Voblere grase sau slabe ?

Cura de slăbire
La sfârşitul anilor ’60 Fred Young, un pescar din Tennessee, realizează primul vobler fat (gras). Voblerul cunoaste gloria în
mâinile campionului Martin Roland şi îşi va câştiga o popularitate fulminantă , intrând la începutul anilor ’70 în producţia de
serie a companiei Cotton Cordell, sub denumirea de Big-O.
Momentul este demn de luat în seamă, deoarece pune bazele unei noi familii de voblere – Fat. Destul de rapid se vor
impune pe piaţă cu astfel de voblere Norman (Big N), Bomber (Model Fat A), Bagley’s (Balsa B), Rapala (Fat Rap), Storm
(Mag Wart), Rebel (Maxi-R) şi Luhr Jensen (Brush Baby). Caracteristicile comune acestor voblere sunt corp sferic, bile
interne, turbulenţă crescută, balans puternic pe flancuri şi vibraţie cap-coadă strânsă dar foarte puternică. Voblerele fat au
demonstrat încă de la început abilitatea de a stimula agresivitatea peştilor activi, însă adăpostiţi în structuri.

În acelaşi timp a apărut încercarea de a atrage atacuri din partea peştilor slab activi, mai puţin dispuşi să ia în seamă
nălucile. Voblerele minnow erau o soluţie, însă de multe ori înotul mai larg şi cantitatea de apă dislocuită nu erau semnale
suficiente pentru a scoate din apatie peştii. Tot pescarii din Tennessee au găsit soluţia. De ce să nu fie folosit profilul unui
vobler fat modificând aspectele legate de dinamică? Rezultatul a fost un vobler fat căruia i-a fost anulată sfericitatea. S-a
plecat astfel nu de la un blanc cilindric, ci de la o... scândură de aproximativ un centimetru. Dar lucrurile nu s-au oprit aici.

Fat VS. Flat

Pentru a înţelege care este diferenţa dintre cele două tipuri de voblere trebuie să le contrapunem caracteristicile. La flat –
în comparaţie cu fat – dispare balansul în plan vertical (pe flancuri sau side-to-side).

Corpul voblerului, fiind destul de înalt şi de subţire – va determina această trăsătură a dinamicii sale. Voblerele originale
flat au barbeta conturată din unghiuri drepte, fapt ce accentuează stabilitatea în plan vertical. Dacă vom compara barbeta
unui vobler fat cu cea a unui vobler flat vom observa că prima are forme rotunjite pentru a facilita rularea pe laturi (roll).
Acţiunea eminamente cap-coadă, cu o oscilaţie largă, este amprenta voblerului flat şi poartă denumirea de wiggle
(şerpuire). De aici vine şi numele acestei noi clase de voblere : wiggler. Termenul este preluat de unii producători pentru a
descrie alte tipuri de voblere, însă trebuie ştiut că un wiggler adevărat este cel descris mai înainte.

Nimic nu se pierde, totul se transformă

Evident că wigglerele au avantaje dar şi dezavantaje. Dacă un
vobler fat este uşor de echilibrat, având o stabilitate mare în
evoluţie, wigglerul (prin reducerea grosimii şi micşorarea vibraţiei)
capătă o stabilitate fragilă. Reglarea poziţiei ochetului este esenţială
în astfel de condiţii. Poziţia ochetului trebuie verificată şi eventual
rectificată înainte de a pescui cu el. Poate fi folosit un patent pentru a
îndoi ochetul spre dreapta sau spre stânga, compensând astfel
deriva laterală. Un alt dezavantaj este greutatea redusă care
diminuează castabilitatea acestei năluci, mai ales în condiţii de
vânt, când wigglerul se pune cu o latură spre direcţia lansării.
Voblerele fat, prin forma lor compactă, au o balistică superioară,
atât în ceea ce priveşte lungimea lansării cât şi precizia. Nu în
ultimul rând, wigglerul este un vobler care nu excelează în
transmiterea informaţiilor spre pescar în timpul evoluţiei. Un
necunoscător ar putea să creadă că voblerul nu lucrează în timpul
recuperării şi doar o inspecţie vizuală, când năluca a ajuns lângă
mal, poate confirma că totul este în ordine.

Dar să trecem şi la veştile bune, căci avantajele voblerelor flat le

desemnează ca năluci eficiente în apele noastre. Datorită vibraţiei
mărunte sunt năluci cu o turbulenţă scăzută, ideale atunci când
peştii nu sunt agresivi. Diferenţa în evoluţie faţă de voblerele fat
vine din completarea profilului cu forma barbetei. Aşa cum am
văzut barbeta rotundă este tipică pentru năluci ce plonjează rapid în
profunzime, cu un balans pronunţat pe flancuri. Tipul flat are
barbetă romboidală, tipică pentru o evoluţie de mică amplitudine,
spre suprafaţă.

Wigglerele sunt realizate cu preponderenţă din lemn (balsa, cedru)

şi nu au bile interioare, fiind mai silenţioase. Dacă un vobler fat
evoluează oblic, cu capul în jos, ridicându-se rapid şi balansat în
timpul stopării, un wiggler evoluează aproape orizontal şi rămâne
suspendat în stopare, dând timp să atace răpitorului indecis.

O altă caracteristică importantă a wigglerelor este strălucirea

puternică a flancurilor drepte, efect evident atunci când paternul
cromatic este asociat cu desene metalizate sau glitter (flakes).
Impactul cu apa este discret, ideal în condiţiile unei ape puţin
profunde. Se pretează foarte bine pescuitului în râuri deoarece au o
rezistenţă scăzută în curent, evoluând corect chiar şi la recuperări
în amonte, fără a plonja exagerat şi fără a se culca pe o latură.

Tehnica de pescuit
Wigglerul este o nălucă special concepută pentru peşti slab activi, care preferă prezentări cât mai naturale. Vibraţia de
mică amplitudine şi dimensiunea relativ scăzută se încadrează eficient în grila de preferinţe a unui răpitor suspicios şi nu
foarte motivat în hrănire. Toate aceste repere ne îndeamnă la o recuperare lentă, aproape liniară, cu vârful lansetei
îndreptat spre apă. Stopările joacă un rol important în tehnica de recuperare deoarece îi permite nălucii să rămână în zona
de conflict şi dă timp răpitorului să se apropie. Mişcările scurte, laterale, din vargă au şanse să declanşeze atacul
răpitorului indecis. Dacă atacul întârzie să apară, reluaţi recuperarea pe un traseu scurt, acceleraţi, ridicând vârful vergii,
apoi stopaţi.
Fără postulate, vă rog!
Portretul robot al wigglerului a suferit în timp modificări în funcţie de imaginaţia şi priceperea producătorului. Unele dintre
aceste variante modificate au trecut proba timpului şi au intrat în galeria nălucilor consacrate. De exemplu Storm Thin Fin
este un wiggler atipic, ce prezintă balans pe flancuri. Paternul său cromatic, bazat pe culori metalizate va fi astfel exploatat
la maxim, strălucirile puternice fiind extrem de productive în ape cu vizibilitate scăzută. Un alt exemplu este Norman
Loudmouth, un wiggler cu laturile uşor bombate şi cu bile interne. Este un vobler foarte zgomotos şi cu o turbulenţă situată
undeva între tipul fat şi cel flat. Exemplele pot continua, importantă însă este trăsătura de bază pe care trebuie să reţineţi :
oscilaţie largă pe orizontală, astfel încât să descrie corect şerpuirea nălucii. În această categorie pot intra şi voblerele tip
shad (Rapala Shad Rap, Rebel Shad-R etc.) aproximări mai mari sau mai mici.

Aplicaţii
În apele de la noi ştiuca este specia-ţintă predilectă pentru astfel de năluci. În lacuri sau pe canalele Deltei wigglerul vă
poate aduce satisfacţii deosebite atunci când oscilantele se arată neputincioase. Atenţie însă la vegetaţia submersă : o cât
de mică plantă agăţată de ancorele voblerului îi poate anihila evhilibrul. Având în vedere că wigglerul este... arma secretă
în compania unor ştiuci apatice, insistarea explorării în zonele bănuite a fi fructuoase este de cele mai multe ori esenţială.
Bibanul, în special exemplarele mari, este o altă specie ţintă. Mai ales în preajma malurilor înalte de la confluenţa canalelor
din Deltă, wigglerul va atrage probabil multe atacuri nefinalizate din partea unor bibani cu puţin mai mari decât năluca. Şi
în acest caz trebuie insistat, exemplarele mari se lasă păcălite după treceri repetate ale voblerului prin zona sa de
vânătoare.
Ocazional, şalăii vor fi păcăliţi de înotul şerpuitor al unui vobler flat. La marginea pragurilor ori în apa mică din preajma
malurilor şalăul va stopa voblerul şi este bine să înţepaţi ferm, chiar dacă folosiţi de reacţie, armată cu două ancore.

Recomandări finale
Lanseta de 2,10 cu acţiune moderată, de putere medie (5-15 gr) şi o mulinetă a cărei bobină are capacitate pentru o sută
de metri de fir mono de 0,25 mm diametru sunt reperele echipamentului ideal, dacă vă hotărâţi să pescuiţi cu wiggler.
Acest echipament va face faţă cu brio voblerelor flat, minnow şi shad dar şi oscilantelor încadrate în această plajă de
greutăţi. Putem vorbi despre o lansetă versatilă care probabil se află la îndemâna oricărui pescar pasionat de spinning. Am
exclus din ecuaţie voblerele fat şi vibrating (rattling), ce reclamă o lansetă cu rezervă de putere ceva mai mare, datorită
portanţei superioare.
Timiditatea nu are ce căuta în spinning. Chiar dacă nu aţi mai folosit wiggler, aveţi curajul experimentării şi veţi descoperi
pas cu pas secretele acestui vobler. Astfel veţi căpăta încredere în năluca de la capătul firului şi îi veţi acorda ceva mai mult
timp din orele de pescuit pe care vi le puteţi permite. Mai ales în apele cu ştiucă, unde pescarii fac abuz de clasicile
oscilante, un vobler flat va fi capabil să trezească curiozitatea peştilor deja... educaţi. Şi fiindcă a venit din nou vorba dspre
ştiucă, nu uitaţi struna, având mare atenţie să nu alteraţi evoluţia nălucii. Strunele metalice uşoare, maleabile şi subţiri pot
fi o alegere, însă kevlarul pare a fi soluţia perfectă