SUBIECTUL XV

1. Succesul şi insucesul şcolar: cauze şi forme de manifestare.

2. Strategii de abordare psihopedagogică a dificultăţilor în învăţarea şcolară.
3. Consilierea în şcoală.

1. Succesul şi insucesul şcolar: cauze şi forme de manifestare.

1.1 Succesul şcolar - „reuşita” apare ca o concordanţă dintre capacităţile celui care învaţă şi exigenţele şcolare. Rezultatele elevului apar ca
performanţe. Are o pronunţată dimensiune intelectuală şi motivaţională şi
nu poate fi atins de un elev care nu şi-a dezvoltat judecata critică, nu are curiozitatea de a afla lucruri noi. Se manifestă prin rezultate maxime
laexamene, concursuri, olimpiade; presupune cunoaşterea de sine, conştientizarea forţelor, mobilizarea perseverentă în depăşirea obstacolelor.
Factori externi -factori social-obiectivi:
- Mediul social-cultural,
- Mediul familial,
- Grupul extrafamilial, de prieteni, influenţează aspiraţiile şcolare şi profesionale.
Factorii interni- ţin de structura individului, au o pondere deosebită în obţinerea de înaltă performanţă şcolară
- starea generală de sănătate,
- capacităţile intelectuale (de memorie, gândire şi imaginaţie)
- abilităţile (deprinderi, aptitudini)

1.2 Insuccesul şcolar -neconcordanţa dintre capacităţile celui care învaţă şi cerinţele şcolare.
Efectele se repercutează negativ asupra integrării sociale şi profesionale şi asupra relaţiilor de convieţuire cu semenii. Se manifestă sub
două aspecte:
a) Rămânerea în urmă la învăţătură sau retardul şcolar (incapacitatea temporară de a face faţă activităţilor şcolare, incapacitatea sau
refuzul de a învăţa, de a nu avea rezultate în concordanţă cu capacităţile).
Cauze: Elevul nu poate avea rezultatele pe care le-ar dori sau care i se cer, sau elevul poate să înveţe, dar refuză, îi lipseşte motivaţia.
Retardul: Dacă este de scurtă durată, (explicat prin dificultăţi temporare) are şanse mari de redresare. Dacă e de lungă durată, are şanse
reduse de redresare, cu eforturi mari din partea elevului şi a celor ce vor sã-l ajute, şi se apropie de o formă a eşecului.
b) Eşecul şcolar este forma severă a insuccesului şcolar şi se manifestă prin abandon şi prin repetenţie (sancţiune)
Factori externi:
- mediul social-cultural deteriorat în anumite perioade de frământări sociale
- deficienţele activităţii de predare şi erorile de evaluare,
- evenimentele stresante în viaţa de familie (conflicte), dezinteresul familiei faţă de şcoală,
- mediul prietenilor ostili şcolii influenţează negativ atitudinile faţă de obligaţiile şcolare.
Factorii interni:
- bolile acute şi cronice, perioadele de convalescenţă,
- lacunele instalate împiedică recuperarea retardului,
- deficienţele intelectuale, aptitudinale.
Cauzele obiective derivă din factorii externi, cauze generate de organizarea şcolară (programe încărcate, orare incorect întocmite, lipsa de
pregătire şi experienţă a profesorilor, lipsa lor de tact, rutina, erorile de evaluare)
Cauzele subiective ţin de structura biopsihică a elevului. Sănătatea afectată de boli cronice şi acute, de perturbări ale fazelor de maturizare,
indispoziţia provocată de oboseala provenită din suprasolicitare şi subsolicitare.
Indicatori utilizaţi de obicei pentru aprecierea existenţei unei situaţii stabilizate de eşec şcolar: abandonarea precoce a şcolii; decalaj între
potenţialul personal şi rezultate; părăsirea şcolii fără o calificare; incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice; eşecul la examenele finale.

Tipuri de eşec şcolar:

a) Eşec şcolar de tip cognitiv: se referă la nerealizarea de către elevii în cauză a obiectivelor pedagogice (rezultate slabe la examene şi
concursuri şcolare, respectiv corigente, repetenţie).
Cauze: întârzieri în dezvoltarea intelectuală şi neajunsuri în plan motivaţional, voliţional (reduse disponibilităţi voluntare de învăţare şi
depăşire a obstacolelor) şi operaţional (absenţa unor deprinderi de muncă sistematică).
b) Eşec şcolar de tip necognitiv: se referă la inadaptarea la rigorile vieţii de elev, la exigenţe de tip normativ pe care le presupune
funcţionarea unei şcoli, colectivităţi şcolare. Elevul dezadaptat recurge la abandonul şcolar, la părăsirea precoce a şcolii.
Cauze:- probleme individuale de natură afectivă (teama sau repulsia faţă de şcoală, apărute în urma unor pedepse severe sau a unor
conflicte repetate cu părinţii, profesorii), psiho-nervoase de natură congenitală (dezechilibru emoţional etc).

2. Strategii de abordare psihopedagogică a dificultăţilor în învăţarea şcolară

Întrucât insuccesul este rezultatul unei duble inadaptări: a copilului la activitatea şcolară şi a şcolii la factorii interni ai acestuia, măsurile
preventive şi ameliorative vizează simultan restructurări atât în cadrul solicitărilor externe, exercitate de şcoală şi de familie, cât şi modificări în
trăsăturile individuale, de personalitate ale elevului.
Măsuri de prevenire a apariţiei eşecului şcolar:
- Sporirea rolului învăţământului preşcolar.
- Stabilirea unor relaţii strânse de parteneriat între şcoală şi familie, asigurarea în familie a unui cadru cultural adecvat.
- Şcoala trebuie să asigure resurse materiale şi umane de calitate.
- Proiectarea unor acţiuni de orientare şcolară- profesională adecvate, care să se desfăşoare pe tot parcursul şcolarităţii, dar mai ales la
sfârşit de cicluri şi la trecerea în viaţa activă, în funcţie de interesele elevilor, dar şi de cererea pieţei muncii. Când fenomenul insuccesului se
instalează trebuie să se stabilească planuri de intervenţie terapeutică:

Strategii de intervenţie terapeutică asupra elevului marcat de insucces:

- Să se corecteze deficienţele procesului de învăţământ.
 - Practica meditaţiilor şi consultaţiilor, cunoaşterea şi încurajarea elevului prin antrenarea în activităţi care-1 interesează şi prin care se
poate valorifica.
- Evaluarea rezultatelor învăţării trebuie să se facă sistematic, cu maximum de obiectivitate.
- Solicitările şcolare trebuie să fie echilibrate,să se prevină suprasolicitarea şi subsolicitarea.
- Diferenţierea învăţării, individualizarea învăţării, asigurându-se şanse de reuşită (succes) tuturor elevilor.
- Organizarea instruirii în clase eterogene prin atribuirea de sarcini didactice cu grade de dificultate diferite.
- Munca în echipe favorizează colaborarea şi utilizarea de sine a fiecărui membru după capacităţile lui.
- Programe de intervenţie personalizată.
Randamentul optim al acţiunii educative din şcoală este în funcţie de formula: „unei psihologii diferenţiate să-i corespundă o pedagogie
individualizată” (Emile Planchard).
- Profesorul este piesa de bază în acţiunea de asigurare a reuşitei şcolare: trebuie să dispună de o bună pregătire de specialitate,
psihopedagogică, exprimată prin următoarele capacităţi: diagnosticarea capacităţii de învăţare, stimularea şi încurajarea elevilor; respectarea ritmului
individual al învăţării.
P.I.P.(Plan de interventie personalizat) reprezintă ansamblul măsurilor sau acţiunilor necesare care trebuiesc luate în vederea depăşirii
sau rezolvării situaţiei de dificultate în care persoana se află la un moment dat.
Etapele formulării planului de intervenţie sunt:
a) formularea obiectivului de lungă durată — ex: formarea unei stime de sine pozitive, dezvoltarea abilităţilor sociale, profesionale;
b) formularea obiectivelor specifice se realizează în funcţie de natura problemei şi obiectivul de lungă durată;
c) strategiile de intervenţie sunt formulate pentru fiecare obiectiv specific în parte şi suut realizate prin mai multe activităţi specifice;
d) evaluarea intervenţiei vizează modificarea cunoştinţelor, atitudinilor şi abilităţilor. Se realizează prin: chestionare de atitudini şi abilităţi,
grile de observare, de autoevaluare comportamentală etc.

MODEL: Plan de intervenţie personalizat (P.I.P.)

I. INFORMAŢII DE BAZĂ
Elev: /Şcoala: / Clasa: a V-a / Perioada de desfăşurare: 3 luni
Specialişti care intervin în elaborarea şi aplicarea PIP: Diriginte/Profesor/Învăţător /Psiholog şcolar
II. EVALUARE INIŢIALĂ
Instrumente folosite în evaluare:
 testul iniţial • observaţia sistematică: spontană şi dirijată.
 convorbire individuală şi în grup • întâlniri cu învăţătoarea, diriginta şi mama.
Concluziile evaluării: Din punct de vedere
- medical: deficienţe audio-vizuale.
- psihopedagogie: deficienţă mintală uşoară {IQ -70 sub nivelul mediu), ritm lent, atenţie slab dezvoltată, memorie deficitară de scurtă
durată, potenţial de învăţare mediu.
- psihomotric: dificultăţi de orientare, organizare şi structurare spaţială şi temporală.
- al competenţelor şcolare: - tulburări emoţionale în sfera scrierii, cititului, de atenţie, nivel scăzut de cunoştinţe, dificultăţi de însuşire a
cunoştinţelor.
Capacităţi - competenţe - abilităţi - lacune - nevoi:
 capacităţi relativ bune de învăţare comportamentală prin imitaţie, posibilităţi relativ bune de comunicare
 reconstituie cu greutate notiţele de la tablă, gândirea nu prezintă calităţi speciale, se concentrează puţin
 nevoie de sprijin, identificare, relaţionare, nevoie de valorizare şi recunoaştere socială.
III. DERULAREA PROGRAMULUI DE INTERVENŢIEPERSONALIZAT
Domeniul de intervenţie: Matematică
Motiv de referinţă: diminuarea dizabilităţilor printr-un antrenament continuu şi gradat pentru aducerea subiectului la un nivel mai bun de
funcţionalitate psihică generală: efectuarea în ritm propriu atât la grupă cât şi individual a unei game variate de exerciţii accesibile.
Scopul programului de intervenţie: Dezvoltarea potenţialului cognitiv al copilului în vederea integrării lui în activitatea de tip şcolar, cât
şi în grupul de copii.
Nivelul de plecare: efectuează calcule simple, manifestă capacităţi reduse de rezolvare a ecuaţiilor, a problemelor, nu recunoaşte factorul
comun, nu aplică proprietăţile operaţiilor pentru uşurarea calculelor, confundă simbolurile matematice.
Obiective pe termen lung:
1. Să citească, să scrie, să compare, să ordoneze, să reprezinte nr naturale.
2. Să evalueze rezultate ale unor adunări, scăderi, înmulţiri,împărţiri, înainte de efectuarea calculului.
3. Să transcrie în limbaj matematic o problemă, înlocuind numerele necunoscute cu simboluri.
4. Să utilizeze ecuaţii de tipul x i a=b; x-a=b; x:a=b (a≠0), în rezolvarea unor probleme.
5. Să rezolve probleme ce presupun efectuarea a două, trei operaţii.

Obiective pe termen scurt:

1. Să scrie şi să citească numerele naturale în sistem zecimal;
2. Să compare numere naturale utilizând corect simbolurile matematice;
3. Să efectueze calcule cu numere naturale, utilizând proprietăţile operaţiilor;
4. Să respecte ordinea efectuării operaţiilor şi a desfiinţării parantezelor;
5. Să recunoască factorul comun şi să aplice algoritmul de calcul;
6. Să rezolve ecuaţii de tipul x±a=b; x•a=b; x:a=b (a≠0).
Strategii didactice folosite: exerciţiul matematic, conversaţia euristică, explicaţia, jocuri logice.
Material didactic folosit: manualul de matematică, fişe de lucru individuale, test adaptat.
IV. EVALUARE FINALĂ
Evaluare orală:
- citeşte, scrie numere naturale/ efectuează mintal operaţii de adunare şi scădere folosind proprietăţile lor;
- ordonează crescător şi descrescător termenii unui şir de numere naturale; - compară numere naturale folosind simboluri matematice.
 Evaluare scrisă:
- rezolvă cu sprijin probleme ce presupun efectuarea de operaţii;
- efectuează operaţii de adunare, scădere, înmulţire, împărţire, ridicare la putere;
- respectă ordinea efectuării operaţiilor şi a desfiinţării parantezelor;
- aplică proprietăţi ce uşurează calculele/ rezolvă ecuaţii simple
V. CONCLUZII:
- întârziere uşoară în dezvoltarea generală şi cognitivă cuprognostic favorabil de recuperare pe termen lung.
- evaluarea rezultatelor obţinute după aplicarea acestui program au evidenţiat atingerea unor obiective.
VI. RECOMANDĂRI:
Se recomandă suport emoţional şi educaţional, program educativ (curriculum) adaptat nevoilor sale individuale; terapie, să i se dea sarcini
în colectiv şi familie, continuarea programului remedial.

3. Consilierea în şcoală
este un proces în care un profesionist stabileşte o relaţie bazată pe încredere cu o persoană care are nevoie de sprijin şi asigură asistenţă
individului în explorarea şi înţelegerea propriei identităţi, îl sprijină în dezvoltarea unor strategii de rezolvare a problemelor şi luare a deciziei.
Consilierea individuală este o interacţiune personală între consilier şi elev, în cadrul căreia consilierul asistă elevul în rezolvarea problemelor
mentale, emoţionale sau sociale. Consilierea de grup presupune o relaţionare a consilierului cu un grup ai căror membri au o problemă comună.
Etape şi tehnici de consiliere educaţională specifice: Etapa iniţială în consiliere presupune stabilirea unei relaţii efective între consilier şi
elev, formularea scopurilor împreună privind schimbări comportamentale, dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziei etc; Etapa secundară în
consiliere va progresa cu asistarea copilului pentru a-şi dezvolta interesele sociale, de cooperare şi comunicare cu ceilalţi. Se va putea utiliza ca
tehnică de lucru informarea. Se pot sugera eventuale opţiuni care se vor adăuga la cele deja identificate de copil.
Etapa finală a consilierii va pune accentul pe dirijarea atenţiei copilului spre acte şi comportamente constructive. Vor fi învăţate proceduri
specifice, dezvoltate planuri de acţiune începând cu cele mai simple şi până la cele mai complexe în vederea adoptării unui nou comportament.
Aria de consiliere educaţională se desfăşoară pe 3 compartimente: Consilierea elevilor în probleme legate de: autocunoaştere, imaginea de
sine, adaptare şi integrare socială, reuşita şcolară, rezolvarea şi depăşirea unui conflict, însuşirea de tehnici de învăţare eficiente, orientare a carierei.
Consultaţii cu profesorii în probleme legate de: cunoaşterea elevilor, înţelegerea problemelor elevilor, sprijin în dezvoltarea lor,
asigurarea echilibrului între cerinţele şcolare şi posibilităţile elevilor.
Consultaţii cu părinţii în probleme legate de: cunoaşterea copiilor lor, înţelegerea nevoilor şi a comportamentului lor, identificarea
factorilor de risc în integrarea familială, şcolară, socială, ameliorarea relaţiei cu copii. Consilierea educaţională este realizată de către specialişti
formaţi în domeniul psihologiei, psihopedagogiei, pedagogiei sau sociologiei care îşi deşfăşoară activitatea la Centrul Judeţean de Asistenţă
Psihopedagogică şi în Cabinetele şcolare de asistenţă psihopedagogică.
Consilierea profesională este centrată pe alegerea optimă a profesiunii, pe valorificarea maximală a capacităţii persoanei prin calificare si
profesionalizare şi se realizează de obicei la liceu, facultate, locul de muncă.
Rolul orientării şcolare şi profesionale constă în:
- a-i ajuta pe tineri să se autodescopere în planul resurselor lor intelectuale, abilităţilor, deprinderilor, capacităţilor, aptitudinilor, talenteleor etc.
- a acorda o atenţie şi u sprijin special „grupurilor de risc”: persoanelor cu anumite forme, grade de handicap, copiilor strazii, grupurilor minoritare
religios, etnic, celor cu niveluri reduse de educaţie sau formare profesională.