Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Centrul ID-IFR
Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative
DREPT
ADMINISTRATIV
Coordonator disciplină:
Lect . univ. dr. Lisievici-Brezeanu Alexandru Petru
2018
Cuprins
Drept Administrativ
CUPRINS
Unitate Titlul Pagina
de
învăţare
INTRODUCERE 9
ACTUL ADMINISTRATIV
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4 44
4.1 Actul administrativ – definitie si trasatur 44
4 4.2 Clasificarea actelor administrative 46
4.3 Regimul juridic al actelor administrative 50
5
Drept Civil III. Drepturi Reale
Cuprins
PRESEDINTELE ROMANIEI
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7 74
7 7.1 Statutul constituţional al Preşedintelui României şi atribuţiile sale 74
7.2 Actele preşedintelui României 78
7.3 3 Raspunderea preşedintelui României 79
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7 82
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 82
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7 83
GUVERNUL
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8 85
8.1 1 Reglementarea Guvernului potrivit Constituţiei României din 1991,
revizuită şi republicată 86
8.2 Statutul primului ministru 90
8.3 Actele guvernului 94
8.4 Raspunderea guvernului 95
8 Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8 101
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 101
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8 102
6
Drept Civil III. Drepturi Reale
Cuprins
CONSILIUL JUDETEAN
10 Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10 109
10.1 Statutul constitutional al consiliului judeteaN 109
10.2 Raspundererea Consiliului Judetean 111
10.3 Presedintele Consiliului Judetean 111
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10 113
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 113
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10 114
CONSILIUL LOCAL
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11 115
11 11.1 Constituirea Consiliului local 115
11.2 Atributiile Consiliului local 116
11.3 Actele Consiliului local 116
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11 117
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 118
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11 119
PREFECTUL
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 13 126
13 13.1 Statut 126
13.2 Raporturi cu alte autoritati 127
13.3 Atributiile si actele prefectului 128
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13 130
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 130
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13 130
7
Drept Civil III. Drepturi Reale
Cuprins
BIBLIOGRAFIE 136
8
Drept Civil III. Drepturi Reale
Introducere
Drept Administrativ
INTRODUCERE
Stimate student,
Pentru început, îți urez bun venit și îți doresc succes și spor în
studiul cursului de Drept Administrativ. Acesta se adresează
studenților din anul I, specializarea Drept, Facultatea de Drept şi
Ştiinţe Administrative.
Mă numesc Lisievici-Brezeanu Alexandru Petru şi sunt lector
universitar la Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative din cadrul
Universităţii „Ovidius” Constanţa.
Licențiat în specializarea Știinte juridice și totodată avocat, am sa
va prezint o perspectiva practica si critica asupra dreptului
administrativ.
În cadrul Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative,
Universitatea „Ovidius” Constanţa, susţin in prezent cursuri de Drept
Administrativ, Retorica, precum si seminarii de Drept civil.
Disciplina „Drept Administrativ” este o disciplină fundamentală,
iar în urma studierii ei studenții dobândesc următoarele competențe:
capacitatea de a asimila cele mai importante dispoziții din domeniul
legislatiei incidente administratie publice centrale si locale precum si
capacitatea de a intelelge modalitatea concreta de functionare a
administratiei publice.
Caietul de studiu individual al acestei discipline este organizat în
14 unităţi de învăţare. Pentru a fi asimilată, fiecare unitate de învățare
este structurată astfel încât efortul individual să acopere echivalentul
a două – trei ore de studiu. Fiecare unitate conține obiectivele
unităţii, prezentarea subcapitolelor, testele de autoevaluare, o lucrare
de verificare, răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare și
bibliografia unităţii de învăţare.
Lucrarea de verificare reprezintă o evaluare finală la sfârşitul
fiecărei etape de învăţare, lucrare pe care o vei transmite prin
platforma E-learning pentru corectare şi eventualele comentarii.
Nu uitați că pe prima pagină a lucrării trebuie să se regăsească
următoarele informaţii: numele acestei discipline (Drept
Administrativ), numărul lucrării de verificare (Lucrarea de verificare
nr. …), numele/prenumele şi adresa dumneavoastră de e-mail
(......@....).
Vă recomand să formulați clar răspunsurile la întrebări. Dacă este
posibil, utilizaţi un procesor de texte. Pentru comentariile
profesorului, lăsaţi o distanţă de circa 5 cm între răspunsuri.
Pentru securitatea lucrării, vă recomand să vă scrieţi numele pe
fiecare pagină.
9
Drept Civil III. Drepturi Reale
Introducere
10
Drept Civil III. Drepturi Reale
Patrimoniul, drepturile patrimoniale şi bunurile în viziunea Codului civil
Cuprins Pagina
11
Drept Civil III. Drepturi Reale
Patrimoniul, drepturile patrimoniale şi bunurile în viziunea Codului civil
Dreptul românesc este un drept unitar. Această unitate rezultând din unicitatea sursei sale
de creaţie, se prezintă într-o diversitate a domeniilor de reglementare a relaţiilor sociale. Normele
juridice, în principiu, se grupează în funcţie de specificul relaţiilor pe care le reglementează.
Dacă avem în vedere cele doua mari diviziuni ale dreptului, în drept public şi drept privat,
vom întelege mai repede de ce dreptul administativ se plasează, ca ramură de drept, în cadrul
dreptului public. Instituţiile juridice nu sunt toate de acelaşi fel, ele se diferenţiază prin natura lor,
prin scopul urmărit, prin mijloacele care li se pun la dispoziţie. Natura interesului reglementat de
fiecare instituţie juridică (privită ca ansamblu de norme juridice cu obiect de reglementare
aproape omogen, în cadrul unei ramuri de drept) au o mare valoare în stabilirea limitelor unei
ramuri de drept sau a drep- tului public ori a dreptului privat.
Structura celor două mari ramuri ale dreptului, cel privat şi cel public, s-a realizat încă din
antichitate. Această distincţie a fost magistral exprimată de Ulpian 1 “Publicum jus est quod ad
statum rei romanae spectat, privatum est quod ad singulorum utilitatem pertinent”(Dreptul public
este cel care se referă la organizarea statului roman, iar dreptul privat-la interesele fiecăruia).
După cum se ştie, un stat de drept este consituit pe cele trei puteri şi anume: puterea
legislativă, executivă şi judecătorească. Această teorie a fost promovată pentru prima oară de
eminetul jurist francez Montesquieu 2, care a evidențiat Constituţia, ca lege fundamentală, fiind
1
Gnaeus Domitius Ulpianus(n.170-d.228), cunoscut şi sub numele de Ulpian, a fost unul din cei mai mari jurişti
romani.Este considerat fondatorul diviziunii dreptului între jus civile(drept civil) şi jus publicum(drept public).
2
Charles-Louis de Secondat, Baron de La Brede de Montesquieu(n.18 ianuarie 1689; d.10 februarie 1755)
1755), de regulă menționat doar ca Montesquieu, s-a născut în castelul din la Brède, lângă Bordeaux, într-o
12
Drept Civil III. Drepturi Reale
Patrimoniul, drepturile patrimoniale şi bunurile în viziunea Codului civil
singurul act care reglementează modul de organizare al puterilor statului. În acest sens,
Constituţia României, revizuită şi republicată 3, consacră această organizare prin dispoziţiile
fundamentale ale art.1 alin.(4) în sensul că, ”Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi
echilibrului puterilor-legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei
constituţionale”.
Dreptul administrativ reglementează activitatea unei puteri a statului, puterea executivă sau
administrativă. Comparativ, administraţia se prezinta ca puterea cea mai dinamică a statului,
normele juridice aplicabile administraţiei fiind supuse unui proces necontenit de adaptare.
familie de magistrați aparținând micii nobilimi. A fost una din cele mai complexe și importante figuri ale
iluminismului francez, fiind consilier și apoi, președinte al Parlamentului din Bordeaux. Cunoscut și ca un
eminent jurist, a fost printre primii promotori ai teoriei separației puterilor în stat, astfel încât, din scrierile sale s-
a inspirat prima Constituție a Statelor Unite ale Americii.
3
Constituţia României a fost adoptată de Adunarea Consituantă din 21 noiebrie 1991 şi prin referendumul
naţional din 8 decembrie 1991. A fost modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României
nr. 429/2003.
4
A se vedea, N.Popa, Teoria generală a dreptului, Ed.Actami, Bucureşti, 1994, p.188-195; R.Motica, G.Mihai,
Teoria generală a dreptului, Ed.All Beck, Bucureşti, 2001, p.121-140.
13
Drept Civil III. Drepturi Reale
Patrimoniul, drepturile patrimoniale şi bunurile în viziunea Codului civil
Sursa cea mai relevantă a dreptului administrativ, emană din conţinutul izvoarelor formale,
pe care în cadrul acestei ramuri a dreptului le putem clasifica în două categorii: izvoare formale
scrise şi izvoare formale nescrise.
Cât priveşte legile constituţionale, acestea sunt, potrivit art.73 alin.(2) din Constituţie, cele
prin care se revizuieşte Constituţia.
Constituţiile rigide sunt cele care răspund nevoii care se resimte în orice stat de a exista
anumite reglementări juridice pe care Parlamentul să nu le poată modifica pe calea legislaţiei
obişnuite.
Legea reprezintă regula edictată de puterea legiuitoare, care ordonă, opreşte sau permite
ceva şi la care toată lumea este datoare să se supună.
Prevederile art.73 din Constituţie consacră trei categorii de legi şi anume: legile
consituţionale, legile organice şi legile ordinare.
Din punct de vedere didactic, legile organice şi cele ordinare pot fi diferenţiate prin
următoarele criterii:
14
Drept Civil III. Drepturi Reale
Patrimoniul, drepturile patrimoniale şi bunurile în viziunea Codului civil
-Legea organică intervine5 în domeniile pe care i le rezervă expres Constituţia, fie prin
enumerarea acestor domenii(art.73 alin.3 din Constituţie), fie prin norma de trimitere(cuprinsă la
lit.t către toate celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea unor legi
organice).
-Legea ordinară nu are niciun domeniu stabilit de Constituţie, motiv pentru care aceasta
intervine6 în toate celelalte domenii care nu au fost rezervate de legiuitorul constituant legii
organice.
b)Intrarea în vigoare a legii. Potrivit aceluiaşi art.78 legea poate intra în vigoare la două
momente:
c)Caracterul normativ al legii. Prin intermediul acestui element comun, este evidenţiat
faptul că, legile indiferent că sunt organice sau ordinare, nu sunt făcute pentru anumite
persoane în particular, ci pentru toate, în general.
5
• sistemul electoral,
• organizarea şi funcţionarea partidelor politice,
• organizarea şi desfăşurarea referendumului,
• organizarea Guvernului şi a Consilului Suprem de Apărare al Ţării,
• regimul stării de asediu şi al celui de urgenţă,
• infracţiunile, pedepsele şi regimul de executare a acestora,
• acordarea amnistiei sau a graţierii collective,
• organizarea şi fincţionarea Consilului Superior al Magistaturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public
şi a Curţii de Conturi,
• statutul funcţionarilor publici,
• contenciosul administrativ,
• regimul juridic general al proprietăţii şi moştenirii,
• regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială,
• organizarea generală a învăţământului,
• regimul general al cultelor,
• oraganizarea administraţiei locale, a teritorului, precum şi regimul general privind autonomia locală,
• modul de stabilire a zonelor economice exclusive.
6
Un loc important printre legile ordinare îl ocupă codurile (de exemplu, Codul civil), care grupează şi sistematizează
într-un singur corp majoritatea reglementărilor aplicabile unui anumit domeniu de activitate.
15
Drept Civil III. Drepturi Reale
Patrimoniul, drepturile patrimoniale şi bunurile în viziunea Codului civil
3.Ordonanţele de Guvern
Rolul ordonanţei în general, este acela de a sprijini mecanismele statului de drept. Or,
Parlamentul poate oricum cenzura activitatea Guvernului(art.115 alin.5 din Constituţie), deoarece
ordonanţele pot intra în vigoare numai după ce au fost depuse spre dezbatere în procedură de
urgenţă la Camera competentă să fie sesizată, şi evident au fost publicate în Monitorul Oficial,
ştiut fiind că o Ordonanţă(ca şi o Hotărâre de Guvern sau un decret al Preşedintelui), nepublicată
în Monitorul Oficial, este inexistentă.
Acest rol atribuit Parlamentului de către consituant, face să se aibă în vedere funcţionarea
statului de drept, dar şi de evidenţiere a statului acestuia de unică autoritate legiuitoare a ţării.
Aceste decrete, reprezentau acte normative cu forţă juridică situată imediat după lege, al
vechiului sistem constituţional insituit în temeiul legii fundamentale din 1965.
Unele din aceste decrete sunt încă în vigoare şi în consecinţă produc efecte juridice. Însă,
incidenţa art.154 alin.1 din actuala Constituţie obligă la un proces de constituţionalizare a
dreptului în ansamblul său, înţelegând că menţinerea în vigoare a unui asemenea act normativ
implică un proces de trecere prin filtrul Constituţiei şi de interpretare a textului aşa cum legea
fundamentală, obligă.
7
A.Iorgovan, Din nou despre revizuirea Constituţiei, în RDP nr.2/2004, p.31.
8
M.Preda, Drept administrativ, Partea generală, ed. revăzută şi adăugită, Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p.31.
9
V.Vedinaş, Drept administrativ, ediţia aV-a revăzută şi actualizată, Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p.49.
16
Drept Civil III. Drepturi Reale
Patrimoniul, drepturile patrimoniale şi bunurile în viziunea Codului civil
5.Hotărârile de Guvern
Acestea se adoptă potrivit art.108 alin.2 din Constituţie, “pentru organizarea executării
legilor”. Ca şi ordonanţele, ele se semnează de către Primul-ministru şi se contrasemnează de
miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial, sub
sancţiunea inexistenţei lor în cazul nepublicării. Excepţia de la principiul obligativităţii publicării,
o consituie potrivit art.108 alin.(4) din Consituţie, numai hotărârile care au un caracter militar şi
care urmează să se comunice numai instituţiilor interesate.
Ne referim aici atât la actele autorităţilor centrale subordonate Guvernului, cât şi la cele
nesubordonate(autorităţile centrale autonome10) care emit acte cu denumiri diferite(instrucţiuni,
ordine, precizări, etc.). Aceste acte reprezintă izvoare exprese ale dreptului administrativ.
Regimul juridic al acestor categorii de acte este reglementat de actul normativ de infiinţare şi
organizare a autorităţii respective. Cu titlu de exemplu, art.7 alin.(4) din O.U.G. nr.30/2007 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi al Reformei Administrative prevede că
ministrul internelor şi al reformei administrative, în aplicarea prevederilor legale, emite ordine şi
instrucţiuni.
7.Ordinul prefectului
Instituţia prefectului este prevăzută de art.123 din Constituţie, acesta este considerat a fi,
“reprezentantul Guvernului în plan local”.
10
Sunt autorităţi care exercită o activitate executivă ce are ca obiect organizarea executării şi executarea în
concret a legii. Au personalitate juridică şi îşi desfăşoară atribuţiile pe întreg teritoriul ţării. Aceste autorităţi sunt
înfiinţate prin dispoziţii constituţionale(Avocatul Poporului, Consiliul Legislatic, Consiliul Superior de Apărare
al Ţării, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Conturi, S.R.I.), dar şi prin lege organică(B.N.R.,
Autoritatea Electorală permanentă, Agenţia Română de Presă ROMPRES, Consiliul Concurenţei, C.N.A.,
C.N.S.A.S., etc).
17
Drept Civil III. Drepturi Reale
Patrimoniul, drepturile patrimoniale şi bunurile în viziunea Codului civil
10.Dispoziţiile primarului
Potrivit art.68 din Legea nr.215/2001, republicată, actele pe care primarul le emite în
exercitarea atribuţiilor sale poartă denumirea de dispoziţii, care pot avea caracter normativ sau
individual şi devin executorii după ce sunt aduse la cunoştiinţa publică sau după ce au fost
comunicate persoanelor interesate.
11.Tratatele internaţionale
În acest context, discutăm despre “tratat”, ca izvor de drept administrativ, nu despre “lege
de ratificare a tratatului”. De aceea este bine de precizat faptul că art.11 alin.(2) din Constituţie,
prevede că tratatele internaţionale ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. Deci,
tratatul face parte din dreptul intern, nu legea prin care este ratificat.
În cazul în care există neconcordanţe între tratat şi Constituţie, “ratificarea tratatului se face
numai după revizuirea Consituţiei”.
În cazul în care există o neconcordanţă între legile interne şi dreptul internaţional în material
drepturilor omului, se instituie un drept de preemţiune al reglementărilor internaţionale asupra
celor interne, cu excepţia situaţiei în care reglementările interne conţin dispoziţii mai favorabile.
Un regim special este instituit prin art.148 alin.(2) din Constituţia revizuită şi republicată,
potrivit căruia, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U.E., precum şi
celelalte reglementări comunitare cu character obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile
contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Aplicabilitatea
prioritară a dreptului comunitar în raport cu dreptul intern al statelor membre a fost afirmată de
Curtea Europeană de Justiţie de la Luxemburg în mai multe decizii, cea mai veche find cunoscută
Hotărârea “Costa din 15 iulie 1964”. Din conţinutul acestei decizii, ca şi a altora care au urmat, se
desprinde concluzia că însăşi construcţia comunitară ar fi în pericol, dacă dreptul comunitar nu ar
beneficia de prioritate asupra sistemelor de drept ale statelor membre.
de drept, sunt:
Putem defini cutuma sau obiceiul ca fiind, uzajul care a fost implantat într-o anumită
colectivitate şi pe care această colectivitate îl consideră obligatoriu din punct de vedere juridic.
Obiceiurile, potrivit unor concepţii11, au o sferă mai largă decât dreptul, deorece în acestea
se regăsesc începuturile organizării juridice a acelei societăţi. Sistemul de norme constituţionale
interne actuale, alocă obiceiului sau cutumei, câteva dispoziţii de mare interes.
Avem în vedere mai art.44 alin.(7) care prevede că “Dreptul de proprietate obligă la
respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la
respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.”
Un alt text din Constituţie este art.120 alin.(1), care consacră principiile care guvernează
administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale, respective descentralizarea,
autonomia locală şi deconcentrarea serviciilor publice. Principiul autonomiei locale permite, cum
s-a exprimat deja în literatura de specialitate, ca anumite practici specifice locului să capete, în
timp, semnificaţia unor reguli obligatorii pentru personalul din administraţia publică, astfel încât
încălcarea lor să atragă aceleaşi consecinţe ca şi încălcarea unei norme propriu-zise de drept.
Chiar dacă îl amintim la final, art.1 alin.(3) din Constituţie prezintă o semnificaţie specială,
deoarece statuează că, “România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea
omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi
pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului
român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.”
Reprezintă felul în care instanţele de judecată interpretează legea. Există o serie de state
unde modul de interpretare judecătorească a legii consituie izvor de drept.
-În cazul Franţei, în care doctrina actuală apreciază că rolul judecătorului de a crea norme de
11
S.Popescu, Teoria generală a dreptului, Ed.All Beck, Bucureşti, 2001, p.134-135.
19
Drept Civil III. Drepturi Reale
Patrimoniul, drepturile patrimoniale şi bunurile în viziunea Codului civil
drept îl transformă în jurislator. În acelaşi spirit, unii autori 12 afirmă că, dreptul administrativ este
un drept făcut esenţial de judecător;
-În Belgia, jurisprudenţa, cu precădere aceea care aparţine Consiliului de Stat, este
considerată ca având un rol decisiv pentru dreptul administrativ; În Irlanda, jurisprudenţa este
aşezată pe acelaşi plan cu actele parlamentului din punct de vedere al valorii ei de izvor de drept,
în vreme ce dreptul cutumiar şi doctrina sunt considerate izvoare secundare de drept
administrativ.
Caracterul obligatoriu al acestor decizii vizează, în primul rând însăşi completelor de judecată
ale Curţii, în scopul realizării unei practice unitare şi a stabilităţii ordinii constituţionale, dar şi
celorlalte subiecte de drept, aceste decizii fiind opozabile erga omnes, nu inter partes litigantes
precum deciziile instanţelor judecătoreşti.
Se spune că, o decizie pronunţată de Curtea Consituţională face corp comun cu legea pe care
o vizează, pe care o goleşte de conţinut, cu privire la articolul sau articolele pe care le declară
neconstituţionale, fie îi întăreşte conţinutul confirmând constituţionalitatea ei.
Însăşi legea organică a Curţii Constituţionale nr.47/1992, republicată, prevede în art.31 alin.
(1) că, “Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie”.
Însă cele mai importante consecinţe a deciziilor Curţii constituţionale, sunt produse atunci
când s-au admis excepţii de neconstituţionalitate. Consecinţa o constituie, scoaterea din sfera
legislaţiei în vigoare a legilor, ordonanţelor, sau a dispoziţiilor din alte legi sau ordonanţe
constatate prin aceste decizii, ca fiind neconstituţionale.
12
G.Vedel, P.Delvolve, Droit administratif, P.U.F., Paris, 1980, p.105.
13
Legea nr. 554 din 02/12/2004, Legea contenciosului administrativ, actualizată şi republicată.
20
Drept Civil III. Drepturi Reale
Patrimoniul, drepturile patrimoniale şi bunurile în viziunea Codului civil
Celebrul politician român N.Titulescu spunea că, “Ceea ce este opiniunea publică este
doctrină în materie de drept”. În zilele noastre, doctrina ocupă un loc aparte în sistemul izvoarelor
de drept administrativ. În dreptul nostru intern, evocarea părerilor doctrinare, ca izvoare de drept
administrativ, constituie totuşi surse secundare ale acestui drept, după dispoziţiile constituţionale
şi a celor prevăzute în legile organice şi ordinare.
În dreptul administrativ francez, care nu este codificat şi în mare măsură este jurisprudenţial,
doctrina are sarcina pe de o parte în a organiza acest drept de o manieră sistematică, iar pe de
altă parte de a divulga, a face cunoscut, acest drept prin lucrări, articole, etc. Totodată, scopul
doctrinei, este şi în a judeca, sau a evalua acest drept, din punctul de vedere al aplicării sale într-o
manieră favorabilă societăţii civile.
Răspuns
Constitutia si legile constitutionale ; legea organica si legea ordinara;
ordonantele de guvern si ordonantele de urgenta ale guvernului; actele
administratiei ministeriale; actele administratiei publice locale; ordinul
prefectului.
21
Drept Civil III. Drepturi Reale
Patrimoniul, drepturile patrimoniale şi bunurile în viziunea Codului civil
22
Drept Civil III. Drepturi Reale
Aspecte generale privind dreptul de proprietate
Cuprins Pagina
23
Drept Civil III. Drepturi Reale
Aspecte generale privind dreptul de proprietate
După cum evoca regretatul prof.Antonie Iorgovan în tratatul său, discuţiile cu privire la
conţinutul şi sfera administraţiei publice se află într-o dependenţă categorică de cele care privesc
obiectul dreptului administrativ.
2. Cel de-al doilea, este cel al “pluralităţii”conform căruia administraţiei îi sunt aplicabile
două categorii de norme juridice:
3.Ultimul curent, promovează opinia potrivit căreia dreptul administrativ se aplică nu numai
administraţiei publice, ci şi activităţilor de natură administrativă realizate de alte organe de stat.
Noi, vom trata obiectul dreptului administrativ, aşa cum reiese şi din definiţia dată la
începutul comunicării, în sensul că acesta este alcătuit din raporturile din sfera administraţiei
publice active, raporturile acesteia cu celelalte autorităţi publice, cu particularii, cele care privesc
organizarea şi funcţionarea ei, precum şi pe cele de natură conflictuală, dintre administraţie, pe
de o parte, şi cei vătămaţi în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
Pornind de la aceste premise, administraţia ne apare ca fiind o acţiune ordonată, care constă
24
Drept Civil III. Drepturi Reale
Aspecte generale privind dreptul de proprietate
într-o combinare de mijloace pentru înfăptuirea în regim de putere publică a unor valori ordonate
de structuri exterioare şi superioare.
Existenţa acestui regim de putere publică nu trebuie înţeleasă în sensul că particularul nu are
nicio cale de a se plânge de măsurile dispuse de administraţie, atunci când ele au un caracter
abuziv şi vatămă drepturi fundamentale şi interese legitime ale cetăţeanului.
Însă, doctrina franceză atrage atenţia în a face distincţie între sensul dat noţiunii de ordine
publică şi sensul acesteia de poliţie administrativă.
b) caracterul său public, în sensul că poliţia respectă nu numai aspectul intern, dar şi
domeniul privat;
Serviciul public, are ca scop satisfacerea unor nevoi sociale prin mijloace specifice, iar modul
25
Drept Civil III. Drepturi Reale
Aspecte generale privind dreptul de proprietate
Astăzi, identificarea unui serviciu public presupune luarea în considerare a 3(trei) elemente :
a ) Elementul material: serviciul public este o activitate de interes general. Serviciul public nu
mai este privit ca un organism public ci ca o activitate care raspunde unui obiectiv de interes
general. Aceasta activitate poate fi asigurata eventual de catre o persoana privata. Orice
activitate de interes general reprezinta si un serviciu public .
b ) Elementul voluntarist (intentia puterilor publice). Nu va exista un serviciu public decât
daca puterile publice (autoritati nationale sau locale) si-au manifestat intentia de a-si asuma
(direct sau indirect) o activitate de interes general . Nu exista deci, servicii publice ,,prin natura
lor”.Orice serviciu public depinde in mod direct sau indirect de vointa unei personae publice care
decide crearea sa, modul de gestiune, regulile fundamentale de organizare.
c) Elementul formal. Regulile aplicabile in mod normal activitatilor de servicii publice provin
din acel regim juridic caruia ii este supusa activitatea de interes general in cauza. Existenta unui
regim juridic specific (regim de drept administrativ) apare atunci cand serviciul public este
asigurat in mod direct de catre o persoana publica.
Serviciile publice pot asigura servicii precum aprovizionarea cu apa, electricitate, gaz,
telecomunicatii, considerate esentiale pentru economie, în ansamblu. Sunt situaţii în care
activităţile de interes nu aparţin serviciului public. Sunt considerate servicii publice numai
activităţile care satisfac nevoi sociale apreciate de puterea politică, ca fiind de interes public
(furnizate ca servicii în reţea).
La final am putea defini serviciul public ca acea activitate desfăşurată sau autorizată de un
organ public, prin care se realizează nevoi sociale de interes public.
26
Drept Civil III. Drepturi Reale
Aspecte generale privind dreptul de proprietate
1.În sens formal, organic, putem defini administraţia ca fiind totalitatea autorităţilor publice
învestite cu sarcini administrative;
2.În sens funcţional, termenul de administraţie evocă tocmai activităţile pe care sunt
însărcinate să le realizeze aceste autorităţi publice.
Potrivit dispoziţiilor constituţionale şi legale actuale dar şi potrivit Legii nr.215/2001 privind
administraţia publică locală, trebuie să facem distincţie între următoarele concepte:
1.conceptul de administraţie publică, acesta are un caracter general, care include atât
administraţia de stat, cât şi administraţia locală
3.conceptul de administraţie publică locală, prin care evocăm acel tip de administraţie
înfăptuit de autorităţile locale(consiliul judeţean, local, primar, preşedinte consiliul judeţean,
etc.).
Există autori, care exclud din sfera executivului autorităţile administraţiei publice locale 14, iar
alţii15 care elimină Preşedintele.
Faţă de aceste aspecte, actualul sistem consituţional, stabileşte sfera autorităţilor care
14
A.Negoiţă, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Ed.Atlas Lex, Bucureşti, p.7.
15
V.Bara, Drept administrativ şi insituţii politico-administrative, Ed.Transilvanica, 1998, p.45-46.
27
Drept Civil III. Drepturi Reale
Aspecte generale privind dreptul de proprietate
a)cei doi şefi ai executivului nostru bicefal: Preşedintele şi Guvernul(în sens instituţional);
e)prefectul;
2. Autorităţile autonome locale: potrivit art.121 alin.(1) din Constituţie dar şi ale art.1 alin.
(2) din Legea nr.215/2001, republicată, identificăm două autorităţi sau organisme ce compun
autoritatea autonomă locală, anume:
- instituţii publice şi servicii publice înfiinţate şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor
deliberative, pe care art.1 alin.(2) din Legea nr.215/2001, republicată, le denumeşte instituţii şi
servicii de interes public local sau judeţean;
- societăţi comerciale şi regiile autonome înfiinţate sau reorganizate prin hotărâri ale
autorităţilor deliberative, denumite generic societăţi comerciale şi regii autonome de interes local
sau judeţean;
- asociaţii de dezvoltare intercomunitară, ce reprezintă potrivit art.1 alin.(2) lit.c) din Legea
nr.215/2001, republicată, structuri de cooperare cu personalitate juridică, de drept privat,
înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţile administrativ-teritoriale, pentru realizarea în comun a
unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizare în comun a unor servicii
publice;
- furnizări de servicii sociale, de drept public ori privat, care acordă servicii sociale în condiţiile
28
Drept Civil III. Drepturi Reale
Aspecte generale privind dreptul de proprietate
prevăzute de lege;
Între cele două concepte există o corelaţie specifică dar şi o diferenţă semnificativă.
Unii specialişti fie identifică conceptele de administraţie şi executiv, fie, deşi nu le identifică,
apreciază că este greu de realizat o departajare între ele.
a)guvernarea, care înseamnă a lua decizii esenţiale care angajază viitorul naţiunii;
16
V.Verdinaş, op.cit., p.31.
17
I.Alexandru, Reflecţii privind evoluţiile contemporane ale democraţiei constituţionale, în R.D.P. nr.3/2006,
p.5-7.
29
Drept Civil III. Drepturi Reale
Aspecte generale privind dreptul de proprietate
30
Drept Civil III. Drepturi Reale
Aspecte generale privind dreptul de proprietate
31
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate privată
Cuprins Pagina
32
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate privată
Aspecte privind norma de drept administrativ şi raporturile create de către această ramură de
drept
Faţă de aceste aspecte, am putea afirma că norma juridică reprezintă o regulă socială de
conduită a cărei aplicare este asigurată de acceptarea conştientă de către destinatarii ei, iar la
nevoie, prin forţa coercitivă a statului.
Structura logico-juridică a normei este trihotomică, fiind compusă din: ipoteză, dispoziţie şi
sancţiune.
b) subiectele de drept, persoane fizice sau juridice, care cad sub incidenţa normei(art.1 din
Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ);
e) scopul unei anumite autorităţi publice sau al unei anumite activităţi(art.2 din O.G.
nr.81/2001 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Administraţie, aprobată cu modifică prin
33
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate privată
Legea nr.106/2002);
Ipoteza normei de drept administrativ este foarte dezvoltată, având în vedere specificul
administraţiei de a pune în practică marile comandamente politice, de a se adapta la situaţiile
variate, numeroase, în continuă schimbare.
În doctrina franceză, competenţa legată este calificată ca fiind situaţia când administraţia
este ţinută, pe de o parte, să acţioneze, iar pe de altă parte, este obligată să acţioneze într-un
sens determinat, fără posibilitatea de a alege.
Dispoziţia normei de drept administrativ- reprezintă aceea parte a normei juridice care
conţine prescripţia, permisiunea sau autorizarea de a face sau a nu face ceva. Dispoziţia normei
juridice, cuprinde drepturile şi obligaţiile subiectelor participante la raporturile sociale,
conduita acestora, ceea ce formează conţinutul normei juridice.
Faţă de aceste aspecte, putem afirma că sunt cunoscute trei categorii de dispoziţii, care se
regăsesc într-un mod specific şi în sfera normei juridice de drept administrativ şi anume:
34
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate privată
Primul criteriu, l-ar reprezenta obiectul la care se referă, fapt pentru care distingem:
Al doilea criteriu, l-ar reprezenta temeiul obiectiv al sancţiunii şi de aceea putem identifica:
a) norme de drept material, care vizează drepturile şi obligaţiile corelative ale autorităţilor
administraţiei publice sau ale agenţilor implicaţi în activitatea administrativă;
- fie să interzică subiectului să facă un anumit lucru(ne-am afla în prezenţa normei prohibitive);
b) norme permisive- care îngăduie o conduită determinată, care prevăd pentru subiectul de
drept posibilitatea de a avea o anumită conduită, de a uza de anumite drepturi, fără însă să-i
35
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate privată
a) norme cu caracter general, care se aplică tuturor organelor administraţiei publice sau
unei sfere mai mari de organe;
Raportul juridic, în general, este o relaţie socială, care a căzut sub incidenţa unei norme de
drept.
Prima, susţinută de specialiştii în teoria dreptului, evocă teza potrivit căreia, raportul juridic
ia naştere numai după ce a intervenit un fapt juridic, generator de efecte juridice.
Cea de-a doua, susţine că pentru naşterea raportului juridic nu este nevoie să intervină un
anumit act omenesc, că de fapt raportul se naşte chiar din normă, direct şi fără nici o mijlocire.
(Acest curent este susţinut în special de penalişti şi teoreticieni ai dreptului administrativ)
b) raporturi de conflict, când norma de drept este încălcată, iar statul intervine cu forţa lui de
36
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate privată
coerciţie.
Astfel, putem concluziona că, raporturile de drept administrativ, sunt o parte din raporturile
juridice în care sunt implicate autorităţile administrative prin diferite fapte juridice şi anume
acelea în care autorităţile administraţiei publice, înfăptuiesc puterea executivă, fiind purtătoare
ale autorităţii publice.
b) raporturi de colaborare (ex., raporturile dintre primar şi consiliul local, dintre Preşedinte şi
Guvern);
c) raporturi de tutelă administrativă ( ex. : raporturi între autorităţile autonome locale, inclusiv
la nivelul judeţului şi Guvern, prin reprezentantul său în teritoriu, prefectul);
- un organ al administraţiei publice, sau o altă autoritate publică, potrivit art.52 din Constituţie;
administraţiei, respectiv executarea legii şi prestarea de servicii publice în limitele legii, precum şi
emiterea de acte normative cu forţă juridică inferioară legii.
Putem conchide prin concluzia că, raporturile de tutelă administrativă se nasc din lege.
Atât doctrina internă, cât şi cea internaţională au alocat ştiinţei administraţiei o serie de
concepţii de o importanţă majoră.
I Noţiuni generale
Activitatea administraţiei, ca orice tip de activitate activitate umană, dar şi ca gen al vieţii
publice, se poate exprima prin două forme: prin acte şi prin fapte.
- principiul legalităţii. Acest principiu, statuează regula potrivit căreia activitatea exercitată
de autoritățile administrației publice, se efectuează doar cu respectarea dispozițiilor
legale;
- principiul oportunităţii. Potrivit acestui principiu, adoptarea și executarea unui act administrativ,
trebuie efectuată în timp util și la condițiile date, precum și abrogarea lui în aceleași condiții, atunci când datorită
evoluției relațiilor sociale, actul a încetat practic să mai fie aplicabil;
- principiul exercitării obligatorii şi cu bună credinţă a competenţelor legale. Acest
principiu, scoate în evidență faptul că activitatea administrației publice, dar și a
funcționarilor publici, trebuie exercitată cu bună-credință și în limitele competențelor
recunoscute de lege, fără a crea vătămări sau prejudicii;
39
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate privată
- contradictorialitatea;
- independenţei în activitatea administrativ-jurisdicţională;
- garantării dreptului la apărare şi la exercitarea căilor de atac în faţa instanţelor
judecătoreşti;
- stabilităţii actului administrativ-jurisdicţional.
Formele de activitate a autorităților administrației publice, reprezintă mijloacele juridice prin
care puterea executivă lucrează asupra administrației, fiind denumite și actele puterii executive.
Activitatea administrației, ca orice tip de activitate umană, se poate exprima prin următoarele
19
Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică
( publicată în Monitorul Oficial nr. 70 din 3 februarie 2003).
20
România a ratificat prin Legea 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a
Tratatului privind Uniunea Europeana şi a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene, publicată în
Monitorul Oficial nr. 107/12 februarie 2008.
40
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate privată
forme specifice:
41
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate privată
42
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate publică
ACTUL ADMINISTRATIV
Cuprins Pagina
43
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate publică
Prin act administrativ, înţelegem una din formele prin care administraţia publică îşi
realizează misiunea, chiar cea mai importantă dintre acestea, din punct de vedere juridic.
Considerăm că din această definiţie, putem desprinde următoarele trăsături ale actului
administrativ:
-prin actul administrativ se produc efecte juridice, care, ca la orice act juridic, pot da naştere,
modifica sau stinge drepturi şi obligaţii.
Rezultă că, acest caracter deosebeşte actul administrativ de toate celelalte activităţi juridice
sau nejuridice, realizate de organelle administraţiei de stat, dar care nu fac parte din
administraţia de stat, şi anume: contractile, actele juridice unilaterale ce nu sunt emise în
realizarea puterii de stat, operaţiunile tehnice de administraţie şi operaţiunile direct productive.
44
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate publică
O a doua situaţie este aceea când, la emiterea unui act administrativ, participă mai multe
persoane juridice, în general două sau mai multe autorităţi administrative sau autorităţi
administrative şi alte structuri nestatale.
Este situaţia actelor emise în comun, de două sau mai multe autorităţi administrative sau
emise cu acordul, confirmarea sau autorizarea altei autorităţi.
- acte emise la cererea prealabilă, care se emit doar la cererea subiectului de drept interesat
(permise, autorizaţii de tot felul).
Potrivit art.52 şi 126 alin.(6) din Constituţie, se consacră, iar prin Legea nr.554/2004 se
amplifică principiul că actul administrativ este supus controlului de legalitate exercitat de
instanţele de contencios administrativ.
Prin această trăsătură, identificăm actul administrativ tipic, din punct de vedere al naturii
organului de la care emană şi actul emis prin delegaţie, adică de structuri cărora le-a fost
transferate anumite prerogative de realizare a administraţiei publice, prin actul de autorizare dat
în scopul realizării unor servicii publice.
5) Cu privire la ultima trăsătură a actului administrativ, la fel ca orice alt act juridic şi actul
administrativ produce efecte juridice de o anumită forţă, adică dă naştere, modifică sau stinge
drepturi şi obligaţii corelative.
c) acte care emană de la persoane private autorizate să presteze anumite servicii publice.
a) acte administrative normative- sunt cele care cuprind reglementări de principiu aplicabile
la un număr nedeterminat de persoane.
b) acte administrative individuale- acea categorie de acte juridice care produc efecte juridice
faţă de un subiect de drept determinat, care la rândul lor pot fi:
- acte prin care se stabilesc drepturi sau obligaţii determinate pentru subiectul sau
subiectele cărora li se adresează, denumite generic, autorizaţii(libere sau impuse);
- acte prin care se atribuie un statut personal, respectiv drepturi şi obligaţii pentru un subiect
46
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate publică
- acte prin care se aplică diferite forme ale constrângerii administrative( diferite decizii cu
caracter sancţionator, procese verbale contravenţionale);
Condițiile generale ale actelor administrative sunt cele identice ca fiind aplicabile tuturor
deciziilor: fundamentarea științifică, unitatea, oportunitatea, simplitatea formei și legalitatea.
a) Fundamentarea științifică a deciziei, presupune aplicarea unor principii științifice ce stau la baza pregătirii
și adoptării ei. În consecință, proiectele de acte normative trebuiesc motivate temeinic, fundamentate pe studii
social-economice, politice și juridice, pe metode moderne de analiză și luarea deciziei, precum și pe procedee de
tehnici legislative adecvate, concretizate după caz, în expuneri de motive, note de fundamentare sau referate de
aprobare;
b) Unitatea deciziei administrative, trebuie privită într-un dublu sens, și anume: 1. decizia administrativă
trebuie să fie în concordanță cu prevederile actelor normative de nivel superior și în corelație cu reglementările
comunitare, inclusiv cu tratatele internaționale la care România este parte, așa zisa concordanță externă a
deciziei(actului administrativ) ; 2. dispozițiile deciziei administrative, trebuie să fie concordante între ele, astfel încât
să nu se contrazică unele pe altele, ceea ce semnifică concordanța internă a actului;
c) Oportunitatea sau actualitatea deciziei presupune adoptarea și executarea actului în timp util și la
condițiile date, precum și abrogarea lui atunci când, datorită evoluției relațiilor sociale, actul juridic a încetat practic să
mai fie aplicabil.;
d) Simplitatea formei, are în vedere faptul că, sub aspect extern, adoptarea deciziei trebuie să se facă potrivit
formalittăților procedurale deosebite, care să nu îngreuneze în mod inutil procesul decizional, iar sub aspect intern,
decizia trebuie să aibă un caracter dispozitiv, să fie redactată într-un stil concis, sobru, clar și precis, care să excludă
orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie așa cum prevăd dispozițiile art. 34 și
art.35, din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,
republicată;
e) Legalitatea impune adoptarea actului administrativ numai în baza unui drept legal de decizie și numai de
către persoanele sau organele investite cu putere legală de decizie, în temeiul și pentru executarea legilor sau, după
caz, a hotărârilor și a ordonanțelor de Guvern.
Condițiile specifice sau, condițiile de valabilitate ale actului administrativ sunt:
În general, manifestarea de voință din actele juridice nu trebuie exprimată într-o anumită formă
pentru a produce efecte juridice. Această regulă este întâlnită în materia dreptului civil,guvernat
de principiul consensualismului. Există și în această materie excepții, spre pildă, cea prevăzută de
art. 2 din Legea nr. 247/2005, Titlul X Circulația juridică a terenurilor, conform căruia, contractele
de vânzare-cumpărare care privesc bunurile imobile (terenuri cu sau fără construcții) trebuie să
îmbrace forma scrisă consacrată într-un actu autentic, sub sancțiunea nulității absolute. În
dreptul administrativ, dimpotrivă, s-a consacrat teza conform căreia actele administrative
trebuie să îmbrace o formă specifică atât sub aspect exterior, precum și sub aspect interior, în
ceea ce privește mecanismul de adoptare a acestora. Actele administrative, în majoritatea
cazurilor, îmbracă forma scrisă, apreciată ca fiind o garanție a respectării legalității. Această
48
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate publică
teză din doctrină își găsește astăzi și un suport legal, fiind impusă în mod expresde tot mai multe
acte normative. Astfel, art. 54 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor
publici prevede: Actul administrativ de numire (în funcție publică.) are formă scrisă și trebuie să
conțină temeiul legal al numirii, numele funcționarului public, denumirea funcției publice, data
de la care urmează să exercite funcția publică, drepturile salariale, precum și locul de
desfășurare a activității. Menționăm că actele administrative normative, trebuie să îmbrace în
toate cazurile forma scrisă, legislația impunând obligația aducerii lor la cunoștință publică.
Actele administrative individuale pot îmbrăca dar, foarte rar și forma orală sau nescrisă,în
condițiile prevăzute de lege. Astfel, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 care
reglementează regimul juridic al contravențiilor, avertismentul, ca sancțiune administrativ-
contravențională, poate fi aplicat ă și în formă nescrisă (art. 38 alin. 1).
Astfel, aplicând legea și celelalte acte normative, autoritatea administrației publice care
urmează să emită/adopte un act administrativ, va trebui să examineze dacă sunt îndeplinite
condițiile de fapt, cerute de ipoteza normei legale. În caz afirmativ, autoritatea administrativă are
obligația de a emite actul administrativ , iar în absența acestor condiții, are obligația de a nu
emite actul administrativ. Dacă, autoritatea administrației publice alege o altă variantă la
adoptarea/emiterea actului administrativ, rezultă că nu își îndeplinește această obligație și, pe
cale de consecință, actul va fi ilegal prin conținutul său pe temeiul că nu a respectat ipoteza
legală..
d) Conformitatea actului administrativ cu scopul legii. Prin scopul legii se înțelege rezultatul
pe care legiuitorul urmărește să-l realizeze prin reglementarea respectivă. El poate reieși în mod
direct (explicit) sau indirect (implicit) din conținutul legii. În primul caz, legiuitorul inserează în
mod clar, explicit, de regulă, într-unul din primele articole scopul urmărit. Un exemplu, în art. 1
din Legea-cadru privind descentralizarea nr. 339/2004 se stipulează: Prezenta lege reglementează
principiile fundamentale și regulile generale, precum și cadrul instituțional pentru desfășurarea
procesului de descentralizare administrativă și financiară în România´. Pentru cea de-a doua
49
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate publică
ipoteză, scopul legii rezultă indirect din întregul context al legii. Actul administrativ, prin scopul
său, trebuie să fie concordant cu scopul legii, pentru a produce în mod valabil efecte juridice. Per-
a-contrario, în situația în care scopul actului administrativ (normativ sau individual) contravine
scopului legii, consecința este nulitatea actului administrativ. Unii autori consideră scopul legii ca
fiind un element ce ține de legalitate, iar mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt aspecte ce
țin de oportunitate . Ca urmare, conformitatea unui act administrativ cu scopul urmărit de lege,
va implica nu numai controlul elementelor care privesc legalitatea actului, ci și al unor elemente
care au în vedere oportunitatea sa.
Majoritatea autorilor califică legalitatea drept un principiu fundamental care stă la baza
fenomenului administrativ şi căruia i se subordonează acţiunea administraţiei publice, precum şi
elemental central al regimului juridic al actelor administrative.
- pe de o parte, supremaţia legii, toate subiectele de drept public sau privat trebuie să se supună
legii, respectând principiul ierarhiei actelor juridice;
- pe de altă parte, baza legală, în sensul că acţiunea acestor subiecte de drept trebuie să se
încadreze în limitele dreptului.
Actul administrativ, îmbracă de regulă, forma scrisă. Aceasta reprezintă distincţia dintre
actul administrativ şi actul civil.
În ceea ce priveşte forma scrisă, trebuie făcută distincţia între actele administrative
individuale şi actele administrative cu caracter normativ.
Actele administrative cu caracter individual, deşi îmbracă de regulă forma scrisă, ele pot
îmbrăca şi forma orală(de ex., avertismentul, dat potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001 privind
regimul contravenţiilor). În majoritatea cazurilor, aceste acte îmbracă şi ele forma scrisă, având
în vedere obligativitatea comunicării lor, prin modalităţi care presupun forma scrisă.
Actele administrative normative, ele îmbracă numai forma scrisă, deoarece se prevede
obligativitatea publicării lor pentru a produce efecte juridice, altfel sancţiunea este inexistenţa
actului respectiv.
a) Prima este limba, în care este redactat actul(potrivit art.13 din Constituţie, limba oficială
în România este limba română);
Emiterea sau adoptarea unui act administrativ impune parcurgerea unor proceduri, care
se pot realiza de organul de la care emană actul, ori de alte autorităţi publice(de ex., un proiect
de act administrativ, se întocmeşte chiar de organul emitent, dar un aviz sau un acord se emite
de un alt organ).
51
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate publică
Emiterea actelor administrative presupune respectarea unor forme procedurale care, deşi
în majoritatea cazurilor nu produc efecte juridice prin ele însele, iniţiază şi menţin sistemul
decizional administrativ.
Avizele reprezintă puncte de vedere pe care le solicită altui organ, autoritatea care
urmează să emită(adopte) un act. Ele mai sunt definite ca fiind opinii pe care un organ al
administraţiei publice, le solicită altui organ al administraţiei publice, într-o problemă sau în
mai multe, pentru a se informa şi a decide în cunoştiinţă de cauză.
1) Avize facultative- în care organul emitent nu este obligat nici să solicite avizul, nici
să-l respecte dacă l-a solicitat şi obţinut;
3) Avizele conforme- care se caracterizează prin trăsătura lor obligatorie atât din punct
de vedere al cererii, cât şi din punct de vedere al respectării lor.
Acordul vizează un act administrativ, care fie se află în fază de emitere, fie a fost deja emis.
Indiferent de forma sa, putem identifica următoarele elemente ale regimului juridic al
52
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate publică
acordului:
2) emiterea lui, atunci când este prealabil, atrage adoptarea unui act administrativ care este
rezultatul manifestării de voinţă a două organe, cel care a emis acordul şi cel care a emis actul;
4) deşi condiţionează legalitatea unui act administrativ, acordul, prin el însuşi, nu acoperă viciile
de legalitate ale actului administrativ respectiv;
5) acordul nu produce prin el însuşi efecte juridice, el condiţionează numai efectele actului
administrativ pe care îl fundamentează;
Astfel, majoritatea cerută pentru votarea actului, are în vedere numărul de voturi impuse
de lege pentru ca un act al organului colegial să fie adoptat. În acest sens, există trei tipuri de
majorităţi:
a) majoritatea simplă, care impune pentru adoptarea unui act, votul majorităţii membrilor
organului colegial prezenţi la şedinţă;
b) majoritatea absolută, ce reprezintă majoritatea membrilor care compun organul colegial
respectiv;
c) majoritatea calificată, ce semnifică partea de două treimi(sau trei pătrimi) din numărul
membrilor care compun organul colegial.
Faţă de aceste aspecte, este necesar a nu se face confuzie între quorum şi majoritate,
întrucât primul se referă la numărul de membri necesar ca un organ să lucreze valabil, iar cel de-
al doilea se referă la numărul de voturi necesare ca un act să fie legal adoptat.
Dacă semnarea unui act administrativ este o operaţiune care este efectuată de organul de
la care emană actul, contrasemnarea reprezintă operaţiunea prin care un alt organ
administrativ sau o structură din interiorul acestuia îşi depune semnătura pe actul
53
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate publică
administrativ, după semnătura organului emitent, în semn de accord şi asumare a executării ori
de confirmare a legalităţii actului administrativ respectiv.
Astfel, decretele Preşedintelui din punct de vedere al acestor două modalităţi procedurale,
sunt de două categorii:
b) decrete care sunt semnate de către Preşedinte şi sunt contrasemnate de către Primul-
Ministru.
Cu titlu de exemplu am aminti, Hotărârile de Guvern care sunt supuse în totalitate regulii
semnării lor de către Primul-Ministru şi contrasemnării de către miniştrii care au obligaţia punerii
lor în executare(art.108 alin.(4) din Constituţie). În acelaşi spirit, şi Hotărârile Consiliului Local,
potrivit art.47 din Legea nr.215/2001, republicată, se cotrasemnează pentru legalitate de
secretarul unităţii administrativ teritoriale.
Obligaţia încheierii unei minute. Potrivit prevederilor Legii nr.52/2003, punctele de vedere
exprimate cu ocazia desfăşurării şedinţelor autorităţilor administraţiei publice locale se
consemnează într-o minută, care va include şi votul fiecărui membru.
La toate acestea se adaugă şi motivarea, dar pe care am analizat-o cu ocazia formei actului
administrativ.
De unele din aceste forme procedurale pe care le vom aminti, se leagă momentul producerii
de efecte juridice de către actele administrative.
Specific actelor juridice este faptul că reprezintă manifestări de voinţă făcute cu scopul de a
54
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate publică
modifica realitatea juridică existentă , acest lucru realizându-se prin naşterea, modificarea sau
stingerea de efecte juridice.
b) prezumţia de autenticitate, care evocă acea trăsătură a actului care prezumă condiţia actului
administrativ de a fi emis de organul menţionat prin forma sa exterioară, şi anume ştampilă,
antet, semnături, etc.
Dintre aceste trei prezumţii care fundamentează forţa efectelor unui act administrativ,
desprindem concluzia că actul respectiv se impune subiectelor de drept care sunt în egală măsură
obligate să-l respecte sau să-l execute.
Aceste două categorii de obligaţii nu trebuiesc confundate, distincţia dintre ele o reprezintă
consecinţele juridice şi subiectele de drept care cad sub incidenţa lor.
b) natura organului emitent, din punct de vedere al caracterului şi competenţei sale materiale
şi teritoriale;
În loc de
rezumat Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 4.
55
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de proprietate publică
56
Drept Civil III. Drepturi Reale
Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate privată
Cuprins Pagina
57
Drept Civil III. Drepturi Reale
Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate privată
Această titulatură, este analizată uneori şi sub denumirea de eficienţa actelor administrative,
sau efectele juridice al actelor administrative, ori consecinţele unui act administrativ.
- alte efecte(consecinţe), de natură economică, socială, culturală, etc., care nu vor fi abordate în
cadrul acestei comunicări.
a)Efecte juridice
Cu privire la efectele juridice ale actelor administrative, urmează să analizăm trei aspecte:
Pentru început, este important să avem în vedere organul emitent sau alte subiecte de drept.
a) Pentru organul emitent, actul administrativ produce efecte chiar din momentul adoptării
sale, efecte ce constau în:
- obligaţia de a nu-l modifica sau abroga decât după procedura prevăzută de lege.
b) Pentru celelalte subiecte de drept, anume cele care cad sub incidenţa actului, trebuie făcută
distincţia între felul actului, adică act normativ sau act individual.
Faţă de aceste aspecte, putem afirma faptul că actele normative produc efecte juridice de la
data publicării lor, iar actele individuale de la data comunicării lor. După cum am mai arătat
sunt o serie de acte individuale pentru care Constituţia prevede obligativitatea publicării lor în
58
Drept Civil III. Drepturi Reale
Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate privată
Abordarea acestei probleme impune distincţia după cum ne aflăm în prezenţa unui act
administrativ cu caracter normativ sau individual.
Actele cu caracter normativ produc efecte juridice pentru dreptul administrativ şi pentru
alte ramuri de drept, cu excepţia celui penal. Fundamentul acestei excepţii, îl regăsim în art.73
alin.(3) lit.h din Constituţie potrivit căruia, “infracţiunile, pedepsele şi regimul executării lor” sunt
de domeniul legii organice.
Cât priveşte actele cu caracter individual, acestea sunt izvoare de drept, în principal pentru
dreptul administrativ, dar şi pentru alte ramuri de drept(ex., actele de stare civilă produc efecte
juridice şi însfera civilul).
Orice act juridic, inclusiv actul administrativ, produce efecte juridice până la momentul în
care are loc scoaterea din vigoare a respectivului act.
Scoaterea din vigoare a unui act administrativ, la rândul ei poate avea loc în mai multe
moduri:
a) prin anulare, de instanţa de judecată, care îşi fundamentează acest drept potrivit dispoziţiilor
art.52 şi 126 alin.(6) din Constituţie, dar şi ale Legii nr.554/ 2004 a contenciosului administrativ.
c) prin abrogare, care se poate dispune de organul emitent, organul ierarhic superior sau
Parlament, unica autoritate legiuitoare a ţării;
d) încetarea efectelor actului în alte moduri(de ex., intervenţia unui fapt material, cum ar fi
decesul persoanei sau executarea unei obligaţii materiale, precum desfiinţarea sau edificarea
unei construcţii). La această categorie, ar trebui să avem în vedere şi prescripţia, care este
reglementată de O.G. nr.2/2001, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările
ulterioare, privind regimul juridic al contravenţiilor.
59
Drept Civil III. Drepturi Reale
Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate privată
Regimul juridic general al suspendării poate fi analizat sub mai multe aspecte, şi anume:
- categoriile de suspendare.
c) Cu privire la organele care pot dispune suspendarea putem întâlni una din următoarele
situaţii:
1. Suspendarea de drept sau legală, care intervine ope legis, in baza unui text de lege;
2. Suspendarea dispusă de anumite autorităţi publice, care la rândul ei este de mai multe
60
Drept Civil III. Drepturi Reale
Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate privată
feluri:
- suspendarea dispusă de alte autorităţi publice şi implicit prin alt gen de acte decât cele
specifice procedurii judecătoreşti(ex., prin decret al Preşedintelui poate fi suspendat din funcţie
acel ministru împotriva căruia s-a cerut urmărirea penală sau Preşedintele, poate fi suspendat la
rândul său din funcţie, prin hotărârea Parlamentului, în cazul în care a încălcat grav Constituţia).
Revocarea este definită în doctrină ca fiind operaţiunea juridică prin intermediul căreia
organul emitent sau organul ierarhic superior acestuia desfiinţează(scoate din vigoare) un act.
b) revocarea propriu-zisă, atunci când se face de organul ierarhic superior celui emitent.
Cauzele care determină revocarea pot fi analizate din două puncte de vedere:
b) din punctul de vedere al momentului în care intervin faţă de emiterea actului, cauzele
revocării, indiferent că vizează nelegalitatea sau oportunitatea lui, pot fi:
- cauze anterioare emiterii actului, care determină ca efectele juridice ale revocării să fie
ex tunc, adică pentru trecut;
- cauze ulterioare emiterii actului, care produc efecte juridice ex nunc(pentru viitor).
Din punctul de vedere al autorităţilor care pot dispune cele trei operaţiuni juridice,
desprindem următoarele:
- revocarea poate fi dispusă, atât de organul emitent, cât şi de cel ierarhic superior;
61
Drept Civil III. Drepturi Reale
Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate privată
- anularea poate fi dispusă atât de organul ierarhic superior, ori de instanţa de judecată
sau exclusiv de instanţa de judecată, în cazul existenţei unor acte emise de autorităţile
administrative care nu au organ ierarhic;
Faţă de aceste aspecte, putem avea în vedere două dispoziţii constituţionale exprese care
transformă această instituţie într-una de rang constituţional:
a) Este vorba de art.100 din Constituţie, care reglemetează actele Preşedintelui, respectiv
decretele, a căror publicare este obligatorie în Monitorul Oficial, în caz contrar intervenind
sancţiunea inexistenţei actului;
b) Art. 108 din Constituţie, prevede acelaşi caracter obligatoriu al publicării în Monitorul Oficial
al actelor Guvernului(Hotărâri de Guvern, Ordonanţe de Guvern), în caz contrar intervenind
inexistenţa actelor.
Legea fundamentală admite o excepţie în cazul hotărârilor cu caracter militar, care, din
raţiuni lesne de înţeles, se comunică numai organismelor interesate.
În cadrul acestei comunicări, vom avea în vedere numai actele de stare civilă.
Actele de stare civilă reprezintă acea categorie de acte care au o natură juridică complexă,
de drept civil şi de drept administrativ, prin intermediul cărora autorităţile publice învestite cu
atribuţii de stare civilă transpun în conținutul lor, componente ale stării civile a persoanei.
Din perspectiva dreptului administrativ, actul de stare civilă are următoarea semnificaţie:
reprezintă înscrisul autentic doveditor al actului de stare civilă întocmit în registrul de stare
civilă;
reprezintă un mijloc de evidenţă a populaţiei, din punctul de vedere al numărului şi
structurii sale;
se întocmeşte în interesul statului şi al persoanei;
serveşte apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor;
Reconstituirea actelor de stare civilă, se poate efectua în următoarele situaţii:
a) dacă registrul de stare civilă a fost pierdut sau distrus, în totalitate sau în parte;
62
Drept Civil III. Drepturi Reale
Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate privată
b) dacă actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat certificatul
sau extrasul de pe acest act;
c) nu au existat registre de stare civilă;
d) întocmirea actelor de stare civilă a fost omisă.
Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă, poate intervene în următoarele situaţii:
a) când s-a omis întocmirea actului de naştere sau de deces, deşi s-au depus actele necesare
acestei operaţiuni;
b) întocmirea actului de căsătorie a fost omisă, deşi a fost luat consimţământul soţilor de
către ofiţerul de stare civilă.
Anularea, modificarea, rectificarea şi completarea actelor de stare civilă, se pot face numai
în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Regimul duplicatelor acestor acte, are o reglementare legală. Duplicatul reprezintă un nou
certificat de stare civilă, care înlocuieşte vechiul certificat şi a cărui emitere poate fi legitimată de
intervenţia unor fapte materiale, cum ar fi, pierderea, sustragerea, distrugerea sau deteriorarea
certificatului original.
Duplicatul nu trebuie confundat cu eliberarea unui nou certificat în cazul în care au intervenit
unele modificări în starea civilă a unei persoane, dispuse prin hotărâre judecătorească având un
caracter definitiv.
A) Consideraţii generale
Contractul administrativ, reprezintă o instituţie asupra căreia ponderea principiilor dreptului
public este majoră, iar a celor de natură privată se aplică în anumite condiţii determinate de lege.
Însă, atât doctrina internă cât şi cea internaţională recunoaşte contractului administrativ
contribuţia decisivă la autonomia dreptului administrativ.
b) puterile exorbitante ale administraţiei, cu ajutorul cărora administraţia poate obţine, prin
impunere unilaterală, executarea fidelă şi regulată a prestaţiei convenite în contract ;
c) anumite facilităţi pe care administraţia le dă celor cu care a contractat, pentru ca aceştia să-
21
Domeniul public poate fi definit ca „acele bunuri, publice sau private, care prin natura ori dispoziţia
expresă a legii trebuie păstrate şi transmise generaţiilor viitoare, reprezentând valori destinate a fi folosite în
interes public, direct sau prin intermediul unui serviciu public, în care regimul de putere este determinat,
fiind în proprietatea sau, după caz, în paza persoanelor juridice de drept public”.
63
Drept Civil III. Drepturi Reale
Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate privată
B) Contractul administrativ
Pentru început putem defini contractul administrativ ca fiind un acord de voinţă, dintre o
autoritate publică, aflată pe o poziţie de superioritate juridică, pe de o parte, şi alte subiecte de
drept, pe de altă parte(persoane fizice, persoane juridice sau alte organe ale statului subordonate
celeilalte părţi), prin care se urmăreşte satisfacerea unui interes general, prin prestarea unui
serviciu public, efectuarea unei lucrări publice sau punerea în valoare a unui bun public, supus
unui regim de putere publică.
Din conţinutul definiţiei, mai sus arătate și ținând cont de obiectul contractului
administrativ, putem desprinde următoarele trăsături plicabile acestuia:
a) este o convenţie, deci un acord de voinţă încheiat între mai multe părţi;
b) una din părţile contractului este un subiect determinat, respectiv un organ care acţionează în
realizarea puterii publice, un organ administrativ sau alt subiect de drept autorizat de un organ
administrativ ;
c) spre deosebire de contractele civile, unde părţile se află pe o poziţie de egalitate juridică, în
cazul contractului administrativ părţile nu se bucură de această egalitate juridică, una dintre ele,
şi anume subiectul determinat, are o poziţie de superioritate faţă de celălalt subiect al
contractului ;
e) clauzele contractului sunt stabilite atât pe cale reglementară, prin lege, cât şi pe cale
convenţională ;
g) guvernarea lor de un regim de putere publică, spre deosebire de contractele civile, care sunt
guvernate de dreptul comun ;
64
Drept Civil III. Drepturi Reale
Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate privată
65
Drept Civil III. Drepturi Reale
Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate privată
local sau județean, atribuirea se face prin hotărâre a consiliului local sau județean.
Dacă bunul face obiectul unei concesiuni, sau al unei achiziții publice contractul respectiv se
poate atribui potrivit O.U.G. 34/2006 prin :
- Dialog competitiv. Procedura dialogului competitiv, presupune la rândul ei, trei etape :
-etapa de dialog cu candidaţii admişi în urma preselecţiei, pentru identificarea soluţiilor apte
să răspundă necesităţilor autorităţii contractante şi-n baza căreia candidaţii vor elabora şi vor
depune oferta ;
- Negociere directă. La această procedură, autoritatea contractantă poate apela atunci când, în
urma aplicării licitației deschise, restrânse sau a dialogului competitiv, nu a fost depusă nicio
ofertă sau au fost depuse numai oferte considerate inadmisibile.
În loc de
66
Drept Civil III. Drepturi Reale
Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate privată
67
Drept Civil III. Drepturi Reale
Mijloace procesuale privind apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Cuprins Pagina
68
Drept Civil III. Drepturi Reale
Mijloace procesuale privind apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Noţiunea de administraţie publică evocă o activitate prin care se aduc la îndeplinire legile şi
se prestează serviciile publice, în limitele legii, îndeplinită de autorităţi publice speciale, denumite
generic autorităţi ale administraţiei publice. Ea reprezintă o dimensiune a executivului, alături
de activitatea de guvernare, iar în condiţiile actualului sistem, vorbim de două categorii de
organe, care au misiunea de a înfăptui administraţie publică:
2) organe ale administraţiei publice locale, care desfăşoară administraţie publică în unităţile
administrativ-teritoriale, în baza principiilor constituţionale ale autonomiei, descentralizării şi
deconcentrării serviciilor publice şi care este reprezentată de organe alese prin sufragiu universal,
egal, direct, secret şi liber exprimat.
I. La nivel central:
69
Drept Civil III. Drepturi Reale
Mijloace procesuale privind apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
2) servicii publice deconcentrate ale ministerelor, ale altor organe centrale de specialitate în
teritoriu.
1) Consiliul judeţean.
Important este să reţinem faptul că, noţiunea de autoritate publică, este consacrată în
Titlul III al Constituţiei şi semnifică totalitatea formelor structurale chemate să exercite
prerogative de putere publică atât la nivelul statului cât şi al comunităţilor locale.
Organul administraţiei publice reprezintă aceea categorie de organ public sau de organ
autorizat de un organ public, prin care se realizează activităţi din sfera administraţiei publice, prin
executarea legii şi prestarea de servicii publice în limitele legii.
Putem include în cadrul organelor administraţiei publice atât structuri de natură publică,
supuse regimului de putere publică, dar şi structuri de natură privată, cărora nu le este străin
regimul de putere publică, pentru care au fost autorizate de un organ public şi pentru că îşi
desfăşoară activitatea sub paza unui asemenea organ.
Prin sarcină, evocăm toate acele nevoi sociale a căror realizare constituie menirea organului
administrativ respectiv.
- să fie determinată în mod obiectiv, printr-o selecţie care să satisfacă nevoile reale ale unei
sociatăţi determinate;
- să fie valorizată politic, deci să-i fie recunoscut statutul de clasa politică aflată la putere;
70
Drept Civil III. Drepturi Reale
Mijloace procesuale privind apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
- competenţa materială generală, care semnifică faptul că prerogativele unei autorităţi sunt
nemărginite din punctul de vedere al întinderii şi specificului lor(ex.:Guvernul, consiliile locale,
prefectul, primarul, etc.);
3) Competenţa temporală (rationae temporis) este acel tip de competenţă care evocă
întinderea ăn timp a prerogativelor unui organ administrativ.
E)Natura juridică a regimului politic instituit prin Constituţia României din 1991
Noţiunea de regim politic este definită în literatura de specialitate ca fiind ansamblul unitar
şi coerent structurat al normelor juridice şi al mecanismelor constituţionale, politice, social-
economice, ideologice, prin intermediul cărora se înfăptuieşte actul de guvernare, sau, altfel spus,
se realizează puterea politică.
Regimul politic instituit prin Constituţia României din 1991, revizuită şi republicată, a fost
caracterizat ca un regim politic semi-prezidenţial parlamentizat sau atenuat, sau regim semi-
parlamentar.
72
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată
PRESEDINTELE ROMANIEI
Cuprins Pagina
73
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată
I. Preşedintele României
Actuala Constituţie a României consacră un executiv bicefal sau dualist, în care unul dintre
şefi este Preşedintele, iar celălalt Guvernul.
Articolul 80, intitulat Rolul Preşedintelui, stabileşte următoarele dimensiuni ale statutului
constituţional al Preşedintelui :
a) Este unul dintre cei doi şefi ai executivului, alături de Guvern. Spre deosebire de Guvern,
rolul Preşedintelui este mai atenuat, primând celelalte atribuţii prevăzute în statutul său ;
Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat,
pentru un mandat de 5 ani.
74
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată
Pentru o mai bună întelegere, vom grupa atribuţiile şefului de stat, în funcţie de raporturile
pe care acesta le exercită :
- prin trimiterea legii spre reexaminare de către Parlament, atunci când legea prezintă
aspecte de neoportunitate politică.
Mesajul, reprezintă un mijloc de legătură între două autorităţi publice, dar şi un act juridic
exclusiv şi unilateral al Preşedintelui, care nu îmbracă forma unui decret şi care intră în categoria
actelor politice ale şefului de stat.
Mesajul, nu atrage efectele juridice ale unui decret, singura consecinţă pe care o determină
este potrivit art.65 alin.(2) lit.a), întrunirea Camerelor în şedinţă pentru a-l primi.
75
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată
- este interzisă dizolvarea Parlamentului, în timpul stării de asediu ori a celei de urgenţă, ori în
ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui.
b. Acordarea graţierii individuale. Acest atribut se realizează prin decrete, care potrivit art.
100 alin. 2 sunt contrasemnate de Primul Ministru.
c. Declanşarea urmăririi penale împotriva unor membrii ai Guvernului. Conform art. 109
alin. 2, Preşedintele se află printre subiectele de drept care au dreptul să ceară urmărirea penală
a membrilor Guvernului pentru fapte pe care aceştia le-au efectuat în exerciţiul funcţiei lor. Tot
acelaşi text recunoaşte Preşedintelui şi posibilitatea de a dispune suspendarea din funcţie a
membrului Guvernului în cazul căruia s-a început urmărirea penală. Aceasta reprezintă o
facultate a Preşedintelui, nu o obligaţie a lui.
Potrivit art. 2 alin . 1 din Constituţie, titularul suveranităţii este poporul, care o exercită în 2
moduri :
- În mod direct, prin referendum. Există mai multe tipuri de referendum, şi anume :
referendumul constituţional, referendumul legislativ şi referendumul cu caracter consultativ.
Preşedintele României dispune de o serie de atribuţii pe care le exercită fără să aibă nevoie
de concursul Primului Ministru sau al unui alt ministru.
Vom grupa atribuţiile realizate de Preşedinte ca şef al executivului în mai multe categorii :
76
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată
b. atribuţii de numire sau de participare la numire în diferite funcţii publice. Această atribuţie
se realizează prin decrete , care potrivit art. 100 alin. 2 nu sunt contrasemnate de Primul Ministru
(ex. : preşedintele numeşte 3 dintre judecătorii Curţii Constituţionale , potrivit art. 142 alin. 2)
Atribuţiile în domeniul apărării. Sunt concentrate în art. 92, după cum urmează :
- Declararea mobilizării generale sau parţiale a forţelor armate. Regula în ceea ce priveşte
mobilizarea forţelor armate este cea care implică Parlamentul, care aprobă şi Preşedintele care
declară , în baza acestei aprobări prealabile, mobilizarea parţială sau generală.
77
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată
- trimiterea spre ratificare într-un termen rezonabil de la semnare (Preşedintele este liber să
semneze sau nu tratatul semnat de Guvern, el putând să refuze semnarea acestuia, când
consideră că interesele statului impun acest lucru) ;
-ratificarea de către Parlament (moment din care tratatul face parte din dreptul intern).
78
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată
b) prin acte politice- mesaje, declaraţii, apeluri, cereri de încuviinţare, sesizări, etc. ;
Astfel, potrivit primei opinii, decretele Preşedintelui au caracter individual. Acestui caracter
mai putem adăuga şi faptul că nu pot avea caracter secret, Constituţia prevîzând obligativitatea
publicării lor în Monitorul Oficial.
Într-o altă opinie, decretele Preşedintelui pot avea atât caracter normativ cât şi caracter
individual.
Actuala Constituţie consacră două texte exprese răspunderii Preşedintelui: art.96, care
instituie răspunderea penală, sub forma punerii sub acuzare şi art.95 consacrat suspendării din
79
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată
d) Răspunderea care îi revine în regim de drept comun, ca simplu cetăţean şi care este
fundamentată pe principiile constituţionale egalitatea tuturor în faţa legii şi a autorităţilor
publice, fără privilegii şi discriminări, coroborat cu acela că nimeni nu este mai presus de lege.
Dintre toate aceste tipuri de răspunderi, cele mai importante sunt cele privind răspunderea
politică şi penală a Preşedintelui, fapt pentru care vor fi analizate în cele ce urmează.
Natura juridică, presupune forma suspendării din funcţie, care implică Parlamentul în
calitatea sa de organ suprem reprezentativ.
Natura politică, implică în primul rând poporul, ca titular al dreptului fundamental de a-l
alege pe şeful statului şi de a-l demite atunci când el nu mai justifică încrederea cu care a fost
învestit de electorat.
80
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată
trebui comunicat şi Preşedintelui, care va putea da explicaţii atât Parlamentului cât şi Curţii
Constituţionale pentru faptele care i se impută.
Deoarece fapta de înaltă trădare are o dimensiune politică şi una juridică, în derularea
procedurii răspunderii penale a Preşedintelui vom efectua o prezentare a acestor două faze
deosebit de importante. Important este să reţinem faptul că, infracţiunea de înalta trădare nu a
fost reglementată de vechile dispoziții de drept penal însă, Noul Codul penal o reglementează cu
titlu novator(art. 398), fapt pentru care vom prezenta doar procedura de punere sub acuzare în
ipoteza săvârşirii acestei infracţiuni, determinată de către dispozițiile art. 96 din Constituție.
A. Faza politică
Potrivit art.96 alin.(2) din Constituţie, propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată
de majoritatea deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştiinţa Preşedintelui
pentru a putea da explicaţii cu provire la faptele ce i se impută.
Cererea se depune la Birourile permanente ale fiecărei Camere, cărora le revine obligaţia
de a informa neîntârziat pe Preşedinte despre cererea de punere sub acuzare.
Potrivit art.96 din Constituţie, punerea sub acuzare a Preşedintelui României poate fi
hotărâtă de două treimi (2/3) din numărul total al parlamentarilor. Votarea se face prin vot
secret.
Ca şi în cazul suspendării din funcţie a Preşedintelui, pentru votarea cererii de punere sub
acuzare se impune întrunirea Parlamentului. Dacă se întruneşte majoritatea necesară,
Parlamentul urmează şi sesizează Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
declanşând cea de-a doua fază a acestei forme de răspundere.
81
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată
B. Faza judiciară
82
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată
83
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de superficie şi dreptul de uzufruct
GUVERNUL
Cuprins Pagina
84
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de superficie şi dreptul de uzufruct
I. Guvernul!
8.1 Reglementarea Guvernului potrivit Constituţiei României din 1991, revizuită şi republicată
a)Fundamente constituţionale
Constituţia României consacră Guvernului în mod expres 2 capitole ale Titlului III, fiind vorba
despre Capitolul III intitulat Guvernul şi Capitolul IV denumit Raporturile Parlamentului cu
Guvernul.
Din acest text rezultă că legiuitorul constituant a prevăzut pentru Guvern un dublu rol :
- un rol politic, .care constă în a asigura realizarea politicii interne şi externe a ţării ;
b)Statutul Guvernului
b. Constituţia consacră un dublu rol pentru Guvern, politic şi administrativ, care se realizează
conform programului de guvernare acceptat de Parlament,
85
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de superficie şi dreptul de uzufruct
d. Guvernul reprezintă unul dintre cei doi şefi ai executivului nostru bicefal sau dualist ;
e. între cei 2 şefi ai executivului, Guvernul reprezintă organul colegial , iar Preşedintele
reprezintă autoritatea publică cu caracter unipersonal ;
- adoptă , în executarea legilor, hotărâri care au rolul de a pune în executare legea ( art. 108
alin. 2);
Faţă de aceste caracteristici putem defini Guvernul ca fiind acel organ de stat central, care ,
în baza rolului său politic şi administrativ şi prin cooperarea cu toate organismele sociale
interesate, are misiunea de a asigura realizarea politicii statului şi de a conduce întreaga
administraţie publică, aflat sub controlul direct al Parlamentului .
Art. 102 alin 3 dispune că , Guvernul este alcătuit din prim ministru, miniştrii şi alţi membrii
stabiliţi prin lege organică.
86
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de superficie şi dreptul de uzufruct
votului de încredere.
În ceea ce priveşte funcţia de viceprim-ministru, aceasta a fost înfiinţată în anul 2008 prin
OUG nr. 221/2008. Vice-prim-ministrul dispune de un aparat propriu de lucru care face parte din
aparatul de lucru al Guvernului şi are în coordonare mai multe autorităţi şi instituţii publice
(Departamentul pentru Afaceri Europene, Departamenul pentru Luptă Antifraudă, Autoritatea
Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei , Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii,
Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice ).
Sediul materiei îl reprezintă art.85 alin.(1) coroborat cu art.103 şi art.104 din Constituţie.
Faţă de aceste aspecte, putem desprinde următoarele faze în privinţa învestiturii Guvernului:
- fie partidul care are majoritatea absolută în Parlament(dacă există un astfel de partid);
- fie toate partidele reprezentate în Parlament.
2) Alcătuirea echipei guvernamentale şi a Programului de guvernare.
87
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de superficie şi dreptul de uzufruct
Aceasta se face pe baza votului de încredere acordat de Parlament, ceea ce este apreciat în
doctrină a reprezenta manifestarea unei competenţa legate. Aceasta înseamnă că Preşedintele nu
ar putea refuza numirea, el este obligat să o facă.
Această numire din partea Preşedintelui se face prin emiterea unui decret prezidenţial şi
atrage următoarele consecinţe :
- de la data depunerii jurământului, Guvernul dar şi fiecare membru în parte îşi exercită
mandatul(art.104 alin.2 din Constituţie).
Potrivit acestor două texte, mandatul Guvernului, dar şi al fiecărui membru în parte, începe
de la depunerea jurământului şi durează până la data validării alegerilor parlamentare generale.
În ceea ce priveşte excepţia sau situaţia atipică, presupune încetarea mandatului Guvernului
înainte de data validării alegerilor parlamentare generale, fiind vorba despre două situaţii:
a) prin demiterea Guvernului, ca urmare a retragerii încrederii acordate Guvernului, care poate
opera potrivit art.113 prin moţiunea de cenzură, fie conform art.114 cu ocazia angajării
răspunderii Guvernului;
b) când primul-ministru se află într-una din situaţiile prevăzute de art 22. 106, ori este în
imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.
Referitor la ultima situaţie, demisia Guvernului intervine dacă a fost depăşit termenul maxim
de 45 de zile în care acesta a fost în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile. Primul-ministru,
după cele 45 de zile îşi va relua atribuţiile, dar nu ca prim-ministru al unui Guvern în exercitarea
mandatului, ci ca prim-ministru al unui Guvern demisionar, însărcinat numai cu îndeplinirea
actelor necesare pentru administrarea treburilor publice.
Actuala Constituţie a României impune, în mod implicit, printre condiţiile impuse membrului
22
Art. 106 din Constituţie statuează că, Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a
revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri
prevăzute de lege.
88
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de superficie şi dreptul de uzufruct
Potrivit art.106 coroborat cu art.85 şi 104, încetarea funcţiei de membru al Guvernului are
loc prin :
- deces ;
Potrivit art.107 alin.(2), încetarea funcţiei de membru al Guvernului mai are loc în cazul în
care acesta este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile. Depăşirea
acestui termen atrage încetarea funcţiei de membru al Guvernului, intervenind interimatul ,
primul ministru urmând să aleagă un alt membru care să deţină funcţia de ministru interimar în
locul celui aflat în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile.
Potrivit art.113 şi 114, încetarea funcţiei de membru al Guvernului mai poate avea loc şi în
situaţia în care este adoptată o moţiune de cenzură.
Încetarea funcţiei de membru al Guvernului, mai pate avea loc şi din interpretarea art.16
alin.(3), în cazul pierderii cetăţeniei române sau în situaţia în care membrul Guvernului nu mai
23
Prezentul articol stabileşte următoarele incompatibilităţi la alin.(1) şi anume:
- Functia de membru al Guvernului este incompatibilă cu:
a) exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau de senator;
b) exercitarea unei functii de reprezentare profesionala salarizata in cadrul organizatiilor cu scop comercial;
c) exercitarea de acte de comert, cu exceptia vanzarii sau cumpararii de actiuni ori alte titluri de valoare;
d) exercitarea functiei de administrator ori de cenzor la societatile comerciale sau de reprezentant al statului in
adunarile generale ale unor asemenea societati ori de membru al consiliilor de administratie ale regiilor
autonome, companiilor nationale si societatilor nationale;
e) exercitarea unei functii publice in serviciul unei organizatii straine, cu exceptia acelor functii prevazute in
acordurile si conventiile la care Romania este parte.
89
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de superficie şi dreptul de uzufruct
locuieşte în România.
-suspendarea care poate fi dispusă de Preşedintele României(în cazul în care s-a cerut
urmărirea penală a unui membru al Guvernului) ;
3) Primul-ministru are misiunea de a prezenta celor două Camere ale Parlamentului rapoarte
şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate şi răspunde la întrebările
şi interpelările care îi sunt adresate de către deputaţi şi senatori ;
4) Solicită Preşedintelui să participe la unele şedinţe ale Guvernului, atunci când se discută
probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice ;
10) Primul ministru numeşte şi eliberează din funcţie, potrivit art.15 din Legea nr.90/2001,
următoarele categorii de persoane:
90
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de superficie şi dreptul de uzufruct
- secretarii de stat ;
Aparatul de lucru al primului-ministru este alcătuit potrivit art.20 din Legea nr.90/2001, cu
modificările şi completările ulterioare, din:
- cabinetul primului-ministru ;
- registratura primului-ministru.
lit.a) ;
11) Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate,
în subordinea lor, numai dacă legea recunoaşte expres această competenţă.
II) Atribuţiile şi funcţiile prevăzute de legea cadru. Cu această ocazie, vom diferenţia funcţiile
Guvernului şi atribuţiile acestuia.
Cu privire la funcţiile Guvernului, ele sunt reglementate de art.1 alin.(5) din legea cadru şi
putem vorbi despre :
În ceea ce priveşte atribuţiile Guvernului, potrivit art.11 din Legea nr.90/2001 acestea sunt :
4) emite hotărâri pentru organizarea executării legilor ; ordonanţe în temeiul unei legi
speciale de abilitare şi ordonanţe de urgenţă potrivit art.115 alin.4 din Constituţie ;
92
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de superficie şi dreptul de uzufruct
h)Funcţionarea Guvernului
Cvorumul de şedinţă este egal cu majoritatea cerută de lege pentru votarea actelor, fiind
vorba despre jumătate plus unu din numărul membrilor Guvernului.
Legea impune ca dezbaterile din cadrul şedinţelor de Guvern, modul de adoptare a actelor
acestuia precum şi al oricăror măsuri stabilite, să se înregistreze pe bandă magnetică şi să se
consemneze în stenograma şedinţei, certificată de secretarul general al Guvernului.
93
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de superficie şi dreptul de uzufruct
Potrivit art.27 din Legea nr.90/2001, modificată, se consacră prevederi identice cu cele
constituţionale, în sensul că, Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.
Adoptarea se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul, hotăreşte primul-
ministru.
Din interpretarea art.108 coroborat cu art.27 din Legea nr.90/2001, modificată, putem
desprinde următoarele caracteristici incidente regimului constituţional al hotărârilor de Guvern:
6) Hotărârile de Guvern pot avea atât caracter normativ, cât şi caracter individual.
Sediul materiei este reprezentat de art.108 alin.(1), (3) şi (4) coroborat cu art.115 din
Constituţie şi art.27 din Legea nr.90/2001, modificată.
Important este de reţinut faptul că rolul ordonanţei este cel de a înlocui legea, pe când
hotărârea de Guvern pune legea în aplicare.
94
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de superficie şi dreptul de uzufruct
- poate interveni numai în domeniile care nu fac obiectul legii organice, rezultând per a
contrario, că intervine în domeniul legilor ordinare ;
- Constituţia prin art. 115 alin. 6 introduce anumite limite ale intervenţiei ordonaţei de
urgenţă.
1.Obligaţia Guvernului de a informa Parlamentul. Este consacrata în art. 111 alin. 1 şi putem
desprinde următoarele elemente esenţiale :
- din punctul de vedere al naturii sale juridice, acesta reprezintă o formă de control politic,
exercitat asupra administraţiei publice ;
- în cazul în care iniţiativa legislativă priveşte modificarea bugetului de stat sau al asigurărilor
sociale, este obligatorie solicitarea informării. Informarea parlamentarilor, reprezintă prima
95
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de superficie şi dreptul de uzufruct
condiţie a exercitării controlului parlamentar, deoarece datele oferite de acestă informare au rolul
de a determina acţiunea parlamentarilor faţă de Guvern şi celelalte organe ale administraţiei
publice .
2. Controlul prin întrebări, interpelări şi anchete. Această formă de control este consacrată
de art. 112 din Constituţie, din care putem desprine următoarele caractere incidente acestui
control.
- are în vedere Guvernul în întergul său, în ceea ce priveşte activitatea de ansamblu a acestuia ,
precum şi fiecare membru al Guvernului , pentru activitatea proprie ;
- întrebările reprezintă forma cea mai simplă şi cea mai folosită de control parlamentar. Ele pot
fi scrise şi orale, iar cele scrise la rândul lor sunt de 2 feluri : unele care presupun răspunsuri orale
iar altele care impun ca răspunsul să îmbrace forma scrisă ;
- interpelarea reprezintă tot o formă de control asupra administraţiei publice, care diferă prin
caracterul său mai complex deoarece nu presupune simple răspunsuri, ci explicaţii cu privire la
politica Guvernului în anumite probleme de maxim interes ale activităţii interne şi externe a
Guvernului ;
- anchetele parlamentare sunt unul din cele mai specializate mijloace de control parlamentar
asupra Guvernului şi administraţiei publice. Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi
poate instituii comisii de anchetă sau alte comisii speciale ( art. 64 alin 4 din Constituţie).Specific
comisiilor de anchetă este statutul juridic al celor audiaţi, similar martorilor, precum şi
obligativitatea generală a autorităţilor publice de a sprijini activitatea comisiei, prin prezentarea
informaţiilor şi documentelor necesare.
96
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de superficie şi dreptul de uzufruct
2. Răspunderea politică a Guvernului şi a membrilor săi. Potrivit art. 109 alin.1 răspunderea
politică priveşte Guvernul, dar şi fiecare membru al Guvernului, care răspunde politic solidar cu
ceilalţi membrii ai Guvernului pentru activitatea organului colegial din care fac parte şi pentru
actele sale.
Moţiunea de cenzură reprezintă o soluţie la care se apelează doar în cazuri extreme, când
Parlamentul şi-a epuizat toate celelalte forme de control şi ajunge la concluzia că Guvernul nu
mai justifică încrederea cu care l-a învestit.
- dreptul de a iniţia o moţiune de cenzură aparţine unei pătrimi din numărul total al
deputaţilor şi senatorilor ;
- dezbaterea motiunii în termen de 3 zile de la data când a fost depusă, aceasta fiind
prezentată în şedinţa comună a celor 2 Camere ;
- în cazul în care moţiunea de cenzură a fost respinsă, parlamentarii care au semnat-o nu mai
pot iniţia în aceeaşi sesiune o nouă moţiune de cenzură , cu excepţia cazului în care Guvernul îşi
angajează răspunderea.
Regimul constituţional al angajării răspunderii se găseşte în art. 114 coroborat cu art. 112,
din care rezultă următoarele caractere ale acestuia:
- obiectul angajării răspunderii poate consta : într-un program de guvernare, ori într-o
declaraţie de politică generală, sau într-un proicet de lege ;
- angajarea răspunderii se poate face în faţa celor 2 Camere ale Parlamentului reunte în şedinţă
comună ;
97
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de superficie şi dreptul de uzufruct
II. Parlamentul iniţiază o moţiune de cenzură care se supunde dezbaterii şi moţiunea de cenzură
este acceptată, ceea ce atrage demiterea Guvernului sau moţiunea de cenzură este respinsă ,
ceea ce înseamnă că actele prezentate de Guvern au fost acceptate.
Un prim aspect care se cuvine a fi precizat este faptul că trebuie să se facă deosebirea între
2 categorii de fapte antisociale pe care membrii de guvern le pot comite :
98
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de superficie şi dreptul de uzufruct
99
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de uz, dreptul de abitație şi dreptul de servitute
Cuprins Pagina
100
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de uz, dreptul de abitație şi dreptul de servitute
A)Consideraţii preliminarii
Administraţia publică este formată din două categorii de organe din punctul de vedere al
competenţei materiale(rationae materiae) :
- în subordinea Guvernului ;
101
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de uz, dreptul de abitație şi dreptul de servitute
- în subordinea ministerelor ;
Potrivit art.117 din Constituţie, organele centrale de specialitate se pot înfiinţa prin :
Din punct de vedere organic reprezintă acel tip de administraţie care se organizează şi
funcţionează la nivel central, prin care se duce la îndeplinire legea sau, în limitele legii, se
prestează anumite servicii publice, într-un domeniu de activitate şi în condiţiile determinate de
lege.
Important este de reţinut faptul că, administraţia publică centrală se realizează numai ca
administraţie statală. Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ministerelor este prevăzută în
alineatul 1 al articolului 117 din Constituţie, dar care face trimitere şi la o lege pentru înfiinţarea ,
organizarea şi funcţionarea ministerelor, ce cade în competenţa exclusivă a Parlamentului, a
reglementa acest lucru.
În afara ministerelor, pot exista şi alte organe centrale de specialitate care se pot organiza şi
funcţiona fie, în subordinea Guvernului, fie în subordinea ministerelor. Aceste organe de
specialitate pot avea un caracter permanent sau temporar, pot fi înzestrate cu atribuţii de decizie
sau cu caracter consultativ, ori pot avea caracter interministerial. Aceste alte organe de
specialitate în afara ministerelor, au misiunea de a realiza conducerea la nivel central a unor
ramuri sau domenii de activitate care nu necesită înfiinţarea unui minister, ca organ de
specialitate al administraţiei publice centrale, şi care pot funcţiona ca agenţii , secretariate,
autorităţi naţionale, institute, oficii.
La fel de important este de reţinut faptul că, prin actele normative care reglementează
organizarea şi funcţionarea ministerelor , sunt deja prevăzute în corpul lor, sau în anexă, organele
centrale de specialitate care funcţionează în subordinea lor. Astfel, în subordinea Ministerului
102
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de uz, dreptul de abitație şi dreptul de servitute
Aşa cum am mai arătat, la nivel central, pe lângă autorităţile centrale care se află în raporturi
de subordonare faţă de Guvern sau faţă de ministere, există şi autorităţi centrale autonome.
Aceste autorităţi sunt organizate şi îşi desfăşoară activitatea ca şi celelalte organe ale
administraţiei publice locale, cu deosebirea că ele funcţionează autonom(independent) şi nu au
organe ierarhic superioare. Conducerea acestor autorităţi centrale autonome , o parte din cei
care le compun sau toţi cei care le compun, după caz, sunt desemnaţi de Parlament. De regulă,
aceste autorităţi depun anual sau la solicitarea Parlamentului rapoarte cu privire la activitatea pe
care o desfăşoară.
a) Descentralizarea
Descentralizarea este sistemul care are la baza recunoaşterea interesului local, distinct de cel
naţional, localităţile dispunând de structuri organizatorice, funcţionale şi un aparat propriu ,
afectat interesului local. Actuala lege a descentralizării nr. 195/2006 defineşte acest principiu, în
art. 2 litera l ca fiind transferul de competenţă administrativă şi financiară de la nivelul
administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat.
5. principiul echităţii ;
b)Deconcentrarea
104
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de uz, dreptul de abitație şi dreptul de servitute
- pe orizontală, prin sporirea competenţei conducătorului acestor servicii (ex. Întărirea rolului
prefectului).
c) Autonomia locală
Autonomia locală este un principiu care-şi are temeiul în art. 120 din Constituţie.
Terminologia folosită pentru evocarea acestui principiu cunoaşte diferite formulări, cum ar
fi : auto-guvernare, puteri locale, independenţă locală, autorităţi subnaţionale, autorităţi
locale/municipalităţi, etc.
Constatăm că, deşi Constituţia nu l-a prevăzut, dreptul minorităţilor naţionale de a-şi folosi
limba maternă în raporturile cu administraţia publică locală a funcţionat şi până în anul 2003,
când el a fost consfinţit la rang constituţional, prin introducerea unui nou alineat, devenind alin. 2
al art. 120. Acest drept nu este recunoscut tuturor cetăţenilor aparţinând unei minorităţi, ci doar
acelor cetăţeni care au o pondere semnificativă în unitatea administrativ teritorială în care
locuiesc. Legea 215/2001 a administraţiei publice locală, republicată, face referire la ponderea de
peste 20% .
Exerciţiul acestui drept priveşte numai administraţia publică locală, nu şi cea centrală.
Principalul document comunitar la care ne putem raporta este Carta Europeană a Limbilor
105
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de uz, dreptul de abitație şi dreptul de servitute
C) Principii legale
Sunt prevăzute în principal în Legea 215/2001 a administraţiei publice locale, unde coroborat
cu art. 120 din Constituţie sunt recunoscute 3 principii: eligibilitatea autorităţilor administraţiei
publice locale, legalitatea şi consultarea cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes
deosebit.
a)Eligibilitatea
b)Legalitatea
Este un principiu reglementat atât prin art. 2 alin. al Legii nr. 215/2001, cât şi prin art. 3 alin.
3 al aceleiaşi legi. Din interpretarea tuturor textelor incidente acestui principiu rezultă că, dreptul
de a stabili sfera problemelor locale de interes deosebit fac obiectul unui referendum popular sau
a unei consultări. Iniţiativă unor astfel de proceduri aparţine consiliilor locale şi judeţene. În acest
fel, legiuitorul a dorit să dea substanţă autonomiei locale. Consultarea cetăţenilor în soluţionarea
problemelor locale de interes deosebit constituie o componentă indispensabilă pentru
funcţionarea autonomiei locale şi reprezintă un element esenţial al democraşiei semidirecte, dat
fiind faptul că ea oferă colectivităţilor locale posibilitatea de a interveni direct pentru a găsi
soluţiile la problemele care apar pe plan local.
106
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dreptul de uz, dreptul de abitație şi dreptul de servitute
107
Drept Civil III. Drepturi Reale
Posesia. Conținutul structural al posesiei şi diferențele acesteia cu detenția precară
CONSILIUL JUDETEAN
Cuprins Pagina
108
Drept Civil III. Drepturi Reale
Posesia. Conținutul structural al posesiei şi diferențele acesteia cu detenția precară
Între autorităţile constituite la nivel local şi cele de la nivel judeţean nu există raporturi de
subordonare. Raporturile dintre aceste autorităţi, potrivit dispoziţiilor Legii nr.215/2001, se
bazează pe principiile autonomiei, legalităţii, responsabilităţii, cooperării şi solidarităţii în
rezolvarea problemelor întregului judeţ.
Consiliul judeţean este format din consilieri, care în prezent sunt aleşi prin vot universal,
egal, direct, secret şi liber exprimat.
Numărul consilierilor care compun Consiliul judeţean se stabileşte prin ordin al prefectului,
în funcţie de numărul locuitorilor din fiecare judeţ, astfel cum este el raportat de Institutul
Naţional de Statistică la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a anului
care precede alegerile. Legea stabileşte numărul minim şi maxim al consilierilor judeţeni şi
anume : 30 pentru un număr de până la 350 000 locuitori, respectiv 36, pentru un număr de peste
650 000 de locuitori.
Potrivit art.93 din Legea nr.215/2001, consiliul judeţean se alege pentru un mandat de 4
ani, care poate fi prelungit prin lege organică şi numai în caz de război sau catastrofă. Consiliul
judeţean îşi exercită mandatul de la data constituirii până la data declarării ca legal constituit a
109
Drept Civil III. Drepturi Reale
Posesia. Conținutul structural al posesiei şi diferențele acesteia cu detenția precară
Forma de lucru a consiliului judeţean este şedinţa, care are loc în fiecare lună. În afara
şedinţelor ordinare, consiliul judeţean se poate întruni şi în şedinţă extraordinară, ori de câte
ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin o treime din numărul consilierilor, ori la
solicitarea prefectului, adresată preşedintelui consiliului judeţean. Legea consacră caracterul
obligatoriu al prezenţei consilierilor judeţeni la şedinţe, urmând ca în regulamentul de organizare
şi funcţionare să se stabilească situaţiile în care se consideră că absenţa este temeinică, precum şi
sancţiunile care se pot dispune în cazul în care consilierul judeţean absentează de la mai mult de
două şedinţe fără motive temeinice.
Consiliul judeţean, la fel ca şi consiliul local, are o dublă natură: de autoritate a autonomiei
judeţene şi de autoritate a administraţiei publice judeţene.
Art.91 din Legea nr.215/2001, modificată, instituie mai multe atribuţii consiliului judeţean şi
anume :
Răspunderea consilului judeţean, este concretizată prin două forme de dizolvare: prin
dizolvare de drept şi dizolvare prin referendum.
Dizolvarea de drept, reprezintă instituţia prevăzută de art.99 din Legea nr.215/2001. Potrivit
acestui text, dizolvarea de drept are loc după cum urmează :
a) consiliul judeţean nu se întruneşte timp de două ori consecutiv ; în situaţia în care, în trei
şedinţe ordinare consecutive nu a adoptat nicio hotărâre ;
b) în cazul în care numărul consilierilor s-a redus sub jumătate plus unu şi nu se poate completa
prin supleanţi.
Dizolvarea prin referendum, este una din modificările de substanţă pe care le-a adus Legea
nr.286/2006, de modificare a Legii nr.215/2001. Referendumul se organizează în condiţiile
legii(este vorba despre Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului,
modificată), ca urmare a cererii adresate prefectului de cel puţin 25% din numărul cetăţenilor cu
drept de vot înscrişi pe listele electorale ale judeţului. Referendumul judeţean, ca şi cel local, se
organizează de către o comisie numită prin ordin al prefectului, compusă dintr-un reprezentant al
prefectului şi un judecător, iar secretariatul este asigurat de instituţia prefectului. El este valabil
dacă s-au prezentat la urne cel puţin jumătate plus unu din numărul total al locuitorilor cu drept
de vot. Activitatea consiliului judeţean, încetează dacă în favoarea dizolvării s-au pronunţat
jumătate plus unu din numărul total al voturilor exprimate.
111
Drept Civil III. Drepturi Reale
Posesia. Conținutul structural al posesiei şi diferențele acesteia cu detenția precară
În ceea ce priveşte preşedinţii consiliului judeţean, este declarat ales candidatul care a
întrunit cel mai mare număr de voturi în primul tur, iar în caz de balotaj= (Situația în care, la
alegeri sau la votare, nici un candidat nu întrunește majoritatea absolută de voturi (cerută de
lege), se organizează al doilea tur, la două săptămâni de la primul tur, la care vor participa numai
candidaţii aflaţi în situaţia de balotaj.
J)Secretarul judeţului
În loc de
rezumat Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 10.
112
Drept Civil III. Drepturi Reale
Posesia. Conținutul structural al posesiei şi diferențele acesteia cu detenția precară
113
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dobândirea, încetarea şi dovada posesiei. Calitățile, viciile şi efectele posesiei
CONSILIUL LOCAL
Cuprins Pagina
114
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dobândirea, încetarea şi dovada posesiei. Calitățile, viciile şi efectele posesiei
Consiliul Local!
11.1 Constituirea
Constituirea consiliului local se realizează în termen de 20 de zile de la data când au avut loc
alegerile(art.30 alin.1). Prefectul este cel care, potrivit art.30 alin.1, face convocarea consiliului
nou-ales în şedinţa de constituire. Pentru ca şedinţa de constituire să aibă caracter legal, se
impune participarea majorităţii de 2/3 a consilierilor aleşi.
Dacă această majoritate nu se realizează , în termen de 3 zile se întruneşte din nou şedinţa.
Dacă nici în această situaţie consiliul nu este întrunit legal, se va proceda la o nouă
convocare, în alte 3 zile. Dacă consiliul nu se poate întruni nici la a treia convocare, datorită
absenţei nemotivate, prefectul va declara vacante, prin hotărâre, locurile consilierilor aleşi care
au lipsit nemotivat la oricare din cele trei convocări, dacă aceştia nu pot fi înlocuiţi de supleanţii
înscrişi pe listele de candidaţi respective, organizându-se alegeri pentru completarea, în termen
de 30 de zile. Ordinul prefectului poate fi atacat de cei în cauză la instanţa de contencios
administrativ, în termen de 5 zile de la comunicare.
Legea nr.215/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.286/2006 şi republicată,
consacră mai multe categorii de atribuţii, în interiorul cărora putem enumera cele mai concrete,
astfel:
115
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dobândirea, încetarea şi dovada posesiei. Calitățile, viciile şi efectele posesiei
d) atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni, prin care consiliul local
asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice din domeniul educaţiei sociale,
sănătate, cultură, sport, tineret, ordine publică, situaţii de urgenţă, protecţia mediului, a
monumentelor istorice, evidenţa persoanelor, căi de comunicaţie, canalizare şi alte servicii
prevăzute de lege;
Forma de lucru a consiliului local este şedinţa, care are caracter lunar la cererea primarului.
În afara acestor şedinţe ordinare, mai există şi şedinţe extraordinare, care pot avea loc ori de câte
ori este necesar, la cererea primarului sau a o treime din numărul membrilor consiliului. Pentru a
fi legal constituite, legea impune prezenţa consilierilor în funcţie(art.40). Şedinţele sunt conduse
de un preşedinte de şedinţă, ales pentru o perioadă de 3 ani, care va conduce şedinţele consiliului
şi va semna hotărârile adoptate de acesta. Prezenţa consilierilor la şedinţă, este obligatorie, iar în
cazul în care un consilier absentează nemotivat de două ori consecutiv, va fi sancţionat în
condiţiile regulamentului de organizare şi funcţionare a consiliului local.
În exercitarea atribuţiilor care-i revin, consiliul local adoptă, potrivit art.45 din lege,
hotărâri, care se comunică în mod obligatoriu primarului localităţii şi prefectului judeţului.
Hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care prin
lege sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului se prevede o altă majoritate.
Cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie se adoptă acele hotărâri care privesc bugetul
local, contracterea de împrumuturi, impozite şi taxe locale, etc. Hotărârile privind patrimoniul se
adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor în funcţie.
Legea recunoaşte, prin art.45 alin.(5), posibilitatea ca unele hotărâri să fie adoptate prin vot
secret. Acele hotărâri care au un caracter individual, care privesc anumite persoane, sunt luate
întotdeauna prin vot secret. Hotărârile consiliului local se semnează de către preşedintele de
şedinţă şi se contrasemnează de secretar. În situaţia în care consilierul care a condus şedinţa
lipseşte sau refuză să semneze o anumită hotărâre, aceasta va fi semnată de 3-5 consilieri.
Secretarul are aptitudinea legală de a nu contrasemna hotărârea, atunci când apreciază că
aceasta este ilegală(art.48 alin.1). Secretarului îi revine şi misiunea să comunice în scris hotărârea
primarului şi prefectului, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării. Din punctul
de vedere al naturii lor juridice, hotărârile consiliului local sunt acte administrative, care pot
116
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dobândirea, încetarea şi dovada posesiei. Calitățile, viciile şi efectele posesiei
avea un caracter normativ sau individual. În funcţie de acest caracter poate fi stabilită data
intrării în vigoare a hotărârii, fiind vorba despre: data aducerii la cunoştiinţă publică a hotărârilor
cu caracter normativ; data comunicării hotărârilor cu caracter individual. În unităţile
administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de
peste 20% din numărul locuitorilor, hotărârile cu caracter normativ se aduc la cunoştiinţă publică
şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective, iar cele cu caracter individual
se comunică, la cerere şi în limba maternă a acestora.
Artocolul 4 din Legea nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale,
impune, pentru a putea fi ales în funcţia de consilier sau de primar, următoarele condiţii :
- persoanele care candidează să aibă cetăţenia română şi domiciliul în România, potrivit art.16
alin.(3) din Constituţie ;
Cea de-a doua problemă privind statutul consilierilor vizează incompatibilităţile, al căror
regim îl regăsim reglementat de Secţiunea a IV-a, Capitolul III, Titlul IV, Cartea I din Legea
nr.161/2003. Potrivit acestui text, funcţia de consilier este incompatibilă cu: funcţia de primar sau
viceprimar; funcţia de prefect şi subprefect; calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract
de muncă în aparatul propriu al consiliului respectiv sau în aparatul propriu de specialitate al
consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv ; funcţia de preşedinte, vicepreşedinte,
sau director general, director, manager, asociat, administrator, membrul al consiliului de
administraţie sau cenzor la regiile autonome şi societăţile de interes local înfiinţate sau aflate sub
autoritatea consiliului local ori a consiliului judeţean respectiv sau la regiile autonome şi
societăţile comerciale de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea
administrativ-teritorială respectivă ; funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale a
acţionarilor sau asociaţilor la o societate comercială de interes naţional care îşi are sediul sau care
deţine filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă, etc.
O altă problemă care vizează implicit şi statutul consilierilor este cea a mandatului consiliului
local, care este de 4 ani şi se exercită de la data constituirii, până la data constituirii consiliului
nou ales. Legea nr.215/2001 consacră instituţia suspendării de drept a mandatului de consilier
local, care intervine în situaţia în care consilierul a fost arestat preventiv. Această situaţie se
constată prin ordin al prefectului, urmare a sesizării făcută către acesta, de către instanţa de
judecată.
117
Drept Civil III. Drepturi Reale
Dobândirea, încetarea şi dovada posesiei. Calitățile, viciile şi efectele posesiei
f) Răspunderea consilierilor
b) o răspundere administrativ patrimonială care poate interveni potrivit art.52 şi art.126 alin.(6)
din Constituţie şi a Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ;
c) o răspundere penală, care poate atrage după sine, aşa cum am mai amintit, intervenţia
suspendării consilierului împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive.
Potrivit legii, ca şi în cazul consiliului judeţean, sunt instituite două tipuri de dizolvare,
respectiv dizolvare de drept şi prin referendum.
c) când numărul consilierilor se reduce sub jumătate plus unu şi nu se poate completa prin
supleanţi.
Dizolvarea prin referendum, poate fi iniţiată de 25/din numărul cetăţenilor cu drept de vot
înscrişi pe liatele de alegători. Referendumul se organizează de o comisie numită prin ordin al
prefectului, compusă dintr-un reprezentant al acestuia, unul al primarului, al consiliului local(sau
judeţean, după caz).
În loc de
rezumat Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 11.
119
Drept Civil III. Drepturi Reale
Moduri de dobândire a dreptului de proprietate privată sau ale dezmembrămintelor acestuia
Cuprins Pagina
120
Drept Civil III. Drepturi Reale
Moduri de dobândire a dreptului de proprietate privată sau ale dezmembrămintelor acestuia
Alegerea primarului, ca şi a consiliului local, se face prin vot universal, egal, direct, secret şi
liber exprimat. În primul tur de scrutin este declarat ales primar, persoana care a întrunit
majoritatea voturilor valabil exprimate. Este declarat ales cel care a obţinut cel mai mare
număr de voturi valabil exprimate.
Referitor la condiţiile pentru alegerea primarului, Legea electorală impune aceleaşi condiţii şi
anume : să fi împlinit 23 de ani până în ziua alegerilor ; să aibă domiciliul în unitatea
administrativ-teritorială în care urmează să fie aleşi ; să nu le fie interzisă asocierea în partide
politice.
-calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă indiferent de durata
acestuia ;
Actele primarului!, potrivit art.68 din lege, sunt dispoziţiile, care se comunică în mod
obligatoriu prefectului, în cel mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor şi devin executorii numai
după ce au fost aduse la cunoştiinţă publică sau după ce au fost communicate persoanelor
interesate, după caz. Actele primarului, ca orice acte administrative, sunt supuse controlului de
legalitate exercitat de instanţele judecătoreşti în temeiul art.52 şi 126 alin.(6) din Constituţie şi
prevederilor Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ. În baza art.123 alin.(5) din
Constituţie şi a prevederilor Legii nr.340/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi Legii
nr.215/2001 a administraţiei publice locale, ele se supun controlului de legalitate exercitat de
prefect.
122
Drept Civil III. Drepturi Reale
Moduri de dobândire a dreptului de proprietate privată sau ale dezmembrămintelor acestuia
personalul din aparatul propriu pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor care le revin,
potrivit legii.
Suspendarea din funcţie a primarului este reglementată de lege numai sub forma
suspendării de drept, care intervine în cazul în care primarul a fost arestat preventiv.
-imposibilitatea de a fi exercitat mandatul datorită unei boli grave, certificate medical, pe timp
de 6 luni pe parcursul unui an;
Viceprimarul este ales în mod indirect, respectiv de către consiliul local, cu votul majorităţii
consilierilor în funcţie.
-legea impune studii superioare juridice sau administrative pentru funcţia de secretar ;
123
Drept Civil III. Drepturi Reale
Moduri de dobândire a dreptului de proprietate privată sau ale dezmembrămintelor acestuia
funcţionarului public şi regimul disciplinar care i se aplică este cel prevăzut de Legea nr.188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare.
124
Drept Civil III. Drepturi Reale
Moduri de dobândire a dreptului de proprietate privată sau ale dezmembrămintelor acestuia
125
Drept Civil III. Drepturi Reale
Accesiunea sau incorporaţiunea
PREFECTUL
Cuprins Pagina
126
Drept Civil III. Drepturi Reale
Accesiunea sau incorporaţiunea
I. Prefectul !
Raporturile dintre aceste instituţii sunt de colaborare, aşa încât prefectul, pe de o parte şi
autorităţile administraţiei publice locale, pe de altă parte, să-şi desfăşoare activitatea fără
presiuni şi imixtiuni= Amestec nemotivat și nedorit în treburile altcuiva. Statutul prefectului de
reprezentant al Guvernului în teritoriu îi conferă acestuia aptitudinea de a veghea pentru ca
activitatea consiliilor locale şi a primarilor, a consiliilor judeţene şi a preşedinţilor consiliilor
judeţene să de desfăşoare în conformitate cu prevederile legale( realizand raporturi de control
al legalității activității acestor instituții, control exercitat prin intermediul tutelei administrative).
127
Drept Civil III. Drepturi Reale
Accesiunea sau incorporaţiunea
Prefectul şi subprefectul fac parte din categoria înalţilor funcţionari publici. Această
calitatea le-a fost conferită în anul 2003, prin Legea 161/2003, care a modificat printer altele şi
Legea 188/1999 privind satutul funcţionarilor publici. Prin această, calitatea face ca legea să le
interzică acestora să facă parte din partie politice sau din organizaţii cărora le este aplicabil
acelaşi regim juridic ca al partidelor politice, sub sancţiunea destituirii din funcţia publică.
Prefecţii pot fi numiţi în funcţii publice în urma promovării unui examen de atestare pe
post .
Semnificaţia acestui examen , de esenţa lui este faptul că, prin intermediul unei atestări se
urmăreşte să se confirme sau infirme o situaţie juridică preexistentă, pentru cei care au făcut
parte din partide politice, dar şi dobândirea unui nou statut pe care persoana respectivă nu l-a
avut niciodată.
Prin modificările care s-au adus Legii 340/2004 prin OUG nr. 179/2005 a fost desfiinţată
funcţia de secretar general al prefecturii şi a mai fost înfiinţată o nouă funcţie de sbprefect, iar
secretarii generali care dobândiseră acest statut în baza unui concurs organizat în condiţiile legii,
au fost numiţi direct, prin efectul legii, ca subprefecţi. Prefectul este ajutat în activitatea sa de 2
subprefecţi, care sunt numiţi în funcţie prin decizie a primului ministru, la propunerea
prefectului şi a Ministerului Administratiei si Internelor. Legea impune pentru subprefect
condiţia de a avea studii superioare, fără a mai preciza tipul acestora, rezultând că poate fi
vorba atât despre studii superioare de lungă durată, cât şi de scurtă durată.
Incompatibilităţile pentru funcţia de prefect sunt stabilite în secţiunea a III-a, cap. III, Titlul
IV, Cartea I din Legea nr. 161/2003. Art. 85 din lege, prevede că funcţia de prefect este
incompatibilă cu :
128
Drept Civil III. Drepturi Reale
Accesiunea sau incorporaţiunea
-etc.
Prefecţii şi subprefecţii pot deţine funcţii sau exercita activităţi în domeniul didactic, al
cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar artistice.
Atribuţiile prefectului sunt, din punctul de vedere al izvorului lor, de mai multe categorii :
atribuţii prevăzute de Constituţie ; atribuţii prevăzute de Legea 340/2004,privind instituţia
prefectului cu modificările ulterioare ; atribuţii prevăzute de alte acte normative ; însărcinările
date de Guvern.
Sfera atribuţiilor care revin prefectului o regăsim consacrată de Legea 340/2004 cu modificările
şi completările ulterioare, după cum urmează :
-verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale
primarului ; etc.
129
Drept Civil III. Drepturi Reale
Accesiunea sau incorporaţiunea
G) Actele prefectului
În exercitatrea atribuţiilor sale, prefectul emite ordine, care sunt acte administrative, care
pot avea atât caracter normative, cât şi caracter individual. Pentru cele prin care se stabilesc
măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate, prefectul are obligaţia să consulte în prealabil
conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din judeţe. Ordinele cu caracter normativ devin executorii după ce
au fost aduse la cunoştinţă publică, iar ordinele cu caracter individual devin executorii de la data
comunicării către persoanele interesate. Ordinele cu caracter normativ se comunică de îndată,
Ministerului Administratiei si Internelor.
Prefectul şi subprefectul, aşa cum am aminiti, sunt înalţi funcţionari publici, cărora legea le
interzice să facă parte din partide politice sau din organizaţii cu un regim juridic ca al partidelor
politice, sub sancţiunea destituirii din funcţia publică. Prin O.U.G. nr. 179/2005 s-a consacrat
interdicţia prefecţilor şi a subprefecţilor de a face grevă sau de a înfiinţa organizaţii sindicale
proprii, precum şi obligaţia de a informa conducerea Ministerului Administratiei si Internelor,
ori de câte ori călătoresc în afara judeţului.
I) Oficiile prefecturale
Art. 31 din Legea 340/2004 prevede că, prefectul poate organiza prin ordin , în cadrul
numărului de posturi şi a fondurilor aprobate annual, oficii prefecturale. În municipiul Bucureşti se
poate organiza câte un oficiu prefectural în fiecare sector. Legea impune, pentru înfiinţarea unui
asemenea oficiu, avizul Ministerului Administratiei si Internelor.Oficiile prefecturale sunt părţi
componente ale instituţiei prefectului, fiind conduse de un şef a cărui funcţie este echivalentă
cu cea de director executiv.
J) Subprefectul
130
Drept Civil III. Drepturi Reale
Accesiunea sau incorporaţiunea
131
Drept Civil III. Drepturi Reale
Hotărârea judecătorească, uzucapiunea şi ocupațiunea
Cuprins Pagina
132
Drept Civil III. Drepturi Reale
Hotărârea judecătorească, uzucapiunea şi ocupațiunea
Faţă de aceste aspecte, am putea afirma că norma juridică reprezintă o regulă socială de
conduită a cărei aplicare este asigurată de acceptarea conştientă de către destinatarii ei, iar la
nevoie, prin forţa coercitivă a statului.
Structura logico-juridică a normei este trihotomică, fiind compusă din: ipoteză, dispoziţie şi
sancţiune.
a) împrejurările, condiţiile, situaţiile în care se aplică norma juridică(art.2 din Legea nr.60/1991
privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice;
b) subiectele de drept, persoane fizice sau juridice, care cad sub incidenţa normei(art.1 din
Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ);
e) scopul unei anumite autorităţi publice sau al unei anumite activităţi(art.2 din O.G.
nr.81/2001 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Administraţie, aprobată cu modifică prin
Legea nr.106/2002);
Ipoteza normei de drept administrativ este foarte dezvoltată, având în vedere specificul
administraţiei de a pune în practică marile comandamente politice, de a se adapta la situaţiile
variate, numeroase, în continuă schimbare.
133
Drept Civil III. Drepturi Reale
Hotărârea judecătorească, uzucapiunea şi ocupațiunea
În doctrina franceză, competenţa legată este calificată ca fiind situaţia când administraţia
este ţinută, pe de o parte, să acţioneze, iar pe de altă parte, este obligată să acţioneze într-un
sens determinat, fără posibilitatea de a alege.
Dispoziţia normei de drept administrativ- reprezintă aceea parte a normei juridice care conţine
prescripţia, permisiunea sau autorizarea de a face sau a nu face ceva. Dispoziţia normei juridice,
cuprinde drepturile şi obligaţiile subiectelor participante la raporturile sociale, conduita acestora,
ceea ce formează conţinutul normei juridice.
Cum administraţia publică se desfăşoară în regim de putere publică şi are ca scop realizarea
unui bine de ordin general, dispoziţia normei de drept administrativ va fi, de regulă, imperativă,
categorică, impunând o anumită prestaţie sau interzicând o anumită activitate.
Faţă de aceste aspecte, putem afirma că sunt cunoscute trei categorii de dispoziţii, care se
regăsesc într-un mod specific şi în sfera normei juridice de drept administrativ şi anume:
14.2 Sancţiunea normei de drept administrativ- reprezintă consecinţele, urmările care intervin,
ce urmează a se produce în cazul nerespectării dispoziţiei normei juridice. În conţinutul normei
juridice, sunt astfel precizate consecinţele care urmează a fi luate împotriva destinatarilor săi care
nu se conformează prescripţiilor impuse de aceasta. Norma trebuie să se supună disciplinei
juridice a societăţii, ea nu trebuie dusă la îndeplinire numai prin forţa de constrângere a statului.
Primul criteriu, l-ar reprezenta obiectul la care se referă, fapt pentru care distingem:
134
Drept Civil III. Drepturi Reale
Hotărârea judecătorească, uzucapiunea şi ocupațiunea
Al doilea criteriu, l-ar reprezenta temeiul obiectiv al sancţiunii şi de aceea putem identifica:
a) norme de drept material, care vizează drepturile şi obligaţiile corelative ale autorităţilor
administraţiei publice sau ale agenţilor implicaţi în activitatea administrativă;
- fie să interzică subiectului să facă un anumit lucru(ne-am afla în prezenţa normei prohibitive);
b) norme permisive- care îngăduie o conduită determinată, care prevăd pentru subiectul de
drept posibilitatea de a avea o anumită conduită, de a uza de anumite drepturi, fără însă să-i
impună acest lucru;
a) norme cu caracter general, care se aplică tuturor organelor administraţiei publice sau unei
sfere mai mari de organe;
publici, etc.);
136
Drept Civil III. Drepturi Reale
Drept Administrativ
BIBLIOGRAFIE
43. Ovidiu P , Maria Mihaela Pop Drept administrativ si contraventional – caiet de seminarii,
Ed. Hamangiu, București, 2018;
44. Dan Constantin M, Drept administrativ., Ed. Universul Juridic, București, 2018;
45. Dana A Tofan, Drept administrativ - curs, Ed. C.H. Beck, București, 2018;
137
Drept Civil III. Drepturi Reale