SUBIECTUL VI

1. Finalitatile educatiei: clasificare (ideal educational, scop, obiective).

2. Taxonomii (Bloom, Krathwohl, Harrow, D'Hainaut).
3. Operationalizarea obiectivelor educationale; avantaje si limite ale operationalizarii.

1.Finalitatile educatiei

- sunt determinate preponderent de contextul social-istoric in care se desfasoara actiunea educationala si mai putin de dorintele proprii
ale elevului sau ale cadrului didactic;
- exprima orientarile asumate la nivel de politica educationala in vederea dezvoltarii personalitatii umane in conformitate cu anumite
valori. Educatia, este o activitate care urmareste atingerea anumitor finalitati, reprezinta un sistem de actiuni informativ-formative, desfasurate in
mod constient si sistematic asupra subiectului uman in vederea transformarii acestuia in conformitate cu finalitatile educationale urmarite.
Finalitatile educatiei, se structureaza pe trei niveluri ierarhic organizate: ● ideal ● scopuri ● obiective educationale.

Clasificari ale finalitatilor educatiei.

a. dupa forma de obiectivare a orientarilor valorice :
- finalitati de tip proiect: idealul pedagogic, scopurile pedagogice, obiectivele generate ale sistemului de invatamant;
- finalitati de tip produs: obiectivele specifice procesului de invatamant, obiectivele operationale.
b. dupa modul de raportare la sistemul de educatie
- finalitati macrostructurale (idealul pedagogic, scopurile pedagogice, obiectivele generale);
- finalitati microstructurale (obiectivele specifice procesului de lnvatamant, obiectivele operationale).

1.1 Ideal educational

- are un nivel ridicat de generalitate si se atinge pe termen lung, la realizarea sa contribuind sistemul educativ in ansamblul sau;
- realizeaza legatura dintre ceea ce este si ceea ce trebuie sa devina omul in procesul educatiei;
- defineste ,,un model" determinat de tendintele de evolutie ascendenta a societatii, proiectate si realizate in plan cultural, politic, economic;
- este tinta suprema sau modul perfect catre care tinde educatia si fiecare individ in educatia sa.

1.2 Scopul educational

- reprezinta finalitati educationale cu nivel mediu de generalitate care se realizeaza in intervale medii de timp;
- sunt anticipari mentale ale diverselor actiuni de formare a personalitatii umane si se refera la rezultatele ce urmeaza sa se obtina in cadrul unui
sir de actiuni educationale;
- detaliaza idealul educational la nivelul diverselor situatii instructiv-educative.

Geissler distinge existenta a patru perechi de scopuri complementare:

- scopuri materiale (vizeaza asimilarea de informatii) si scopuri formale (vizeaza modelarea aptitudinilor si cultivarea
personalitatii);
- scopuri de continut (centrate pe achizitionarea de cunostinte) si scopuri comportamentale (vizeaza formarea de deprinderi);
- scopuri utilitare (axate pe formarea deprinderilor si competentelor cerute de activitatea practica) si scopuri nepiagmatice (vizeaza
formarea unor conduite fara o finalitate practica imediata);
- scopuri specifice disciplinelor si scopuri supradisciplinare (vizeaza dezvoltarea inteligentei, motivatiei etc.);

Trasaturi esentiale ale scopului educational:

- caracterul de actiune, vizeaza directiile principale de actiune sociala;
- caracterul strategic vizeaza liniile generale de inovatie pedagogica (didactica), pe termen lung si mediu;
- caracterul tactic, precizeaza criteriile de elaborare a obiectivelor generale ale sistemului;
- precizeaza obiectivele prin care se finalizeaza actiunile;
- sugereaza ordinea succesiunii adecvate a folosirii mijloacelor;
- stabilesc norme, reglementari; variante actionale pentru asigurarea flexibilitatii modificarii pe parcursul actiunii;

Scopurile pedagogice ale sistemului de invatamant (Articolul 4.1din Legea Invatamantului) evidentiaza idealul „personalitatii
autonome si creative” si implica:
- insusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale;
- dobandirea capacitatilor cognitive, abilitatilor practice atitudinilor motivafionale si caracteriale;
- asimilarea strategiilor de invatare necesare (auto) instructiei permanente;
- formarea constiintei morale in spiritul respectarii depline a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului;
- profesionalizarea tinerei generatii la nivelul cerintelor societatii moderne informatizate (vezi Legea nr. 85).

1.3 Obiective educationale (vezi detalieri in Teoria si Metodologia Curriculum-ului, Virgil Frunza, Muntenia, Constanta, 2003).

1) Delimitari conceptuale; importanta si functiile obiectivelor educationale

Obiectivele sunt enunturi cu caracter anticipativ care descriu schimbarile de comportament ale elevilor ca urmare a implicarii lor intr-o
activitate de instruire-invatare.
Obiectivele educationale in cadrul procesului de invatamant reprezinta o variabila de prima marime deoarece, in functie de natura
acestora, se configureaza toate celelalte elemente.OBIECTIVE→ CONTINUTURI → METODE DE INSTRUIRE → MIJLOACE DE
INVATAMANT → MODALITATI DE ORGANIZARE A INSTRUIRII → MODALITATI SI FORME DE COMUNICARE DIDACTICA.
 Daca intr-un anumit moment al instruirii, obiectivele educationale sunt predominant cognitive, acest lucru va influenta distinct
continuturile (voluminoase in privinta cantitatii si cu grad mai mare de conceptualizare), metodele de instruire (metode expozitive care
faciliteaza transmiterea unui volum mare de cunostinte a unor continuturi cu grad mare de abstractizare). Obiectivele, continuturile procesului de
invatamant si metodele de instruire se vor repercuta si asupra modaiitatilor de organizare a instruirii (forme de tip frontal). Determinarea in lant
(ar putea fi continuata cu formele de comunicare didactica (de tip unidirectional venite dinspre emitator),
Obiectivele educationale preponderant formative sau afectiv-atitudinale vor antrena schimbari in lant si la celelalte variabile:
continuturile trebuie sa determine formarea unor atitudini, convingeri, sentimente, metodele de instruire ( convorbirea, studiul de caz,
brainstormingul) care stimuleaza initiativele elevilor, spiritul creator, motivatia, modalitatile de organizare a instruirii (activitati organizate pe
grupe sau chiar individuale), procesul de comunicare (multidirectional in care schimburile dintre elevi si profesor se fac cu mai multa usurinta).

Importanta pe care o au obiectivele educationale in desfasurarea activitatii instructive-educative reiese si din faptul ca, intotdeauna
cand se pune problema renovarii sistemelor de invatamant, primul element care este luat in considerate il constituie obiectivele educationale care
sunt regandite, reanalizate, redimensionate in functie de o serie de determinari (evolutiile de natura socio-economica, noile inovatii survenite in
perimetrul stiintei si tehnologiei, mutatiile inregistrate in psihologie).

Functiile obiectivelor educationale, cele mai importante, sunt:

1. Functia axiologica sau valorica, se explica prin faptul ca prin natura si specificul lor, obiectivele exprima optiunea pentru
anumite valori ale culturii fi artei, ale stiintei si tehnologiei, valori ale moralei etc.
2. Functia de anticipare a rezultatelor educatie, este importanta deoarece cadrele didactice isi pot reprezenta in mai mare masura
progresele pe care le vor face elevii pe care ii instruiesc dar in acelasi timp si unefe dificultati asupra carora va trebui sa se insiste pentru a putea
fi depasite intr-un timp mai scurt si cu resurse mai putine. De asemenea, cadrele didactice pot oferi predictii mai exacte in legatura cu traseul
profesional al elevilor.
3. Functia evaluativa, rezida din faptul ca obiectivele educationale se constitute intr-un referential important pentru activitatile
evaluative desfasurate ulterior. Gratie functiei evaluative a obiectivelor, activitatea de evaluare poate fi integrata in cadrul procesului de
invatamant (atat pe parcursul instruirii, in cadrul evaluarii continue, formative, cat si la sfarsitul acesteia, prin intermediul evaluarii sumative),
iar prin standardele de performanta circumscrise obiectivelor, se pot evalua mai usor progresele elevilor, iar cand nereusitele depasesc un anumit
nivel se pot face corectiile reclamate de ameliorarea activitatii desfasurate.
4. Functia de organizare a intregului proces pedagogic, este cea mai importanta dintre ele. Obiectivele educationale reprezinta
variabila forte in cadrul procesului de invatamant pentru ca, in functie de natura si nivelul acestora se selecteaza toate celelalte elemente ale
procesului, in speta: continuturile; metodele, si mijloacele de invatamant; strategiile didactice; modalitatile de organizare a instruirii; formele
de evaluare; modalitatile de comunicare. Rolul reglator al obiectivelor poate fi identificat la nivelul tuturor etapelor instruirii, la inceput, pe
parcursul desfasurarii ei si bineniteles, la sfarsit cand, plecandu-se tot de la obiective se pot aprecia progresele elevilor si corelatia existenta intre
nivelul lor de pregatire si standardele vizate prin intermediul obiectivelor.

2) Clasificarea obiectivelor educationale dupa:

a) nivelul de generalitate la care se situeaza obiectivele;
b) domeniul comportamental in care este incadrabil obiectivul;
c) perioada de timp afectata pentru atingerea obiectivutui.

a)Clasificarea obiectivelor infunctie de nivelul de generalitate

a1) Obiective educationale de generalitate maxima (finalitatile educatiei) sunt valabile pentru intreg sistemul de invatamant, se afla in
corelatie directa cu idealul educational, fac referire directa atat la tipul de valori cat si la tipul de competente pe care elevii trebuie sa si le
formeze.In elaborarea obiectivelor educationale de generalitate maxima trebuie sa fie implicate mai multe categorii de specialisti si anume:
filozofi, sociologi, psiliologi, pedagogi, teologi, tehnologi, reprezentanti ai tuturor stiintelor, reprezentanti ai organizatiitor patronate si
sindicale pentru a fi implinite asteptarile tuturor claselor si categoriilor sociale.

a2) Obiectivele educationale de generalitate medie sunt disociabile in mai multe categorii:

Obiectivele educationale specifice ciclurilor de invatamant sunt concepute in asa fel incat atingerea unor obiective la un ciclu
inferior sa se constituie in premise care sustin realizarea unor obiective complexe apartinand ciclului urmator de invatamant.La nivelul
invatamantului prescolar, obiectivele fundamentale ale ciclului vizeaza socializarea progresiva a copiilor, dezvoltarea unor capacitati cognitive,
formarea unor abilitati practice, iar toate acestea se constituie in premise favorabile pentru atingerea unor obiective educationale specifice
invatamantului primar, dintre care cel mai semnificativ este formarea culturii instrumentale de baza care, la randul sau, odata atins, se va
constitui intr-un factor favorizant pentru realizarea unui obiectiv major al ciclului gimnazial si anume formarea unei culturi generale solide care
sa faciliteze profesionalizarea tinerilor, dupa parcurgerea scolaritatii obligatorii ori continuarea studiilor in ciclul liceal.

Obiectivele specifice diverselor tipuri si profiluri de scoli fac referire la tipurile de competente pe care si le vor forma elevii in cazul
accederii si parcurgerii unui anumit tip de scoala. In sistemul nostru de invatamant exista diferite tipuri de licee: teoretice, industriale, agricole,
pedagogice etc. care partajeaza o serie de obiective educationale comune dar, in acelasi timp, isi ataseaza o multitudine de obiective care le
particularizeaza si diferentiaza. Obiectivele de generalitate medie, sunt mentionate in regulamentele de functionare ale diferitelor tipuri sj
profiluri de scoli si cunoasterea lor de catre personalul didactic care lucreaza in aceste unitati, este obligatorie.

Obiectivele educationale specifice diverselor discipline care intra in structura curriculum-ului scolar fac referire la tipurile de
competente si abilitati pe care si le vor forma elevii ca urmare a parcurgerii fiecarei discipline inclusa in planul de invatamant.

Spre exemplu, obiectivele educationale specifice matematicii, asa cum apar ele in programele scolare incluse in Curriculum National
(1999):
1) cunoasterea si intelegerea conceptelor, a terminologiei si a procedurilor de calcul;
2) dezvoltarea capacitatilor de explorare/ investigare si de rezolvare de probleme;
3) dezvoltarea capacitatii de a comunica, utilizand limbajul matematic;
 4) dezvoltarea interesului si a motivatiei pentru studiul si aplicarea matematicii in contexte variate.

a3) A treia categorie de obiective educationale, cele concrete sau operationale, au ca nota definitorie faptul ca se convertesc la nivelul
elevilor in comportamente observabile, oferindu-i profesorului posibilitatea sa constate ce achizitii au dobandit elevii in cadrul unei secvente de
instruire sau al unei lectii. Aceste obiective trebuie elaborate pentru fiecare lectie, apoi comunicate elevilor, cu scopul evident de a-i preveni in
legatura cu demersurile in care vor fi implicati si pentru a-i motiva in mai mare masura pentru activitatea de instruire-invatare (exceptie:
obiectivele nu se comunica elevilor la inceputul lectiei, cand aceasta se desfasoara utilizand ca metoda de instruire invatarea prin descoperire).

Clasificarea obiectivelor educationale dupa nivelul de generalitate nu are numai o importanta pur stiintifica, ci si una practice-
aplicativa in sensul ca din finalitati ar trebui sa fie derivate obiectivele de generalitate medie, iar din acestea obiectivele concrete, operationale.

Apoi, in activitatea cotidiana de instruire trebuie sa se aiba in vedere ca, prin atingerea obiectivelor concrete, sa se realizeze si
obiectivele de generalitate medie iar acestea, la randul lor, sa contribuie la atingerea finalitatilor.

b) Clasificarea obiectivelor educationale in functie de marile domenii comportamentale: pentru domeniul cognitiv, afectiv si
psihomotor : Obiectivele educationale specifice domentului cognitiv vizeaza in esenta asimilarea de cunostinte, formarea unor notiuni specifice
diverselor domenii de cunoastere, formarea unor capacitati si deprinderi intelectuale. Cele care se stabilesc pentru domeniul afectiv se refera in
esenta la formarea convingerilor, atitudinilor, sentimentelor, achizitii foarte importante in dezvoltarea personalitatii elevilor, iar cele care apartin
domeniului psihomotor au in vedere anumite deprinderi motrice, operatii manuale, miscari specifice desfasurari unor activitati.

2. Taxonomii (Bloom, Krathwohl, Harrow, D'Hainaut)

Pentru fiecare din cele trei domenii comportamentale s-au elaborat in ultimile decenii o serie de taxonomii care, in linii mari, sunt
concepute dupa principiul complexitatii crescande: la baza taxonomiei sunt plasate categoriile taxonomice cu un grad mai redus de complexitate,
in timp ce spre varful acesteia sunt pozitionate categoriile cu gradul cel mai mare de complexitate.

Taxonomia elaborata de B. Bloom pentru domeniul cognitiv

1. Cunoasterea :Obiectivele educationale fac referire la date, terminologii, legi etc.
2. Intelegerea (comprehensiunea) : Obiectivele educationale fac referire la procesul semnificarii de date care au fost asimilate prin
observarea primei categorii.
3. Aplicarea : Obiectivele educationale vizeaza transpunerea din plan teoretic in plan practic.
4. Analiza: Obiectivele educationale vizeaza disocierea unui intreg in parti componente.
5. Sinteza : Obiectivele educationale vizeaza reuniunea elementelor, partilor in intreg.
6. Evaluarea : Obiectivele educationale vizeaza formularea de judecati calitative sau cantitative.
Aprecieri: este prima taxonomie elaborata, realizeaza o ordonare ierarhica a procesului infonnativ si formativ, vizeaza consideratii
pedagogice-logice-psihologice, exista incercari de proiectare a lectiei conform acestei taxonomii.
Limite: validitate reala, dar limitata, ordinea unor nivele taxonomice este discutabila, nu este utila fara referiri la trecutul
comportamental al elevilor.

Taxonomia elaborata de D. Krathwohl pentm domeniul afectiv

1. Receptarea – a sensibiliza elevul la existenta anumitor fenomene si a anumitor stimuli, a-1 incita sa le priveasca si sa le acorde
atentie.
2. Raspunsul – se doreste ca elevul sa fie suficient angajat intr-un subiect, activ itate pentru a cauta sa-1 descopere, sa-1
aprofundeze.
3. Valorizarea – comportamentul este destul de solid si stabil pentru a lua caracteristicile unei opinii sau unei atitudini.
Comportamentul este motivat nu prin dorinta de a placea sau de a se supune, ci prin angajamentul individual al valorii fundamentale.
4. Organizarea – a organiza valorile in sistem, a determina interrelatiile care exista intre ele, a stabili pe cele care sunt dominante.
5. Caracterizarea printr-o valoare sau un sistem de valori – care regleaza comportamentul individului destul de mult timp pentru
ca acesta sa fie adaptat.

Taxonomia elaborata de A. Harrow pentru domeniul psihomotor

1. Miscari reflexe
2. Miscari fundamentals de baza
3. Aptitudini perceptive
4. Calitati fizice
5. Miscari de dexteritate
6. Comunicare nonverbala

Taxonomia D'Hainaut (1981) este cea mai elaborata taxonomie, dar si greu de manuit in activitatea de predare - invatare. Pune in
evidenta problemele pe care le implica operationalizarea obiectivelor domeniului cognitiv si afectiv. Pentru domeniul cognitiv, tehnica de
operationalizare a lui D'Hainaut are umatoarele componente:
1. Activitatile cognitive ale elevului
2. Materia (obiecte, produse)
3. Gradul de integrare
4. Circumstantele
5. Criteriile de success

Dintre cele mai semnificative avantaje ale abordarii taxonomice:

1) Obiective incluse in diversele nivele taxonomice ofera cadrului didactic posibilitatea sa adapteze mai usor activitatea de instruire-
invatare la specificul grupului cu care lucreaza.
2) Abordarea taxonomica a obiectivelor ajuta in mai mare masura cadrele didactice sa-si planifice activitatea didactica;
 Dezavantaje ale abordarii taxonomice:
1. disocierea transanta a obiectivelor educationale pe cele trei domenii comportamentale vine in contradictie cu specificul vietii
psihice care are un aspect unitar,
2. se pune problema, pe de o parte, daca aceste clasificari cuprind toate tipurile importante de obiective iar, pe de alta parte, daca
ierarhizarea categoriilor in cadrul taxonomiei este corecta;
3. demersul stipulat de unele taxonomii n-ar fi concordant intotdeauna cu exigentele specifice logicii stiintei care particularizeaza
fiecare disciplina de invatamant;
4. transpunerea taxonomiilor in practica presupune o serioasa pregatire psihopedagogica a cadrelor didactice.

Pentru a veni in sprijinul utilizatorilor, unii autori opteaza pentru taxonomii simplificate, admitand de exemplu ca taxonomia lui
Bloom ar putea fi redusa de la sase categorii la trei si anume:
- memorarea, care inlocuieste cunoasterea;
- aplicarea, care inlocuieste intelegerea si aplicarea;
- rezolvarea de probleme, care inlocuieste analiza, sinteza si evaluarea.

Tehnicile (proceduriie) de operationalizare precizeaza ceea ce va face elevul, performanta de care va fi capabil dupa parcurgerea
unei secvente a procesului de predare-invatare.

3. Operationalizarea obiectivelor educationale; avantaje si limite ale operationalizarii

Convertirea obiectivelor in comportamente observabile se realizeaza prin tehnica operationalizarii care, la randul sau, se poate face
prin mai multe proceduri. Procedura elaborata de R. F. Mager (1972) este cea mai cunoscuta si cea mai utilizata.

A operationaliza un obiectiv presupune respectarea a trei conditii:

1) specificarea sau mentionarea comportamentului pe care il va etala elevul probandu-se asfel faptul ca obiectivul a fost atins;
2) specificarea conditiilor in care va avea loc etalarea comportamentului;
3) specificarea criteriului utiiizat in evaluarea performantei elevilor, in functie de care se poate vedea daca obtectivul a fost sau nu
atins.

1) Prima cerinta a operationalizarii se respecta prin utilizarea unor verbe concrete, de actune ( a rezolva, a descrie, a analiza, a
generaliza, a masura, a extrapola) care indica ce tipuri de achizitii au dobandit elevii pe parcursul respectivei secvente de instruire, evitandu-se
in acelasi timp verbe de genul: a sti, a cunoaste, a intelege, care au o conotatie prea larga si care nu indica tipul de performanta realizat de catre
elevi.
2) A doua cerinta a operationalizarii o reprezinta specificarea conditiilor, a contextului in care va fi etalat comportamentul vizat si
in esenta ele enumera facilitatile acordate elevilor sau, dimpotriva, restrictiile la care ei sunt supusi. Aceasta cerinta este redata prin enunturi de
genul: „avand acces la...”, „putand sa utilizeze...”, „cu ajutorul...”etc.
3) A treia cerinta a operationalizarii o reprezinta specificarea criteriului de evaluare deoarece in functie de natura acestuia se poate
aprecia in ce masura obiectivul vizat a fost sau nu a fost atins. Criteriile pot fi de genul:
a) numarul minim de raspunsuri corecte pretinse: sa rezolve corect trei exercitii din patru etc.
b) limite de timp: sa rezolve 3 exercitii intr-un interval de ½ h.

Tehnica Landsheere Formularea unui obiectiv presupune cinci indicatii:

1. Cine va produce comportamentul dorit. (Elevul)

2. Ce comportament observabil va dovedi ca obiectivul este atins. (sa determine)
3. Care va fi produsul acestui comportament. (solutiile ecuatiilor)
4. In ce conditii trebuie sa aiba loc comportamentul. (prin rezolvarea lor)
5. Pe temeiul caror criterii ajungem la concluzia ca produsul este satisfacator. (in 50 min)

Avantaje ale operationalizarii:

1) se monitorizeaza mai usor progresul elevilor in activitatea de instruire;

2) reprezinta garantia unui proiect didactic bine elaborat;
3) elevii vor deveni mai motivati pentru activitatea de instruire- invatare;
4) faciliteaza activitatea ulterioara de evaluare;
5) cadrele didactice pot ajunge mai repede la un consens in privinta a ceea ce trebuie facut in legatura cu o anumita tema sau subiect
propus spre invatare elevilor.

Limitele trebuie cunoscute de utilizatori pentru a diminua efectele negative:

- nu toate disciplinele de invatamant sunt pretabile in aceeasi masura la activitatea de operationalizare: disciplinele puternic
formalizate cum sunt: matematica, fizica, chimia faciliteaza in mai mare masura operationalizarea pentru ca in cazul lor achizitiile elevilor se
obiectiveaza mai usor in comportamente observabile la nivelul elevilor, in timp ce discipiinele socio-umane precum literatura, filozofia s.a., care
vizeaza in mai mare masura formarea unor atitudini, sentimente, fac mai dificila operationalizarea, pentru ca aceste tipuri de achizitii se
exteriorizeaza cu mai mare dificultate;
- operationalizarea poate limita intr-o anumita masura creativitatea didactica;
- operationalizarea poate duce la fragmentarea excesiva a instruirii in micro-obiective evaluate separat, deci exista un risc real ca
obiectivele pentru fiecare lectie sa fie atinse de catre majoritatea elevilor, dar aceasta performanta sa nu se constituie intr-o premisa favorabila
pentru atingerea unor obiective cu grad mai mare de generalitate.