Asociaţia de părinţi- punte între şcoală şi comunitate

Prof. înv. primar Răileanu Luminiţa

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Râmnicu Sărat, jud. Buzău

România

Asociaţiile de părinţi au apărut dintr-o necesitate derivată din subfinanţarea permanentă a

sistemului de învăţământ românesc.
Principalul scop al unei astfel de asociații este să ajute învățământul românesc să recupereze
decalajul față de țările mai avansate, unde doatarea materială a şcolilor este la un nivel foarte
ridicat.
Ȋn ţara noastră există aproximativ 20 de mii de unități de învățământ. De când au început a
apărea asociațiile de părinți, pe holurile școlii, în cancelarie şi în comunitate, triunghiul elevi-
părinți-profesori este văzut drept o relaţie de parteneriat între cei trei actori.
Ca acest parteneriat să funcţioneze, toţi cei implicaţi ar trebui să fie fericiţi. Elevii să înveţe
lucruri aplicabile în viaţa de zi cu zi, părinţii să îşi trimită copiii la şcoală cu încredere, iar
profesorii să aibă condiţii la locul de muncă, dar şi un salariu decent.
În primul rând, părinţii pot şi trebuie să fie implicaţi activ în viaţa şcolii, contribuind zilnic la
îndeplinirea obiectivului educaţional vizat de sistemul românesc de învăţământ, prin educarea,
îngrijirea şi asigurarea prezenţei continue a propriilor copii la cursurile organizate de unitatea de
învăţământ, dar şi prin participarea la multitudinea de activităţi, de la voluntariatul în îngrijirea
spaţiului verde, la susţinerea financiară a unor activităţi extracurriculare.
Într-o altă ordine de idei, s-a conştientizat că aportul parental reprezintă, cel puţin în cazul
celor două cicluri de studiu (primar şi gimnazial), un sprijin imperios necesar educării, formării
şi perfecţionării continue, fără de care elevii nu şi-ar putea maturiza gradul de intelectualitate şi
nu ar înţelege principiile, felul şi mecanismul de funcţionare al scopului didactic. Totuşi, pentru a
le câştiga încrederea şi devotamentul, este necesară o bună comunicare cu aceştia. Atingerea unei
astfel de zone de comunicare presupune, atât din partea părinţilor, dar şi din partea cadrelor
didactice/direcţiunii şcolii: transparenţă în deciziile ce privesc evoluţia copiilor, stabilirea şi
acceptarea unui set de norme general valabile (fără diferenţieri), prezentarea clară a obiectivelor
şi a măsurilor care trebuiesc materializate pentru atingerea lor, pe cale de consecinţă, părinţii pot
să-şi asume responsabilităţi concrete, măsurabile în timp, la fel ca şi colectivul didactic.
Dincolo de răspunderea individuală ce revine fiecărui părinte, părinţii în ansamblul lor, pot şi
trebuie să-si asume o răspundere colectivă în relaţia cu şcoala, similară, ca natură, celei familiale.
Nu trebuie ignorat că o astfel de relaţie se bazează pe comunicare, set de valori, efort, feedback
la soluţii etc.
Deoarece unitatea de învăţământ în care funcţionez conlucrează cu o astfel de asociaţie,
ASOCIAŢIA DE PĂRINŢI „ETALON”, a cărei preşedinte sunt, prin calitatea de părinte
totodată, cred că este un model de bună practică în parteneriatul instituţional şcoală- familie-
comunitate.
Astfel, ASOCIAŢIA DE PĂRINŢI „ETALON” din Şcoala Gimnazială Nr.1 Râmnicu Sărat
îşi propune câteva obiective principale:
1. Identificarea de surse de finanţare extrabugetare şi implicarea directă în îmbunătăţirea,
modernizarea şi întreţinerea bazei materiale a şcolii;
2. Atragerea şi utilizarea, în condiţiile legii, de surse de finanţare şi resurse sub formă de
subvenţii, contribuţii, cotizaţii, sponsorizări, finanţări pe baza de proiecte cu surse de
finanţare interne şi externe, etc;
3. Asigurarea unui mediu educaţional necesar unui învăţământ performant prin legătură
permanenta cu managementul şcolii, administraţiile locale, privind măsurile
administrative, gospodăreşti şi de securitate a copiilor care frecventează unitatea de
învăţământ preuniversitar;
4. Sprijinirea parteneriatelor educaţionale dintre unităţile de învăţământ şi instituţiile cu rol
educativ pe plan intern şi internaţional;
5. Susţinerea conducerii şcolii în organizarea şi în desfăşurarea consultaţiilor cu părinţii pe
teme educaţionale;
6. Sprijinirea unităţii şi participarea la organizarea şi desfăşurarea festivităţilor cu diferite
ocazii;
7. Conlucrarea comisiilor de ocrotire a minorilor, cu organele de autoritate tutelară sau cu
organizaţiile nonguvernamentale cu atribuţii în acest sens, în vederea soluţionării situaţiei
copiilor care au nevoie de ocrotire sau orice fel de ajutor;
 8. Implicarea în îmbunătăţirea calităţii vieţii şi activităţii elevilor;
9. Sprijinirea unor activităţi extraşcolare: cu caracter social, cultural, profesional, economic
şi sportiv.
Cele menţionate mai sus sunt doar o parte din ideile pe care Asociaţia de părinţi ETALON
încearcă să le ducă la bun sfârşit an de an, începând din 2014.
La nivelul unităţii noastre şcolare, asociaţia este văzută ca un partener de nădejde, care
răspunde prompt solicitărilor, iar la nivelul comunităţii este percepută ca vectorul ce uneşte,
transmite, visează, creează şi realizează pentru starea de confort a tuturor factorilor implicaţi.