Sunteți pe pagina 1din 180

WILLA ROBERTS

O sear`
pentru noi
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CORNELIA ALEXOI-SHILI
5 WILLA ROBERTS

ALCRIS
Romance
Capitolul 1

O seară frumoasă întâi țuică și mâ ncare.


– Ei, iat`-l…
B`rbatul care st`tea al`turi de Madeline la
balustrada vaporului \[i \ntoarse capul spre ea,
privindu-i cu aten]ie p`rul negru [i paloarea
obrazului de un oval perfect.
– Quebec… Cel mai \ngr`dit ora[ din toat`
America deNord.
– Da? \ntreb` fascinat` Madeline. Nu e
minunat?
– Poate s` par` a[a, pentru cineva care \l vede
pentruprima oar`, fu el de acord. Dar faptul c` e unic
din acest punct de vedere \]i poate spune cât de mult
ur`sc americanii [i canadienii conflictele ve[nice din
Europa.
Gânde[te-te la fort`re]ele din Anglia de nord [i de
sud, la cele din Germania, Fran]a, Austria sau Italia,
din timpul diverselor lor r`zboaie [i gânde[te-te c`
din toat` America de Nord, un singur ora[ s-a temut
c` are du[mani [i s-a \nconjurat de fort`re]e. |n
America, \n general, e o mentalitate complet
diferit`, surâse el.
Madeline privi spre zidurile \nalte care \
nconjurau ora[ul, atât de stranii \n lumina acestei
idei…
– E un castel, cl`direa aceea cu turnuri care se
vede?\ntreb` ea.
– Nu chiar un castel… E unul dintre cele mai
faimoase[i cu siguran]` unul dintre cele mai
romantice hoteluri din lume: Château Frontenac. A
fost mai \ntâi o fort`rea]`, construit` cu mult timp \n
urm`.
– Ah, mi-e ru[ine c` nu [tiu nimic despre toate
astea,r`spunse ea cu un zâmbet stingher.
– A fost construit \n secolul al optsprezecelea, \
n timpulr`zboiului de [apte ani, dintre Anglia [i
Fran]a, r`zboi care s-a dus nu doar \n Europa, ci [i \n
coloniile lor. Sper c` te vei sim]i bine \n Canada,
ad`ug` el cu un zâmbet cald [i plec`.
Madelinei \i p`ru foarte r`u c` nu [tia nimic
despre identitatea acestui b`rbat atât de interesant [i-
l urm`ri cu aten]ie \n timp ce se \ndep`rt`. Dar nici
7 WILLA ROBERTS

el nu [tia nimic despre identitatea ei, \[i spuse


Madeline \n gând. Dar poate c` nici m`car nu fusese
interesat de acest fapt.
O SEAR~ PENTRU NOI 8

Era doar sora Madeline Gill, care c`l`torea la


Montreal pentru a se angaja \n marele spital
Dominion [i faptul c` era acum la clasa \ntâi a
acestui vapor se datora doar generozit`]ii bogatei [i
inimoasei doamne Sanders.
Dup` moartea tat`lui ei, amintirile deveniser` prea
dureroase pentru toat` familia, a[a c` imediat dup`
funeralii, sora ei vitreg`, Clarissa, \ntreb` cu toat`
sinceritatea:
– De ce nu emigr`m undeva departe de-aici?
Poate \n
Canada…
– De ce Canada? \ntreb`, uimit`, Madeline.
– P`i, ezit` ea, n-am spus nim`nui pân` acum,
darinten]ionez s` m` c`s`toresc cu un medic
canadian foarte cunoscut [i atunci m-am gândit c`…
– Oh, spuse \n culmea surprizei Enid, mama
vitreg` aMadelinei, care era ca \ntotdeauna foarte
surprins` de deciziile pupilei ei, Clarissa. Cine e
acest domn, iubito? Cum se nume[te? continu` ea
cu \ntreb`rile, privindu-[i lung fiica adorat`.
9 WILLA ROBERTS

– Cred c` \]i imaginezi c` e pu]in mai \n vârst`


decâtmine, r`spunse Clarissa, dar e foarte atractiv,
cu toate c` e extrem de arogant.
– Cât de \n vârst`? \ntreb` repede Enid.
– Treizeci [i doi…
– Dar e foarte tân`r. E surprinz`tor c` e atât
decunoscut la vârsta lui, spuse Madeline, obi[nuit`
cu lumea medical` [i problemele ei.
– Da, dar… este… Cred c` Madelinei \i va face
pl`ceres` lucreze \ntr-un mare spital canadian, spuse
Clarissa, privind spre mama ei. Cred c` ar fi foarte
pl`cut s` v` am pe amândou` aproape… Nu m-
a[ sim]i str`in`, acolo, a[a.
– Nu [tiu dac` sunt \n stare s` suport o
schimbare atâtde drastic`, spuse Enid. Sunt mai
b`trân` decât voi [i simt c` r`d`cinile mele sunt aici.
– Dac` vei veni \n vizit` [i vei sta mai mult, [i
eu [iMadeline am fi foarte bucuroase. Poate \]i va
pl`cea [i vei r`mâne, totu[i.
– Clarissa, draga mea, n-am spus c` sunt de
acord,r`spunse Madeline cu un zâmbet. Nici eu nu
prea sunt \ncântat` de ideea de a emigra.
O SEAR~ PENTRU NOI 10

– Po]i sta doar un an, atunci, Madeline, \]i va


prindefoarte bine s` lucrezi un an \ntr-un spital atât
de mare spuse, impacientat`, Clarissa. Nu cred c`
vrei s` r`mâi la All Souls toat` via]a ta.
Nu, categoric, nu asta era ceea ce-[i dorea, se
gândi Madeline.
– M` voi gândi la propunerea ta. Nu vei pleca
foarterepede, nu-i a[a? \ntreb` Madeline.
– Ei bine, ezit` Clarissa, c`reia \i pl`cea \
ntotdeauna s`-[i pun` foarte repede planurile \n
aplicare, a[ vrea s` [tiu cât mai curând ce decizie ai
luat.

***

|n urm`toarele s`pt`mâni, Madeline se interes` de


bilet la diferite agen]ii [i a[tept` nout`]i \n leg`tur`
cu logodna Clarissei.
O tenta o experien]` de un an \ntr-un spital mare
[i nu \nc`pea nicio discu]ie c` era foarte atras` [i de
c`l`torie.
11 WILLA ROBERTS

Studie o mul]ime de ghiduri cu privire la


aceast` ]ar` [i \n cele din urm` hot`r\ c` i-ar pl`cea
foarte mult s` vad` acele locuri.
Clarissa lu` leg`tura cu mai multe spitale
importante din Montreal, unde urma s` locuiasc` \
mpreun` cu so]ul s`u [i dup` mai multe \ncerc`ri,
reu[iser` s` ob]in` pentru Madeline un stagiu de un
an, ca sor` medical`, la spitalul Dominion.
Enid fusese entuziasmat` de aceast` reu[it`, iar
pentru ea aranjase s` se mute la unul din fra]ii ei, pe
coasta de sud.
– |mi ve]i lipsi foarte mult amândou`, spuse
Enid, darsunt fericit` pentru voi. Voi veni s` v` v`d,
la un moment
dat…
Dup` câteva zile, \ns`, Clarissa le anun]` c` nu se
mai c`s`tore[te cu Nat Lanyon, din Canada, pentru
c` leg`tura ei cu un b`rbat din Anglia, un anume
Gerald Maine, luase o \ntors`tur` absolut nea[teptat`
[i se vor c`s`tori \n curând.
– {tiu c` pare de ne\n]eles, dar dup` ce \l ve]i
cunoa[tepe Gerald, v` ve]i convinge c` am avut
dreptate s` iau aceast` hot`râre, le spuse ea. Vom
O SEAR~ PENTRU NOI 12

avea luna de miere la Paris. Regret c` nu voi avea o


ceremonie de c`s`torie foarte sclipitoare, dar n-ar fi
fost posibil, \n niciun caz, la atât de scurt timp dup`
moartea tat`lui meu. Gerald va pleca la Paris \ntr-o
c`l`torie de afaceri [i ar fi fost absurd s` nu profit`m
aceast` ocazie pentru a ne face acolo luna de miere.
|n]elege]i, iubitelor, nu-i a[a? |mi pare foarte r`u
pentru bietul Nat, dar i-am spus c` mai bine ne
desp`r]im acum, decât mai târziu.

***
Desigur c` \n]eleseser`. Era modul dintotdeauna
al Clarissei de a-[i aranja via]a, f`r` a se gândi prea
mult la ceilal]i.
– Ah, \mi pare atât de r`u pentru bietul Nat,
spuseEnid.
– Da, din descrierea Clarissei e un om foarte
serios,care cu siguran]` a fost afectat de aceast`
hot`râre a logodnicei sale.
– Draga mea, e adev`rat, dar, \n fond, astfel de
lucrurise \ntâmpl` foarte des \n via]`, r`spunse Enid.
|mi pare r`u [i pentru tine c` nu mai po]i merge,
13 WILLA ROBERTS

pentru c` am v`zut c` te ata[ase[i foarte mult de


aceast` idee.
– Dar eu voi merge, r`spunse Madeline,
foartehot`rât`.
– F`r` s` fii \nso]it` de Clarissa sau de
altcineva?
– Bine\n]eles. |mi fac acest plan de câteva
s`pt`mâni [in-am de gând s` renun] la el.
– Dar acest plan fusese f`cut \n ideea c` vei
pleca\mpreun` cu sora ta, care ar fi avut acolo
propria ei cas` [i a]i fi locuit \mpreun`, protest`
Enid.
– Da, dar nu voi da \napoi. Mi-am f`cut
propriile meleplanuri [i nu m` voi l`sa descump`nit`
de oscila]iile Clarissei. Regret foarte mult c` nu va
fi [i ea acolo, dar eu voi pleca oricum.
Dup` ce se \ntorsese din luna de miere, Clarissa
veni s` le viziteze \mpreun` cu proasp`tul ei so] [i,
de[i nu comentase nimic \n acest sens, Madeline
constat` c` \i displ`cea foarte mult Gerald Maine.
Clarissa \ns` p`rea foarte mul]umit` de alegerea
f`cut`.
O SEAR~ PENTRU NOI 14

– Am fost destul de \ngrijorat` când am aflat


dehot`rârea ta de a pleca totu[i, \n Canada dar poate
e mai bine s` schimbi [i tu ceva \n via]a ta.
Madeline fusese mul]umit`, \n general, de munca ei
la
All Souls, dar imediat ce studie posibilitatea de a
lucra \ntr-un spital mult mai important, se sim]i
atras` de aceast` nou` posibilitate [i acum abia
a[tepta s` fac` aceast` c`l`torie [i s` aib` aceast` nou`
experien]`.
– Da, te \n]eleg, draga mea, spuse Clarissa [i
habar n-aice am aranjat pentru tine… Vei c`l`tori la
clasa \ntâi, cu Empress of Dunedin [i totul este deja
pl`tit.
– Dar, r`spunse Madeline \ncurcat`, deja mi-
amrezervat biletul de avion [i m-am gândit s`-mi
pl`tesc singur` drumul.
– Ei bine, n-o vei face. N-are niciun rost s` dai
ni[tebani \n plus când totul e deja pl`tit pentru
c`l`toria ta. Dup` ce m-am \ntors din luna de miere,
l-am vizitat pe fostul meu [ef, Morton Sanders, care
mi-a spus c` va pleca la Montreal pentru afaceri de
familie. El e pe jum`tate canadian, [tii deja… Va
15 WILLA ROBERTS

pleca \mpreun` cu mama sa, care nu st` foarte bine


cu s`n`tatea, [i avea nevoie de o sor` medical` care
s-o \nso]easc` pe timpul acestui voiaj. M-am gândit
imediat la tine. Lucrurile s-au legat perfect, nu-i
a[a?
– Nu, spuse foarte categoric Madeline. Vroiam
s` pleccu avionul [i n-am niciun chef s` petrec o
s`pt`mân` \ngrijind o invalid`.
– Draga mea, nu e chiar a[a. Femeia e doar pe
jum`tateinvalid`. Poate fi o c`l`torie foarte
interesant`. E o oportunitate minunat`.
– Ce le-ai spus despre mine?
– Le-am spus c` \n mod sigur vei fi de acord.
Dinpunctul meu de vedere, a fost o \ntâlnire
providen]ial`.
– Dac` ar fi fost cu adev`rat bolnav`, a[ fi
fostbucuroas` s` o ajut, dar probabil e o persoan`
foarte nervoas`, care m` va transforma \ntr-o
lunatec`.
Apoi, brusc, Madelinei \i veni alt` idee.
– Bine, dac` totul a fost deja pl`tit, atunci voi
pleca\mpreun` cu ei [i voi amâna biletul de avion pe
care-l vei folosi tu, pentru a-mi face o vizit`.
O SEAR~ PENTRU NOI 16

– Am fost sigur` c` vei vedea pân` la urm`


avantajeleacestei c`l`torii, spuse Clarissa cu bucurie.
Iat` num`rul de telefon al lui Morton Sanders.
Madeline avusese oricum de gând s` plece la
Londra \n urm`toarele zile pentru a face ultimele
aranjamente legate de biletul de avion, a[a c` mai
târziu seara, \l sun` pentru a stabili o \ntâlnire cu el.
|i r`spunse un tân`r, a c`rui voce \i stârni un
interes foarte mare, de[i n-ar fi putut spune exact, de
ce.
– Voi fi extraordinar de fericit, dac` vei c`l`tori
cu noi,domni[oar` Gill, spuse el. Mama mea nu e
ceea ce se cheam` \n mod obi[nuit o persoan`
bolnav`, dar are accese de dureri de cap destul de
des, [i \n momentele acelea este \ntotdeauna foarte
aproape de un colaps pe baz` nervoas`. Dac` vei fi
cu noi, voi fi mult mai lini[tit din acest punct de
vedere.
Vocea lui era atât de pl`cut`, \ncât Madeline se
bucur` imediat de sugestia Clarissei de a-i ajuta.
– Are o voce foarte frumoas`, \i spuse
MadelineClarissei, dup` ce \ncheie convorbirea.
17 WILLA ROBERTS

– Nu [tiu dac` el ar lua asta ca pe un


compliment, râseClarissa, dar este \ntr-adev`r un
b`rbat deosebit [i are altceva foarte important care \l
define[te.
– Ce anume?
– Vei vedea când v` ve]i \ntâlni. A fost \
ntotdeauna unb`rbat care a avut foarte mult succes
[i asta \l face s` fie foarte plin de el.
Nu are \ncredere \n nimeni [i \n nimic \n afara lui
\nsu[i.
– Asta nu sun` \n favoarea mea, spuse
Madeline.
– Sper c` va fi altfel cu tine, v`zând cât de
special` e[ti.Mama lui e foarte geloas` pe orice
femeie, dar cred c` va fi foarte politicoas` [i cald` cu
tine.
Madeline ar fi vrut acum s` spun` c` nu mai
accept` oferta lor, dar era deja prea târziu s` mai dea
\napoi.
Astfel, ajunsese \n Londra peste câteva zile [i
avusese prima ei \ntâlnire cu Morton Sanders.
Asta se \ntâmplase cu dou` s`pt`mâni \n urm` [i
Madelinei \i era extrem de greu, acum, \n timp ce
O SEAR~ PENTRU NOI 18

privea \n dep`rtare, de la balustrada vaporului, s`


spun` dac` fusese un noroc sau nu.
|n acea diminea]`, \n care \l \ntâlnise \n casa sa
luxoas` din Londra, Morton Sanders \i f`cu o
impresie foarte pl`cut`.
Era un b`rbat \nalt [i bine f`cut, cu o fa]`
inteligent` [i o gur` extrem de senzual`. |n]elesese
imediat de ce Clarissa \i vorbise despre el ca despre
o persoan` extrem de arogant`.
|i vorbise despre mama lui cu o cordialitate destul
de rece [i Madeline se bucur` \n acel moment c` nu
va avea de-a face prea mult cu el, \n mod direct.
Doctorul care venise s-o vad` pe doamna
Sanders cu pu]in timp \naintea ei, ]inuse, dup`
vizita f`cut` bolnavei, s` vorbeasc` \ntre patru ochi
cu ea.
– Nu este un caz foarte u[or, domni[oar`, a[a
c` veiavea ocazia s`-]i dovede[ti cuno[tin]ele. E
vorba de o tulburare neurologic` destul de
profund` [i durerile de cap sunt foarte serioase.
Dar, \n acela[i timp, doamna Sanders este o
persoan` foarte pl`cut`, care \ncearc` din r`sputeri
s`-[i \nving` boala. Oricum, e un angajament
19 WILLA ROBERTS

pentru doar o s`pt`mân`, \ncheie el, filozofic. |n


toate aceste cazuri, e greu de spus cât e cu adev`rat
boal` [i cât ipohondrie.
– Nu mai am de ales, spuse Madeline.
Morton Sanders fu foarte amabil cu ea \n timpul
acestei vizite, astfel c` \i mai \nt`ri pu]in
speran]ele c` totul va decurge cât se poate de bine.
– Sunt foarte fericit c` ne vei \nso]i \n aceast`
c`l`torie,domni[oar`, spuse el, cuprinzându-i cu
delicate]e degetele. Vom avea un voiaj pl`cut, cu
siguran]`.
Dup` asta, stabiliser` c` se vor vedea la vapor [i o
\ntreb` dac` \i era dificil s` ajung` la timp din
Yorkshire.
Nu-i fusese tocmai u[or s` ajung` la timp, dar cu
toate acestea ajunsese prima. |[i luase la revedere
cât putu de repede de la to]i cei care o \nso]iser`,
gr`bit` s` se vad` cât mai curând \mbarcat` pe
transatlanticul uria[ care se preg`tea de plecare.
Locurile care le fuseser` rezervate ei [i familiei
Sanders, o surprinser` prin elegan]a lor, de[i se
a[tepta \nc` dinainte la ceva extrem de deosebit.
O SEAR~ PENTRU NOI 20

Era absolut entuziasmat` [i când doamna


Sanders sosi la bra]ul unei stewardese, Madeline o \
ntâmpin` cu un zâmbet larg.
Doamna Sanders nu-i zâmbi \ns`, [i ochii ei reci
[i surprin[i o convinser` pe Madeline c` era
nemul]umit` de ea.
– Sor`, spuse ea cu aceea[i r`ceal` \n glas, de ce
nu e[ti\n uniform`?
– Dar doamn` Sanders, spuse Madeline cu
c`ldur` [i\ng`duin]`, nu mai lucrez la All Souls, [i
pân` nu m` voi angaja la spitalul din Canada…
– Toate aceste lucruri nu m` intereseaz` pe
mine. Aifost pl`tit` foarte scump pentru a m` \nso]i \
n calitate de sor` medical`. Vreau s` ar`]i ca o sor`
medical`.
– N-am \mbr`c`mintea pe care o voi purta la
spitalulDominion, r`spunse calm Madeline, de[i
obrajii i se \nro[ir` de enervare, dar am câteva
lucruri albe pe care le pot \mbr`ca.
– {i bonet`, sper.
– {i bonet`, spuse Madeline, mul]umind cerului
c`luase câteva cu ea de la All Souls, pur [i simplu
din sentimentalism.
21 WILLA ROBERTS

– Foarte bine, spuse ea [i intr` \n cabina ei,


l`sând-o peMadeline cu sentimentul c` era o
servitoare din epoca victorian`, care omisese s`-[i
pun` [or]ul.
Madeline \n]elesese \ns` exact fenomenul, [tia c`
pacienta ei se sim]ea \n siguran]` doar dac` [tia c`
are \n preajm` un cadru medical [i, \n acest caz,
uniforma o ajuta foarte mult. Spre deosebire de
doamna Sanders, fiul ei se purta foarte atent cu ea [i
Madeline \[i d`du seama \nc` de la \nceput c` e
interesat de persoana ei nu numai din punct de
vedere profesional.
Instinctul \i spunea, \ns`, c` era mai bine din
partea ei s`-l p`streze pe Morton Sanders la distan]`,
chiar [i când mama sa nu era de fa]`.
|ntr-una din seri, obosit` de purtarea uniformei,
Madeline se retrase mai devreme \n cabina sa [i se
schimb`, cu gândul de a ie[i pu]in pe punte.
Se \mbr`c` \ntr-o rochie gri, din voal, \[i puse un
[al de m`tase ro[u, unul dintre darurile f`cute de
Enid la plecare, [i ie[i pe punte. Un timp st`tu lâng`
balustrad`, urm`rind cum intr` \n lumin`, pentru a
disp`rea apoi \n umbr`, perechile de diferite vârste.
O SEAR~ PENTRU NOI 22

Pentru prima oar` o cuprinse un sentiment de


singur`tate atât de accentuat, \ncât \[i propuse s`
stabileasc` rela]ii cu oamenii pe care-i \ntâlnea pe
punte.
Atunci \l v`zu, venind direct spre ea, pe Morton
Sanders.
Madeline sim]i c`, de fapt, \n mod incon[tient, \l
a[teptase. |i era \ns` atât de ru[ine de aceast`
descoperire, c` se \ndep`rt` imediat de locul \n care
era, cu pa[i foarte gr`bi]i, negândindu-se \ncotro se \
ndreapt`.
Drumul se \nchise cu o scar` [i Madeline \ncepu
s` urce \n fug`, dar se \mpiedic` \n rochia lung`
aproape imediat [i s-ar fi rostogolit cu siguran]`
dac` n-ar fi prins-o un b`rbat care urcase imediat
dup` ea.
– De cine vroiai s` scapi? spuse el amuzat.
– Nu, nu, spuse ea, nu tocmai. Doar c` nu
vroiam s` fiuv`zut`…
– Dar ce noroc c` eu te-am v`zut… Hai s`
privimstelele [i s`-mi vorbe[ti despre tine, aproape
c` ordon` el, dar Madeline primi invita]ia ca pe un
compliment. De ce nu te-am mai v`zut pân` acum?
23 WILLA ROBERTS

E[ti vreun fotomodel celebru, sau ceva de genul


`sta?
B`rbatul nu era foarte \nalt, dar avea un corp bine
cl`dit [i o fa]` extrem de atr`g`toare.
– Nu, nu… sunt…
Madeline ezit`, gândindu-se s` nu fie generoas`
cu informa]iile despre identitatea ei.
– C`l`toresc \mpreun` cu [eful meu [i cu mama
lui,astfel c` sunt, \n cea mai mare parte a timpului,
cu ei.
– Atunci e cu adev`rat un p`cat s`-]i irose[ti
pu]inultimp liber stând singur` pe puntea de sus a
vasului, \n rochia asta superb`, \n loc s` intri \n sala
de dans, spuse el, \n timp ce de undeva se auzeau
sunetele muzicii.
– |n primul rând, pentru c` nu cunosc pe nimeni
cucare a[ putea s` merg s` dansez.
N-am avut pân` acum [ansa s` fac nicio
cuno[tin]` pe vas [i…
– Atunci, s` mergem acum, \i spuse el \
ntinzându-imâna. Vino s` dansezi cu mine.
Madeline ezit`, mai \ntâi pentru c` nici m`car nu-i
[tia numele, dar invita]ia fusese f`cut` cu atâta
O SEAR~ PENTRU NOI 24

c`ldur` \n glas, \ncât \n cele din urm` se hot`r\ s`-l


urmeze.
Se sim]iser` extraordinar \mpreun` [i râseser` [i
dansaser` pân` când se stinseser` ultimele acorduri.
Fusese cel mai frumos moment al c`l`toriei,
pentru c`, de altfel, nu mai avusese niciun alt prilej
s` se distreze.
Se \ntoarse \n cabina ei, se \mbr`c` la loc \n
uniforma de sor` [i intr` s` vad` dac` doamna
Sanders mai avea nevoie de ceva, \nainte de
culcare.
Mâine vor ajunge la Montreal [i se vor desp`r]i,
se gândi Madeline, a[a c` era unul din ultimele
ordine pe care trebuia s` le mai \ndeplineasc`.
Regreta totu[i pu]in c` nu se apropiase de Morton
Sanders \n timpul acestui voiaj.
Ie[i din cabina ei, vrând s` mearg` la doamna
Sanders, dar chiar atunci pe punte \[i f`cu apari]ia
Morton, care se \ndrept` spre ea cu un zâmbet foarte
ciudat [i provocator. – Ei, ne apropiem de sfâr[itul
c`l`toriei, spuse el.
Mâine vom fi la Montreal.
– Da, dup`-amiaz`, din câte am auzit.
25 WILLA ROBERTS

– {tii, spuse el brusc, a[ fi vrut s` te v`d mai


mult \ntimpul acestui voiaj, domni[oar` Gill.
– Dar m-a]i v`zut aproape tot timpul.
– Nu, te-am v`zut doar \n calitate de sor`
medical`, darsunt sigur c` e[ti mult mai interesant` \
n particular.
– Nu a fost nicio [ans`. Mama dumneavoastr`
este \ntr-adev`r bolnav`.
– {tiu.
– I-am propus s` mearg` \ntr-un spital, când
ajungem.
– Da? {tiu c` la Dominion sunt câ]iva
speciali[ti foartebuni \n problemele ei.
– Atunci, doamna Sanders se va interna \n
spitalul \ncare voi fi angajat` eu?
– Da, \ntr-un salon privat. Voi veni foarte des
s` o v`d.
– Da, va fi cel mai bine pentru dumneaei.
– Te voi c`uta [i pe dumneata, spuse Morton
Sanders.
– Dar eu voi fi angajat` acolo, poate voi trece s-
o v`d [ipe mama dumitale, dar voi fi foarte ocupat`
[i cu ceilal]i pacien]i.
O SEAR~ PENTRU NOI 26

– Da, \n]eleg asta, dar vei avea [i timp liber, a[a


c` spers` ne cunoa[tem mai bine.
– Trebuie s` o v`d pe mama dumneavoastr`
acum,spuse Madeline, foarte \ncurcat`.
|n timp ce se preg`tea s` intre \n cabina doamnei
Sanders, prietenul ei cu nume necunoscut trecu u[or
pe lâng` ei [i d`du u[or din cap, \n semn de salut.
– Ai avut un program foarte \nc`rcat, dar ai
reu[it,totu[i s`-l corupi pe unul dintre cei mai mari
[efi de la Dominion.
– Nu \n]eleg, spuse Madeline.
– Nu [tiai? Nu [tiai cine e?
– Nu.
– E Nat Lanyon, unul dintre cei mai str`luci]i
doctoride la Dominion. E logodit cu sora ta, nu-i
a[a?
Capitolul 2

Nat Lanyon!
Dumnezeule, \[i spuse Madeline, cum putuse sora
sa s` renun]e la un asemenea b`rbat [i s` se
c`s`toreasc`, \n schimb, cu acel insipid Gerald
Maine?
–Deci, chiar nu [tiai cine e? \ntreb` amuzat
MortonSanders.
–Nu.
–{i nici el nu [tie cine e[ti tu?
–Nu.
–Interesant, spuse el.
Dup` câteva minute, singur` \n cabina sa,
Madeline reflect` la aceast` situa]ie. Se \ntreb` dac`
nu era cumva mâna Clarissei \n faptul c` se afla pe
acela[i vapor cu Nat.
Oricum, de unde crezuse c` se va sim]i singur` la
Dominion, constata acum c`-l va avea acolo pe
singurul b`rbat cu care dansase pe vas, \n calitate de
coleg, pe doamna Sanders ca pacient` [i pe Morton
ca vizitator.
O SEAR~ PENTRU NOI 28

Madeline râse \nfundat. Crezuse c` n-o va mai \


ntâlni niciodat` pe doamna Sanders [i pe fiul ei.
Asta e via]a, \[i spuse ea. Dar dac` \l va \ntâlni pe
Nat pân` vor ajunge la Montreal, \i va spune c`
urma s` fie angajat` la Dominion. Nu-i va pomeni \
ns` nimic de sora sa vitreg`, \[i promise Madeline.
Leg`tura lui cu Clarisse f`cea parte din via]a lui
personal` [i era mai bine ca ea s` nu-[i lege numele
de o experien]` atât de umilitoare pentru el.
Oprirea \n Quebeck nu dur` foarte mult, astfel
c`, \n timp ce razele de soare ale miezului de zi se
oglindeau \n apele râului St. Lawrence, piscurile
muntelui Royal, de la care venea [i numele ora[ului
Montreal, se [i z`rir` la orizont.
Madeline era mult mai emo]ionat` decât \[i \
nchipuise vreodat`.
Montrealul nu era poate la fel de interesant din
punct de vedere istoric cum era Quebecul, dar era
unul din cele mai atractive ora[e ale Americii de
nord, datorit` influen]ei anglo-franceze specifice.
|n plus, avea s` fie locul \n care va locui timp de un
an.
29 WILLA ROBERTS

|n timpul ultimelor ore petrecute la bord, doamna


Sanders, care confunda \ndatoririle pe care le avea o
sor` medical` cu cele ale unei servitoare, \i d`du atât
de multe treburi de f`cut, c` pur [i simplu
debarcarea ajunsese \n ochii ei pe plan secund.
Preg`tirea fusese totu[i terminat` la timp [i
Madeline ie[i plin` de veselie, \mpreun` cu doamna
[i domnul Sanders pe culoarul care ducea la biroul
pentru prezentarea documentelor. Dup` o lung`
a[teptare, totul fu rezolvat cu bine [i ie[ir` \n afara
portului.
Hot`râr` ca taxiul s` \i duc` mai \ntâi la hotelul \n
care era cazat` familia Sanders, urmând ca dup`
aceea Madeline s` fie dus` la adresa care o interesa.
Când ajunseser` aproape de centrul ora[ului,
doamna Sanders \i adres` Madelinei un zâmbet
foarte cald [i amabil, pe care de obicei \l avusese
doar pentru fiul ei pân` atunci:
– }i-a spus Morton c` m` voi interna la
Dominion câtde curând posibil?
– Da. Sper c` v` ve]i reveni cât de curând
cutratamentul de acolo, spuse Madeline cu
amabilitate.
O SEAR~ PENTRU NOI 30

Imediat dup` aceea, sosir` la hotelul \n care aveau


camerele rezervate [i, \n timp ce erau coborâte
bagajele, doamna Sanders \i strânse mâna cu c`ldur`
[i-i spuse cu o amabilitate nea[teptat`:
– |]i mul]umesc foarte mult, draga mea, m-ai
f`cut s`m` simt foarte confortabil \n timpul acestei
c`l`torii.
Madeline r`spunse doar cu un la revedere, \nso]it
de un zâmbet prietenesc.
– Sper c` nu vei uita s`-]i faci ceva timp liber
pentru ate putea vedea câteodat` \n afara serviciului,
\i spuse Morton, prinzându-i mâinile \ntr-ale lui.
– Voi \ncerca, [opti Madeline, dar regret`
imediat c`\ntre ei se instal` acest aer conspirativ.
Totu[i, doamna Sanders nu d`du niciun semn c`
ar fi observat ceva [i Madeline \nchise portiera dup`
ea, iar taxiul \[i continu` drumul.
Taximetristul \ntoarse imediat capul spre ea [i o \
ntreb` \n francez` dac` venea din Anglia.
Abia atunci realiz` Madeline cu adev`rat c`
descinsese \ntr-un ora[ cu o limb` diferit` de cea
vorbit` de ea.
31 WILLA ROBERTS

Totu[i, franceza ei era destul de fluent` [i, de[i nu


mai vorbise \n acast` limb` de foarte mul]i ani, \[i
g`si cu destul` u[urin]` cuvintele, astfel \ncât \ncepu
s` explice c` venea din nordul Angliei [i se afla
pentru prima oar` \n Canada.
Atunci, taximetristul se angaj` \n prezentarea
locurilor pe lâng` care treceau, strecurând printre
cuvintele franceze [i câteva \n limba englez`.
Oricum, ora[ul era extrem de interesant [i
Madeline era entuziasmat`.
Apoi, intrar` pe un bulevard foarte larg [i [oferul \
i explic` faptul c` se apropiau de spitalul Dominion.
Madeline se temu pentru o clip` c` sosirea ei la
acea or` la spital ar putea fi considerat` inoportun`.
Ajunser` \n fa]a spitalului [i Madeline fu uimit`
de contrastul extraordinar dintre aspectul vechi [i
pu]in deprimant al spitalului All Souls la care
lucrase pân` atunci [i fa]ada luxoas` a
Dominionului.
|n`untru, \ns`, \[i spuse ea, era probabil aceea[i
atmosfer`. Acelea[i speran]e, acelea[i temeri,
acelea[i drame.
O SEAR~ PENTRU NOI 32

Taxiul opri \n fa]a intr`rii principale, [i Madeline


privi o clip` cu nelini[te forfota din marele hol.
Dup` câteva clipe, ap`ru unul dintre portari [i,
aflând c` era una dintre noile surori medicale, \l
direc]ion` pe taximetrist spre aripa de vest a
spitalului, unde erau camerele pentru surori.
Intrarea care d`dea \n departamentul pe care-l c`uta
nu era deloc impozant`, dar, \n schimb, era nespus
de pl`cut`.
|n timp ce \[i l`s` bagajele la recep]ie, ap`ru o sor`
foarte sub]iric` [i cu o privire extrem de cald`, care
o inform` c` este a[teptat` la sora-[ef`.
Nu mic` \i fu surpriza când intr` \n biroul care-i
fusese indicat [i d`du cu ochii de o tân`r` cu o alur`
extrem de elegant`, \mbr`cat` \n ro[u, care-i \ntinse
mâna foarte neprotocolar [i-i spuse cu blânde]e:
– Ce mai faci, domni[oar` Gill? Ai f`cut o cale
lung`,pentru a te num`ra printre noi.
Madeline surâse, f`r` a [ti exact ce s` r`spund`,
pentru c` nu-[i d`duse seama pân` atunci dac` se afla
\n fa]a domni[oarei Onslow sau doar \n fa]a
secretarei sale.
33 WILLA ROBERTS

Sora-[ef` de la All Souls avea o morg` foarte acr`


[i nu-i vorbise niciodat` \n mod direct, \n tot
timpul \n care st`tuse acolo. |n schimb, domni[oara
Onslow, c`ci ea era, se interes` de modul \n care
c`l`torise [i-i m`rturisi dorin]a ei de a vedea, \ntr-o
zi, Anglia.
Când veni \ns` vorba despre problemele
profesionale, tonul ei se schimb` totu[i, explicându-i
cu o amabilitate mult mai rece diferen]ele dintre
serviciul din Anglia [i cel din Canada, specificându-
i, de asemenea, c` avea nevoie de un an de stagiu \n
plus, pentru a fi recunoscut` cu drepturi depline
printre surorile medicale care aveau drept de
practic` \ntr-un mare spital din Canada.
– Totu[i, spuse ea zâmbind, nu cred c` vor fi
foartemulte lucruri noi pentru tine [i sper c` te vei
sim]i \n curând aici ca acas`. Acum \]i voi face
cuno[tin]` cu domni[oara Edney, care va fi vecina ta
de camer`.
Urm` o b`taie u[oar` \n u[`, dup` care intr`
domni[oara Edney, care \i pl`cu Madelinei din
primul moment. Mignon`, cu p`rul ro[cat t`iat foarte
O SEAR~ PENTRU NOI 34

scurt, avea cel mai blajin zâmbet pe care Madeline \


l v`zuse vreodat`.
Dup` ce le f`cu cuno[tin]`, domni[oara Onslow o
anun]` pe Madeline s` fie la ora zece la serviciu a
doua zi diminea]` [i le conduse spre ie[ire.
– Haide, spuse domni[oara Edney, prinzând-
oprietene[te de bra]. Bagajele tale au fost duse deja.
Intrar` \n lift, unde alte câteva fete \n uniform`
a[teptau zâmbitoare s` ajung` la destina]ie.
Madeline fu prezentat`
[i aici:
– Ea e Madeline, spuse domni[oara Edney
foartevoioas`. Vine din Anglia.
Dup` ce ie[ir` din lift, Madeline spuse cu un surâs
destul de \ncurcat:
– Am v`zut c` nimeni de aici nu se adreseaz`
cu…,,sor`”…
– Ah, mai sunt câ]iva medici foarte \n vârst`
care o fac[i pacien]ii, când \nc` nu-]i [tiu numele.
|nso]itoarea sa deschise o u[` \n cap`tul
coridorului [i o invit` s` intre, dar Madeline
r`mase ]intuit` locului de surpriz`.
35 WILLA ROBERTS

La All Souls avusese o camer` mic`, mobilat` ca


restul spitalului [i nu se a[tepta ca aici s` fie altfel,
dar camera aceasta era atât de frumoas` [i de
elegant`, \ncât orice fat` din lume ar fi fost
bucuroas` s` locuiasc` aici.
– E \ncânt`tor, exclam` Madeline plin` de
bucurie, \nfa]a patului tip divan, \nc`rcat cu perni]e
de m`tase.
– E frumos, nu-i a[a? Asta pentru c` avem cele
maifaimoase surori medicale din ora[.
– Nu putea fi mai pl`cut, exclam` din nou
Madeline,a[ezându-se pe pat [i privind cu satisfac]ie
\n jur.
– Aceasta e baia noastr`. Camera mea este
al`turi [i\mp`r]im baia.
– Ah, e doar pentru noi dou`? se entuziasm`
Madeline.
– V`d c` \n Anglia surorile medicale sunt
tratate ca unfel de cenu[`rese, nu-i a[a? râse cu poft`
domni[oara Edney. Mândria na]ional` a Madelinei
se revolt` \ns` imediat la o astfel de remarc`:
– Nu, n-am vrut s` spun asta. Doar c` se mai
manifest`,câteodat`, ceva din atitudinea \nvechit` [i
O SEAR~ PENTRU NOI 36

asta datorit` unor profesori foarte b`trâni, dar n-


a[ putea spune c` nu suntem tratate cu respect, mai
ales de c`tre pacien]i.
– |n]eleg. Chiar [i aici, \n spitalele mai vechi,
condi]iilesunt cu totul altele. Cred \ns` c` acum vrei
s` te las singur` s` te ocupi de despachetat.
Madeline \ns` o rug` pe Eileen Edney s` mai
r`mân`, pentru a-i spune mai multe lucruri despre
Dominion.
Astfel c`, \n timp ce Eileen se a[ez` confortabil \
ntr-un fotoliu din fa]a ferestrei deschise, Madeline \
ncepu s` despacheteze.
– Despre ce ai vrea s`-]i vorbesc mai \ntâi?
– Despre programul de lucru, surâse Madeline.
– Se lucreaz` \n trei ture. De la [apte diminea]a
la trei,apoi de la trei la unsprezece seara [i de la
unsprezece seara la [apte diminea]a. Altceva?
surâse mignona.
– Ce ar urma? |ndatoriri? Le voi vedea la fa]a
locului.Masa?
– Excelent`. Cu ceaiul e, \ns`, buba. |n mod
sigur, nue ca cel cu care e[tiobi[nuit`.
37 WILLA ROBERTS

– Asta n-are prea mare importan]`… Ce alte…


bubemai sunt? \ntreb` Madeline.
– Niciuna. Sau poate… ar mai fi una… Dac`
ainenorocul s` fii repartizat` \n subordinea
domni[oarei Ardingley, \n pavilionul privat. Noi \i
spunem M`tr`guna, pentru c` o cheam` Florence.
{tii cum e cu poreclele…
Madeline \ntreb` imediat de ce \i d`duser` o
asemenea porecl`.
– P`i, e foarte nedreapt` cu noi. {i cred c` \]i dai
seamace r`u ne poate face nedreptatea, dup` ce
fiecare dintre noi ne str`duim s` fim cât mai bune, \n
toate. Dar e adev`rat c` e foarte eficient` [i e o
excelent` organizatoare. Fetele ei sunt \ntotdeauna
cele mai apreciate.
– E interesant c` a fost repartizat` \n
departamentulprivat, unde discrimin`rile pot fi
acuzate cu [i mai mult` putere decât \n alt` parte.
– Da, dar e sora unui doctor care face parte
dinconsiliul de conducere al spitalului.
– Oh, f`cu Madeline, zâmbind.
– Da, [i e \n spital dinaintea domni[oarei
Onslow.
O SEAR~ PENTRU NOI 38

– Ce altceva ai putea s`-mi mai spui despre


conducere[i despre personalul spitalului? \ntreb`
Madeline, ner`bd`toare s` ajung` acolo unde vroia
cu toate aceste \ntreb`ri.
– Oh, draga mea, dar e un adev`rat roman.
A[teapt`mai \ntâi s` ]i se spun` unde vei lucra [i pe
urm` m` \ntrebi mai la obiect.
– Cred c` ai dreptate, r`spunse Madeline.
– Dar, dac` vrei s` [tii care medic e cel mai
frumosdintre to]i, \]i pot spune chiar de acum..
– Te rog, spuse Madeline zâmbind, gândindu-
se c` [tiadeja r`spunsul.
– Unchiul meu, doctorul George Edney. Are
aproape[aizeci de ani, dar \l ador.
– Oh, sunt \ncântat`, spuse Madeline, cred c`
eminunat s` ai pe cineva din familie care lucreaz` \n
acela[i loc cu tine.
– Nu a contat prea mult \n a m` impune
profesional,dar e foarte pl`cut s` \ntâlne[ti pe cineva
drag aici, din când \n când, mai ales \n primul an de
stagiu.
39 WILLA ROBERTS

Madeline \[i aminti depresia prin care trecuse \n


primele luni de stagiu la All Souls [i recunoscu cât`
dreptate avea interlocutoarea ei.
V`zând-o \ns` atât de deschis`, \[i f`cu curaj s`-i
fac` [i ea o m`rturisire.
– Pe vapor l-am \ntâlnit pe doctorul Nat
Lanyon.
– Straniu. Ce o fi c`utat pe un vapor? E[ti
sigur` c` erael?
– Am dansat cu el.
– Tu?… Vreau s` spun… A dansat?… El?…
râsedomni[oara Edney din toat` inima.
– {i \nc` destul de bine, coment` Madeline.
– Nu l-a[ fi crezut \n stare. Am fost asistenta lui
trei luni.Nu l-am auzit niciodat` vorbind cu cineva
despre vreo problem` personal`, dar, Dumnezeule, e
un as \n opera]ii. – E chiar atât de bun? se interes`
Madeline.
– E fantastic. Unchiul meu mi-a spus c` e cel
mai finanatomist din ]ar`. C` are [i imagina]ie [i
intui]ie, exact ca un artist.
O SEAR~ PENTRU NOI 40

Madeline \[i aminti mâinile lui puternice [i fine \n


acela[i timp, care o impresionaser` \nc` de la prima
atingere.
– Da, spuse ea, cred c` [tiu ce a vrut s` spun`
unchiult`u.
– Te-ai sim]it atât de bine cu el? \ntreb`
amuzat`domni[oara Edney.
– Da, e o persoan` foarte pl`cut`.
– {tie c` lucrezi la Dominion?
– Nu. Am dansat \mpreun` f`r` s` fi [tiut nimic
unuldespre cel`lalt. Dup` aceea, mi-a spus cineva c`
e doctorul Nat Lanyon.
– Ah, f`cu dezam`git` Eileen. Atunci, n-o s`
terecunoasc`. Niciodat` nu ne recunoa[te, nici \n
uniform` nici f`r`.
|n acel moment se auzi o b`taie scurt` \n u[`.
Dup` care o mul]ime de pa[i [i de voci pe hol.
Eileen \[i privi ceasul. Era ora [ase.
– E ora cinei pentru personalul medical. Putem
s`cin`m mai târziu \n ora[, dac` nu vrei s` apari f`r`
uniform`, dar, \n acela[i timp, e un prilej foarte bun
s` cuno[ti personalul medical.
41 WILLA ROBERTS

– Voi veni, bine\n]eles, r`spunse ea [i \[i puse


unuldintre halatele ei albe, care nu o diferen]ia prea
mult de companioana sa, la prima ei cin` de la
Dominion.
Sala de mese era mult mai mare decât la All
Souls [i mult mai elegant`, dar atmosfera era
aceea[i, a[a c` Madeline se sim]i imediat ca acas`…
Se a[ezar` la o mas` cu alte vreo cincisprezece
fete [i Madeline le fu prezentat` imediat.
Dup` câteva minute \n care aten]ia lor se
concentr` pe \ntreb`rile legate de c`l`toria
Madelinei, surorile \ncepur` s` vorbeasc` despre
problemele lor profesionale, prilej cu care Madeline
se uit` cu mai mult` aten]ie \n jur.
Spre sfâr[itul mesei, domni[oara Onslow se
apropie de ele, \nso]it` de o asistent` \nalt`, foarte
dr`gu]`, de[i considerabil mai \n vârst` decât fetele
din jurul ei.
– Asta-i M`tr`guna, spuse repede domni[oara
Edney .
– A primit o grea lovitur` azi, domni[oara
M`tr`gun`,pentru c` a r`mas f`r` dou` fete. Uneia i-a
murit tat`l, iar alta s-a \mboln`vit. Via]a nu merge \
O SEAR~ PENTRU NOI 42

ntotdeauna ca pe roate nici \n pavilionul privat,


murmur` una dintre fetele de lâng` ea.
Domni[oara Onslow \[i arunc` o privire peste
mese [i când d`du cu ochii de ea, zâmbi [i-i f`cu un
semn discret cu capul, s` se apropie.
Madeline se ridic` imediat [i se apropie de locul \
n care erau cele dou` [efe de departament.
– Domni[oar` Gill, vreau s` te prezint
domni[oareiArdingley, [efa Pavilionului Pacien]ilor
Priva]i. I-am vorbit despre tine [i a ]inut s` te
cunoasc`. A[ fi vrut s`-]i mai dau câteva zile s` te
acomodezi pu]in aici, dar din p`cate a intervenit
ceva foarte urgent [i domni[oara Ardingley are
nevoie de tine.
A[ vrea doar s` [tiu dac` nu e[ti prea obosit`, dup`
aceast` lung` c`l`torie.
Dup` ce \[i exprim` dorin]a de a \ncepe lucrul f`r`
prea mult` \ntârziere, Madeline o \nso]i pe
domni[oara Ardingley \n Pavionul Privat, unde fu
prezentat` personalului de acolo [i f`cu o mic`
vizit` \n acest departament, pentru a nu fi complet
str`in` de cele ce se \ntâmplau acolo, a doua zi
43 WILLA ROBERTS

diminea]` la ora [apte, când trebuia s`-[i \nceap`


slujba.
Dup` ce trecur` de sala de opera]ii a pavilionului,
Madeline \l v`zu, venind din direc]ia opus`, pe Nat
Lanyon, care \[i vizita bolnavii la doar câteva ore
dup` o c`l`torie atât de lung`.
Inima \i b`tu cu putere, dar \[i aminti ce-i spusese
despre el domni[oara Edney, a[a c` \ncerc` s` treac`
de cealalt` parte a M`tr`gunei, sperând c`, intrând \n
vorb` cu aceasta doctorul o va ignora.
O recunoscu \ns`, [i Madeline sim]i c` i se \
nro[esc urechile de emo]ie.
– De ce nu am [tiut c` te-ai \ntors, doctore?
spusedomni[oara Ardingley cu o voce total diferit`
de cea cu care vorbea cu subalternele ei.
– Bun` seara, domni[oar` Ardingley, spuse el
cuamabilitate. Am sosit cu câteva ore \n urm` [i din
câte am \n]eles…
Nat Lanyon se opri brusc [i o privi pe Madeline
cu foarte mult` aten]ie.
– Hei, bun`, spuse el pe un cu totul alt ton [i
ochii \ilic`rir` amuza]i. Ai un talent extraordinar de
O SEAR~ PENTRU NOI 44

a ap`rea \n mod cu totul [i cu totul nea[teptat, nu-i


a[a? Nu mi-ai spus c` ai fost angajat` la Dominion.
Capitolul 3

Urm` o t`cere care demonstr` cu prisosin]`


surpriza gestului celebrului medic.
Doctorul Lanyon, care nu observa niciodat` nicio
sor`, se opri acum din conversa]ia cu domni[oara
Ardingley pentru a conversa cu sora care o \nso]ea!

Madeline era sigur` c` se \ntâmplase un dezastru,
a[a c` r`spunse râzând foarte \ncurcat:
– Nici eu nu [tiam c` sunte]i de la Dominion.
– Doctorul Lanyon este unul dintre cei mai
importan]imembri din conducerea acestui spital,
spuse domni[oara Ardingley, privind cu r`ceal` spre
Madeline.
– M` flatezi, domni[oar` Ardingley, r`spunse
cumodestie Nat Lanyon, cu ochii \ns` la Madeline.
– Vreau s` spun c` n-am [tiut asta când am
dansat\mpreun`, m`rturisi cu sinceritate Madeline.
Abia pe
urm`…
O SEAR~ PENTRU NOI 46

Dup` aceste cuvinte incredibile pentru ea,


domni[oara Ardingley puse cap`t conversa]iei pe
aceast` tem`.
– La revedere, doctore, spuse ea, prinzând-o
peMadeline de bra] [i tr`gând-o u[or dup` ea.
Madeline nu-[i mai \ntoarse privirea, dar sim]i cu
certitudine c` Nat Lanyon r`mase pe loc, urm`rindu-
le amuzat cum se \ndep`rteaz`.
– Doctorul Lanyon a c`l`torit pe acela[i vas cu
mine.
– Nu sunt interesat` de problemele tale
personale,coment` acru domni[oara Ardingley. Nu
e[ti singura sor` medical` care a venit din Anglia [i
ascultându-]i problemele ar \nsemna c` te consider
mai important`, dar pentru mine toate sunte]i la fel.
Nu vreau s` fac nicio diferen]`. {i nici tu nu trebuie
s` te consideri deasupra altora.
– Dar eu nu… Am vrut doar… \ncerc` s`
explice, plin`de indignare, Madeline, dar nu reu[i
s` \nchege o fraz`.
– Foarte bine. Am v`zut doar c` tinzi s`
abordezi oatitudine foarte liber` [i n-am vrut s-o \
ncurajez. Aici, surorile nu se hlizesc când le
47 WILLA ROBERTS

vorbe[te un doctor, cu atât mai pu]in s` aminteasc`


despre via]a lor personal`.
– Cred c` m-a]i \n]eles gre[it, spuse Madeline,
dar\ncerc` s`-[i p`streze calmul, pentru c` era sigur`
c` domni[oara Ardingley \i e de-acum cel mai mare
du[man.
Acum, c` o pusese la punct, dup` p`rerea ei,
domni[oara Ardingley \[i continu` explica]iile,
purtând-o prin saloanele elegante ale pavilionului
privat [i oprindu-se, din când \n când, s` o prezinte
altor surori.
Aparent, \ntr-adev`r, nu f`cea nicio diferen]` \
ntre ea [i celelalte fete pe care le avea \n subordine,
dar Madeline sim]i, din instinct, c` nu o va ierta
niciodat` pentru c` Nat Lanyon \i adres`ase doar
câteva cuvinte, \n schimb fusese foarte amical [i
surâz`tor cu ea, o simpl` nou-venit`.
Dup` ce f`cur` turul \ntregului departament,
Madeline se \ntoarse \n camera ei, descurajat` [i
trist`, astfel c` se bucur` din toat` inima când auzi o
b`taie scurt` \n u[`, dup` care, f`r` a a[tepta vreun
r`spuns, Eileen \[i vâr\ capul \n`untru.
O SEAR~ PENTRU NOI 48

– Ceai sau cacao cu lapte? \ntreb` ea, cu


amabilitate.
Tocmai preg`tim ceva cald de b`ut, \n buc`t`rie.
– Ceai, r`spunse Madeline. Pot s` te ajut?
– Dac` \]i face pl`cere…
Madeline o \nso]i pe noua sa prieten` \n buc`t`rie,
ajutând-o s` preg`teasc` ceaiul [i s` pun` ni[te
biscui]i \n bolurile mici pe care le g`sise pe mas`.
– Cum a mers? \ntreb` Eileen, curioas`.
– Nu prea bine.
– Ce s-a \ntâmplat?
– Ne-am \ntâlnit cu doctorul Lanyon.
– S-a \ntors?
– Am c`l`torit pe acela[i vapor [i am vorbit
pu]in\mpreun`, dar n-am [tiut cine e. Am aflat abia
dup` aceea.
– Ah, spune repede. Te-a recunoscut când te-a
v`zut cuM`tr`guna? \ntreb` Eileen.
– Da, dar nu cred c` m-ar fi observat dac` ea nu
l-ar fioprit.
– Dar ce ]i-a spus? insist` curioas` Eileen.
Madeline f`cu un efort pentru a-[i aminti exact
cuvintele lui.
49 WILLA ROBERTS

– Mi-a spus… ,,Bun`, ai un talent deosebit s`


apari \ncele mai nea[teptate locuri, nu-i a[a?”
Se l`s` o lini[te de mormânt \n toat` buc`t`ria,
dup` care Eileen continu`:
– E[ti sigur` c` asta ]i-a spus?
– Cred c` da. De ce?
– Nu prea e stilul lui.
– S-a \ntâmplat ceva cu el, dup` ce a vizitat
Europa,spuse una dintre fete, care ascultase cu
aten]ie toat` discu]ia.
– Ce vrei s` spui, Ruth? C` s-a c`s`torit? \
ntreb` Eileen.– Sau c` s-a \ndr`gostit, replic` cealalt`
fat`.
– P`rea c`s`torit sau \ndr`gostit, când l-ai \
ntâlnit pevapor?
– Sunt sigur` c` nu era c`s`torit spuse
Madeline\ncurcat` de aceast` intruziune \n via]a ei
personal`, pentru c`, [tiind de Clarissa nu se sim]i
prea confortabil, dup` aceast` \ntrebare.
– Poate e[ti chiar tu aceea care l-a umanizat,
spuseRuth.
– Oh, nu, r`spunse Madeline atât de repede, \
ncâtcelelalte fete \ncepur` s` râd`.
O SEAR~ PENTRU NOI 50

– Cred c` M`tr`guna s-a \nfuriat pentru c` ]i-a


acordataten]ie, de[i e[ti nou-venit`.
– Am avut pur [i simplu ghinion. A[a,
M`tr`guna m`antipatizeaz` \nc` de la \nceput.
– Nu trebuie s`-]i pese prea mult, cred c`
oricum ar fif`cut-o, pentru c` e[ti exact genul pe
care nu-l suport`, spuse Ruth.
– Ruth, protest` Eileen.
– Dar e adev`rat. Are personalitate [i e [i foarte
dr`gu]`[i [tii [i tu c` M`tr`guna nu suport` astfel de
fete. |n plus, e pentru prima dat` când doctorul
Lanyon are ochi pentru o sor`. |n mod sigur,
M`tr`guna a fost foarte geloas`. Stai lini[tit`, \ns`, \i
spuse Ruth Madelinei, dac` vei fi bun` \n munca ta,
nu va avea ce s` fac`. {i eu voi fi acolo, s` te sprijin
moral.
– Ah, lucrezi [i tu acolo?
– Da, r`spunse Ruth zâmbind.
Dup` asta, fetele se retr`seser` \n camerele lor.
R`mas` singur`, Madeline se sim]i mai trist` ca
niciodat`.
51 WILLA ROBERTS

Se apropie de fereastr`. Cine [tie cât de mult se


va ata[a de acest ora[, jum`tate englez, jum`tate
francez…

***

A doua zi diminea]`, Madeline se trezi imediat


dup` ce auzi soneria ceasornicului. Se \mbr`c`
repede [i ie[i.
Ruth era deja la munc`, \n momentul \n care
ajunse Madeline \n pavilionul privat.
Atmosfera era foarte diferit`, decât \n cealalt`
parte a spitalului.
Condi]iile erau excelente, dar Madeline [tia c` [i
preten]iile [i crizele pacien]ilor erau mult mai mari
[i mai multe aici.
De[i se temuse c` dup` incidentul de seara trecut`
domni[oara Ardingley nu va fi mul]umit` de ea,
Madeline constat` u[urat` c` aceasta se purta la fel
cum se comporta cu celelalte fete, adic` rece [i
impersonal.
O SEAR~ PENTRU NOI 52

De[i marea majoritate a doctorilor \[i vizitaser`


pacien]ii \n diminea]a aceea, doctorul Lanyon nu-[i
f`cu apari]ia.
Dup`-amiaz`, când \n spital intr` un aflux
considerabil de vizitatori, Madeline hot`r\ c` era
timpul s`-[i \ncheie ziua de lucru.
Spre sear`, Ruth [i Eileen \i propuser` s` urce \
mpreun` pe vârful muntelui Royal.
– Dac` nu vrei s` urc`m pe jos, \i spuse Ruth,
putem s`urc`m cu telescaunul.
Madeline nu avu nimic \mpotriv` s` urce pe jos [i
când ajunser` \n vârf r`mase f`r` glas \n fa]a
panoramei absolut speciale.
La vederea muntelui Vermont, Madeline exclam`
surprins`, spre amuzamentul \nso]itoarelor ei:
– Dar muntele Vermont nu e \n Statele Unite?
Cum seface c` se vede atât de bine de aici? Suntem
atât de aproape?
– Pân` la New-York nu faci mai mult de dou`
ore cuavionul, r`spunse Ruth surâzând.
– Hai s` facem o nebunie \n seara asta [i s` nu
mânc`mla spital de cin`. Mergem la Ruby Foo’s.
53 WILLA ROBERTS

– {i cine sau ce e, m` rog, este acest Ruby


Foo’s?\ntreb`, extrem de curioas`, Madeline .
– Este cel mai grozav restaurant chinezesc din
toat`lumea, r`spunse Eileen.
– Eh, cred c` \n China e mult mai bun, totu[i,
râse Ruthcu poft`.
Madeline fu de acord cu propunerea pe care i-o
f`cu Eileen [i a[a \[i sfâr[ir` seara \ntr-o atmosfer`
oriental`, care o ajut` s` se relaxeze.
Urm`toarele zile, Madeline se concentr` cu totul
asupra muncii sale, pentru c` a[a cum \i spusese
deja domni[oara Onslow, erau destule lucruri noi pe
care era nevoit` s` [i le \nsu[easc`.
|ntr-una din zile, dup` ce \[i sfâr[i micul dejun, si
se preg`tea s` duc` ceaiul \n camera unei paciente,
Madeline auzi o voce foarte familiar` \n spatele ei,
pe coridor.
– Bun`, cred c` ai foarte mult de lucru, aici.
– Oh, domnule Sanders… A]i adus-o pe
mamadumneavoastr`?
– Da, e instalat` foarte confortabil \n camera de
lacap`tul acestui culoar. Lucrezi pe acest palier?
– Da, deocamdat`.
O SEAR~ PENTRU NOI 54

– Atunci, \nseamn` c` te voi vedea destul de


des.
– Sunt foarte ocupat`, nu [tiu dac` m` ve]i
puteavedea, \ntr-adev`r, atât de des.
– Nu te-ai \ntrebat ce s-a \ntâmplat cu mine c`
nu te-amsunat \n tot acest timp?
– Ah, nu. {tiu c` sunte]i un om foarte important
[i ave]icu cine s` v` \ntâlni]i.
– Draga mea, spuse el \ncet… Nu fi prostu]`.
Dup` asta râse \ncet [i o s`rut` pe col]ul gurii.
Acest gest sosise atât de nea[teptat, \ncât, pentru
moment, Madeline uit` cu totul de ea.
O trezi \ns` din visare glasul aspru al domni[oarei
Ardingley :
– Domni[oar` Gill, doamna Loncini \ntreab` de
ce nu mai sose[ti cu ceaiul. Ai f`cut-o s` a[tepte prea
mult.
Capitolul 4

Privirea pe care i-o arunc` domni[oara Ardingley


o f`cu pe Madeline s` devin` când alb`, când ro[ie.
– Tocmai m` \ndreptam spre camera
doamneiLoncini…
– E vina mea, eu am oprit-o, spuse Morton cu
cel maiatr`g`tor zâmbet din arsenalul s`u. O cunosc
de mult pe domni[oara Gill [i am vrut s` [tiu ce mai
face.
– Nu ave]i voie s-o aborda]i pentru astfel de
probleme\n timpul serviciului, r`spunse cu r`ceal`
domni[oara Ardingley.
– Da, cunosc toate acestea, spuse Morton \
nmuindu-[i[i mai mult vocea, dar vede]i, n-am mai
v`zut-o pe domni[oara Gill de când am coborât de
pe vapor…
Am c`l`torit \mpreun` [i…
– Nu m` intereseaz` via]a personal` a
domni[oarei Gill,spuse M`tr`guna, [i mai crispat`
decât de obicei. Domni[oara Gill este aici \n calitate
de sor` a Pavilionului Privat din acest spital a[a \
O SEAR~ PENTRU NOI 56

ncât m` tem c` trebuie s` \nceta]i aceast`


conversa]ie.
– {tiu c` meseria v` cere s` fi]i sever`, dar sunt
foarteuimit c` o femeie cu ochi atât de frumo[i poate
vorbi atât de aspru, spuse Morton, cu intui]ia sa de
b`rbat care [tia foarte bine ce le putea \mbuna, \
ntotdeauna, pe femei.
– Domnule Sanders, cred c` ar fi mai bine s`
merge]i [is` sta]i un timp cu mama dumneavoastr`,
r`spunse domni[oara Ardingley cu scântei \n ochi
[i un zâmbet abia re]inut. Frazele dumneavoastr` tip
nu pot impresiona chiar pe oricine.
Morton zâmbi [i se \ndrept` spre camera mamei
sale, convins fiind c` a r`mas \n cei mai amicali
termeni posibili cu domni[oara Ardingley.
Madeline \[i ridic` privirea spre [efa sa, dar
v`zând c` aceasta nu spune nimic, schi]` cu greutate
un zâmbet [i se gr`bi s-o serveasc` pe doamna
Loncini.
– Ai \ntârziat foarte mult, cara.
– Da, r`spunse Madeline, am avut ceva
probleme.
– A murit cineva?
57 WILLA ROBERTS

– Nu, r`spunse Madeline, dar dac` ar fi fost a[a,


nu v-a[ fi spus, oricum.
– Atunci, ce s-a \ntâmplat?
– Domni[oara Ardingley m-a v`zut \n pragul
buc`t`riei,\n timp ce m` s`ruta un vizitator.
– Oh, ce dr`gu], spuse doamna Loncini. {i tu \l
placi?
– Nu, r`spunse Madeline, de[i fu imediat \
ncercat` deideea c` nu [tia exact dac` \l pl`cea sau
nu. {i, oricum, n-a[ fi acceptat asta \n pragul
buc`t`riei.
– Da, cadrul n-a prea fost bine ales.
– Da [i chiar atunci a ap`rut domni[oara
Ardingley.
– Jesus Maria, f`cu doamna Loncini, care
vorbea cufoarte mult` pasiune, indiferent de limb`.
{i ce s-a \ntâmplat?
– A fost foarte furioas`, bine\n]eles.
– Bine\n]eles, bine\n]eles… {i cine e persoana?
E unb`rbat dr`gu]?
– Da, da…Dar asta nu m` salveaz` pe mine.
O SEAR~ PENTRU NOI 58

– Da, \mi dau seama. Ar fi vrut s` fi fost ea \n


locul t`u,de aceea a reac]ionat a[a, r`spunse râzând
doamna Loncini.
– Oh, nu, doamn`, eu nu gândesc a[a. Nu l-a
v`zutniciodat`, \nainte.
– Biata mea copil`, chiar nu realizezi asta?
Tot de ce are nevoie aceast` femeie, este un
b`rbat. O femeie dr`gu]` cu o astfel de purtare…
Dac` Ardingley ar fi fost sedus` la optsprezece ani,
acum s-ar fi comportat altfel.
– Poate, spuse surâzând Madeline.
– |mi aminte[te de o coleg` a mea de teatru –
Madeline\[i aduse aminte acum c` Ruth \i pomenise
o dat`, \n treac`t, faptul c` doamna Loncini fusese o
sopran` cunoscut` – care era la fel de acr` ca
domni[oara Ardingley, dar vroia s` joace Leonora,
din ,,Trovatore". Ar fi fost ridicol. A[a c` l-am
sunat pe fostul meu so], cu care am r`mas prieten`
foarte bun` [i dup` ce ne-am desp`r]it [i i-am sugerat
s` fac` dragoste cu ea.
– {i? spuse Madeline râzând… A ]inut?
59 WILLA ROBERTS

– Da. El era \ntotdeauna dispus s` fac` dragoste


cuorice femeie i-ar fi ie[it \n cale. Din fericire, \n
acest caz, râse doamna Loncini cu poft`.
– Vre]i s` spune]i c` actri]a a devenit o
persoan` maicald`, dup` aceea?
– Nu, evident c` nu, dar a fugit cu fostul meu
so], iareu am r`mas lini[tit` s` fac acest rol, care a
contat foarte mult \n cariera mea [i care mi-a ie[it
foarte bine, pentru c` eu nu sunt o persoan` lipsit` de
c`ldur` [i de temperament.
Madeline se scutur` de râs [i r`spunse printre
hohote:
– Doamn` Loncini, dac` nu v-a[ iubi atât de
mult, a[dori s` face]i ni[te complica]ii ale bolii
dumneavoastr`, pentru a v` putea ]ine aici s`pt`mâni
[i s`pt`mâni, pentru c` m` face]i s` râd cu mult`
poft`, spuse Madeline [i plec` s`-[i vad` de alte
treburi. Pe coridor, d`du nas \n nas cu doctorul
Lanyon, care de ast` dat` se opri imediat.
– Bun`… Cum ]i se pare via]a la Dominion?
Te sim]ibine aici?
– Da, mul]umesc. E foarte frumos [i sper s` fac
treab`bun`, r`spunse Madeline surâzând.
O SEAR~ PENTRU NOI 60

– Foarte bine. {tii, spuse el gr`bit, v`zând c`


Madelinese preg`te[te s` se \ndep`rteze, n-am [tiut
niciodat` numele t`u.
– Gill… Madeline Gill… spuse ea, dup` o
ezitare.
– Ah, am mai cunoscut pe cineva cu acest
nume, f`cuel, surprins.
Madeline nu [tiu ce s` r`spund` pentru moment,
dar lucrurile se complicar` [i mai mult când
domni[oara Ardingley ie[i din una din camerele
al`turate.
Ziua mea nenorocoas`, se gândi Madeline \
nro[indu-se toat`. Cred c` M`tr`guna \[i \nchipuie
de-acum c` nu fac nimic toat` ziua, \n afara faptului
c` vorbesc cu b`rba]i dr`gu]i, \[i spuse ea, disperat`.
{i, \ntr-adev`r, dup` privirea pe care i-o arunc`,
p`rea c` exact aceasta era deja impresia domni[oarei
Ardingley despre ea.
Doctorul Lanyon o abord` \ns` imediat cu
probleme profesionale, a[a \ncât Madeline se putu \
ndep`rta, dup` ce salut` scurt din cap.
61 WILLA ROBERTS

Era timpul s-o vad` pe doamna Sanders, se gândi


Madeline, sperând c` nu va mai fi v`zut` \nc` o
dat` \n compania domnului Sanders.
Intr` deci \n camera de la cap`tul culoarului,
unde, acoperit` pân` la gât de o pilot` foarte
elegant`, doamna Sanders p`rea c` se afl` \ntr-o
dispozi]ie foarte bun`.
– Draga mea, spuse doamna Sanders, ca [i cum
[i-ar fiv`zut o veche prieten`. Lucrezi \n acest
pavilion? Ah, ce bine \mi pare…
– Da. Nu v-a spus domnul Sanders?
– Morton? Nu.
De unde s` fi [tiut el?
– Ne-am \ntâlnit pe hol [i credeam c` v-a
spus,r`spunse Madeline apropiindu-se de pat cu
blânde]e. Cum v` sim]i]i aici? continu` ea surâzând
cu c`ldur`.
– Cred c` \ncep s` m` obi[nuiesc \n spital [i s`
m` simtbine. {efa ta e foarte dr`gu]`.
– Domni[oara Ardingley ? \ntreb` Madeline
surprins`.
– Da. O femeie frumoas`, capabil` [i… o
adev`rat`doamn`, surâse scurt doamna Sanders.
O SEAR~ PENTRU NOI 62

Dup` câteva minute, ,,doamna" cu pricina intr` \n


salon:
– Sper c` v` sim]i]i excelent, doamn` Sanders,
spusedomni[oara Ardingley, cu o fa]` str`lucind de
interes pentru noua pacient`.
– Sunt obosit`, dar m` simt bine, r`spunse
doamnaSanders cu un zâmbet surprinz`tor de dulce.
Madeline se preg`ti s` ias`, dar domni[oara
Ardingley o opri cu o privire foarte rece.
– Domni[oar` Gill, vreau s` vorbesc cu tine \
nainte dea-]i termina serviciul.
– Am \n]eles, domni[oar` Ardingley, r`spunse
Madeline cu privirea fixat` pe pantofii albi ai [efei
sale.
– Am fost foarte \ncântat` s-o rev`d pe
domni[oara Gill,spuse doamna Sanders.
{ti]i, e o veche cuno[tin]` a mea.
– Mi-a spus domnul Sanders, r`spunse
domni[oaraArdingley, v`dit deranjat` de acest
subiect.
– A]i vorbit cu fiul meu?
63 WILLA ROBERTS

– Domni[oar` Gill, e[ti liber`, spuse


domni[oaraArdingley cu r`ceal`. A[teapt`-m` \n
biroul meu, dup` ce \]i vei termina treburile.
Era prea greu s` suporte toate acestea, \[i spuse
Madeline, \n timp ce se \ndep`rta nervoas`, uitând c`
acolo gresia \nregistreaz` fiecare pas.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` doctorul Lanyon,
ie[indgr`bit dintr-un birou. E ceva \n neregul`?
– Nu, spuse ea, uitându-se cu disperare spre
u[acamerei doamnei Sanders.
Dac` ap`rea acum domni[oara Ardingley [i o
vedea conversând din nou cu doctorul Lanyon, era
un adev`rat dezastru. Alarmat` la acest gând,
continu` pe un ton foarte neprofesional.
– {i v` rog s` m` l`sa]i \n pace.
– Dar ce este? \ntreb` el, amuzat de atitudinea
eineconven]ional`.
– Oh, v` rog s` m` ierta]i, spuse Madeline
ducându-[irepede mâna la gur` [i realizând abia \n
acel moment c` \l are \n fa]` pe unul dintre cei mai
str`luci]i medici de la Dominion [i nu doar b`rbatul
cu care dansase \ntr-o sear`. Problema e c` azi, ori
de câte ori m-am oprit s` vorbesc cu cineva pe
O SEAR~ PENTRU NOI 64

culoar, a ap`rut domni[oara Ardingley. M` tem c`


de-acum \[i \nchipuie despre mine c` nu fac decât s`
conversez pe coridoare.
– Ah, \n]eleg. |mi pare r`u, spuse el [i se \
ndep`rt`,\n]elegând situa]ia Madelinei.
Dup` ce \[i termin` toate treburile, Madeline o
c`ut` pe Ruth, pentru a-i cere câteva sfaturi \nainte
de a se \ntâlni cu domni[oara Ardingley. Ruth era \
ns` foarte ocupat` \n acel moment, astfel c`,
dezam`git` de toat` situa]ia, Madeline se \ndrept`
spre biroul domni[oarei Ardingley. Intr` \ncet [i se
a[ez` pe un scaun de lâng` u[`, a[teptând cu inima
cât un purice.
Dup` vreo zece minute de a[teptare, domni[oara
Ardingley ap`ru [i ea, a[ezându-se nervoas` la birou.
Madeline se ridic` desigur \n picioare când intr`
[efa sa, dar aceasta nu spuse nimic, fapt care o f`cu
s` se gândeasc` cu [i mai mult` team` la pedeapsa pe
care se a[tepta s-o primeasc`.
Când \n sfâr[it domni[oara Ardingley o lu` \n
seam`, spuse cu o voce foarte aspr`:
– Stai jos, domni[oar` Gill. Vreau s` vorbesc cu
tineceva foarte serios, spuse ea pe un ton sec.
65 WILLA ROBERTS

Madeline o privi surprins`, ca [i cum n-ar fi


b`nuit ce vroia s`-i spun`.
Domni[oara Ardingley r`sfoi câteva hârtii de pe
birou, apoi arunc` unele la co[, dup` care vorbi, \n
sfâr[it:
– Domni[oar` Gill, n-am crezut niciodat` c` voi
finevoit` s`-i spun unei fete din subordinea mea
ceea ce \]i voi spune ]ie acum… N-am nicio
obiec]ie asupra modului \n care \]i \ndepline[ti \
ndatoririle de serviciu, pentru c` e[ti deja una dintre
cele mai bune surori medicale din spital. Trebuie \
ns` s` discut`m pu]in despre comportamentul \n
timpul orelor petrecute \n spital. {i nu m` refer doar
la ceea ce s-a \ntâmplat azi-diminea]`. Am observat
[i alt` dat` acest lucru.
– Dar domni[oar` Ardingley, n-a fost vina mea,
v` rogs` m` crede]i, o \ntrerupse impacientat`
Madeline.
– {tiu. {tiu c` domnul Sanders e de blamat mult
maimult \n acest caz. Dar, domni[oar` Gill, aceste
lucruri nu i se pot \ntâmpla unei surori medicale cu
un comportament adecvat. N-a[ fi spus nimic despre
ce s-a \ntâmplat azi-diminea]`, dac` n-a[ fi observat
O SEAR~ PENTRU NOI 66

c` nu pierzi niciun prilej de a conversa cu orice


b`rbat dr`gu] pe care-l \ntâlne[ti pe palier.
– Dar nu este adev`rat, exclam` Madeline
indignat`,\nro[indu-se pân` la urechi.
– |mi pare foarte r`u, domni[oar` Gill, dar
aceasta esteimpresia pe care o la[i. Nu e doar
impresia mea, de altfel. Doamna Sanders mi-a
m`rturisit c` ai f`cut la fel [i la bordul vasului cu
care a]i venit.
– Cum naiba a putut s` spun` una ca asta? \
ntreb`furioas` Madeline, uitând complet de orice
etichet` [i vorbind doar ca o femeie ajuns` \n culmea
enerv`rii, adresându-se altei femei. Am vorbit doar
cu doi b`rba]i, pe vapor. Unul a fost fiul dumneaei
pe care l-am ocolit cât am putut, de altfel – [i altul a
fost doctorul Lanyon, care…
Madeline nu auzise când se deschisese u[a, a[a \
ncât tres`ri când \l auzi pe doctorul Lanyon
intervenind:
– Domni[oar` Ardingley, am vrut s` vorbesc
ceva cudumneata \n leg`tur` cu doamna Curtis…
Ah, v`d c` e[ti ocupat`, spuse el, ca [i cum abia
67 WILLA ROBERTS

atunci ar realiza c` Madeline era acolo. Atunci, vom


vorbi dup` ce o v`d pe doamna Fearon, spuse el.
– Nu, nu, r`spunse \n grab` domni[oara
Ardingley,pentru c` o convorbire privat` cu doctorul
Lanyon p`rea mult prea interesant`, pentru a renun]a
la ea. Tocmai am terminat discu]ia cu domni[oara
Gill.
Apoi, \ntorcându-se \ncet spre Madeline, \i spuse
cu un calm, extrem de rece [i de distant:
– Sper c` ai \n]eles exact care sunt preten]iile
mele [inu va trebui s` mai am \nc` o dat` aceast tip
de dialog cu tine.
Urm` un moment de t`cere, timp \n care doctorul
Lanyon se uit` când la una, când la alta, cu
sprâncenele ridicate \ntreb`tor. Madeline tocmai se
preg`tea s` plece, când doctorul care nu recuno[tea
nicio sor` medical`, i se adres` foarte hot`rât:
– Doar un moment, domni[oar` Gill, spuse el,
apoiarunc` gânditor o privire \n jur [i continu`:
– Domni[oar` Ardingley… ultimul lucru pe
care mi-ldoresc e s` fiu nevoit s` m` amestec \n
treburile dumitale. Dar \ntâmplarea a f`cut s` aud o
parte din conversa]ia voastr` \nainte de a intra [i
O SEAR~ PENTRU NOI 68

a[ vrea s` precizez c` te \n[eli foarte mult cu privire


la domni[oara Gill, dac` nu consideri o impertinen]`
din partea mea c` \ncerc s` l`muresc pu]in lucrurile.
De[i era evident c` domni[oara Ardingley nu s-ar
fi a[teptat niciodat` la o astfel de interven]ie din
partea celebrului medic, r`spunse pe un ton neutru:
– Bine\n]eles c` sunt interesat` s` aflu
p`rereadumneavoastr`, domnule doctor.
– Am \n]eles c` o anume doamn` Sanders v-a
spus c`domni[oara Gill a avut o comportare
neadecvat` pe vapor…
– Ah, domnule doctor, dar nu sunt interesat`
deaceast` problem`, replic` domni[oara Ardingley.
– {tiu. Dar e necesar s` precizez câteva lucruri,
pentruca cele spuse de doamna Sanders s` nu
influen]eze cumva aprecierile dumneavoastr`
ulterioare despre domni[oara Gill. Am c`l`torit cu
domni[oara Gill [i pot s` v` spun c` a fost tot timpul
extrem de ocupat` cu problemele pacientei sale. Nu
cred c` a avut timp de distrac]ii. De fapt, sunt sigur
c` s-a relaxat doar o jum`tate de or`, \ntr-o sear`,
când am invitat-o eu la dans. Nu-i a[a, domni[oar`
69 WILLA ROBERTS

Gill? \ntreb` el, \ntorcându-se brusc spre Madeline,


care a[tepta emo]ionat` lâng` u[`.
– Da, domnule doctor, r`spunse
Madeline,
re]inându-[i cu greu impulsul de a-i s`ri \n bra]e [i
a-l s`ruta pe obraji.
– Cred c` nu e cazul s`-i spun eu unei
profesioniste cuexperien]a [i cuno[tin]ele
dumneavoastr`, domni[oar` Ardingley, ce tip de
nevroz` avem \n cazul doamnei Sanders.
Nu vreau s` spun mai mult, pentru c` vreau \nc`
s`-mi aprofundez observa]iile, dar mi se pare
nedrept ca domni[oara Gill s` fie implicat` \n
aceast` poveste.
Uimirea care ap`ru pe fa]a frumoas` a
domni[oarei Ardingley din cauza gestului f`r`
precedent al doctorului Lanyon, o f`cu pe Madeline
s` schi]eze un zâmbet scurt [i involuntar.
– V` mul]umesc, domnule Lanyon, r`spunse
FlorenceArdingley. Rela]iile mele cu domni[oara
Gill nu s-ar fi putut altera oricum, doar pe ni[te
vorbe auzite la un moment dat.
– Sper, r`spunse doctorul Lanyon.
O SEAR~ PENTRU NOI 70

– V` da]i seama c` n-am avut cum s`-l opresc


pedomnul Morton Sanders azi-diminea]` s` m`
s`rute, spuse brusc Madeline.
– Ba da, [i va trebui s` ai grij` s` nu mai intri \n
astfelde situa]ii, coment` doctorul Nat Lanyon.
– Da, voi avea cu siguran]` r`spunse Madeline.
V`mul]umesc foarte mult c` mi-a]i luat ap`rarea,
domnule doctor. V` mul]umesc pentru \n]elegere,
domni[oar` Ardingley, replic` Madeline [i se gr`bi
s` ias`.
– Acum, a[ vrea s` discut`m despre doamna
Curtis,spuse doctorul Lanyon, \ntorcându-se spre
domni[oara Ardingley.
Cum \[i terminase programul de lucru pentru
acea zi, Madeline se \ndrept` ]int` spre camera ei,
unde le g`si pe cele dou` bune colege ale sale,
Eileen [i Ruth.
– Ce s-a \ntâmplat ast`zi? o \ntreb` Ruth, de
cum o v`zuintrând \n camer`. M`tr`guna ar`ta ast`zi
ca [i cum ar fi supt tot timpul o l`mâie [i cred c` era
ceva \n leg`tur` cu tine.
71 WILLA ROBERTS

– M-a v`zut \n pragul buc`t`riei, \n timp ce m`


s`rutaMorton Sanders, r`spunse Madeline \n timp ce
\[i scotea boneta.
N-a vrut s` \n]eleag` faptul c` nu avusesem nicio
vin` [i a avansat ideea fantezist` cum c` l-a[ fi \
ncurajat.
– Dar cum s-a \ntâmplat? insist` pe un ton
plâng`re]Eileen. Madeline reconstitui toat` scena, \
ncercând s`-[i aminteasc` fiecare am`nunt cât mai
exact posibil…
– Totul \mi pare ca \ntr-o fars` francez`. Cum a
ajunsdoctorul Lanyon acolo exact la momentul
potrivit? \ntreb` Eileen, surprins`.
– |ntr-adev`r, r`spunse Madeline scuturându-[i
p`rul.Nu m-am gândit la asta. Oricum, era ora trei
[i poate se afla \n biroul lui.
– Ora trei! repet` amuzat` Eileen… E o or` \n
care semunce[te din plin…
– Nu se prea explic` faptul c` era exact la
u[adomni[oarei Ardingley când a]i avut voi
discu]ia, interveni [i Ruth.
O SEAR~ PENTRU NOI 72

– Poate pentru c` atunci când l-am \ntâlnit pe


coridori-am explicat c` am probleme cu M`tr`guna,
din cauza faptului c` discutase cu mine.
– Ai f`cut asta? \ntreb` Eileen \n culmea
surprizei. E[tio fat` extraordinar`. Cine ar mai fi \
ndr`znit s`-i vorbeasc` doctorului Lanyon despre
problemele personale?
– Nu e chiar a[a…
– Ba da, cred c` i-a pl`cut asta [i a urm`rit ce se
petrece\ntre tine [i domni[oara Ardingley, nu-i a[a,
Ruth? \ntreb` Eileen.
Ruth râse cu poft` [i r`spunse amuzându-se de
mama focului:
– Cum zicea Napoleon… Caut` s` vezi
lucrurile a[acum sunt, nu cum ai vrea s` fie…
|n acel moment, o alt` sor` \[i vâr\ capul pe u[` [i
spuse surâzând:
– E[ti chemat` la telefon, Madeline.
– Eu? \ntreb` Madeline disperat`, a[teptându-
se la unalt dezastru, dup` toate cele \ntâmplate \n
acea zi. Cine e?
73 WILLA ROBERTS

– Nu [tiu, draga mea. E un b`rbat cu o voce


foartefrumoas`, r`spunse surâzând larg, sora
medical`.
– Precis e domnul Sanders, care te-a s`rutat \
nbuc`t`rie, declar` Eileen. Poate vrea s`-[i prezinte
scuzele.
– Nu cred, r`spunse Madeline ridicându-se. Nu
egenul, coment` ea, gândindu-se cât de plin de el
era Morton. Era \ntr-adev`r Morton Sanders, care
o \ntreb` cu o voce foarte curtenitoare:
– Când te pot vedea?
– Nu [tiu, spuse Madeline, neputând s` uite
ceea ce i se\ntâmplase din cauza lui.
– |n seara asta ce faci? insist` el.
– |nc` nu m-am hot`rât, r`spunse Madeline, de[i
totceea ce \[i dorea s` fac`, dup` plecarea prietenelor
ei, era s`-[i scrie coresponden]a.
– Atunci, e[ti invitata mea la cin`. {tiu un loc
foartefrumos, la o jum`tate de or` de aici. Te voi
aduce \nainte ca dragonul s` \nchid` u[ile, a[a c` nu
vei avea probleme. Madeline râse din toat` inima la
aceast` glum`:
O SEAR~ PENTRU NOI 74

– Domni[oara Ardingley n-are nimic de-a face


cu via]amea personal`, r`spunse Madeline
binevoitoare.
– Foarte bine.
Voi avea \ns` grij` s` nu intri \n c`r]ile negre ale
dragonului.
Vreau s`-]i spun c` regret foarte mult cele \
ntâmplate diminea]` [i te rog s` m` ier]i.
Ah, sosiser` \n sfâr[it scuzele, se gândi Madeline.
– Am avut, \ntr-adev`r, probleme foarte mari
aici dincauza dumneavoastr`.
– Atunci, chiar trebuie s` ne \ntâlnim [i s`-mi
poveste[titot, pentru c` trebuie s` ne r`zbun`m.
– Nu, n-o vom face, r`spunse Madeline, dar se
pornidin nou pe râs.
Când ve]i veni s` m` lua]i?
– La ora [ase fix. La intrarea surorilor? \ntreb`
el.
– Nu, nu!… aproape strig` Madeline,
gândindu-se c`domni[oara Ardingley ar putea s` fie
din nou prin preajm`. Ne vom vedea \n ora[, ad`ug`
ea, gr`bit` s`-l conving`.
75 WILLA ROBERTS

– Este o \ntâlnire clandestin`? \ntreb` Morton


Sanderscu o voce cald` [i curtenitoare. – Nu, dar…
– Atunci?
– Atunci ne vom \ntâlni, totu[i, \n ora[. |n
fa]arestaurantului Mount Royal? \ntreb` ea, plin` de
bucurie, pentru c` prevedea c` va avea o sear`
special`.
Capitolul 5

Când ajunse \n fa]a restaurantului Mount Royal,


Madeline \[i spuse c` nu mai v`zuse niciodat` o
asemenea diversitate de stiluri \n vestimenta]ia
oamenilor.
|n ceea ce o privea, alesese un deux– pièces de
culoarea m`rii, care se potrivea foarte bine cu p`rul
ei \nchis la culoare [i cu rujul pe care [i-l aplic` pe
buze pentru aceast` ocazie.
Morton o a[tepta deja, [i când o v`zu, travers`
spa]iul verde pentru a o \ntâlni mai repede, iar
Madeline sim]i c` \i bate inima de emo]ie. Era cel
mai ar`tos b`rbat din preajm`.
|nainte, nu-l privise cu interes feminin, niciodat`.
Era prima oar` când se gândea la el ca la un posibil
iubit.
Madeline constat`, cu coada ochiului, c` cele mai
multe dintre femeile care treceau pe lâng` el \[i \
ntorceau capul.
– Ah, ar`]i minunat f`r` uniform`, coment` el
[iMadeline \[i spuse c` probabil [i el o vedea pentru
77 WILLA ROBERTS

prima oar` cu adev`rat. Vrei s` bem ceva \nainte de


a merge la restaurant?
– Nu, pentru c` abia a[tept s` ajungem acolo,
r`spunseMadeline. Dup` asta, fur` nevoi]i s` mearg`
câtva timp pe jos, pentru c`, a[a cum observase deja
Madeline, \n Montreal era o mare problem` cu
parcarea, din cauza str`zilor foarte \nguste.
De câteva ori \n drumul lor spre ma[in`, Morton o
prinse dup` umeri, de[i nu era nevoie s-o
direc]ioneze, [i Madeline sim]i cum i se aprinde
sângele \n vene.
|[i spuse c` era absolut o dovad` de stupiditate din
partea ei s` se emo]ioneze a[a \n preajma lui, dar \n
zadar.
|n ma[in`, când se a[ez` lâng` ea, Madeline sim]i
aceea[i atrac]ie fa]` de el [i \[i spuse c`, \n ciuda
alurii sale rasate, Morton avea un magnetism
animalic absolut special.
Imediat ce ie[ir` din ora[, Morton Sanders o \
ntreb`:
– Acum, po]i s`-mi spui ce s-a \ntâmplat? \
ntreb` el,privind-o cu unul dintre zâmbetele lui cele
mai cuceritoare.
O SEAR~ PENTRU NOI 78

– Dar am vorbit deja despre asta, r`spunse


Madeline,care n-avea niciun chef s`-[i strice seara,
amintindu-[i cele \ntâmplate.
– A[ vrea s` [tiu, de vreme ce mi-am prezentat
scuzele.Trebuie s` [tiu dac` a fost necesar sau nu, \
ntr-adev`r.
– Sunt necesare, pentru c` am fost mu[truluit`
pentrucomportament neadecvat \n timpul orelor de
serviciu.
– Mi-am luat un bonus, draga mea, pentru c`
am v`zutc` vroiai s` treci pe lâng` mine f`r` s` te
opre[ti. Nu cred c` a fost a[a o crim` s` te s`rut,
totu[i.
– Eu n-a[ fi spus nimic, dar domni[oara
Ardingley aconsiderat c` am avut un comportament
u[uratic.
– Dragonul blond? Cred c` va trebui s-o mai \
ndulcescpu]in, spuse el, foarte convins de cele
afirmate.
– Doamna Sanders a spus despre mine c` [i pe
vaporam avut un comportament neadecvat.
79 WILLA ROBERTS

– Oh, Dumnezeule, regret foarte mult… Nu \


n]eleg dece a trebuit s` intre mama \n aceast`
poveste.
– Doamna Sanders [i domni[oara Ardingley
sunt \ntr-orela]ie foarte apropiat` [i au vorbit despre
mine. – Oh, draga mea, \mi pare foarte r`u…
{i, \ntr-adev`r, vocea lui suna foarte serios.
– S-ar fi sfâr[it foarte r`u totul, dac` domnul
Lanyon n-ar fi auzit ce se petrece \n biroul
domni[oarei Ardingley [i n-ar fi intrat s` vad` de ce
ridic` a[a tonul. A fost foarte dr`gu] din partea lui c`
mi-a luat ap`rarea.
– Nat Lanyon? |ntr-adev`r, foarte dr`gu] din
partea lui,coment` Morton Sanders, cu sinceritate.
N-a fost un sentiment de… familie, ca s` zic a[a,
datorit` leg`turii lui cu Clarissa?
– Nu, r`spunse Madeline, nu [tie c` sunt sora ei
vitreg`.
– Poate te dore[te. Nu [tiam c` e o persoan` atât
devicioas`.
Madeline fu foarte deranjat` de aceast` concluzie,
a[a \ncât r`spunse destul de rece:
O SEAR~ PENTRU NOI 80

– Nu cred c` doctorul Lanyon e genul de om


care poatefi vicios. E o mare personalitate, explic`
Madeline.
– Ca s` fiu foarte sincer, nu m-a interesat
niciodat`doctorul Lanyon, dar când mi-ai vorbit
despre el, m-am gândit la faptul c` fiecare b`rbat
care e concentrat pe o singur` idee are ceva
periculos \nl`untrul lui.
– Nat Lanyon e concentrat pe o singur` idee?
– Era, cel pu]in pân` a \ntâlnit-o pe sora ta. A
fost\ntotdeauna absorbit, pân` atunci, doar de
pasiunea sa pentru medicin`. De aceea e atât de
capabil, la o vârst` atât de tân`r`. Când te
concentrezi doar asupra unui lucru, e[ti sau geniu
sau… periculos…
– Poate amândou`, spuse Madeline ca pentru
ea.
– |n familia ta poate se crede \nc` \n dragostea
la primavedere, dar dragostea poate ap`rea
oricând… Nat [i sora ta s-au \ntâlnit la o petrecere [i
au r`mas \mpreun` timp de [ase luni, dar sunt sigur
c` el n-a mai fost niciodat` interesat de o alt` femeie.
81 WILLA ROBERTS

Cred c` le privea pe toate cu ochii cu care se uita


la surorile din spitalul lui. – Ce vre]i s` spune]i?
– Cred c` sora ta a fost, \ntr-adev`r, atras` de
NatLanyon, \ns` când a v`zut ce fel de persoan`
este, a preferat s` se c`s`toreasc` cu un b`rbat care
are mai mult timp pentru ea. Dup` cum [tii, Clarissa
are geniu \n a sc`pa de situa]iile care nu-i convin.
P`rerea mea e c` s-a desp`r]it de Nat doar cu câteva
ore \nainte de a pleca \n luna de miere.
Erau foarte dure concluziile lui, dar Madeline fu
nevoit` s` recunoasc` faptul c` avea dreptate.
– V`d c` o cunoa[te]i foarte bine pe Clarissa,
spuse eacu un surâs amar.
– Draga mea, Clarissa a lucrat pentru mine doi
ani.
– {i ea v` cunoa[te destul de bine, r`spunse
Madeline,pentru a echilibra pu]in balan]a \n
favoarea Clarissei.
– Adev`rat? Discu]ia asta m` intereseaz` mult
mai multdecât curtea f`r` succes pe care Nat i-a
f`cut-o Clarissei, dac` e[ti a[a de dr`gu]` s`-mi spui
câte ceva din ceea ce [tii. }i-a spus chiar tot?
– Nu chiar tot, zâmbi Madeline cu sub\n]eles.
O SEAR~ PENTRU NOI 82

– Ce ]i-a spus, atunci?


– C` sunte]i extrem de atractiv [i provocator –
ceea cee adev`rat – [i c` nu crede]i \n nimeni [i
nimic, \n afar` de dumneavoastr` \n[iv`.
Urm` o scurt` t`cere, dup` care Morton râse \ncet.
– Un spirit foarte p`trunz`tor, Clarissa noastr`,
declar`el. Nu i-am acordat \ns` dreptul de a m`
judeca atât de mult.
Privindu-l cu coada ochiului, Madeline observ`
cât de mult \l afectase cele spuse de ea [i regret` c`
fusese atât de sincer`.
– E adev`rat, Morton? \ntreb` ea \ncet,
spunându-ipentru prima oar` pe nume. E adev`rat c`
nu crezi \n nimeni [i \n nimic, \n afar` de tine \
nsu]i?
– Nu chiar, se \ntoarse el spre Madeline,
privind-o \nochi. N-am crezut cu adev`rat,
niciodat`, nici \n mine \nsumi.
– Oh, spuse Madeline, impresionat`…
– Ce \nseamn` asta? surâse el. E[ti [ocat`?
– Nu. Sunt doar trist`. E dureros s` nu po]i
crede \nnimic.
Urm` o alt` t`cere stingheritoare.
83 WILLA ROBERTS

– Nu cred c` sunt mul]i cei care se gândesc la


tine ca laun om nefericit. To]i sunt \nclina]i s`
cread` c` sunt o persoan` foarte norocoas`, pentru c`
sunt bogat, am succes…
– {i nu e necesar s` se gândeasc` dac` e[ti [i
fericit, nu-i a[a?
– E[ti un copil, spuse el cu triste]e \n glas. Nu
[tiu…Ce este, \n fond, fericirea? Nu e ceva ce se
poate aranja inginere[te, nu-i a[a? \ntreb` el [i, de
ast` dat`, Madeline fu \ntr-adev`r [ocat` de r`spunsul
lui.
– Nu, bine\n]eles c` nu.
– Atunci, ce este? Spune-mi tu… Ce este
fericirea?
– N-a[ putea s` spun exact… Nu sunt destul
dede[teapt` pentru asta… {tiu doar c` e o stare a
min]ii, independent` de ceea ce se petrece \n afar`.
{i mai [tiu c` se poate s` fim ferici]i. C` o putem
g`si \n noi \n[ine, \n ceilal]i [i \n fiecare lucru care
ne \nconjoar`. Eu a[a simt…
– Oh, Dumnezeule, spuse el, destul de
impresionat…Cred c` ai dreptate…
O SEAR~ PENTRU NOI 84

Era mult` durere \n glasul lui [i Madeline sim]i


cu claritate acest lucru, analizând expresia nefericit`
a fe]ei lui, de pe care, pentru moment, c`zuse masca
cea de toate zilele.
– Cred c`, totu[i, \n tine cred pu]in, continu`
elsurâzând. Dar uite ce repede am ajuns… Se vede
deja muntele Laurentias. |n câteva minute vom fi
acolo.
Dup` asta, comportarea lui se schimb` total [i
râser` foarte mult \mpreun`.
Peste câteva minute, \ntr-adev`r, ajunser` pe
malul apei de la poalele muntelui Laurentias.
– Dumnezeule, exclam` Madeline. E divin!…
– E destul de frumos pentru a te sim]i fericit`? \
ntreb`el surâzând.
– Da, spuse ea.
Mul]umesc foarte mult. Nu puteai alege un loc
mai frumos pentru a m` sim]i fericit`.
Cinar` la o teras` aproape de ap`, care p`rea
transmutat` acolo direct din Elve]ia.
|n timp ce mâncar` cu poft` friptura gustoas` de
pui, Morton o \ntreb` de planurile ei de viitor,
85 WILLA ROBERTS

p`rând foarte mul]umit c` va r`mâne \n Canada doar


pentru un an.
– Dar ce te face s` te gânde[ti c` e mai bine
pentrumine \n Anglia? \ntreb` ea cu o curiozitate
evident`.
– Pur [i simplu cred asta, spuse el cu mult`
seriozitate\n glas, nemaiad`ugând nimic dup` aceea,
\n acest sens.
Se \ntoarser` destul de devreme, dar Morton
insist` s-o lase la spital, \n fa]a intr`rii surorilor.
– Trebuie s` repet`m cât de curând aceast`
aventur`,spuse el cu ochii sclipind de mul]umire.
– Da, dar te rog, când m` vei vedea pe culoar \n
timpulserviciului, nu te mai opri cu mine.
– Vrei s` spui c` nu mai am voie s` te s`rut? \
ntreb` elamuzat. |]i promit. Dar numai când vei fi \n
timpul serviciului n-o voi face.
– Tot timpul…\ncepu Madeline, dar el o [i
cuprinsedeja dup` umeri [i o trase spre el.
– Nu e niciun dragon blond, acum, care ne
poateobserva, spuse el [i o s`rut` atât de cald, \ncât
Madelinei i se p`ru cel mai normal lucru din lume
s`-i r`spund`.
O SEAR~ PENTRU NOI 86

– Trebuie s` plec imediat, spuse ea cu


respira]ia\ntret`iat`. Madeline cobor\ repede din
ma[in` [i urc` \n fug` sc`rile, sub privirile lui
amuzate. Când ajunse la u[`, Madeline se \ntoarse
[i-i f`cu un semn cu mâna, dup` care disp`ru \n
grab`.
Mai târziu, \n camera ei, Madeline ref`cu \n
minte toat` seara. Cum putea s`-[i explice bucuria
pe care o sim]ea amintindu-[i modul \n care o
privise Morton când se apropiase s-o s`rute?

***
A doua zi diminea]`, când trebui s-o viziteze pe
doamna Sanders \n timpul serviciului, Madeline se
sim]i foarte stingherit`.
– Am auzit c` fiul meu ]i-a f`cut probleme ieri,
spuseea, \ntâmpinând-o cu un zâmbet foarte amabil.
M` tem c` e \ntotdeauna, foarte tentat s` se joace [i
s` glumeasc`. Nu trebuie s`-l iei \n serios, ad`ug`
ea, fixând-o pe Madeline cu privirea.
– Nici n-aveam de gând s`-l iau \n serios,
r`spunsecategoric Madeline.
87 WILLA ROBERTS

– Eram sigur` c` \mi vei r`spunde astfel, pentru


c` e[tio fat` inteligent`, spuse cu mul]umire \n glas
doamna Sanders. S` uit`m aceast` \ntâmplare,
atunci.
Doamna Sanders ar fi fost cu siguran]` foarte
indispus`, dac` ar fi auzit conversa]ia pe care
Madeline o avu peste câteva minute cu doamna
Loncini, care era o fire foarte cald` [i avusese trei
c`s`torii oficiale, plus cine [tie câte alte leg`turi
neoficiale, se gândi Madeline cu un surâs \
ng`duitor.
– Cum a continuat povestea ta romantic`?
spuse ea,imediat ce Madeline intr` \n salonul ei.
– Ce poveste?
– Cea cu s`rutul din buc`t`rie, pe care ]i l-a
furat acelnecunoscut.
– A, dar nu era un necunoscut, zâmbi
Madeline. Necunoa[tem, dar…
– A, atunci e \ntr-adev`r o poveste romantic`?
– Nu, nu, nu e nimic romantic \n rela]ia mea cu
acestb`rbat, se gr`bi Madeline s` pun` lucrurile la
punct.
O SEAR~ PENTRU NOI 88

– Atunci cred c` ai pierdut o ocazie de a avea o


leg`tur`romantic`, spuse cu regret doamna Loncini.
Un b`rbat cu un temperament atât de focos \ncât nu
s-a putut ab]ine [i te-a s`rutat \n buc`t`rie, nu e unul
pe care s`-l pierzi. P`cat. Cred c` ai o fire foarte
rece, draga mea…
– Poate, dar v` rog s` nu-i spune]i
primuluidumneavoastr` so], râse cu poft` Madeline,
gândindu-se la cele povestite de doamna Loncini,
când se v`zuser` data trecut`.
Via]a mea e destul de complicat` [i a[a, continu`
ea s` râd`, voioas`.
Zilele care urmar` fur`, \ntr-adev`r mult mai
relaxante, pentru c` domni[oara Ardingley se p`rea
c` luase \n considerare cuvintele frumoase pe care
doctorul Lanyon le spusese despre ea.
Madeline era hot`rât` s`-i mul]umeasc` \nc` o
dat`, dar nu-l mai \ntâlnise de atunci.
|n plus, o alt` \ntâmplare nea[teptat` se produse \
ntr-una din dimine]i.
|n timpul vizitei obi[nuite \n salonul doamnei
Sanders, aceasta o rug` pe Madeline s` deschid`
89 WILLA ROBERTS

valiza cu care venise [i s` scoat` de acolo cutia de


bijuterii.
Madeline se supuse [i doamna Sanders scoase la
iveal` o br`]ar` cu diamante, desosebit de frumoas`:
– A fost darul so]ului meu, când l-am n`scut pe
Morton,spuse ea nostalgic.
– Oh, e foarte frumoas`, se entuziasm`
Madeline.
– Da, e adev`rat, [i pe o mân` tân`r` e \ntr-
adev`r oadev`rat` comoar`. Aveam doar
nou`sprezece ani când mi-a d`ruit-o so]ul meu. O
p`strez pentru a o face cadou fetei cu care se va
c`s`tori Morton.
– Va fi o fat` norocoas`, cu siguran]`,
r`spunseMadeline zâmbind.
– Da, din mai multe puncte de vedere.
|n acel moment, \[i f`cu apari]ia \n salon fiul ei,
iar doamna Sanders ridic` degetele cu care ]inea
br`]ara, pentru a o admira \nc` o dat`.
– Tocmai \i spuneam domni[oarei Gill c` abia
a[tept s`fac acest cadou fetei cu care te vei c`s`tori.
– Poate nu va exista niciodat` o astfel de fat`,
spuse el,s`rutându-[i mama, dup` care \i arunc`
O SEAR~ PENTRU NOI 90

Madelinei o privire atât de p`trunz`toare, \ncât


aceasta p`li.
– Oh, ba da, spuse doamna Sanders.
Se va g`si cu siguran]` cineva din cercurile tale
din Anglia.
– Da, poate, r`spunse el, [i-i f`cu Madelinei cu
ochiul.
Madeline surâse [i se preg`ti s` plece, dar Morton
o opri imediat:
– Domni[oar` Gill, sper c` vei veni [i \n
urm`toarelezece zile s-o vezi pe mama, pentru c` eu
nu voi fi \n ora[.
– Voi veni, bine\n]eles, r`spunse profesional
Madeline,\n timp ce doamna Sanders exclam`,
surprins`:
– Unde vei pleca, dragule?
– La casa de vacan]` a lui Donald, aproape de
munteleLaurentias.
Madeline [tiu c` Morton o privea din nou, dar
refuz` s`-i \ntâlneasc` privirea.
– Ah, sper c` \]i vei face timp [i pentru
veri[oara ta.Cred c` [i ea e acolo acum, spuse
doamna Sanders.
91 WILLA ROBERTS

– Bine\n]eles, [i \n weekend o vom invita [i


pedomni[oara Gill. Jude va fi \ncântat` s-o
cunoasc`.
– Pe domni[oara Gill? \ntreb` doamna
Sanders \nculmea surprizei, \n timp ce Madeline se
gândi c` Morton \[i pierduse min]ile.
– Da, va fi un prilej foarte bun pentru
domni[oara Gills` vad` muntele Laurentias. Ce zici
de asta, domni[oar` Gill? \ntreb` Morton surâzând.
– E foarte dr`gu] din partea dumneavoastr`,
r`spunseMadeline cu amabilitate, de[i era v`dit
foarte \ncurcat`, dar nu [tiu când voi avea un
weekend liber [i…
– Nu trebuie s` fie neap`rat un weekend, spuse
Mortonzâmbind.
– Morton, iubitule, interveni doamna Sanders,
vomvorbi despre toate astea mai \ncolo. Nu trebuie
s-o mai re]ii pe domni[oara Gill, acum. E foarte
ocupat`, \ntotdeauna, la ora asta.
– Da, e adev`rat, chiar trebuie s` plec,
r`spunseMadeline.
Probabil nu e \n toate min]ile, \[i spuse Madeline
imediat ce se v`zu pe coridor. |mi place foarte mult
O SEAR~ PENTRU NOI 92

la Laurentias, dar de ce a trebuit s`-i vorbeasc`


mamei lui despre asta? De ce mi-a creat din nou
probleme? De ce?!…
Apoi, dintr-o dat`, realiz` faptul c`, dac` el vroia
ca rela]ia lor s` se dezvolte, atunci \ntr-adev`r era
timpul ca mama sa s` [tie despre ea. Nu vor putea
continua s` se \ntâlneasc` \n secret. Ar fi fost nu
doar ridicol, ci [i periculos. Oricum, doamna
Sanders nu se va obi[nui u[or cu ideea, \[i mai spuse
Madeline [i se concentr` apoi pe problemele legate
de munca ei.
Spre sear`, Madeline se hot`r\ s` fac` ni[te
cump`r`turi, a[a c` \[i propuse s` mearg` \n câteva
magazine mari, aflate la oarecare distan]` de acolo. |
n sta]ia de autobuz, la un moment dat Madeline
v`zu o ma[in` foarte luxoas` care se opri chiar \n
fa]a ei. |n momentul imediat urm`tor, doctorul
Lanyon scoase capul pe fereastr` [i-i spuse
surâzând:
– Vrei s` urci?… Merg [i eu \n ora[.
– Ah, mul]umesc foarte mult, domnule
doctor,r`spunse Madeline entuziasmat` [i deschise
93 WILLA ROBERTS

gr`bit` portiera. Dup` ce se a[ez` pe scaunul de lâng`


el, Nat Lanyon porni din nou.
– Cum \]i mai merge? \ntreb` el.
– Ah, a fost o poveste care m-a sup`rat foarte
mult, darvreau s` v` mul]umesc \nc` o dat` pentru
cuvintele frumoase pe care le-a]i spus despre mine
domni[oarei Ardingley. N-am mai avut probleme,
de atunci.
Doctorul Lanyon surâse din nou cu amabilitate,
dup` care \ntreb` absolut nea[teptat:
– Ce leg`tur` a avut, exact, doamna Sanders cu
toateacestea?
– Ah, doamna Sanders a avut tot timpul
impresia c` fiuldumneaei \mi acord` prea mult`
aten]ie [i a \ncercat s` se r`zbune, cred, r`spunse
Madeline râzând.
– {i e adev`rat? \ntreb` doctorul.
– Nu, nu chiar… Nu…
Doamna Sanders n-avea de fapt niciun motiv s`
vorbeasc` a[a.
– Draga mea, continu` doctorul dup` ce trecur`
de unstop… Nu am de gând s`-]i dau sfaturi… Dar
e mai bine s` te fere[ti s` intri \n vizorul doamnei
O SEAR~ PENTRU NOI 94

Sanders, pentru c` sufer` de o form` de isterie


generat` de gelozie, care de altfel a [i dus-o la
nevroz`. Este foarte posesiv`. Orice persoan` care
acapareaz` aten]ia fiului s`u devine du[manul ei de
moarte. Oricum, Morton Sanders este o persoan`
integr` [i este capabil s`-[i aib` singur de grij`.
– Atunci, nu trebuie s` ne facem probleme,
surâseMadeline.
– Nu-mi fac probleme pentru el, r`spunse sec
doctorulLanyon, dup` care o \ntreb` brusc: Pot s` te
las aici? eu trebuie s` fac la dreapta, acum.
– Ah, da, v` mul]umesc foarte mult, r`spunse
Madeline.
|n acel moment, \ns`, Madeline sim]i c` trebuie
s` \ntrebe neap`rat ceva, a[a \ncât \[i \ntoarse capul
[i-l privi pe doctorul Lanyon drept \n ochi:
– Domnule doctor, ceea ce mi-a]i spus trebuie
s` m`pun` pe gânduri, nu-i a[a? A]i vrut s` m`
aten]iona]i…
– Poate nu e bine ce am f`cut, dar am vrut s`
[tii c`orice fat` care se simte atras` de Morton
Sanders trebuie s` [tie c` va trebui s` suporte [i
gelozia boln`vicioas` a mamei sale. {i pe cât de
95 WILLA ROBERTS

sigur sunt c` Morton [tie s` se fereasc` el \nsu[i de


asta, sunt tot atât de sigur c` nu [tie s-o fereasc` pe
fata de lâng` el.
– Dar nu e cinstit din partea lui, r`spunse
Madelineamuzat`, [i de data asta chiar cobor\.
– Poate, dar tocmai de aceea ]i-am spus c`
situa]iapoate fi periculoas`, replic` doctorul Lanyon,
sco]ându-[i capul pe fereastr`. Personal, consider c`
acest caz e mai complicat decât orice opera]ie a[ fi
nevoit s` execut. Chiar [i pe mine \ns`mi.
Dup` ce spuse toate acestea, Nat Lanyon flutur`
din mân`, \n timp ce pe buze \i ap`ru din nou surâsul
lui fermec`tor, [i demar`.
Capitolul 6

Ca \n mai toate spitalele, [i la Dominion, seara,


dup` orele de lucru, surorile se plimbau voioase
dintr-o camer` \n alta, dar Madeline prefera s` se
vad` doar cu Ruth [i cu Eileen.
Ca de obicei, \n seara aceea se adunar` \n camera
Madelinei [i aceasta le povesti despre invita]ia lui
Morton Sanders \n ora[ul \n care locuia veri[oara
lui.
Ruth st`tea lini[tit` pe scaunul de lâng`
fereastr`, ]inându-[i cu elegan]` pe genunchi mâinile
care stârniser` \ntotdeauna admira]ia Madelinei.
Eileen [i Madeline st`teau pe marginea patului,
vorbind cu \nsufle]ire, aproape \n acela[i timp.
– Bine\n]eles c` vei merge, spuse categoric
Eileen.
Nu trebuie s` ratezi o asemenea excursie pentru
nimic \n lume. E o ocazie extraordinar` s` vezi o
parte a Canadei, vestit` pentru frumuse]ea ei.
– N-am fost invitat`, totu[i, r`spunse Madeline
râzând.A fost doar o propunere, nu o invita]ie clar`.
97 WILLA ROBERTS

– {i nici nu vei fi, dac` doamna Sanders \[i va


vâr\ nasul.– Bine\n]eles c` va accepta [i ea, ce tot
spui acolo? interveni repede Ruth. Eu n-a[ fi refuzat
niciodat` o astfel de invita]ie.
Madeline o privi \ndelung pe Ruth.
– De ce ai spus asta, Ruth? \ntreb` Madeline.
Crezi c`doamna Sanders va avea ceva \mpotriv` s`
fiu invitat` s` fac aceast` excursie?
– Eu gândesc \ntotdeauna de dou` ori \nainte de
aac]iona. Gelozia doamnei Sanders poate fi
periculoas`.
– Doctorul Lanyon mi-a spus ast`zi acela[i
lucru,declar` Madeline.
– Doctorul Lanyon? \ntreb` Eileen cu interes.
Dar tumergi \ntotdeauna la el s`-i ceri p`rerea cu
privire la problemele tale personale? râse ea.
– Nu, spuse Madeline, pu]in vexat`. Dar m-a
v`zut \nsta]ia de autobuz când am vrut s` merg \n
centru [i m-a luat cu ma[ina. I-am mul]umit pentru
interven]ia lui din biroul domni[oarei Ardingley [i
astfel [i-a amintit de doamna Sanders, despre care
m` auzise vorbind cu [efa mea. A[a se face c` s-a
O SEAR~ PENTRU NOI 98

gândit s`-mi spun` despre ea ceea ce mi-a spus


Ruth.
Impresionat` pentru un moment, Eileen t`cu.
Apoi, spuse din nou:
– Mi se pare totu[i absurd s` iei \n considerare
geloziadoamnei Sanders [i s` refuzi excursia.
– Ah, dar insi[ti atât de mult cu acest subiect \
ncât separe c` e[ti tu \ns`]i interesat` de aceast`
excursie, spuse Ruth râzând. Tu, Madeline, vrei s`
mergi?
– Foarte mult. N-am mai stat niciodat` \ntr-un
loc atâtde frumos. Un weekend petrecut \ntr-o vil`
luxoas`, pe malul unei ape, poate fi ceva extrem de
interesant.
|n acel moment \ns`, discu]ia se \ntrerupse, pentru
c` una dintre surori intr` \n camer` foarte gr`bit`,
anun]ând c` Madeline e chemat` la telefon.
Ca [i alt` dat`, Morton era cel care o chemase.
– Am vorbit cu Donald [i cu Judy. Sunt foarte \
ncânta]is` te cunoasc` [i vor s` [tie când vei putea
veni. Trebuie s` fix`m data acum.
99 WILLA ROBERTS

– Dar… E dificil s` vin, Morton, din cauza


mamei tale.Ea e \mpotriva acestei idei [i m` tem
c`…
– Nu e nicio problem`. Am vorbit cu ea [i n-are
nimic\mpotriv`…
– E[ti sigur? Dac` e a[a, sigur c` n-am nimic\
mpotriv`… Doar c` nu vreau s` fac nimic din ceea
ce ar putea s-o supere.
– Nu, nu, e totul \n regul`, o asigur` Morton.
Eadev`rat c` uneori a fost pu]in geloas`, [tii cum
sunt mamele. Dar \nc` \nainte de a-i spune ceva \n
diminea]a asta, mi-a vorbit foarte frumos despre
tine [i despre modul \n care ai \ngrijit-o pe vapor.
– Oh, Morton, ce minunat… Dac` invita]ia mai
e \nc`valabil`, atunci voi putea veni vineri dup`-
mas`, dup` ce \mi voi termina serviciul.
– Vineri dup`-mas`?… Atunci, va trebui s`-mi
schimbpu]in planurile, pentru c` inten]ionam s`
plec mâine diminea]`. A[a, te voi a[tepta [i vom
pleca \mpreun`. Duminic` seara te vei \ntoarce cu
unul dintre [oferii care sunt angaja]i la Donald.
Dac` nu e niciunul liber, atunci te voi aduce chiar
eu.
O SEAR~ PENTRU NOI 100

– Ah, nu, nu vreau s`-]i strici vacan]a pentru


mine,r`spunse Madeline.
– Nu-]i face griji din pricina asta. Voi fi \n fa]a
sc`rilorde la intrarea surorilor vineri la ora trei [i
jum`tate.
Madeline fu de acord [i cu asta conversa]ia lor
lu` sfâr[it, iar ea se \ntoarse \n camera ei cu
sentimentul c` lucrurile nu puteau fi mai simple
decât a[a.
Eileen fu entuziasmat` când afl` de capitularea
doamnei Sanders.
– Sper c` e o capitulare definitiv`, coment`
Ruth.
Oricât ar fi p`rut de surprinz`tor, a doua zi
diminea]` doamna Sanders aduse prima vorba de
c`l`toria Madelinei.
– Sper c` te vei distra acolo, draga mea. |n acest
fel, eu[i Morton vrem s` ne ar`t`m recuno[tin]a
pentru grija cu care m-ai \nconjurat pe vapor.
– Oricine \n locul meu ar fi f`cut-o [i nu trebuie
s` v`revan[a]i pentru ajutorul pe care vi l-am dat \n
timpul c`l`toriei cu vaporul. A fost o activitate
absolut voluntar`.
101 WILLA ROBERTS

– Atunci, sper c` verii no[ti vor [ti s` te fac` s`


te sim]ibine, r`spunse zâmbind doamna Sanders.
Mi-a[ fi dorit s` fiu [i eu acolo, acum, continu` ea cu
un oftat.
– M-a[ fi bucurat foarte mult dac` ar fi fost
posibil,r`spunse Madeline, sperând c` Dumnezeu \i
va ierta acest r`spuns din pur` polite]e, care nu avea
nicio leg`tur` cu realitatea. Dar v` voi povesti totul
cu lux de am`nunte, când m` voi \ntoarce luni
diminea]`.
– Atunci, vei pleca \n acest weekend?
– Da, r`spunse Madeline zâmbind. Morton m`
va lua deaici mâine diminea]`, spuse Madeline,
realizând imediat gre[eala f`cut`. Vorbise despre
Morton pentru prima dat` pe numele lui de botez, cu
mama sa, iar reac]ia de surpriz` a acesteia o f`cu pe
Madeline s`-[i spun` c` trebuia s` fie mult mai atent`
cum vorbe[te, pentru a nu [i-o transforma pe
doamna Sanders \ntr-un du[man.
Astfel, toat` acea zi [i diminea]a urm`toare,
Madeline \[i m`sur` cu foarte mult` grij` cuvintele [i
\n]elese c` reu[i \n momentul \n care, vineri dup`
O SEAR~ PENTRU NOI 102

orele de munc`, doamna Sanders o chem` \n camera


sa [i-i spuse cu c`ldur`:
– Draga mea, vrei s`-mi dai caseta cu bijuterii?
Vreau s`te rog s` faci ceva foarte special pentru
mine.
Madeline lu` caseta foarte frumoas` \n form` de
crocodil [i i-o \nmân` doamnei Sanders. |n`untrul
casetei erau o serie \ntreag` de bijuterii, multe dintre
ele doar cu pietre semipre]ioase, dar toate lucrate cu
foarte mult` m`iestrie .
Dintre toate acestea, doamna Sanders alese o
bro[` de aur, \ncrustat` cu topazi [i perle de cultur`.
– A[ vrea s` porti asta \n weekend, spuse
doamnaSanders, \ntinzând bro[a spre Madeline .
– Ah, nu pot s` primesc un lucru atât de
scump,r`spunse Madeline \nro[indu-se. Nu, nu pot.
E prea mult.
Madeline era pur [i simplu incomodat` de ideea
de a primi din partea doamnei Sanders vreun semn
de prietenie, atâta timp cât nu sim]ea pentru aceast`
femeie niciun pic de afec]iune.
Dar doamna Sanders continu` s` stea cu bro[a \
ntins`, cu cel mai cuceritor zâmbet al ei.
103 WILLA ROBERTS

– Te rog s-o prime[ti, spuse ea, asta m` va


asigura c` aiuitat toate micile disensiuni dintre noi.
Madeline \ntinse mâna \ncet [i lu` bro[a cu
delicate]e.
– E un act de mare generozitate, v`
mul]umesc,doamn` Sanders, dar nu era necesar s`-
mi face]i niciun cadou. Nu am nimic de iertat [i n-
am niciun fel de resentiment pentru cele petrecute \
n timpul voiajului.
– Nu? Sunt fericit` s` aud asta [i voi fi foarte
fericit` s`por]i bro[a mea. Acum, \ncepu doamna
Sanders pe un cu totul alt ton, vreau s` iei un cadou
pentru fiica lui Donald [i a lui Judy, care te vor
g`zdui. Spunând acestea, doamna Sanders deschise
un alt compartiment al casetei, dând la iveal` o
mul]ime de alte bijuterii [i mai valoroase, a[ezate cu
elegan]` pe catifeaua neagr`.
– A[ vrea s`-i dai asta, spuse doamna Sanders,
luând cugrij` \n mâini br`]ara pe care Madeline o
admirase data trecut`. Anne va \mplini luna aceasta
nou`sprezece ani [i acest cadou o va bucura foarte
mult.
O SEAR~ PENTRU NOI 104

Madeline r`mase f`r` grai, dar tare ar fi vrut s`-i


dea br`]ara \napoi [i s` plece de acolo…
Acum \n]elegea foarte bine de ce pusese la cale
doamna Sanders toat` aceast` scen`.
Ei \i d`duse o bro[` f`r` prea mare valoare, \n
schimb vroia s` poarte pentru o alt` fat`, br`]ara pe
care visase dintotdeauna s-o poarte viitoarea so]ie a
lui Morton, care evident era de o valoare mult mai
mare.
Mesajul era foarte clar. Doamna Sanders spusese
astfel, f`r` niciun fel de cuvinte, tot ce avusese de
spus, cu privire la rela]ia ei cu Morton.
– Nu crede]i c` ar fi mult mai potrivit s`-i \
nmânezeAnnei chiar Morton aceast` br`]ar`? spuse
Madeline foarte rece. Pur [i simplu e foarte
complicat pentru mine s`-mi asum responsabilitatea
unui lucru atât de valoros.
– Nu, spuse ea repede, dac` Morton \i va da el \
nsu[iaceast` br`]ar`, ar fi mult prea semnificativ, nu
crezi? }in foarte mult ca Anne s` primeasc` de la
mine aceast` br`]ar`, de ziua ei de na[tere. Vrei s`
m` aju]i \n acest sens?
105 WILLA ROBERTS

– F`r` niciun fel de scrisoare din partea


dumneavoastr`?
– Nu. Transmite-i doar c` e din partea mea, cu
toat`dragostea. Vrei s` faci asta pentru mine?
– |n mod sigur, nu, r`spunse Madeline foarte
hot`rât`.
Nu \mi voi lua responsabilitatea unui astfel de
cadou.
– Dar vei fi \n ma[ina lui Morton, \n siguran]`,
r`spunsedoamna Sanders, f`când ochii mari de
surpriz`.
Acest lucru era adev`rat [i Madeline se hot`r\ s`
renun]e s` se lase afectat` de gestul doamnei
Sanders.
– Bine. Voi lua br`]ara [i i-o voi \nmâna Annei,
dinpartea dumneavoastr`.
– Mul]umesc, r`spunse doamna Sanders, \
nchizândcaseta cu aerul cuiva care se preg`tea de-
acum s` moar` lini[tit. Mi-ai luat o piatr` de pe
inim`.
Madeline se str`duia din r`sputeri s` nu
izbucneasc` \n fa]a acestei umilin]e la adresa ei, atât
de subtil elaborate.
O SEAR~ PENTRU NOI 106

– Nu dori]i s` \ncuia]i din nou caseta [i s` mi-o


da]i s-opun la loc? spuse Madeline cât de calm putu
\n acel moment.
– Nu, draga mea, vreau s` aleg câteva bijuterii
pentrualte surori de aici, fa]` de care m` simt foarte \
ndatorat`.
– Foarte bine. Eu trebuie s` plec, acum.
Mul]umescfoarte mult pentru bro[`, spuse
Madeline, \n timp ce deprinderea bunelor maniere [i
sentimentul de mândrie d`deau o lupt` teribil` \n
sufletul ei. Nu va reu[i s` poarte niciodat` cu pl`cere
un lucru primit \n asemenea condi]ii.
– Cu toat` pl`cerea, draga mea, spuse doamna
Sanderscu un zâmbet dulce. A… Nu-i spune, te rog,
lui Morton nimic din toate acestea.
Va considera c` m-am amestecat \n afacerile lui.
Madeline \i promise doamnei Sanders acest
lucru, spunându-[i \n acela[i timp c` Morton avea
dreptate s` cread` c` mama sa s-a amestecat \n
treburile lui.
– S` nu spui nim`nui, de fapt, decât Annei,
spuse pe unton conspirativ doamna Sanders.
107 WILLA ROBERTS

– Foarte bine, r`spunse Madeline, str`duindu-se


s`vorbeasc` pe un ton politicos, dar promi]ându-[i s`
nu lase aceast` poveste s`-i umbreasc` tot
weekendul.
Poate va fi cel mai important weekend din via]a
mea de pân` acum, se gândi Madeline [i nu-l voi
strica intrând \n toat` aceast` comedie. Cu toate
acestea, \[i sim]i nervii \ntin[i, \n momentul \n care
urc` \n ma[ina lui Morton, care venise la ora
stabilit` \n fa]a intr`rii surorilor.
|ncerc` totu[i s` se relaxeze [i \n timp ce Morton \i
punea valizele \n portbagaj, zâmbind curtenitor \n
timp ce ea se a[ez` pe scaunul din dreapta
[oferului, \[i jur` s` fac` \n a[a fel, \ncât s`-i ias` din
cap cu totul povestea cu bijuteriile.
– Cât avem de mers? \ntreb` Madeline dup`
vreodou`zeci [i cinci de mile, când ie[iser` de pe
[oseaua pe care o v`zuse la precedenta ie[ire cu
Morton.
– De aici, mai avem mai pu]in de [aizeci de
mile,r`spunse Morton
– Sunt foarte bucuroas` c` fac acest voiaj. Se
spune c`\n locuri atât de frumoase te sim]i mai
O SEAR~ PENTRU NOI 108

fericit s` mergi \ncontinuu, decât s` ajungi, dar eu


voi fi fericit` [i s` ajung, spuse Madeline zâmbind.
– Da, vom ajunge [i te vei sim]i foarte bine,
optimista [ientuziasta mea Madeline. De aceea \mi
place atât de mult s` fiu cu tine.
Madeline t`cu. Morton recuno[tea c`-i place
compania ei.
Atunci, de asta riscase s` aib` o discu]ie violent`
cu mama sa.
Privi t`cut` pe fereastr` satele prin care trecur`.
Câ]iva dintre localnici le f`cur` prietene[te cu mâna,
\n timp ce trecur` pe lâng` ei.
– E o ]ar` frumoas`, spuse Madeline \ncet.
– Sper c` vom avea un weekend frumos,
r`spunseMorton zâmbind.
Când ajunser` la familia Elliot, Madeline sim]i, \
ntr-adev`r, c` va fi un weekend minunat.
Casa de care se apropiar` era o combina]ie foarte
reu[it` \ntre stilul italian [i cel al Lumii Noi, cu o
vedere splendid` spre lac [i spre munte, \n acela[i
timp.
|n parcarea semicircular` din fa]a casei erau deja
dou` ma[ini [i Morton opri \n spatele lor.
109 WILLA ROBERTS

Dup` ce coborâr` [i se preg`tir` s` intre \n cas`,


Madeline sim]i o emo]ie foarte special`.
Doamna Sanders avusese dreptate c` era o
petrecere de weekend acolo [i Madeline se \ntreb`
ce vor crede despre ea to]i ace[ti necunoscu]i.
Fu \ns` primit` cu mare c`ldur` \nc` de la \nceput.
Judy Elliott, frumoas` [i proasp`t` \nc`, \n ciuda
p`rului c`runt, \i strânse ambele mâini cu un zâmbet
curtenitor:
– Draga mea, sunt atât de fericit` c` ai reu[it s`
vii,spuse ea. Oricine vine din Anglia e bine primit
aici [i invitat s` se simt` ca acas`. Permite-mi s` te
conduc \n camera ta de la etaj… Sau, poate vrei s`
bei ceva, mai
\ntâi.
Madeline r`spunse c` ar vrea s` vad` mai \ntâi
camera \n care va fi cazat` [i urc` sc`rile voioas`, \n
timp ce Judy o ]inea \nc` de mân`.
– M-am bucurat atât de mult c` am fost invitat`,
spuseMadeline ro[ind pu]in de emo]ie. M-am
gândit c` e frumos aici, dar realitatea \ntrece orice
imagina]ie.
O SEAR~ PENTRU NOI 110

– E frumos, nu-i a[a? r`spunse Judy. Pentru


mine esteintr-adev`r cel mai pl`cut loc din lume [i
nu l-a[ schimba niciodat` cu altul. Eu [i Don ne-am
c`s`torit din dragoste [i ne-am sim]i bine \n orice
loc de pe p`mânt, dar am fost noroco[i \n ultimii ani
[i am reu[it s` construim aceast` cas`, de care
suntem foarte mândri. Ar fi fost o prostie s` nu
profit`m de faptul c` am avut a[a un mare noroc, nu-
i a[a?
– Da, e adev`rat, spuse Madeline, sim]ind c`
deja o\ndr`gea foarte mult pe femeia de lâng` ea.
Sunt foarte fericit` pentru voi.
– Draga mea, spuse surâzând Judy Elliott, [i o
strânseamical de mân`. Iat` camera ta. M-am gândit
c` preferi una cu vedere spre lac.
Madeline r`mase uluit` locului, imediat ce intr`,
privind panorama extraordinar` care \i intindea \n
fa]a ochilor atât muntele cât [i lacul.
– E ne\nchipuit de frumos, exclam` Madeline.
Dac` a[fi v`zut doar aceste locuri din Canada [i tot
ar fi meritat s` vin pân` aici.
– M-am gândit eu c` vei fi \ncântat`… E
camera fiiceimele, Anne…
111 WILLA ROBERTS

– Ah, dar nu vreau s`-[i schimbe locul din


cauza mea.
– Dar n-a plecat din cauza ta, draga mea. A
trebuit s`-[iviziteze ni[te prieteni la New York [i se
va \ntoarce abia \n weekendul urm`tor.
– Doamna Sanders mi-a vorbit foarte frumos
despre ea[i speram s` fie aici \n acest weekend,
r`spunse Madeline, neaducând \n discu]ie povestea
cu br`]ara, dac` doamna Sanders \i ceruse \n mod
expres ca aceasta s`-i fie \nmânat` direct Annei.
– Diana ]i-a spus asta? Ce femeie nebun`! Doar
i-amspus \n ultima mea scrisoare c` Anne va fi \n
weekendul acesta la New York.
Madeline se gândi o clip` la tot acest puzzle
construit de doamna Sanders [i se \ntreb` dac` \ntr-
adev`r fusese posibil s` uite c` Anne nu va fi aici.
– Sper c` v` ve]i \ntâlni când vei veni aici, data
viitoare.Acum trebuie s` te p`r`sesc, pentru c` mai e
doar o or` [i jum`tate pân` la cin`. Vom ie[i la o
teras`, dar nu trebuie s` te \mbraci \n mod special
pentru asta, spuse Judy.
R`mas` singur`, Madeline privi pe fereastr` apa
limpede a lacului. Totul era atât de relaxant acolo…
O SEAR~ PENTRU NOI 112

Totu[i, ceva nu-i d`dea pace… De ce f`cuse doamna


Sanders toat` acea comedie atât de elaborat`, cu
bijuteriile?
De[i Judy \i spusese s` nu se \mbrace deosebit, ce
fat` din lume n-ar fi f`cut-o \ntr-un cadru atât de
special? |mbr`c` a[adar o rochie alb` care contrasta
atât de frumos cu p`rul ei negru [i \[i accentu` pu]in
ochii.
– Ah, ar`]i minunat, spuse doamna Elliott când
o v`zucoborând sc`rile. Vino s`-]i prezint [i ceilal]i
oaspe]i.
Spune-mi, te rog, la ce spital lucrezi? {tiu c` Diana
e internat` la acela[i spital, dar nu mi-a spus cum se
nume[te. Am rugat-o, \n ultima mea scrisoare, s`-i
spun` lui Morton s` te aduc` [i pe tine aici.
– La Dominion… E unul dintre…
– {tiu, r`spunse repede Judy. Ah, e [i Nat, aici.
Unuldintre cei mai faimo[i doctori de acolo. Vino…
{i, \n timp ce se apropiar` de grupul de musafiri,
Nat veni surâzând spre ele. Era surprins [i amuzat
deopotriv` [i o privi pe Madeline cu una dintre
expresiile lui cele mai fermec`toare.
Capitolul 7

– V`d c` \nc` n-ai renun]at la obiceiul t`u de a


ap`rea\n cele mai nea[teptate locuri, spuse el, \
ntinzându-i mâna. Nu [tiam c` \i cuno[ti [i tu pe
prietenii mei…
– Tocmai i-am \ntâlnit pentru prima oar` \n
via]`,r`spunse Madeline. Am venit cu Morton
Sanders, spuse ea, ar`tând cu privirile spre cel care
o adusese acolo [i care tocmai se apropia.
Cei doi b`rba]i se salutar`, ca dou` persoane care
se \ntâlnesc deseori \n acelea[i cercuri [i nu mai au
s`-[i spun` nimic special.
Atmosfera era foarte pl`cut` [i Madeline \l privi
cu c`ldur` pe Don, care p`rea o persoan` extrem de
jovial` [i care, cu siguran]`, \[i adora so]ia.
Dup` câteva minute se duser` cu to]ii pe o teras`,
unde, pe câteva mese, erau a[ezate fel de fel de
feluri de mâncare care de care mai apetisante [i
prezentate \n cele mai nonconformiste moduri.
– N-am mai avut niciodat` o experien]` de
acest fel,spuse Madeline, entuziasmat` de tot ceea
O SEAR~ PENTRU NOI 114

ce vedea [i se petrecea \n jurul ei. Sunt foarte


fericit` c` m` aflu \n aceast` atmosfer` atât de vesel`
[i de lipsit` de convenien]e.
– Da, r`spunse Morton, [i el mai degajat de
cândajunseser` acolo. Don [i Judy [tiu, cu siguran]`,
cum s` tr`iasc`.
Apoi, Morton se apropie mai mult de ea [i-i spuse
foarte \ncet, astfel ca persoanele aflate lâng` ei s` nu
poat` auzi.
– Am uitat c` doctorul Lanyon va fi [i el
prezent aici. Eo problem` pentru tine?
– Ah, nu, deloc. |mi e chiar foarte simpatic.
– Atunci e \n regul`, m` temeam s` nu-l vezi ca
pecineva care \]i stric` tot cheful de vacan]`, pentru
c` \]i aminte[te de serviciu.
– Nu-l asociez niciodat` cu munca mea, pentru
c` laDominion l-am v`zut de prea pu]ine ori,
r`spunse Madeline, privindu-l cu coada ochiului pe
doctorul Lanyon, care era angajat \ntr-o conversa]ie
foarte animat` cu gazda acelui eveniment.
Morton o privi lung [i mohorât, displ`cându-i
total ideea ca aten]ia ei s` fie atras` de o alt`
persoan`.
115 WILLA ROBERTS

– Don a f`cut de-a lungul timpului nenum`rate


dona]iipentru Dominion, a[a l-a \ntâlnit pe doctorul
Lanyon. Probabil c` motivul prezen]ei sale aici, se
datoreaz` aceluia[i fapt.
– Ah, ce interesant! r`spunse Madeline,
v`ditimpresionat` de situa]ie.
– Crezi? Ceea ce vreau s` spun, este faptul c`
nu credc` doctorul Lanyon a venit aici pentru a-[i
consolida rela]iile sociale.
– Dar nici nu cred c` e nevoie de asta, pentru
opersonalitate ca doctorul Lanyon.
Trebuie s`-]i m`rturisesc faptul c` am fost foarte
impresionat` de el \nc` de când l-am v`zut pe vapor
[i nu [tiam cine este.
– Un mic Dumnezeu, f`cu Morton o grimas`.
– Nu, n-am vrut s` spun asta, dar, \ntr-adev`r,
foartemult` lume a[teapt` de la el miracole. Se
spune c` dac` te opereaz` doctorul Lanyon, nou`zeci
[i nou` la sut` te po]i considera deja vindecat.
– Chiar a[a? r`spunse Morton, ca [i cum ar fi
vrut s`spun` c` \i ajunsese pân` peste cap acest
subiect [i nu mai vroia cu niciun chip s`-l continue.
O SEAR~ PENTRU NOI 116

Se hot`râr` deci s` se ridice de la mas` [i s`


mearg` pu]in mai aproape de ap`.
– Morton, spuse Madeline, când se \ndep`rtar`
destulde ceilal]i, sunt foarte fericit` c` m-ai invitat
aici. Nu voi putea niciodat` s`-]i mul]umesc de-
ajuns pentru asta, spuse Madeline aplecându-se
peste balustrada terasei [i oglindindu-se \n apa
lacului. Cred c` e cel mai dr`gu] loc pe care l-am
v`zut vreodat`.
– A fost o alegere pentru cea mai dr`gu]`
persoan` pecare am \ntâlnit-o vreodat`, replic` el [i-i
atinse u[or mâna.
Madeline nu \ntoarse privirea, dar râse u[or,
comentând cu ironie:
– Obi[nuie[ti frecvent s` aduci fete aici pentru a
lespune astfel de cuvinte? Dup` aceste cuvinte se
l`s` o lini[te atât de adânc` \ntre ei, \ncât Madeline
avu impresia c` li se aud b`t`ile inimilor.
– De ce e[ti atât de ne\ncrez`toare? Parc`
spuneai c` eusunt cel care nu crede \n nimeni [i-n
nimic. Sper c` \]i mai aminte[ti c` \n cele din
urm` ]i-am spus c` eu cred \n tine, r`spunse Morton
[i o trase mai aproape de el.
117 WILLA ROBERTS

– Ai spus doar c` se pare c` ai \ncredere \n


mine, nu c`,\ntr-adev`r, chiar crezi \n mine. |mi
amintesc perfect.
– Ah, e[ti prea exact`. Nu te mul]ume[ti cu
faptul c` m-ai f`cut s` spun ceva ce nicio alt` femeie
n-a auzit de la mine?
– Morton, te rog, nu vreau s`-mi spui cuvinte
frumoasesau s` te gânde[ti s` faci dragoste cu mine,
doar pentru c` e o sear` frumoas` [i o atmosfer`
relaxant`.
Morton o apropie u[or de el [i \ncepu s-o s`rute
atât de incitant, \ncât Madeline nu putu s` nu-i
r`spund`, cu o pasiune din care s-ar fi putut deduce
c` doar pentru asta a vrut s` vin` pân` \n Canada.
Deodat` se auzir` pa[i foarte aproape de ei [i
Madeline \ncerc` s` se desprind` din \mbr`]i[are.
– Dragule, d`-mi drumul, spuse ea \ncet…
|[i \ntoarse apoi capul [i v`zu c` persoanele care
se apropiau erau, nici mai mult, nici mai pu]in decât
st`pânul casei [i doctorul Lanyon.
– Admira]i apa lacului? \ntreb` Don, \n timp
cedoctorul Lanyon nu spuse nimic, mul]umindu-se
s`-i priveasc` p`trunz`tor pe Morton [i pe Madeline.
O SEAR~ PENTRU NOI 118

– Bine\n]eles, replic` Morton. Nu-mi spune c`


[i voi a]ivenit pentru a face acela[i lucru. Cred c`
sunte]i deja foarte familiariza]i cu priveli[tea de
aici, amândoi.
Don Elliott râse cu poft`.
– De fapt, f`ceam cam acela[i lucru, pentru
c`inten]ionez s` construiesc un centru de recuperare
de partea cealalt` a lacului [i vroiam s` [tiu ce p`rere
are despre asta Nat Lanyon.
– Ah, dar e o idee minunat`, se entuziasm`
Madeline,spre bucuria gazdei sale.
Nu cred c` exist` vreo fiin]` uman` care s` nu-[i
recapete s`n`tatea \n acest loc.
– E o idee remarcabil`, \ntr-adev`r, spuse Nat
Lanyon.Nu [tiu cât ar putea costa toate astea, dar de
vreme ce exist` deja terenul, nu cred s` fie o
investi]ie care s` \ntreac` posibilit`]ile tale, Don.
– Ah, ce minunat s` fii aici sor` medical`!
exclam`Madeline.
– Atunci, vei fi sor` aici \n vitorul apropiat,
spuse NatLanyon zâmbind.
– Va pleca \n Anglia \nainte de a fi gata acest
spital,interveni iritat Morton.
119 WILLA ROBERTS

– Cum po]i s` [tii asta? Se pare c` s-a \


ndr`gostit deCanada, r`spunse doctorul Lanyon.
– Nu prea cred asta, r`spunse, Morton. Apoi,
\ntorcându-se spre Madeline, \i spuse foarte serios:
– Hai s` mergem \n cas`. S-a f`cut frig aici,
declar` el.
Madeline se uit` cu ochi mari, când la Nat când la
Morton, [i se \ndrept` \ncet, cu acesta din urm`, spre
cas`.
Nu mai revenir` la momentul romantic dinainte,
dar dansar` toat` seara [i se sim]ir` foarte bine \
mpreun`, \n acel cerc atât de primitor [i de
ospitalier.
Mai târziu, \n camera sa, Madeline ref`cu \n
minte scena de dragoste de pe teras` [i adormi
gândindu-se c` e \n bra]ele lui Morton.
A doua zi diminea]` se trezi voioas` de soarele
care se oglindea \n apa lacului [i ie[i s` \noate,
sperând c`-l va \ntâlni pe Morton, deja acolo.
Se trezise totu[i \naintea tuturor, a[a c` admir`
priveli[tea de una singur`, bucurându-se ca un copil
c` era \n acel loc atât de spectaculos.
O SEAR~ PENTRU NOI 120

|ntâmplarea f`cu \n a[a fel \ncât primul care veni


al`turi de ea s` fie Nat, nu Morton.
Nat se dovedi un \not`tor foarte bun [i dup`
câteva minute Madeline ie[i din ap` [i se \nveli \n
prosop, a[ezându-se fericit` la soare, \n timp ce
admira dexteritatea cu care Nat Lanyon se mi[ca \n
apa \mbietoare.
Dup` un timp, Nat se apropie de marginea terasei
[i-i strig` vesel:
– Ce faci? Nu intri din nou \n ap`?
– Nu, am stat deja destul, dar \mi place s` v`d
cât debine \nota]i dumneavoastr`.
Nat se prinse de barele terasei cu bra]ele lui
vânjoase [i declar` cu ironie \n glas, dar cu un
zâmbet absolut fermec`tor:
– {i eu am v`zut un spectacol foarte interesant,
ierisear`.
– A \notat cineva ieri sear`? \ntreb` Madeline,
f`cându-se c` nu pricepe unde bate el.
– Nu, a prins pe[ti, râse el scurt.
– Ah, pute]i s`-mi spune]i mai exact?…
– Ei bine, te-am v`zut… dar nu e, totu[i, treaba
mea.Cred c` foarte rar se poate prinde un pe[te cu
121 WILLA ROBERTS

atâta u[urin]`, continu` sarcastic Nat Lanyon [i


porni s` \noate \n larg, \n timp ce Madeline \l privi
stingherit` de acest r`spuns, dar totu[i amuzat`.
Dup` micul dejun, copios ca [i cina din seara
precedent`, plecar` cu to]ii, cu ma[inile, la Fish
Hatchery, \n provincia Sfântul Faustin [i pe urm` la
Mont Trembland, pentru masa de prânz.
La Hatchery, Madeline fu fascinat` de gr`dinile
publice, cu o flor` extrem de variat`.
Când Morton veni pentru a sta mai aproape de ea,
Madeline \l \ntâmpin` ridicându-[i vesel` mâinile
spre el.
Morton o privi zâmbind [i o prinse de mâini cu
duio[ie, strângându-i u[or degetele, f`r` ca gestul lui
s` poat` fi observat, bine\n]eles. Cu toate acestea,
Madeline fu sigur` c` doctorului Nat Lanyon nu-i
sc`p` acest acces de tandre]e.
|n timpul prânzului, Judy \i spuse surâzând:
– Totul e foarte special \n Quebec, nu-i a[a,
draga mea?
– Totul e foarte special \n acest weekend,
preciz`Madeline. Nici nu [tiu ce cuvinte s` aleg
O SEAR~ PENTRU NOI 122

pentru a descrie toate acestea \n scrisorile pe care le


voi trimite prietenilor mei de acas`.
– Cred c` vor vrea cu to]ii s` vin` s` vad` cu
ochii lor,surâse Judy.
– Nu. Poate doar sora mea, dar ea e m`ritat`
acum [i…Mi-a promis c` va veni, \nainte de a pleca,
dar nu [tiu…
Ziua continu` \n acela[i ritm trepidant [i
Madeline nu mai avu ocazia de a sta aproape de
Morton. Nu [tia \ns` dac` s` se bucure de acest fapt
sau nu. Seara târziu, dup` cin`, doctorul Lanyon se
apropie de ea [i o \ntreb` amical:
– Pot s` te conduc mâine la spital? Am auzit c`
Mortonva r`mâne \nc` o perioad` aici, a[a c` voi fi
bucuros s` ne \ntoarcem \mpreun`.
Madeline \i mul]umi pentru amabilitatea ofertei,
dar când se uit` spre Morton, acesta \i spuse cu
r`ceal`:
– Credeam c` am stabilit, deja, c` te voi
conduce eu.
– Morton, nu vreau s`-]i stric vacan]a, ]i-am
mai spusasta.
– Poate nu mai vreau s` r`mân r`spunse el.
123 WILLA ROBERTS

– Dar nu e necesar s` te deranjezi pentru


mine.Doctorul Lanyon se \ntoarce oricum la
Montreal, e normal, atunci, s` merg cu el.
– Dac` a[a crezi tu…
– Morton… râse ca un clinchet Madeline, nu
fiprostu]… N-ai de ce s` reac]ionezi a[a…
– Promite-mi c` nu vei fi atât de vesel` cum ai
fost cumine, dac` pleci cu doctorul Lanyon.
– Ar fi imposibil s` fiu la fel de vesel` cu el, \l
asigur`Madeline.
Nu putu s` nu observe gelozia lui, dar \n acela[i
timp \[i spuse c` gelozia era un sentiment foarte
surprinz`tor pentru cineva atât de plin de succes ca
Morton.
A doua zi, Madeline \l f`cu \ns` s` \n]eleag` faptul
c` el era foarte important pentru ea, astfel \ncât buna
lui dispozi]ie reap`ru din nou [i o invit` s` fac` o
plimbare cu barca pe lac.
Era totul atât de cald [i de pasional \mpreun`, \
ncât Madeline uit` c` exist` Dominionul [i ar fi vrut
s` r`mân` acolo cu el la nesfâr[it.
Totu[i, insist` s` se \ntoarc`, pentru a-l mai g`si pe
doctorul Lanyon \n vederea plec`rii la Montreal.
O SEAR~ PENTRU NOI 124

– Nu \n]eleg de ce te gr`be[ti s` pleci. Nu


trebuie s`dispari la miezul nop]ii ca Cenu[`reasa,
nu-i a[a?
– Trebuie s`-mi reiau serviciul mâine sear`, [tii
foartebine, iar doctorul Lanyon trebuie s` plece azi
devreme, pentru c` mâine opereaz`.
– E capabil s`-[i poarte singur de grij`, nu
crezi?
– Dac` ai fi pacient, n-ai vrea s` te opereze un
medicobosit, nu-i a[a, Morton?
– Nu [tiu, dar mi-ar pl`cea s` fiu \ngrijit de o
sor` catine, zâmbi el. Se \ntoarser` totu[i, [i
Madeline se gr`bi s`-[i fac` bagajele [i s`-[i ia r`mas-
bun de la gazdele ei atât de speciale.
– Cine te va conduce? \ntreb` Judy. Morton sau
Nat?Oricum, te mai a[tept`m, spuse Judy. Po]i veni
cu Don, când va avea el treburi prin Montreal.
Madeline \i mul]umi din nou, apoi se \ntoarse
spre Morton, care o trase pu]in mai departe [i o
s`rut` cu o asemenea pasiune, \ncât Madeline \ncepu
s` tremure.
125 WILLA ROBERTS

Doctorul Lanyon, care era deja \n ma[in` [i o


a[tepta, privi scena cu un zâmbet sarcastic, abia
perceptibil.
– Trebuie s` plec, Morton, spuse ea, uitându-se
cudisperare spre Lanyon.
– Las`-l s` a[tepte, [opti Morton.
– Nu, nu pot, r`spunse ea [i se desprinse din
\mbr`]i[are.
Nu putea s`-l lase pe doctorul Lanyon s` o
a[tepte, doar pentru senza]iile stranii de pl`cere pe
care le sim]ea când o s`ruta Morton.
– Gata? spuse doctorul \n timp ce se \ntinse s`-
ideschid` portiera.
– Da, r`spunse Madeline, [i se gr`bi s` se a[eze
pescaun lâng` el, f`cându-i \n acela[i timp semn de
la revedere lui Morton, care o privea cu luare-
aminte de la marginea sc`rilor.
Pentru câteva minute, nici doctorul, nici
Madeline nu spuser` nimic. Ea privea t`cut` pe
fereastr`, ca [i cum ar fi fost foarte interesat` de
peisajul care se derula, iar Nat Lanyon se concentr`
asupra drumului.
O SEAR~ PENTRU NOI 126

Imediat ce ie[ir` pe [oseaua principal`, doctorul


o \ntreb`, \ns`, destul de serios:
– A[adar, nu te-au speriat riscurile.
– Nu \n]eleg, r`spunse Madeline aruncându-i o
privire,dup` care se l`s` din nou furat` de
spectacolul reliefului din fa]a ei.
– Nu? Credeam c` ai \n]eles ce ]i-am spus cu
câteva zile\n urm` – sau poate nu crezi ceea ce spun
eu– c` pre]ul unei rela]ii apropiate cu Morton e \n
mod sigur gelozia furioas` a mamei sale.
Madeline se gândi \n primul moment s`-i spun`
s`-[i vad` de treburile lui, dar amintirea a ceea ce
f`cuse pentru ea pân` atunci o opri [i, \n schimb,
spuse cu un zâmbet larg:
– Mama lui Morton [tie c` am venit aici [i a
fost deacord.
– Adev`rat? \ntreb` el, ne\ncrez`tor [i amuzat.
E[ti atâtde sigur` de asta?
– Da, spuse ea. |n plus, pentru a [terge
divergen]eledintre noi, mi-a dat aceast` bro[`,
continu` ea, ar`tând spre jacheta elegant` pe care o \
mbr`case pentru acea c`l`torie.
127 WILLA ROBERTS

– Drag` domni[oar` Gill, sper c` realizezi ce \


nseamn`,de fapt, toate acestea…
– Ce vre]i s` spune]i?
– Chiar nu-]i dai seama de ce ]i-a f`cut acest
dar?
– Oh, m-am gândit la un moment dat c` a vrut
doar s`m` umileasc`, pentru c` mi-a dat aceast`
bro[`, dup` care mi-a cerut s` \i aduc domni[oarei
Anne o br`]ar` extrem de pre]ioas`, r`spunse
Madeline sco]ând cu grij` br`]ara din po[et`.
Doctorul Lanyon o privi f`r` prea mult interes,
apoi \[i ridic` ochii spre Madeline.
– Da, e foarte frumoas`, spuse el, neutru.
– Da. N-a uitat s` precizeze c` p`stra aceast`
br`]ar`pentru viitoarea so]ie a fiului ei.
– Dar nu [tia c` Ann nu era aici? Toat` lumea
[tie c` emai mult plecat`.
– Cred c` [tia, pentru c` mi-a spus s` nu dau
br`]araaltei persoane.
– {i n-ai vorbit despre asta cu nimeni? Nici
m`car cuMorton?
– Nu.
O SEAR~ PENTRU NOI 128

– Oricum, cred c` e mai bine c` s-a \ntâmplat


a[a [i-iduci br`]ara \napoi.
– Cred c` da, fu de acord Madeline.
– |nc` mai crezi c` a meritat s` ri[ti?
– Domnule doctor… A]i intervenit pentru mine
\ntr-unmoment foarte important din via]a mea [i v`
sunt recunosc`toare pentru asta, dar rela]ia mea cu
Morton este o chestiune personal` pe care nu cred c`
e cazul s-o comentez cu dumneavoastr`. Nu e
necesar s` interveni]i \n via]a mea privat`.
– Am considerat c` e foarte necesar, pentru c`
v`d c`e[ti \nc` un copil [i e nevoie ca cineva s` te
ocroteasc` \n fa]a unor oameni ca Morton.
– Crede]i c` ave]i dreptul s`-i judeca]i pe
ceilal]i?
– Câteodat`, r`spunse el zâmbind.
– Dac` sunte]i un judec`tor atât de bun, cum se
face c`a e[uat atât de lamentabil rela]ia
dumneavoastr` cu Clarissa? \ntreb` ea \nfuriindu-se,
de[i realiz` imediat c` spusese ceva de neiertat.
Urm` o t`cere lung`, timp \n care Madeline privi
cu aten]ie mâinile lui Nat Lanyon, manevrând cu
dexteritate volanul.
129 WILLA ROBERTS

Erau cele mai frumoase [i mai puternice mâini pe


care le v`zuse vreodat`. Nu era de mirare c`
salvaser` atâtea vie]i, pân` atunci. Totu[i, se
albiser` \n acel moment ca \n urma unei furii abia
st`pânite, sau a unei emo]ii foarte puternice.
|ntr-un sfâr[it, doctorul \ntreb` foarte rece:
– Ce [tii despre Clarissa?
– |mi pare r`u pentru ceea ce am spus, r`spunse
ea\ncet, regretând sincer c` abordase acest subiect…
Dar… eu sunt sora Clarissei… M` rog, sora ei
vitreg`…
– |n]eleg… Atunci, [tii totul despre modul cum
m-atras pe sfoar`…
– Nu… De fapt, nu privesc lucrurile \n acest
mod.
– Indiferent de cum vezi tu lucrurile, eviden]a
r`mâneaceea[i. Pur [i simplu m-a tras pe sfoar`.
Lini[tea c`zu peste ei din nou, rece [i grea ca o
piatr` de moar`…
– Domnule doctor… rupse Madeline t`cerea.
V` rog s`m` ierta]i pentru ceea ce am spus.
O SEAR~ PENTRU NOI 130

– Draga mea, ai spus doar adev`rul, r`spunse el


[iMadeline sim]i c` \ntre ei se deschise o distan]` de
ere geologice…
– Dar…
– Vrei, te rog, s` nu mai vorbe[ti despre asta?
Cel pu]incu mine.
Cred c` le-ai spus deja totul colegelor tale [i asta
sper c` \]i este de-ajuns.
– Nu le-am spus nimic, r`spunse indignat`
Madeline.Ce fel de fat` m` crede]i?
– Sora Clarissei, replic` el. Acum se explic` de
ce amsim]it nevoia s` te protejez. Sper c` Morton \[i
va putea purta singur de grij`.
– Nu ave]i dreptul s` m` judeca]i astfel, doar
pentru c`sunt sora Clarissei.
De unde [ti]i dac` am sau nu ceva \n comun cu
Clarissa?
– Nu [tiu, recunoscu el. {i te rog s` m` ier]i,
dac` \ntr-adev`r nu ai.
Restul c`l`toriei se desf`[ur` \n t`cere, de[i
Madeline \ncerc` de nenum`rate ori s` prezinte
scuze pentru ce spusese, dar cuvintele i se oprir` de
fiecare dat` pe buze.
131 WILLA ROBERTS

Când ajunser` la spital, Madeline murmur` un la


revedere scurt [i plâng`re], iar doctorul \i r`spunse
rece, ca un str`in.
Lini[tea din holul spitalului aproape c` o sperie
pe Madeline când intr` trist` [i cu capul plecat.
Probabil c` toat` lumea era deja \n pat, se gândi
Madeline [i intr` \ncet \n camera sa. Nu avea pe
nimeni cu care s` vorbeasc`, pentru a-[i mai u[ura
sufletul… Ah, dac` ar fi g`sit-o pe Eileen.
Atunci, Madeline observ` c` \n camera prietenei
sale ardea \nc` lumina [i imediat dup` aceea, Eileen
intr` somnoroas` \n baie.
– Iubito, spuse ea frecându-[i ochii… Am \
ncercat s`stau treaz` pân` vii, dar \mi pierdusem
speran]a c` te mai \ntorci pân` diminea]`. Am avut o
zi foarte grea [i doamna Sanders ne-a creat o
mul]ime de probleme.
– Doamna Sanders? \ntreb` Madeline cu ochi
mari. Dincauza mea, vrei s` spui?
– Era ceva \n leg`tur` cu o br`]ar` cu
diamante… {tiuc` e ridicol, dar… – Cu br`]ara?
O SEAR~ PENTRU NOI 132

Dar nu era cazul s`-[i fac` probleme. I-am adus-


o \napoi, spuse Madeline impacientat`, sco]ând
repede br`]ara din po[et`.
– Atunci, ai luat-o \ntr-adev`r? \ntreb` Eileen, \
n culmeasurprizei [i a indign`rii.
– De ce nu? \ntreb` Madeline punând br`]ara \
nlumin`.
– Oh, pe to]i sfin]ii, murmur` Eileen. A spus c`
ai furat-o.
Capitolul 8

– A spus c` am furat-o? \ntreb` Madeline ro[ie


de furie,f`când câ]iva pa[i \napoi… Ce tot spui
acolo?… Ce a spus?… Ea mi-a dat-o!
– Ah, ]i-a dat o br`]ar` de o asemenea valoare?
– Ca s` o duc nepoatei sale… |nceteaz` s` m`
maiprive[ti cu ochii `[tia, Eileen.
– Iart`-m`, dar nu [tiu ce s` mai cred… Dac` ]i-
a dat-oca s-o duci nepoatei sale, de ce te-ai \ntors cu
ea?
– Pentru c` nepoata ei nu era acolo.
– |n]eleg, spuse Eileen, nep`rând s` cread`
nimic dincele spuse de Madeline.
– Nu [tiu ce a urm`rit cu toat` aceast` poveste,
declar`mânioas` Madeline, trecându-[i mâinile prin
p`r. Trebuie s-o v`d chiar acum pe domni[oara
Ardingley, sau chiar pe domni[oara Onslow, pentru
a pune lucrurile la punct.
– Nu po]i acum, drag`… Toat` lumea
doarme.Oricum, Ruth mi-a spus c` domni[oara
Ardingley a declarat \n fa]a doamnei Sanders c` nu
O SEAR~ PENTRU NOI 134

vrea s` discute despre nicio problem` legat` de


vreuna dintre surorile ei, \n lipsa acesteia.
– Ah, e o atitudine foarte \n]eleapt`, de[i de
obicei nuprocedeaz` a[a, r`spunse Madeline mai
mult pentru ea.
– Cred c` nu s-a mai \ntâlnit cu o astfel de
problem`niciodat` \n cariera ei, coment` Eileen…
Madeline … Spui c` doamna Sanders a pus la cale
aceast` poveste?
– Bine\n]eles…
– Vreau s` spun… Nu e nimic adev`rat?
– Sigur c` nu… Doamna Sanders mi-a dat
br`]ara [i m-a rugat s` nu mai vorbesc cu nimeni
despre asta.
– De ce?
– Dup` cum se vede, a f`cut toate acestea
pentru a m`umili. Sunt sigur` c` [tia foarte bine c`
nepoata sa nu e acas`. De aceea mi-a spus s` m` \
ntorc cu br`]ara, dac` Anne nu e acolo.
– Astfel, br`]ara putea fi g`sit` asupra ta. Dar
nici \nma[in`, când te-ai \ntors cu Morton la spital,
nu ]i-a venit ideea s`-i vorbe[ti despre asta?
135 WILLA ROBERTS

– Nu m-am \ntors cu Morton. Am venit cu


doctorulLanyon.
– Cu doctorul Lanyon? Sfinte Sisoie, dar ce
caut` el \ntoat` povestea asta? Pare s` fie \ngerul t`u
p`zitor, exclam` Eileen. I-ai ar`tat br`]ara?
– Da.
– {i i-ai spus tot ce mi-ai spus mie?
– Mai mult sau mai pu]in.
– Atunci, va trebui s`-]i ia ap`rarea.
– Nu, r`spunse Madeline pe un ton foarte
categoric. Nuvreau s`-i cer nimic.
– Dar, Madeline, e[ti \ntr-o situa]ie foarte
dificil`…Trebuie s`-]i ia cineva ap`rarea.
– M` voi ap`ra singur`. Am avut un fel de…
conflict,preciz` Madeline, nu pot s`-i cer s` intervin`
\n favoarea mea.
– Ce tot spui acoloreplic` Eileen. El e cel care
te poateajuta \n aceast` situa]ie [i trebuie s` accep]i.
– Nu. Voi spune adev`rul [i sper c` va fi de-
ajuns.
De fapt, nu credea nici ea \ns`[i c` va fi atât de
simplu [i, când Eileen se retrase \n camera ei,
Madeline c`zu foarte serios pe gânduri.
O SEAR~ PENTRU NOI 136

Ce mult r`u a putut s`-i fac` gelozia doamnei


Sanders…
A doua zi diminea]`, când o trezi soneria
ceasului, Madeline pur [i simplu refuz` s` cread` c`
problemele legate de br`]ar` erau chiar atât de
serioase. Se hot`r\ s` se concentreze la ceea ce avea
de f`cut \n ziua aceea, f`r` a se mai gândi la alte
lucruri.
Puse totu[i br`]ara \n buzunarul halatului [i se \
ndrept`, demn`, spre pavilionul privat.
Trecuser` câteva ore bune, \n care Madeline
fusese prins` de rutina de zi cu zi, astfel c`, \n
momentul \n care o \ntâlni pentru prima oar` \n acea
diminea]` pe domni[oara Ardingley, nu putur` vorbi
despre nimic altceva \n afara urgen]elor de serviciu.
Spre dup`-amiaz`, \ns`, \n timp ce se afla \n
salonul unui pacient, una dintre surori intr` gr`bit`
[i-i spuse c` e a[teptat` \n biroul domni[oarei
Ardingley.
Acum e-acum, se gândi Madeline, dar porni
destul de calm` spre biroul domni[oarei Ardingley.
Când b`tu la u[a acesteia, sim]i c` indiferent ce se
va \ntâmpla, va trebui s` nu se enerveze.
137 WILLA ROBERTS

-Intr`, spuse domni[oara Ardingley, care avea un


dar special de a-[i adapta vocea pentru fiecare
situa]ie.
-Aceasta e br`]ara despre care doamna Sanders
spune c` am furat-o, \ncepu brusc Madeline. Mi-a
dat-o chiar dumneaei, pentru a o \nmâna nepoatei
sale, dar…
– A[teapt` o clip`, r`spunse domni[oara
Ardingley [ilu` br`]ara cu o expresie v`dit` de
dezaprobare fa]` de gestul Madelinei, indiferent
care va fi fost acesta. Pare s` fie o poveste foarte \
ncurcat` pe care trebuie s` vii [i s-o repe]i \n fa]a
doamnei Sanders. Trebuie \ns` s` te previn c` este \
ntr-o criz` de isterie deosebit de grav`, a[a \ncât va
trebui s` ai grij` cum vorbe[ti.
Când intr` \n salonul doamnei Sanders, Madeline
fu [ocat` de \nf`]i[area acestia. Ochii \i erau foarte \
ncerc`na]i [i se observa foarte clar c` plânsese mult \
n ultimul timp.
De[i \[i d`duse buzele cu ruj, ca de obicei,
paloarea lor era foarte vizibil`, iar obrajii \i erau
tra[i [i lipsi]i de culoare.
O SEAR~ PENTRU NOI 138

|n momentul \n care o v`zu pe Madeline, exclam`


cu o voce suferind`:
– Lua]i-o pe fata asta din fa]a mea! |mi face r`u
s-o v`d.A \ncercat s`-l corup` pe fiul meu [i dup`
aceea mi-a furat br`]ara. M` mir c` nu-i e ru[ine s`
intre aici. Scoate]i-o afar`!
– Doamn` Sanders, spuse domni[oara
Ardingley cu ovoce extrem de cald`, spre uimirea
Madelinei. Ve]i fi foarte fericit` s` auzi]i ceea ce
vreau s` v` spun. Br`]ara dumneavoastr` a fost
g`sit`.
– A fost g`sit`? \ntreb` doamna Sanders, ca [i
cum nu i-ar fi venit s` cread`.
– Domni[oara Gil a adus-o \napoi, pentru c`…
– Atunci, ea a luat-o, a[a cum am spus…
Recunoa[te
c`…
– N-am cum s` recunosc ceea ce a]i afirmat,
doamn`Sanders, spuse Madeline \ncet, dar ferm,
apropiindu-se de patul bolnavei.
– |nceteaz` cu prostiile, o aten]ion` [optit
domni[oaraArdingley.
139 WILLA ROBERTS

Madeline \ns` continu`, foarte atent` la tot ceea ce


spune. {ti]i foarte bine c` mi-a]i dat dumneavoastr` \
n[iv` aceast` br`]ar`, vineri dup`-mas`.
– Nu e adev`rat! Nu e adev`rat, repet`,
plângânddoamna Sanders. Acum m` acuz` c` a[ fi o
mincinoas`, când ea nu-i decât o hoa]`.
– Doamn` Sanders, interveni domni[oara
Ardingley peun ton lini[titor. Nimeni nu \ncearc` s`
v` acuze de nimic. Domni[oara Gill vrea doar s` v`
explice c` e o gre[eal` la mijloc…
– Nu e vorba de nicio gre[eal`, ridic` Madeline
tonul,\n timp ce domni[oara Ardingley o privea
disperat`.
– Vede]i, acum v` face pe dumneavoastr`
mincinoas`,spuse doamna Sanders. Nu [tie ce s` mai
fac` pentru a-[i salva pielea. Nu e demn` s` lucreze \
ntr-un spital cu un asemenea renume. O voi reclama
la Direc]ia spitalelor [i la Guvern.
– {eful Direc]iei spitalelor e chiar fratele meu,
doamn`Sanders [i sunt convins` c` v-ar sf`tui s`
aplana]i acest conflict.
O SEAR~ PENTRU NOI 140

– Eu nu mai am nimic de spus \n plus. Aceast`


fat` e ohoa]` [i sunt convins` c` nu e la prima
abatere de acest fel.
– Cred c` nu ajungem nic`ieri a[a, \i spuse
domni[oaraArdingley Madelinei. E mai bine s`
pleci.
Madeline ie[i \ncet, sim]ind c` are nevoie \nc` o
dat` de ajutorul doctorului Lanyon. Oh, de ce nu
ap`rea, acum când vroia atât de mult s`-i vorbeasc`?
Poate era \n biroul lui, se gândi Madeline.
O c`ut` apoi pe Ruth, spunându-i cu disperare:
– Ruth, te rog, po]i s`-mi ]ii locul zece minute?
M` simt\ngrozitor de r`u.
– Dac` nu te sim]i bine, e mai indicat s` notezi
asta \nraport [i atunci nu mai e nicio problem`.
– Nu, nu e chiar atât de grav. Te rog, Ruth,
doar zeceminute.
– Nu vei face nicio prostie, nu-i a[a?
– Nu, nu-]i face griji, r`spunse Madeline, [i \
ncepu s`alerge pe coridoare ca o nebun`. Dac` ar fi
v`zut-o cineva, cu siguran]` asta ar fi crezut.
Madeline \ns` vroia s` fie sigur` c` va rezolva ceea
141 WILLA ROBERTS

ce avea de gând la timp, pentru a se \ntoarce la \


ndatoririle ei.
Intr` \n grupul operator, dar avu impresia c` nu va
g`si niciodat` u[a cu numele doctorului Lanyon.
Continu` s` alerge, uitându-se-n stânga [i-n
dreapta, pentru c` nu mai fusese niciodat` \n acel
departament.
Nu este aici, se gândi disperat` Madeline. Nu este
aici!
Deodat` \ns`, chiar la cap`tul culoarului, v`zu
scris cu litere de-o [chioap`:,,Dr. N. Lanyon".
F`r` s` ezite, dar cu mâinile tremurând, Madeline
b`tu la u[` [i auzi imediat vocea cald` a doctorului
Lanyon.
– Intr`.
Nat Lanyon st`tea aplecat asupra hârtiilor lui [i
nu observ` cine intr`.
– Numai o clip`, domni[oar` Murphy, spuse
el,crezând c` e secretara lui.
– Doctore Lanyon, spuse timid Madeline \ntr-
un târziu.Nat Lanyon o privi surprins.
O SEAR~ PENTRU NOI 142

Dar nu era doctorul Lanyon pe care-l cunoscuse \


nainte de conflictul de ieri sear`. Privirea lui rece [i
dur` o \nghe]` pe Madeline.
– Ce naiba cau]i aici? Credeam c` lucrezi \n
pavilionulprivat.
– Da, dar…
– Atunci, \ntoarce-te imediat acolo, spuse el [i
se ocup`din nou de hârtiile din fa]a lui.
– Am mari probleme cu doamna Sanders, care
sus]inec` i-am furat br`]ara [i nu crede nimeni c` nu
e adev`rat. V-am spus \n ma[in` toat` povestea [i m-
am gândit c` m-a]i putea ajuta.
– Domni[oar` Gill, spuse el ridicându-se cu o
expresieterifiant`. Peste zece minute voi opera un
om care are doar treizeci la sut` [anse s`
supravie]uiasc`. Cum \ndr`zne[ti s` vii aici [i s` m`
deranjezi cu mizeriile din via]a dumitale privat`?
Pleac` imediat de aici [i mul]ume[te-te cu faptul c`
nu-]i voi face raport. De ce crezi c` m` voi
amesteca \n aceast` problem`, când mi-am f`cut
datoria \nainte, [i te-am avertizat.
– V` rog s` m` ierta]i… M-a]i ajutat acum
câtva timp [iam crezut c`… v` rog s` m` ierta]i…
143 WILLA ROBERTS

Lacrimile \i umplur` ochii instantaneu [i vocea


abia i se mai auzi, când repet` pentru a treia oar`:
– V` rog s` m` ierta]i… spuse Madeline
tremurând [iap`s` pe clan]`.
– A[teapt`! \i ordon` el.
Madeline se \ntoarse, cu ochii plini de lacrimi, [i-
l privi f`r` \ns` a-l mai putea vedea cu claritate.
Atunci, de[i cu privirile spre ea, ridic` receptorul,
form` un num`r [i Madeline \l auzi spunând:
– Domni[oar` Ardingley, doctorul Lanyon la
telefon.Am auzit c` ai ni[te probleme acolo cu
doamna Sanders [i domni[oara Gill, \n leg`tur` cu o
br`]ar`… Pot s`-]i spun câte ceva despre povestea
asta dac` e[ti dr`gu]` s` ne \ntâlnim dup` ce termin
opera]iile. Da. Imediat ce voi termina opera]iile, voi
veni \n biroul dumitale. Mul]umesc.
Dup` câteva momente, Nat Lanyon \i spuse
Madelinei, f`r` s-o priveasc`:
– Acum, \ntoarce-te la treaba dumitale [i \
ncearc` s` tecompor]i la nivelul surorilor de aici.
– Domnule doctor… domnule doctor,
repet`Madeline \n culmea fericirii. Nici nu [tiu cum
s` v` mul]umesc…
O SEAR~ PENTRU NOI 144

– Atunci, n-o face… {i pentru numele lui


Dumnezeu s`nu te mai v`d niciodat` plângând. M`
enerveaz` la culme. Adu-]i aminte c` nimic nu scade
mai mult moralul pacien]ilor ca o sor` cu ochii ro[ii
de plâns.
Madeline plec`, dar se sim]i atât de singur`, \ncât
nici nu [tia prea bine \ncotro s-o apuce.
Când ajunse pe holul departamentului s`u, Ruth o
\ntâmpin` cu un surâs:
– E mai bine, acum?
– Da, mult mai bine, r`spunse ea.
– Iart`-m` c` te \ntreb… E \n leg`tur` cu
povesteaaceea oribil` cu br`]ara, scornit` de doamna
Sanders? |ncearc` s` n-o iei \n seam`.
|n momentul acela, domni[oara Ardingley trimise
dup` Madeline.
O a[tepta, ca [i data trecut`, la biroul s`u, cu
aceea[i privire rece:
– Nu [tiu ce s` m` mai fac cu toate aceste
probleme pecare le creezi.
Tocmai am primit un telefon de la…
Se \ntrerupse, \n stilul s`u caracteristic, pentru a
mai aranja câteva lucruri pe mas`.
145 WILLA ROBERTS

– De la doctorul Lanyon, continu` ea. Mi-a


spus c` [tiecâte ceva despre povestea asta – de[i nu-
mi imaginez cum – [i mi-a propus s` nu iau nicio
hot`râre mai \nainte de a discuta cu el, dup` ce-[i va
termina opera]iile.
– Da, domni[oar` Ardingley…
Dac` doctorul Lanyon o va ajuta [i de ast` dat`,
va trebui s`-i mul]umeasc` pentru asta de mii de ori.
Se f`cuse deja târziu [i Madeline se temea c`
doctorul Lanyon nu va mai ajunge la \ntrevederea
cu domni[oara Ardingley \n timpul serviciului ei.
Oricum, era sigur` c` nu va spune nimic \npotriva
ei.
Dup` câteva minute, \ns`, doctorul Lanyon, ap`ru,
obosit [i palid, cum Madeline nu-l mai v`zuse
niciodat`. Dac` o observ` \n cap`tul culoarului, nu
d`du oricum niciun semn.
Trecuse aproape un sfert de or` de la intrarea
doctorului Lanyon \n biroul domni[oarei Ardingley,
când Madeline fu chemat` \n`untru.
– A[ putea s` vorbesc eu cu domni[oara Gill? \
ntreb`Nat Lanyon, a c`rui voce era plin` de energie
O SEAR~ PENTRU NOI 146

chiar \n acele momente, \n care p`rea extrem de


obosit.
– V` rog, r`spunse domni[oara Ardingley, a
c`reiadmira]ie pentru doctorul Lanyon era foarte
evident` de fiecare dat`.
– Foarte bine. Ar trebui s` te a[ezi, domni[oar`
Gill,spuse Nat Lanyon, ne va lua ceva timp
clarificarea acestei probleme.
Madeline o privi pe domni[oara Ardingley, care \
nclin` u[or din cap, astfel c` se a[ez` pe un scaun din
apropiere.
– Dup` cum [tii, \[i \ntoarse doctorul capul spre
[efaMadelinei, doamna Sanders este un caz tipic de
gelozie patologic` [i domni[oara Gill a fost destul
de imprudent` pentru a-i da ap` la moar`.
E adev`rat, domni[oar` Gill?
– M` tem c` da, domnule doctor.
– Vestea c` domni[oara Gill \[i va petrece un
weekend\n compania fiului s`u era un dezastru, \n
asemenea caz.
– Numai o clip`, domnule doctor, spuse
domni[oaraArdingley. Ai f`cut asta? domni[oar`
Gill?
147 WILLA ROBERTS

– Am acceptat invita]ia domnului Sanders de


acunoa[te o parte foarte frumoas` a Canadei, replic`
Madeline [i doamna Sanders nu p`rea s` aib` nimic \
mpotriv`. Nu vroiam s` merg \mpotriva dorin]ei
dumneaei. Doamna Sanders mi-a d`ruit o bro[`
pentru a o ierta, spunea ea, pentru toate disensiunile
care au
existat \ntre noi pe vapor. Apoi…
– Apoi, interveni doctorul Lanyon i-a \nmânat
br`]aradespre care vorbim pentru a i-o da nepoatei
sale, \n cazul \n care aceasta ar fi fost prezent`
acolo. Cum nepoata doamnei Sanders era plecat` la
New York, domni[oara Gill s-a \ntors la spital cu
obiectul cu pricina, a[a cum de altfel o sf`tuise \nc`
dinainte doamna Sanders.
– |n]eleg, spuse domni[oara Ardingley mutând
unstilou dintr-o parte \n cealalt` a mesei. A[ putea s`
[tiu cum ave]i cuno[tin]` de toate acestea, domnule
Lanyon? Nu c` m-ar interesa personal, dar…
– Ave]i tot dreptul s` \ntreba]i, \n acest caz…
|ntâmplarea a f`cut s` fiu [i eu unul dintre oaspe]ii
familiei care a organizat petrecerea, iar la \
ntoarcere, domni[oara Gill a acceptat s` o aduc eu
O SEAR~ PENTRU NOI 148

cu ma[ina, dac` tot aveam acela[i drum, explic` Nat


Lanyon.
– Da… Asta \nseamn` c` doar mi-a]i repetat
povesteape care domni[oara Gill v-a spus-o
dumneavoastr`.
– Bine\n]eles, dar domni[oara Gill mi-a spus
aceast`poveste f`r` a [ti c`, \ntre timp, doamna
Sanders a declarat c` br`]ara i-a fost furat`. N-ar fi
f`cut-o, dac` ar fi inten]ionat s` p`streze br`]ara.
– Nu, desigur, spuse domni[oara Ardingley
punândstiloul \n suportul din fa]a ei. Atunci,
dumneavoastr` considera]i c` toat` povestea cu
br`]ara se datoreaz` geloziei patologice de care
sufer` doamna Sanders?
– Nu v`d o alt` explica]ie, r`spunse doctorul
Lanyon,aranjându-[i p`rul cu un gest scurt [i nervos.
Având \n vedere faptul c` am cunoscut foarte bine
familia domni[oarei Gill din Anglia, nu cred c`
poate fi acuzat` de un fapt atât de necinstit.
– Sunt convins`, spuse domni[oara Ardingley,
adresându-i Madelinei un surâs cald, poate legat de
faptul c` doctorul Lanyon \i cuno[tea familia. |n
ceea ce m` prive[te, lucrurile sunt foarte clare,
149 WILLA ROBERTS

acum. Nu pot prevedea care va fi reac]ia doamnei


Sanders, dar… – Voi merge s-o examinez, r`spunse
doctorul Lanyon, [i se ridic` \n picioare.
– Starea ei nu e foarte bun` \n momentul de
fa]`.
– Voi vedea. Vre]i s` veni]i [i dumneavoastr`
cumine?… Domni[oara Gill e mai bine s` a[tepte pe
culoar… Voi l`sa u[a \ntredeschis`, pentru a putea
auzi ce se petrece. Madeline nu avu bine\n]eles
nicio obiec]ie, [i f`cur` exact cum le sf`tuise Nat
Lanyon.

***

– Doamn` Sanders, spuse doctorul Lanyon


imediat ceintr` \n salonul dificilei paciente… Am
venit s` v` \ntreb cum v` sim]i]i [i s` v` spun c` l-am
v`zut \n acest weekend pe fiul dumneavoastr`.
– Pe Morton? \ntreb` doamna Sanders, pe un
ton multmai boln`vicios decât \n diminea]a acelei
zile.
O SEAR~ PENTRU NOI 150

– Da. Am fost [i eu invitat la verii


dumneavoastr` [i amvrut s`-i d`m Annei cadoul din
partea dumneavoastr`, dar, din p`cate, era plecat` la
New York.
– Cadou?
– Da… Br`]ara pe care a]i dat-o chiar
dumneavoastr`domni[oarei Gill pentru a o \nmâna
fiicei verilor dumneavoastr`.
– V-a spus domni[oara Gill? Nu avea dreptul s`
v`spun` nimic, am rugat-o \n mod special…
Doamna Sanders se opri brusc, ca [i cum cineva
i-ar fi pus mâna pe gur`.
Doctorul Lanyon spuse apoi foarte calm:
– Nu mai are importan]`… Br`]ara e acum din
nou ladumneavoastr` [i nu vom mai discuta aceast`
problem`.
Dup` asta, doctorul Lanyon se \ntoarse spre
domni[oara Ardingley [i spuse r`spicat:
– M` tem c` trebuie s` plec, acum, pentru c` n-
am avuttimp s`-mi iau prânzul.
Domni[oara Ardingley murmur` ceva \n sensul c`
\n]elege, dup` care doctorul Lanyon ie[i pe
coridor, \nchizând \ncet u[a salonului \n urma lui.
151 WILLA ROBERTS

– Mul]umesc… spuse Madeline, privindu-l


curecuno[tin]`.
– Sper c` ai avut un weekend interesant… |n
ceea cem` prive[te, a fost \ntr-adev`r…
Cu toat` exasperarea sa, Madeline realiz` tonul
plin de umor al doctorului Lanyon [i se gândi c`
aceast` tr`s`tur` a lui a atras-o \ntotdeauna \n mod
special.
Capitolul 9

– Cazul br`]`rii furate a fost a[adar rezolvat cu


succes,spuse Eileen, intrând vesel` \n camera
Madelinei, urmat` de Ruth [i de Madeline \ns`[i.
– A[ fi vrut s` fiu de fa]` când a luat-o gura pe
dinaintepe doamna Sanders, coment` Ruth, abia
st`pânindu-[i râsul.
– {i eu, r`spunse Madeline cu un oftat de
u[urare.
– Acum, vom ie[i \n ora[ pentru o cin` pe cinste
[i nevei povesti totul din fir-a-p`r, declar` Ruth.
– Foarte bine, dar vom pleca abia peste
jum`tate deor`. Trebuie s` m` odihnesc pu]in, spuse
Madeline \ntinzându-se pe pat. M` simt ca [i cum a[
fi lucrat dou` zile f`r` \ntrerupere.
– Cred c` doamna Sanders l-a dat gata pân` [i
pedoctorul Lanyon. Ar`ta foarte obosit când a
p`r`sit pavilionul privat.
– Ah, nu, r`spunse Madeline. A condus totul cu
mân`sigur`, ca s` spun a[a… A avut \ns` \nainte
153 WILLA ROBERTS

dou` opera]ii [i se pare c` era \ngrijorat din cauza


pacien]ilor lui.
– Dar de unde [tii? Nu-mi spune c` a discutat
[iproblemele astea cu tine, replic` Eileen.
– Nu, bine\n]eles c` nu, dar a men]ionat ceva
despretoate acestea când m-am dus s`-l caut \n
biroul lui.
– Cum ai avut curajul s` deranjezi un medic
cuproblemele tale personale, \naintea unei opera]ii,
[i mai ales pe doctorul Lanyon? \ntreb` Eileen \
nm`rmurit`.
– Am fost pur [i simplu disperat`, r`spunse
Madeline.
– Trebuie s` [tii c` ai riscat foarte mult,
interveni [iRuth \n discu]ie. Dac` ar fi aflat cineva
[i ]i-ar fi f`cut raport, nu-]i spun ce te-ar fi a[teptat.
– {tiu, Ruth, dar dac` nu-i ceream s` m` ajute \n
acelmoment, nu [tiu ce s-ar fi \ntâmplat cu mine.
– Dar nu s-a \nfuriat? \ntreb` curioas`, Eileen.
Erai \ntimpul serviciului [i cred c` [tia asta.
– Da, s-a \nfuriat, la \nceput. Dar când i-am
explicattoat` situa]ia, a fost de acord s` m` ajute.
– E[ti grozav`, r`spunse Eileen.
O SEAR~ PENTRU NOI 154

Oricare alta \n locul t`u ar fi p`]it-o.


Madeline surâse din col]ul gurii. Vedea [i ea
acum la ce se expusese.
– Po]i s` fii mul]umit`, acum c` s-a sfâr[it totul
cu bine,coment` Ruth. S` sper`m c` se va lini[ti [i
doamna Sanders.

***

Madeline avu prilejul s` constate curând c`


doamna Sanders, care [tiuse atât de bine s` \
nsceneze o situa]ie foarte alambicat`, [tiuse [i s` se
prefac`, \n cele din urm`, c` nu se \ntâmplase nimic \
ntre ele [i, la prima vizit` pe care serviciul o oblig`
s` i-o fac`, o primi cu cel mai amabil surâs din
lume.
Cu o singur` excep]ie, nimeni din pavilionul
privat nu mai pomeni de incidentul cu br`]ara.
Aceast` excep]ie fu doamna Loncini, care se
preg`tea s` p`r`seasc` spitalul.
155 WILLA ROBERTS

– Ce a fost toat` acea poveste cu br`]ara


furat`? \ntreb`ea, curioas`, când o v`zu pe Madeline
intrând \n camera ei, pentru a-[i lua r`mas-bun.
– Nu a fost furat`, explic` Madeline.
– Nu, desigur, am \n]eles asta. E o modalitate
foartebun` de a-]i face publicitate creând vâlv` \n
jurul t`u. Dar cine e aceast` doamn` [i de ce a avut
nevoie s`-[i fac` publicitate?
– Br`]ara \i apar]ine doamnei Sanders [i nu
cred c` arevreo leg`tur` cu publicitatea, toat`
povestea ei.
– Dar dac` n-a avut nevoie s`-[i fac` publicitate,
de cea sus]inut c` i s-a furat o br`]ar` de asemenea
valoare? |n final, n-a f`cut decât s`-[i fac` r`u cu
mâna ei.
– A fost o gre[eal`, r`spunse Madeline pe un
ton carel`sa s` se \n]eleag` foarte clar c` nu mai
vroia s` continue aceast` discu]ie.
– Nu \n]eleg… Dac` motivul n-a fost
publicitatea…Chiar nu [tiu ce rost a avut totul.
Dup` aceast` discu]ie, doamna Loncini \l prinse
de bra] pe so]ul ei – Madeline se \ntreb` al câtelea –
care o a[tepta lini[tit lâng` u[`.
O SEAR~ PENTRU NOI 156

O s`rut` pe Madeline, apoi cu un la revedere


sofisticat, ie[i.
|n urm`toarea s`pt`mân`, via]a Madeline
decursese f`r` nimic special [i, astfel, avusese timp
s` trimit` câteva scrisori familiei [i prietenilor ei din
Anglia.
Cel mai mult fusese preocupat` de a-l descrie
mamei sale vitrege pe doctorul Lanyon [i modul \n
care acesta intervenise pentru ea \n toate situa]iile \n
care fusese nevoie. Regret c` i-am vorbit despre
Clarissa, ar fi vrut s` adauge, dar renun]`.
Peste câteva zile, Madeline primi o scrisoare
lung` din partea Clarissei, care se nimerise la mama
sa \n momentul \n care ajunse scrisoarea Madelinei.
,, Am fost foarte surprins` c` ai vorbit atât de
mult despre Nat Lanyon, scria ea. E \ntr-adev`r atât
de faimos? Cât despre zâmbetul lui atât de special
pe care l-ai observat [i tu, pot s` te asigur c` \mi d` \
nc` multe momente de nostalgie, [i \n aceast`
perioad` \n care sunt \n conflict din ce \n ce mai des
cu so]ul meu, m` \ntreb dac` am f`cut bine c` l-am
p`r`sit…"
157 WILLA ROBERTS

Madeline se bucur` c` sora sa nu era \n Canada. |n


mod sigur ar fi fugit la Nat s` se consoleze, se gândi
ea.
Spre sfâr[itul s`pt`mânii, Eileen o anun]` c` va
avea loc o s`rb`toare local`, la care de obicei erau \
nc`lcate toate regulile de protocol \ntre medici [i
surori, astfel c` era singura perioad` din an \n care
doctorii \[i uitau titlurile [i se purtau foarte amical
cu surorile, râzând [i dansând \mpreun`.
– Pot veni [i persoane din afar`? \ntreb`
Madeline.
– Da. Medicii c`s`tori]i vin cu so]iile, iar
ceilal]i, \[iaduc de obicei logodnicele.
Po]i s`-l invi]i [i tu pe Morton Sanders, dac` la
asta te gândeai, spuse Eileen surâzând.
Chiar asta \i trecuse Madelinei prin minte, [i se \
ntreb` cum ar putea face…
– Da, \l voi \ntreba dac` e liber \n acea sear`.
Nu-l mai v`zuse pe Morton din weekendul care-i
crease atât de multe greut`]i, dar o sunase \n seara
aceea pentru a o invita \n ora[. La \nceput, Madeline
inten]ion` s`-i vorbeasc` despre problemele avute cu
O SEAR~ PENTRU NOI 158

doamna Sanders, dar se sim]i atât de bine \n


preajma lui, \ncât pân` la urm`, renun]`.
Totu[i, \n timp ce st`teau retra[i \n separeul
restaurantului \n care o invitase, Madeline \i
m`rturisi c`-i spusese doctorului Lanyon c` era sora
vitreg` a Clarissei.
– Chiar ai f`cut asta? \ntreb` el, surprins.
Da, dar m` tem c` n-a fost o idee prea bun`,
pentru c` acum m` judec` \n func]ie de
comportamentul Clarissei, fiind sora ei.
– Bun, exclam` Morton.
– Morton, se pare c` nu-l prea \nghi]i pe
doctorulLanyon.
– N-a[ putea spune c` ne simpatiz`m prea
mult,r`spunse el.
– Oricum, nu-mi convine c` exist` cineva care
secomport` cu r`utate fa]` de mine \n spital, dar
doctorul Lanyon [i-a schimbat complet atitudinea
dup` ce i-am spus cine sunt.
– Dac` ai nevoie de cineva care s` fie foarte r`u
cu tine,m` ofer, spuse Morton glumind.
– Nu când sunt \n timpul orelor de serviciu,
coment`Madeline râzând.
159 WILLA ROBERTS

– Dar se pare c` tu e[ti tot timpul prins` cu


problemelede serviciu.
– Vei avea ocazia s` m` vezi \n afara orelor de
munc`,dac` vei accepta s` vii la petrecerea care va fi
\n curând \n sala de festivit`]i a Dominionului.
– S` vin \n calitate de partener al t`u?
– Bine\n]eles.
– Atunci desigur c` voi veni, dar trebuie s`-mi
promi]ic` nu vei sta jum`tate din timp cu Lanyon.
– Probabil nici nu va veni, nu e genul [i,
oricum, dac`va veni, nu uita c` nu suntem \n rela]ii
prea bune \n aceast` perioad`.
|nainte de a se desp`r]i, hot`râser` deci c` vor
merge \mpreun` la balul anual al celebrului
a[ez`mânt.
Madeline \ncepu s` se gândeasc` din ce \n ce mai
mult la serata dansant` a Dominionului. Se va \
mbr`ca desigur cu rochia ei gri de m`tase, cu [alul
ro[u, [i va purta po[eta de sear` pe care o primise \n
dar de la doamna Loncini.
Cu trei zile \nainte de petrecere \ns`, domni[oara
Onslow o invit` \n biroul ei [i-i spuse:
O SEAR~ PENTRU NOI 160

– Domni[oar` Gill, [tii c` repartizarea


dumitale \npavilionul privat a fost pe o perioad`
determinat`. E necesar s` faci un circuit al
departamentelor \n perioada de practic`, astfel c`
mâine vei lucra \n departamentul num`rul doi, pe
lâng` doctorul Lanyon [i domni[oara Dennis, care e
sor`– [ef` acolo. Pe doctorul Lanyon cred c` \l
cuno[ti deja.
– Da, r`spunse Madeline, fericit` c` \l va
vedea \n sfâr[itpe doctorul Lanyon \n timpul
opera]iilor sale faimoase.
A doua zi diminea]`, Madeline se prezent`,
a[adar, \n blocul de opera]ii indicat.
St`tu al`turi de doctorul Lanyon toat` diminea]a,
urm`rindu-i fascinat` dexteritatea.
Dup` ce se sfâr[ir` opera]iile [i-[i d`dur` m`[tile
jos, doctorul Lanyon o recunoscu surprins:
– Ai fost aici toat` diminea]a?
– Da, domnule doctor.
– Ultimul caz a fost foarte interesant, spuse
el,sp`lându-[i mâinile. |]i dai seama prin ce se
deosebea de altele?
– Nu.
161 WILLA ROBERTS

– Ei bine, spuse el.


Apoi, ca [i cum [i-ar fi adus aminte c` nu sunt \n
termeni buni, continu` sec. Po]i pleca…
– Dar spunea]i ceva despre ultimul caz…
– N-am nimic de spus. Nu vorbesc despre
acesteprobleme cu orice sor` se nimere[te s` fie prin
preajm`, r`spunse el [i ie[i gr`bit.
Surpriza cea mai mare o constitui \ns` telefonul
pe care i-l d`du Morton cu doar pu]in timp \naintea
balului.
– Nu te mai pot \nso]i, draga mea, la
balulDominionului, dar \]i promit c` vom merge \n
curând la un club din ora[ [i vom dansa pân`
diminea]a, doar noi doi.
– Dar nu e acela[i lucru, spuse Madeline
dezam`git`.To]i angaja]ii Dominionului vor fi
prezen]i la acest bal [i nu e frumos din partea mea s`
fac excep]ie.
– |mi pare r`u, iubito, dar sunt obligat s` m`
ocup deni[te probleme de afaceri. Po]i s` mergi \
nso]it` de altcineva.
O SEAR~ PENTRU NOI 162

– Voi vedea ce pot face acum, pe ultima sut` de


metri,r`spunse Madeline, dar \n adâncul inimii se
sim]i foarte umilit`.
Pe doctorul Lanyon nu-l mai \ntâlnise \n ultimul
timp [i, de altfel, fusese repartizat` \n alt` parte a
spitalului. Cu toate acestea, joi fusese trimis` s` duc`
ni[te documente \n biroul lui Nat Lanyon. Acesta
st`tea la masa sa de lucru [i se \ntre]inea foarte
amical cu secretara sa.
Madeline nu \ndr`zni s` le \ntrerup` conversa]ia [i
a[tept` ca el s-o observe, pentru a-i \nmâna mapa
adus`.
– Ah, domni[oar` Gill, spuse doctorul. Ia loc.
Am cevade lucru foarte urgent, iart`-m` un moment.
Madeline \i \ntinse documentele, apoi se a[ez` [i-l
privi cu aten]ie… Nu era, desigur, ceea ce se
cheam` \ndeob[te un b`rbat frumos, dar avea un
farmec absolut r`pitor. Farmecul inteligen]ei, se
gândi Madeline, \n timp ce el cerceta hârtiile pe
care i le adusese.
Câteva minute nu spuser` nimic nici unul nici
altul, apoi doctorul \[i ridic` din nou capul spre ea.
– Da? Ce este domni[oar` Gill? \ntreb` el.
163 WILLA ROBERTS

– Nimic, spuse Madeline \nro[indu-se. A[tept


doarcomentariile dumneavoastr`.
– Da? P`i, comentariile sunt c` n-am nimic
decomentat, zâmbi el. Cum ]i se pare munca \n
acest departament?
Madeline fu foarte surprins` de revenirea tonului
lui prietenesc, dar se st`pâni [i r`spunse foarte calm
[i echilibrat:
– |mi place foarte mult. E foarte dramatic [i
interesantceea ce se petrece aici.
– Crezi? Am observat c` e[ti o sor` foarte
priceput`,zâmbi el din nou.
– Oh, v` mul]umesc foarte mult… Credeam c`
nu ave]itimp s` observa]i ceva \n timpul opera]iilor,
\n afara problemelor legate de pacient.
– M` rog, e mai mult o vedere de ansamblu,
decât unaparticular`, spuse el pe un ton meditativ.
Vei \n]elege \n curând ce vreau s` spun. Trebuie s`
ai o aten]ie distributiv` [i s` fii preg`tit s` faci fa]`
momentului urm`tor indiferent ce \]i aduce el.
Madeline se ridic` [i fu pe punctul s` ias`
salutând, când doctorul Lanyon o opri cu un surâs
u[or sarcastic.
O SEAR~ PENTRU NOI 164

– Cred c` la balul Dominionului vei merge \


nso]it` deMorton Sanders, nu-i a[a?
– Nu, r`spunse Madeline cu ochii pleca]i.
– Ah, o nou` manevr` a doamnei Sanders,
presupun,r`spunse doctorul.
– Nu, surâse Madeline. Stabiliser`m c` vom
merge\mpreun`, dar e presat de ni[te probleme
urgente de afaceri [i nu m` mai poate \nso]i.
– Te-a refuzat, atunci, spuse plictisit doctorul.
– Nu, dar n-a mai putut s` vin`. M-a sunat
asear` [i mi-a spus.
– Atunci, ce vei face? E balul anual al
Dominionului.
Nu po]i lipsi.
– M` tem c` va trebui s` lipsesc, pentru c` nu
cunoscpe nimeni altcineva.
– Atunci, e mai bine s` m` \nso]e[ti pe mine,
spuse elprivind-o \n ochi. Balul anual nu e un
eveniment pe care s`-l pierzi. E o experien]` pe care
e necesar s-o tr`ie[ti.
Voi veni s` te iau din fa]a intr`rii surorilor, la ora
opt.
Capitolul 10

– Ierta]i-m`, cred c` n-am \n]eles bine, spuse


Madelineprivindu-l cu ochii mari de uimire, dup`
câteva momente \n care fu incapabil` s` rosteasc`
ceva.
– Am spus c` atunci e mai bine s` vii cu mine,
r`spunsedoctorul Lanyon [i, dup` o mic` ezitare,
continu`. De fapt… ar fi fost mai indicat s` spun…
Vrei s` vii cu mine? surâse el. E o ocazie special` [i
consider c` oricine trece pe la Dominion nu trebuie
s-o scape.
– P`i… Nu [tiu… V` mul]umesc foarte mult,
spuseMadeline \nro[indu-se de pl`cere… A[ fi
foarte fericit` s` v` \nso]esc, dac` nu ave]i un alt
aranjament…
– N-am vrut s` merg… Balurile nu m`
intereseaz`, \ngeneral… Dar dac` tu e[ti singur`, m-
am gândit s` mergem \mpreun`, pentru c` nu trebuie
s` lipse[ti de la acest eveniment, insist` el.
O SEAR~ PENTRU NOI 166

– Bine\n]eles c` mi-ar face o deosebit`


pl`cere,r`spunse Madeline, sim]ind c` va fi mult mai
interesant, decât dac` s-ar fi dus cu Morton.
– Atunci, e-n regul`. Voi veni s` te iau la ora
opt, spuseel [i se \ntoarse la hârtiile de pe birou.
Madeline se \ndep`rt` dup` un salut [optit [i
emo]ionat, [i tot restul acelei dimine]i lucr` \ntr-un
extaz greu de st`pânit.
Dup` orele de serviciu, câteva dintre fetele cu
care legase o rela]ie mai strâns` \i b`tur` la u[` s` o \
ntrebe dac` nu va merge cu ele la petrecerea din
acea sear`.
– Mul]umesc, spuse Madeline, dar doctorul
Lanyon s-aoferit s` m` \nso]easc`.
– Doctorul Lanyon? \ntreb` surprins` una dintre
ele, \ntimp ce celelalte o privir` \nm`rmurite.
– Da. A trebuit s`-i duc ast`zi ni[te hârtii [i m-
a \ntrebatdac` voi merge la bal. Când a auzit c` n-
am partener pentru desear`, m-a \ntrebat dac` sunt
de acord s` mergem \mpreun`. Eileen, care se
apropiase [i ea \ntre timp, replic` foarte curioas`:
– A[a, simplu… Domni[oar` Gill, vrei s` mergi
cu minela bal desear`?
167 WILLA ROBERTS

– Nu, nu chiar a[a, r`spunse Madeline. Mi-a


spus c`nimeni care vine din Anglia nu trebuie s`
piard` acest eveniment, [i atunci s` mergem \
mpreun`.
– Nu-mi amintesc s`-l mai fi v`zut vreodat` la
bal,interveni una dintre surori. Cum s-o fi schimbat
atât de mult?
– Cred c` e foarte amabil din partea lui c` s-a
gândit caMadeline s` nu piard` petrecerea doar
pentru c` nu avea cu cine s` mearg`, spuse [i Ruth,
care se opri din treburile ei [i ascult` ce vorbesc
fetele strânse buluc la u[a Madelinei.
Dup` alte câteva replici de surpriz` [i de bucurie
pentru Madeline, surorile se risipir` \n vederea
preg`tirilor pentru marele eveniment.
Cu câteva minute \nainte de ora fixat` pentru \
ntâlnirea cu doctorul Lanyon, Madeline era deja
gata, de[i cu doar o or` \nainte se sim]ise atât de
obosit`, \ncât fu sigur` c` va renun]a.
Se \mbr`c` \ns` ca \n seara \n care dansase cu Nat
Lanyon pe vapor, purtând \n plus po[eta de sear` pe
care i-o d`ruise, probabil [tiind de festivitate,
doamna Loncini.
O SEAR~ PENTRU NOI 168

La ora opt f`r` dou` minute, Madeline cobor\ cu


grij` sc`rile, \n timp ce doctorul Lanyon, \ntr-
o ]inut` de sear` irepro[abil`, deschise u[a de la
intrarea surorilor.
– E[ti foarte punctual`, spuse el zâmbind [i
ad`ug`privind-o din cap pân`-n picioare: Ar`]i
superb…
– Oh, mul]umesc foarte mult, spuse ea, de[i
aveasentimentul c` fusese doar un compliment de
complezen]`. Decorat special pentru aceast` ocazie,
interiorul destinat acestui eveniment o impresion`
cu totul pe Madeline. Dotat cu aer condi]ionat,
fusese aranjat \ntr-un mod foarte special, p`strând
un echilibru perfect \ntre veselie [i sobrietate.
Invita]ii \ncepuser` s` soseasc` deja [i unii dintre
ei chiar se \ndreptar` spre ringul de dans.
Apoi directorul spitalului f`cu turul s`lii, dând
mâna, respectuos, cu fiecare dintre cei prezen]i.
Dup` asta, Madeline [i partenerul ei se \ndreptar`,
\mpreun` cu alte câteva perechi, spre ringul de dans.
De[i foarte emo]ionat`, Madeline se gândi c`, \n
fond, nu era nicio deosebire \n a dansa cu doctorul
Lanyon aici sau, cum deja o f`cuse, pe vapor.
169 WILLA ROBERTS

Dar curând sim]i c` nu era tocmai acela[i lucru,


pentru c` aici toat` lumea \ntorcea capul dup` ei,
comentând [i analizându-i.
– Am primit o scrisoare de la Clarissa \n dup`-
masaaceasta, spuse doctorul Lanyon, când se ivi \n
sfâr[it prilejul s` poat` vorbi mai lini[ti]i.
– De la Clarissa? f`cu Madeline, nevenindu-i s`
cread`.Dar de ce?… Ce a determinat-o?
– Mi-a scris c` i s-a p`rut ciudat c` \n scrisoarea
ta aivorbit atât de mult despre mine. Chiar, ce ai
avut atât de mult de comentat despre persoana mea?
\ntreb` el pe un ton destul de rece.
– Dar…
– Nu face fa]a asta, r`spunse el. Cred c` \]i dai
seama c`suntem observa]i. Vreau s` fii vesel`, nu s`
ar`]i ca [i cum te-a[ fi b`tut.
Madeline râse for]at.
– Dac` a]i vrut s` fiu vesel` [i dr`gu]`, nu
trebuia s`-mida]i o veste bomb` ca asta.
– De ce? Nu te a[teptai ca ea s`-mi spun`?
– Nu i-am scris Clarissei. Scrisoarea a fost
pentru Enid,mama mea vitreg`, [i nu i-am scris
O SEAR~ PENTRU NOI 170

despre dumneavoastr`, decât ca parte a \n detaliilor


referitoare la munca [i via]a mea de aici.
– A, sunt doar o parte din decor? Poate,
r`spunse elsarcastic.
– Nu [tiu din ce motive se afla Clarissa la
mama meavitreg` \n momentul \n care aceasta a
primit scrisoarea [i, natural, a citit-o [i ea.
Apoi t`cur`, cu privirile spre orchestr`.
– Foarte plauzibil, coment` el, \ntr-un târziu.
– Doctore Lanyon, spuse Madeline furioas`…
Cred c`sunte]i cel mai nesuferit om din lume.
Nat Lanyon continu` s` priveasc`, zâmbind
politicos, \n jurul s`u.
– Credeam c` i-ai scris mamei tale vitrege doar
pentrua o informa cât de atr`g`tor [i de interesant
sunt.
– Da. A[a credeam, pân` la schimbarea total`,
din cauzafaptului c` sunt sora Clarissei.
– |n parte, mi-am schimbat p`rerea despre tine
dincauza Clarissei, e adev`rat. Dar cum se face c` ai
fost de acord s` vii la bal \n compania celui mai
antipatic b`rbat pe care-l cuno[ti?
171 WILLA ROBERTS

|n acel moment, muzica \ncet` [i Nat Lanyon o


conduse la unul dintre fotoliile aflate lâng` o
fereastr` deschis`.
Madeline crezu c` discu]iile nepl`cute se
sfâr[iser` cu asta, dar doctorul o \ntreb`, r`mânând \
n picioare:
-Ce [tii despre mine [i despre Clarissa?
– La moartea tat`lui meu, ne-a spus c` va
pleca \nCanada s` se m`rite cu un doctor, a[a c` mi-a
propus s` vin aici sor` medical`. Mi-a pl`cut ideea
[i…iat`-m`.
– Spune-mi… so]ul ei e chiar a[a de atractiv? \
ntreb`Nat, curios.
– Nu atât de atractiv ca dumneavoastr`.
– E[ti foarte indicat` s` ridici moralul cuiva,
râsedoctorul Lanyon. Hai… poveste[te-mi despre
rivalul meu, continu` degajat doctorul.
– Nu e genul meu, a[a c`…
– Vrei s` spui c` ai fi preferat s` fiu eu
cumnatul t`u?
– Nu [tiu… Acum nu mai pot s` m` gândesc
ladumneavoastr` \n ace[ti termeni.
O SEAR~ PENTRU NOI 172

– Atunci, \n ce termeni po]i? spuse amuzat Nat


Lanyon.
– Vreau s` spun doar c` nu cred c` a[ fi putut s`
m`cert vreodat` cu so]ul actual al Clarissei, pentru
c` el nu m-ar fi judecat niciodat` gre[it.
Madeline nu [i-ar fi \nchipuit pân` atunci c`
degetele doctorului Lanyon pot avea reac]ii
spasmodice de nervi, dar \n acel moment… realiz`.
Deodat`, fa]a lui se relax` [i-i spuse calm:
– Draga mea, \mi pare foarte r`u c` te-am
judecatgre[it.
– S` uit`m toate acestea, domnule doctor,
r`spunseMadeline surâzând. Restul serii continu` \
ntr-o atmosfer` relaxat` [i voioas`, fiind astfel una
dintre cele mai interesante seri pe care le petrecuse
vreodat` \n compania colegilor ei dintotdeauna.
– Habar n-are Sanders ce a pierdut refuzând s`
te\nso]easc` aici, spuse Nat Lanyon, la un moment
dat.
– Morton? Pur [i simplu nu a putut, r`spunse
Madeline.– Dar ce s-a \ntâmplat?
173 WILLA ROBERTS

Madeline nu [tiu ce s` r`spund` [i repet` cuvintele


pe care i le spusese el la telefon, dup` care subiectul
Morton fu \ncheiat.
Pu]in dup` miezul nop]ii, doctorul Lanyon \i
spuse Madelinei, cu seriozitate:
– Cred c` trebuie s` plec`m. La [apte trebuie s`
fii laserviciu, nu-i a[a?
– Da.
– Si eu trebuie s` operez la zece, a[a c` e mai
bine s`ne retragem.
|[i luar` la revedere a[adar de la prietenii din jur [i
ie[ir`.
|n lumina cald` a lunii, Madeline spuse voioas`.
– Am \nceput s` m` simt ca acas` aici.
– M` bucur, r`spunse Nat Lanyon [i o cuprinse
deumeri.
Era un gest atât de neobi[nuit ca o sor` s` fie \
mbr`]i[at` de un doctor, c` Madeline \nm`rmuri,
emo]ionat`.
Dup` asta, \n fa]a intr`rii surorilor, Madeline \[i
lu` la revedere [i intr` gr`bit` \n`untru.
Cu asta, seara festiv` a Madelinei lu` sfâr[it.
Nu [i discu]iile despre ea, \ns`…
O SEAR~ PENTRU NOI 174

Persoane care nici m`car nu-i [tiau numele,


vorbeau despre ea numind-o fata care-l \nso]ise la
bal pe doctorul Lanyon. Devenise celebr`, se gândi
ea, amuzat`.
Cât despre doctorul Lanyon, el nu f`cu nicio
diferen]` \ntre ea [i celelalte surori din spital, dup`
evenimentul la care participaser` \mpreun`.
|ntr-una din seri, dup` ce ie[i cu Morton afar` din
ora[ [i-[i luar` r`mas-bun cu un s`rut lung [i
pasional, Eileen o a[tept` \n camer` cu o scrisoare \n
mân` – }i-au scris de acas`, spuse ea vesel.
Madeline lu` repede scrisoarea [i citi totul cu
mult` aten]ie [i emo]ie:
,, Draga mea, \i scria Enid, preg`te[te-te s`-]i \
ntâmpini familia. |n trei s`pt`mâni, vom fi acolo"…

***

Asta da veste, \[i spuse Madeline.


Enid \i scria despre Clarissa [i c`s`toria ei
nefericit`.
175 WILLA ROBERTS

|n circumstan]ele care se iviser`, cel mai bine era


pentru ele s` petreac` o perioad` de timp \n Canada.
|n acest fel, separarea era mult mai justificat` \n
ochii tuturor, iar Clarissa \[i putea rearanja via]a,
astfel.
Ce proast` am fost, se gândi Madeline privindu-se
lung
\n oglind`. Tot ce i-am scris despre doctorul
Lanyon… Acum, n-avea decât s` suporte
consecin]ele.
A doua zi, \l c`ut` pe doctorul Lanyon [i-i spuse
imediat ce intr` \n biroul lui:
– Am primit o scrisoare de la mama mea
vitreg`…
– Da? r`spunse el amical. Totu[i, iart`-m`, dar
nu suntinteresat de aceste probleme ale tale.
– Poate era mai bine s` nu v` spun.. {i s` ave]i
osurpriz`… Va veni [i Clarissa.
– M` bucur pentru tine… Stai pu]in, continu` el
ca [icum abia atunci ar fi realizat ce se \ntâmpl` cu
adev`rat… Vrei s` spui c` va veni f`r` so]ul ei?
– Da, va veni doar cu mama. Am \n]eles c` nu
mai st`cu so]ul ei.
O SEAR~ PENTRU NOI 176

– Vrei s` spui c` s-au desp`r]it?


– Temporar.
– Nu se poate. Traversarea oceanului e cea mai
bun`cale s` scapi de cineva definitiv, spuse el
sarcastic. Mul]umesc c` m-ai anun]at.
Urm`toarele dou` s`pt`mâni decurser` \n mod
obi[nuit. Munca [i \ntâlnirile cu Morton, din care
subiectul Lanyon fusese exclus din cauza replicilor
pline de sarcasm pe care Morton Sanders le g`sea \
ntotdeauna foarte repede, când venea vorba despre
vestitul medic.
Cu câteva zile \naintea sosirii familiei ei,
Madeline fu nevoit` s`-l caute din nou pe doctorul
Lanyon, \n interes de serviciu.
– Deci, spuse el când o v`zu intrând, când \]i
vor sosirudele?
– Vineri. Sper c` voi termina serviciul la timp
pentru ale putea \ntâmpina la aeroport.
– Vroiam s` te \ntreb asta ieri sear`, la
restaurant, darai plecat \nainte de a reu[i s` ajung la
tine.
– Nu v-am observat.
177 WILLA ROBERTS

– Bine\n]eles c` nu. Erai prea preocupat` s`-l\


mbr`]i[ezi pe Morton.
– A[a crede]i? Da, de fapt \mi place foarte mult
s` fiu cuel, recunoscu Madeline.
– Da, e mai bine c` nu te-am deranjat…– Dar..
– Nu face nimic…

***
Sosi [i ziua de vineri, iar Madeline reu[i s` ajung`
la timp la aeroport, dup` care le conduse pe cele
dou` femei la hotel.
Clarissa era foarte schimbat` [i nu prea cald` cu
ea, dar oricum, str`lucitoare ca de obicei.
Dup` câteva minute de flec`reli obi[nuite \n
asemenea situa]ii, Clarissa se \ntoarse brusc spre
Madeline:
– Vrem s` vedem cum te-ai aranjat aici, drag`.
Vommerge acolo chiar acum…
|n taxi, fuser` toate trei foarte volubile [i Clarissa
replic` \ncet, dar cu c`ldur`…
– Pare s` te sim]i acas`, aici… Ce mai [tii
despredoctorul Lanyon?
O SEAR~ PENTRU NOI 178

– E foarte ocupat cu opera]iile, spuse Madeline


râzând.Când ajunser` la spital, holul era plin de
lume.
Imediat dup` ce intrar` o \ntâlnir` pe Ruth, [i
Madeline se gr`bi s` fac` prezent`rile, dar Clarisse
se \ntoarse entuziasmat` \n alt` parte:
– Ah, Nat ce fericit` sunt s` te v`d, iubitule,
exclam` ea,\ndreptându-se spre doctorul Lanyon
care tocmai se apropia. Când \[i \ntoarse privirea,
Madeline avu surpriza s` constate c` sora sa era deja
\n bra]ele vestitului chirurg [i-l s`ruta cu pasiune, \n
fa]a \ntregului personal de la Dominion.
***

|n urm`toarele zile, Madeline \l v`zu mult mai


des, \n afara orelor de serviciu, pe doctorul Lanyon.
|n plus, avu ocazia s`-l vad` \ntr-o cu totul alt`
lumin`.
Serile petrecute \mpreun` \n compania lui, a
mamei sale vitrege [i a Clarissei devenir` foarte
ap`s`toare pentru Madeline, care suporta cu greu
excentricit`]ile Clarissei fa]` de vestitul medic.
179 WILLA ROBERTS

Atunci, \ncepu s` realizeze cât de mult \l iubea.


Avusese \ntr-una din seri o discu]ie serioas` cu
Morton, care se preg`tea s` plece \n Anglia [i care-i
propusese s` se \ntoarc` [i ea.
– Po]i lucra foarte bine \ntr-un spital de acolo,
afirm`el.
– Nu. Nu voi pleca din Canada. Lucrez pentru
undoctor atât de celebru [i am cele mai mari
satisfac]ii profesionale din via]a mea.
– Credeam c` m` iube[ti, r`spunse Morton \n
stilul s`u,jum`tate serios, jum`tate hazliu.
– Nu, nu te iubesc, Morton…
}in la tine [i mi-a f`cut pl`cere \ntotdeauna
compania ta… dar nu te iubesc…
– Nea[teptat` surpriz`, declar` Morton…
– Sper s` te mai v`d \nainte de a te \ntoarce \n
Anglia.
– {i eu sper c` te vei r`zgândi [i te vei \ntoarce
la
Londra…
– La revedere, Morton, spuse Madeline…Am o
zi foarte\nc`rcat` [i trebuie s` fiu la timp la serviciu,
dar de ast` dat` nu vreau s` m` conduci, ad`ug` ea [i
O SEAR~ PENTRU NOI 180

a[tept` ca el s` opreasc`, dup` care deschise gr`bit`


portiera, f`r` a-l mai l`sa pe Morton s` spun` ceva.
Lacrimile \i inundar` obrajii [i se \ndrept` \ncet
spre sta]ia de autobuz, pentru a ajunge la serviciu.
Se sim]ea ciudat… |l iubea pe Nat Lanyon, care
nici m`car nu o b`ga \n seam` [i care o iubea, dup`
toate aparen]ele, pe Clarissa…
Va trebui s` fie foarte puternic`, pentru a putea
trece peste toate acestea, \[i spuse ea, \n timp ce se
d`du câ]iva pa[i \napoi din fa]a ma[inii care oprise
foarte aproape de
ea…
– Pot s` te conduc? \ntreb` doctorul Lanyon,
sco]ândcapul pe fereastra ma[inii elegante [i
puternice.
Madeline \l privi printre lacrimi [i accept` t`cut`,
a[ezându-se pe scaunul de lâng` el…
– Unde vrei s` mergem? \ntreb` doctorul,
privind-o cuaten]ie.
– Oriunde, r`spunse Madeline izbucnind de-a
binelea\n plâns…
– Dar ce s-a \ntâmplat din nou? Te-a sup`rat cu
cevaSanders?
181 WILLA ROBERTS

– Morton? De ce crede]i c` plâng din cauza lui?


{i apoi,de ce v` intereseaz` via]a mea personal`, de
vreme ce o iubi]i pe Clarissa? \ntreb` Madeline
printre sughi]uri.
– Cine ]i-a spus c` o iubesc pe Clarissa,
plâng`cioasamea drag`? Nu te-ai \ntrebat niciodat`
de ce am c`utat atâtea ocazii s` fiu \n preajma ta?…
Madeline f`cu ochii mari.
– De ce v` juca]i acum cu mine?
– Pentru c` n-ai realizat c` te iubesc.
– V` rog…
– Da, te iubesc din ziua \n care ai venit s`-mi
ceri s`-]iiau ap`rarea \n fa]a domni[oarei Ardingley.
De obicei nu-mi plac femeile care plâng, dar tu ai
ceva special, \n
astfel de momente, surâse
el… – V` rog, domnule
doctor.
– Nat… Nat e numele meu …
Madeline se \nro[i ca focul. \nainte de a r`spunde,
la rândul ei:
– S` nu-mi spune]i… S` nu-mi spui, se corect`
ea, c`]i-ai dat seama c` [i eu te iubesc…
O SEAR~ PENTRU NOI 182

– Toat` lumea [i-a dat seama de asta, r`spunse


elsurâzând… Cât despre Clarissa, po]i sta lini[tit`.
So]ul ei tocmai a aterizat la Montreal.
– Cum? f`cu surprins` Madeline.
– Nu [tiai?
– Nu.
– Se pare c` a ajuns la concluzia c` nu poate tr`i
f`r`ea. Mi-a spus azi-diminea]` mama ta vitreg`,
când le-am sunat \n speran]a c` voi afla ceva despre
cea mai drag` persoan` din familia lor, surâse el din
nou foarte larg…
– Ah, a[ vrea s` ie[im pu]in din ora[, spuse
bruscMadeline… Vreau s` admir pu]in mun]ii
acestei ]`ri care m` face atât de fericit`.
– Vom avea destul timp pentru toate astea…
Searaaceasta e pentru a vorbi despre noi. {tiai c`
despre Canada se spune c` e ]ara unui viitor fericit
pentru to]i?
– E magnific`, replic` Madeline fericit`… sunt
foartefericit` c` am venit aici.
De-acum, va fi casa mea…
– Toat` aceast` ]ar` [i to]i anii care ne stau \n
fa]` vorfi doar pentru noi, iubita mea, replic`
183 WILLA ROBERTS

doctorul cu o c`ldur` nea[teptat`, prinzând-o de


mân`…
Dup` asta, pornir` amândoi spre spital, cu
sentimentul c` \n seara aceea, cel pu]in, nu doar
Canada, ci \ntreaga lume era a lor…

Sfâr[it

S-ar putea să vă placă și