Analiza dinamicii şi structurii activităţilor economico-sociale presupune măsurarea,

sistematizarea şi agregarea acestora, toate acestea realizându-se prin intermediul statisticii.

Statistica dezvoltându-se pe măsură ce activitatea economică şi socială a devenit mai
amplă, mai complexă şi mai vastă, fiind instrumentul principal al studierii activităţilor din
societate.
Cu ajutorul statisticii se pot realiza analize pertinente, sub aspect cantitativ, a
fenomenelor şi proceselor economico-sociale, lucru care oferă un suport riguros, ştiinţific
în fundamentarea deciziilor la nivel de conducere micro şi macroeconomică.
Pentru a definii cât mai bine rolul statisticii este nevoie a se face distincţie între
statistica teoretică şi cea economică.
Statistica teoretică oferă metodele cu ajutorul cărora se descriu relaţii şi tendinţe ce
se desfăşoară în colectivitate statistică. Aceste metode se referă la : gruparea, corelaţia şi
regresia, indicii, analiza seriilor cronologice, analiza dispersională etc.
Statistica economică face posibilă caracterizarea şi analiza fenomenelor şi a
proceselor economice şi sociale cu ajutorul unor indicatori statistici. Statistica economică
fiind strâns legată de teoria economică, de economia generală şi a diferitelor domenii de
activitate.
Statistica economică face posibilă transformarea conceptelor şi categoriilor
economice abstracte, în indicatori concreţi, care să ajute la luarea deciziilor, aceştia fiind
determinaţi pe baza datelor cu privire la colectivităţile statistice reale. Statistica economică
trebuie să ofere sistemului informational economic indicatori care să asigure o imagine cât
mai corectă a fenomenelor şi proceselor economice şi sociale.
Statistica economică dă posibilitatea efectuării de analize stastico-economice
definitorii în diagnosticarea sistemelor economico-sociale.
Analiza statistico-economica este o cale de studiere, cunoaştere şi interpretare a
activităţii economice la diferite niveluri de existenţă a acesteia, fiind o etapă absolut
necesară, esenţială în procesul decizional la orice nivel.
Analiza statistico-economică are atât caracter explicativ, atunci când se explică de ce
şi cum se derulează fenomenele şi procesele economice, cât şi caracter normativ , atunci
când fenomenele sunt analizate prin prisma a cum şi în ce fel trebuie să se modifice
realitatea economică.
 Descrierea și analiza rezultatelor activității economice a unei țări se realizează prin
intermediul unor agregate macroeconomice. Agregatele macroeconomice permit
caracterizarea unor aspecte esențiale ale economiei naționale , cum ar fi: potențialul
economic, structura economiei, rezultatele activității economice, eficiența economică,
nivelul de trai al populației, comerțul exterior etc.
Cu ajutorul acestor agregate sunt puse în evidență diferite aspect ale producției
materiale și servicii obținute într-o perioadă de timp de către agenții economici. Indicatorii
oferă posibilitatea caracterizării și analizei atât a mărimii cât și a structurii și dinamicii
producției naționale.
Indicatorii macroeconomici de rezultate, denumiți și indicatori globali, stau la baza
fundamentării politicii economice pe termen mediu și lung, aprecierii înfăptuirii acesteia și
adoptării deciziilor atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel microeconomic, prin
conținutul lor și prin elementele de cunoaștere pe care le oferă.
Indicatorii macroeconomici formează un sistem, care stă la baza caracterizării și
analizei lanțurilor esențiale ale economiei naționale și trebuie să satisfacă o serie de cerințe
absolut necesare, ale practicii economice, și anume asigurarea de informații și date statistice
care să ajute la caracterizarea și analiza.
Organizațiile internaționale folosesec adesea unii indicatori macroeconomici de
rezultate pentru definirea contribuției țărilor membre la finanțarea operațiunilor
organizațiilor internaționale.
În Sistemul Conturilor Naționale sunt determinați umătorii indicatori de rezultate din
economia națională: produsul intern, produsul national, venitul national, venitul disponibil
și venitul personal al populației.
Indicatorii macroeconomici de rezultate,calculați în Sistemul Conturilor Naționale,
sunt utilizați pentru realizarea unor comparații international cu privire la nivelul, structura
și dinamica diferitelor economii naționale. Astfel, produsul intern brut pe locuitor, produsul
national brut pe locuitor, venitul national pe locuitor, rata bruta a capitalului etc. sunt
indicatori utilizați mai mereu în evaluarea și compararea performanțelor economiilor
naționale.
 Cu ajutorul indicatorilor macroeconomici de rezultate se realizează o analiză
complexă și corectă, care permite stabilirea tendințelor ce se manifestă în evoluția
proceselor și fenomenlor economice, a interacțiunilor, a corelațiilor dintre acestea.
La nivel macroeconomic analiza statistică, are ca obiect de studiu, fenomenele și
procesele economico-sociale care au loc în economia națională, cu ajutorul unor agregate
macroeconomice ce arată aspectele esențiale ale economiei în ansamblul său. Cu ajutorul
acestor indicatori sunt evidențiate anumite aspect ale producției de bunuri materiale și
servicii obținute într-o anumită perioadă de timp de agenții economici, aceștia dând
posibilitatea caracterizării și analizei atât a mărimii, cât și a structurii și a dinamicii
producției naționale. Totodată, prin corelarea indicatorilor de rezultate cu alți indicatori
macroeconomici, se calculează și analizează eficiența valorificării potențialului economic la
nivelul economiei naționale, precum și elementele sale structurale.
Indicatorii macroeconomici de rezultate, denumiți și indicatori globali, stau la baza
fundamentării politicii economice pe termen mediu și lung, aprecierii înfăptuirii acesteia și
adoptării deciziilor atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel microeconomic, prin
conținutul lor și prin elementele de cunoaștere pe care le oferă.
Pe 16 aprilie 1948 a fost înființată Organizația Europeană de Cooperare
Economică(OEEC). Aceasta a fost creată cu scopul de a permite statelor europene să
gestioneze, în comun, ajutorul american atribuit în cadrul Planului Marshall.
În 1960 a devenit  Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică(OCDE).
Scopul urmărit de Comunitatea Europeană a fost acela de a stabili o mai mare apropiere
între statele membre, față de aceea care era specifică organizațiilor de cooperare.
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost prima comunitate
europeană.Ea a apărut la inițiativa lui Jean Monnet, președintele Organizației Naționale
a Planificării în Franța.
La 18 aprilie 1951 a fost semnat Tratatul instituind CECO pe o perioada de 50 de
ani. Înalta Autoritate și-a început activitatea sub președintele Jean Monnet.
În 2002, toate elementele de patrimoniu activ și pasiv au fost gestionate de Comisia
Europeană, fiind destinate cercetării. După închiderea lichidării, patrimoniul era denumit
Bunuri ale Fondului de Cercetare a Cărbunelui și Oțelului.
 În contextul Războiului din Coreea, Planul Pleven prevedea crearea Comunității
Europene de Apărare cu o armata europeană integrată, însă ideea a picat datorită
refuzului Adunării Naționale Franceze în 1954 datorită posibilității de reînarmare a
Germaniei.
 Convergenţa reprezintă unul din principalele repere ale strategiei integrării
europene.Termenul convergenţă este folosit pentru a caracteriza tendinţele de apropiere a
nivelurilor de dezvoltare a economiilor reale, sau procesul ajungerii din urmă a economiilor
avansate de către economiile sărace.
„De asemenea, problema convergenţei reale a stat în atenţia cercetărilor aplicative
în domeniul integrării europene, precum şi în atenţia autorităţiilor decizionale din
Uniunea Europeană, implicate în conducerea şi monitorizarea procesului de
integrare”(Iancu, 2008)
De aceea, studiile de convergenţă presupun „descrierea modului în care diferiţi
factori şi mecanisme economice, sociale şi politice acţionează sau concură la atenuarea
unor diferenţe sau decalaje dintre aceste entităţi.”(Iancu, 2006)
Obiectul studiilor de convergenţă este reprezentat de nivelul indicatorilor economici,
sociali, monetari, de performanţele financiare ale statelor membre ale U.E.,de asigurarea
reducerii decalajelor privind nivelul de dezvoltare.
Un obiectiv esenţial al integrării României la Uniunea Europeană este reprezentat de
convergenţa reală, care presupune: „înlăturarea decalajelor dintre România şi UE cât mai
rapid nu este posibilă numai prin forţele pieţei, întrucât aceste forţe conduc mai degrabă
la divergenţă şi polarizare.”(Ghizdeanu, 2010)

Fiecare ţară din UE este unică.Aceasta înseamnă, de exemplu că produsul intern brut
şi evoluţiile demografice pot fi foarte diferite de la o ţară la alta.Uniunea Europeana numără
508 milioane de locuitori, situându-se pe locul trei în clasamentul mondial al populaţiei,
după China şi India, şi are o suprafaţă de peste 4 milioane de km².
 Tabel 1 Suprafaţa ţărilor din Uniunea Europeană
Suprafaţa (1
Tara
000 km²)
Malta 0.3
Luxemburg 2.6
Cipru 9.3
Slovenia 20.3
Belgia 30.5
Ţările de Jos 41.5
Danemarca 42.9
Estonia 45.2
Slovacia 49
Croaţia 56.5
Letonia 64.6
Lituania 65.3
Irlanda 69.8
Republica
78.9
Cehă
Austria 83.9
Portugalia 92.2
Ungaria 93
Bulgaria 111
Grecia 132
România 238.4
Regatul Unit 248.5
Italia 302.1
Polonia 312.7
Finlanda 338.4
Germania 357.3
Suedia 438.6
Spania 506
Franţa 632.8
Suprafaţa
4463.6
totală
Sursa: Creaţie proprie, date de pe site http://ec.europa.eu/eurostat/data/database
 Figura 1. Suprafaţa Uniunii Europene
Sursa: Creaţie proprie, date de pe site http://ec.europa.eu/eurostat/data/database

Franţa este cea mai mare ţară din Uniunea Europeană, ce se întinde de la Marea
Nordului până la Marea Mediterană, având o suprafată totală de 632.800 km².Franţa este a
doua putere economică europeană şi a cincea putere economică mondială.Aceasta este
urmată de Spania cu 506.000 km², Suedia cu 438.600 km² și de Germania,Finlanda, Polonia
și Italia care au valori foarte apropiate.România, ocupă locul nouă având o suprafață de
238.400 km².

Statul Malta are o suprafaţă de 316 km², fiind unul dintre cele mai mici si mai dens
populate state din lume.Populaţia acestui stat se ridică la aproximativ 400.000 de locuitori
împărţiţi în şase insule.Densitatea populaţiei acestui arhipelag este una foarte ridicată,
ajungând la o valoare aproximativă de 1265 locuitori pe kilometru pătrat.Astfel, Malta este
ţara cu cea mai mare densitate din Europa şi a treia ţară ca densitate din lume.
 Creşterea PIB-ului la nivelul UE, (în preţurile actuale) a cunoscut o creştere începând
cu anul 2005 până în anul 2008, iar din 2009 PIB-ul a început să se reducă considerabil,
aceasta fiind o urmare a crizei economice declanşate.După cum putem observa în graficul
de mai sus, începând cu anul 2010, pib-ul a început să de redreseze uşor, într-un ritm mai
lent decat în primii ani.Aceasta creştere lentă a continuat până în anul 2013, urmând ca în
anul 2014, aceasta să cunoască o accelerare vizibilă, ajungând în anul 2014 la 13,9 trilioane
euro (13.900 miliarde euro) şi în 2015 la 14,6 trilioane euro (14.600 miliarde euro).
În zona euro (ZE-19) reprezintă 72,6 % din pib-ul la nivelul UE-28 în anul 2014,în
scădere de la 75,8% în anul 2009.
g
eo\ 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
time 004 005 006 007 008 009 010 011 012 013 014 015
E
uro
area
(19
countri 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
es) 5000 5800 7000 8400 8900 7800 8500 9200 9200 9500 9900 0700

Tabel 3.2 Nivelul PIB-ului în Zona Euro (19 state)

Sursa: Creaţie proprie, date de pe site http://ec.europa.eu/eurostat/data/database

Pentru a face comparaţii între ţări se va ţine cont de fluctuaţiile cursului de schimb
ale ţărilor membre ale Uniunii Europene, atunci când cifrele sunt convertibile într-o
monedă comună.
Programul European de Comparare reprezintă un program european (al Eurostat) al
cărui obiectiv este compararea în termeni reali a indicatorilor macroeconomici şi îndeosebi
a produsului intern brut.În cadrul acestui program se evaluează „ paritatea puterii de
cumpărare (PPC) care exprimă echivalenţa între nivelul preţurilor exprimate în aceeasi
monedă din diferite ţări.Astefel PIB şi componentele sale sunt convetite într-o monedă
comună cu PPC, acestea sunt valorificate la acelasi nivel de preţ şi deci reflectă doar
diferenţele între volumele de bunuri şi servicii achiziţionate în ţări.”(Bojeşteanu, 2009)
 Reprezentare grafică a PIB în Zona Euro (19 state)

Sursa: Creaţie proprie, date de pe site http://ec.europa.eu/eurostat/data/database

Putem observa în graficul de mai sus o creștere continua a pib-ului începând cu anul
2004 când se situa la valoarea de 25000 și până în anul 2008 când a ajuns la 28900. În anul
2008 a fost consemnat cel mai înalt nivel al creșterii economice, înregistrându-se o creștere
o produsului intern brut cu 8,8%, comparativ cu anul 2007.Anul 2009 este marcat de o
scădere drastică datorată declanșării crizei economice și financiare,care a avut o serie de
efecte defavorabile asupra creșterii economice globale și va avea consecințe politice,
strategice și sociale.Criza s-a extins foarte repede în toata Europa, iar la finele anului 2009
aceasta a început să-si diminueze efectele.
Astfel, creșterea economică va avansa cu 2% începând cu anul 2009 și cu 2,3% în
2010, după care s-a înregistrat un ritm mediu anual de 2% în perioada 2011-2012.Începând
cu anul 2013 produsul intern brut va cunoaste o creștere destul de mică, dar care va
continua până în anul 2015, ajungând la valoarea de 30700.
 Standardele de viaţă pot fi comparate raportând preţul unui pachet de bunuri şi
servicii la venitul din fiecare ţară, prin folosirea unei monede naţionale comune, numită
standardul puterii de cumpărare, prescurtat SPC.Comparând pib-ul pe ca de locuitor
exprimat în SPC obţinem o imagine de ansamblu a standardelor de viaţă din UE.Prin
această comparaţie se poate evalua nivelul de trai al fiecărei ţări.Poziţia relativă a fiecărei
ţări este raporatata la UE 28 care este stabilită la 100.Cea mai ridicată valoare s-a înregistrat
în Luxemburg, pe când cea mai mică valoare s-a situat în Bulgaria, Romania, având o
valoare sub jumătate din media UE-28.

Reprezentare grafică a mediei PIB exprimat în SPC

Sursa: Creaţie proprie, date de pe site http://ec.europa.eu/eurostat/data/database
Cifrele reprezentând SPC ar trebui utilizate în comparaţii între statele membre ale
U.E. în decursul unui an de zile şi nu pentru o perioadă mai mare de timp.Evoluţia acestor
cifre în ultimul deceniu,că a avut loc o convegenţă a nivelului de trai pe măsură ce mai
multe state au aderat la U.E. în 2004, în 2007, sau în 2013, apropiindu-se de media Uniunii
Europene, chiar daca criza economică a aparut.Uniunea Europeană depune eforturi pentru a
ameliora standardele de viaţă protejând mediul, încurajând crearea de noi locuri de muncă,
reducând disparităţile existente la nvel regional şi conectând regiuni izolate prin
dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere.

Diagrama mediei PIB exprimat în SPC

Sursa: Creaţie proprie, date de pe site http://ec.europa.eu/eurostat/data/database

Evoluţia PIB (SPC) în ţări dezvoltate

Sursa: Creaţie proprie, date de pe site http://ec.europa.eu/eurostat/data/database

Putem observa în graficul de mai sus, o analiză a pib-ului pe cap de locuitor exprimat
în SPC, în ţări dezvoltate şi chiar ţări foarte dezvoltate.Putem observa ţări precum
Luxemburg, Germania şi Austria care au depaşit media UE-28, altele precum Regatul Unit,
Irlanda, Franţa şi Belgia s-au apropiat de media UE-28, la un nivel mai mare sau egal cu
acesta.Pib-ul pe cap de locuitor a fost înregistrat în Luxemburg, unde în anul 2014 a fost
înregistrată cea mai mare valoare din toți anii începând cu 2003 până în 2014.Acesta a fost
mai mare decat dublul mediei la nivelul UE- 28, și această creștere a fost datorată unui flux
foarte mare de navetiști din țară, precum și din afara acesteia.

Privind mai în detaliu la aceste țări cu PIB-ul pe cap de locuitor relativ mare, există
astfel de țări cu un raport de cel puțin 50% mai mare decât media la nivelul UE-28.
Dintre aceste țări putem aminti: Slovacia,Suedia,Germania, Franța,Republica Ceha,
Țările de Jos, Austria,Danemarca.
PIB-ul real a scăzut cu 4,4 % în UE-28 în 2009, iar în Statele Unite s-a înregistrat o
scădere de 2,8 %. Redresarea la nivelul UE-28 a marcat o creștere cu 2,1 % a PIB-ului în
prețuri constante în 2010, urmată de o altă majorare cu 1,7 % în 2011; ulterior, PIB-ul a
scăzut cu 0,5 % în 2012, iar în 2013 nu s-a înregistrat nicio schimbare, înainte de revenirea
creșterii în 2014 (1,3 %). În zona euro (ZE-19), ratele de creștere corespunzătoare în 2010
și 2011 erau similare celor din UE-28, în vreme ce reducerea din 2012 a fost mai
pronunțată (-0,8 %) și s-a prelungit și în 2013 (-0,4 %), înainte ca în 2014 să revină o
creștere mai slabă (0,9 %) decât cea din UE-28 în ansamblu.
 Figura 3.12: Reprezentarea grafică a PIB-ului pe cap de locuitor (PPC),
Sursa: Creaţie proprie, date de pe site http://ec.europa.eu/eurostat/data/database

În UE, creșterea PIB-ului real a cunoscut variații considerabile atât în timp, cât și
între statele membre. După o reducere observată în 2009 în toate statele membre ale UE, cu
excepția Poloniei, creșterea economică a revenit în 2010 în 22 de state membre ale UE,
tendință care a continuat și în 2011, când s-a înregistrat o creștere a PIB-ului real în 24 de
state membre ale UE. În 2012 însă, această evoluție s-a inversat, întrucât un pic sub
jumătate (13) dintre statele membre au raportat o creștere economică, în timp ce în 2013
numărul acestora s-a ridicat la 17, iar în 2014 la 23 (dintre 28 pentru care există date
disponibile).
 Cele mai ridicate rate de creștere în 2014 s-au înregistrat în Irlanda (4,8 %), Ungaria
(3,6 %), Malta (3,5 %) și Polonia (3,4 %). În 2014, creșterea din Spania (1,4 %) a fost un
pic peste media UE-28 (1,3 %), aceasta fiind prima creștere anuală din economia spaniolă
înregistrată de după 2008. În timp ce, în 2014, creșterea PIB-ului din Portugalia (0,9 %) și
din Grecia (0,8 %) a fost sub media UE-28, pentru Portugalia, aceasta a fost prima creștere
anuală înregistrată de după 2010, iar pentru Grecia prima de după 2007. În 2014,
economiile cipriotă, italiană și finlandeză au scăzut pentru al treilea an consecutiv, în timp
ce în Croația a fost al șaselea an consecutiv de scădere a PIB-ului real: în trei dintre aceste
patru state membre, în 2014, scăderea a fost relativ mică, cu excepția Ciprului, unde PIB-ul
a scăzut cu 2,3 %.
Efectele crizei economice și financiare au dus la scăderea performanței generale a
economiilor statelor membre ale UE în decursul ultimilor zece ani. Ratele de creștere
anuale medii pentru UE-28 și pentru zona euro (ZE-19) în perioada 2004-2014 au fost de
0,9 %, respectiv de 0,7 %.
Cea mai ridicată creștere, măsurată cu ajutorul acestui indicator, s-a înregistrat în
Polonia (creștere medie de 3,9 % pe an) și Slovacia (3,8 % pe an), urmate de România
(2,7 %), Bulgaria, Letonia și Malta (câte 2,5 %). La polul opus, PIB-ul real în perioada
2004-2014 a scăzut la nivel global în Grecia, în Italia și în Portugalia.

BIBLIOGRAFIE
 1. Albu, L. (coordonator), Ghizdeanu, I., Iordan, M. – Viziunea asupra situaţiei la care ar
trebui să ajungă România în anul 2035, capitol în volumul “Strategia de dezvoltare a României în
următorii 20 ani”,Academia Română, Ed. Academiei Române, 2015
2. Andreica M. (2007) , Previziune Microeconomică, Editura Cibernetica MC, Bucureşti
3. Anghelache C., Capanu I., (2004), Statistică macroeconomică, Editura Economică,
București
4. Anghelache C., Isaic-Maniu A., Mitruț C., Voineagu V. , (2007), Sistemul conturilor
naționale,  Editura Economică, București
5. Anghelache C., (2014), România 2014: Starea economică pe calea redresării, Editura
Economică, București
6. Anghelache, C., Gheorghe, M., Voineagu, V. – Metode de măsurare şi analiză a inflaţiei,
Ed. Economică,Bucureşti, 2012, p. 249
7. Băcescu Cărbunaru A., (2009), Statistică Macroeconomică, Editura Universitară, București
8  Băcescu Cărbunaru A, Băcescu M.(1996), Macroeconomie aplicată-Teste,probleme și
rezolvări, Editura All,București
Bârgăoanu A., Examenul Schengen-În căutarea sferei publice europene,2011,Editura
Comunicare.ro, București
9. Caracota C. R., Caracota D.,(2007), Strategii de dezvoltare, Editura Universitară, București
Dinu M., Economia României-Întreprinderi mici și mijlocii-Cu ce ne integrăm?,Editura
Economică, 2002, București
10. Ghizdeanu, I. – Prognoza regională, Ed. Mustang, Bucureşti, 2010, p. 9-10
11.  Hîncu D., Ene N., (2003), Metode şi tehnici cantitative în administraţia publică, Editura
Lumina Lex, Bucureşti
12. Iacovoiu V.B. și colectiv,(2011), Instrumente și tehnici de analiză a stării economico-
finaciare  a firmei, Editura Karta Graphic, Ploiești
13. Iancu, A. (coordonator) – Convergenţă economică, Academia Română, Institutul de
Cercetări Economice,Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2008, p. 16
14. Iancu, A. – Problema convergenţei economice, Revista Economica nr. 4/2006, p. 5
15.  Lazăr M., Lazăr C., (2005), Previziune economică, Editura Universității Petrol – Gaze din
Ploiești
16.  Lazăr M., Lazăr C., (2012), Analiză Statistică-Economică, Editura Economică, București
 17.  Lazăr M., Lazăr C., (2012), ,,The impact of the economic crisis on the context of the new
methodological approaches’’, Economic Insights -  Trends and Challenges, Vol. LXIV, Nr. 3, Ploiești
18.  Lazăr M., Lazăr C., (2014), Previziune economică și financiară, Editura Corint
Educațional, București
19.  Spătaru L., (2004), Analiza economico-financiară. Instrument al managementului
întreprinderilor, Editura Economică, București
20.  Țițan E., Ghiță S., Trandaș C., (2000), Bazele Statisticii, Editura Meteora Press, București
21.  Anuarul Statistic al României, ediția 2011, Capitolul Conturi Naționale, precizări
metodologice, Institutul Național de Statistică, București, 2014
22. Anuarul Statistic al României, ediția 2011, Capitolul Conturi Naționale, precizări
metodologice, Institutul Național de Statistică, București, 2012
23.Breviarul Statistic „România în cifre”, secţiunea Conturi Naţionale , ediţia 2012, Institutul
Naţional de Statistică, Bucureşti, 2012
24.Raport privind situația macroeconomică pe anul 2016 și proiecția acesteia pe anii 2017-
2019, Guvernul Romaniei, Minsterul Finanțelor Publice, 2016
25.Ghizdeanu I. ,Articolul RFPC nr. 9/2015, Convergența reală și paritatea puterii de
cumpărare,2015
26. Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 2