Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

чании ансамбля. Это всегда будет служить залогом успешного результа-

та. Но самое главное заключается в том, что игра в ансамбле скрипачей
и выступления коллектива позволяют сохранить контингент учащихся
и увеличить количество поступающих детей в класс скрипки.

Библиография:
1. Берлянчик М.М. Как учить игре на скрипке в музыкальной школе. Мо-
сква, Издательский дом „Классика-XXI”, 2006.
2. Григорьев В. Методика обучения игры на скрипке. Москва, Издатель-
ский дом „Классика XXI”, 2006.
3. Либерман М., Берлянчик М. Культура звука скрипача. Пути формирова-
ния и развития. Москва, „Музыка”, 1985.
4. Ширинский А. Штриховая техника скрипача. Москва, „Музыка”, 1983.
5. Янкелевич Ю.И. Педагогическое наследие. Москва, „Музыка”, 1983.

EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ ŞI FORMAREA

COMPETENŢEI INTERCULTURALE
Iulia MÎNDRESCU
doctorandă,
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” /
director adjunct,
Şcoala de Arte „A. Stârcea”, mun. Chişinău

Abstract: The article addresses intercultural education and its meanings in school,
the design of intercultural competence building, specifying the integrated knowle-
dge of intercultural competence and determining the theoretical model of building
and achieving intercultural competence in the context of key competence Cultural
Awareness and Expression.

Societatea modernă impune competiţie şi performanţă, care reclamă pre-

gătire individuală şi profesională solidă bazate pe competenţe. Şcoala este
structura de bază în sistemul educaţional care pune bazele educaţiei, formării
personalităţii în devenire. Funcţionarea strategică a acesteia se desfăşoară în
prezent într-un nou context social-pedagogic, marcat de procesele democra-
tizării şi a calităţii. Şcoala de arte „A. Stârcea” din mun. Chişinău, precum şi
alte şcoli de acest tip au menirea de a satisface interesele, opţiunile elevilor,
dar şi a părinţilor în dezvoltarea aptitudinilor instrumental-artistice a tinerilor,
precum rolul de a contribui la procesul de perpetuare a sistemului cu cadre
caliicate din domeniul educaţiei estetice. În această perspectivă, creşterea ca-
lităţii educaţiei estetice prin asigurarea realizării intereselor, doleanţelor co-
piilor şi părinţilor în satisfacerea dezvoltării capacităţilor, aptitudinilor, talen-
telor muzical-artistice trebuie să devină, în mod explicit, activitatea de bază a

381
Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

întregului proces de management educaţional în şcoala de arte, valoriicând

plenar în acest scop prevederile curriculumului educaţional prevăzut pentru
şcoala de arte, inclusiv şi îndeosebi, cu referinţă la educaţia interculturală. Or,
dimensiunea interculturală a vieţii sociale ridică probleme semniicative pen-
tru educaţie şi învăţare, fapt conirmat şi de Uniunea Europeană, care în docu-
mentele sale stabileşte că „educaţia reprezintă o activitate intenţionată, sis-
tematică şi continuă de comunicare menită să producă o învăţare durabilă”
[Apud 3]. Competenţele-cheie „a învăţa să înveţi” şi competenţa de conştien-
tizare culturală şi expresie sunt determinante pentru şcoala de arte, exprimă
esenţa misiunii acesteia, fără a diminua şi importanţa celorlalte competen-
ţe-cheie pentru Învăţarea Durabilă stabilite de UE.
În acest context, pentru Şcoala de Arte primează competenţa de Conştienti-
zare Culturală şi Expresie care prevede formarea personalităţii cu gândire uma-
nistă, care valorizează cultura universală, potenţialul propriu, ceea ce angajea-
ză o educaţie interculturală, care de rând cu învăţarea elevilor de a-şi valoriza
propria cultură sau etnicitate, propria moştenire culturală, dezvoltându-le sti-
ma de sine şi identitatea persoanei, totodată îi învăţăm şi cum să valorizeze
corect şi alte culturi sau etnii, îi ajutăm să se dezvolte iresc în societatea în care
trăim. Astfel, proilul persoanei competente intercultural orientează activitatea
de construire a competenţei interculturale în şcoală, care reprezintă „un proces
de transformare cu ajutorul căruia se dezvoltă capacităţi adaptative, de acomo-
dare la o altă cultură” (Taylor, Cho, 2005), un proces de învăţare transformaţio-
nal (sub raport cultural şi intercultural) [2].
Educaţia interculturală presupune (după Clavet, 1990) patru dimensiuni
fundamentale:
− dimensiunea personală, cu privire la propriul proil psiho-comporta-
mental, prin depăşirea prejudecăţilor şi stereotipurilor personale;
− dimensiunea cognitivă, de cunoaştere a premiselor istorice, geograi-
ce, antropologice, sociologice, privind generarea şi consecinţele feno-
menelor interculturale;
− dimensiunea metodologică, de acumulare a metodelor de diferenţiere
şi particularizare a valorilor;
− dimensiunea relaţională, de cunoaştere a datelor despre elevii cu care
se lucrează [ibidem, p. 280].
Interculturalitatea poate i considerată, dintr-o anumită perspectivă, o
consecinţă a globalizării. Or, societatea în care trăim este caracterizată de di-
versitate, interdependenţă şi schimbare. Interculturalitatea ţine de relectarea
unei realităţi efective. Tinerii de astăzi au nevoie nu de asimilarea unei anumite
culturi, a unui grup restrâns, ci de ceea ce se cheamă competenţă intercultu-
rală-un ansamblu de cunoştinţe şi deprinderi în măsură să-i permit individului
relaţionarea, comunicarea şi integrarea cu succes în diferite tipuri de comuni-
tăţi, de a înţelege şi aprecia opere de arte în diversitatea lor. Astfel, regândirea
procesului de învăţământ într-o nouă perspectivă pedagogică, a teoriei curri-
culumului, a centrării pe formarea personalităţii elevului în devenire şi formare
de competenţe interculturale necesită o schimbare de paradigmă a învăţării.

382
Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

Proilul persoanei competente intercultural orientează activitatea de con-

struire a competenţei interculturale în şcoală. Astfel, şcoala trebuie să urmă-
rească ca elevii săi:
− să posede cunoştinţe privind cultura, în general, şi impactul acesteia
asupra comportamentelor individuale şi de grup, să aibă cunoştinţe
solide privind propria cultură / propriile culturi şi privind;
− să-şi dezvolte capacităţi şi deprinderi de viaţă în societatea intercultu-
rală, conştientizarea propriilor delimitări culturale, a stereotipurilor şi
prejudecăţilor, identiicarea acestora la ceilalţi, capacitatea de a relati-
viza punctele de vedere, abilităţi comunicaţionale şi relaţionale;
− să-şi dezvolte atitudini cum ar i respectul pentru diversitatea cultura-
lă, pentru identitatea culturală proprie şi a celorlalţi, refuzul discrimi-
nării şi al intoleranţei;
− să se implice active, conştient şi perseverent în acţiunile de promovare
a propriilor societăţi interculturale şi de combatere a discriminării şi
intoleranţei.
Competenţele interculturale nu pot i însuşite în mod pasiv. Ele presupun
implicare, construcţie (Ciascai, 2006, Rey, Carette, Khan, 2003) [Apud, p. 283] –
Figura 1.

Fig. 1. Construcţia competenţei interculturale (adaptare) [Apud 1]

Construcţia competenţei interculturale, menţionează cercetătoarea Lilia-

na Ciascai, pe care întrutotul o susţinem în airmaţia respectivă, poate avea la
bază modelul „relecţie în acţiune” utilizat de Nagata (Figura 2) în activităţile
de educaţie interculturală. Acest model este un demers interactiv de procesare
a experienţelor trăite.

383
Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

Fig. 2. Modelul Nagata al relecţiei în acţiune [Apud 1]

Conform acestui model, în „arcul proiecţiei” individul acţionează asupra

lumii fără a realiza asumpţii, fără distorsiuni sau prejudecăţi, proiectându-se
în situaţia care reprezintă contextul acţiunii. În „arcul relecţiei”, apare oportu-
nitatea de a analiza rezultatele şi propriile prejudecăţi şi de a pregăti viitoarele
acţiuni concrete. Acesta, în convingerea lui Nagata, este ciclul învăţării inter-
culturale. Acest model poate sta la baza metodologiilor utilizate în clasele ca-
racterizate prin diversitate culturală [Apud 1, p. 284].
Construcţia competenţei culturale este un proces complex, caracterizat
prin metode diverse, instrumente şi rezultate speciice. În contextul examinat,
o persoană/elev care manifestă o competenţă interculturală trebuie să activeze
mai multe cunoştinţe dintre cele prezentate în Tabelul 1.
Tabelul 1. Cunoştinţele integrate competenţei interculturale
Cunoştinţe Competenţe speciice
Cunoştinţe atitudinale
declarative şi cunoştinţe procedurale
• Cunoştinţe despre • Adaptabilitate la situaţii culturale • Atitudine de respect şi
alte culturi. diverse, stabilirea unui climat de modestie cu privire la
• Cunoştinţe despre încredere şi respect. propria cultură şi ac-
sine. • Capacitatea de a construi relaţii ceptarea altor culturi.
• Înţelegerea con- – abilităţi solide de constituire a • Dedicare personală
ceptului despre relaţiilor în domeniul social/per- pentru experienţa de
cultură-înţelege- sonal şi preprofesional. viaţă într-o altă cultu-
rea semniicaţiei • Capacitatea de a comunica inter- ră.
culturii, a modului cultural-competenţe de comuni- • Perceperea corectă a
în care ne inluen- care interculturală eicientă. semniicaţiilor diverse-
ţează viaţa. • Competenţe organizatorice-ca- lor culturi.
pabili să îmbunătăţească calitatea • Interpretarea corectă a
interrelaţiilor în perspectiva inter- fenomenelor, procese-
culturalităţii. lor, relaţiilor în dome-
• Abilităţi de adaptare la provocările niul cultural.
impuse de interacţiunea cu o altă
cultură.
• Valoriicarea parteneriatelor edu-
caţionale în perspectiva intercul-
turalităţii.

384
Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

În acest sens, am elaborat un model de construire şi de atingere a com-

petenţei-cheie „Conştientizare Culturală şi Expresie” – pe parcursul anilor de
studii în Şcoala de Arte „A. Stârcea”.
Tabelul 2. Modelul teoretic de construire şi de atingere a competenţei interculturale
Nivelul Elemente ale competenţei (exemple)
Nivelul I
(cls. I – IV)
Perceperea unor elemente ale patrimoniului cultural local.
Elemente ale folclorului din localitatea natală şi din orizontul apropiat.
(a) Cunoştinţe Caracteristicile comunităţii locale (date de observaţie directă).
Cunoaşterea unor poezii şi cântece semniicative (adaptate vârstei) Uti-
lizarea unei terminologii minimale referitoare la cultură.
Descrierea şi localizarea elementelor de patrimoniu local.
(b) Deprinderi Explicarea intereselor, opţiunilor muzicale.
(aptitudini, Exprimarea artistică individuală: cântece, poezii.
abilităţi) Vizionarea unor elemente culturale: spectacole, imagini, activităţi
Compararea opiniilor individuale cu ale altor colegi.
Respect faţă de elemente de patrimoniu existente anterior experienţei
(c) Atitudini
individuale. Iniţiativă în domeniul expresiei artistice.
Nivelul 2
(cl. V – VIII)
Cunoaşterea unor elemente de bază ale patrimoniului cultural naţio-
nal, european şi mondial (pe baza disciplinelor şcolare).
Perceperea diversităţii culturale şi lingvistice a Europei şi a lumii.
Cunoaşterea dimensiunii istorice a formării patrimoniului cultural al
orizontului local, al ţării şi al omenirii în domeniul disciplinei studiate.
(a) Cunoştinţe
Conservarea diversităţii culturale şi lingvistice a Europei şi a lumii Cu-
noaşterea legăturii dintre elemente ale comunităţilor (elemente lingvis-
tice, religioase) şi elemente ale culturii.
Cunoaşterea criteriilor de evaluare a operelor cu caracter cultural sau
muzical/ artistic.
Aprecierea critică şi estetică a operelor de artă/muzică.
Valoriicarea aptitudinilor artistice înnăscute, identiicate şi exprimate.
Construirea unor demersuri apreciative, utilizând terminologia adec-
vată.
(b) Deprinderi
Interpretarea imaginilor care relectă elemente culturale.
(aptitudini,
Negocierea aprecierilor de grup sau colective asupra faptelor culturale
abilităţi)
şi artistice.
Construirea unui demers logic şi argumentativ pentru explicarea opţiu-
nilor individuale asupra operelor culturale.
Aprecierea critică a operelor şi a spectacolelor.
Înţelegerea culturii naţionale ca parte a culturii umanităţii.
Dezvoltarea sentimentului identităţii.
Respect pentru diversitatea expresiilor culturale.
(c) Atitudini Înţelegerea lecturii ca necesitate a educaţiei permanente.
Participarea activă la viaţa culturală.
Realizarea unor produse culturale şi artistice individuale.
Aprecierea activităţii culturale şi artistice a altora.

385
 Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

În concluzie. Educaţia interculturală în şcoală, implicit, formarea compe-

tenţei interculturale este o stringenţă în actualitate, care necesită valorizarea
culturii proprii şi cunoaşterea, înţelegerea şi valorizarea diferenţelor culturale,
disponibilitatea de a interacţiona într-o lume multiculturală.

Bibliograie:
1. Ciascai L., Dulamă M.E., Ilovan O.-R. Învăţarea eicientă: Actualitate şi per-
spective. Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2009.
2. Ciolan L. Învăţarea integrată:fundamente pentru un curriculum transdiscipli-
nar. Iaşi, 2008
3. Cojocaru V.Gh. Competenţă. Performanţă. Calitate: concepte şi aplicaţii în
educaţie. Chişinău, S.n. (F.E.-P. „Tipograia Centrală”), 2019.
4. Iucu R.B. Instruirea şcolară: perspective teoretice şi aplicative. Iaşi, Polirom,
2008.

REPERE PSIHOPEDAGOGICE ALE COMUNICĂRII

ŞI NEGOCIERII ÎN DOMENIUL EDUCAŢIONAL
Olga LOTCĂ
manager,
IET nr. 2 „Scuiţa Roşie”, s. Cigârleni, r. Ialoveni

Abstract: The article addresses the issue of communication and negotiation in

the ield of education. The theoretical aspects of the concepts of communication
and negotiation, the mistakes that managers make in their professional activity
are presented. The main problems that have a direct impact on communication
process are presented.

Caracteristică speciic umană, comunicarea reprezintă conexiunea per-

soanelor dintr-o colectivitate, ce oferă posibilitatea cunoaşterii opiniilor aces-
tora, a omogenizării sub aspect psihosocial, asigurând funcţionarea normală a
colectivului, indiferent de mărimea şi natura sa.
Comunicarea organizaţională reprezintă un proces, de regulă intenţionat,
de schimb de mesaje între persoane, grupuri şi niveluri organizatorice din ca-
drul instituţiei, cu scopul înfăptuirii atât a obiectivelor individuale, cât şi a celor
colective. Esenţial este că, în cadrul organizaţiei, să se realizeze o comunicare
eicientă, care „apare atunci când oamenii primesc la timp informaţia potrivi-
tă” [1, pp. 182-183].
Pentru orice organizaţie, comunicarea este o cerinţă esenţială în atingerea
obiectivelor stabilite, o condiţie a funcţionării sale eiciente, a stabilirii celor
mai elementare relaţii interumane. Comunicarea reprezintă premisa exercită-
rii activităţii de management, a funcţiilor procesului de management. Doar o

386

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)