Era o zi friguroasă de iarnă din anul 1939.

  Liesel Meminger, fratele ei mai mic, Werner Meminger, și mama lor, Paula Meminger, așteaptau
împreună trenul care urmează să-i ducă pe copii în München, la o familie socială.
  Pe drum, Moartea îl vizitează pe băiat, observând-o pe Liesel. Trenul este nevoit să oprească, iar
familia îl înmormântează pe băiețel într-un oraș numit Germering, unde fata fură o carte, "Manualul
groparului", aparținându-i ucenicului care a participat ceremonie.
  Liesel împreună cu mama ei își reiau călătoria spre München, acolo unde sunt nevoite să-și ia la
revedere.
  Pe strada Himmel, în fața numărului 33, fată își întâlnește noii părinți, Rosa Hubermann, o
spălătoreasă, și Hans Hubermann, un zugrav care cânta la acordeon într-o cârciumă din oraș.
  Liesel primește camera ei și este înscrisă la școală, unde își întâlnește cel mai bun prieten al ei, Rudy
Streiner, cu care o să înfăptuiască multe jafuri.
  Cum în fiecare noapte Liesel avea coșmaruri, Hans era nevoit să doarmă cu ea.
  Într-o seară, bărbatul a simțit ceva sub saltea și a descoperit cartea pe care fata o furase. S-au apucat
să citească din ea împreună, acest lucru devenind un obicei.
  Cum războiul lua amploare, iar Germania câștiga teren, urma să se organizeze un foc pentru a
sărbători victoriile. Lisel a furat o altă carte de acolo, dar a fost văzută de soția primarului.
  Când i-a mărturisit lui Hans, acesta a promis că va ține totul secret și că va citi cu ea, dar bărbatul a
rugat-o și pe fată să țină un secret. Liesel a fost de acord.
  Rosa începea să o ia pe fată la livrat de haine, iar, în curând, a lăsat-o pe ea să se ocupe de asta. Una
dintre familiile care o aveau angajată pe Rosa era familia Hermann.
  Într-o zi, când fata i-a adus hainele Ilsei, aceasta a primit-o în casă și a dus-o în biblioteca ei, iar, de
fiecare dată când care venea să-i livreze hainele, citea și câteva capitole din diferite cărți.
  Totul era normal pe strada Himmel, numărul 33, până când secretul lui papa a ieșit la iveală: în 1915,
a fost recrutat în armată unde s-a împrietenit cu Erik, un evreu neamț, care l-a învățat să cânte la
acordeon. Acesta a murit împreună cu restul colegilor lui într-o luptă din Franța, la care Hans nu a
participat datorită lui Erik. Așa că bărbatul a simțit că trebuie să meargă să vorbească cu soția lui
despre ce s-a întâmplat.
  În Noaptea de cristal, familia Vandenburg a fost luată, băiatul cel mic  fiind singurul care nu a fost
prins. Max a reușit să-l contacte pe Hans și să-i ceară ajutorul, bărbatul acceptând.
Băiatul s-a înțeles bine cu toată lumea, în special cu Lisel, devenind o parte din familie. Totul, însă,
urma să se schimbe la prima apariție a evreilor, care se îndreptau spre Dachau. Hans a decis să le dea
oamenilor pâinile pe care le cumpărase. Acesta a fost biciuit în stradă, amendat și amenințat cu
moartea, iar cum bărbatul simțea că soldații vor veni să-i verifice casa, Max a fost nevoit să plece din
oraș.
  Naziștii nu i-au vizitat casa, dar, ca pedeapsă, Hans a fost recrutat în armată.
  După toate acestea, Lisel împreună cu Rudy s-au hotărât să ducă în fiecare zi pâine lângă lagărul de
concentrare. Acolo, fata l-a zărit pe Max și a vorbit cu el, fiind prinsă și biciuită și ea.
  Hans a supraviețuit unei bombe detonate din greșeală și a fost trimis acasă, pentru că era accident la
picior.
  Pe ..., ... au atacat strada Himmel, iar, în urma acestui bombardament, doar Lisel, Ilsa Hermann și
soțul ei au supraviețuit.
  Ilsa a adoptat-o pe Lisel și s-a ocupat de educația ei. Când tatăl lui Rudy se întoarce din armată, fata
începe să-l ajute cu magazinul lui de pantofi.
  La sfârșitul războiului, Max se întoarce pe strada Himmel unde o găsește pe Lisel.