nu vrei s! spui? Las! c! te pun la curent
electric!» Ceilal%i zic: «Pune-o mai repede!» Eu am uitat c! am copil. Dac! m-ar fi pus cineva pe
foc, nu ziceam c! am copil. Eram complet pierdut!. M! duce la o mas! #i m! pune cu amândou!
mâinile pe masa ceea. Aud bâzâind. De la un timp simt c! umbl! ca furnicile prin mâini.
M! duc înapoi jos #i zic oamenilor s! m! bage sub prici. M-au b!gat bie%ii oameni sub prici.
Nimeni n-are voie s! vorbeac! cu mine. Îi aduc #i pe ceilal%i de sus, care au v!zut cum m-au
spânzurat #i cum am fost de pierdut!. Le povestesc tuturora. A intrat mare groaz! între to%i aresta%ii
din camer!.
Diminea%a m! trage de picior s! ies la program. Deabia atunci mi-am dar seama c! am copil.
Cam la sfâr#itul lui octombrie, mi-au dat drumul acas!. Dar eu n-aveam cas!. Casa era ars!.
Când m-a v!zut un p!durar a#a slab! #i cu copil în bra%e, mi-a scos el bilet.
Ajung seara în sat. M! duc la casa p!rinteasc!, unde locuia o sor! vitreg!. Când m! vede,
zice: «Mar# de-aici, c! pentru animalul t!u este b!ietul meu zdrobit de b!taie #i de 8 luni la
pu#c!rie.» Nu mai zic nimic. Ies în drum #i m! gândesc încotro s-o iau. M! duc în jos spre sora
dreapt!. Erau 5 kilometri. Dar! fl!mând! #i slab! de numai tremuram, nu pot merge mai departe.
Ajung la o hudi%! unde duceau oamenii vitele în p!dure. M! pun jos, dup! gard, cu copilul lâng!
mine. Îl învelesc cu sumanul meu #i dormim ca to%i mor%ii, pân! diminea%a.
Dac! trec!torii m-au cunoscut, au mers la sora cea dreapt! #i i-au spus c! sunt moart!, cu un
copil mic lâng! mine, sub gard la Tiron.
Când cat, vine sora mea dreapt!, bocind #i r!cnind. M! trezesc. M! pup! toat!. Ia copilul. Îl
pup! tot #i zice: «Ce-i cu tine, draga #i scumpa mea sor!?» Îmi spune: «Hai #i hai la mine în jos.»
Îmi ia copilul în bra%e #i mergem acas! la ea. Îmi d! de mâncat. Îmi scald! copilul. Stau toat! ziua la
sora mea.
Seara vine b!rbatul ei de la lucru #i începe s-o certe pe sor!-mea, c! de ce m-a primit. «Tu
#tii c! noi toate neamurile am stat câte 7-8 luni la pu#c!rie, b!tu%i, schingiui%i, fiind b!nui%i c!
suntem
sora ta #ineamuri #i #tim
eu m! duc de dânsul.»
la mama, tot esteSora plângeEu#i auzind
v!dan!!» zice: «Îi sora între
cearta mea...» El zice:
ei, am «Atunci #i
luat sumanul r!mâi cu
copilul
în bra%e, noaptea pe la oara 1, #i am ie#it plângând.
M! duc înapoi în sus. Poposesc pe marginea drumului. Mi-aduc aminte de o prieten! bun!.
Diminea%a ajung la ea. Este tot v!dan! #i singur!. Ea m! prime#te cu drag. Îmi d! de mâncat boabe
de porumb fiert #i m! roag! s! m! sui pe cuptor c!-i tare c!ldu%. Sui copilul pe cuptor #i tot st!m de
vorb!. O întreb unde a# putea sta. Zice: «Aici lâng! mine este o cas! pustie, c! în timpul tifosului au
murit în casa asta tata, mama #i 3 copii. Dar n-a #tiut nimeni. Abia în prim!var! i-au g!sit pe to%i
mor%i #i putrezi, mânca%i de #oareci #i de furnici. Erau numai oasele goale. Cât! nevoie de locuin%!
era, dar aici n-a avut nimeni curaj s! stea.» Eu zic: «Dac! m! vor primi s! stau, le dau 20 de pr! jini
de p!mânt pe an contra chirie. Bani n-am.» Ea zice: «M! duc eu mâine la nepoata lor #i i-oi spune.»
A doua zi merge. Nepoata zice da.

Un nou c% min.
Eu, tare bucuroas!, m! apuc de cur!%enie, crezând c-am sc!pat de toate necazurile. În casa
ceea erau numai o mas! #i dou! l!i%i. Nimica mai mult. M! apuc, car cu sacul buc!%i de c!r!mid! de
pe prund #i fac o plitu%! mic!. Car cu sacul lut, îndrept p!mântul. Îmi d! prietena lutunoaie. Fac un
prici. Îmi p!rea c! am un palat. Tare fericit! m! sim%eam. Am primit o lamp! nr 5 #i un kilogram de
gaz, #i vreo dou! bra%e de lemne de fag, vreo câteva barabule #i o strachin! de f !in!. Sp!l rufe. Tai
lemne. V!ruiesc. Toate îmi dau câte ceva lapte, f !in!, barabule, lemne. Dar bietul copil încuiet în
cas! singur, cât am strâns o %âr! de provizie, m! simt tare fericit!.
Hopa, în ajunul Cr!ciunului 1946, sunt din nou arestat!. Tot cu copilul la sân. Încui u#a casei
#i m! duc din nou la R!d!u%i. O a doua noapte ne duc cu camionul la Câmpulung. To%i aresta%ii cu
burta la p!mânt în camion. "i era un pui de ger... În jurul nostru o mul%ime de jandarmi înarma%i. "i
zice: «Nimeni nu mi#c!. Nici dintr-o ureche. Care va mi#ca, descarc arma în el!»
Ajungem la Câmpulung. Ne bag! la arest. Prima zi nu ne dau nimic de mâncat. A doua zi ne

bag! în por%ie. Ne %in sub presiune. Cercet!ri ale dracului. Eu, fl!mând!, ca to%i ceilal%i, #i
însp!imântat!, nu mai am %â%!. Ca s! se sature copilul, de la un timp suge sânge din pieptul meu.
Dar îmi pare bine c! tace. Îns! m! tem s! nu moar!, c! mi-e mai drag ca sufletul #i ochii din cap.
Dup! 2 luni, adic! de 5 martie 1947, ne dau drumul.

Absolut singur
Vin acas!. Iau%de . la o femeie bogat! 10 jum!t!%i de cânep! tare, aspr!. O torc toat!. Dar nu
pe bani; s!-mi dea pâine, barabule, fasole.
Într-o duminic!, bate doba. Toat! lumea la prim!rie. Vin ni#te #tabi #i %in #edin%! cu to%i
oamenii, c! cine m! va lua la lucru, ori mi-ar da acas! s! lucrez va fi radiat cu toat! familia.
Fereasc! Dz!u ce fric! a intrat în tot satul, c! nici la ap! la fântân! s! nu m! primeasc!. C! atunci
so%ul va ie#i singur de mila noastr!.
Vine scroafa de femeie, ia tot lucrul gata. Nici pân! ast!zi nu mi-a pl!tit nimic. Când aude
sora mea, fur! câte o %âr! de f !in!, câte o %âr! de lapte, câteva ou!, de-acas!, de la so%ul, pe furi#. Mi
le aduce mie. La prim!rie era o fat! s!rac!, femeie de servici. O rog s! strâng! toate chi#toacele, s!
mi le dea mie, c! n-am pe ce cump!ra %ig!ri. În fiecare duminic! îmi aducea câte un ziar plin de
chi#toace.
Eu, fiind subalimentat!, n-am %â%! pentru copil. Tot curgea sânge din pieptul meu. V!zând c! sl!besc
atât de tare, m! hot!r!sc s!-l în%arc. Îl în%arc, dar copilul, tare-tare cuminte, începea s! vorbeasc!.
Amu vorbe#te bine. Îi dam de dou! ori pe zi ce aveam: bor# limpede, barabule fierte, m!m!lig!. Dar
de multe ori nu aveam nici aiestea. Bietul copil zice: «Mamic!, te rog d!-mi pâ%âc! mimigu%!»,
adic! o buc!%ic! de mamaligu%!.» Zic: «Nu-i.» Începe s! plâng! tare. Mi se rupea sufletul de mila
lui c! plânge de foame. Cu ce, Doamne, s!-l mângâi? Îl iau eu în bra%e. Plâng #i eu. Plângem
amândoi. Eu aprind un chi#toc, îl bag în gur! #i fumez. El întinde mânu%a s!-i dau #i lui un chi#toc.
Îl prinde, îl strive#te. Între timp #i adoarme suspinând.
Tot suspina prin somn. Eu m! duc la vecin! #i o rog s! mearg! pân! la sora cea bun!, s!-mi
dea o c!ni%! de
s! nu #tie so%ullapte
ei, #i-mi Mergecu#i vecina.
dulce.trimite îi spune.Tare
Fur! sora
m-am un kilogram
bucurat de lapte
c! atunci #i ourma
când strachin! de f !in!,
s! se scoale,
aveam ce s!-i dau bietului copil. A#a de tare m! iubea! Cum deschidea ochi#orii: «Unde-i
m!mica?» Îndat! îmi s!rea de gât #i m! pupa #i se bucura când m! vedea.
În ziua de 10 martie 47, vine un locotenent cunoscut. Îl chema Tudose Vasile. Eu încep s!
tremur toat!. Zice: «Ia copilul #i hai cu noi prin p!duri, în c!utarea so%ului t!u.» N-am ce zice. Iau
copilul. îl bag în traist!. Îl pun în spate #i mergem. Dar copilul, fl!mând.
Ajungem în p!dure. Dar so%ul nici vorb! s! ias!. Ne bag! într-o colib! de muncitori #i le zice s! aib!
grij! s! nu r!mân singur!, s! nu cumva s! ias! so%ul, s! m! ia cu el. Când merg ei la colib!, s! m!
duc #i eu, s! %ie ochii pe mine. S!racii oameni, b!ietului îi d!deau de mâncat, iar mie nu. Eu când
m-a r!zbit foamea, mâncam frunz! de fag. Îmi p!rea bun!. Era o %âr! acr!, dar îmi potolea foamea,
pân! au dat fragii. Apoi am sc!pat. Pe urm! smeura. Pe urm! mura.
Dar amândoi descul%i. Dup! o lun! de p!dure se sparge bietului copila# într-o piatr!
picioru%ul stâng. Începe s! coac! #i temperatur!. Ardea ca focul. Eu zic: «Domnilor, împu#ca%i-m!,
dar eu trebuie s! merg la vale, cu copilul, la doctor.» Vine unul cu mine la vale. Ajungem la
dispensar. Zice doctorul: «Vai de mine, cum a%i putut %ine bietul copil cu atâtea dureri? Piciorul îi tot
umflat, pân! sus.» Îi face o injec%ie. Îi taie coptura, scoate o mul%ime de puroi, îl panseaz! foarte
con#tiincios. Iau copilul în bra%e #i înapoi la deal. Ajungem la colib!.
Oamenii mâncau de sear!. Erau to%i veni%i în colib!. Un om b!trân mânca brânz! cu
m!m!lig! #i ceap!. Bietul copil zice: «M!mic!, uite ce brânz! bun! #i ceap! bun! mânc! b!dia
cela.» Eu îi zic: «N-ai voie s! te ui%i ce m!nânc! oamenii.» El se tot uita. (inea ochii numai acolo la
om. Omul dracului mânca cu poft!. Îmi spune scumpul meu copil: «Tare m! doare capul...» M! uit
la dânsul, el tot broboane de sudoare #i guri%a toat! albastr! #i spuzit!, dar nu-mi vine în cap c! de
poft!. Îl iau în bra%e. Îl mângâi. Adoarme.
Diminea%a aduce Dz!u un om din sat care avea mul%i copii. Îi d! bietului copil s! m!nânce
lapte acru cu m!m!lig!. Zice copilul: «Nu-i bun.» «Dar ce vrei tu s! m!nânci?» Zice: «Brânz! din
ceea bun! #i ceap! bun! care mânca b!dia cela asear!.» Merge omul acas!, las! lucrul #i îi aduce
m!m!lig! #i brânz! #i ceap!. Gust! copilul #i zice: «Nu-i a#a de bun! ca ceea ce mânca b!dia.» Tot
spune c!-l doare capul. Dup! o s!pt!mân!, î #i revine bietul. Mânc! bine. M! bucur numai când vin
oamenii sâmb!t! acas, c! vin #i eu. Îl hr!nesc bine pe copil cu lapte #i ou!, de la buna sor!, #i
m!m!lig!. Lunia mergem cu muncitorii în p!dure. De pe 10 martie pân! în luna septembrie 1947,
f !r! nici un rezultat. Nu mai vine nimeni dup! mine.

Existau #i oameni!
Stau acas!. Aduce bunul Dz!u un mare comunist c!ruia nu-i pot spune numele, care pân!
atunci nu l-am cunoscut. Îmi aduce un pachet cu h!inu%e #i înc!l%!minte pentru copil #i m! roag! s!
vin seara pân! la gard, afar!. Dar eu n-am încredere, crezând c!-i o ispit!. Nu ies la gard. Când cat,
se repede, intr! în cas!. Mi-aduce un pachet: f !in! de porumb, sl!nin!, cârna%i, 20 ou!, zah!r, dar eu
cred c! vrea s! m! ispiteasc!, dar am gre#it. Cel mai bun om, cu adev!rat cinstit. M!nânc pe
s!turate, îns! %in cârna%iul pentru copil #i cu ou!le: îl bucur cât pot pe s!rmanul copil.
În luna noiembrie 47 m! ridic! din nou. Ne duce la R!d!u%i. De la R!d!u%i la Câmpulung.
M! bag! tot între b!rba%i. Spre norocul meu, dau peste fostul comandant al legiunii de jandarmi din
Câmpulung, Constantin Stan, care m! cuno#tea. M! pup!. Ia b!iatul în bra%e. Îl pup!. M! întreab!
una, alta. Când cat, îi aduce mâncare de-acas!. I-o d! pe geam jos. El %ine copilul în bra%e #i îl
hr!ne#te în fiecare zi. M-am bucurat tare c! m!nânc! b!ietul. L-a culcat pe jos, dar copilul nu se
îndura nici de mine, nici de el. M! %in din noiembrie 13 pân! de 25 decembrie 1947 la un loc cu
b!iatul.

Cuvântul partidului.
În ziua de 25 decembrie, când vine num!rul, m! scot cu tot cu copil pe coridor. Eu cred c!-
mi dau drumul acas!. Tot timpul %ineam m!m!liga în sân, s! am pentru copil când plânge. Iau
copilul
în N-a
bra%e,apucat
îi tot dau mam!lig! goal! în
a înghi%i guri%!.
c! vine un domn voinic, cu pieptul plin de decora%ii, la fa%! ro#u ca
sfecla, plin de chistrui, cu p!rul ro#. Ce presim%iri a avut copilul, nu #tiu. Când îl vede pe acest
domn (nu i-am cunoscut gradul), când scoboar! treptele înainte de a ajunge la noi, începe copilul a
plânge stra#nic. M! cuprinde: «M!mico, te rog nu m! l!sa!» Acest p!gân vine drept la noi #i îl ia de
mânu%!. El se %ine de gâtul meu. Eu îl strâng lâng! mine. Când mi-a dat un pumn între ochi #i-l
zmuce#te tare, îl ia de mânu%! pe sus, îl duce ca uliul pe pui. Copilul plânge #i se uit! la mine. Îi
s!rea m!m!lig! din guri%! plângând. M! uit. Îl ducea de-o mân! pe sus ca pe o cârp!. Eu plâng,
r!cnesc ca vitele s!lbatice. Oarecând vine dup! mine. M! bag! la telefoane #i m! întreab! cui s!
trimeat! copilul? Care sor! este mai înst!rit!? Eu zic la sora Zamfira. Zice: «Are lapte?» Zic da. M!
uit pe fereastr!. V!d un militar cu copilul meu în bra%e. Trece pe drum la vale. Eu plâng amarnic #i
m! zbucium. M! %in din luna noiembrie 1947 pân! în august 1948.

Ies la iveal % minciunile comuni #tilor.
Îmi dau drumul. M! duc acas!. În tren m! întâlnesc cu o prieten!. M! întreab! unde-i
copilul. Îi spun c!-i la sora Zamfira. Zice: «Doamne fere#te! Nu-i drept!» M! duc de-a dreptul la
prim!rie. Întreb unde-i copilul meu. Zice secretara: «Pân! amu nu ne-o anun%at nimeni despre copil.
Nu #tim nimic.» Încep s! plâng #i m! duc acas!. M! uit unde se juca el pe cuptor #i pup toate
juc!riile lui #i locul unde a stat el cu fundul #i pere%ii pe unde punea el mâna s! se suie pe cuptor.
Pup #i fereastra pe unde se uita el a#teptând s! m! vad! când vin de pe la femei, de la lucru.
M! duc în gr!dini%a de legume #i pup gardul unde sta el #i strângea pepeni s!-mi aduc! mie
s! m!nânc. Nu dorm deloc. Îmi vine în cap c! precis îl g!sesc în mormânt la mama. M! duc în
%intirim la mormântul mamei #i încep a scormoni #i tot strig: «Odorul mamei, aurul mamei, vino la
m!mica!»
Vine un p!gân de om #i r!cne#te pe mine: «Du-te dracului! Ce?! Te-ai apucat s! dezgropi
mor%ii?» De fric! s! nu m! bat!, încep s! cânt tare #i m! duc înapoi acas! cântând pe drum. Numai
atunci m! trezeam când dam de un stâlp de telefon cu pieptul. Nu m! durea nimic decât capul.
Încolo, nimic. A doua zi vin iar! la mormântul mamei #i încep s! scormonesc tare. Dar îl aduce
bunul Dz!u pe acest bun comunist #i-mi vorbe#te tare frumos #i calm. Zice: «Ce te doare?» Îi spun:
«Nimic decât capul.» «"i ce faci aici?» Zic: «Vreau s! v!d b!ietul.» Zice: «Dar b!ietul nu-i aici. Te
rog vino cu mine la un doctor tare bun. Este prietenul meu #i te va ajuta s!-%i treac! capul, ca atunci
când va veni b!ietul s! nu se supere c! te g!se#te cu dureri de cap. El înc! are nevoie de mam!. A#a
c! te rog, hai s! te ajut!m s! scapi, ca s! se bucure bietul c! te g!se#te s!n!toas!. "i ai s! po%i s!
munce#ti s!-l aju%i s! creasc! mare...» Zice: «"tiu c! este ordin s! n-ai voie s! ie#i din comun!, dar!
eu %i-l trimit acas!.»
A doua zi vine un doctor necunoscut #i-mi vorbe#te tare frumos #i-mi d! ni#te pastile albe de
m!rimea a 5 lei #i-mi spune s! iau numai un sfert de pastil! pe zi. Dar eu luam câte jum!tate de
pastil! timp de 10 zile. Durerea de cap m! las!, dar durerea de suflet dup! copil nu înceteaz!.

Noile n% dejdi.
Vine acest sfânt de comunist #i-mi aduce salam, pâine #i 500 lei #i un plic. "i-mi spune s!
bag acest plic într-un #âp mic #i s!-l bag în vagin #i s! m! pornesc numai pe jos la Bucure#ti #i s!
cer s! fiu primit! în audien%!, dar numai la D-l Vasile Luca. «El este fiu de preot [?!] din Suceava #i
este cel mai bun prieten al meu», zice. «Unde-i ajunge, s! m!nânci bine. S! nu apuci a sl!bi, c! nu
po%i ajunge la Bucure#ti.» Eu m! încal% cu opinci #i pun sumanul în spate #i pâinea #i salamul în sân,
#i m! duc întâi la biseric!, unde era o icoan! mare cu Sfânta Maica Domnului. M! pun în genunchi
#i plâng #i m! rog s!-mi ajute s!-mi g!sesc copilul. Dar îmi p!rea c! Maica Domnului m! aude #i se
uita la mine cu mil!. Dup! ce am f !cut toate rug!ciunile, m! duc la u#a de ie#ire #i m! uit înapoi la
Maica Domnului. Îmi p!rea c! m! petrece din ochi.
Pornesc la drum pe jos. Ajung la R!d!u%i. Cu atâta curaj m! duc pe la toate orfelinatele #i
caut copilul. M! întreab! cine m-a trimis. Eu spun c! mili%ia. M! duce prin toate dormitoarele
copiilor,
mâncam. dar Cât al
se meu
vedeanu-i.
de zi,M! duc mai
mergeam departe.
tare. Unde
Unde m! m! prindea
prindea noaptea,foamea,
m! rugam scoteam din sân
de oameni #i
s! m!
primeasc! s! dorm m!car în ograd!, numai s! nu fiu în drum. Unii m! primeau. Al%ii nu. M!
puneam ghem lâng! gard. "i dormeam. Când se z!rea o %âr! de zi, mergeam mai departe, tot
întrebând oamenii unde-i drumul spre Bucure#ti. Îmi spunea care #tia. Nu to%i #tiau.
În dou! s!pt!mâni, cu ajutorul Maicii Domnului, ajung în Bucure#ti. M! duc la Prezidiul
Marii Adun!ri Na%ionale. Dar nu nimeresc. Sunt în strada 11 Iunie. Întâlnesc o doamn! tare #lefuit!.
O rog s!-mi spun! pe unde s! ajung la Prezidiu. Zice: «Hai cu mine.» Îmi arat! sus la Mitropolie.
M! duc. Dar acolo un ofi%er de servici. Îl rog s! fiu primit! la D-l Vasile Luca în audien%!, c! sunt
chemat! de Domnia Sa. M! duce pe sc!ri sus. Ajung în biroul lui. Comunistul care m-a trimis mi-a
spus c! are semn de cu%it în obrazul stâng. Când îi v!d semnul îmi dau seama c!-i el.
M! întreab! cine m-a trimis. Îi spun. M! pun în genunchi. El nu m! las!. M! roag! s! iau loc
în fotoliu, ca s! putem sta de vorb!. M! pun în fotoliu. Încep s! plâng. Îi spun cine sunt, de câte ori
am fost arestat! #i cum mi-au luat copilul, cum am fost aninat! la chiron #i a# vrea s! #tiu dac! mai
tr!ie#te, ca s! #tiu ce am de f !cut. Zice: «Da, tr!ie#te. A fost la noi. Îi un copil foarte de#tept. Dar te
rog s!-mi spui de unde #tie el s! vorbeasc! la telefon?» Îi spun c! la doamna unde lucram era
telefon. Zice: «Acest copil poate fi ministru la timpul lui. Dar de unde cunoa #te tablourile oficiale?»
Îi spun: «Am o nepoat! orfan! de amândoi p!rin%ii #i umbl! la #coal!. Copilul o p!ze#te când iese
de la #coal!. Merge înaintea ei #i o aduce acas! #i întâi pune mâna pe c!r%i #i le deschide #i o
întreab! cine îi !sta? Nepoata îi spunea cine îi !sta, nepoata îi tot spunea.»
Îi dau plicul. El îmi spune c! cunoa#te copilul. A fost aici, dar s-a constatat c! nu sufere
clima #i îi trimis înapoi la Câmpulung. Este îmbr!cat în uniform! #i hr!nit bine #i la timp. Îi gr!su%.
Eu nu încetez de-al ruga s!-mi d!ruiasc! copilul. Zice: «Mata nu ai putut s!-l cre#ti, s!-l îmbraci #i-i
p!cat de acest copil a#a de cuminte s! nu fie #colarizat.» Eu zic: «V! rog s!-mi d!rui%i copilul. Am
s! umblu cu cer#itul #i tot l-oi %inea. Eu atâta am vrut s! #tiu: dac! mai am drept de a fi mam!. Dac!
nu cap!t copilul, voi face câteva manifeste #i le dau prin ora# #i eu voi fi victima primului tren care
va sosi în Gara de Nord. La ce s! m! duc în sat? Cas! n-am. Doar atâta m! leag! s! tr!iesc; singur
copilul. Dac! nu îl am, n-am nevoie s! tr!iesc, c! nu se mai poate spune trai decât chin sufletesc.»
Zice: «Du-te la Câmpulung. Spune c! te-am trimis eu.» Dar eu zic: «V! rog s!-mi da%i D-nia
Ta un bilet, c! altfel nu voi reu#i.» Îmi d! un plic sigilat #i m! întreab! dac! am bani de drum. Spun
c! nu. Scoate din portofel 500 lei #i-mi d! ca întâi s! m! duc s! m!nânc, ca s! pot ajunge la
Câmpulung. Cump!r 10 pl!cinte de la un chio#c #i le m!nânc toate. Scot bilet. M! urc în tren #i
umblu din vagon în vagon, întrebând dac! nu este cineva din Câmpulung. G!sesc doi oameni. Îi
întreb dac! este cre#! de copii. Oamenii spun: «Da, este.» Întreb unde. Zice: «Sub deal, la intrarea
în Câmpulung, peste ap!, în dreapta.»
Sar din mersul trenului. Trec apa #i m! duc la fostul comandant al legiunii de jandarmi. Dar
era duminic!. Înc! dormea lumea. Sun la sonerie. Deschide D-l Stan u#a. M! prime#te. Îmi d! o
cafea. Eu îi spun toate. Zice: «Drag! Marioar!, eu sunt foarte bun prieten cu directorul de la cre#!.
M! duc s!-i spun c! vreau s! înfiez un copil, dar s! aib! nume frumos. Îi cer s!-mi dea catalogul cu
numele copiilor #i când dau de numele Iliodor, spun c! !sta-mi place.» Zis #i f !cut. Zice directorul:
«'sta-i fiul lui Cenu#! din Putna. Am mari r!spunderi pentru el, c!-i dat f !r! termen. A fost cu mâna
rupt! #i mi l-a cerut Bucure#tiul pân! ce s-a vindecat. Acum, aici, s-a îmboln!vit de o ciuperc!.»
Zice: «Du-te a treia cas! de-aici. Este o D-n! tare bun!. Îi v!duv! de r!zboi. Are trei copii #i este
îngrijitoare la cre#!. Spune-i c! te-am trimis eu s!-%i arate copilul. M! duc. Îi spun. Zice s! nu se
zic! c! suntem în leg!tur!. Du-te mata înainte. Peste 10 minute vin #i eu.» M! duc.
Ajung la cre#!. D-l director î #i aranja cravata. Îl rog s!-mi dea voie s!-mi v!d copilul. Zice:
«Da’ nu-i aici.» Zic: «Sunt sigur! c!-i aici.» «Cine %i-a spus?» Zic: «Mi-au spus când l-au luat de la
mine c!-l aduc aici.» Zice directorul: «Stai pu%in.» Zic da. N-au durat 10 minute c! vin 5 securi#ti.
M! înconjoar!. Între timp sose#te #i doamna îngrijitoare. Ei îmi spun: «În numele legii, e#ti
arestat!.» Eu zic: «Da, dar dup! ce-mi v!d copilul. Dac! m! #i-mpu#ca%i, nu m! duc!» Zice:
«Înainte mar#!» Doamna ceea zice: «Vai de mine! A#a v! purta%i cu o mam! care dup! atâta timp nu
#i-a v!zut copilul?» Zice: «Doar #i voi ave%i copii. Nu sim%i%i durerea de p!rin%i la lacrimile ei?!» S-
au
muiatZice:securi#tii.
«Haide%i cu mine sus, s! vede%i ce copil cuminte e.» Îmi spune s! stau pe coridor. Intr!
to%i #i eu la u#!. Zice sora aceea: «Iliodor, ce ai visat azi noapte?» Bietul copil spune: «Pe m!mica.»
«Unde era?» «Aici. Mi-o adus bomboane.» Eu m! izbesc în u#! #i intru. Dar eu nu-l cunosc bine, c!
tot e f !r! p!r deloc pe cap; dar gras, bine. Vine fuga la mine. Îmi sare în bra%e. M! pup!. Eu îl pup
t!t. Dar securi#tii: «Hai, hai gata!» Zic: «Stai s!-mi v!d copilul.» B!ietul zice: «M!mic!, te rog ia-
m! acas!.» Zic: «Te iau, dar stai s! m! duc s!-%i aduc bomboane.» Nu m! mai s!turam de pupat. Ies
#i m! duc sub escort!.

Visul a fost scurt.
M! bag! la arest. Stau de duminic! pân! miercuri diminea%!. Dar nu zic nimic: singur! în
celul!, tare fericit! c! mi-am v!zut copilul. Nu mi-era somn, nu foame, nu sete. Miercuri vine D-l
maior. Zice: «Cine e#ti tu?» Zic: «Cenu#! Marioara din Putna.» Zice: «Z!u? Mai degrab! pot crede
c! e#ti o fantom!. Tu e#ti Marioara Cenu#!?» Zic da. «De când e#ti aici?» «De duminic!.» D-l
maior: «Ai primit mâncare?» Zic nu. «Ap! ai primit?» «Nu.»
Cheam! ofi%erul de servici. Zice: «De ce nu respecta%i regulamentul?» Zice: «Nu ne-o l!sat
nimeni consemn.» «Marioaro, vino încoace. Hai cu mine.» M! duce la popot!. Spune s!-mi dea de
mâncat în fa%a lui. Îmi dau o por%ie bun! de friptur!. Acest D-nul maior, un suflet D-z!iesc; dac!
tr!ie#te, D-z!u s!-l ajute, iar dac!-i mort, D-z!u s!-l ierte, a fost tare, tare, tare bun; îl chema Roman
Susai. Dup! ce am mâncat bine, m! ia la el în birou: «Marioaro, ce-ai p!%it?» Îi spun c-am venit s!-
mi v!d copilul. Zice: «Nu-i aici.» Zic: «De-amu, m! pute%i omorî oricând. Bine c! mi-am putut
vedea copilul.» Zice: «Nu se poate.» Scot plicul de la D-nul Vasile Luca. Îl pun pe mas !. R!mâne
tr!snit. Imediat sun! dup! #ofer. Vine #oferul. Îi spune s! mearg! la cre#!, s! aduc! copilul Cenu#!
Iliodor din Putna.
Merge #oferul. Vine înapoi. Spune c! Doamne fere#te nu-l poate da. Dl maior zice: «Hai cu
mine.» M! duc. Îi zice s! dea copilul Cenu#! Iliodor. Directorul nu vrea s! aud!. Zice: «De acest
copil r!spund de el cu pielea.» Bunul D-nul maior îi arat! plicul. El zice: «Las! plicul aici.» Bunul
D-nul maior zice: «Îmi e adresat mie. Îmbrac! copilul», zice. «N-am cu ce.» Bunul D-nul maior
zice: «Unde sunt h!inu%ele lui?» Directorul zice: «I-am îmbr!cat pe cei pe care am avut voie s!-i
dau, c! erau goi. Acest copil a fost adus aici f !r! termen.» Bunul D-nul maior zice: «Este un copil
s!rac. S!rmana mam! n-are cu ce s!-l îmbrace.» Zice directorul: «Atunci, nu-l dau!» Dar eu apuc
copilul în bra%e #i zic: «Nu-mi trebuie nimic decât copilul.»
Ie#im de la cre#! tot cu ma#ina, înapoi cu bunul D-nul maior Roman Susai. Zice: «Marioaro,
te internez cu tot, cu copil, la infirmerie, s! te refaci #i tu #i copilul. Trebuie vindecat de ciuperc!. Tu
e#ti greu lovit! de soart!. N-ai cu ce te reface, nici cu ce vindeca copilul #i trebuie s! stai s!-i facem
ceva h!inu%e. Între timp, te vei reface #i tu, c! m! sperii cât e#ti de slab!», zice. «Eu m! duc în
inspec%ia jude%ului. La caz c! vine vreun control de pe la Bucure#ti, spui c! stai cu copilul în
tratament. Dar s! nu pleci.»
Avem o îngrijire foarte bun!. Dup! 2 zile, vin 6 #tabi #i-mi spun c! nu se exist! s! stau într-o
infirmerie militar!. M! întreab! dac! am bani de drum. Zic nu. Îmi dau 300 lei #i-mi spun s!
p!r!sesc infirmeria. M! dezbrac de c!ma#! #i îmbrac copilul #i cu tulpanul îmbrobod b!ietul. Iau
sumanul pe pielea goal! #i merg la tren cu capul gol #i ajungem acas! cu b!ietul în bra%e.
Vine sfântul comunist #i-mi aduce de toate de mâncare. Vede copilul cu ciuperc!. Vorbe#te
cu prietenul doctor #i vine acas! #i-l consult! #i-mi d! diferite alifii, dup! fiecare baie cu ce alifie c!-
l ung. În 6 luni îi cre#te p!rul #i se vindec! urechea #i pe fa%!, dar! #i credin%a face minuni.

“Bunul D-nul Maior” profit % murdar de fapta s% vâr #it %.
În luna februarie 1949, vine noaptea un mili%ian #i îmi zice: «E#ti chemat! la mili%ie s! dai o
declara%ie.» Eu vreau s! iau copilul. Zice: «Nu, nu-l lua, c! vii îndat! înapoi.» Las lampa aprins!. El
stinge lampa. Încuie u#a #i m! duce la mili%ie. Dar copilul singur în cas! dormea. Eu cu n!dejdea c!
vin îndat!. M! duc iar la Câmpulung. Nu m-au %inut mult. Pân! în april. Dar eu cr!pam de fric! c!
copilul
cu capulvagol,
muridescul%,
de foame, singur
#i fugi pân! înlacas!.
soraDar copilul,
vitreg!. Soracuminte, a spart
îl suie pe sob!,geamul #i a ie#it în pe
s! se înc!lzeasc! c!ma#!,
plit!.
Avea un cazan cu ap! bine cald!, s! op!reasc! la vite. Bietul copil adoarme #i chic! în cazan. La
%ipetele copilului, s-au strâns oameni. O vecin! l-a luat #i l-a b!gat tot în chi#leag #i s-au trecut
b!#icile.
Eu vin în Vinerea Mare, 2 zile înainte de Pa#ti. În gar! m! întâlnesc cu un nepot care mergea
cu un copil la botez. Zic: «Petre, d!-mi o %igar!.» Îmi d! 2 %ig!ri. Fratele so%ului vede. Merge la
mili%ie #i spune c! nepotul meu mi-a adus scrisoare de la so%ul.

Turn% torii, pierirea-le numele de pe p % mânt!
Nici nu ajung acas! c! mili%ia vine dup! mine, m! întoarce înapoi, m! bag! la beci. M! tot
întreab! ce mi-a scris so%ul. Spun c! n-am primit nici o scrisoare #i nu #tiu nimic. Zice: «Stai aici
pân! spui.» În Sâmb!ta Pa#telui, to%i sunt b!u%i ca porcii #i m! scot în ograda mili%iei. M!
înconjoar! unul. M! împingea în cel!lalt. Acela m! împinge în altul. To%i m! bat. Zice: «Ce, sari pe
noi? Acuma te ducem la chilia lui Daniil Sihastru #i te împu#c!m, s! vie so%ul t!u s! te reguleze
moart!...» M! pun în genunchi #i m! rog s! m! împu#te c! nu mai pot suferi atâta b!taie. Vine un
gradat, pe nume Vazd!u%eanu. Îmi pune centura în gât #i m! trage în beci. Îmi tot da un pumn în
ochi #i un pumn în stomac. Vine alt porc beat, de la bal, care era b!tut de feciorii din sat pentru ni#te
fete. M! ia în primire. M! trânte#te de to%i pere%ii în beci. Cât era de r!u #eful postului de mili%ie, era
#i el beat. Îl chema Vasile Cazacu. Strig!: «Las-o dracului, c! eu r!spund de dânsa!»
M-au l!sat plin! de sânge pe c!ma#!, pe suman. Dup! ce s-a dus porcul sus, eu m! sp!l de
sânge în butoiul cu varz!. "i stau pân! diminea%a. Gândindu-m! ce s! fac diminea%a în întâia zi de
Pa#ti, bat la u#!. Zic: «Da%i-mi voie s! merg la Dl maior, c! sunt chemat! de dumnealui.» Îmi dau
voie. Zic: «Nou! nu ne spui ce %i-a scris?» Zic: «Nu. Numai D-lui maior îi spun.»
Îmi dau voie. Nu mai merg s! v!d copilul. Pe jos, direct la R!d!u%i. M! duc la medicul
legist, s!-mi fac! consulta%ie #i s!-mi dea certificat medicul. Spune c! Doamne fere#te, n-are voie s!
se amestece. M! duc la medicul militar. Spune la fel c! la a#a cazuri nu are voie. M! duc la mili%ie
#i îi spun D-lui c!pitan Cantoru tot ce s-a întâmplat cu mine. Zice D-nul c!pitan Cantoru: «Tu ai
mâncat ceva?» Zic da. «În vinerea Pa#tilor. diminea%a, la Câmpulung. De-atunci într-una m!nânc
b!taie.» Îi zice unui ofi%er s! m! duc! în sala de mese s!-mi dea de mâncat pe s!turate.
Acest ofi%er era %igan. Dar a#a era de bun... Îmi d! de mâncat, st! cu mine la mas!, m!
comp!time#te, m! întreab! dac! m-am s!turat. Îi mul%umesc. «Dar v! rog s! m! duce%i la D-nul
c!pitan Cantoru.» M! duce în biroul lui. Îl rog dac! merge la Câmpulung vreo ocazie, s! m! ia #i pe
mine, s! pot ajunge la Dl maior, c! sunt prea distrus! #i nu m! bizui s! merg pe jos. Zice c!pitanul
Cantoru: «A#teapt! c! trebuie s! soseasc! aici din minut în minut.» A#tept. Sose#te bunul D-nul
maior. Zice: «Ce-i cu tine, Marioaro?» Zic: «D-le maior, v! rog foarte mult s! m!-mpu#ca%i aici, c!
nu mai pot r!bda atâta b!taie. Ori de câte ori se îmbat! vin în cas! #i m! bat. M! sperie #i pe mine #i
pe bietul copil. Îl trag de urechi. (ip! copilul de durere, care el nici nu-#i cunoa#te tata. În primul
rând c! faptele so%ului de arme erau din 1944, iar copilul, dup! cum #ti%i, este n!scut în 1946», zic.
«Am ajuns la cap!tul puterilor #i nu mai pot r!bda.» Zice: «Hai cu mine la Putna cu ma#ina, s!
v!d.» Îi întreab! de ce #i-au b!tut joc de mine dup! ce am venit de la arest. To%i recunosc faptele. Le
zice: «De ast!zi înainte nu v! dau voie s! v! lega%i de ea. Dac! ar fi cazul, voi cerceta-o eu.»

Preg% tirea sfâr #itului.
Din aprilie 1949, nu m! mai cheam! nimeni pân! în 1951. Într-o noapte vine bunul D-nul
maior cu ma#ina mic!. Opre#te în drum. Bate la geam. Întreb cine-i. Zice: «Marioaro, deschide u#a.
Aici mili%ia.» Eu toat! tremur la gândul c! m! aresteaz!. E înso%it de un locotenent. Vede c! tremur.
Zice: «Ai %ig!ri?» Zic nu. Zice locotenentului: «D!-i s! fumeze, s! se lini#teasc!, s! ne putem
în%elege.» Îmi d! Dl locotenent s! fumez. Bunul D. maior era acuma colonel plin. Zice: «Marioaro,
tu #tii ceva?» Zic nu. «So%ul t!u vrea s! se predea. Dar la mijloc e#ti tu. Va s! zic! tu e#ti cheia
principal!. Dac! nu vii tu, el nu se pred!. Am primit ordin de la Bucure#ti, dac! tu nu vrei s! ne
aju%i, s! te arest!m
gânde#te-te la copil #i loc #i s! Zic:
pe ajut!-ne.» fii desp!r%it! de copil
«Eu nu #tiu unde pe
estetotdeauna.» Locotenentul
so%ul.» Zice: «Vii cu noi,zice:
dar «Hai,
iei #i
b!iatul cu tine. Dar numai b!iatul, c!-i tare departe. Nici nu îi duci ceva de mâncat.» Eu zic: «N-am
ce-i duce. Eu singur! n-am ce mânca, da’ lui ce s!-i duc?» Zice bunul Domn colonel: «"tiu c! nu ai.
Hai la mili%ie. Î%i d!m noi de toate. Tu numai s! g!te#ti #i la noapte ve%i pleca to%i cei chema%i de el.»
Eu m! pun pe gânduri gândindu-m! c! la întâlnire va fi numai foc de arme #i sânge. Spun: «D-le
colonel, nu pot preg!ti mâncare, c! ar însemna s! iau parte la Cina cea de Tain!, dar nu am suflet.»
Zice: «Marioaro, so%ul t!u a scris pe o scoar%! de molid domnului ministru al for%elor armate s!
retrag! toat! armata de pe mun%i #i to%i muncitorii forestieri din p!duri, chiar #i copiii cu vitele. S!
nu fie nimeni prin p!duri #i s! te aducem pe tine #i b!ietul, s! sta%i la un loc timp de 2 s!pt!mâni #i
atunci ne va da un r!spuns bun. Dl ministru al for%elor armate este de acord c! de atâ%ia ani umbl!
toat! armata dup! el #i nimeni nu poate s!-l prind! viu ori mort. Eu #tiu c! tu e#ti foc de cuminte,
dar n-ai ce face. E#ti între ciocan #i nicoval!. Îi ultimatumul: amu ori niciodat!. Te #tiu c! %ii la
copii, dar ai mil! de ei. Nu-i l!sa s! se înstr!ineze. S! fii împ!cat! în suflet. Stai pe scaun #i
comand! #i oricare mili%ian te va asculta. Spune-le ce #i cum s! fac! în prezen%a ta.»
N-am încotro. M! pun pe scaun #i comand. Aduc b!ie%ii militari 5 g!ini grase. Le taie. Le
cur!%!. Le pun într-o oal! mare, toate legumele care trebuia, t!i%ei, ou!, smântân!, chiper. Alt militar
fr!mânt! de colac pân! la ora unu noaptea. Am fost cu toate gata. Vin to%i cei chema%i de so%ul meu.
Unu ia bleahul cu carne #i zeama de g!in!, unul ia sacul cu pâini, s! avem pe 2 s!pt!mâni mâncare.
Iau copilul în bra%e #i pornim la drum #i ne tot suim la deal, prin spini #i urzici.

În sfâr #it, iar %#i împreun% .
Într-un vârf de munte sta so%ul. Odat! ne someaz! pe to%i: «Dezbr!ca%i la piele #i burta la
p!mânt!» To%i îi d!m ascultare. Vine. Ne face perchezi%ie. Îi bun. To%i îl roag! s! m!nânce. So%ul
zice: «Întâi mânca%i voi to%i.» To%i iau #i gust! în fa%a lui. Amu zice so%ul: «Voi 5 persoane pleca%i
imediat la vale cât v! %in picioarele, c! de nu lua%i foc.» Bie%ii oameni fugeau mâncând p!mântul
prin spini, prin urzici, zburau la vale. Pe noi ne ia cu prietenul lui. Ne tot suie la deal #i tot suie.
Trecem în alt munte.
Ajungem la coliba lor. Mânc!m #i tot vorbim zi #i noapte. Îmi cerea diferite sfaturi. Eu zic:
«M!i b!iete, tu #tii prea bine c! eu n-am pus mâna pe arm! #i tot sunt b!tut! #i schingiuit!. Dar ce
vor face cu tine care e#ti în cauz!. Eu nu zic c! via%a asta-i bun! care o ave%i voi, dar eu la vale n-am
ce c!uta f !r! tine. Chic %ap isp!#itor. Te rog un singur lucru: dac! tu nu vrei s! te predai, la ce ai
trimis dup! mine #i copil?» Zic: «Te rog s! ne împu#ti pe amândoi, eu #i copilul.» Zice: «Vai de
mine! eu nu m! îndur s! omor du#manii care caut! s!-mi m!nânce capul, dar pe voi s! v! omor?»
Eu zic: «Atunci d!-mi mie o grenad! s-o pun sub copil #i eu peste copil, s! murim amândoi odat!,
c! m-am s!turat de chinuri #i tu f ! ce vrei. La toate greut!%ile mele, ne-ai mai ad!ugat o piatr! de
moar!, #tiind ei precis c! m-ai chemat tu. "i eu s! ies singur!? Nu judeci ce se întâmpl! cu noi, o
mam! cu 2 copii?»
Dar observ c! m! prive#te indiferent.
Amu sunt 7 zile de când tot vorbim. Ei aduceau lemne cu spatele, prin rota%ie. Amu este ziua
so%ului. Zice: «Eu m! duc dup! lemne.» Bietul copil zice: «Te rog, t!ticule, ia-m! #i pe mine.» So%ul
zice nu, c!-i tare greu #i departe. El îl tot roag!: «T!ticu%ule, te rog, ia-m! #i pe mine.» Îl ia în bra%e
#i se duce dar departe, s! nu b!nuiasc! cineva c-ar fi ei pe acolo. Îi d! vreo dou! g!teje. Copilul îl
roag! s!-i mai dea. Tata zice nu. Copilul vine drept la colib!, nici în dreapta, nici în stânga, decât el
înainte. So%ul dup! el. Vine so%ul cu lemnele în spate, dar plânge amarnic. Copilul merge, îl
mângâie: «T!ticu%ule, de ce plângi? Îs prea grele lemnele?» Îl ia so%ul în bra%e. Vine la noi. Plânge
de numai nu crap!. Zice: «M!i, frate Cozma, tu f ! ce vrei, dar eu m-am r!zgândit. Tu #tii tocmai de
unde aducem noi lemne c! nimerim greu coliba, dar acest copil este tot lumin!. L-am dus în bra%e
#i, la venit, el înainte #i eu dup! el; dar direct aici la colib!. Este un copac plin de puie%i mici», zice.
«Eu sunt exemplul acestui copac. Acesta trebuie t!iat, c!-i putred, ca s! aib! loc puie%ii s! creasc!.»
Merge dup! colib! #i vine cu un cerc mare numai din cetin! de tis! #i o cruce mare, tare frumos
lucrat! de dânsul. Scrie pe cruce: ‘Aici odihnesc fra%ii Cenu#! Constantin #i Cozma P!tr!uceanu’.
Zice so%ul: to%i
u#a cuiva, «Acest
vor copil
zice: este
!sta-ifoarte cuminte.
copilul tat!luiNumai
la# carelumin! este
s-a omorâtînsingur.
el. Când
"i va toat! #ivia%a
va fifi mare va bate la
lui cu
ru#ine c-a avut un tat! la#.» Zice: «Frate Cozma, tu f ! ce vrei, dar eu m! predau, numai din cauza
copilului. Prefer s! m! omoare cei ce sunt cu legile %!rii în mân!, dac! vor g!si de cuviin%! c! sunt
atâta de vinovat luptând pentru %ara în care m-am n!scut. M! vor omorî. Nu sunt nici primul, nici
ultimul care voi muri pentru %ar!.» Prietenul lui zice: «Ce faci tu fac #i eu. F!r! tine nu pot tr!i.»
Zice so%ul: «Drag! so%ie, te rog las! copilul aici #i du-te la vale #i spune-le autorit!%ilor c! m! predau
cu 2 zile mai degrab! decât am hot!rât.»
M! duc. Le spun. To%i s!reau în sus de bucurie c! se %ine de cuvânt so%ul. Le spun ce o zis
so%ul c! se pred!, dar numai D-lui colonel Roman Susai. S! vie la locul hot!rât, dar nu înarmat. S!
nu aib! nici cu%it la dânsul.

Predarea.
Sose#te ziua pred!rii, în luna august 1951. So%ul hot!re#te ziua #i ceasul. Ora 6 diminea%a.
Dac! ei umblau pe toate traseele cu trenul de p!dure, noi ne-am pornit cu o zi mai devreme
de la colibe. Am venit mai aproape de linia ferat! ca s! nu umbl!m noaptea prin huci #i s! fim la ora
exact!, 6, la predare. Trenul cu Dl colonel este trecut în sus. So%ul ia copilul de mânu%! #i merge
înaintea trenului. Noi r!mânem pe o mâgl! de butuci. D-nul colonel vine cu alt tren. Se d! jos. Zice:
«A#a-i, Marioaro, c! so%ul nu se pred!?» Zic: «Da. Dar a mers înaintea dumneavoastr! în sus.» Dar
de Cozma nici unul nu întreab! nimic.
Vine so%ul cu copilul de mânu%!. Zice: «S! tr!i%i, Dle colonel #i voi 2 locotenen%i. Permite%i
s! v! fac perchezi%ie.» To%i zic da. Într-adev!r nu a fost nici unul înarmat. Locotenen%ii încearc! s!-l
dezarmeze pe so%ul. El zice: «Nu. Cât am vorbit, nu dau arma din mân!.» Zice colonelul: «M!i,
Constantine, ce brad #i ce floare de om e#ti tu! Nu-i p!cat c! ai pierdut atâ%ia ani în p!duri?» Zice
so%ul: «Numai de frica voastr! românii, am luat-o pe calea codrilor. M! predau de bun! voie. Dar s!
nu m! %ine%i cu regim celular. Pune%i-m! la cele mai grele munci, c! voi munci cu priin%!, dar închis
nu.» Zice colonelul: «N-ai nici o grij! c! nu ai de ce s! fii condamnat. Doar ai s! stai cel mult 4
pân! la 5 luni de anchet!, c! a#a este legea. Dar pe urm! vii acas!. Ai fost destul pedepsit de p!duri.
Ai tr!it destul r!u, m!i, b!iete.» Zice so%ul: «D-le colonel, uita%i-v! la to%i mun%ii !#tia. Jur împrejur
câ%i copaci au, to%i sunt uda%i cu lacrimi de ale mele #i sudori, c-am fost a#a de prigonit c! dac! am
furat o mân! de f !in!, fiind nemâncat de câteva zile, a trebuit s! fug în vârful muntelui s! fac foc
unde nu era ap!. Dezbr!cam c!ma#a #i o storceam în c!ldarea de m!m!lig! de sudoare #i f !ceam
m!m!liga #i o mâncam de multe ori goal!.» La spusele lui, lacrim! Dl colonel #i zice: «N-ai nici o
grij! c! peste 2-3 luni vei sc!pa acas! #i ai s! tr!ie#ti bine.» Zice so%ul: «Acum, poftim arma.»
"i pornim la vale. Mergem pân! în cap!tul p!durii cu trenul. Dar la drum, mii de ma#ini. Pe
mine #i pe femeia lui Cozma, #i cu 2 locotene%i, mergem cu trenul la vale, iar pe so%ul #i pe Cozma
îi suie în ma#in! #i pleac! la vale. Ajungem #i noi. Ne bag! în mili%ie, dar nu ne mai d! voie s! ne
vedem.

Desp% r $ irea.
La un moment dat, m! cheam! pe mine, eu care m! b!team cu moartea de sup!rare c! n-am
s!-l mai v!d niciodat!. Dar mâna lui Dz!u a lucrat acolo. Erau zeci de grada%i superiori de la
locotenent în sus. M! iau to%i între ei. Dar so%ul meu zice: «D-le colonel, totu#i este ultima mea
dorin%! s!-mi aduce%i dr!gu%a aici.» Dl colonel zice: «Nu se poate. Noi o #tim de so%ie legitim! pe
Marioara. Am chinuit-o ca pe Hristos...» El zice: «M-am predat mai degrab! cu 2 zile #i dac! nu îmi
aduce%i dr!gu%a, nu ve%i scoate nici un cuvânt la anchet! din gura mea #i nu ve%i #ti nimic.» Zice Dl
colonel: «M!i, b!iete, noi am venit ast!zi s! facem o fapt! frumoas!, dar mâine o s! venim la o
nou! anchet!. Aici sunt so%ia ta #i copilul t!u. Nu putem trece cu vederea chinurile Marioarei.»
Scumpul meu so% zice: «A%i chinuit-o pe bun! dreptate c! a #tiut tot timpul de mine, m-a alimentat
cu toate #i cu ve#ti. Dac! ea nu m-ar fi alimentat, eu a# fi ie#it demult. Nu v-a# fi chinuit #i pe D-
str!.» Dl colonel zice: «Cu atât mai mult trebuie s!-i fii mai recunosc!tor, c! nici rusoaicele, care
sunt mai rezistente ca româncele, n-ar fi rezistat chinurilor Marioarei.» So%ul zice: «Tot v! rog s!-mi
aduce%i
«Marioaradr!gu%a.»
prinde Dl colonel
gâze. [?!]»zice: «Numaitudac! Marioara
«Marioaro, îi dai voie?» d! voie, altfel
Zic: «Da. Dlenu.» Scumpul
colonel, mie meu
mi-e so% zice:
mil! de
rug!min%ile lui...»

Înfruntarea.
Trimite pe #eful postului de mili%ie s-o aduc!. Când intr! târfa într-atâ%ia domni mari, zice:
«Bun!ziua, m!i, Costic!.» El zice: «Bun! s!-%i fie inima precum %i-i c!ut!tura, drag! Parascu%!!» "i
încep a se cuprinde unul pe altul. Se strâng în bra%e egal cât el pe dânsa, cât ea pe el. Încep a se
pupa. Gândeam c! se îneac!. Se tot pupau amândoi. Plâng a#a încle#ta%i #i se tot pup!. Organele de
resort au amu%it to%i. Unul nu scotea un cuvânt. A#a încle#ta%i, zice târfa: «M!i, b!iete, ce trandafir
erai tu dac! nu luai %iganca asta. Ast!zi nu erai aici.» El zice: «A#a mi-a fost soarta, dar tu roag!-te
lui Dz!u s! scap c! tu #tii c! eu sunt în stare s! %in 10 femei, nu 2. Tot ce-a mânca Marioara, îi
mânca #i tu. Ce a îmbr!ca Marioara, îi îmbr!ca #i tu. Ce bani a avea Marioara, îi avea #i tu, drag!
Parascu%!. Ai fân la vac!?» Zice târfa: «Nu». Zice porcul: «D-le colonel, v! rog s! pune%i om la
dispozi%ia dr!gu%ii mele, s!-i aduc! fânul de la Poiana Sec!rii. Este p!mântul meu», zice. «Auzi,
Vasile Cazacu, s! pui om s!-i aduc! fânul.» Vasile Cazacu era #eful postului de mili%ie din sat.
Imediat i-a trimis un gospodar cu boi #i i-a adus fânul degeaba. Zice boul meu: «Când îi avea mai
mult lapte, s! dai #i la copiii mei.» Eu am zis: «Dac! vor ajunge copiii mei s!-i hr!neasc! curvele, îi
omor eu!» Dar porcul zice: «M!mic!, ce e#ti a#a a dracului?» Amu zic: «D-lor, pornim la drum.»
Porcul zice: «Larg!-i u#a la intrare, dar la ie#ire ca urechia acului.» Se iau la bra% #i ies. Se duce cu
dânsul la ma#in! #i se tot pup!. Eu am r!mas ca o vit!, cu copilul în bra%e.
Îl cheam! Dl Colonel. Îi zice: «Constantine, nu iei r!mas bun de la familie?» El se repede #i
vrea s! pupe copilul. Eu pun mâna #i nu-l las s! pupe copilul To%i se uit! când încep s! zbârnâie
ma#inile s! plece. Le#in! femeia lui P!tr!uceanu. Cozma P!tr!uceanu zice: «Hopa, nu plec pân! nu
v!d ce-i cu so%ia mea.» Imediat au adus un doctor. I-a f !cut o injec%ie. Au udat-o cu ap! rece #i-au
f !cut-o bine. Dar târfa nu se dezlipe#te de porc. Eu zic: «Dle colonel, v! rog da%i drumul s! plece
convoiul.» Ei plâng #i se tot pup!, pân! a apucat ma#ina vitez!.
În drum era tot satul. Era de mirare. Eu, pân! atunci, n-am #tiut ce înseamn! gelozie. Când
am v!zut cele petrecute, în ochii mei s-a n!scut un bob de mu#tar în mine de gelozie. M-am sim%it
a#a de dispre%uit!, mai jos ca p!mântul, la gândul c! ce vor spune neamurile mele. Dar ce or spune
neamurile primului so%? Mie atâta de ru#ine de nu încap sub soare. Cât de stra#nic l-am iubit pe
omul ista, dar într-o clip! l-am urât de moarte #i nu m-am mai putut întoarce pentru nimic în lume.
Cât tr!iesc nu uit #i cât nu uit nu pot ierta.

Pierderea credin $ ei.
Când a intrat târfa – adev!rat frumoas!, voinic!, gras!, corpolent!, foarte elegant!, toat!
vopsit!, parfumat!, dar eu slab!, pielea #i osul, #i goal! ca %apul la cur... Îmi zice Dl colonel Susai:
«Marioaro, du-te acas!.» Dar eu cu gândul c! nu mai este Dz!u, cât de credincioas! am fost, am
chicat dintr-odat! de la credin%!: «Dac! ar fi Dz!u, nu m-ar fi l!sat la o ru#ine a#a de stra#nic!.
Doar! toat! via%a m-am rugat lui Dz!u #i mi-o ajutat la toate cele cerute de mine, dar amu m-a
p!r!sit cu totul...»
Vin acas! cu gândul s! m! spânzur de ru#ine, dar m! uit la bie%ii copii cât sunt de frumo#i #i
cumin%i. M! apuc! o jale minunat! gândindu-m! cui are s!-i fie mil! de ei.
Între timp trimite p!rintele stare% Paulin birja cu un c!lug!r b!trân dup! mine. Îmi spune c!
m! roag! p!rintele stare% s! vin odat! cu el la m!n!stire. Nu am avut alte cuvinte mai frumoase
decât: «Mar# la dracu’, porcilor!» Se duce înapoi. Când cat, vine tot cu birja stare%ul #i cu o
profesoar! care era cumnata Dlui Inginer Gheorghe Joja, care era inginer de descoperit mine de aur.
În timpul acela era la m!n!stire. În via%a mea pân! atunci nu am v!zut suflet ca al ei de bun. Intr! în
cas!, unde stam eu plângând, m! cuprinde, m! pup!. Intr! #i stare%ul #i m! roag! s! iau copiii #i s!
m! duc cu ei, cu birja, la m!n!stire, c! au auzit cele petrecute la predare #i ei nu cred pân! nu vor
auzi din gura mea. Eu zic: «"tii tu, Paulin, cât de credincioas! am fost tot timpul, dar amu nu mai
cred c! este Dz!u!» Dar! profesoara plânge amarnic #i m! roag! s! vin cu ei la m!n!stire. Frumos #i
dulce
cum îmi vorbea,
Ajungem m-am muiat.
la m!n!stire. PuneIau copiiio #imas! cam
stare%ul m! duc cu ei. Iar! profesoara
s!rac!. Pune #i copiiinu
la înceta de plâns.
o m!su%!. Le d! #i
lor de mâncat. Scoate o sticl! cu vin #i una cu %uic!. Eu beau vin #i cu %uic!. Tot c!uta s! m!
mângâie c! so%ul a f !cut a#a ca s! m! scape pe mine. Eu zic: «M!i, Paulin, de-ar veni Isus Hristos
din cer s! caute s! m! mângâie ca #i tine, îi spun: ‘Doamne Isuse Hristoase, nu c!uta s! m! min%e#ti
c! eu am v!zut cu ochii mei adev!rul. Du-te înapoi la cer...» P!rintele Paulin face o înf !%i#are prin
care d! dovad! de p!rere de r!u, cunoscându-m! foarte credincioas! înainte. Dar nu mai zice nimic.
Îi spun c! m! duc acas!. Îmi preg!te#te o serviet! plin! cu de toate ale mânc!rii. Înapoi cu birja
acas!, condus! de aceast! profesoar!, cumnata D-lui Joja Gheorghe, care avea frate la guvern:
Atanase Joja.
În aceea#i zi vine o sor! de-a mea care nu avea copii #i îmi cere s!-i dau feti%a pe câteva zile,
c! b!rbatul ei era îngropat de 2 s!pt!mâni #i ei îi era urât singur!. O întreb: «Ilenu%!, vrei s! mergi la
m!tu#a Anu%a?» Zice c! da. «C! ea are lapte #i mi-a da s! m!nânc.» Ca niciodat!, m! cuprinde, m!
pup! #i zice: «M!mic!, r!mâi s!n!toas!.» Eu îi zic: «Du-te cu Dz!u.» Se duce pân! la drum #i se
întoarce. Zice: «M!mic!, te rog s! fii cuminte, s! nu plângi.»

Ultima treapt % a suferin $ ei.
În acea zi, noaptea vine dup! mine #i m! aresteaz!, cu tot cu b!iet. Ajungem în Câmpulung.
Îl scoate pe so%ul #i zice: «Iliu%!, cu cine vrei s! stai; cu mama ori cu tata?» Copilul zice: «"i cu
t!ticul #i cu m!mica». Zice: «Nu: ori cu mama ori cu tata?» Copilul zice: «Cu t!ticul». «De ce vrei
cu t!ticul?» «C!-i tare frumos.» Îl bag! cu el în celul!. Erau so%ul #i P!tr!uceanu. Eu singur! într-o
celul! mic! #i întunecoas!. Bezn!. Dar copilul cuminte ca soarele, când îi scotea la program, copilul
fugea #i b!tea la u#a mea: «M!mic!, te rog s! nu plângi.» Când erau oameni buni, adic! mili%ieni
români, nu-i f !ceau nimic. Când erau unguri, îl b!teau pe bietul copil c! n-are voie s! vie la u#a
mea.
Ne %ine 3 luni a#a. Dup! 3 luni, iau copilul #i-l duc la orfelinat. Nu ne spun nimic. Întreab!
so%ul unde-i copilul. Zice: «Se joac! pe-afar!.» A#teapt! so%ul. Seara nu-i copilul. Se hot!re#te so%ul
#i P!tr!uceanu #i eu. Facem greva foamei: nu primim mâncarea pân! nu ne dau copilul. Dup! 3 zile,
ne dau copilul, dar s! vie cineva din familie s!-l ia. Trimite dup! sora. Vine sora. Îl ia acas!.
Pe noi ne duce cu trenul la Bucure#ti. Acolo ne a#teapt! duba la gar!. Ne bag! în dub! #i ne
duce. Am stat 10 luni, dar n-am #tiut unde sunt. M! duce #i m! întreab!: «Tu e#ti bogat!?» Zic da.
«Sunt bogat! în s!r!cie.» Zice: «De ce ai l!sat so%ul s! lupte împotriva noastr!?» Zic: «D-le, la mine
nu cânt! g!ina; numai coco#ul.» «Tu nu #tii ce-a f !cut el?» Zic: «Nu #tiu.» Zice: «Aici î %i vor
r!mâne oasele. Dac! îl spuneai, erai acas! cu copiii t!i. Dar a#a, ai s! putreze#ti în celul!. Înc! noi
suntem prea buni...» De fiecare dat! îmi zice: «Tu târf !, de ce nu ne-ai ajutat s!-l prindem, c! s-au
pierdut atâtea vie%i omene#ti umblând dup! el?» M-am sup!rat tare auzind cuvântul “târf !”. Doar!
eu nu sunt târf !. "i le-am spus: «D-lor, eu când m-am cununat cu acest om nu ne-o pus nimeni
ochelari de pânz! s! nu-l v!d. Cât l-am v!zut cu ochii, f !r! ochelari, mi-a fost tare drag #i nu mi-o
pus nimeni c!tu#! pe mâini s! m! duc for%at la cununie. A#a c! nu am putut s!-l tr!dez. 'sta-i
adev!rul.»
Dup! o lun!, ne duce cu duba la Ia#i, la Tribunalul militar. So%ul este cap de lot. În primul lot
chic #i eu, dar! pentru noi pun ap!r!tori din oficiu. Pentru mine este ap!r!tor un evreu. Dar pentru
so%ul nu vrea niciunul. Trag la sor%i cine s! fie. Îi chic! Dl avocat Constantin Dimitriu care a fost
colonel la Tribunalul Militar înainte. Dar el nu vrea. Mai trag la sor%i de 3 ori. Tot lui îi cade. A
pledat extraordinar plin de curaj. B!tea cu piciorul în p!mânt #i cu pumnul în sus. Zice: «Dac! a
luptat dup! 23 August, din cauz! c! n-a #tiut c! s-au rupt rela%iile dintre români #i nem%i, noi,
or!#eni, n-am avut pres! #i radio, dar! de unde s! #tie el?!» Zice Judec!torul: «Întreab!-l pe acest
Cenu#! câte decora%ii a avut pe pieptul lui.» Zice: «Cu atât mai mult bravo lui c! a luptat cu pieptul
lui de aram! pentru neam #i %ar!. Dac! într-un eventual r!zboi, %ara are nevoie de acest Cenu#!, fi%i
siguri c! va lupta tot pentru neam #i %ar!, tot cu atâta b!rb!%ie #i mult curaj.»
Acuma cite#te sentin%a: Cenu#! Constantin este condamnat la moarte pentru crim! de înalt!
tr!dare. Tot lotul a izbucnit în plâns. În lot erau numai 20 oameni, to%i condamna%i greu, unii la
via%!, al%ii laînalt! tr!dare.
de crim! de 25 ani, singurRecursul
unul la 20
îmiani.
maiTo%i drept de recurs. "i eu la 15 ani pentru favorizare
cu ani.
d! 10
Am stat la Ia#i 3 luni. Apoi era iadul pe p!mânt, plânsete, urlete, de îmi venea s! m! sui pe
pere%i f !r! scar!.
De aici, m! duc la Jilava, camera 4. Era #ef ! de camer! o doamn! a unui minsitru, dar!
foarte rea. Când a venit casiera D-nei Ana Pauker, era dup! 3 zile dup! ce-a n!scut copilul în
închisoare, biata de ea, îndurerat!, strigându-#i noul copil a înnebunit. Era a#a de frumoas! #i
tân!r!... Dar în loc s! fie mângâiat! de D-nele din camer!, era b!tut! c! se preface. Eu m-am
îngrozit de cele v!zute la tovar!#ele de suferin%!.
Într-o noapte, dup! oara de stingere, se aud mari r!cnete de guri de b!rba%i, alerg!turi prin
ograd! #i 2 detun!turi de arm!. Toate intelectualele zic c! e o invazie #i vom sc!pa cu toatele. Dup!
ce s-au lini#tit, spun b!rba%ii, prin morse, c! a intrat un #arpe stra#nic mare pe geam. N-a f !cut
nimic. Dar 20 oameni a#a s-au speriat c! au înnebunit pe loc, pân! a venit comandantul #i a
împu#cat #arpele. Vine o asistent! universitar! din Ia#i, Viorica Pârnac, #i-mi #opte#te: «Marioaro,
vii diminea%! cu mine, voluntar! la tinete, s! vedem #arpele. Mi-a promis un domn c!-l pun pe gard,
s!-l putem vedea.» Era atâta de mare c! la gât nu-l puteai cuprinde cu 2 mâini. Pe burt!, alb. De la
jum!tate în sus, negru. Pe spinare avea p!r ca de porc. Ochii erau ca la vi%el. Iar col%ii cel pu%in 5
cm. Avea 6 m lungime. To%i intelectualii au spus c! la noi în %ar! nu exist! #arpe a#a mare.
Din nefericire, am fost prin multe închisori. De la Jilava, m-au dus la Mislea. Pe timpul
acela erau în Mislea 4.800 de doamne, numai crema %!rii. Eu eram prima prostan! între ele. Î#i
b!teau joc de mine. Eu f !ceam zilnic jurnia la camer!, la sp!l!tor, la veceu. De la un timp, spun ele
ofi%erului politic c! de ce au b!gat a#a o toant! între ele, doar! ele toate sunt numai crema %!rii.
M-au scos de-acolo. M-au b!gat între alt soi de doamne, tot destul de-ale dracului. A dat
Dz!u #i mi-a venit din Câmpulung Muscel o preoteas! #i o femeie a unui #ef de post #i o %iganc!.
Comedia ce f !ceau doamnele cu noi...! Ne ziceau: «M!i, toatelor, cine dracului v-a adus aici?» Ne-a
scos #i dincolo; zilnic rapoarte s! ne scoat! #i de-acolo. Ne bag! la inapte. Era o d-n! a unui colonel,
Maria Negru, foarte bun!, popular!. Era #i o curv! care se numea Mis[s] România, numit! de
Regele Carol. Ne tot scuip!. Zice: «D-le locotenent politic, v! rog s! controla%i dosarul meu. Eu
sunt numit! de Maiestatea Sa Regele Mis[s] Romania #i nu pot suferi mutra %!r!ncilor. Toate 3 sunt
legionare!»
Ne scoate #i de-acolo. Ne bag! la legionare. "i acolo erau in-telectuale. Erau doctori%e,
inginere, profesoare, avocate. Dar abia acolo m-am bucurat de dreptate. Nu se f !cea nici un fel de
separatism. Erau tare bune, prietenoase. Erau de la egal la egal, Dz!u s! le ajute. N-o zis nimic de
r!u nou!. Ne-am bucurat stra#nic. Iar! Dz!u s! le ajute, era o d-n! macedoneanc!. A#a s-a ata#at de
mine...! Cum ne sculam, eram amândou!. Când am v!zut bun!tatea lor cât am s! tr!iesc n-am s! uit
#i le iubesc din tot sufletul. Am stat un an între ele, dar n-am auzit nici o dat! o jum!tate de cuvânt
r!u.
A#a de frumos s-au purtat cu mine, cu noi, Comandanta Tudor Elena, cu gradul de C!pitan.
Era stra#nic sever!, dar îmi doresc s! ajung fericirea s-o întîlnesc, s! stau în genunchi #i s!-i s!rut
picioarele. Era om al drept!%ii. Cât a fost ea comandant!, a fost mâncare tare bun! #i mult!. În fa%a
ei merit! închinat! cu adev!rat. Dup! plecarea ei, am v!zut foame, nu glum!, #i normele la atelier
mari. Când era ea, norma la covor persan 5 cm/0,50. Dup! plecarea ei, a ajuns norma 25 cm/0,50 #i
mâncarea vai de noi.
Dup! un timp ne duce din Mislea la Gai. De la Gai la Arad. De la Arad la Miercurea Ciuc.
Cât a fost un comandant ungur era bine de mâncare. Când a venit un român, r !u al dracului s-a
prostit mâncarea. R!u nu totdeauna, periodic ne da ceap! degerat! fiart! #i cu spirt medicinal [?!] #i
m!m!lig! din f !in! aprins!. Eu eram tare fomicioas!, dar asta n-o puteam înghi%i. O v!rsam pe nas
înapoi. Am r!mas numai la por%ia de 250 gr m!lig! goal! #i diminea%a 200 gr terci sub%irel.
Plângeam ve#nic de foame.
Era o #ef ! de camer! tare bun!: Dna Didinica, so%ia colonelului Dumitrescu Anton. De mila
mea a mers la Dl comandant în audien%! #i l-a rugat s!-mi dea fr!m!turile care r!mân de la t!iatul
m!m!ligii care-i pentru camera noastr!, c! eu plâng zilnic de foame, pentru care a intervenit pentru
mine.
Zi de I-a pusera
raport mâinile
numaila joia. #i c!tu#ele
spateM! scriu la #iraport
au adus-o
la Dl încomandant;
camer! exemplu
nu-mi s! nu vorbe#ti
d! hîrtie, pentru
dar vine altul.
ofi%erul
dup! mine #i m! duce la Dl comandant la raport. Zic: «S! tr!i%i, Dle comandant. M! numesc Cenu#!
Marioara, condamnat! în prima instan%! la 15 ani, iar recursul mi-a mai dat 10 ani. Respectuos v!
rog s! binevoi%i a-mi aproba urm!toarea rug!minte: s!-mi da%i voie s! iau fr!m!turile de m!m!lig!
de pe scândura care este pentru camera noastr!.» El zice: «Acelea sunt pentru porci.» Eu zic: «Doar
porcii au cota lor #i noi nu primim carne de porc!» Dl Comandant zice: «Futu-%i Dz!i m!-ti, curv!
interna%ional!, la ce ai venit aicea?» Zic: «N-am venit voluntar. A g!sit justi%ia de cuviin%! #i m-a
trimis la isp!#ire de pedeaps!. Eu nu v! cer#esc libertatea decât s! pot rezista la condamnare.» El
zice: «Fut Hristosul m!-ti de târf !!» Eu zic: «Dac! ar veni cineva interna%ional în control s! vad!
cum v! purta%i cu acei pe care îi înjura%i, de pe al c!ror spate lua%i grade #i salarii, pe unde a%i scoate
c!ma#a?»
El trimite dup! târfa de felcer!. O întreab!: «Cum este s!n!tatea animalului !sta?» Ea zice:
«Foarte bine. Când a venit aici a fost a#a slab! cum e mâ%a. Da’ acuma e bine.» El zice: «Du-te ad!
boambele...» Zice: «Tu, ofi%er, adu %iganul.» Îmi pune boambele la amândou! picioarele. Domnul
singur îmi pune mâinile la spate, cot la cot. Îmi pune c!tu#! mai sus de cot, un lan% care strânge
bine. Vine târfa de felcer! cu o cutie cu mai multe c!lu#e. Ia c!l!ul un c!lu#. M! izbe#te cu spatele
de perete. Îmi pune Comandantul genunchiul în stomac #i %ine c!lu#ul cu ambele mâini #i într-o
frântur! de secund! mi-a scos to%i din%ii, cu jum!tate de gingie; #i-mi leag! c!lu#ul în gur!. "i m!
bag! la izolator pe 14 zile: o dat! la 3 zile mâncare. Dar în gur! aveam 8 coroane de aur fran%uzesc.
6 s-au pierdut #i 2 mi le-a luat cu tot cu carne. Dup! 3 zile, mi-a scos c!lu#ul, dar lan%ul #i c!tu#ele
nu. În 14 zile a crescut carnea prin veriga lan%ului. Când mi-a scos lan%ul, mi l-a scos cu tot cu
carnea din mâna dreapt!, dintre cot #i um!r. Am f !cut o infec%ie stra#nic!, #i în gur! #i la mân!. Apoi
îmi da regim cu franzel!. Am refuzat-o. 6 s!pt!mâni am z!cut ca câinii, arde-l-ar focul de
comandant criminal!

[Editorul nu a putut afla dac! restul istorisirii a fost scris! în alt caiet sau naratoarea s-a oprit aici.
Titlurile ne apar%in nou!.M. R.]

Maria Cenusa - Inceputul Amarului

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Maria Cenusa - Inceputul Amarului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

8/18/2019 Maria Cenusa Inceputu Amrului

“O, Soare, cu aripa ta alung!

Ajungem la Câmpulung. Ne bag! la arest. Prima zi nu ne dau nimic de mâncat. A doua zi ne

S-ar putea să vă placă și