00 CURS Tehnologii Disruptive

2 Tehnologii disruptive și globalizare în antreprenoriat
Tehnologii disruptive și globalizare în antreprenoriat 3
Cuprins
Capitolul 1. Globalizarea și afacerile internaționale ........................................................... 4
1.1. Prezentarea conceptului de globalizare ............................................................................. 4
1.2. Internaţionalizarea afacerilor în contextul globalizării ..................................................... 7
1.3. Efectele globalizării ........................................................................................................... 9
Capitolul 2. Tehnologiile și rolul lor în afacerile internaționale ...................................... 12

2.1. Definirea și caracterizarea tehnologiilor.......................................................................... 12
2.2. Tehnologii industriale ...................................................................................................... 15
2.3. Tehnologii avansate ......................................................................................................... 16
2.4. Selectarea tehnologiilor.................................................................................................... 18
Capitolul 3. Tehnologii disruptive în afacerile internaționale ......................................... 19

3.1. Prezentarea conceptului de tehnologie disruptivă/inovație perturbatoare ...................... 19
3.2. Tehnologiile disruptive - tehnologii inovatoare care modelează lumea ......................... 25
3.3. Caracteristici ale tehnologiilor disruptive........................................................................ 32
3.4. Când o tehnologie devine tehnologie disruptivă ............................................................. 38
3.5. Fazele procesului disruptiv ............................................................................................... 39
3.6. Additive manufacturing (AM) .......................................................................................... 41
3.7. AM si localizarea producției globale ................................................................................ 42
3.8. Companiile disruptive și rolul lor în economia circulară ................................................ 47
3.9. Tehnologii cu potențial disruptiv ..................................................................................... 50
Capitolul 4. Exemple de tehnologii disruptive în afacerile internaționale ..................... 54

4.1. Viitorul este al companiilor disruptive ............................................................................ 54
4.2. Inovatie „disruptiva” sau concentrata pe nevoile pietei. Etapele adoptării
Tehnologiei. Exemplu: Dezvoltarea produselor Syneto ................................................. 56
4.3. Statusul business-urilor mici și medii. Oportunități, zone de dezvoltare
și amenințări ..................................................................................................................... 58
4.4. HTML5 vs. Flash ............................................................................................................. 62
4.5. Calitatea disruptivă a inovației tehnologice: cazul Tesla ................................................ 65
4.6. JP Morgan Coin - este o strategie disruptivă sau nu?...................................................... 68
Bibliografie ............................................................................................................................. 71
Capitolul 1
GLOBALIZAREA ȘI AFACERILE INTERNAȚIONALE
1.1. Prezentarea conceptului de globalizare
În condiţiile lumii contemporane, participarea activă la diviziunea

internaţională a muncii reprezintă o componentă esenţială a procesului de
dezvoltare a fiecărei ţări.
Internaţionalizarea tranzacţiilor comerciale, înţeleasă ca desfăşurarea
respectivelor activităţi dincolo de graniţele naţionale, nu este un fenomen
nou în economia mondială, în perioada postbelică aceasta căpătând un avânt
fără precedent sub impulsul mai multor factori, precum: procesul de
reconstrucţie postbelică, instituţionalizarea relaţiilor economice
internaţionale, diminuarea progresivă a barierelor din calea fluxurilor
comerciale şi financiare internaţionale, reducerea costurilor de transport şi
comunicaţii, evoluţia tehnică a modalităţilor de transport, extinderea
activităţii societăţilor transnaţionale.
Indiferent de mărimea entităţilor sau domeniul în care acestea îşi
desfăşoară activitatea, dezvoltarea afacerilor pe plan internaţional tinde să
devină o condiţie de existenţă pentru firme, iar strategia de afaceri trebuie să
răspundă exigenţelor globalizării.
Progresul economic general al omenirii este rezultatul progresului
economic al fiecărei ţări în parte şi al schimbului de valori materiale şi
spirituale între acestea.
Economia mondială nu mai reprezintă o simplă sumă de economii şi

pieţe naţionale puse în contact ci un sistem global-universal, unitar prin
interrelaţiile dintre subsistemele componente, dar prin structura sa, extrem
de eterogen şi contradictoriu.
Structura economiei mondiale actuale este formată din următoarele
subsisteme:
- economiile şi statele naţionale;
- diviziunea internaţională a muncii;
- sistemul relaţiilor economice internaţionale;
- piaţa mondială;
- circuitul economic mondial, inclusiv mecanismele de derulare a
fluxurilor sale (mecanismul comercial, al preţurilor, monetar,
financiar);
- sistemul instituţional al relaţiilor economice internaţionale,
reprezentat de organizaţiile şi organismele economice
internaţionale;
- sistemul juridic care cuprinde principiile, normele şi
reglementările relaţiilor economice dintre ţări.
Globalizarea economiei mondiale poate fi definită, în sens larg, ca
fiind procesul deosebit de dinamic al creşterii interdependenţelor dintre
statele naţionale, ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor transnaţionale
în tot mai largi şi variate sfere ale vieţii economice, politice, sociale şi
culturale şi având drept implicaţie faptul că problemele devin mai curând
globale decât naţionale, iar soluţionarea lor trebuie să fie corespunzătoare.
Abordată din punct de vedere economic şi financiar, globalizarea
poate fi definită drept întărirea şi lărgirea legăturilor dintre economiile
naţionale pe piaţa globală a bunurilor, seciviilor şi mai ales a capitalurilor. O
definiţie asemănătoare este prezentată şi într-un raport din anul 1997 al

Fondului Monetar Internaţional, conform căruia: “fenomenul globalizării
economiei mondiale reprezintă integrarea internaţională aflată în strânsă
creştere, atât a pieţelor de bunuri şi servicii, cât şi a celor de capital”.
O serie de aspecte ale vieţii social-economice din zilele noastre
reflectă procesul globalizării :
- natura globală a ştiinţei şi tehnologiei: chiar dacă sursele
principale ale progresului tehnic sunt concentrate în lumea
dezvoltată, cercetarea ştiinţifică se bazează pe resurse globale, iar
punerea în aplicare a tehnologiei vizează scopuri globale;
- marketingul global: strategia de marketing a firmelor răspunde
cerinţelor globalizării şi promovează acest proces (mărcile
universale, “cocacolizarea” consumului, cultura publicităţii etc.);
- sistemul financiar mondial: economia “simbolică” mondială se
bazează pe o reţea care implică, la scară globală, instituţiile
bancare şi agenţii pieţei de capital, organisme de reglementare
naţionale, organismele financiare internaţionale etc.;
- infrastructura de comunicaţii: progresul tehnic a permis
perfecţionarea sistemelor de comunicaţii materiale (transporturi),
realizarea unei acoperiri mass-media la scară mondială
(exemplu: CNN) şi mai ales, instituirea unei reţele globale de
transmitere/recepţie a informaţiilor (exemplu: Internet);
- cadrul instituţional mondial: o serie de organizaţii de natură
guvernamentală (sistemul ONU) sau nonguvernamentală (ONG)
promovează dezbaterile şi acţiunile care privesc problematica
globală: poluarea, criminalitatea, subdezvoltarea etc. Participarea
statelor lumii la sistemul economic mondial reprezintă condiţia
intinsecă a progresului şi evoluţiei civilizaţiei secolului XXI,

aceasta devenind astfel, parte integrantă a unei economii globale
tot mai unitare.
Globalizarea economică reprezintă astfel o integrare treptată a
economiilor naţionale într-un proces care continuă să diminueze importanţa
graniţelor pentru derularea activităţilor economice.
1.2. Internaţionalizarea afacerilor în contextul globalizării
Participarea activă la diviziunea internaţională a muncii reprezintă o

componentă esenţială a procesului de dezvoltare a fiecărei ţări. Exprimând
relaţii care se stabilesc între ţările lumii în procesul dezvoltării producţiei şi
comerţului internaţional, diviziunea internaţională a muncii este un fenomen
mondial, care acţionează în cadrul unei economii mondiale tot mai
interdependente.
Progresul economic al unei ţări depinde, printre altele, de gradul de
mobilizare şi folosire intensă a resurselor proprii (umane, materiale şi
financiare) şi de eforturile fiecărui popor ce nu se pot izola de circuitul
economic mondial. Participarea la diviziunea internaţională a muncii şi
implicit la circuitul economic mondial este de natură să potenţeze eforturile
proprii ale fiecărei naţiuni şi să accelereze progresul economic al tuturor
statelor. Ca urmare, progresul economic general al omenirii este rezultatul
progresului economic al fiecărei ţări în parte şi al schimbului de valori
materiale şi spirituale între acestea.
Procesul internaţionalizării afacerilor se realizează în mai multe
stadii, fiecărui stadiu corespunzându-i forme de tranzacţii şi noţiuni
specifice:
- un prim stadiu al dezvoltării internaţionale a afacerilor îl

reprezintă internaţionalizarea procesului de comercializare a
mărfii. Acestui stadiu îi corespund, în planul formelor de
tranzacţii internaţionale, operaţiunile comerciale. Este vorba, în
primul rând, de exportul de mărfuri, bunuri şi servicii, dar şi de
operaţiunile combinate (contrapartida, reexportul) sau de unele
forme de implantare comercială în străinătate (crearea de birouri
comerciale);
- un al doilea stadiu al dezvoltării afacerilor internaţionale îl
reprezintă internaţionalizarea producţiei. Aceasta se poate
realiza prin diferite forme de alianţe şi cooperări internaţionale,
care vizează:
o transferul de tehnologie în vederea multiplicării în
străinătate a mărfii (licenţiere, francizare, vânzare de
knowhow etc.);
o delocalizarea parţială sau totală a unor capacităţi de
producţie şi integrarea mărfii în sistemul propriu de
distribuţie internă şi internaţională (producţie în lohn,
subproducţie etc.);
o crearea în străinătate de unităţi de producţie şi
comercializare în sistemul societăţilor mixte.
- un al treilea stadiu al internaţionalizării afacerilor pe plan
mondial este internaţionalizarea firmei. În acest caz, principala
cale de realizare a internaţionalizării o reprezintă investiţiile
directe, iar forma pe care aceasta o îmbracă este cea a implantării
în străinătate. Procesul implantării, are de regulă, un caracter
stadial, mergând de la crearea în străinătate a unor filiale de
montaj şi prelucrare până la implantarea completă, industrială şi

comercială.
Dezvoltarea afacerilor internaţionale tinde să devină o condiţie de
existenţă a firmelor indiferent de mărime sau domeniu de activitate, iar
consecinţa acestui fapt este că internaţionalizarea şi globalizarea, ca treaptă
superioară a internaţionalizării, se constituie în trăsături fundamentale ale
existenței prezente.
1.3. Efectele globalizării
Efectele benefice ale globalizării

Globalizarea genereaza efecte benefice in diverse domenii, aceasta
dezvoltând reciproc economii din întreaga lume și crescând schimburile
culturale. De asemenea, globalizarea a permis schimburi financiare între
companii.
Cele mai vizibile efecte ale globalizării sunt cu siguranță cele care
afectează lumea economică. Globalizarea a dus la o creștere accentuată a
schimburilor comerciale și economice, dar și la o multiplicare a
schimburilor financiare. Acest lucru a contribuit semnificativ la creșterea
interacțiunilor dintre diferite regiuni ale lumii.
Această accelerare a schimburilor economice a dus la o creștere
economică globală puternică. De asemenea, a favorizat o dezvoltare
industrială globală rapidă care a permis dezvoltarea rapidă a multor
tehnologii și mărfuri care au devenit disponibile în zilele noastre.
Cunoștințele au devenit ușor împărtășite și cooperarea
internațională dintre cele mai strălucitoare minți a accelerat lucrurile.
În același timp, finanțele au devenit și ele globalizate, cu
scopul de simplifica reglementările financiare, de a elimina mediatorii și
de a descompune barierele dintre centrele financiare ale lumii. Obiectivul

a fost acela de a facilita schimbul de capital între actorii financiari ai
lumii. Această globalizare financiară a contribuit la creșterea unei piețe
financiare globale în care s-au înmulțit contractele și schimburile de capital.
Împreună cu globalizarea economică și financiară, în mod evident
exista și o globalizare culturală. Într-adevăr, înmulțirea schimburilor
economice și financiare a fost urmată de o creștere a schimburilor umane,
cum ar fi migrația, expatriarea sau călătoriile. Aceste schimburi umane au
contribuit la dezvoltarea schimburilor culturale. Aceasta înseamnă că
obiceiurile și obiceiurile diferite împărtășite între comunitățile locale au
fost împărtășite între comunitățile care (obișnuiau) să aibă proceduri
diferite și chiar credințe diferite.
Efectele negative ale globalizării
Efectele negative ale globalizării asupra „pierderii” culturale
În afară de avantajele pe care globalizarea le-a generat prin
permiterea schimburilor culturale, ea a dus si la omogenizarea culturala a
lumii. Acesta este motivul pentru care unele caracteristici culturale
specifice ale unor țări dispar. De la limbi la tradiții sau chiar la industrii
specifice. Acesta este motivul pentru care, potrivit UNESCO, combinația
dintre beneficiile globalizării și protecția unicității culturii locale necesită o
abordare mai atentă.
Efectele negative economice ale globalizării
În ciuda beneficiilor sale, creșterea economică determinată de
globalizare nu a fost făcută fără a trezi critici. Consecințele globalizării sunt
departe de a fi omogene: inegalități de venit, bogăție disproporțională și
meserii care aduc beneficii doar unora... În cele din urmă, critica adusa
este că unii actori (țări, companii, persoane) beneficiază mai mult de
fenomenele globalizării, în timp ce alții sunt uneori percepuți ca

„perdantii” globalizării. Un raport recent al Oxfam spune că 82% din
averea generată de lume este detinuta de 1% din populație.
Efectele negative ale globalizării asupra mediului
Mulți critici au mai subliniat că globalizarea are efecte negative
asupra mediului. Astfel, dezvoltarea masivă a transporturilor care a stat la
baza globalizării este, de asemenea, responsabilă pentru probleme grave de
mediu, precum emisiile de gaze cu efect de seră, încălzirea globală sau
poluarea aerului.
Capitolul 2
TEHNOLOGIILE ȘI ROLUL LOR ÎN AFACERILE
INTERNAȚIONALE
2.1. Definirea și caracterizarea tehnologiilor
Tehnologia reprezintă ansamblul metodelor, proceselor, operațiilor

făcute sau aplicate asupra materiilor prime, materialelor și datelor pentru
realizarea unui anumit produs industrial sau comercial.
Ingineria aplică imaginația, judecata și disciplina intelectuală
cunoștințelor umane existente pentru a crea sau folosi tehnologia în mod util
și eficient.
Importanța tehnologiei pentru dezvoltarea economică este larg
recunoscută, având în vedere impactul pe care îl poate avea tehnologia
asupra succesului, supraviețuirii sau insuccesului activității economice a
companiilor, în special într-un mediu de concurență intensivă și globală.
Tehnologiile sunt, de regulă, rezultatul activităților de cercetare-
dezvoltare care urmăresc să utilizeze în practică invențiile, inovațiile și în
general descoperirile, pentru crearea de produse sau servicii.
Tehnologia este destinată îndeplinirii unui obiectiv sau scop specific,
deci este concretizată în mod specific pentru îndeplinirea acelui obiectiv: de
exemplu, poate fi vorba de tehnologie de proiectare sau de laborator (C-D
experimentală pentru crearea de produse, echipamente, procedee etc.),
tehnologie de producție/de fabricație, tehnologie de produs (încorporată în
produs), destinată îndeplinirii funcțiunii produsului în cursul utilizării lui,

tehnologia managementului etc.
Există un model al tehnologiei format din patru
componente. Conform acestui model, tehnologia necesară unei întreprinderi
productive, pentru transformarea input-urilor în output-uri comercializabile
este un sistem alcătuit din următoarele patru componente tehnologice:
- componenta "produse fizice încorporate în obiecte" care ajută la
crearea unui produs sau pentru oferta unui serviciu; această
componentă controlează toate operațiunile de transformare fizică.
Exemple: echipamente, laboratoare, instrumente, dispozitive, mașini,
utilaje etc.
- componenta "abilități umane încorporate în persoane", care
califică capabilitățile tehnologice individuale, ca de exemplu abilități
de proiectare, cunoștințe tehnice, expertiză, creativitate, experiență
etc. Această componentă indică nivelul de competență al
persoanelor.
- componenta "cunoștințe codificate, încorporate în înregistrări
informaționale electronice", de exemplu, parametri de proiectare,
specificații, schițe și desene, manuale de operare, de mentenanță și
de service.
- componenta "competențe organizaționale" descrie capabilitățile
organizației care derivă din structura sa și procesele care determină
modul cum operează organizația. De exemplu: metode și tehnici de
organizare, legături interne și externe de cooperare, cadrul
organizațional. Aceste competențe tehnologice organizaționale se
manifestă prin rutinele și procesele organizaționale, adaptate pentru
dezvoltarea și replicarea tehnologiei. Această componentă are ca

rezultat performanța generală îmbunătățită pe piață a organizației.
Toate cele patru componente ale tehnologiei interacționează dinamic
și sunt necesare simultan pentru realizări de succes ale întreprinderii.
Importanța relativă a celor patru componente ale tehnologiei depinde de
tipul transformării specifice sistemului de producție și de complexitatea
operațională.
Figura 2.1. Scurt istoric al tehnologiilor
Tehnologiile din diferite sectoare sunt interdependente: progresele

într-un sector al tehnologiei influențează rapid alte domenii care par
neînrudite. De exemplu, dezvoltarea tehnicilor chimiei moleculare au
condus la arta microminiaturizării, care a permis dezvoltarea tehnologiei
calculatoarelor, dincolo de așteptări. Revoluția în știința calculatoarelor a
făcut posibilă dezvoltarea calculatoarelor de bord pentru ghidarea rachetelor
cu precizie foarte ridicată etc.
2.2. Tehnologii industriale
Tehnologiile industriale sunt reprezentate (sau implică) de

cunoștințele tehnice, mijloacele tehnice și know-how-ul folosite pentru
producerea unor bunuri comercializabile, prin procese industriale.
Tehnologia de producere a bunurilor în industrii este configurată pentru a
obține bunuri comercializabile dorite, utile, utilizabile și sigure, în mod
economic și pentru a asigura mentenabilitatea lor.
În general, tehnologiile industriale aparțin uneia dintre următoarele
cinci categorii sau pot fi o combinație a acestora:
- tehnologii pentru producerea unor produse (deci productive) sub
formă de unități discrete, de exemplu, mașini sau componente de
mașini, dispozitive etc. precum și a unor produse ne-discrete cu
structură sau proprietăți aproximativ identice, măsurate în unități
volumetrice : minereuri, sticlă plană, ciment, sodă caustică, uleiuri
vegetale, substanțe farmaceutice;
- tehnologii care ameliorează proprietățile, caracteristicile sau
calitatea produsului, pentru a crea avantaje relevante din punct de
vedere comercial, de exemplu în privința costului, comodității,
performanței sau siguranței; sarea alimentară, încapsularea
substanțelor farmaceutice etc.;
- tehnologii care produc unul sau mai multe efecte speciale
(tratament fizico-chimic), de exemplu: anodizarea, galvanizarea,
acoperiri metalice sau nemetalice ale metalelor, impermeabilizarea,
ignifugarea și vopsirea țesăturilor, sterilizarea și
pasteurizarea laptelui sau a altor produse alimentare procesate (în
industria alimentară);
- tehnologii care modifică un proces de producție sau un sistem de

fabricație, pentru a aduce unele avantaje sau impacte, de exemplu
automatizarea, computerizarea sau robotizarea proceselor și
operațiilor tehnologice, celule de fabricație etc.;
- tehnologii pentru producerea de servicii tehnice, de exemplu
tehnologii de proiectare a produselor sau proceselor, de dezvoltare a
unor software, tehnici de modelare și simulare a proceselor etc.
Tehnologia a devenit, peste tot în lume, un agent major al schimbării
pentru piețe și pentru structura industriilor. Peste 50% din creșterea
economică pe termen lung provine din schimbările tehnologice care măresc
productivitatea și determină apariția de noi produse, procese sau industrii.
O clasificare a OECD (Organisation for Economic Co-operation
and Development) a industriilor de fabricație, bazată pe intensitatea
tehnologică a sectoarelor, ia în considerare patru clase de industrii:[15]
- industrii cu tehnologii avansate (high technology);
- industrii cu tehnologii medii-avansate;
- industrii cu tehnologii medii-inferioare;
- industrii cu tehnologii inferioare.
2.3. Tehnologii avansate
Termenul "tehnologii avansate" sau "tehnologii de vârf" sau "high-

tech" (de la high technology), având sensul de "cea mai avansată tehnologie,
disponibilă în mod curent". Tehnologiile avansate sunt tehnologii înalt
specializate și sofisticate. O tehnologie avansată implică o tehnologie
științifică, pentru producerea sau utilizarea unor dispozitive avansate sau
sofisticate, în special în domeniile electronicii și calculatoarelor (dar nu

numai, vezi mai jos).
Industriile cu "tehnologii avansate" sunt cele care utilizează intensiv
cercetarea-dezvoltarea, care aplică sistematic conceptele științifice și
cunoștințele tehnice. O industrie "cu tehnologii avansate" (high-tech) este
cea care satisface două condiții:
- procentul cheltuielilor Departamentului C-D în produsul cu valoare
adăugată depășește 10 %;
- procentul oamenilor de știință și al inginerilor sectorului industrial
față de totalul job-urilor depășește 10 % din totalul forței de muncă
angajate.
Tehnologiile avansate conduc la obținerea unor produse complexe,
sofisticate, din domeniile biotehnologiilor, calculatoarelor, microprocesoa-
relor, playerelor DVD, fibrelor optice etc.
Clasificarea OECD, menționată în Secțiunea "Tehnologii
industriale", precizează următoarele categorii de industrii cu tehnologii
avansate (high-tech):
- aviație și industria aerospațială;
- substanțe farmaceutice;
- calculatoare pentru birotică și contabilitate;
- echipamente radio, TV și de telecomunicații;
- instrumente medicale, optice și de precizie, ceasuri.
Produsele acestor industrii se caracterizează printr-un grad ridicat de
intensitate tehnologică.
Trebuie să se observe că pentru publicul larg, "high-tech" este un
descriptor vag pentru un număr imens de dispozitive electronice, gadget-uri
(gadget=dispozitiv mic, ingenios) și calculatoare, toate acestea fiind
caracterizate prin schimbări rapide și complexitate. Ciclurile de viață extrem

de scurte ale unor produse, în special electronica pentru consumatori,
conduc la miniaturizare, digitalizare și perfecționarea produselor "high-
tech". În l.română, termenul high technology a fost tradus și înaltă
tehnologie, versiune improprie.
2.4. Selectarea tehnologiilor
Numărul mare de alternative tehnologice pentru o companie poate fi

redus prin clasificarea tehnologiilor după avantajele competiționale pe care
le oferă. O astfel de clasificare pune în evidență tehnologiile
critice/hotărâtoare pentru care compania trebuie să-și prioritizeze
investițiile. Rezultatul acestei etape de selectare a tehnologiilor va fi o listă
de priorități cuprinse într-un plan de acțiuni tehnologice.
În cazul sistemelor de fabricație foarte complexe, procesul de
selectare a tehnologiilor trebuie să specifice noul sistem de fabricație în
starea viitoare, care va satisface cerințele planificării tehnologiilor. Noul
sistem de fabricație rezultă dintr-o combinare a tehnologiilor existente în
starea prezentă (hardware, software, utilaje, procedee și procese) cu utilaje
noi sau modificate și cu personalul existent și cel nou, dispunând de noi
calificări. Specificarea noului sistem de fabricație este un proces cu un grad
ridicat de creativitate, care depinde de calificarea unor ingineri de sistem
experimentați, de constrângerile mediului de fabricație existent, de starea
tehnologiilor existente, de gradul de familiarizare cu noile tehnologii.
Capitolul 3
TEHNOLOGII DISRUPTIVE IN AFACERILE
INTERNATIONALE
3.1. Prezentarea conceptului de tehnologie disruptivă/inovație

perturbatoare
Tehnologie disruptivă/Inovație perturbatoare reprezintă o

tehnologie a cărei aplicare influențează în mod semnificativ modul în care
funcționează o piață. Un exemplu al unei inovații moderne perturbatoare
este Internetul, care a modificat în mod semnificativ modul în care
companiile au făcut afaceri și care a afectat negativ companiile care nu erau
dispuse să adopte această tehnologie. O inovație perturbatoare este
diferențiată de o tehnologie perturbatoare în sensul că se concentrează mai
degrabă pe utilizarea tehnologiei decât pe tehnologia în sine.
Internetul a fost perturbator, deoarece nu a fost o iterație a unei
tehnologii anterioare, în timp ce mașina T model nu este considerată
disruptivă, deoarece a fost o îmbunătățire a unei tehnologii existente.
Investiția într-o inovație perturbatoare poate fi complicată. Este
nevoie de un investitor să se concentreze asupra modului în care companiile
vor adopta o nouă tehnologie perturbatoare, în loc să se concentreze asupra
dezvoltării tehnologiei în sine. Companii precum Amazon, Google și
Facebook sunt exemple de companii care s-au concentrat puternic pe
Internet ca o tehnologie perturbatoare, tehnologie care a devenit atât de
înrădăcinată în lumea modernă încât companiile care nu au reușit să
integreze inovația perturbatoare în modelele lor de afaceri au fost lăsate

deoparte.
Termenul de tehnologie disuptivă a fost prezentat pentru prima dată
de Clayton M. Christensen si Joseph Bower, in 1995 în articolul intitulat
„Disruptive Technologies: Catching the Wave”.
Există două tipuri de tehnologii:
- tehnologii de susținere – adică acele tehnologii care
îmbunătățesc performanța produsului, implicînd totodată
îmbunătățirea unui produs care are un rol bine stabilit pe piață.
Majoritatea companiilor mari sunt abilitate să transforme
provocările tehnologice de susținere în realizări.
- tehnologii disruptive1 (perturbatoare) - sunt „inovații care pot
conduce la o performanță mai slabă a produsului, cel puțin pe
termen scurt”. În general, acestea sunt „mai ieftine, mai
simple, mai mici și, cel mai adesea, mai usor de utilizat”.
Tehnologiile disruptive apar mai rar, dar atunci când se întâmplă,
acestea pot provoca eșecul companiilor de mare succes care sunt pregătite
doar pentru tehnologiile de sustinere. Tehnologiile disruptive provoacă
probleme deoarece inițial nu satisfac cerințele pietei. Din această cauză,
companiile mari aleg să le evite, până când acestea devin interesante din
punct de vedere al profitului; asta deoarece tehnologiile disruptive le
depasesc pe cele de susținere in cea ce priveste satisfacerea cererii la costuri
mai mici. In acel moment, marile companii care nu au investit în
tehnologia perturbatoare mai devreme, pierd. Aceasta este ceea ce se
numește „dilema inovatorului”. Această dilemă este reprezentată in figura
următoare:
1
Companiile mari au probleme cu abordarea tehnologiilor perturbatoare.
Figura 3.1.
Sursa: http://web.mit.edu/6.933/www/Fall2000/teradyne/clay.html
Există mai multe puncte cheie despre tehnologiile disruptive și anume:

- acestea tind să fie dezvoltate de către firme nou aparute, de
catre antreprenori, mai degrabă decât de liderii de piață, întrucât
nu sunt suficient de profitabile la început și ar putea să distragă
susținerea inovării: ca urmare, tehnologiile disruptive au nevoie
de un timp relativ indelungat pentru a se dezvolta și pezinta
un grad mare de risc, dar reusesc o penetrare mult mai rapidă
atunci când în final, se impun cu un impact semnificativ asupra
pieței;
- companiile mari își cunosc piețele, rămân aproape de
clienții lor și dezvoltă tehnologia existentă - în schimb,
adesea nu reușesc să valorifice tehnologia disruptiva;
- schimbarea disruptiva afectează atat procesele cat și
produsele - cu alte cuvinte, schimbarea modului în care facem
ceva este la fel de importantă ca noua tehnologie care ne permite

să realizăm schimbarea. Este rar ca o tehnologie să fie disruptiva
în mod inerent, de obicei, ea apare atunci cand când o tehnologie
noua este aplicată pe o piață nouă, la un preț mai mic;
- pot exista mai multe tehnologii care afectează întreaga
industrie, unele dintre ele concurează;
- în ciuda aparentului caracter haotic al schimbării, unele
schimbari sunt într-o oarecare măsură previzibile - acesta
este în special cazul în care progresul tehnologic este
condiționat de o dezvoltare anterioară.
Teoretizarea procesului de schimbare disruptiva este sintetizata in
figura următoare:
Figura 3.2.
Sursa: Dimitrios Giannoulas et al, 2012 Disruptive Space Technologies,
International Journal of Space Technology Management and Innovation, 2(2),
24-39, July-December 2012
Companiile mari pot să dezvolte anumite bariere în calea

inovării, ceea ce face dificilă investiția în tehnologii disruptive in timp
util. Ele sunt veterane ale industriei si prin aceasta si-au stabilit deja
modalități proprii de abordare a noilor tehnologii. Tehnologia pe care o
folosesc deja (hard și soft) le poate împiedica să răspundă rapid la
tehnologiile disruptive. Companiile mari au, de asemenea, o bază de clienți
consacrată, de care trebuie să fie responsabile. Acești clienți solicită adesea
versiuni mai bune ale produselor actuale, mai degrabă decât tehnologii
complet noi. Clienții reprezintă o barieră substanțială pentru inovare.
In acest caz, este posibil ca marile companii sa piarda sansa de a
reusi, îndeosebi acele companii care pot identifica, dezvolta și cu succes
tehnologii emergente, potențial disruptive, înainte de a se lansa in
tehnologia tradițională de susținere. Dar, in acelasi timp este adevarat ca
„piețele care nu există nu pot fi analizate”. Nu se poate prezice care va fi
piața sau probabilitatea de succes pentru aceste tehnologii emergente. Prin
urmare, managerii trebuie să se angajeze în planificarea bazată pe
descoperire, sa opereze pe presupunerea că noile piețe nu pot fi analizate și
sa se bazeze în schimb pe învățare prin realizarea și ajustarea în timp real a
strategiei și planificării.
Principalul obstacol în calea succesului prin această abordare
este insa teama de eșec, care poate fi maximizat in cazul companiilor
de mari dimensiuni, prin afectarea imaginii lor. In al doilea rand firmele
mari se „lupta” cu propria ierarhie și birocrație, care pot înăbuși
urmărirea liberă a ideilor creative.
Christensen sugereaza ca si solutie înființarea unei organizații
autonome, însărcinată cu construirea unei afaceri noi și
independente în jurul tehnologiei disruptive. Această organizație
autonomă va putea apoi să aleagă clienții la care răspunde, să aleagă cât de

mult trebuie să obțină profit și cum să-și conducă afacerea.
In al treilea rand, firma de mari dimensiuni trebuie să dezvolte
rapid noua tehnologie pentru a concura cu firmele mai mici și mai
mobile, menținându-si în același timp activitățile sale de bază. În cele
din urmă, chiar dacă inginerii dezvoltă cu succes un produs nou, aceștia
trebuie să găsească o piață adecvată pentru el, sarcină dificilă, având în
vedere natura imprevizibilă a piețelor.
Marii jucatori se concentreaza, de obicei, sa sustina inovatia si se
focuseaza pe imbunatatirea produselor existente pentru a atrage clienti care
sa plateasca mai mult. Curand, insa, aceștia incep sa ignore consumatorii
existenti care sunt interesati de un produs de baza la un pret scazut,
îmbunătățindu-și oferta adaugand adesea facilitati si elemente de care
clientii nu au neaparata nevoie si pentru care nu sunt dispusi sa plateasca
suplimentar. Intre timp, noii jucatori intrati in piata prin strategii disruptive
isi imbunatatesc alternativa pentru a atrage mai multi clienti.
Spre deosebire de alte tipuri de inovatie, breakthrough-innovation
(descoperirea inovativă), de pilda, care iese din conventional sau sparge pur
si simplu tiparele obisnuite prin tehnologie, materie prima, utilizare, model
de afaceri, vanzari sau canale de distributie, inovatia distruptiva creeaza
noi piete sau le reconfigureaza pe cele existente. Transforma un produs care
era in mod traditional atat de inaccesibil incat putini clienti si-l puteau
permite intr-un produs de masa. Asa a functionat Crest pentru P&G , asa
au procedat Toyota sau Honda pe piata auto sau Virgin si EasyJet care au
reconfigurat harta consumului de servicii de transport aerian. In acceasi
maniera a castigat Hewlett Packard in fata IBM pe piata
minicomputerelor pierzand, insa, startul pe piata computerelor personale si

a desktop-urilor fata de inovatori disruptivi precum Apple.
O modalitate prin care gigantii traditionali pot sa supravietuiasca
este sa genereze si ei inovatie disruptiva. Toyota a provocat si castigat cu
acest tip de inovatie dar acum cand concureaza cu Mercedes pe modelele
premium este provocata la randul ei de Kia, care incepe si ea sa aiba
competitori din China. Acesti jucatori isi pierd treptat interesul din aceasta
zona datorita marjelor scazute de profit si se indreapta tot mai mult catre
segmentele premium, lasa loc la baza piramidei pentru alti competitori. Pe
de alta parte, exista suficiente ratiuni strategice pentru multe companii sa nu
raspunda la miscari disruptive.
3.2. Tehnologiile disruptive - tehnologii inovatoare care modelează

lumea
În urmă cu mai puțin de 20 de ani telefoanele mobile aveau ecran

bicolor și nu puteau fi folosite pentru a accesa internetul.
În urmă cu mai puțin de trei decenii stocarea datelor se făcea fizic,
pe carduri de memorie, pe harduri externe și nu în cloud. Sau ne amintim de
laptop-urile trecutului deja, care au în prezent o configurație mai slabă decât
actualul telefon mobil.
Zi de zi și an de an, tehnologiile noi schimbă fața lumii în care trăim
și felul în care ne raportăm la ea. Tehnologia disruptivă schimbă și
remodelează domenii precum comunicarea, medicina, finanțele, economia,
piața muncii, marketingul, transporturile etc.
Iar ritmul în care inovațiile sunt gândite și apoi transformate în
realitate este atât de rapid, încât avem acces în doar câțiva ani la tehnologii
pe care în urmă cu câțiva ani le consideram departe de implementare, poate
chiar de domeniul SF, precum inteligența artificială, chirurgia robotică,

tipărirea 3D și mașinile autonome.
Recent, Comisia Europeană a publicat un raport despre 100 de
tehnologii inovatoare care au potențialul de a schimba radical lumea în
care trăim în anii ce vor urma. De la telefoane mobile care se repară singure,
mașini zburătoare și comunicare telepatică până la bioplastic, editare
genetică și reprogramare celulară, aceste tehnologii inovatoare sunt mai
aproape azi decât ne-am putea imagina – unele fiind deja în faza de testare și
implementare.
O parte din autorii raportului CE sunt români, iar „semnalele” despre
tehnologii inovatoare cu potențial de dezvoltare au fost colectate și
sistematizate în ultimul an cu ajutorul unui algoritm de inteligență artificială
elaborat în România, în cadrul Institutului de Prospectivă.
Algoritmul bazat pe Machine Learning (un bun exemplu de
tehnologie inovativă cu aplicații practice multiple într-o gamă largă de
domenii) a colectat și filtrat sute de mii de semnale din reviste de
specialitate și din online despre tehnologii cu potențial inovator, disruptiv.
Ulterior, datele au fost revizuite de un grup de experți independenți, care a
selectat cele 100 de tehnologii inovative care au fost prezentate în cadrul
raportului, luând în calcul o serie de factori, de la nivelul de „maturitate” și
potențialul de piață al acestor tehnologii până la poziția Uniunii Europene
referitor la acestea.
100 de tehnologii, opt domenii de interes
Cele 100 de tehnologii inovative sunt grupate în opt categorii de
interes. Acestea sunt:
- Inteligență artificială și roboți;
- Interacțiune om-mașină și biomimetism;
- Electronice și computing;
- Biohibrizi;
- Biomedicină;
- Tipărire și noi material;
- Noi resurse;
- Energie.
În prima categorie, inovațiile includ roboți humanoizi, holograme,
mașini autonome și chiar vehicule zburătoare, dar și roboți agricultori –
capabili sa cultive, să îngrijească și să strângă recolta fără ajutor.
În a doua categorie, a interacțiunii dintre om si mașină, apar cercetări
privind dezvoltarea unui creier artificial și a unei interfețe mașină-creier
(BMI – Brain-Machine Interface), dar și medicina bionică, care ne poate
ajuta ca, într-un viitor nu prea îndepărtat, să înlocuim membre sau organe
bolnave cu alternative sintetice. Tot în aceasta categorie se încadrează și
„tatuajele inteligente” – în esență senzori purtabili capabili să monitorizeze
diferiți parametri biologici, precum temperatura corpului, pulsul, sau nivelul
expunerii la radiațiile ultraviolet.
În a treia categorie, a electronicelor, lucrurile devin foarte
specializate. Vorbim despre computere cuantice, nano-LED-uri și tranzistori
din grafene, dar și despre memorie computațională și electronice flexibile.
Următoarea categorie, a biohibrizilor, include senzori biodegradabili
și bioelectronice, dar și cercetări inovative legate de capacitatea de
comunicare a plantelor cu diferite alte organisme. Suntem încă departe de a
putea comunica cu plantele, însă cercetătorii au descoperit că plantele au
senzori cu ajutorul cărora monitorizează diferiți parametri ai mediului în
care trăiesc, pentru a se putea adapta și supraviețui.
Medicina este unul din cele mai fertile domenii pentru cercetare și
inovare. În medicină, ultimii ani au adus inovații tehnologice uimitoare.
Printre inovațiile anilor următori, raportul menționează editarea genică,
terapiile genetice și medicină regenerativă, dar și reprogramarea celulelor
umane. Alte cercetări de real interes vizează rolul microbiomului în
sănătate, dar și testarea rapidă a susceptibilității la antibiotice – o direcție
importantă de cercetare în lupta cu rezistența la antimicrobiene.
La categoria Tipărire și noi materiale, inovațiile includ tipărirea 3D a
alimentelor, dar și a sticlei și a obiectelor de mari dimensiuni, alături de
tipărirea 4D – printarea unor obiecte care își pot schimba forma fie în timp,
fie atunci când sunt supuse la un stimul (căldură, lumină, apă, câmp
magnetic etc.). Aceste direcții de cercetare și inovare deschid calea către
dezvoltarea de materiale inteligente, care își pot schimba proprietățile într-o
manieră controlabilă. Prin urmare, viitoarele noastre telefoane mobile vor
putea avea ecrane capabile să repare singure crăpăturile cauzate de
neatenție. Cine nu și-ar dori asta?
Categoria de noi resurse include dezvoltarea unor tehnologii care să
transforme dioxidul de carbon – gaz cu efect de seră rezultat dintr-o serie de
procese industriale si domestice – în oxigen și carbon sau care să folosească
dioxidul de carbon pentru a produce combustibili sintetici. Alte inovații care
ar putea schimba lumea includ crearea unor bioplastice – materiale
ecologice, biodegradabile, care să înlocuiască plasticul folosit în prezent,
atât de poluant – dar și cercetarea unor organisme care pot consuma și
metaboliza plasticul (bacterii, fungi), în încercarea de a curăța planeta de
tonele de plastic create până în prezent.
Ultima categorie de inovații tehnologice se referă la dezvoltarea de
noi forme de energie regenerabilă și non-poluantă. Aici vorbim despre
transformarea hidrogenului în combustibil, dar și despre fotosinteza

artificială. Iar pentru casele noastre, în viitor, vom putea avea ferestre
inteligente – care să transforme energia solară în energie electrică – sau
vopsea fotovoltaică, care să transforme căldura în energie.
Inovații sociale
O categorie importantă, despre care se vorbește separat în raportul
Comisiei Europene, este cea a Inovațiilor sociale. În această categorie sunt
incluse o serie de practici sociale cu caracter inovator, care au potențialul de
a schimba modul în care ne raportăm la lume și societate.
Faptul ca sunt prezentate separat în raportul CE nu înseamnă că
aceste inovații nu au la bază tehnologii emergente. Ba din contră! Ceea ce
este diferit este caracteristica principală a acestor inovații. Nu este
vorba doar despre tehnologie nouă, ci despre modul în care noile tehnologii
modelează atitudini și comportamente.
Toate „inovațiile sociale” menționate în raport au potențialul de a
rezolva probleme importante care afectează și erodează societatea
contemporană. În același timp însă, spre deosebire de inovațiile tehnologice
menționate anterior – din care multe sunt încă în fazele inițiale de cercetare
și conceptualizare – inovațiile sociale au trecut de la faza teoretică în
practică, sunt mult mai „mature”, efectele lor pot fi observate, studiate,
analizate.
Una din inovațiile sociale este tendința spre gamificare – aplicarea
unor principii și elemente de design de joc în diferite contexte sociale care
nu au tradițional legătură cu jocul. Scopul este de a angaja utilizatorul, de a-i
menține interesul, de a crește productivitatea acestuia sau curba învățării
într-un anumit domeniu. Gamificarea poate fi folosită ca o noua strategie
în educație – tinerii sunt obișnuiți cu această metodă de training și o preferă
– pentru a stimula prezența la vot sau donarea de sânge, pentru a încuraja

populația să mănânce mai sănătos, să facă mișcare sau să se implice în
proiecte sociale. Posibilitățile sunt practic nelimitate.
O altă inovație socială este tendința de a renunța la banii fizici în
favoarea banilor virtuali și a tranzacțiilor electronice. Aceasta tendință
vine în sprijinul unei lumi „deschise”, fără granițe, în care fiecare cetățean e
liber să călătorească, să învețe, să lucreze și să trăiască oriunde. Tranzacțiile
electronice, fără lichidități, facilitează această libertate și o susțin. Tot în
categoria economie și finanțe avem apariția și dezvoltarea monedelor
alternative și a criptomonedelor (monede virtuale).
Mijloacele de transport alternative și ecologice sunt și ele incluse
în categoria inovațiilor sociale. Un oraș fără mașini, cu trafic și poluare
reduse considerabil, este unul din principalele deziderate pentru viitor.
Dezvoltarea unei infrastructuri care sa faciliteze transportul alternativ în
interiorul orașelor congestionate de trafic – pistele pentru biciclete,
trotinetele electrice, benzi speciale pentru scutere electrice și transport în
comun – toate acestea pot schimba definitiv felul în care circulăm și trăim în
marile orașe.
Multe orașe din Europa iau deja măsuri pentru a îmbunătăți
infrastructura și pentru a încuraja transportul fără mașini în interiorul
orașelor. Printre ele se numără Madrid, Paris, Hamburg, Milano, Helsinki
sau Copenhaga. De asemenea, mai multe orașe au luat măsuri prin care
interzic sau restricționează traficul auto în diferite segmente sau arii ale
orașului, în încercarea de a reda orașul locuitorilor săi.
Realitate sau ficțiune
„Multe din inovațiile tehnologice prezentate în cadrul acestui raport
sună SF, însă sunt pe cale să devină realitate”, a declarat Carlos Moedas,
Comisarul european pentru cercetare, știință și inovare, cu ocazia lansării

raportului. Acesta a fost gândit deopotrivă ca un ghid, un instrument util
pentru autoritățile din statele europene care decid direcțiile principale de
finanțare în domeniul cercetării și inovării.
Figura 3.3.
„Prin publicarea acestui raport, sperăm să contribuim decisiv la

elaborarea strategiilor naționale și regionale ce țin ce cercetare, inovare sau
specializare. Pentru a îmbunătăți viețile oamenilor, viziunea noastră asupra
viitorului trebuie să fie una sustenabilă. Trebuie să împingem limitele
dincolo de ce este fezabil spre ceea ce este dezirabil pentru oameni, pentru
cetățeni”, a declarat Jean-Eric Paquet, director general pentru cercetare și
inovare în cadrul Comisiei Europene.
3.3. Caracteristici ale tehnologiilor disruptive
Aspectele importante despre tehnologii disruptive/inovație

perturbatoare (Christensen et all, 2015) ar fi următoarele:
1. Întreruperea/perturbarea este un proces. deoarece întreruperea/perturbarea
poate dura timp, operatorii trec cu vederea frecvent întreruperi/perturbări;
2. Perturbatorii construiesc adesea modele de afaceri care sunt foarte diferite
de cele inițiale;
3. Unele inovații perturbatoare reușesc, altele nu;
4. dictonul „perturbă, ca să nu fii perturbat” ne poate ghida.
O inovare disruptivă se bazează pe:
- o strategie inovativă;
- o tehnologie nouă;
- o resursă nouă;
- o temere nouă;
- o descoperire nouă.
Sunt identificate astfel 5 elemente fundamentale ale perturbării digitale2:
2
A se vedea și Paul Pluschkell, https://www.information-age.com/5-fundamental-
elements-digital-perturbation-123460284 /, https://www.e-procurement.com/disruption-in-
procurement/
- proiectarea de noi experiențe și crearea de noi rezultate;

- dezvoltarea unei culturi a ADN-ului digital;
- aplicarea de noi modele de afaceri și tehnologie la produsele și
serviciile existente;
- trecerea de la decizii bazate pe timp la decizii bazate pe date;
- crearea și inovarea împreună cu partenerii.
Inovaţia disruptivă reprezintă acel tip de inovaţie care presupune
schimbarea modelului de business folosind competenţele tehnologice deja
existente. Totodată, inovaţiile disruptive sunt menite să provoace corporatiile
cu un loc bine stabilit pe piaţă şi, de asemenea, satisfac nevoile unui segment
mic de consumatori, deseori ignoraţi de acele companii mari.
Intuitiv, inovaţia disruptivă este cea care rupe barierele, creează
produse noi, inovative, nemaigândite, doar plecând de la conotaţia acestui
termen “disruptiv”.
Inovaţia disruptivă “ nu presupune obligatoriu un produs schimbat
atât de mult şi modernizat atât de puternic, încât să înlocuiască tehnologia
care domina piaţa până atunci.”
Inovaţia disruptivă înlocuieşte tehnologia, dar probabil acest lucru se
întâmplă abia într-o fază avansată a produsului, când acesta devine adoptat
de majoritatea pieţei. Până acolo este un drum lung şi tocmai acest lung drum
face diferenţa dintre o inovaţie disruptivă şi orice alt tip de inovaţie.

Traseul disrupției
Ne-ar plăcea să credem că Inovaţiile Disruptive sunt acele idei care

apar după nopţi nedormite, sesiuni infinite de brainstorming, prototipare,
epuizarea ideilor ca apoi, apoi să vină acea idee, ideea măreaţă care nu este
decât rezultatul unor minţi creative. Evident, este nevoie de o idee, însă,
aceasta nu este suficientă. E un proces mult mai complex - trebuie să fii, în

acelaşi timp, atent la ceea ce fac competitorii, la cum evoluează nevoile
consumatorilor.
Inovaţiile disruptive, sau, mai degrabă, oportunităţile de inovaţii
disruptive apar relativ singure iar lucrul care face, de fapt, diferenţa este
abilitatea cuiva de a observa şi acţiona asupra acestor oportunităţi. Aşadar
este nevoie de o combinaţie între ideaţie şi research, mai precis, linia fină
dintre acestea.
Cum sunt identificate aceste oportunități
În cadrul fiecărei pieţe există jucătorii mari, companiile bine stabilite
despre care vorbeam mai sus. Aceste companii servesc un sector majoritar al
pieţei, având în vedere doar dorinţele şi nevoile acestora. O altă situaţie ar fi
următoarea: există o companie care serveşte un sector şi mai mare de
consumatori faţă de cele menţionate anterior. Pe măsură ce compania creşte,
aceştia vor adăuga beneficii suplimentare produselor existente, lucru care,
evident, le va face mai scumpe. Acest lucru se poate întâmpla de mai multe
ori - produse “updatate”, ce au preţuri mai ridicate. Ce se întâmplă cu acei
consumatori care pur şi simplu cumpărau produsul iniţial pentru că era ieftin
şi îşi facea treaba? Aceştia devin neglijaţi. Aici apare oportunitatea de
inovaţie disruptivă: un produs/serviciu care satisface nevoile acestor
consumatori “neglijaţi”, construit în aşa fel încât să fie cât de ieftin posibil,
cât de accesibil posibil şi, cel mai important, cât mai uşor de utilizat posibil.
O caracteristică principală a inovaţiilor disruptive este faptul că
acestea elimină pe cât de mult cu putinţă procesele inutile.
În 1997, Clayton M. Christensen, cel care a adus în lumină termenul
de “Inovaţie Disruptivă” a publicat cartea „Innovator’s Dillema”. În situaţia
în care o companie creşte, produsele sunt “updatate” şi ea se îndreaptă spre
majoritatea consumatorilor, ce se întâmplă cu cei neglijaţi? Ce ar trebui să

facă compania? Ar trebui să continue cu majoritatea consumatorilor care
sunt, de altfel, şi cei mai profitabili? Sau să se axeze pe cei neglijaţi, care nu
sunt la fel de profitabili?
Raţionamentul firesc ar fi să se concentreze pe masa mare de
consumatori, cea mai profitabilă. Acest lucru, însă, lasă loc inovaţiilor
disruptive iar firmele mari nu pot permite acest lucru. De ce? Probabil vă
gândiţi că nu reprezintă o pagubă imensă acea categorie, mică de altfel, însă
una dintre caracteristicile principale ale inovaţiilor disruptive este exact
aceasta.
Ele sunt la început concepute pentru categoria neglijată de
consumatori însă, în timp, vor fi adoptate şi de masa largă dacă se dovedesc a
fi convenabile, iar acest lucru cu siguranţă va detrona companiile mari, doar
din cauza acelui mic segment de consumatori care a fost lăsat pe dinafară.
Figura 3.4.
Source: https://medium.com/datadriveninvestor/why-uber-isnt-disruptive-but-netflix-is-
disruptive-innovation-explained-198d250f4db0
Inovaţia disruptivă nu este şi nu a fost niciodată un proces rigid sau

general valabil.
“Companiile mari ar trebui să facă următorul lucru: să își deschidă
propriul incubator de inovaţie şi să angajeze oameni special pentru o
companie internă, cu bugete separate, pentru a încerca elemente de noutate
maximă. Şi mai mult, dacă procesul lor ar avea design thinking la bază, în
urma discuţiei cu utilizatorii, cu siguranţă nu ar mai crea produse de care
lumea nu are nevoie.” Și astfel, marea dilemă a inovatorului este rezolvată.
Evident, lucrurile nu stau chiar aşa. În teorie, da, ar fi foarte simplu să
elimini ameninţarea disruptivă prin companii interne care lucrează în paralel
la nevoile consumatorilor “neglijaţi”. însă în 1997, cand a aparut această
dilemă a inovatorilor, companiile mari nu gândeau nici pe departe aşa,
Probabil nici în ziua de astăzi.
Un studiu realizat de EY Romania a descoperit că 263 din 310
companii intervievate, un procent imens de 85%, se concentrează pe
exploatarea modelului de business actual şi inovaţie incrementală, iar numai
5% dintre aceste companii consideră că şi-au asumat răspunderea de a fi
disruptive şi sunt pregătite pentru astfel de inovaţii. Oportunităţile sunt peste
tot!
O altă dovadă a felixibilităţii acestui concept, de Inovaţie Disruptivă
este Uber. Dacă ar fi să ne raportăm la definiţia de bază, Uber nu este o
Inovaţie disruptivă, după cum spune Clayton M. Christensen într-un articol
din 2015. Primul argument este că Uber nu a plecat de la baza pieţei, ei au
avut din start un serviciu cu preţuri mai ridicate faţă de concurenţă (firmele
de taxi-uri clasice) iar al doilea motiv este că, în mod normal, inovaţiile
disruptive nu ajung o concurenţă serioasă până când serviciile nu ajung
comparabile cu ale competiţiei. Pe de altă parte, Uber nu a început ca
Inovaţie Disruptivă, deoarece s-a bazat pe sistemul de taxi deja existent, doar
aducând o îmbunataţire - rezervarea maşinilor şi plata doar prin aplicaţie.
Inovaţiile disruptive sunt considerate, la început, inferioare de către
majoritatea consumatorilor. Ele nu sunt adoptate decât după ceva vreme, când
serviciile sunt îmbunătăţite.
Iar Uber nu a fost considerat niciodată inferior serviciilor de taximetrie.
În 2016, însă, într-un interviu pentru Forbes, Christensen ajunge la
concluzia că Uber este, totuşi, o inovaţie disruptivă. De ce? El spune că nu
intrarea la baza pieţei este elementul definitoriu, în acest caz, ci faptul
că modelul de Afacere Uber nu este deloc atractiv concurenţei.
Cum se poate inova disruptiv într-o afacere
În primul rând nu toate industriile sunt medii propice pentru inovaţii
disruptive.
Un articol scris de Todd Belveal prezintă patru elemente regăsite în
cadrul unei pieţe propice pentru disrupţie:
- puterea este consolidată, aici apare fenomenul de Oligopol
care presupune că o companie deţine majoritatea pieţei.
- tehnologia folosită de către consumatori este învechită,
- practicile companiilor nu se schimbă, deşi consumatorii dau
semne că ar avea nevoie de acest lucru,
- rezultatele cercetărilor de piaţă susţin argumentele.
Un alt aspect important care ar trebui luat în considerare atunci când te
hotărăşti să inovezi disruptiv este legat de constrângeri în ceea ce priveşte
procesul de consum - există astfel de constrângeri? Şi mai important, sunt
aceste constrângeri declarate de către consumatori? Există sarcini pe care
consumatorii nu le pot realiza din lipsa produselor necesare? Dacă da,
atunci o inovaţie disruptivă este soluţia!
Din cele spuse anterior se deduce astfel că Inovaţiile Disruptive sunt un

joc nesigur. Un joc nesigur care trebuie jucat. Iar cu ajutorul unui proces de
inovaţie bine pus la punct, riscurile pot fi reduse la minim, servind la început
o nişă limitată de consumatori. Ele, la rândul lor, sunt limitate în ceea ce
priveşte performanţa, sunt considerate eronate de către concurenţă, însă
pe termen lung pot garanta succesul. De fapt, nu numai succesul, ele fiind
capabile să răstoarne o intreagă industrie.
3.4. Când o tehnologie devine tehnologie disruptivă
Așa cum deja am specificat, tehnologia disruptiva este definită ca

fiind una care urmeaza sa schimbe total regulile in domeniul propriu. Un
game-changer.
La baza, este o chestie de marketing, un model de afaceri, un
mod de a gandi pentru a fi cu un pas inaintea celorlalti, a fi, practic,
unic pe piata cu ceva. A veni in intampinarea nevoilor consumatorilor
inainte ca acestia sa stie ca au nevoie de ceea ce oferi. O surpriza. Ceva atat
de bine gandit, incat te lasă surprins total.
Tehnologie/inovatie disruptiva poate fi de la un soft cum nu s-a mai
vazut, la un produs extraordinar de megafragilistic, la schimbarea modului
in care gandim sau percepem lumea si toate astea pornesc de unde? Din
interior, evident. Tot din noi, de la acel nivel unde s-a aprins o flacara, de
unde au iesit scantei, unde au aparut fulgere mai apoi si cineva si-a zis:
‘Vreau sa fac asta. Cum sa fac asta? Aha, voi face asa, apoi ma voi duce
intr-acolo ca mai apoi sa ma indrept acolo.’ Si tot asa.
Tehnologiile disruptive au creat mereu si cu siguranta, vor continua
sa creeze noi epoci, noi moduri de a fi, influenteaza masele si uneori, ofera
si altora un scop, o schimbare, s-ar putea spune chiar o beatitudine, o stare

de bine, un je ne sais quoi. Datorita acestor tehnologii disruptive s-au creat
alte moduri de a fi ale omului de-a lungul secolelor si pare fascinant cum am
evoluat si evoluam datorita lor. Pare la fel de interesant cum mereu cautam
lucruri exterioare noua, cand raspunsurile si resursele toate sunt in interior.
3.5. Fazele procesului disruptiv
Faza 1: Întreruperea: Când un produs, serviciu sau tehnologie nou/ă

devine disponibil/ă, apare un moment de întrerupere. Fiți conștienți că
negarea poate face parte din această etapă, deoarece întreruperea înseamnă
adesea utilizarea tehnologiilor inferioare și mai scumpe.
Faza a doua: Evoluția liniară rapidă: odată ce noul produs, serviciu sau
tehnologie e adoptat rapid, este timpul să ne concentrăm pe
„completarea” produsului. În această fază, disrupătorii continuă să-și
urmărească viziunea și continuă să inoveze.
Faza a treia: Convergența atrăgătoare: punctul în care noul produs
începe să sufere o redefinire subtilă. Primele firme care au adoptat noua
tehnologie sunt acum un grup ajuns la maturitate și dezvoltă un sentiment
de stabilitate.
Faza a patra: Reimaginare completă: ultima etapă de disruptie apare
atunci când tehnologia este reimaginată de la zero. Poate părea doar o altă
formă de disruptie, dar nu este asa, fiind doar o completare si stabilizare a
noii tehnologii.
Figura 3.5.
In figura următoare sunt prezentate sintetic cele mai cunoscute

tehnologii disruptive.
Figura 3.6.
Sursa: McKinsey Global Institute
3.6. Additive manufacturing (AM)
In unele momente pot sa apara inovații tehnologice majore, care

generează un cost decisiv sau un avantaj calitativ și care pot afecta
industii întregi, perturbând sau chiar răsturnând o paradigmă de produs sau
de producție. De exemplu, computerele au înlocuit mașinile de scris;
smartphone-urile au zguduit industria laptopurilor; iar tehnologia LED a
perturbat și probabil va înlocui tehnologia convențională de iluminare
incandescentă. Tehnologia AM are potențialul de a afecta multe industrii
simultan.
În economia convențională, un „șoc tehnologic” este apariția unei
noi tehnologii care crește substanțial producția. În mod obișnuit, se
consideră că un șoc tehnologic crește semnificativ producția, cu același
nivel de input (forța de muncă, in general). De exemplu, introducerea pe
scară largă a energiei electrice a reprezentat un șoc tehnologic
pozitiv, deoarece a mărit dramatic eficiența cu care se puteau fabrica
produsele.
De asemenea, impactul unui șoc tehnologic ar putea avea un efect
negativ asupra unei paradigme de producție existente și ar putea genera o
reducere a producției pentru un set de input-uri.
În economia convențională, însă, șocurile negative sunt relativ
rare. Un șoc tehnologic este similar cu o „inovație disruptiva”, o
invenție sau o îmbunătățire tehnologică care creează o nouă rețea de
piață și valoare și, în cele din urmă, perturbă o rețea de piață și valoare
existentă precum și piețele consacrate.
Tehnologiile disruptive determina o creștere industrială prin

penetrarea și/sau crearea de „noi industrii, prin introducerea de produse și
servicii care sunt dramatic mai ieftine, mai bune și mai convenabile” (Kosto
ﬀ, Boylan, & Simons, 2004, p. 141).
Antreprenorii și start-up-urile sunt adesea în fruntea
inovațiilor disruptive, deoarece au investit relativ puțin în paradigma de
producție existenta. In acelasi timp insa, inovațiile disruptive pot necesita
mult timp pentru a deveni mainstream, în parte, deoarece ecosistemul
existent rezistă schimbărilor, în special schimbărilor care amenință
structura actuală.
Firmele mari și cu vechime, tind să ignore inovațiile disruptive în
stadii incipiente, deoarece, cel puțin inițial, perspectivele de piață ale
inovațiilor par limitate și par a fi prea mici pentru a le oferi randamente
substanțiale. În schimb, antreprenorii și start-up-urile pot investi relativ
puțin în paradigma existentă și sunt mai mult acordate adoptării unei noi
paradigme, în special dacă aceasta se arată promitatoare în creșterea
eficienței sau în furnizarea unuia sau mai multor avantaje competitive.
Tehnologia evoluează și în procesul de creare a unei noi inovații majore,
unele tehnologii mai vechi, mai puțin eficiente, ajung sa se estompeze.
3.7. AM si localizarea producției globale
Tehnologiile AM pot anunța începutul unei noi ere în producția

globală, deoarece ele ilustrează digitalizarea bunurilor fizice.
Tehnologiile AM au implicații majore pentru operațiunile de localizare a
IMM-urilor în domeniile managementului lanțului de aprovizionare,
logistică și fabricație. Fundamental, tehnologia AM implică trei procese
cheie - crearea imaginii tridimensionale digitale, distribuția electronică a

imaginii și AM rezultat.
O scanare tridimensională a fișierului obiectiv creează un fișier
.STL. În mod alternativ, fișierul .STL poate fi creat digital printr-un
instrument software; poate fi trimis prin e-mail, distribuit electronic sau
stocat într-un depozit cloud. În principiu, acest lucru permite accesul global
la obiectul digitalizat. Fișierul .STL poate fi descărcat acolo unde este
necesar alaturi de un software care descrie calea de urmat pentru
imprimantele 3D situate oriunde in lume.
Materiile prime - metal, plastic sau compozite sub formă de
pulbere, pelete sau cabluri - sunt folosite ca „loc” de imprimare a
imprimantei și a procesului de transport (de utilizare). În acest fel,
distribuția digitală și producția locală de produse fizice au mult potențial
pentru a declanșa o localizare a producției foarte aproape de utilizatorul
final. O astfel de digitalizare poate reprezenta o perturbare a industriei de
fabricație echivalată doar cu revoluția industrială.
Teoriile din domeniul afacerilor internationale sugerează ca CMN
desfășoară activități prin rețele de filiale de producție, marketing și
management din întreaga lume.
Localizarea, așa cum este interpretată în mod tradițional, se referă la
receptivitatea clienților și la capacitatea de a viza nișele de piață. Dilema
integrare-receptivitate (I-R) despre care am vorbit deja, evidențiază
tensiunea dintre presiunile de globalizare și cele de a răspunde clienților de
pe piețele locale.
Viziunea globală a CMN explică modul în care aceasta cauta un
echilibru intre externalizarea și internalizarea activităților lanțului valoric,
pentru a exploata și valorifica diferențele interregionale și avantajele
specifice ale zonei de implantare. Aceasta dă naștere poziționării CMN în

rețele complexe de furnizori, parteneri, distribuitori și alianțe. Ecosistemele
industriale rezultate implică interacțiuni extinse între diverse filme și
unități de producție și interacțiunile lor generale cu mediul global.
Concurența globală presează CMN-urile pentru a externaliza
producția către furnizorii din țări sau regiuni în care costurile pot fi reduse.
Unitățile de producție din astfel de locații se specializează adesea în anumite
domenii industriale. Așa cum se reflectă în figura următoare, activitățile de
producție și servicii sunt subcontractate în țări precum India și China
(Distributed manufacturing).
Figura 3.7. Fabrica globală

Sursa : adaptare dupa Buckley (2007)
Spre deosebire de aceasta, CMN din ecosistemul industrial

contemporan au investit în imobilizări necorporale și au internalizat „funcții
de bază”, cum ar fi capitalul de marcă, abilitățile de management,
capacitatea de inovare și rețelele de distribuție. Sunt vazute ca niste hub-uri,
deosbit de flexibile, care sunt prezente pe multe piete, fara ca insa sa fie
dedicate uneia in special. Ele operează ca multiple „fabrici globale”,
paralele, pentru a maximiza aceasta strategie la nivel regional. În acest sens,
ele valorifică avantajele de pe mai multe piețe locale, pentru a adapta
strategiile de distribuție regionale, menținând în același timp activitățile de
producție la costuri reduse prin procese de producție în masă.
Figura 3.8. Fabrici globale multiple și paralele

Sursa: M. Hannibal, G. Knight, 2018
Domenii preponderente:
- productia in general;
- constuctiile;
- automotive;
- aerospatiala;
- aparare si securitate;
- sanatate;
- electronica;
- moda si bjuterii;
- bunuri de larg consum;
- jucarii;
- alimentatie;
- arhitectura;
- educatie.
Toate aceste domenii de activitate sunt configurate la nivel global.
Din acest motiv, se asteapta ca evolutia lor in timp (in cee ace priveste
stuctura si configurarea lor) sa fie strans legata de utilizarea tehnologiilor
AM.
Exista insa si limitari ale folosirii AM in procesul de localizare
internationala:
- productia de masa;
- produse de dimensiuni mari si cu complexitate ridicata;
- produse create din materiale naturale specifice (cum ar fi lemnul
sau piatra);
- produse care necesita maxima precizie;
- unele imprimante 3D nu pot fi utilizate in conditiile de acasa, in
plus, este nevoie de expertiza;
- probleme cu respectarea dreptului de autor.
Domenii care nu pot fi asociate cu productia de tip AM:
- serviciile asociate (finante, telecomunicatii, vanzari,
media, muzica, etc);

- industriile care dezvolta produse organice;
- etc
O sinteza grafica ne indica variabile care influenteaza procesul
de localizare a productiei, in legatura cu Aditive Manufacturing
Figura 3.9.
Sursa: M. Hannibal, G. Knight, 2018.
3.8. Companiile disruptive și rolul lor în economia circulară
Pentru o economie circulară solidă este nevoie de modele disruptive

de afaceri și de consum și numai Comisia Europeană poate crea condițiile
favorabile unei astfel de economii, a declarat Stéphane Arditi din cadrul
Biroului European de Mediu.
În 2014, Comisia Europeană a decis să renunțe la pachetul pentru

economie circulară, care conținea legi referitoare la deșeuri, incinerare și
reciclare, și a promis să îl înlocuiască cu un pachet nou „mai ambițios”.
Ce trebuie să conțină noul pachet pentru economie circulară?
Există un sector unic în care numai Europa (UE) are competența de a
acționa. Și acela este sectorul politicilor și proiectării produselor. Dacă nu o
faci tu, nimeni altcineva nu o poate face. Și dacă autoritățile naționale
încearcă să o facă singure, și o fac diferit, vor crea distorsiuni pe piață.
Două probleme cu care ne confruntăm sunt opoziția încă puternică
manifestată de anumiți actori, care încetinește procesul, și lipsa garanției
clare că Comisia este pregătită să își atingă obiectivele în ciuda
protestelor din domeniu. Din acest punct de vedere avem îndoieli. Comisia
are foarte des tendința de a coaliza cu poziția industriei - diferența dintre a
promite și a face.
Pe lângă produsele pe bază de energie, avem oportunități imense și
în industria textilă, a mobilei și a detergenților. Acestea nu sunt încă incluse
în sfera proiectării ecologice. Principiul proiectării ecologice ar putea fi
extins printr-un plan de lucru specific produselor care nu se bazează pe
energie, însă căruia i se aplică aceeași abordare.
Afacerile viitorului se vor baza pe economie circulară.
Afacerile viitorului vor fi conduse de actualii actori de pe piață sau
de inovatori disruptivi?
Toți știu că ne îndreptăm către economia circulară. Dar dacă o facem
prea încet, vom rămâne cu actorii vechi. Ceea ce își doresc ei este să li se
permită să facă în continuare cât mai mulți bani prin modelul de afaceri
tradițional, însă când acela nu va mai funcționa vor fi nevoiți să se adapteze.
Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar este la fel ca în cazul industriei
combustibilului fosil. Au bani să inventeze tehnologii regenerabile noi, însă

fac atât de mulți bani din țiței brut încât nu se vor opri.
Este timpul să creăm condiții favorabile ca tehnologii și modele
disruptive noi să apară și să reformeze actorii vechi. Având în vedere
mijloacele pe care le au acești actori vechi, cert că ei se vor putea adapta.
Rolul Comisiei și al autorităților publice este acela de a face ceea ce
nimeni nu poate face. Ele nu sunt companii, ci decidenți politici. Trebuie să
acționeze ca atare, astfel încât mediul afacerilor să simtă presiunea, iar acest
lucru va fi bun pentru industrie, investiții și locuri de muncă. Este nevoie de
un cadru de reglementare și economic.
Este nevoie de obiective angajante
Deși nu ne plac obiectivele angajante, realitatea arată că atunci când
le aveam făceam progrese.
Cum ar trebui să arate un pachet cu adevărat ambițios pentru economie
circulară
Ar trebui să includă definiția diverselor instrumente, începând de la
politici și proiectarea produselor până la stimulente pentru materie primă
secundară și companii de reciclare, și crearea instrumentelor potrivite pentru
stimularea noilor modele de afaceri și de consum.
Sunt pregătiți consumatorii să plătească mai mult pentru produse
reciclate?
Nu. Nu dacă întrebarea se pune astfel. Însă sunt sigur că sunt
pregătiți să plătească la fel pentru aceleași performanțe. Dacă le oferi
aceleași performanțe, sau chiar mai bune, și, pe deasupra, protejezi și
mediul, aceștia vor plăti cu plăcere.
3.9. Tehnologii cu potential disruptiv
Deși este posibil să nu ne placă veștile pe care le vom afla, câteodată

este mai bine să știi încotro se îndreaptă lucrurile și cine contribuie la
schimbările care vor veni. Orice fel de schimbări.
Richard Watson, un futurolog și generator de scenarii, a creat un fel de
tabel al elementelor în care a trecut tehnologiile disruptive care vor schimba
viitorul industriilor. Așa că, dacă ai un business de retail, în domeniul
financiar, în transporturi, sănătate sau energie, folosindu-te de acest tabel vei
vedea care sunt tehnologiile disruptive care vor afecta domeniul tău de
activitate, precum și momentele în care se vor resimți cel mai mult efectele
acestora.
Potrivit autorului acestui tabel, pe listă sunt 100 de tehnologii cu
potențial disruptiv, care au fost definite ca ”noi tehnologii” capabile de
schimbări semnificative în domeniul social, economic sau politic. Una
dintre axele tabelului (Y) indică potențialul pentru disruption, de la cel mai
mult la cel mai puțin, în timp ce axa X indică momentul – mai devreme sau
mai târziu.
Tehnologiile sunt împărțite în 4 grupuri. Partea verde a tabelului
cuprinde așa numitele horizon technologies, adică cele care sunt acum.
Sfatul autorului este ca acele companii care sunt interesate să lucreze cu
aceste tehnologii să înceapă cât mai rapid să se axeze pe ele.
Horizon two technologies (cu galben) sunt cele care ar putea să
fie foarte căutate în viitorul apropiat (adică în 10-20 de ani de
acum). Horizon three technologies (cu roșu) sunt cele care ar putea să
apară peste două decenii. Companiile ar trebui să stea cu ochii pe acele

domenii și să acționeze la momentul potrivit.
Cu gri și la marginea tabelului sunt acele ghost
technologis. Adică acele tehnologii care sunt foarte interesante, dar puțin
cam nebunești. Totuși, a se nota faptul că nu sunt imposibil de pus în
practică.
Pe lista acestor tehnologii se află criptomonedele, companionii
robotici, nave și submarine autonome, substituenți articifical pentru
sângele uman, internetul ADN-ului, călătorii spațiale low cost, scuturi
care să asigure invizibilitatea, telepatia, minarea asteroizilor.
Lista3 celor 100:
Scutece inteligente
Parcuri eoliene de mare adâncime
Agricultura verticală
Transfer de energie wireless
Cryptocurrencies
Energie solară concentrată
Poliție predictivă
Recoltarea energiei ambientale la scară micro
Însoțitori robotici de îngrijire
Control inteligent al aparatelor
Carnea cultivată
Roboti de livrare si drone de pasageri
Leduri distribuite
Agricultura de precizie
Vehicule autonome
Algoritmi de decodificare a intenției
Internet cu balon
Exoscheleturi alimentate
Încălțăminte și îmbrăcăminte computerizate
Turbine eoliene aeriene (altitudine mare)
Tovarăși Avatar
Stocarea metalică a hidrogenului
Nave și submarine autonome
Gamificarea resurselor
Recoltarea apei din aer
Livrare marfă drone
Aeronave de pasageri autonome
Tipărirea 3D a produselor alimentare și a produselor farmaceutice
Tricorduri medicale
3
A se vedea https://toptrends.nowandnext.com/2018/03/12/table-of-disruptive-
technologies-innovation/
Podele și covoare inteligente

Toalete de diagnosticare
Rețele inteligente de energie
Biocombustibili alge
Tiparirea organelor umane
Înlocuitor artificial de sânge uman
Desalinizare la scara mega
Software de auto-scriere
Mașini publice de monitorizare a stării de spirit
Bacterii programabile
Comercializarea și transmisia de energie de la egal la egal
Asistenți avatar personali pe tot parcursul vieții
Praf inteligent
Asistență medicală predictivă bazată pe gene
Descoperirea automată a cunoștințelor
Chirurgie robotică autonomă
Mașini conștiente emoțional
Roboți sexuali umanoizi
Hacking bio uman
Internet ADN
Transport vid-tub
Jeturi de scramă
Ochelari și lentile de contact inteligente
Clădiri care consumă poluare
Difuzarea energiei electrice
Bioplastice
Robotica roiului
Materiale cu 4 dimensiuni (și imprimare)
Materiale noi (Nano)
Putere de fuziune
Călătorii spațiale low cost
Colonizarea altei planete
Interfețe mașină de control al gândirii
Citirea și înregistrarea viselor
Spectroscopia la scară planetară
Telefoane implantabile
Etichetarea electronică a nou-născuților
Sarcina masculină și pântecele artificial
Stocarea datelor ADN
Vaccinurile genomice
Criptografie cuantică sigură
Protetice cognitive
Încărcare de date în creier
Interfețe mașină de conversație
Algoritmi cu speranța de viață
Aerosoli stratosferici
Roboti de camp de lupta
Consilieri AI și mașini de luare a deciziilor
Membrii și politicienii AI
Scuturi de invizibilitate
Fotosinteza din fabrică
Tehnologii trans umane
Ștergătoare de amprentă digitală
Scuturi digitale personale
Transplanturi de cap uman
Clonarea și de-extincția umană
Corporații autonome distribuite
Energie solară spațială
Ascensoare spațiale
VR complet imersiv
Conștiința artificială
Telepatie
Unitate fără reacție
Virtualizarea întregului Pământ
Forma care schimbă materia
Roboți auto-reconfigurați
Energie punct zero
Propulsie alimentată cu fascicul
Câmpurile de forță
Minerit asteroid
Nu pot să vorbesc despre ultima 😉
Figura 3.10.
Capitolul 4
EXEMPLE DE TEHNOLOGII DISRUPTIVE IN
AFACERILE INTERNATIONALE
4.1. Viitorul este al companiilor disruptive
Companiile care schimbă jocul anticipează nevoile consumatorului

și caută soluții neîncetat. Când organizațiile disruptive devin parte din viața
noastăe - precum Apple, Amazon sau Google – ele creează un nou standard.
Odată ce aceste branduri stabilesc o normă, alte companii încearcă să își
îmbunătățească valorile și să își consolideze locul în piață în același mod.
Avantajul merge la compania care este pregătită să își asume inovația pe
termen lung, ca o misiune și nu ca pe un task pe ordinea de zi.
Cum devine o companie una de tip disruptiv
În primul rând, prin redefinirea modului în care consumatorii rămân
conectați cu afacerea respectivei companii. Unele companii au reinventat
modele de business prin transformarea necesitaților zilnice în abonamente și
produse ce se livrează direct către consumatorul final. Birchbox a
transformat cumpărarea de produse cosmetice într-o practică automată,
lunară, cu livrare la ușa casei, de exemplu.
Alte organizații au profitat de avantajul internetului și a telefoanelor
mobile pentru a livra conținut de calitate în schimbul unei taxe lunare.
Pandora și Spotify și-au definit succesul prin serviciile de abonare pentru
muzică. Netflix, HBO GO la randul lor, înlocuiesc tradiționalul cablu TV
prin livrarea de filme și seriale contra unui abonament lunar.
Capitalizarea nevoii consumatorului de comoditate

Având în vedere că definiția pentru confort a consumatorului s-a
schimbat, business-urile trebuie să găsească noi metode pentru a
interacționa cu aceștia sub o formă simplă. De exemplu, oricine a făcut o
rezervare pentru o cameră de hotel știe că nu este un proces întotdeauna
intuitiv, plăcut sau eficient din punctul de vedere al costurilor. AirBnB
devine o prezență perturbatoare în piață, oferind un nou sistem de rezervare.
Oferirea unor căi de comunicare și colaborare mult mai eficiente
Pe măsură ce lumea devine mai conectată, atât social cât și
profesional, câteva companii se concentrează pe a înlesni aceste conexiuni
prin tehnologie. Colaborarea în business nu mai este limitată de e-mail și
PowerPoint, astfel rolul platformei Dropbox a avut succes. Dropbox a făcut
munca de echipă să fie mai productivă, participativă și ușor de accesat
pentru orice membru. Skype a inovat mai multe tipuri de comunicare. A
explodat ca rețea populară pentru indivizi și business-uri, iar Slack devine
cel mai bun instrument de team management cunoscut.
Ludicul poate crește angajamentul
Companiile caută să interacționeze din ce în ce mai mult cu
consumatorii, astfel apelează mai des la procesul de “gamification”. Acesta
înseamnă integrarea elementelor de joc într-o aplicație sau interfață –
precum punctaje, recompense, competiție și experiență antrenantă. Tinder a
început având asta în minte și au reușit să transforme căutarea unui partner
într-un joc de matching, guvernat de curiozitate și anticipare.
Pentru a rămâne relevantă, o companie trebuie să evolueze și să se
adapteze, ceea ce înseamnă găsirea de noi metode pentru a schimba
economia și să câștige procente din piață. Ca să existe o creștere constantă,
o organizație trebuie întotdeauna să se concentreze pe experiența

consumatorului, ceea ce implică resurse pentru a rezolva probleme viitoare.
4.2. Inovatie „disruptiva” sau concentrata pe nevoile pietei. Etapele

adoptării tehnologiei. Exemplu: Dezvoltarea produselor Syneto
O lucrare de referință în ceea ce privește problema adoptării noilor

tehnologii este Diffusion of Innovations a lui Everett M. Rogers. În aceasta,
Rogers identifică etapele adoptării noilor tehnologii de către publicul larg.
Se pot identifica astfel șase etape ale acceptării unui produs de către
publicul său:
- Inovatorii, acea parte a publicului care este foarte deschisă la
inovație;
- Adoptatorii timpurii – o mare deschide la noi produse și interes
pentru acestea;
- Majoritatea timpurie – marchează momentul în care un produs
începe să ﬁe acceptat de către publicul larg;
- Majoritatea târzie – după ce produsul a fost deja validat, este
adoptat de o mare majoritate a publicului, mai conservatoare;
- Adoptatorii lenți: cei ”întârziați”, reticenți la produse noi, dar care
vor adopta noile produse după ce au fost validate de către majoritate.
În domeniul IT, întreaga ”curbă” a inovării se întinde pe
aproximativ 10-20 ani, dar mass media se concentrează în general pe
inovația ”spectaculoasă”, pe tehnologii noi și disruptive, caracteristice
modelului american al inovării din Silicon Valley.
Dezvoltarea unui nou produs –inovația ”disruptivă” este singura
opțiune
Dacă ne uităm puțin peste știri, vedem că cele mai populare subiecte
sunt cele cu care publicul larg nu prea are contact: rachete care pot zbura pe
Marte, inovații din domeniul realității virtuale etc. Însă din perspectivă de
business, un produs poate fi exploatat, îmbunătățit și oferitul publicului larg,
chiar dacă a depășit faza de noutate în piață. Succesul va depinde bineînțeles

de înțelegerea pieței și de execuție.
Exemplu: Dezvoltarea produselor Syneto
Deși companiile ca Syneto nu urmăresc modelul de inovare cel mai
popular, ele pot fi sustenabile și de succes. Raportat la curba lui Rogers,
produsele Syneto se adresează categoriei de ”majoritate
timpurie”. Syneto dezvoltă infrastructuri hiperconvergente, care nu mai
reprezintă neapărat o noutate în lumea IT. Acest tip de produs a fost validat
în stare incipientă de către companiile mari (enterprise), care își pot asuma
riscuri pentru a obține beneficii potențial disruptive. Produsele s-au dovedit
a fi de succes, reușind să acopere niște nevoi reale ale pieței-țintă.
Infrastructurile hiperconvergente se află într-un moment al evoluției
în care un public mai numeros este deschis la adoptarea acestora. Acest
public include întreprinderile mici și mijlocii, școli sau sedii regionale ale
unor companii mari, public care nu este prioritar pentru companiile IT mari.
Alegerea acestui public-țintă a fost o alegere înțeleaptă, ținând cont de
resursele de dezvoltare, promovare și vânzare accesibile unui startup.
Care este deci ”rețeta” succesului în acest caz?
- Identificarea trendurilor de succes – mai exact, dezvoltarea
infrastructurilor hiperconvergente, cu ajutorul unei echipe puternice
de profesioniști;
- Execuție bună: dezvoltarea unui produs bun, de încredere, pe baza
unei experiențe de aproape 20 de ani în dezvoltarea de produse;
- Alegerea momentului potrivit: în acest caz, deschiderea
companiilor de tip IMM la noi soluții;
- Înțelegerea pieței și a nevoilor acesteia: în cazul publicului Syento,
aceste companii aveau nevoie de soluții pliate pe nevoile lor IT, dar
și de soluții de Disaster Recovery;
- Promovare produselor pentru a ajunge la publicul-țintă: prin
intermediul unor acțiuni de marketing, evenimente, parteneriate etc.
Inovația în IT – cu sau fără concurență
În cazul Syneto, dezvoltarea unui produs bun, adaptat nevoilor

pieței, la momentul potrivit, s-a dovedit a fi alegerea bună. Prin urmare,
concurenții direcți ai Syneto sunt nume deja consacrate și ”grele” din
industria IT, companii de renume mondial ca Simplivity și Nutanix. Acest
tip de concurență confirmă că produsul s-a impus cu succes pe piața vizată
și ne încurajează să continuăm aplicarea strategiei de a ținti un public de tip
adoptator timpuriu.
4.3. Statusul business-urilor mici și medii. Oportunități, zone de

dezvoltare și amenințări
Anul 2019 nu a adus schimbări majore în evoluția business-urilor

mici și medii, ci accentuează și modifică trenduri începute acum câțiva ani.
Desigur, chiar dacă fundamentele acestor trenduri sunt constante, există un
flux permanent al modificărilor acestora. Fie că acestea din urmă sunt la
nivel tehnologic, de marketing, economic sau determinate de politici
publice, antreprenorii trebuie să fie atenți la toți acești factori externi care se
adaugă proceselor interne.
În continuare, vom enumera elementele principale care influențează
business-urile în prezent, analizând oportunitățile de creștere pe baza
acestora, dar și pericolele ridicate de ignorarea lor. În acest sens vom
considera mai multe segmente de influență, discutând punctele principale
din interiorul acestora.
A. Tehnologie și securitate
1. Strângerea datelor și procesarea lor mai aproape de zona de
creare prin creșterea IoT
Colectarea și analiza descentralizată a informațiilor definește
termenul de edge computing. Atunci când luăm în considerare creșterea
aplicațiilor IoT de-a lungul fiecărei industrii, acesta va avea cel mai mare
impact în zona performanței și a fiabilității.
O infrastructură care e capabilă să asigure managementul unui
număr mare de dispozitive care emit și consumă cantități considerabile de
date devine esențială. Edge computing-ul acoperă această nevoie prin
mutarea procesării informațiilor cât mai aproape de device, optimizând
constant resursele utilizate în acest scop.
2. Facilitarea operării Big Data
Se constată astfel o continuare a trendului dezvoltării aplicațiilor de
analiză a datelor ușor de utilizat. Altfel spus, se înregistrează o
democratizare a informațiilor, aplicațiile create în acest scop devenind mai
interactive, mai accesibile și mai ușor de utilizat de către analiștii de
business, specialiștii IT și alți membri ai organizațiilor.
B. Experiența consumatorului
3. Îndreptarea fiecărui departament spre consumator
O mentalitate care pune consumatorul pe primul loc este
fundamental diferită de simpla angajare a unei persoane responsabilă de
relația cu clienții sau de atribuirea exclusivă a acestei responsabilități unui
departament de serviciu clienți.
În prezent, companiile trebuie să urmărească îmbunătățirea experienței
consumatorului în tot ceea ce fac, începând de la angajare și dezvoltarea
leadership-ului și ajungând la marketing, lanț de aprovizionare,
infrastructură IT și design de produs.
4. Prioritizarea relațiilor interumane în detrimentul tehnologiei
Chiar dacă tehnologia este într-o continuă dezvoltare, este necesar să
înțelegem că inteligența artificială și analizele predictive nu vor înlocui în
viitorul apropiat latura umană în livrarea experienței consumatorului.
Cele două elemente pot veni în ajutorul angajaților unei companii,

oferindu-le acestora un mai bun acces la informație și dezvoltându-le
abilitatea de aplicare a cunoștințelor. Algoritmii pot oferi doar o imagine de
ansamblu a consumatorilor, tranzacțiile continuând să fie realizate pe baza
construirii unor relații.
C. Marketing-ul și publicitatea
5. Personalizarea continuă a marketing-ului
Imaginile standard, campaniile generice și call-to-action-urile
impersonale încetează să mai atragă și să convingă consumatorii.
Marketing-ul devine astfel din ce în ce mai customizat, iar trendul va
continua de-a lungul anilor.
Pentru a atinge succesul, companiile vor fi nevoite să ofere conținut
informativ și de calitate, direcționat spre consumator.
6. Creșterea în autoritate a recenziilor
În prezent, review-urile utilizatorilor influențează decizia de
cumpărare a mai mult de 95% din utilizatorii online. Mai mult decât atât, un
procent de 90% dintre consumatori evită să achiziționeze produse online
care nu dețin niciun review.
Treptat, recenziile vor deveni un mecanism central al atragerii
cumpărătorilor, brand-urile construind forumuri în care aceștia pot să-și
exprime opinia și lansând campanii de marketing inovative în acest scop.
D. Finanțele și modalitățile de plată
7. Dezvoltarea industriei bancare
Industria bancară mondială trece în prezent prin modificări
semnificative, iar începând cu anul acesta vom întâlni o disrupție radicală a
modalităților de realizare a plăților online. Jucători mari din industrie cum ar
fi Google, Facebook sau Amazon vor încerca să construiască servicii proprii

de plată, ceea ce va afecta condițiile tranzacțiilor în acest mediu.
8. Înmulțirea plăților online și creșterea în popularitate a banking-
ului digital
Generațiile noi vor să aibă un control permanent asupra finanțelor
personale, oricând și de oriunde, dorință ce nu este adaptabilă modelului
tranzacțional tradițional. Se estimează că până anul viitor 2 miliarde de
oameni vor folosi diferite sisteme de online banking, ceea ce afectează și
dezvoltarea tehnologică în acest sector.
Pe scurt, începând cu 2019 vom observa o înlocuirea tot mai frecventă a
portmoneului cu telefonul.
E. Relația angajator-angajat și locul de muncă modern
9. Accentuarea direcției către munca de acasă/din deplasare
Angajații vor petrece mai puțin timp în birouri, acestea fiind
înlocuite de munca de acasă. În acest context, companiile vor fi nevoite să
găsească modalități alternative de diseminare a informației și de dezvoltare
a colaborării între angajați.
Liderii de business vor trebui să regândească strategiile de comunicare pe
baza dezvoltărilor tehnologice din acest domeniu și să asigure cooperarea
eficientă la distanță.
10. Prioritizarea stării de bine a angajaților
Organizațiile vor urmări creșterea nivelului de implicare a
angajaților și a fericirii acestora, aspecte critice ale asigurării productivității
acestora.
Mai mult, ele vor introduce constant noi metode de creștere a satisfacției lor,
deoarece cele tradiționale (mărirea salariului, promovarea în funcție) nu mai
sunt suficiente pentru angajatul modern.
4.4. HTML5 vs. Flash
Pentru aproape două decenii, tehnologia Flash a reprezentat

instrumentul de bază al creațiilor multimedia. Cu toate acestea, în ultimii
ani, după decizia Apple de a renunța la suportul acestuia, trendul descendent
al utilizării sale a început să fie tot mai vizibil. Incompatibilitatea sa cu iOS
și trecerea Youtube-ului la HTML5 au fost primele semne ale unei tranziții
majore generale de la Flash la HTML5.
Totul a culminat cu decizia Google de la mijlocul anului 2018 de a
renunța la tehnologia Flash în ad-uri, ceea ce a determinat Adobe, compania
care deține Flash, să anunțe dispariția sa până la sfârșitul anului 2020.
Fiind cel mai popular browser web, Google Chrome dictează
trendurile dezvoltării web. În acest context, decizia lor reprezintă un semnal
clar către Adobe, astfel încât și developerii Flash care până acum luptau
împotriva migrației pe HTML5 au decis să nu mai amâne inevitabilul.
Înainte de a declara un învingător al acestei bătălii, este important să
înțelegem punctele esențiale ale fiecărei tehnologii și diferențele
fundamentale dintre acestea.
Ce este Flash?
Flash, dezvoltat de compania Adobe, a fost introdus pe piață de peste
20 de ani, revoluționând streaming-ul audio și video. Acesta reprezintă
o platformă software multimedia utilizată în crearea animațiilor,
aplicațiilor desktop și mobile, jocurilor mobile, website-urilor interactive și
a Rich Internet Applications (RIAs).
În general, Adobe Flash oferă developerilor oportunitatea de a
dezvolta experiențe interactive pentru utilizatori în domeniul online,
depășind standardele convenționale de creație.
La începutul anilor 2000, acesta era instalat pe majoritatea computerelor,

fiind utilizat pentru deschiderea paginilor web, pentru jocuri online și pentru
deschiderea fișierelor video și audio. În urma introducerii de către Adobe a
Stage3D, website-urile Flash au cunoscut o creștere a conținutului 3D.
Chiar dacă platforma lasă de dorit uneori la nivel mobile, ea oferă formate
compacte ale fișierelor, timpi de descărcare reduși și o calitate grafică
impresionantă, adaptându-se ușor diferitelor tipuri de display și rezoluții.
Aceste caracteristici, cărora li se adaugă și investițiile semnificative realizate
de-a lungul existenței sale, au făcut din Flash un instrument viabil pentru
dezvoltarea experienței utilizatorilor la nivel online.
Ce este HTML5?
HTML reprezintă un limbaj utilizat pentru prezentarea și structurarea
conținutului web. El trebuie considerat ca o sumă a părților sale, anume ca
o serie de texte, tag-uri, elemente și atribute care definesc cum este tradus
conținutul web la nivelul unui browser.
HTML5, ultima versiune HTML, a fost lansat în 2014, îmbunătățind
limbajul și oferind suport pentru cele mai noi creații multimedia. Noi
elemente au fost adăugate cu scopul de a permite utilizatorilor să dezvolte
partea de SEO, iar anumite funcții CSS au fost eliminate pentru a crește
ușurința utilizării. Astfel, HTML5 oferă un suport mai mare pentru
elementele video și audio, crescând nivelul de interoperabilitate.
Noile atribute au fost dezvoltate cu scopul de a crește gradul de
compatibilitate. Astfel, chiar dacă HTML5 necesită uneori anumite plugin-
uri sau API-uri pentru a opera conținutul, el oferă o experiență interactivă
identică atât pentru utilizatorii mobile, cât și pentru cei desktop.
Diferențele dintre Flash și HTML5
1. HTML5 este open source și disponibil gratuit, în timp ce Flash este o

proprietate a Adobe și astfel utilizarea sa se face contra cost.
2. HTML5 are un potențial de a atinge orice platformă, în timp ce
suportul browser pentru Flash e limitat, necesitând plugin-uri.
3. În timp ce HTML5 este rapid și încarcă mai puțin procesoarele, ceea
ce duce și la redarea mai rapidă a paginilor web, Flash necesită o putere
de procesare mai ridicată.
4. Spre deosebire de Flash, HTML5 nu oferă un suport nativ pentru
formatele video și audio.
5. Puterea de procesare necesară pentru rularea conținutului HTML5
este semnificativ mai redusă comparativ cu cea cerută de conținutul
Flash.
6. HTML5 nu necesită instalarea separată a unui plug-in la nivelul unui
browser web pentru a rula conținutul, cum este cazul Flash.
7. HTML5 utilizează cod pentru a genera conținut interactiv, iar
browser-ul îl redă atunci când pagina este încărcată, în timp ce Flash
utilizează containere pentru a stoca conținutul interactiv, citit de
browserele web prin intermediul unui plugin-ului Flash Player.
8. Fiind deschis și standardizat, HTML5 suferă de mai puține probleme
de securitate comparativ cu Flash.
Flash vs HMTL5: cum arată viitorul
În timpul celor 20 de ani de existență, Flash a fost platforma dominantă
pentru conținutul video și multimedia. Chiar dacă acesta a reprezentat un
standard în distribuția conținutului online, în momentul de față el prezintă
numeroase probleme referitoare la securitate și viteză.
La nivelul pieței, observăm un trend puternic de renunțare a browserelor
web la suportul tehnologiei Flash, început în 2016 cu Firefox.
Incompatibilitatea iOS cu Flash și decizia luată de Youtube înclină balanța

în favoarea HTML5.
Suportul mai ridicat pentru mobile oferit de
HTML5, interoperabilitatea și beneficiile proceselor de dezvoltare a
aplicațiilor sunt elementele complementare care înclină balanța în favoarea
acestuia și deschid o nouă eră în segmentul online.
4.5. Calitatea disruptivă a inovației tehnologice: cazul Tesla
Așa cum deja am specificat, ideea de disrupție descrie procesul prin

care un nou concept schimbă radical fundamentul competiției într-o
industrie. Teoria inovației disruptive a fost popularizată inițial de
profesorul de la Harvard Clayton Christensen, ea fiind discutată pe larg în
cartea sa publicată acum mai bine de două decenii: The Innovator’s
Dillemma.
El a susținut în continuare, împreună cu colegii săi, faptul că pentru
a dezvolta această teorie este necesar ca ea să fie testată în cadrul mai multor
industrii și tehnologii. Mai mult decât atât, testarea capacității sale
predictive și identificarea anomaliilor poate duce la îmbunătățirea teoriei.
Conform lui Christensen, există două tipuri principale de inovații
tehnologice: sustenabile și disruptive. Inovațiile sustenabile sunt
introduse pentru a menține o direcție de performanță anterioară, preferată de
majoritatea consumatorilor. Spre deosebire de acestea, inovațiile
disruptive introduc în piață o value proposition diferită față cele de până
acum, chiar dacă performanța produsului este, cel puțin pe termen scurt, mai
scăzută.
Primele favorizează aproape întotdeauna firmele deja existente, în

timp ce cele din urmă aduc beneficii companiilor nou intrate în piață. În
plus, inovațiile disruptive utilizează adeseori materiale și tehnologii
existente ambalate într-un mod mai nou sau mai simplu, spre deosebire de
cele sustenabile care au o predispoziție mai mare de a îngloba componente
excentrice sau cu un cost ridicat.
Teoria inovației disruptive a fost utilizată de Christensen pentru a
explica diverse aspecte economice, sociale și politice, printre care: pierderea
companiilor cu tradiție în fața noilor jucători din piață, progresul de inovație
a unei țări și posibilitatea de a scoate milioane de oameni din pragul
sărăciei.
Prin extensie, orice tehnologie nouă este la un moment disruptivă
pentru cineva, în fluxul său de implementare. De exemplu, rezervările
online de bilete de avion nu au perturbat semnificativ activitatea
companiilor aeriene, dar au afectat-o pe cea a agențiilor de turism. În acest
sens, rezervarea online a reprezentat o inovație sustenabilă pentru cele dintâi
și o inovație disruptivă pentru cele din urmă.
În același timp, persoanele sau companiile care introduc inovațiile
disruptive în piață nu sunt cele care beneficiază întotdeauna de pe urma
lor. Chiar dacă Apple a dezvoltat PC-ul, compania a pierdut încet această
piață, iar cei care au profitat de pe urma invenției nu au fost producătorii de
computere, ci business-uri precum Microsoft și Intel. PC-urile au devenit o
comoditate într-o piață ultra-competitivă, dar procesoarele și sistemele de
operare continuă să se bucure de valul creat în piață. Nu există o egalitate
între a fi primul și a avea un avantaj competitiv sustenabil, indiferent de cât
de disruptiv ești.
În discuția asupra inovației disruptive există un nume care apare cu

regularitate: Tesla. Fondatorul Tesla Motors, Elon Musk, a expus de la
început misiunea companiei: răspândirea utilizării energiei regenerabile și
obținerea independenței energetice prin utilizarea mașinilor electrice.
Cu toate acestea, încă de la începuturile sale, Tesla Motors a vrut să
fie cunoscută ca un business care produce mai mult decât simple automobile
electrice. Ea și-a propus să concureze cu cei mai importanți producători nu
doar în tehnologia verde, ci și în segmente precum performanța.
Primul lor produs, Tesla Roadster a fost dedicat celor care vor să se
poziționeze în fața inovației și sunt dispuși să plătească un preț premium
pentru o nouă tehnologie. Mai mult decât atât, el a introdus un mod de
a optimiza fluxurile de producție cu scopul de a introduce în viitor opțiuni
accesibile pentru publicul larg. Astfel, Tesla Roadster a fost un caz clasic de
disrupție nouă în piață, oferind performanțe ridicate în atribute preferate
de marea masă a consumatorilor (accelerație și control) și introducând,
în același timp, un randament ridicat în atributele secundare (eficiență și
emisii reduse de carbon). Astfel, Tesla și-a propus să elimine de la
început principalul dezavantaj temporar al inovației disruptive, anume
sacrificarea pe termen scurt a performanței produsului în favoarea noutății
de funcționare a acestuia.
Mare parte din cultura de business a companiei se reflectă în
originile sale din Silicon Valley. Automobilele aflate în preproducție sunt
grupate sub termeni precum „alfa” și „beta”, ceea ce îi apropie de
o tehnologie din zona software. Din acest motiv, Tesla nu se ferește să-și
asume eșecurile, considerându-le un pas înainte care fundamentează noile
inovații. Tot pe fundamentul acestei culturi, ei integrează permanent noi
revoluții tehnologice din diverse domenii, folosind sisteme de machine
learning și inteligență artificială nu doar în faza de producție, ci și în cea

de conceptualizare și dezvoltare.
Diferențele semnificative dintre proiectele dezvoltate de Tesla și
norma pieței au făcut ca business-ul să se situeze cu un pas înaintea
competitorilor, în cadrul puternicii industrii de mașini. Compania a introdus
nu doar o nouă tehnologie, ci și o nouă arhitectură a produsului și un
nou model de business. Chiar dacă calitatea sa disruptivă este încă
dezbătută, Tesla reprezintă un model pentru orice companie care urmărește
să se situeze nu doar în linie cu evoluția tehnologică, ci chiar în fața
acesteia.
4.6. JP Morgan Coin – este o strategie disruptivă sau nu?
„Bitcoin – nu va supraviețui, este o fraudă” – declara în septembrie

2017 Jamie Dimon, CEO JP Morgan.
Și totuși în data de 14 februarie 2019 JP Morgan anunță lansarea
JPM Coin. Evenimentul este unic în felul lui, deoarece este prima mare
bancă americana, de talie internațională, care lansează o criptomonedă.
Care este acel mare avantaj pe care JP Morgan îl propune clienților
sai? Răspunsul este viteza, adică plățile internaționale se vor realiza mult
mai rapid, fără timpi de așteptare. Acest lucru presupune ca viitoarea
monedă să fie folosită de către marile corporații clienți JP Morgan și de
către trezoreria JP Morgan pentru a substitui dolarul american și a fi folosită
pentru plățile care folosesc devices-uri conectate prin internet.
În ce categorie se încadrează?
Întrebarea care se pune este dacă JPM Coin este într-adevăr o
criptomonedă, sau va fi doar o simplă monedă digitală.
Pornind de la definiția JPM Coin – o monedă digitală creată pentru

plăți instant, folosind tehnologia blockchain și care este legată de dolarul
american, tragem totuși concluzia că nu are volatilitate unei criptomonede.
Pe de altă parte, criptomonedele funcționează în sisteme deschise,
publice (este și unul dintre motivele care determină volatilitatea acesteia), pe
când JPM Coin va funcționa într-un sistem blockchain numit Quorum.
Acesta va necesita permisiunea și aprobarea JP Morgan pentru a îl accesa și
va putea fi folosit de către clienții băncii. Este exact aceeași distincție care
se făcea, nu cu mult timp în urmă, între internet și AOL.
Se pare totuși că Jamie Dimon separă ideea de criptomonedă de
folosirea tehnologiei blockchain, și o vede mai mult ca o stablecoin decât
criptomonedă.
Și totuși de ce JP Morgan o numește criptomonedă, mai ales după
volatilitatea acesteia la sfârșitul anului 2017? Pentru presă, imagine?
Este această monedă digitală o strategie de tip blue ocean, creează ea
o piață distruptivă? Mai mult ca sigur nu, poate fi definit mai degraba un
nou serviciu oferit clienților sai.
Sunt multe întrebări care se ridică în acest moment și mai mult ca sigur își
vor găsi un răspuns în viitorul apropiat.
Ce confirmă strategia adoptată de JPM Morgan?
Cert este faptul că, adoptarea tehnologie blockchain de către JP
Morgan și lansarea acestei monede digitale, nu face decât să confirme
următoarele:
- validează masivul potențial al tehnologiei blockchain. Sectorul
privat are un rol esențial în adoptare acestei tehnologii. Faptul că cea
mai mare bancă americană, ce deține asset-uri în valoare de 2,53
trilioane dolari și deservește milioane de clienți (atât micii companii,
da și mari corporații internaționale) introduce JPM Coin, nu face

decât să valideze uriașul potențial al tehnologiei blockchain.
- tehnologia blockchain are acum un spatiu de testare mult mai mare.
Deși JPM Coin va fi în anul 2019 doar în fază de testare și va fi
disponibil doar clienților instituționali, va cuprinde totuși un număr
de 27 milioane conturi.
- apariția JPM Coin poate dovedi în final că Bitcoin nu este o fraudă.
Deși în 2018 Jamie Dimon regretă declarațiile făcute în 2017,
criticele referitoare la tranzacționarea criptomonedelor rămân valide
la nivel speculativ. Crearea JPM Coin este mai degrabă o victorie a
tehnologiei blockchain, nu și a Bitcoin. Aceasta va rămâne în
continuare volatilă, nefiind legat într-un fel de asset-urile JP Morgan.
Și totuși, implicarea JP Morgan în tehnologia blockchain, nu va face
decât să crească încrederea consumatorilor în Bitcoin ca și
alternativă de tranzacționare.
- nu în ultimul rând, pasul făcut de JP Morgan în tehnologia blockain
este un semnal și o confirmare clară și către celelalte bănci, a
tendințelor curente în era digitală în ceea ce privește cerințele
consumatorilor: o viteză mult mai mare de tranzacționare și la
costuri mai reduse.
Bibliografie
Anthony, Scott D.; Johnson, Mark W.; Sinfield, Joseph V.; Altman,
Elizabeth J. (2008). Innovator's Guide to Growth - Putting Disruptive
Innovation to Work. Harvard Business School Press. ISBN 978-1-59139-
846-2.
Archibugi, Daniele; Filippetti, Andrea; Frenz, Marion (2013). "Economic
crisis and innovation: Is destruction prevailing over
accumulation?" (PDF). Research Policy. 42 (2): 303–
314. doi:10.1016/j.respol.2012.07.002.
Christensen, Clayton M. (1997). The innovator's dilemma: when new
technologies cause great firms to fail. Boston, Massachusetts, USA: Harvard
Business School Press. ISBN 978-0-87584-585-2.
Christensen, Clayton M. & Overdorf, Michael. (2000). "Meeting the
Challenge of Disruptive Change" Harvard Business Review, March–April
2000.
Christensen, Clayton M., Bohmer, Richard, & Kenagy, John. (2000). "Will
Disruptive Innovations Cure Health Care?" Harvard Business Review,
September 2000.
Christensen, Clayton M. (2003). The innovator's solution : creating and
sustaining successful growth. Harvard Business Press. ISBN 978-1-57851-
852-4.
Christensen, Clayton M.; Scott, Anthony D.; Roth, Erik A. (2004). Seeing
What's Next. Harvard Business School Press. ISBN 978-1-59139-185-2.
Christensen, Clayton M., Baumann, Heiner, Ruggles, Rudy, & Sadtler,
Thomas M. (2006). "Disruptive Innovation for Social Change" Harvard
Business Review, December 2006.
Daniele Archibugi, Blade Runner Economics: Will Innovation Lead the
Economic Recovery?, Social Science Research Network, January 29, 2015.
Eric Chaniot (2007). "The Red Pill of Technology Innovation" Red Pill,
October 2007.
How to Identify and Build Disruptive New Businesses, MIT Sloan
Management Review Spring 2002
Mountain, Darryl R., Could New Technologies Cause Great Law Firms to
Fail?
Mountain, Darryl R (2006). "Disrupting conventional law firm business
models using document assembly". International Journal of Law and
Information Technology. 15 (2): 170–
191. CiteSeerX 10.1.1.473.3109. doi:10.1093/ijlit/eal019. Archived
from the original on 2007-03-12. Retrieved 2006-08-30.
Tushman, M.L.; Anderson, P. (1986). "Technological Discontinuities and
Organizational Environments". Administrative Science Quarterly. 31 (3):
439–465. doi:10.2307/2392832. JSTOR 2392832.
http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2009-03/16_LUCIA_POPA_PALIU.pdf
https://www.oxfam.org/en/tags/inequality
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tehnologie
https://ro.toptipfinance.com/disruptive-innovation
https://institutuldemarketing.ro/inovatia-disruptiva-scurt-si-cuprinzator/
https://mindcraftstories.ro/index.php/2019/06/25/tehnologiile-inovatoare-
care-modeleaza-lumea/
https://carolinescornerblog.wordpress.com/2017/11/01/a-fi-sau-a-nu-fi-o-
tehnologie-disruptiva/
https://www.youtube.com/watch?v=kKQ5KwFwW_s#action=share
https://www.youtube.com/watch?v=_mhN1d768o8
https://start-up.ro/tehnologiile-disruptive-care-vor-afecta-domeniul-tau-de-
activitate/
https://toptrends.nowandnext.com/2018/03/12/table-of-disruptive-
technologies-innovation/
https://www.asw.ro/calitatea-disruptiva-a-inovatiei-tehnologice-cazul-tesla/
https://www.managerexpress.ro/idei-resurse/inovatie-companie-2/viitorul-
este-al-companiilor-disruptive.html
https://www.tion.ro/tion-itcom/inovatie-disruptiva-sau-concentrata-pe-
nevoile-pietei-49865/
https://www.asw.ro/statusul-business-urilor-mici-si-medii-in-2019-
oportunitati-zone-de-dezvoltare-si-amenintari/
https://www.asw.ro/html5-vs-flash-ce-trebuie-sa-stii-despre-lupta-dintre-
cele-doua-tehnologii/
https://www.dynamic-learning.ro/jpmorgan-coin-strategie/

00 CURS Tehnologii Disruptive

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

00 CURS Tehnologii Disruptive

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2 Tehnologii disruptive și globalizare în antreprenoriat

Tehnologii disruptive și globalizare în antreprenoriat 3

Capitolul 2. Tehnologiile și rolul lor în afacerile internaționale ...................................... 12

Capitolul 3. Tehnologii disruptive în afacerile internaționale ......................................... 19

Capitolul 4. Exemple de tehnologii disruptive în afacerile internaționale ..................... 54

1.1. Prezentarea conceptului de globalizare

În condiţiile lumii contemporane, participarea activă la diviziunea

Economia mondială nu mai reprezintă o simplă sumă de economii şi

definiţie asemănătoare este prezentată şi într-un raport din anul 1997 al

intinsecă a progresului şi evoluţiei civilizaţiei secolului XXI,

1.2. Internaţionalizarea afacerilor în contextul globalizării

Participarea activă la diviziunea internaţională a muncii reprezintă o

- un prim stadiu al dezvoltării internaţionale a afacerilor îl

montaj şi prelucrare până la implantarea completă, industrială şi

1.3. Efectele globalizării

Efectele benefice ale globalizării

de a descompune barierele dintre centrele financiare ale lumii. Obiectivul

fenomenele globalizării, în timp ce alții sunt uneori percepuți ca

2.1. Definirea și caracterizarea tehnologiilor

Tehnologia reprezintă ansamblul metodelor, proceselor, operațiilor

produs), destinată îndeplinirii funcțiunii produsului în cursul utilizării lui,

dezvoltarea și replicarea tehnologiei. Această componentă are ca

Figura 2.1. Scurt istoric al tehnologiilor

Tehnologiile din diferite sectoare sunt interdependente: progresele

2.2. Tehnologii industriale

Tehnologiile industriale sunt reprezentate (sau implică) de

- tehnologii care modifică un proces de producție sau un sistem de

2.3. Tehnologii avansate

Termenul "tehnologii avansate" sau "tehnologii de vârf" sau "high-

sofisticate, în special în domeniile electronicii și calculatoarelor (dar nu

caracterizate prin schimbări rapide și complexitate. Ciclurile de viață extrem

2.4. Selectarea tehnologiilor

Numărul mare de alternative tehnologice pentru o companie poate fi

3.1. Prezentarea conceptului de tehnologie disruptivă/inovație

Tehnologie disruptivă/Inovație perturbatoare reprezintă o

integreze inovația perturbatoare în modelele lor de afaceri au fost lăsate

Există mai multe puncte cheie despre tehnologiile disruptive și anume:

ceva este la fel de importantă ca noua tehnologie care ne permite

Companiile mari pot să dezvolte anumite bariere în calea

autonomă va putea apoi să aleagă clienții la care răspunde, să aleagă cât de

minicomputerelor pierzand, insa, startul pe piata computerelor personale si

3.2. Tehnologiile disruptive - tehnologii inovatoare care modelează

În urmă cu mai puțin de 20 de ani telefoanele mobile aveau ecran

chiar de domeniul SF, precum inteligența artificială, chirurgia robotică,

transformarea hidrogenului în combustibil, dar și despre fotosinteza

– pentru a stimula prezența la vot sau donarea de sânge, pentru a încuraja

Comisarul european pentru cercetare, știință și inovare, cu ocazia lansării

„Prin publicarea acestui raport, sperăm să contribuim decisiv la

3.3. Caracteristici ale tehnologiilor disruptive

Aspectele importante despre tehnologii disruptive/inovație

- proiectarea de noi experiențe și crearea de noi rezultate;

Ne-ar plăcea să credem că Inovaţiile Disruptive sunt acele idei care

aceasta nu este suficientă. E un proces mult mai complex - trebuie să fii, în

majoritatea consumatorilor, ce se întâmplă cu cei neglijaţi? Ce ar trebui să

Inovaţia disruptivă nu este şi nu a fost niciodată un proces rigid sau

Din cele spuse anterior se deduce astfel că Inovaţiile Disruptive sunt un

3.4. Când o tehnologie devine tehnologie disruptivă

Așa cum deja am specificat, tehnologia disruptiva este definită ca

si altora un scop, o schimbare, s-ar putea spune chiar o beatitudine, o stare

3.5. Fazele procesului disruptiv

Faza 1: Întreruperea: Când un produs, serviciu sau tehnologie nou/ă

In figura următoare sunt prezentate sintetic cele mai cunoscute

3.6. Additive manufacturing (AM)

In unele momente pot sa apara inovații tehnologice majore, care