ROMAN OBIECTIV, REALIST, SOCIAL,

INTERBELIC, MODERN
ION
de Liviu Rebreanu
Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern si scrie primul roman realist,
obiectiv din literatura romana, Ion. Romanul Ion a aparut in anul 1920, dupa o lunga perioada
de elaborare, de sapte ani. (1913-1920) Publicarea acestui roman a starnit un adevarat
entuziasm in epoca.
Ion este un roman realist si social prin: tema si prezentarea vietii satului
transilvanean cu: bogati, saraci, preot, invatator, functionari de stat, oameni politici. De
asemenea, sunt evidentiate obiceiuri, traditii, evenimente importante din viata omului (hora,
nasterea,nunta si moartea). Nu lipsesc nici institutiilede stat: scoala, biserica, judecatoria,
notariatul. Cea mai importanta institutie sociala este familia (familia Glanetasului, familia
invatatorului Herdelea, familia lui Vasile Baciu). In plus, personajele intruchipeaza adevarate
tipuri de oameni, reprezentative pentru universul rural. Astfel, Ion este tipul omului sarac,
nemultumit de conditia sa sociala pe care vrea sa o imbunatateasca. Florica este tipul femeii
frumoase, dar saraca, iar Ana este fata bogata, dar saraca.
Romanul este modern, deoarece prezinta conflicte interioare. Tehnicile narative sunt
moderne: alternarea celor doua fire epice, destinul lui Ion si destinul lui Titu Herdelea, dar si
alternarea dintre stilul cenusiu si vocabularul simplu al taranului cu limbajul intelectualului.

Tema romanului este aceea a foamei de pamant a taranului roman, impletita cu tema
vietii si a mortii, a iubirii si a casatoriei, cu tema nationala si cu cea a intelectualului.
Romanul Ion este o monografie a realitatilor satului ardelean de la inceputul secolului al
XX-lea, ilustrand conflictul generat de lupta apriga pentru avere, intr-o lume in care statutul
social al omului este stabilit in functie de pamantul pe care il poseda. Solutia lui Rebreanu
este aceea ca Ion se va casatori cu o fata bogata, Ana, desi nu o iubeste. Florica se va marita
cu George pentru ca are pamant, iar fiica invatatorului Herdelea, Laura, il va lua pe Pintea,
nu din dragoste, ci pentru ca nu cere zestre.
Actiunea incepe intr-o zi de duminica, in care locuitorii satului Pripas se afla adunati la
hora, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. Nu lipsesc nici fruntasii satului,
invatatorul Herdelea cu familia lui, preotul Ioan Belciug si botocanii care cinstesc cu
prezenta lor sarbatoarea.
O prima scena relevanta pentru tema textului este cea a horei de duminica, prezentata in
expozitiunea romanului. Aceasta hora este ca un joc al destinului. Hora este o pagina
memorabila prin jocul traditional, prin vigoarea flacailor si candoarea fetelor, prin muzica
tiganilor. Toate acestea compun un ritm de nestapanit. Praful de pe jos se asaza in straturi
groase pe fetele brazdate de transpiratie, luminate de oboseala si de multumire.
Lui Ion ii place Florica, dar Ana are pamant, asa ca ii face curte acesteia, spre disperarea
lui Vasile Baciu, tatal Anei, care se cearta cu Ion si-l face de rasul satului, numindu-l
sarantoc. Flacau harnic si mandru, Ion o necinsteste pe Ana si il obliga pe Vasile Baciu sa i-o
dea de nevasta, impreuna cu o parte din pamanturi. Nunta taraneasca dureaza trei zile. Sunt
prezenti tinerii care chiuie si pocnesc din pistoale. Este descris jocul miresei de la miezul
noptii.
O alta secventa semnificativa o reprezinta momentul in care Ion saruta pamantul ca pe o
iubita. Protagonistul cade in genunchi si saruta pamantul intr-un gest simbolic. Este un
prizonier al patimii sale pentru pamant. A asteptat sa se retraga iarna si sa se dezghete
pamantul. Naratorul insista pe marginea lutului negru, lipicios. Mainile zdrobesc bulgarele si
raman unse, par niste manusi de doliu. Placerea tanarului de a saruta pamantul ii lasa un gust
de o dulceata amara, un fior rece, ca o adiere a mortii presimtite.
Obtinand avere, Ion dobandeste situatie sociala, demnitate umana si satisfacerea
propriului orgoliu. Odata insurat, se poarta violent cu Ana, este indiferent cu fiul sau care
reprezinta numai garantia posesiei de pamant.
Batuta de tata si de sot, Ana, ramasa fara sprijin moral, dezorientata si respinsa de toti, se
spanzura. Florica se casatoreste cu George si se bucura de norocul pe care il are, desi il
iubeste tot pe Ion. Din cauza firii lui patimase, Ion ravneste la Florica. Sfarsitul lui Ion este
tragic, fiind omorat de George Bulbuc, care-l prinde iubindu-se cu nevasta lui. Rebreanu
propune pentru sfarsitul patimasului Ion, o crima pasionala.

Din punct de vedere compozitioal, romanul contine doua parti: Glasul pamantului si
Glasul iubirii. Titlurile celor 13 capitole (numar nefast) sunt sugestive: Inceputul, Sfarsitul,
Zvarcolirea, Nunta, Sarutarea, Iubirea.
Titlul il prezinta pe Ion in centrul romanului, fiind personajul principal, un taran cu un
prenume reprezentativ pentru comunitatea satului romanesc. Prima varianta a avut titlul
Zestrea , anuntand tema casatoriei si cea a pamantului.
Perspectiva narativa este obiectiva, actiunea fiind prezentata la persoana a III-a, de un
narator omniscient si omniprezent.
Incipitul este simnetric cu finalul. Romanul incepe cu descrierea drumului care intra in
satul Pripas, locul actiunii. La intrarea in sat se afla ocruce stramba pe care este rastignit
Hristos cu fata spalata de ploi. Aceeasi imagine a drumului este reluata simbolic la finalul
romanului, viata urmandu-si drumul firesc.
Conflictul central este unul exterior si consta in lupta pentru avere, pentru obtinerea
unui statut social. Apare un conflict intre Ion si Vasile Baciu, dar si unul intre Ion si George
Bulbuc. De asemenea, conflictul interior va marca destinul romanului. Iute si harnic ca ma-
sa , chipes, dar sarac, Ion simte dureros prapastia dintre el si bogatii satului ca Vasile Baciu.
 Cand acesta ii zice sarantoc, hot si talhar, Ion se simte biciuit, nu suporta ocara si
reactioneaza violent. Este sfasiat de doua forte: Glasul pamantului si Glasul iubirii, cazand
victima acestor doua patimi.

Din punct de vedere social, Ion este un taran sarac, din zona Ardealului. Tatal sau, Alexandru
Glanetasu, se casatoreste cu Zenobia, o fata cu zestre, dar risipeste averea pe bautura. Are o
pozitie sociala modesta: este sarantocul satului. Ion Pop al Glanetasului incearca, prin orice
mijloace, sa-si modifice conditia sociala. In goana sa dupa avere, se dezumanizeaza treptat.
Societatea in care traieste ii pune in prim plan pe cei cu avere, iar cei saraci, fara pamant, sunt
marginalizati, lucru ce alimenteaza obsesia protagonistului. In urma casatoriei cu Ana, isi
schimba statutul, devenind un om instarit.
Statutul psihologic si moral il prezinta pe Ion ca pe un personaj complex, prezentat in mai
multe etape. Ambitios si orgolios, protagonistul urmareste cu perseverenta indeplinirea unui plan
care sa-I potoleasca patima pentru pamant si nevoia de implinire prin iubire.
Fiind dominat de dorinţa de a fi respectat în sat, stăpânit de o voinţă puternica, un temperament
controlat de instincte primare, hotărât şi perseverent în atingerea scopului, dar şi viclean, Ion îşi
urzeşte cu meticulozitate şi pricepere planul seducerii Anei. Aşadar, setea pentru pământ este
trăsătura dominantă a personalităţii sale, făcând din el un personaj memorabil prin aceea că
întreaga sa energie este canalizată spre atingerea scopului de a avea pământ: glasul pământului
pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului ca o chemare, copleşindu-1. Ion exclamă împătimit: cât
pământ, Doamne!.
O alta trasatura de caracter a personajului este slabiciunea, comportamentul lui Ion fiind
dominat de obsesii. Ion este obsedat de dorinta de a avea pamant. O manipuleaza pe Ana pentru
a-si atinge scopul.
Personajul este caracterizat in mod direct de catre celelalte personaje, prin tehnica
pluriperspectivismului, personajul fiind vazut din mai multe unghiuri. Este privit diferit de
celelalte personaje. Vasile Baciu il numeste hot si talhar, iar doamna Herdelea il considera un
flacau cumsecade si harnic.
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care prezinta trasaturile sale. Este
respectuos cu invatatorul si cu preotul, dar ironic cu Vasile Baciu. Vestimentatia ii reflecta
conditia sociala de taran. La hora, comportamentul sau prezinta intentiile fata de celelalte
personaje. Este tandru, strangand-o in brate pe Ana, apoi este batjocoritor, lovind-o. Simte
pentru ea dezgust si indiferenta. Este aspru, brutal, viclean cu Ana, seducand-o.
Ana reprezinta, din punctul de vedere al statutului social, imaginea unei fete bogate de la tara,
fiica lui Vasile Baciu, un om influent in societate. Ulterior, ea refuza casatoria cu un om bogat si
alge cu sufletul, devenind sotia protagonistului. Acest lucru ii schimba radical destinul.
In plan psihologic, Ana se remarca prin naivitate, specific unei femei fara experienta de
viata, crezand in vorbele de dragoste ale lui Ion, insa liosa sa ulterioara de afectiune, in contrast
cu sacrificiile facute de ea pentru aceasta casatorie o conduc la decadere.
Din punct de vedere moral, Ana este caracterizata de bunatate si de un calm dus la extrem.
Ea nu se arata a fi o fire conflictuala, ci incearca sa evite orice altercatie. Atitudinea si gesturile
sale, cauzate de o copilarie nefericita, a crescut singura, lipsita de dragoste parinteasca
mangaietoare… sufletulei trist cauta dragoste adanca, sugereaza o lipsa de personalitate. Ea este
dominata de dorinta de a obtine afectiune.
Ana este caracterizata ca fiind gingasa, delicata buzele ei subtiri… dintii cu
strungarete, albi ca laptele si gingiile trandafiriii. Ion o caracterizeaza direct, subliniind
faptul ca este dezagreabila: fata aceasta uscata cu ochi pierduti in cap de plans, cu obraji, cu
pete cenusii; cat e de slabuta si uratica.
I. CONCLUZII
Ion este un roman obiectiv, social, realist, care prezinta destinul tragic al unui personaj
memorabil. Rebreanu are curajul de a infatisa lumea taraneasca fara iluzii si fara prejudecati.
Prezinta o viziune asupra satului ardelenesc, evidentiind conditia taranului, a
intelectualului roman si problemele sociale si nationale.