Sunteți pe pagina 1din 53

CUPRINS

CAPITOLUL 1. COMUNISMUL IN ROMANIA.................................................................2 1.1.Instaurarea regimului comunist in Romania..........................................................2 1.2.Etapele regimului comunist din Romnia.............................................................5 1.3. Literatura scrisa in comunism...............................................................................9 1.3.1.Atitudinea criticii fa de literatura din comunism......................................10 1.3.2. Romanele din comunism ...........................................................................14 CAPITOLUL 2. CULTURA ROMANA DUPA INSTAURAREA COMUNISMULUI. .18 2.1. Suprimarea elitelor culturale.............................................................................22 2.2.Perioade, teme si atitudini..................................................................................24 2.2.1.Periada proletcultismului si a dogmatismului stalinist.................................24 2.2.2..Perioada de deschidere culturala si de liberalizare politica........................26 2.2.3..Perioada de reideologizare si de dizidenta culturala...................................27 2.3.Evolutii culturale si efecte sociale......................................................................29 CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ - HERTA MULLER, VENIREA EI N ROMNIA -SCANDALUL IZBUCNIT N URMA DECLARAIILOR EI........................................31 3.1. Dialogul din 27 septembrie de la Ateneul Romn dintre Herta Mller i Gabriel Liiceanu....................................................................................................................32 CONCLUZII...........................................................................................................................50 Romnia struie s se afirme drept o ar a paradoxurilor. Dup ce a trecut printr-una din cele mai dure dictaturi, cea ceauist, pe cnd n celelalte ri ale blocului sovietic dezgheul din ultimii ani ai ciumei roii a fost vizibil, dup o perioad post '89 plin de poticniri, pe cnd celelalte ri intrau mult mai direct n democraie, n NATO i n UE, spre cinstea sa, Romnia este prima ar ex-comunist care condamn comunismul.....51 Care ar fi diferena substanial dintre Herta Muller i intelectualii mainstream din Romnia? Pi n cazul celor din urm, ascuimea spiritului critic, capacitatea de interpretare a unor texte profunde, exprimarea complicat .a.m.d. nu sunt niciodat dublate de rigoare moral......................................................................................................51 Obisnuit sa fie adulat de multimi, Gabriel Liiceanu, floarea culturii romanesti, s-a aratat foarte deranjat de acuzele pe care Herta Muller le-a adus intelectualitatii din Romania dinainte de '90, in scurta ei vizita in Romania.....................................................51 BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................52

CAPITOLUL 1. COMUNISMUL IN ROMANIA

1.1.Instaurarea regimului comunist in Romania Dei se afl nc la nceputurile sale, studiul regimului comunist din Romnia a fcut de-a lungul timpului progrese nsemnate, n special n ultimele dou decenii. Din cauza interdiciilor politice interne, pn la prbuirea regimului comunist, istoria acestuia a putut fi studiat aproape exclusiv n centre universitare din strintate, n special din SUA i din Europa Occidental. Cercettorii regimului comunist au fost astfel privai de accesul direct la surse de arhiv; mai mult, agenda lor de cercetare a fost condiionat de evoluia general a studiilor privind spaiul est-european n timpul rzboiului rece.1 Comunismul este un termen care se poate referi la una din mai multe noiuni: un anume sistem social, o ideologie care promoveaz acest sistem social, sau o micare politic care dorete s implementeze acest sistem. Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitarist n care nu exist proprietate privat i nici clase sociale. n comunism toate bunurile aparin societii ca ntreg, i toi membrii acesteia se bucur de acelai statut social i economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societai comuniste este: "Fiecare dup puteri, fiecruia dup nevoi."2 Ca ideologie mai nou, comunismul dup revoluia din octombrie din Rusia arist, este sinonim cu marxismul i diversele ideologii derivate, cea mai notabil fiind a MarxismLeninismului.3 Printre altele, Marxism-Leninismul propune concepia progresului n istorie, potrivit creia exist patru faze ale dezvoltrii economice a societii: sclavia, feudalismul, capitalismul i comunismul. Aceast "concepie materialist" a comunismului, arat c din
1 2

Gheorghe Boldur-Lescu, Genocidul comunist n Romnia, Bucureti, Editura Albatros, 1992 Sintagma a fost preluat ( aproape literal ) din Biblie, i anume din Faptele Aposolilor 4.34-35. 3 Carl J. Friedrich, Zbigniew K. Brzezinski, Totalitarian Dictatorship and Autocracy, Cambridge, Harvard University Press, 1956

sistemul economic deriv toate celelalte sisteme (social, juridic, cultur...). De asemeni dezvolt "concepia determinismului", potrivit creia fiecare individ dintr-o clas are un gen de comportament indus, nu de gndirea acelui individ ci de clasa la care aparine, i de aceea el trebuie reeducat n lumina noii societi comuniste. Acest concept determinist este cel care a folosit la justificarea lagrelor de reeducare, n care au murit milioane de oameni n decursul secolului XX, n Rusia sovietic a lui Stalin, China, Romnia i n celelate "state freti". "Marii conductori" ai proletariatului i ai rnimii, au instaurat n rile n care au fost "alei" regimuri tiranice, dictaoriale unde preaslvita grij fa de om, a fost grija de oprimare a toate drepturilor democratice i suprimarea, dac era posibil, a oponenilor. "Cine nu este cu noi, este mpotriva noastr", asta era deviza de fapt a conductorilor acestor state care de "bun voie" au mbriat aceast ideologie. Datorit acestei ideologii au czut jertf pe lng cei muli i intelectualitatea de seam a neamului.4 Ca micare politic, comunismul este o ramur a micrii socialiste, de care se difereniaz n principal prin dorina comunitilor de a instaura un sistem comunist n locul unuia capitalist, de multe ori prin metode revoluionare armate.Actul de la 23 August 1944 care a nsemnat una din marile tragedii ale istoriei romneti5. A marcat trecerea n Romnia spre un regim democratic,care din nefericire nu a devenit efectiv datorit, pe de-o parte, prezenei trupelor sovietice n ar, iar pe de alt parte, datorit mpririi sferelor de influen ntre marile puteri, Romnia fiind inclus n sfera de influen sovietic, deschizndu-se astfel calea unui nou regim de dictatur, cel totalitar comunist care avea s marcheze dramatic soarta rii noastre pentru o ndelungat perioad de timp. Regimul totalitar comunist s-a instaurat efectiv n Romnia ncepnd cu anul 1948 i a durat pn n decembrie 1989, avnd urmtoarele caracteristici: Regimul totalitar comunist s-a instaurat n Romnia n mod treptat, prin accederea la putere a comunitilor, care au recurs la o serie de acte succesive n scopul cuceririi depline a puterii politice. Dintre acestea menionm n mod deosebit instaurarea la 6 martie 1945 a guvernului dr. Petru Groza format n majoritate din comuniti. Instaurarea acestui guvern s-a fcut dup cum se tie, la presiunile Moscovei care, prin emisarul su Vinschi, sosit la Bucureti n mod special pentru acest scop a determinat pe regele Mihai s accepte nlocuirea guvernului Rdescu, cu guvernul dr. Petru Groza care va urmri ca principal scop comunizarea Romniei.6 Trebuie menionat ns i faptul c instaurarea acestui guvern a fost nsoit de retragerea administraiei sovietice din Ardealul de Nord,
4
5

Lucian Boia, Miturile comunismului romanesc, Editura Nemira, Bucureti, 1998 DENIS DELETANT, Teroarea comunist n Romnia. Gheorghiu Dej i statul poliienesc, 1948-1965. Editura Polirom, Bucureti, 2001, p. 40. 6 Ibidem, p. 58.

administraie care s-a instaurat samavolnic imediat dup eliberarea acestuia de ctre armata romn puterii aliate - Anglia i SUA, care au condiionat recunoaterea acestui guvern de includerea n componena sa a cte un reprezentant din cadrul partidelor Naional rnesc i Naional Liberal i organizarea de alegeri libere n scopul constituirii noilor organe ale puterii de stat, condiii acceptate n cele din urm, ceea ce a condus la recunoaterea guvernului dr. Petru Groza i de ctre cele dou puteri aliate. Un alt moment pe linia acaparrii depline a puterii politice de ctre comuniti l-a constituit alegerile din 19 noiembrie 1946 care, dup cum se cunoate, au fost falsificate n favoarea comunitilor. Noul parlament unicameral conform legii electorale din acea vreme era alctuit n proporie de peste 78% din comuniti i procomuniti, asigurndu-se astfel, o legitimitate noii puteri comuniste. Dei rezultatul alegerilor a fost vehement contestat de ctre opoziie cu probe concludente, solicitndu-se inclusiv Puterilor Aliate s nu le recunoasc, n cele din urm, prin mesajul tronului ctre parlamentul rezultat din alegeri frauduloase, acestea au fost validate. Guvernul format n urma acestor alegeri, prezidat tot de dr. Petru Groza (care dei nu era comunist, a fcut jocul acestora), cu o compoziie comunist mrit, a fost recunoscut de Puterile Aliate cum i de alte guverne ale lumii. Aceast situaie a ntrit poziiile comuniste n diferite structuri ale puterii i ca atare, procesul de comunizare a Romniei s-a accentuat. n cursul anului 1947 s-au nregistrat ultimele momente spre instaurarea deplin a unui stat totalitar comunist. Astfel, n vara anului 1947, P.N.. i P.N.L. au fost scoase n afara legii,7 liderii acestora condamnai la ani grei de nchisoare, ajungndu-se ca pe scena politic a rii s rmn partidul comunist i aliaii acestuia, pregtindu-se n felul acesta terenul pentru un regim totalitar bazat pe un partid unic. n noiembrie 1947 au fost nlturate din guvern gruprile care reprezentau vechile fore politice, dar care se aliaser cu comunitii, fiind vorba de Gheorghe Ttrscu, reprezentantul unei grupri liberale i de Alexandru Alexandrini, reprezentantul unei grupri naional-rniste. n urma acestor epurri, s-a ajuns la un guvern a crei componen era n totalitate comunist, forma de guvernmnt continund s fie ns una monarhic. Ca urmare a acestei situaii, comunitii au trecut la aciunea final de nlturare a ultimei piedici din calea instaurrii unui regim totalitar.8

DENIS DELETANT, Pompiliu Teodor, Mihai Brbulescu, Isoria Romniei, Editura Enciclopedic, Bucureti, 1998, p. 49. 8 VLADIMIR TISMNEANU, Stalinism pentru eternitate, Editura Polirom, Iai, 2005, p. 115.

Astfel, la 30 decembrie 1947, regele Mihai este obligat s abdice, proclamndu-se Republica Popular Romn ce marca succesul deplin al comunitilor pe calea instaurrii unui regim totalitar. n esen regimul totalitar comunist din Romnia a fost la fel ca n toate rile n care s-au instaurat astfel de regimuri, avnd ns anumite particulariti care l-au deosebit de acestea n sens pozitiv sau negativ. Astfel, toate regimurile comuniste din zona european au fost impuse de Uniunea Sovietic, cu acordul Puterilor occidentale i complicitatea unor fore interne, fiind implementate dup modelul sovietic. Aceste regimuri s-au instaurat i meninut prin for, recurgndu-se n acest scop la represiuni sngeroase n toate statele respective, la suprimarea drepturilor i libertilor fundamentale ale omului, impunndu-se un singur partid declarat ca for politic conductoare, realizndu-se n practic formula partid-stat. Att economia ct i politica acestor ri era subordonat Uniunii Sovietice, fiind n felul acesta afectate grav independena i suveranitatea acestora. 1.2.Etapele regimului comunist din Romnia Regimul comunist din Romnia, ntins pe un timp ndelungat de peste patru decenii, a cunoscut mai multe perioade cu anumite etape n cadrul acestora, comportnd o serie de particulariti. O prim perioad este cea dintre 1948-1965 din timpul guvernrii lui Gh. GheorghiuDej. Acesta, ales prim-secretar al partidului comunist n octombrie 1945, ulterior conductor al partidului unic pn la moartea sa n 1965, a fost, dup modelul politic reprezentat de Stalin, un conductor autoritar, intolerant cu orice form de opoziie. Regimul Dej a cunoscut trei etape principale ale luptei n interiorul partidului, trei ocazii pe care le-a folosit, dup modelul stalinist, pentru impunerea echipei sale fidele i pentru eliminarea (epurarea) adversarilor reali sau poteniali. Prima etap a epurarilor ntrepinse de Dej a nceput n 19459, prin lichidarea grabit a lui tefan Foris, fost conductor al partidului comunist n timpul rzboiului, i a culminat cu arestarea, n 1948, a liderului de partid Lucreiu Ptrcanu, un comunist cu o bun pregtire intelecual i foarte ambiios n care Dej vedea un adversar politic personal. Ptrcanu a fost nchis i supus la diverse presiuni fizice i psihice, pentru a recunoate colaborarea cu servicii secrete occidentale. Dup moartea lui Stalin (5 martie 1953), noul conductor al Uniunii Sovietice, Nikita Hruciov, a dat semnalul nnoirii echipelor conductoare din rile-satelit. Temndu-se c Hruciov va dori nlocuirea sa cu
9

DENIS DELETANT, Teroarea comunist n Romnia. Gheorghiu Dej i statul polienesc, 1948-1965, Editura Polirom, Bucureti, 2001, p. 75.

Lucreiu Ptrcanu, Dej a decis n 1954 lichidarea adversarului su, n urma unui proces10 regizat n culise. A doua etap a epurrii ntrepinse la vrful propriului partid i-a avut drept victime principale pe Ana Pauker i pe colaboratorii acesteia, Vasile Luca i Teohari Georgescu (gruparea moscovit, Dej i colaboratorii si fiind fraciunea intern). Cele dou fraciuni au colaborat atta vreme ct au avut de luptat mpotriva dumanilor comuni. n 1952, avnd consimmntul lui Stalin, gruparea lui Dej a pornit ofensiva deschis mpotriva gruprii Anei Pauker, acuznd-o de politic de stnga, mpaciuitorism, etc. Unul dintre avantajele lui Dej provenea i din faptul c atacul su la adresa Anei Pauker (care era evreic) coincidea cu nceputul unei campanii antisemite a lui Stalin la Moscova. Ultima etap a epurrii interne a avut loc n iunie 1957, an n care Dej a anihilat, din punct de vedere politic, ali doi lideri de partid susceptibili de a-i deveni adversari: Iosif Chiinevschi i Miron Constantinescu. Acum, ca i-n precedentele etape, conform ritualului politic practicat de toate regimurile comuniste, Dej a legat de numele adversarilor si nlturai toate abuzurile, eecurile i nerealizrile regimului; n locul celor epurai, i-a numit oameni fideli, din propria sa echip. Dup 1958, anul retragerii trupelor sovietice de pe teritoriul Romniei, trece la o schimabare sensibil a liniilor directoare ale politicii sale: este vorba de o oarecare ndepartare fa de modelul sovietic, mai ales n privina politicii externe. Pe planul politicii interne, aceast schimbare s-a manifestat printr-o relativ liberalizare a vieii culturale, a nvmntului, etc. Legturile culturale i tiinifice cu rile din Occident, rupte dup 1948, sunt reluate i ajung la un nivel modest, dar promitor. Dej reia i legatura cu Iugoslavia, al crei lider comunist, Iosip Broz Tito, fusese un adversar redutabil al lui Stalin. Totui, este de reinut faptul c, din punct de vedere politic, partidul unic i-a meninut netirbit controlul intern asupra societii i nu a cedat nici unul din prerogativele sale. A doua perioad a acestui regim este cea dintre 1965 - decembrie 1989, din timpul guvernrii lui Nicolae Ceauescu. Venirea noului lider la conducerea partidului unic a fost bine primit de societatea romneasc: Ceauescu era recunoscut ca unul dintre cei mai fideli discipoli ai lui Dej i era de asteptat continuarea procesului de liberalizare a regimului11; pe de alt parte, Ceauescu simboliza i o alt generaie ajuns la putere (n varst de 47, fostul general de Securitate, era cel mai tnr lider comunist). n iulie 1965, la Congresul al 9-lea al

10

DENIS DELETANT, Pompiliu Teodor, Mihai Brbulescu, Isoria Romniei, Editura Enciclopedic, Bucureti, 1998, p. 49. 11 Interviurile cu Apostol Maurer i Alexandru Brldeanu, Cum a venit la putere Nicolae Ceauescu, Magazin istoric, vol. XXIX, nr 7, iulie 1995, p. 3-7.

Partidul Comunist Romn (redenumit astfel, din Partidul Muncitoresc Romn) 12, Ceauescu pune bazele propriului su program de politic, foarte promitor n condiiile epocii: se distinge, mai ales, principiul conducerii colective, menit s mpiedice-potrivit versiunii oficiale-acumularea puterii n minile unei singure persoane. Cel puin pe moment, acest principiu avea i acoperire practic: n acel moment, Romnia avea, formal, o conducere colectiv: Nicolae Ceauecu (secretar-general al PCR), Chivu Stoica (presedintele Consiliului de Stat ), i Ion Gheorghe Maurer ( prim ministru ). n cadrul acestei perioade se pot distinge trei etape: prima din 1965-1971; a doua din 1971-1982, iar a treia din 1981 - decembrie 1989. n prima etap a acestei perioade (1965-1971), se continu procesul de cretere economic i, pe aceast baz, o ridicare a nivelului de trai a populaiei, o protecie social i o anumit liberalizare a vieii spirituale, pstrndu-se ns elementele fundamentale ale regimului totalitar comunist. Pe plan extern s-a continuat politica de independen fa de Uniunea Sovietic i de deschidere spre Occident, Romnia fiind iniiatoarea unor aciuni politice pe plan extern mult apreciate n epoc. Momentul culminant al acestei politici l-a constituit poziia Romniei fa de invadarea Cehoslovaciei de ctre trupele Tratatului de la Varovia n frunte cu cele ale Uniunii Sovietice (1968), la care Romnia nu numai c nu a participat, dar a condamnat vehement aceast invazie, populaia rii noastre fiind chemat s opun rezisten armat n cazul unei situaii similare cu cea din Cehoslovacia. Prestigiul liderului comunist a crescut att n ar ct i n strintate, aspect care, din pcate, va fi folosit apoi la promovarea unui cult denat al personalitii.13 A doua etap a regimului politic dictatorial din timpul guvernrii lui Ceauescu (1971-1982) Se caracterizeaz prin accentuarea coninutului totalitar al regimului politic, recurgndu-se la o supraveghere sever a populaiei de ctre organele partidului i statului, la o ideologizare i politizare excesiv a vieii sociale n toate domeniile sale de activitate, la o supercentralizare a economiei, la mprumuturi masive de capital de pe piaa occidental ce au fost destinate construirii unor obiective industriale gigant, mari consumatoare de materii prime, materiale i energie care, n perspectiv, au avut urmri negative, mai ales sub aspectul eficienei i rentabilitii economice.

12

DENIS DELETANT, Pompiliu Teodor, Mihai Brbulescu, Isoria Romniei, Editura Enciclopedic, Bucureti, 1998, p. 534. 13 DAN IONESCU, The Posthumans Cult of Ceauescu and Its High Priests report on Eastern Europe, 31 mai 1992, pp. 23-27.

n aceast etap a continuat, pe baza unei rate nalte de acumulare, procesul de cretere economic, implicit o cretere a construciilor de locuine pentru populaie i a unor obiective culturale i de nvmnt. S-a continuat protecia social din etapa anterioar. Spre sfritul acestei etape ns, i-au fcut apariia unele semne evidente privind o ncetinire a ritmului de dezvoltare economic i totodat, o penurie de bunuri alimentare, medicamente etc. Este n acelai timp etapa n care semnele de contestare a cuplului Ceauescu devin tot mai evidente, ndeosebi pe plan intern, dar n unele privine i pe plan extern. A treia i ultima etap a regimului totalitar comunist din timpul guvernrii lui Ceauescu, se refer la intervalul de timp dintre 1982 i decembrie 1989, cnd acest regim a fost nlturat prin revoluia romn. Drepturile i libertile omului sunt drastic ngrdite. Economia rii traverseaz o perioad de criz manifestat prin ncetarea creterii economice i, mai ales, a lipsei de eficien i rentabilitate. Starea grav din economie este accentuat i de msurile iniiate de Ceauescu de a achita mprumuturile externe ale statului romn, care au dus, pe de o parte la izolarea economic i politic a Romniei, privarea economiei de mijloace moderne de dezvoltare. Aspectul cel mai grav al acestor stri de lucruri l-a constituit scderea dramatic a nivelului de trai a populaiei, obligat la privaiuni de tot felul (alimentaie, cldur etc.). Tragic i paradoxal pentru populaia romneasc era faptul c, dei suferea de foame i de frig, era obligat, prin mecanismul propagandei de partid i de stat s adreseze permanente osanale cuplului Ceauescu.14 i sub aspectul politicii externe apar n aceast etap schimbri semnificative. Astfel, dac n etapele anterioare politica extern romneasc era orientat spre occident, Ceauescu ncercnd chiar s pun securitatea Romniei sub umbrel american, n anii '80, Ceauescu d semne de oscilare i nesiguran pe plan extern, ajungndu-se la o nrutire a relaiilor rii att cu Uniunea Sovietic ct i cu Occidentul. Paradoxul acestei situaii l constituie faptul c dei se manifesta nc o anumit independen fa de Uniunea Sovietic, sub aspect economic, Romnia depindea tot mai mult de aceasta datorit nevoilor de import de gaze naturale, petrol i alte materii prime i materiale, aceasta i datorit perturbrii ntre timp a relaiilor rii noastre cu Occidentul. Anii de sfrit ai acestei etape (1988-1989), dei nregistrau achitarea complet a datoriei externe de circa 14 miliarde de dolari, artau o Romnie cu o economie sarcofag,

14

DAN IONESCU, The Posthumanus Cult of Ceauescu and Its High Priests, Report on Eastern Europe, 31 mai 1992, p. 30-31.

supercentralizat i mult rmas n urm, cu o populaie care se confrunta cu privaiuni de tot felul i umilit de cultul absurd al personalitii, existnd o total izolare a rii pe plan extern. Toate acestea constituiau semne a unei profunde crize de sistem, conducnd la declanarea revoltei populaiei mpotriva regimului totalitar15, revolt care se va transforma ntr-o revoluie soldat cu nlturarea acestui regim i trecerea la un regim democratic i la o economie de pia liber. Stema Partidului Comunist Romn avnd ca elemente "secera i ciocanul", simboliznd "nfrirea" i "uniunea de nezdruncinat" dintre "rnimea muncitoare i proletariat." Se observ, de asemenea, cununa de spice uor eliptic i ascendent, precum i acronimul PCR . 1.3. Literatura scrisa in comunism Reevaluarea literaturii romane scrise in timpul regimului comunist este o obsesie rezistenta in spaiul cultural romanesc, poate si pentru ca, pina acum, foarte mari rsturnri de ierarhii n-au avut loc, in ciuda deselor si nverunatelor polemici. Unii cred ca despre aceasta perioada sunt indreptatiti sa scrie mai ales cei care au fost martorii si actorii acelei epoci ciudate din punct de vedere politic, ca numai aceia care au cunoscut in mod nemijlocit regimul, rigorile, cenzura si comportamentele scriitorilor de atunci pot scrie adevrata istorie a literaturii romane de pina in 1989. In acest sens se fac ncercri si promisiuni, unele ridicole, de redare exacta a peisajului literar de atunci. Si sunt privii cu mefienta outsider-ii: cei aflai in exil, strinii specializai in romanistica, tinerii care n-au apucat vremurile. Pe de alta parte, exista si atitudinea inversa, aceea conform creia se ateapt de la tineri, de la nou-veniii in sistem, privirea obiectiva, neatinsa de parti-pris-uri, asupra unei epoci pe care ei n-au cunoscut-o direct si fata de care se presupune ca pot ramine reci si nemiloi. Ambele atitudini sunt deopotriv exagerate si nici una dintre ele nu poate fi garantata din punct de vedere moral: nici cei care au participat direct la viata literara a perioadei comuniste nu sunt garanii unei atitudini obiective doar pentru ca au trit acea perioada, nici cei care vin dup sau din afara nu sunt in afara influentelor, simpatiilor, afinitilor fata de scriitorii pe care au prilejul sa ii observe manifestndu-se astzi activ intr-un sistem cultural

15

VLADIMIR TISMNEANU, Tremors in Romania, New York Times, 30 decembrie 1987.

postcomunist, nu lipsit de multe din reflexele celui totalitar. De altfel, nici nu ar fi de dorit sa continue ncrncenarea in aflarea adevrului.16 Ce este mai greu de suportat pentru cei care au trit nemijlocit trecutul comunist este un fel de cinism, de rceala in studierea acelei epoci, vzute astzi ca o perioada interesanta si ofertanta ca obiect de studiu. Acest tip de atitudine cistiga din ce in ce mai mult teren. Pentru ca, dincolo de frustrri, orgolii, nedreptati, literatura scrisa in comunism, in acest sistem infernal si nenorocit, care a distrus talente si a produs drame de nenchipuit, devine tot mai mult o provocare academica, un teritoriu interesant pentru exotismul si stranietatea lui. Nici nu e de mirare ca majoritatea tezelor de doctorat recente se ocupa exact de acest interval istoric. Orict ar prea de cinic, literatura romana scrisa in comunism este cea mai incitanta, dificila si complicata literatura scrisa vreodat in spaiul romanesc, tocmai prin amestecul incredibil de morala si estetica, de idei literare si ideologie politica, de compromis si rezistenta, de reuita si ratare. Dilema om-opera devine ridicola in cazul acestei perioade. Intr-o epoca in care intruziunea politicului in viata oamenilor mergea pina la controlul naterilor, ascultarea discuiilor din familie sau urmrirea celor mai nensemnate miscari, a discuta literatura independent de mediul in care a fost creata este o ntreprindere naiva. O ntreprindere pe care, de altfel, unii o practica si o recomanda, vorbind cu indiferenta despre compromisuri si turntori si cu evlavie despre valoarea perena a operelor. Atenie insa: de multe ori, nu naivitatea e cea care nate asemenea ridicole ipocrizii critice, ci dorina interesata de monumentalizare, de grandios si de camuflare a compromisului, de continuitate a unor ierarhii create artificial. In raportarea la aceasta literatura, se pot observa, cel puin pina acum, doua tendine, ambele extreme, dintre care una duce cunoaterea contextului pina la nlocuirea studiului literaturii cu studiul patologiei unei epoci, iar cealalt camufleaz total orice intruziune neestetica.

1.3.1.Atitudinea criticii fa de literatura din comunism Exista cel puin doua cazuri semnificative in cel mai nalt grad pentru aceste doua atitudini critice fata de literatura scrisa in comunism, doua tipuri de manifestri ilustrate prin cartile a doi critici, unii dintre cei mai importani: Eugen Negrici si Eugen Simion.
16

Eugen Negrici, Literatura romn sub comunism, Poezia I, Editura Fundaiei Pro, ediia a II-a, Bucureti, 2006

10

Cartea lui Eugen Negrici, Literatura romana sub comunism (primul ei volum, Proza, publicat in 2002) este importanta in primul rnd ca efort de sistematizare, fiind pina acum cea mai cuprinztoare si mai articulata analiza a fenomenului literar din fostul regim, fcuta din perspectiva cderii acestuia. Literatura aservita si literatura tolerata, conceptele de baza ale clasificrii operate de autor in cmpul prozei, nu vor putea fi ocolite in nici o analiza viitoare a perioadei. In afara calitii cu totul remarcabile de a deschide apetitul pentru studiul acestei perioade, cartea lui Eugen Negrici poate fi vzuta si ca un simbol al unui anumit fel de situare fata de fenomen: poziia demascatorului retrospectiv. Mai mult dect o reevaluare a acestei perioade literare, Literatura romana sub comunism explica resorturile politice si sociale care au fcut posibila o asemenea literatura si pune in discutarea ei mai mult abilitai de patologist decit de critic. De altfel, metafora favorita a acestui tip de abordare este aceea a maladivului, a patologicului, nu de puine ori cu referine in sfera medicala: Sub presiunea acestor cmpuri de forte adverse, nu putea sa se iveasc decit un peisaj bolnav, dar interesant din perspectiva unei estetici totalitare, care, daca se va fundamenta vreodat ca disciplina, se va ocupa de caracterul contorsionat al creaiilor acelor vremuri si de evoluia nefireasca a fenomenului artistic. Iar prezenta nentrerupta in viata literara a unei literaturi oficiale de uz propagandistic si servita de un numr important de condeieri s-a transformat intr-o povara constanta, cu efecte neateptate. Ea a devenit un virus agresiv mpotriva cruia literatura adevrata a fost nevoita sa fabrice mereu anticorpi, sa furnizeze replici si sa se apere in felul ei, bijbiind dup coridoarele libere. Peisaj bolnav, virui, anticorpi, cam aa arata instrumentele de evaluare a literaturii conform acestei viziuni care mizeaz mult pe dramatism si pe efect spectaculos. Demersul propus e foarte valoros din perspectiva nelegerii mecanismelor de manipulare si intimidare a scriitorilor, a cauzelor si a metodelor care au stat la baza producerii unei literaturi de tip artificial. Daca pentru deceniul marcat de proletcultism, de dup instaurarea regimului comunist, aceasta metoda este, probabil, cea mai potrivita (si analiza lui Eugen Negrici asupra prozei comunismului fundamentalist este tot ce s-a scris mai bun in domeniu), in cazul literaturii anilor 60 si a urmtorilor, acest scenariu al maladivului nu mai funcioneaz insa la fel de eficient. O construcie att de bine articulata incit seamn cu o poveste maniheista perfecta, in care se vorbete dur despre sodomizarea scriitorului, despre noua religie politica, despre miturile invidiei si miturile speranei, risca sa nlocuiasc de fapt cu totul analiza efectiva a produciilor literare ale epocii respective, risca sa-si transforme obiectul, proza scrisa in 11

deceniile comuniste, in pretextul unui eseu de mare ingeniozitate, dar care ramine cumva imponderabil fata de literatura, cu toata cutezana si duritatea celor spuse. Eugen Negrici vorbete insa ca nimeni altul despre compromis si ticloie, despre scriitori dincolo de cartile lor.17 Scrie, de pilda, despre lichelismul funciar si caracterul de executant frenetic si fara scrupule al oricrei misiuni ale lui Zaharia Stancu, despre frica si oportunismul lui Sadoveanu, despre promptitudinea jegoasa cu care Petru Dumitriu se adapta comandamentelor politice sau despre ticloia rareori egalata in ticloasa noastr literatura a anilor 50 din romanul oseaua Nordului de Eugen Barbu. In spatele unei aparente cruzimi medicale a analizei se afla, de fapt, pasiuni foarte puternice, la baza celor mai tiinifice clasificri sta o dorina necenzurata de a face dreptate, de a pedepsi si de a premia intr-un fel care nu era posibil in epoca. Eugen Negrici este, aadar, adeptul si ilustratorul unui tip de analiza a literaturii din perioada comunista pe care l-am putea defini ca ornamentat, ndelung chibzuit si construit cu migala in jurul unor complexe metaforic-etice. Clasificrile sunt atente si ingenioase si acoper o plaja foarte larga. In studiul lui, literatura se transforma intr-un insectar ordonat si grotesc in acelai timp. In nici un caz acest tip de analiza nu ar fi putut sa existe nainte de 1989, este o critica de ruptura cu un trecut detestat si autorul pare sa exploateze din plin, cu o frenezie debordanta si cu o fantezie citeodata morbida, posibilitatea de a se juca stilistic-demascator cu lucruri altdat capitale. Cu totul altfel se manifesta criticii care considera ca o data cu schimbarea din 1989 nu e nevoie si de o schimbare totala de percepie a literaturii, ca ce s-a spus nainte e bun spus, ca nu e nevoie de reevaluri, ba dimpotriv, ca reluarea celor spuse nainte arata ca literatura romana si-a putut crea in perioada comunismului o ierarhie valabila si astzi. Aici ar putea fi gsit un sens pentru multele reeditri pe care criticii importani le-au oferit publicului postdecembrist. Eugen Simion a autorizat cteva ediii ale cartii sale Scriitori romani de azi, singurele modificri fiind de compoziie, cu alte cuvinte, s-au operat schimbri de sumar dup caz, au fost introdui scriitori, iar alii au fost exclui. Daca ediia se ntmpla sa apar la Chiinu (Scriitori romani de azi, 1998), sunt introdui scriitori basarabeni: un capitol din ediia 1998 se numete Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi. Ceea ce propune criticul Eugen Simion nu este o lista canonica, ci un set de valori fluctuant, oportunist. Nu putem ti cu adevrat daca criticul Simion chiar l apreciaz pe poetul Vieru, pentru ca poetul Vieru apare doar in aceasta ediie basarabeana. Altfel,
17

Eugen Negrici , Iluziile literaturii romne, Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 2008

12

declaraiile lui Eugen Simion sunt cit se poate de semnificative pentru atitudinea de continuitate despre care vorbeam, de valabilitate nelimitata a verdictelor si a analizelor fcute nainte de 1989: Cum a supravieuit literatura romana in aceste circumstane? Iat ce vor sa sugereze studiile care urmeaz. Cu foarte puine excepii (articolele despre N. Steinhardt, Ion Sarbu si despre scriitorii basarabeni), ele au fost scrise nainte de 89. Le-am lsat aa cum leam scris atunci. N-am schimbat nimic esenial, pentru a dovedi scepticilor postdecembriti ca spiritul critic romanesc n-a abdicat de la principiile lui estetice si morale, chiar daca istoria din afara nu i-a fost mai deloc favorabila.18 Printre sceptici, probabil, l putem aeza pe Eugen Negrici. Si tot spre deosebire de ei, spre deosebire deci de atenia data contextului politic si mecanismelor de manipulare, cenzura si aservire, la Eugen Simion, chiar si in textele scrise dup 1989, domnete o pace de nceput de lume. Pe cit de vehemeni, cruzi si demascatori erau scepticii, pe att de seren este criticul Simion. In capitolul dedicat poetului Mihai Beniuc se vorbete despre numrul de volume publicate, despre originea taraneasca a poetului, despre faptul ca a fost un elev pasionat de biologie si a studiat pianjenii. Despre tot ce a nsemnat Beniuc in sistemul literar-politic al anilor 50: Mihai Beniuc este legat de toate evenimentele vieii literare de dup al doilea rzboi mondial, fiind mereu, cum singur spune, calare pe creasta valului, mpins cu putere din spate de vntul istoriei. Care val si care istorie, nu se mai tie, si criticul pare ca nici nu considera ca ar fi important sa se tie... E evident ca un asemenea text era fcut pentru urechile sensibile ideologic de dinainte de 89, dar ntrebarea care se pune este aceea daca reeditarea unui astfel de text, in mod evident marcat de precauia epocii si de jumtatea de adevr care putea fi spusa, mai poate fi fcuta fara nici un scrupul moral si livrata in mod deliberat ca un manifest al ideii ca spiritul critic romanesc n-a abdicat de la principiile lui estetice si morale... La Adrian Paunescu este vorba despre poezia politica, dar titlul e inselator. Nici vorba despre vreo explicare a posturii asumate de Paunescu in epoca, se face doar o analiza de text a poeziilor despre care toata lumea tie cum au fost scrise. Este aici o dovada a felului in care estetismul pur atinge limitele ridicolului atunci cnd e vorba despre o perioada att de tulbure: In poezia politica propriu-zisa, Adrian Paunescu folosete fata de eveniment doua atitudini: fie dilatarea, ridicarea lui la valoarea unui simbol general prin acumulare de

18

Eugen Negrici, Literatura romn sub comunism, Proza, Editura Fundaiei Pro, ediia a II-a, Bucureti, 2006

13

propoziii oraculare, fie, in sens contrar, tendina de a nveli rana deschisa a faptului intr-o plasa de imagini aluzive. Cam aa ar arata Adrian Paunescu intr-o istorie literara indiferenta cu totul la realitatea politica si sociala in care s-au micat scriitorii respectivi. Singura problema este ca s-ar putea, la un moment dat, sa nu ne mai putem explica anumite dilatri prea exagerate sau unele nveliri cu totul inedite. Tipul de analiza indiferenta pe care l propune cu obstinaie de mai bine de zece ani Eugen Simion nu face decit sa opacizeze si mai mult o istorie si aa greu de inteles de ctre cei care n-au trit-o. Muli tineri din jurul lui Eugen Simion se grbesc sa adere la acest tip de imoralitate a camuflajului. E o atitudine de neneles, deopotriv psihologic si cultural. In gestul nvelirii in estetism a unui sistem care numai estetic n-a fost se afla, de fapt, adevrata continuare a unui tip de critica literara care se obinuise sa convieuiasc foarte bine cu un regim totalitar. 1.3.2. Romanele din comunism Dintre zonele de interes pe care aceasta literatura scrisa in comunism le ofer cercettorului de azi, una dintre cele mai fierbini pare sa fie aceea a romanului. Dei copleitor prin cantitate si numr de autori, romanul de dinainte de 1989 ncapsuleaz cel mai bine portretul esenializat al unei epoci literare. Cel mai interesant studiu al acestor romane ar putea fi acela al cazurilor semnificative. Printre ele, de pilda, cazurile cu totul curioase ale scriitorilor care coboar simbolic din perioada interbelica. Transformarea oimilor lui Mihail Sadoveanu in Nicoara Potcoava in 1952 poate fi mult mai expresiva decit lectura zecilor de producii mediocre de la nceputul anilor 50. Nu mai puin semnificativ este cazul lui Camil Petrescu si al romanului sau monumental Un om intre oameni, din 1952-1953, o carte care necesita o analiza amnunita, chiar si numai pentru ca ne-am obinuit sa-l studiem pe Camil Petrescu intr-un anumit fel, canonizat ca marele interbelic. Ce se ntmpla cu acest mare interbelic in perioada postbelica poate fi vzut ca un mise-en-abime al situaiei trecerii literaturii noastre intr-o alta etapa. In afara studierii unor cazuri semnificative, romanele acestei perioade compun un set de valori, atitudini, repere morale si sociale. Ele pot fi citite nu doar ca obiecte estetice (sau inestetice) ale unui sistem artistic, dar si ca rezervoare ale unor mentalitati. Cum apar dragostea, relaiile sociale, taranul sau intelectualul, partidul si intimitatea, eroul sau condamnatul in romanele anilor 50, 60 si 70 poate fi mai interesant decit o batalie nesfirsita 14

pentru un loc mai in fata intr-o ierarhie estetica. Cum apar si cum erau de fapt. O corelare a adevrurilor romaneti cu, de pilda, oglinda acelei lumi, aa cum se vede ea in dosarele de Securitate, ar fi poate un exerciiu revelator tocmai pentru cercettorul care n-a trit nemijlocit acea parte de istorie. Lumea specifica a romanelor anilor 50, 60 si 70 conine nuclee de anomalie, de curiozitate si de specific irepetabile in istoria unei literaturi.19 O ntreaga galerie de figuri de ceara, de copii si adolesceni, de muncitori si intelectuali, de aristocrai si activiti de partid, de femei seductoare sau hulite miuna in aceste romane. De asemenea, un ntreg complex de valori: iubirea recunoscuta si acceptata sau iubirea subversiva si condamnata, cariera si carieristul, cultura, trecutul si istoria, morala, pudoarea, conveniile si prejudecatule se pot desprinde din acest material literar. Mai interesanta, aadar, pare sa fie nu o alta ierarhie a perioadei, ci o altfel de lectura a acestor romane. Nu o alta lista si nici o interpretare originala, psihanalitica sau revanarda, moralizatoare sau sarcastica, ci o alta atitudine fata de un coninut literar, vzut ca un rezervor de mentalitati si valori ale unei epoci complexe si complicate. Iar daca de aici va rezulta si o alta ierarhie, poate ca nu va fi un lucru tocmai ru. Cteva consideraii ale poeziei sub comunism La 18 ani de la cderea regimului comunist, suntem in msura sa constatam ca ultimele lui doua decenii au reprezentat, in chip paradoxal, o perioada fecunda a istoriei poeziei romaneti, poate cea mai bogata in iniiative stilistice si, in orice caz, realmente interesanta pentru oricine dorete sa analizeze raporturile complexe ale "eului" creator cu lumea si cu ideologia care pervertete imaginea. In acest rstimp bizar, poezia a fost protejata de statutul ei recunoscut intr-un sfrit (adic abia la nceputul deceniului 7) drept unul special. Cercul restrns al cititorilor de poezie, fragilitatea si lipsa de consistenta pe care le sugera organelor puterii prezenta acesteia in spaiul editorial, ambiguitatea la care aspira de la o vreme limbajul ei o fceau sa fie neglijabila ideologic, dei utila ca argument bilanier propagandistic de uz extern. Ingerinele factorilor politici n-au ncetat sa se fac simite si dup 1964, iar dup 1971 au fost chiar amplificate, dar nu mai fiinau inhibiia, spaima teribila din anii 50 si legile terorii roii. Era vorba in fond de o presiune constanta, dar flasca, un fel de ameninare surda, organica, nesecondata de masuri punitive. Ceea ce a favorizat o atmosfera proprie exerciiului poetic si modificri interesante in atitudinea "eului" creator care a reacionat in felul lui
19

Lucian Boia, Miturile comunismului romanesc, Editura Nemira, Bucureti, 1998

15

specific in aerul bolnav reglat de climatizoarele de sera ale partidului. Ceea ce nu ucide, consolideaz si vecintatea primejdiei a druit poeziei-floare a rului o tragica fertilitate. Vecintatea sau mai precis amintirea obsesiva, terorizata a primejdiei mortale din vremea fundamentalismului comunist. Cci tot ce s-a ntmplat in aria literaturii, dup 1964, a fost consecina unei reacii compensative manifestate in durata si in cteva noduri. La nceput s-a umplut in mare graba pustiul lsat in urma de poezia agitatorica si de hibrizii lirice produi in preajma anului 1960. S-au reconstituit liniile de fora ale poeziei interbelice si ale celei moderne occidentale asimilate cnd mai bine si cnd mai ru si s-au reaezat temeiurile liricii, ale liricii propriu zise, ignorate sau evitate metodic nainte. Curnd, adic dup ce si-a redescoperit venirea, si-a redobndit funciile fireti, statutul liric si cititorii, poezia si-a ntins cu adevrat aripile cucerind teritorii necunoscute, modernizndu-si proteic formulele, prelund sau transfigurnd "existentul" nu numai din perspectiva unor valori spirituale supreme, ci si a strii noastre de spirit marcate de absenta luminii si a speranei. Ca aspect general, in afara bogatiei remarcabile a modalitilor s-a putut constata o dezvoltare spectaculoasa a limbajului poetic, mai cu seama a celui ce descoper prin "metonimie si ambiguitate" corespondentele unor stri de dezgust si disperare. Nu a fost singura cale prin care poeii au izbutit sa se "exprime" intr-o vreme tulbure si fara orizont, in care dezndejdea cuprinsese toate celulele vieii. Ca si in cazul prozei, au aprut, sporind diversitatea, manifestri atipice, specii rare ce in de patologia stilistica totalitara. Se remarca intai de toate fenomenul generator de mutani al deghizrii inteniilor prin metamorfoza genurilor si migrarea funciilor. Cum se tie, romanul a preluat unele funcii ale jurnalismului politic (incapabil de onestitate), ale istoriografiei (obligate sa se limiteze la adevrul partinic), ale sociologiei (neagreate ca tiina de ctre partidul demiurg). Tot astfel, prin achiziia unor structuri epice, poezia a nceput de la un moment dat sasi asume funciile dezvluitoare ale prozei realismului cotidian, iar prin revenirea la discursivitate si la retorica alegoriei funciile pamfletului politic. Vechi procedee au fost reciclate spre a deveni utile noilor sarcini ale poeziei, vesmintele uzate ale acestuia au fost date la ntors spre a servi efortului de a transmite un adevr greu de rostit. Creterea dezgustului pentru construcie si pentru efecte artistice in favoarea redescoperirii naturaleei intelese ca un rspuns la tendina oficiala de poleire a realitii a pregtit nceputul procesului de decdere a metaforei. In peisajul complex pe care ni-l pune sub ochi creaia poetica a deceniilor de regim ceauist, nu sunt greu de remarcat, in schimb, extraordinarele progrese ale 16

cunoaterii resurselor aluziei, metonimiei si hiperbolei (exersate ca nicieri altundeva). Toate aceste intamplari neobisnuite din universul scriiturii, rafinamentul si diversitatea excepionala a produciei poetice din ultimul deceniu de comunism n-ar fi fost de inteles fara momentul fast in care in fanurile nalte s-a admis ca poezia e ceva mai mult dect un simplu instrument propangadistic. Si, poate , n-ar fi existat deloc fara vitalitatea pe care a druit-o fenomenului poetic chiar sentimentul ca a scpat din infernul realismului socialist, fara "avntul" pe care l-a dat poeilor crivatul siberian care le bntuia amintirile.

17

CAPITOLUL 2. CULTURA ROMANA DUPA INSTAURAREA COMUNISMULUI

Instalarea regimului comunist n Romnia a nsemnat intervenia i controlul politicului asupra tuturor compartimentelor vieii. Partidul Comunist, ca for conductoare n Stat", ca putere absolut, a dezvoltat o aciune susinut de legitimare a intereselor sale, recurgnd la diferite tipuri de constrngeri. Cultura i literatura au jucat un rol important n arsenalul de dominaie, fiind politizate i subordonate puterii. Cercetrile ntreprinse asupra regimurilor dictatoriale au dovedit c cetenii rspund cu forme diferite de rezisten unei politici intervenioniste, ceea ce le poate da iluzia c i pstreaz i protejeaz anumite drepturi, dar, n acelai timp, poate genera duplicitate i complicitate. Atitudinea puterii fa de scriitori, de creatori, n general, a fost una de continuu control, n acest scop fiind organizate servicii sau subservicii speciale i specializate: de cenzur i de securitate. La acestea se aduga ndrumarea" literaturii de ctre partid i activitii I si culturali. Literatura i presa, discursul scris tiprit erau supuse unei lecturi de verificare a coninutului, dup alte criterii dect cele estetice sau jurnalistice. In cele patru decenii de comunism, raporturile literaturii cu politicul, respectiv cu puterea, au trecut prin mai multe etape, dinamismul lor fiind n strns legtur cu poziionarea pe plan naional i internaional a regimului. In perioada comunismului, n literatura romn s-a manifestat constant, dar n forme i cu intensiti diferite, un fenomen de subordonare a literarului fa de comenzile politicului, de aservire fa de ideologia i programul Partidului Comunist, corelat cu o atitudine uman, de slujire i de aplicare a politicii comuniste n domeniul literaturii, adeseori n schimbul unor beneficii de diferite tipuri. De aceea se poate vorbi despre o literatur aservit ideologiei comuniste, chiar dac termenul de literatur" n acest caz este golit de nelesul su de baz. Acest tip de literatur, n afara literarului propriu-zis, s-a caracterizat prin: ndrumarea" literaturii de ctre Partid i cadrele sale; utilizarea unor genuri i specii literare pentru slujirea ideologiei comuniste;

18

impunerea unor scriitori i critici literari, fideli regimului, i criticarea, sancionarea i eliminarea celor care se abteau de la linia" trasat de Partid. n Romnia, peisajul literar din timpul comunismului poate fi prezentat n cteva etape, n funcie de dinamica regimului politic, determinat, la rndul ei, de modelul i controlul sovietic. Aceste etape au fost descrise de critici i cercettori contemporani n diferite moduri, fiind convenite cel puin patru repere: I. Etapa stalinist (1948-1964); II. Etapa relativei liberalizri (1964-1971); III. Etapa comunismului naionalist (1971-1989). IV. Etapa nationalismului communist (1971-1989) Specificul primei etape este determinat de regimul politic de tip fundamentalist i de sovietizarea impuse de Stalin n Romnia i n celelalte ri din lagrul socialist.20 Literatura are, n acest timp, o singur dimensiune: de propagand i de agitaie", fiind nvestit cu misiunea istoric de a exprima, de a transmite i de a impune ideologia de partid. ncadrat ntr-o concepie unic despre art, dictat i hotrt la Moscova, aceast literatur trebuia s creeze suportul mental i afectiv necesar nregimentrii populaiei n slujba idealului comunist.21 Pentru a denumi acest tip de literatur au fost preluate dou formule din Uniunea Sovietic: proletcultism i realism socialist. Proletcultismul este un termen aplicat literaturii romne ideologizate din perioada stalinist, n comentariile i analizele ulterioare acestui interval de timp. La origine, termenul se refer la organizaia Proletcult (cultura proletar"), organizaie muncitoreasc culturaleducativ cu caracter de mas", nfiinat n Rusia n 1917, cu puin timp nainte de Revoluia din Octombrie. Proletcult i declar autonomia fa de ideologia leninist, n numele unei arte noi", fr tradiie, fr motenire, fr continuitate, avnd caracter mai mult avangardist. Cu un numr din ce n ce mai mare de filiale, organizaia devine incomod i Lenin manevreaz subordonarea ei fa de partid. Proletcultul este lichidat n 1932. Realismul socialist desemneaz concepia despre art de tip doctrinar, oficial, transformat n directive, impus n 1932 de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, odat cu lichidarea Proletcultului. Realismul socialist impune alt relaie cu trecutul: preluarea critic i creatoare a celor mai valoroase cuceriri", n folosul societii i al culturii socialiste, i
20 21

FRUNZ VICTOR, Istoria Stalinismului n Romnia, Editura humanitas, 1991 DELETANT, DENIS, Teroarea comunist n Romnia. Gheorghiu Dej i statul poliienesc, 1948-1965. Editura Polirom, Bucureti, 2001

19

eliminarea elementelor retrograde ale vechii societi, cea burghez, pe baza unui spirit critic ascuit. Odat cu nfiinarea Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietic, n 1934, n statutul acestei organizaii, articolul 1, se decide c realismul socialist este metoda fundamental de creaie pentru literatura i critica literar sovietic. Aceast metod impune artistului o reprezentare istoric adevrat a realitii concrete n dezvoltarea ei revoluionar", precum i datoria educrii i transformrii ideologice a muncitorilor n spiritul socialismului. Stalin l definete pe scriitor ca inginer al sufletelor". Realismul socialist este arma ideologic a muncitorilor i nseamn arta n slujba revoluiei. Coninutul acestei arte se prezint sub dou faete: pe de c parte, este o critic a trecutului, adic a tarelor motenite de k societatea burghez, pe de alt parte, este o susinere a noului care se nate din dezvoltarea socialist. Promotorii ei susin c, spre deosebire de arta burghez, care copiaz realitatea, realismul socialist d artei valoare de sintez i capacitate de proiecie n viitor. Etapa stalinist nseamn pentru literatura romn aplicare: teoriei celor dou culturi, lansate de Lenin: n societatea mprit i clase antagonice, exist o cultur naintat, legat de viaa i d lupta poporului, i una retrograd, decadent, emanat de clasei dominante n descompunere. Aceast ideologizare a determine aciuni de evaluare" a motenirii literare: blamarea unui mare numr de scriitori a cror oper a fost interzis, fiind trecut n aa-zisele fonduri secrete ale bibliotecilor reeditarea selectiv; deformarea sensului operei prin interpretare dogmatic. Astfel, n 1946 apare catalogul Publicaii scoase din circulaie cu 1863 de titluri dintre care 762 n limba romn, iar n 1948, ui catalog de 10000 de titluri, de 522 de pagini, cu un supliment de 11 de pagini, la care se adaug toate manualele colare de dinainte de 1947. Ali autori au fost scoi din circulaie prin interdicia tacit de a nu mai fi publicai (Maiorescu, Clinescu). S-au ntreprins aciuni de epurare a bibliotecilor particulare cu arderea sau confiscarea crilor, aa cum s-a ntmplat cu biblioteca lui E. Lovinescu. Scena literar a timpului este copleit de subliteratur, un rol important n asigurarea alinierii ideologice avndu-1 critica literar, care devine un fel de jandarm al Partidului. Dar excepiile nu lipsesc, n acesta perioad aprnd cteva romane importante pentru literatura romn: Bietul Ioanide de G Clinescu (n 1953), Moromeii, volumul I, de Marin Preda (n 1955) Cronic de familie de Petru Dumitriu (n 1956), Groapa de Eugen Barbu (n 1957).

20

Poezia, creia i se trasase misiunea de a nsuflei, prin mesajul ei, crezul nalt al partidului, era una de tip agitatoric, cu un mesaj accesibil, care s poat ajunge la oamenii muncii", fr a fac concesii artei imperialiste, formale i cosmopolite, sau artei decadente, burghezo-moiereti, evazioniste i intimiste. Temele era prosovietice sau antiimperialiste, legate de viaa nou de la orae i sate", de omul nou" i izbnzile sale, de partid i binefaceri sale. Prezentul luminos, n contrast cu trecutul ntunecat, comunist - erou civilizator, victoriile de pe marile antiere, colectivizri agriculturii reprezint realiti mree, demne de inspiraia poeic. Formula consacrat este cea a poemelor narative, scrise ntr-o liml pe neles", n care adeseori erau imitate structuri poetice cunoscute de tipul baladei populare, al versului eminescian, cobucian etc. Proza era destinat misiunii de a reflecta marile transformi din industrie i agricultur, munca fremttoare de pe antiere" rolul partidului, lupta cu trecutul retrograd, cu clasele exploatatoare lupta de clas", frumuseea i mreia eroului comunist, fie muncitor sau ran. Formula unei antiteze stridente, tiparul nfruntrii binelui cu rul, schem familiar din literatura popular, linierea pe dou coloane a personajelor n funcie de apartenena de las reprezentau repere obligatorii pentru cei care voiau s i vad opera tiprit. Erau respinse i condamnate de critica vremii atitudinile ambigue, ovitoare, viaa intim a personajelor, scenele considerate atipice", n condiiile n care tiparele realitii erau iute i transmise de sus". Speciile n proz ale vremii indic o predilecie pentru pamflet i reportaj. Fenomenul unei literaturi aservite ideologiei i politicii comuniste nu a ncetat dup depirea stalinismului n Romnia.22 Etapa relativei liberalizri se caracterizeaz n primul rnd in diminuarea controlului ideologic asupra teritoriului liric, care este confiscat i folosit ca instrument de propagand n perioada stalinist. Temele impuse - partidul glorios, cuceririle socialismului, eroul conductor - nu mai sunt unice i obligatorii. n proz ns un numr nsemnat de scrieri contribuie la susinerea politicii de partid, abordnd dou teme de predilecie: lupta dintre nou i vechi (cu o schem epic simpl: inginerul tnr i capabil, angajat ntr-o ntreprindere de stat intr n conflict cu vechea gard i cu profitorii regimului comunist) i istoria naional, prin luarea cultului eroilor. n etapa comunismului naionalist cele dou arii tematice ale prozei sunt continuate cu intenia transparent de a justifica politica ceauist i noul tip de revoluionar, de a legitima regimul politic comunist. Proza cu activiti" (Eugen Negrici), prin care acest personaj apare fie ca victim, fie ca fiin profund, capabil s analizeze trecutul
22

MONTIAS JOHN, Economic Development in Communist Romania, The MIT Press 1999

21

obiectiv", i proza de inspiraie istoric (Vlad epe, Mihai Viteazul sau strmoii daci) asigur politizarea literarului. Fenomenul descris mai sus i proporiile lui au fost considerabile, dar, n acelai timp, nu trebuie confundat cu literatura romn din aceast perioad, din perioada postbelic, cum nu trebuie exclus i influena lui asupra acestei literaturi. Proza, poezia, dramaturgia au continuat ns, n acest interval politic, s nregistreze contribuii valoroase, care au asigurat continuitatea literaturii romne. Unii comentatori au fcut distincie ntre literatura aservit regimului (care este obiectul prezentului studiu de caz) i literatura tolerat de regim (literatura propriu-zis, care se supune normei etice), pentru a puncta raporturile scrierilor din aceast perioad ! politicul. Dar atribuirea denumirii de literatur" scrierilor de circumstan, comandate, controlate sau impuse de Partid", trebuie studiat cu precauii i studiat ca fenomen al istoriei sociale i culturale. 2.1. Suprimarea elitelor culturale Este o perioada de dislocare treptata a culturii romane, sub aspect institutional si ideologic, si de inlocuire a ei cu lucrari, manuale, idei, teme si structuri transplantate de la Moscova, cu modele sovietice. In 1947 apare o lucrare de istorie a lui Mihai Roler, in care formarea poporului roman si alte momente istorice semnificative sunt deformate grosolan in spiritul istoriografiei sovietice. Dupa 1946 incep atacurile agresive impotriva scriitorilor care reprezentau reperele de varf ale literaturii romane: Arghezi, Blaga, Calinescu, Voiculescu; un moment semnificativ pentru noua orientare este articolul lui Sorin Toma, publicat in Scanteia, indreptat impotriva lui Arghezi, cu titlul Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei, din 1948. Elita intelectuala si politica romaneasca, pentru a nu putea opune rezistenta, a fost efectiv decapitata; scriitori, artisti, preoti, savanti, intelectuali care nu au aderat la regim sau care erau banuiti ca potentiali adversari ai regimului au fost inchisi sub diverse pretexte, tinuti ani de zile in inchisori sau trimisi sa lucreze la Canalul Dunarea-Marea Neagra, unii fara sa fie judecati, atii condamnati la ani grei (15-20 de ani) de inchisoare. Lucretiu Patrascanu, lider comunist, a fost si el arestat in 1948, sub acuzatia de complot si ca a renuntat la politica luptei de clasa, datorita afirmatiei facute de acesta: in primul rand sunt roman, apoi comunist, cu prilejul unui discurs tinut la Cluj. A fost ucis in inchisoare in 1954. Alaturi de fruntasii partidelor traditionale si demnitarii politici din perioada anterioara care au pierit in inchisori (Iuliu Maniu, C-tin C.I Bratianu, Ion Mihalache, s. a.), o serie de intelectuali de prima valoare au avut aceeasi tragica soarta (mentionam doar filosoful Mircea 22

Vulcanescu, economistul Mihail Manoilescu, istoricul Gh. Bratianu). Unii dintre intelectualii care au fost inchisi au reusit sa supravietuiasca acestei dramatice experiente (in 1964 au fost eliberati detinutii politici). Dintre acestia mentionam pe: Nichifor Crainic, Petre Tutea, Vasile Bancila, Vasile Voiculescu, Ernest Bernea, Radu Gyr, C-tin Noica, Edgar Papu, Anton Dumitriu, Ion Petrovici, Vladimir Streinu). Alti scriitori si ganditori au fost marginalizati, scosi din universitati, urmariti de securitate, avand domiciliul fortat, cu interdictia de a publica. In astfel de conditii de marginalizare s-au aflat Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Liviu Rusu, Mircea Florian, C.R. Motru si G. Calinescu (scos de la universitate in 1949, desi a condus Institutul de istorie si teorie literara si a fost prezent in publicistica). Intuind represiunea ce avea sa urmeze, multi scriitori si intelectuali s-au stabilit in Occident dupa al doilea razboi mondial. Ei au continuat sa scrie si sa creeze, in romaneste sau in alte limbi, afirmandu-se in exil ca exponenti ai spiritului romanec. Alaturi de figurile proeminente ale lui Mircea Eliade, Emil Cioran si Eugen Ionescu, trebuie amintiti Aron Cotrus, Stefan Baciu, Vintila Horia (care obtine Premiul Goncourt in 1960 pentru romanul Dumnezeu s-a nascut in exil), Horia Stamatu, Alexandru Busuioceanu, George Uscatescu, Al. Cioranescu. 23 O persecutie la fel de puternica a fost instrumentata de regimul comunist, mai ales in primul deceniu de la instaurare, si impotriva bisericilor si institutiilor religioase (preoti si inaltii prelati ortodocsi au fost intemnitati, au fost interzise scolile organizate de biserici, activitatile de caritate, toate activitatile care depaseau lacasurile de cult). Tot sub presiunea Moscovei, in 1948 a fost desfiintata Biserica greco-catolica, iar conducatorii ei au fost intemnitati, printre care Iuliu Hossu si Alexandru Todea. Propaganda ateist-stiintifica avea sarcina de a emancipa oamenii de credinta religioasa. In consecinta, la inceputul anilor 50, regimul comunist reusise prin teroare suprimarea opozitiei (cu exceptia rezistentei armate a unor grupuri retrase in munti), intelectualii de referinta erau intemnitati sau marginalizati, invatamantul, editurile, publicatiile, radioul (mai tarziu si televiziunea) erau controlat riguros, iar intreaga cultura era subordonata ideologic directivelor comuniste.

23

ARENDT HANNAH, Originile totalitarismului, Trad. rom, Ion Dur i Mircea Ivnescu, Editura Humanitas, 1944

23

2.2.Perioade, teme si atitudini In linii mari, sub raport cultural, putem deosebi trei perioade relativ distincte ale regimului comunist: dogmatismul stalinist din anii 50, epoca de relativa liberalizare intre 1964-1971 si epoca de restalinizare pana in 1989. 2.2.1.Periada proletcultismului si a dogmatismului stalinist Este perioada care acopera, cu unele nuante putin semnificative, intervalul 1948-1964. Este intervalul in care s-a consumat, dupa epoca fanariota, cea mai teribila tragedie nationala, este perioada unui holocaust al culturii nationale, in care elita culturala anterioara a fost decapitata fizic sau marginalizata, perioada in care Romania a trait sub agresiunea unui model cultural de ocupatie, vizand distrugerea memoriei istorice si rusificarea institutiilor, a invatamantului si a culturii in ansamblul ei. Spatiul gandirii sociale si filosofice a fost acaparat complet de ideologia marxista, in varianta ei stalinista, iar gandirea romaneasca moderna, in expresiile ei de virf, a fost considerata, fara exceptie, idealista, conservatoare si reactionara. In creatia artistica s-a impus canonul realismului socialist, prin care se intelegea redarea cat mai directa si netransfigurata a realitatii, potrivit viziunii partidului, intr-un limbaj pe intelesul maselor, o arta aservita total propagadei. Este perioada numita si proletcultista, avand in vedere teza lui Lenin dupa care, odata cu instaurarea regimului comunist, noua cultura proletara ar trebui sa elimine cultura burgheza, reactionara, pentru a asigura omogenitatea spirituala a noii societati. Sub aceasta deviza, marii scriitori romani au fost eliminati din programele de invatamant, cei mai semnificativi ganditori romani au fost calificati reactionari; unele discipline stiintifice, precum cibernetica, sociologia si geopolitica, au fost considerate stiinte burgheze, intrucat s-au dezvoltat in afara marxismului. Filosofia occidentala moderna, cu toate curentele si scolile ei de gandire, era decretata filosofie burgheza, incapabila sa acceada la cunoasterea adevarului, datorita faptului ca aceasta filosofie era limitata de interesele de clasa pe care le exprima, astfel ca adevarul ramanea monopolul gandirii marxiste. Istoria nationala a fost desfigurata prin interpretari marxiste aberante. In acest climat sufocant, de ideologizare abuziva, au fost eliminate marile valori si repere ale constiintei nationale din circuitul public, pe motiv ca ar fi creatii "burgheze", retrograde. Au fost inlocuite cu o ideologie schematica si cu o cultura de ocupatie, o cultura de substitutie, internationalista, proletara, in fapt cu elemente ale culturii ruse, de mana a

24

doua. Apar insa si traduceri din marii clasici ai literaturii ruse (Gogol, Turgheniev, Tolstoi, Cehov, mai tarziu si Dostoievski). Scriitorii romani moderni24 nu sunt publicati insa decat fragmentar, dupa o severa triere si cu amputari ale unor capitole, paragrafe sau versuri. Eminescu era redus la poezia de protest social, Imparat si proletar, Cosbuc la Noi vrem pamant; interpretarea operelor se facea exclusiv prin prisma ideologiei luptei de clasa. Lucrarile care ilustreaza asa-zisul realism socialist sunt penibile sub raport artistic, prin schematism si didacticism, prin ideologizarea abuziva a oricarei teme, prin caracterul rudimentar al limbajului; multi autori fara nici o vocatie artistica, la care se adauga si unii cu inzestrari notabile, precum si scriitori cu o opera remarcabila inainte de instaurarea regimului comunist, au practicat in epoca o literatura scrisa in acest cod ideologizant; lucrarile de acest fel nu pot fi incluse decat la capitolul propaganda stalinista si comunista. Au excelat in aceasta nefericita directie Dan Desliu, Nina Cassian, I. Ludo, Veronica Porumbacu, Victor Tulbure, Maria Banus, Eugen Jebeleanu, Mihai Beniuc, s.a. In sectorul noii teorii literare, al criticii culturale, ideologice si de directie (domeniu foarte important pentru ca avea menirea de a traduce indicatiile partidului in norme de creatie, de a indruma creatia si de a stabili criteriile de apreciere), numele de referinta erau atunci pe langa ideologii partidului, Iosif Chisinevski si Leonte Rautu - Mihai Novicov, Ion Vitner, Nestor Ignat, Silviu Brucan, N. Doreanu, Vicu Mandra, Paul Cornea, Pavel Apostol, C.I.Gulian, Z. Ornea, Ov.S. Crohmalniceanu, Ileana Vrancea, Paul Georgescu, Savin Bratu. Evident, dupa ce valul sovietizarii si al dogmatismului stalinist a trecut, multi scriitori si ideologi mentionati mai sus s-au convertit25 estetic si politic, devenind, dupa 1965, critici ferventi ai dogmatismului pe care l-au sustinut inainte. Unii au ajuns chiar opozanti si dizidenti in regimul ceausist (Dan Desliu, Silviu Brucan). Perioada "proletcultismului" si a stalinismului ofera marturii dramatice - si caricaturale totodata - ale deculturalizarii mediului social si ale impunerii acestui tip de "cultura oficiala", total subordonata criteriilor ideologice si politice. Fata de acest tip de inregimentare ideologica, mediile intelectuale autohtone au adoptat diverse strategii de opozitie, de adaptare sau de disimulare, refugiindu-se in zone neutre sub raport ideologic sau mai putin atinse de "comandamentele" partidului unic. In consecinta, prin tot ceea ce s-a intamplat in decursul obsedantului deceniu, a fost intrerupt firul continuitatii istorice in plan cultural, printr-o actiune politica violenta. In cultura este important sa cladesti temeinic prin continuitate. Romania a trait o epoca de demolare
24

Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu: Dicionarul scriitorilor romni. Editura Fundaiei Culturale Romne, Bucureti, 1995 25 Eugen Simion (coordonator): Dicionarul General al Literaturii Romne. Edit. Univers Enciclopedic, Bucureti, 2005

25

efectiva a culturii nationale, sub deviza internationalismului proletar. Pornirea demolatoare a epocii este ilustrata si de intentia unor culturnici, activisti zelosi ai partidului comunist, de a demola fizic Coloana fara sfarsit, ridicata de Brancusi la Targu Jiu. Este epoca in care marii autori erau pusi la index, interzisi pentru lectura, astfel ca unii studenti de la faculatea de filosofie au fost inchisi pentru ca l-au citit pe Kant. 2.2.2..Perioada de deschidere culturala si de liberalizare politica Este perioada de relativa liberalizare, care a avut efecte benefice asupra mediului cultural, dintre anii 1964-1974. Este perioada in care sunt redescoperite si revalorificate filoanele nationale ale culturii, in care se reiau contactele intelectuale cu lumea occidentala; arta si activitatile culturale isi revendica si obtin o relativa autonomie fata de directivele politicii oficiale, directive ce cunosc si ele o faza de relaxare, iar cenzura ideologica devine mai permisiva. Artele plastice, teatrul, cinematografia, literatura si presa culturala cunosc o innoire de substanta, o diversificare stilistica si realizari de performanta. 26 Punctul maxim al acestei perioade este atins in 1968, cand Romania refuza sa participe la invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Tratatului de la Varsovia. Pozitia liderului Nicolae Ceausescu starneste adeziunea populatiei si a intelectualilor. Mai ales ca regimul incurajeaza o critica deschisa a dogmatismului stalinist si a practicilor represive din obsedantul deceniu (anii 50). Este reabilitat Lucretiu Patrascanu, victima a terorii din anii 50. Sunt reabilitati o serie de scriitori si ganditori care inainte fusera interzisi sau marginalizati (Arghezi, Blaga, Goga, Voiculescu).27 Distantarea ideologica de canoanele proletcultismului si ale realismului socialist favorizeaza aparitia unei noi generatii artistice, care se va impune cu realizari de performanta, in toate domeniile, de la poezie, roman, critica si dramaturgie, la muzica, film, teatru, pictura si sculptura. Este perioada in care, alaturi de Zaharia Stancu, Geo Bogza, Marin Preda si Eugen Barbu, se afirma, dupa momentul Nicolae Labis (mort in 1956), generatia lui Nichita Sanescu, Marin Sorescu, Ion Alexandru, Nicolae Breban, D.R.Popescu, George Balaita, Augustin Buzura, Adrian Paunescu, Ana Blandiana, Theodor Mazilu, s.a. In artele plastice si in miscarea teatrala, in muzica si cinematografie apar opere de valoare, sunt asimilate noile formule literare occidentale, critica literara dobandeste un fundament teoretic solid, isi innoieste radical limbajul, abordarile, stilul, scara de valori este refacuta dupa criterii estetice, sunt eliminate erorile si aprecierile aberante din anii proletcultismului. In general, are loc o
26

27

Florin Mihilescu: De la proletcultism la postmodernism. Edit. Pontica, Constana, 2002 BLAN ION, Regimul concentraionar din Romnia, 1945-1946, Fundaia Academia Civic, Bucureti, 2000

26

diversificare a campului cultural, apar grupari care promoveaza anumite stiluri, reviste care se individualizeaza prin promovarea unor directii si programe estetice, unii intelectuali, scapati din puscarii, incep sa publice in reviste, unii sunt treptat integrati in invatamant sau cercetare. In principalele centre de judet apar reviste culturale de tinuta, in care se exprima o noua generatie de intelectuali, detasati de dogmatismul marxist, cu referinte la modelele teoretice contemporane. Aceasta noua orientare politica a avut un efect benefic si asupra procesului de restituire a mostenirii culturale. Un reviriment deosebit este vizibil in disciplinele istorice, care rectifica erorile anterioare si reabiliteaza abordarile stiintifice, cu un plus de documentatie. Au fost reabilitati scriitorii clasici si cei moderni, s-a initiat o ampla actiune de "valorificare critica a mostenirii culturale", care, cu toate limitele ei, a reprezentat un inceput pentru tiparirea unor opere fundamentale ale ganditorilor romani. Actiunea de valorificare "critica" a mostenirii culturale, desi limitata si supravegheata ideologic, a permis totusi aducerea in actualitate si in circuitul public a unor personalitati ale culturii nationale, a marilor sisteme de gandire si a substantei lor problematice. Totodata, are loc o deschidere spre cultura occidentala, totusi limitata si selectiva, dar mediile universitare incep sa aiba acces la revistele si cartile de specialitate din Occident, intelectualii reintra astfel in circuitul informational si stiintific. Se fac traduceri masive din scriitorii contemporani, se traduc autori de referinta din gandirea filosofica (Kant, Hegel, Platon, Aristotel, Leibnitz, Croce, Sartre, Camus). Programele din invatamantul umanist sunt refacute, apar manuale noi, sub raportul continutului si al modului de abordare, pentru discipline ca istorie, filosofie, istoria literaturii romane; disciplinele sociale se elibereaza treptat de marxismul dogmatic, se reinfiinteaza facultatea de sociologie etc. Toate aceste achizitii au favorizat punerea in discutie a dogmelor marxiste, au dus la o largire a cadrelor intelectuale de referinta si la manifestarea criticii sociale in forme culturale si disimulate, care se va extinde ulterior in alte modalitati. S-a format astfel un camp consolidat al culturii, in care s-au dezvoltat curente de opinie, s-au initiat dezbaterii de idei, iar mediile culturale au reusit sa creeze o presiune specifica inclusiv asupra vietii politice. Se reiau timid si legaturile cu intelectualii din diaspora. Putem consemna si un interes mai viu pentru afirmarea culturii romane in lume.

2.2.3..Perioada de reideologizare si de dizidenta culturala 27

Dupa 1971, regimul comunist28 manifesta o tendinta tot mai accentuata de reideologizare a mediului cultural si de inasprire a cenzurii. Regimul politic evolueaza treptat spre o restalinizare, prin impunerea unei linii ideologice in cultura si prin cultul personalitatii dictatorului Ceausescu. Efectul acestei cotituri ideologice este contradictoriu in plan cultural. Acum se naste si o reactie, difuza la inceput, de opozitie la politica regimului. Apar tot mai frecvent forme de protest social si intelectual. Mediile culturale aveau acum structuri consolidate, independente de cele politice, iar pozitiile dobandite de o serie de personalitati si de unele publicatii in perioada anterioara incurajeaza unele acte de dizidenta individuala, care se vor amplifica in anii 80. Dar mediile culturale sunt divizate de angajari teoretice si ideologice diferite, inclusiv de atitudini diferite fata de traditia culturala; sunt reluate teme si dispute din perioada interbelica. Literatura dezvaluie aberatiile sistemului comunist, dar intr-un limbaj simbolic, aluziv si esopic, pentru a putea trece de cenzura. In mediile sociale si intelectuale se dezvolta un limbaj codificat prin care oamenii isi exprima aversiunea fata de regim; este epoca limbajului dublu, a unor conduite duplicitare, ca strategii de supravietuire si de opozitie simbolica. Este perioada in care cenzura se inaspreste, revistele si editurile sunt din nou controlate strict, circuitul informatiei este supravegheat, iar in anii 80 cetatenii care aveau masini de scris sunt obligati periodic sa le inregistreze la militie; televiziunea isi reduce programul la doua ore pe zi, in care se difuzau doar programe in care se facea un cult desantat al dictatorului. Desi propaganda s-a intensificat, ea nu mai avea eficienta, regimul nu mai era crezut, iar lumea culturala a opus diverse forme de rezistenta, pasive sau manifeste. In aceste conditii s-au dezvoltat limbajul dublu, literatura cu cheie, dar si conduite duplicitare in spatiul culturii. Pentru a-si legitima dictatura, regimul Ceausescu a recurs la o ampla actiune de exaltare a ideii nationale, incercand sa anexeze la aceasta politica nationalista si sectoare ale creatiei artistice. De fapt, sub aceste practici, care desfigurau istoria si transformau ideea nationala intr-o tema de propaganda, se promova un cult al personalitatii dictatorului, cult ce devenise sufocant si luase forme caricaturale.29 Desi cei care nu scriau pe placul propagandei oficiale aveau dificultati in a publica, o serie de intelectuali au refuzat sa faca compromisuri, nu au renuntat la tinuta estetica si morala, s-au retras in spatiul cultural, cladind opere de valoare. Aceasta atitudine a fost numita ulterior rezistenta prin cultura. Unele grupuri s-au izolat si au lucrat temeinic in
28

Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, Explorri n comunismul romnesc vol.1 Polirom, 2004 29 Eugen Negrici , Iluziile literaturii romne, Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 2008

28

sfera unor discipline sau preocupari culturale majore, precum a fost grupul din jurul lui Constantin Noica, de la Paltinis. In acelasi timp, in mediile intelectuale au aparut si actiuni de opozitie fata de regim (miscarea initiata de Paul Goma in 1977), unii creatori (artisti plastici, regizori, interpreti, actori etc.) au ales calea exilului, unii scriitori si intelectuali au denuntat public incalcarea drepturilor omului si a libertatii de exprimare, initiind miscari de dizidenta (Mihai Botez, Dorin Tudoran, Dan Petrescu, Doina Cornea etc.). Totusi, operatia de restituire a culturii nationale continua si in anii 80. Datorita unor initiative editoriale apar lucrari monumentale, precum Istoria lui Calinescu, editia integrala a lui Eminescu, inceputa de Perpessicius, se publica lucrarile lui Cantemir, Balcescu, Lovinescu, Iorga, Rebreanu, Sadoveanu, Arghezi, D.D. Rosca, Blaga (opera integrala), Vianu, Motru, Mircea Eliade, E. Ionescu etc. 2.3.Evolutii culturale si efecte sociale Alfabetizare, instructie si formarea unui nou fond cultural.Pe langa aceste evolutii sinuoase ale creatiei culturale, in functie de atitudinile diferite ale regimului fata de spatiul cultural, este necesar sa aruncam o privire si in planul de adancime al proceselor culturale din anii regimului comunist. In primul rand trebuie remarcat faptul ca sistemul de invatamant caruia regimul i-a acordat o atentie speciala (declansand chiar un program de alfabetizare a populatiei) - desi in anii 50 era total subordonat directivelor ideologice (cu scopul de a modela un tip de om nou), treptat acest sistem s-a profesionalizat, atat la nivel mediu, cat si universitar, si a devenit, in perioada de deschidere din anii 60, un mediu de formare culturala a unor noi generatii. Odata cu industrializarea fortata si cu urbanizarea, regimurile comuniste au declansat un amplu proces de scolarizare si educatie, care, desi a fost partial afectat de programe ideologice, a produs, prin firea lucrurilor, o crestere substantiala a nivelului de instructie si de educatie culturala a cetatenilor. 30 Un important drum al modernizarii sociale si culturale are loc acum in interiorul cadrului politic dat, astfel ca modernizarea invatamantului si diversificarea specialitatilor, succesele creatiei artistice si mai ales a celei literare, expansiunea revistelor culturale, recuperarea partiala si treptata a gandirii filosofice si sociale romanesti, reluarea unor circuite spirituale cu lumea occidentala, au dus la cresterea gradului de cultura generala. Aceasta acumulare treptata a unui nou fond cultural nou la nivel social a facut ca manipularea si indoctrinarea populatiei sa nu mai fie posibile in forme simpliste si rudimentare. Asa se

30

Eugen Negrici , Literatura romn sub comunism. Poezia, editura Fundaiei Pro, 2003

29

explica si esecurile propagandei oficiale si cristalizarea atitudinilor alternative si de opozitie surda la dictatura. Noile generatii aveau un alt orizont intelectual, alte aspiratii culturale si motivatii de realizare profesionala.31 In felul acesta, lent, s-au format premise de ordin cultural si intelectual favorabile schimbarii sociale, schimbari care erau insa blocate de factorul politic. Este un traseu prin care putem explica divortul total dintre regim si societate in deceniul 80. Cultura interioara a grupurilor si a indivizilor era alta decat cea pe care o solicita propaganda; la nivel social se formase si se consolidase o contracultura puternica fata de cea oficiala, dar care nu dobandea decat o expresie disimulata sau care traia paralel cu cea oficiala. Astfel, evolutiile regimului politic, spre dictatura personala si control simbolic asupra mediului social, si evolutiile culturale de adancime se bifurca. Refuzul regimului imbraca acum forma unui sentiment social, care a izbucnit in 1989.

31

Eugen Negrici , Iluziile literaturii romne, Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 2008

30

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ - HERTA MULLER, VENIREA EI N ROMNIA -SCANDALUL IZBUCNIT N URMA DECLARAIILOR EI

Herta Mller (n. 17 august 1953, Nichidorf, Regiunea Timioara) este o scriitoare german de limb german i romn originar din Romnia, laureat a Premiului Nobel pentru Literatur pe anul 2009. In perioada 1973-1976, studiaza germanistica si Limba si Literatura Romana la Universitatea din Timisoara. Apropierea de Aktionsgruppe Banat o aduce in atentia Securitatii. Intre 1977 si 1979 lucreaza ca traducatoare la intreprinderea Tehnometal din Timisoara. Ulterior, preda germana ca profesoara suplinitoare. In 1982, debuteaza cu volumul de povestiri "Niederungen" ("Tinuturile joase"), in care cenzura a intervenit considerabil, urmat, in 1984, de un altul, "Druckender Tango" ("Tangou apasator"). "Niederungen" apare, in acelasi an, in forma sa initiala in Germania, fapt care ii aduce Hertei Muller interdictia de a mai publica in Romania. Herta Muller este laureata a numeroase premii importante - Premiul Kleist (1994), Premiul European pentru Literatura Aristeion (1995), Premiul IMPAC Dublin (1998), Premiul Franz Kafka (1999), Premiul pentru Literatura al Fundatiei Konrad Adenauer (2005). Academia Suedeza i-a atribuit in 2009 Premiul Nobel pentru Literatura. Pana in prezent, cartile Hertei Muller au fost traduse si publicate in peste douazeci de limbi. nainte de primirea Premiului Nobel, vizitele Hertei Mller n Romnia treceau aproape neobservate - n 2009, scriitoarea a participat n Romnia la un eveniment de provincie, Festivalul de Literatur Oskar Pastior" de la Sibiu, iar ecourile abia de au trecut graniele judeului. Nobelul a schimbat ns radical percepia public asupra scriitoarei. Herta Muller a fost hruit de securitate n anii '80, poliia secret ceauist propunndu-i n mod constant s colaboreze. Scriitoarea a refuzat, drept pentru care securitatea a raspndit zvonul c ar fi racolat-o, pentru a-i distruge astfel imaginea. n paralel, opera publicat i-a fost cenzurata. n 1987, Muller a emigrat n Germania, scpnd de teroarea securitii.

31

Juriul Academiei din Stockholm i-a motivat decizia prin "densitatea poeziei i sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezmoteniilor". 3.1. Dialogul din 27 septembrie de la Ateneul Romn dintre Herta Mller i Gabriel Liiceanu Herta Muller, ctigtoarea premiului Nobel pentru Literatur n 2009, s-a aflat la Bucureti, pe 27 i 28 septembrie 2010. Herta Muller, laureata a premiului Nobel pentru literatura pe anul 2009, a declarat luni seara, la Ateneul Roman, la o lectura publica si un dialog cu Gabriel Liiceanu, ca nu si-a dorit niciodata sa devina scriitoare, ci a fost obligata sa scrie pentru a intelege ce se intampla cu viata sa. Pn la momentul decernrii premiului Nobel pentru literatur, tiam prea puine despre Herta Muller. Citisem cteva fragmente remarcabile prin numere vechi din Lettre Internationale, mai tiam de existena unei cri aprute ntr-o mic editur de ni din Romnia (carte imposibil de gsit), aflasem de prezena ei la Sibiu la un festival ce purta numele lui Oskar Pastior (prin 2007, 2008, 2009, nu mai rein). Cam att i nimic mai mult, n afar de consideraiile pur subiective ale unuia i altuia, aprecieri care, ca senzaie, ddeau msura unui scriitor ntre alte mii de scriitori. "Premiul Nobel nu m-a schimbat decat pe dinafara, nu si pe dinauntru", a mai spus scriitoarea. Ea a fost intrebata si de Securitate, reamintindu-i-se ca, acum doi ani, a declarat, intrun interviu, ca este urmarita in continuare de serviciile secrete. In ceea ce priveste apartenenta sa la o tara sau la o cultura, scriitoarea germana de origine romana a spus ca prefera sa spuna "acasa", in loc de "patrie", ultimul cuvant fiind incarcat cu prea multa ideologie. Si totusi, Herta Muller a spus ca, pentru ea, "patria este ce nu poti sa suporti si ce nu poti sa parasesti", informeaza si Mediafax. Venirea in Romania a celebrei scriitoare a facut ca Ateneul Roman sa devina neincapator, la cel mai important eveniment din cadrul vizitei Hertei Muller la Bucuresti: o lectura publica, urmata de un dialog cu filozoful Gabriel Liiceanu. Gabriel Liiceanu i scoate colrete notiele. Tremurul din glas i trdeaz emoia. Pe scaunul ei, laureata Premiului Nobel pentru literatur are pumnii strni. Filosoful romn propune o tem legat de patrie. Autoarea german, cunoscut pentru obsesia ei legat de dezrdcinare, riposteaz, n arc: A prefera cuvntul acas. E cu mult mai mult i puin mai puin. Dar patria e limba, insist amfitrionul de la Humanitas.

32

Herta Muller, a declarat luni, la Bucuresti, ca prestigioasa distinctie i-a schimbat viata doar pe dinafara, in particular ea ramanand aceeasi persoana. La conferina de pres s-a revenit asupra cazului Pastior i a colaborrii acestuia cu securitatea. Herta Mller a relevat dimensiunea uman a acestui caz, revenind asupra presiunilor la care a fost supus n repetate rnduri poetul german n Romnia dup ieirea sa din Gulag. Scriitoarea l definete ca pe un om zdrobit care nu a fost cruat nici dup ce a pltit un pre n Gulagul sovietic, subliniind faptul c vocabularul angajamentului la securitate face parte din cmaa de for pe care regimul comunist l-a silit s-o mbrace. Scriitoarea consider c a fost urmrit n continuare dup 1989, chiar dac obiectivele securitii s-au schimbat, ns frica i-a disprut, acea fric att de pregnant n romanele ei. Faptul c nu a existat un real proces de dezintoxicare a societii romneti i faptul c articulaiile sistemului informativ au rmas aproape intacte, iar actorii lui au fost promovai n poziii importante, constituie pentru Herta Mller unul dintre blocajele Romniei actuale, un impas, o carantin prelungit indefinit. Scriitoarea refuz ideea de a primi o distincie, cea mai nalt distincie a statului romn, din partea preedintelui statului, Traian Bsescu, o distincie care s-i recunoasc meritele civice, aa cum refuz s comenteze situaia politic din Romnia. Herta Mller a menionat c premiul literar primit n 1982 din partea UTC n calitatea sa de reprezentat al unei naiuni conlocuitoare nu a fcut obiectul niciunui compromis i c acest premiu se regsete n bibliografia sa la fel de firesc cum se afl i n biografia sa. n dialogul dintre Herta Mller i filosoful Gabriel Liiceanu, mrul discordiei a fost angajamentul politic inconsistent al intelectualilor romni n comunism, care, chiar dac au refuzat s laude i s sprijine sistemul, nici nu au mbriat vreo form deschis de protest politic. Ea afirm c n Romnia, dac vrei s vorbeti de diziden, nu ai ce s spui, dect, eventual, c nu a fost diziden organizat. Radu Filipescu, preotul Calciu, Paul Goma au fost lsai singuri, cine i-a sprijinit? Protestatarii au fost prea puini i cine i-a ridicat capul a fost lsat singur". Concluzia scriitoarei este necrutoare: rezistena prin cultur a intelectualilor este vorb n vnt (cnd eu am avut probleme cu dictatura, cei mai muli au tcut"), iar duritatea dictaturii n Romnia se datoreaz i intelectualitii care s-a refugiat n cultur, pstrndu-i astfel o foarte confortabil neutralitate politic.

33

Dac ar fi fost foarte muli care s deranjeze aceast dictatur, ea nu ar fi putut s se fac tot mai sinistr. Pn la urm, nimeni din Est nu a umblat cu maina de scris la poliie ca noi, care trebuia s obinem permis pentru folosirea ei", a observat ctigtoarea Nobelului fcnd referire la faptul c scriitorii trebuiau s-i nregistreze mainile de scris pentru a putea fi identificai n cazul n care ar fi aprut manifeste sau scrieri subversive. Sentimentul exilului a fost cellalt leitmotiv n discuia de la Ateneu, scriitoarea repetnd o idee mai veche, anume c nu mai e posibil s se ntoarc definitiv n Romnia: Eu m-am nscut aici, am trit toate cele pn n '87 i dup aia gata, m-au dat afar, nu am mai putut s m ntorc. " n comunitatea german din Romnia, ntoarcerea nu-i mai are rost - n sate mai sunt 3-4 oameni n vrst care nu mai au pe nimeni i casele de btrni sunt viitorul minoritii germane din ara asta. Dac a vrea s revin s continui nu a avea cu ce, cu cine i este imposibil. Toi atia sunt undeva n lume i pe mine asta cteodat m doare; dar altminteri spun c am avut i noroc." Fiecare carte a acestei scriitoare germane nscute n Banatul romnesc, indiferent de genul abordat, poart amprenta terorii secrete care nu poate fi tears din memoria ei. Mentionind ca, in locul atit de ideologizatului patrie, il prefera pe acasa (Acasa e cu mult mai putin si cu mult mai mult. Daca te simti acasa cred ca ajunge), Herta Muller a spus: De multe ori am fost cu alti scriitori, de obicei scriitori germani, in lecturi sau simpozioane. Pentru foarte multi era interesant sa spuna ca patria lor este limba. Si m-am enervat. Si am spus: Cine dracu le pune lor sub semnul intrebarii aceasta patrie? Ei in viata lor nu au avut nici un fel de problema cu patria lor, astia, nascuti in anii 50, in Vest. Puteau sa vina, sa plece, dupa voia lor. Propozitia asta, cu limba este patria, pentru germana, a fost facuta de emigranti in timpul national-socialismului, de cei care au fugit in vremea lui Hitler ca sa nu fie omoriti. Am gasit aceasta propozitie la Semprun si am vazut ca el stie asta, ca si el in timpul franchismului a fost in exil, apoi a luptat impotriva nazistilor, apoi a fost de citeva ori in Spania sub nume false, deci el stie despre ce este vorba. Poate limba comuna imi apartine si mie, teoretic sau prin nastere, dar daca ea este dusmanoasa cu viata mea, la ce-mi foloseste? Imi arata si mai mult ca nu sint acasa in ea. Cred ca asta ni s-a intimplat noua, a trebuit sa simtim si mai mult ca nu sintem acasa. Ni s-a luat dreptul de a ne simti acasa. De aceea cred ca aceasta notiune, de a fi acasa, contine si contrariul ei. De multe ori am zis ca, in germana, heimat este si ceea ce nu poti sa suporti, si ceea ce nu poti sa parasesti. Poti sa pleci cu picioarele, dar duci cu tine in cap ca s-au intimplat prea multe si duci greutatile alea de care

34

nu poti sa faci abstractie. Timpita de patrie vine cu tine daca nu vrei si te chinuie si acolo unde te-ai dus ca sa scapi cu viata!. In continuare, Herta Muller si-a amintit cit de emotionata a fost cindva la Barcelona, cind a nimerit la o mare sarbatoare populara. Oamenii dansau intr-o piata, erau din toate generatiile, isi strinsesera pantofii si posetele in mijloc si isi incaltasera pantofii de dans cu care venisera de acasa. In momentul ala ma apuca plinsul. Pentru ca imi dau seama ca sint niste oameni in lume care niciodata nu au fost nevoiti sa-si paraseasca tara in care stau, ca au putut sa-si mentina ceva de la sine inteles, de care nu trebuie sa faci caz. Ca daca despre patrie trebuie sa faci caz, deja ceva nu este in ordine. Sint scriitoare doar cu mine insami Scriitoarea a fost intrebata imediat daca a meritat pretul platit, presupunind ca trairea in comunism i-ar fi adus o intelegere superioara a lumii: Nu. Nu am nici o intelegere a lumii, de superioara nici nu poate fi vorba. Eu nu inteleg lumea. De-aia scriu, ca nu pricep. Viata omului este valoarea cea mai de pret care exista. Nimic nu justifica injosirea, umilirea sa. Iar literatura este doar un mod de a cauta: Oblig cuvintele sa ma ajute sa spun ceea ce cred ca trebuie sa spun. Aflu abia cind ma apuc de o propozitie ce trebuie sa spuna. Scrisul are logica lui si iti impune logica esteticului. Pe de o parte, limba este ceva ce ma chinuie si nu ma lasa in pace si ma obliga sa-mi screm mintea pina nu mai pot, pe de alta parte, cind o fac ma ajuta. Eu, acuma, cind stau aicea, nu sint scriitoare. Eu sint scriitoare doar cu mine insami. Asta e alta meserie. Asta este circ. Tema angajamentului politic, a alegerii facute de intelectualii romani in favoarea esteticului, a limbajului curat si in defavoarea curajului civic a marcat daca mai era nevoie pozitiile distincte pe care s-au aflat cei doi scriitori de-a lungul intregii dezbateri. Herta Muller a propus o comparatie la indemina, Romania cu alte tari est-europene care au trait experienta comunismului, cu Polonia, Ungaria, Cehoslovacia sau chiar cu RDG-ul. n crile Hertei Mller, Securitatea nu este doar o instituie represiv, ea mbrac toate aspectele rului uman: de la umilin i hruire pn la fric, tortur i moarte, scria Nora Iuga, traductoarea Hertei Mller. Nici astzi, autoarea de origine romn nu se simte n Romnia ca acas: Dosarele sunt nchise. Se arat numai selectiv. Oamenii din fostul sistem au trganat lucrurile tiind c timpul lucreaz pentru ei. Trebuie s spun c i populaia e de vin. CNSAS-ul n-a avut rolul pe care ar fi trebuit s-l aib pentru c oamenii nu s-au interesat. Ce-au fcut intelectualii? Ce-a fcut Uniunea Scriitorilor? Ce-au fcut universitarii, medicii, popii, biserica? 35

Dialogul a luat sfrit cu o amintire din comunism a Hertei Mller. Dup nu tiu cte luni de omaj", ea ajunge s predea ca suplinitoare la o grdini, cu sperana c slujba aceasta nu va fi ideologizat, sunt copii mici, nimeni nu se uit ce i cum". ns din prima zi descoper c programul trebuie s nceap cu intonarea imnului interminabil al Romniei comuniste - Cu ct era ara mai prpdit, mai puneau o strof." n plus, cnd a vorbit despre destinul celor care au plecat din ar, Herta Mller a remarcat faptul c minoritatea german din Romnia a disprut cu totul. "Germanii sunt istorie aici (...) Dac a vrea s vin, nu a avea cu cine s fac ceva", a spus ea. Despre refuzul de a pactiza cu regimul, Herta Mller a vorbit cu o modestie ncrcat: Eu n-am fcut nimic. Doar n-am mai suportat: Domnilor, mi-e grea de voi!" Revolta - exprimat i n crile sale - fa de intelectualii din Vest", care vorbesc despre regimurile totalitare, dar nu tiu nimic despre lipsa de libertate", a dus la o problematizare fin: distincia ntre cei care n-au trit sub dictatur, dar pretind c neleg ceva din ea, i cei care au trit-o, dar n-au tiut s se raporteze la ea: Sunt persoane care n-au cunoscut nicio dictatur i sunt persoane care au trit sub o dictatur i n-au neles nimic". Personaj controversat pentru declaratiile sale necrutatoare la adresa patriei natale care i-a impus suferinta comunismului -, Herta a demonstrat ca este o persoana iubita, sau cel putin se bucura de celebritate. Declaraiile pe care scriitoarea german le-a fcut la Bucureti, n special cele din dialogul purtat cu Gabriel Liiceanu la Ateneu, au redeschis, din fericire, o dezbatere care prea muribund, cea privind compromisurile din timpul comunismului. Pe scurt, ea spune c aa-zisul refugiu n cultur al elitelor romneti nu poate fi considerat o form de rezisten i c mult prea puini intelectuali au avut curajul de a protesta. Dialogul din 27 septembrie de la Ateneul Romn dintre Herta Mller i Gabriel Liiceanu a strnit polemici interesante n lumea cultural romneasc. Elita intelectual discut replicile celor doi care au mprit lumea cultural n dou tabere. Pe de-o parte sunt cei care o admir i o susin - Ovidiu imonica de cealalt nemulumiii care o critic - printre care Mircea Crtrescu sau Nicolae Manolescu. Dilema Veche a propus-o pe Herta Mller la tema sptmnii. i lista poate continua.Toate aceste articole, atitudini luate de intelectualii notri; toate aceste spirite ncinse demonstreaz c aveam nevoie de un un laureat al Premiului Nobel pentru Literatur s ni se atrag atenia asupra unor probleme cu care societatea romneasc se confrunt n ultimii 20 de ani

36

Pe scena Ateneului am fost uimit s ntlnesc o femeie elegant, modest i cu un discurs raional i argumentat despre probleme i perioade care n Romnia sunt tratate cu manui de catifea. O scriitoare care nu se laud c a neles, nu d lecii de via sau de moral; povestete ce a trit i i las cititorul s trag concluzii i s neleag. Nu sunt un radical; nu consider regimul comunist rul absolut, ns n seara de 27 septembrie am fost printre cei care au aplaudat sincer aproape fiecare replic pe care Herta Mller i-a dat-o lui Liiceanu. Pentru c. domnul filosof, a rmas ncremenit n foile pregtite de acas, care l-au adus n imposibilitatea de-a face fa unui dialog deschis i sincer. Iar aplauzele la scen deschis, att de criticate, au venit pentru c la 25 de ani am nc nevoie de modele, iar lumea cultural actual nu se poate luda cu foarte multe. Lipsa disidenei probabil pentru cei mai muli nu mai este un secret; de asemenea nici acceptarea tacit a regimului comunist de intelectualii de atunci; care s-au plasat n fruntea elitei culturale de acum! Problemele ridicate de Herta Mller la Ateneu ne ndeamn pe noi toi s ne cunoatem istoria, s cercetm comunismul i s ne asumm trecutul. Pentru c, perioada comunist este o jumatate de secol de istorie nc sensibil i cvasi-necunoscut. Despre care se emit preri; condamnri etc. ns lumea aa cum este prezentat n literatura Hertei Mller nc este prea puin studiat, prea puin neleas. Experiena ocant a deportrii n lagarele de munc sovietice, radiografiat n ultimul roman al scriitoarei germane Leaganul respiraiei ne face s credem c avem nc multe necunoscute n aceast istorie. Scriitoarea german nscuta n Banat s-a artat sincer, ncrncenat i totodata ierttoare. Ceea ce a primat n viaa sa - adevrul, libertatea, respectul de sine - i-au nnobilat existena, dei Nobelul, precum mrturisete, i-a schimbat viaa doar "pe dinafar", nu i n particular. Cu demnitate, a vorbit despre oamenii sensibili i oamenii formai ntr-un sistem totalitar, poate cu aceeai demnitate cu care a ascultat motivaia Juriului Nobel 2009, rostit la 8 octombrie anul trecut la Stockholm: "Premiul Nobel pentru literatur i este acordat scriitoarei Herta Mller, care descrie cu lirismul ei concentrat i proza plin de sinceritate universul celor deposedai". Pe scena Ateneului Romn, scriitoarea s-a conformat din respectul pentru cititor. Gazda acestui templu cultural, Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii "George Enescu", a fcut oficiile de rigoare, exprimandu-i gratitudinea pentru prezena ei aici.

37

O surpriz a venit din partea muzicianului Dan Grigore, care i-a oferit oaspetelui "un cadou muzical", interpretnd la pian "un buchet de piese" de Brahms (Intermezzo), Schumann (Pasrea profet), ncheind micul recital cu Schubert. El a ales piesele "cu gndul" la crile Hertei Mller. Ambasadorul Germaniei n Romnia, Andreas von Mettenheim, adresnd un cuvnt de bun venit scriitoarei, a menionat c acordarea Premiului Nobel Hertei Mller poate fi interpretat ca un triumf al limbii germane, dar premiul este n totalitate al ei. Lectura pe care a gndit-o scriitoarea pentru evenimentul de la Ateneu - fragmente din cel mai nou roman al su "Leagnul respiraiei" (Humanitas Fiction, 2010) - a fost susinut n limba german, publicul putnd urmri textul tradus anexat n caietul de sal. Dar dialogul cu editorul i filosoful Gabriel Liiceanu a fost n romn. i-a cerut scuze c nu este perfect romna pe care o vorbete acum, dar consider c aa trebuie s vorbeasc aici, romnete. n legtura cu limba rii din care a plecat n 1987, Herta Mller spunea odat: "Firete c, atunci cnd scriu, romna scrie i ea cu mine, pentru c o am crescut n privire". La multe ntrebri sau constatri ale lui Gabriel Liiceanu, scriitoarea ncepea mai degrab cu "nu", argumentnd poziia sa fa de ceea ce a trit i fa de ceea ce triete. Spunea c omul este "o pies" unic, avnd o relaie personal cu lumea; c meseria scriitorului este s scrie ceva pe hrtie i c ea scrie pentru c simte c este constrns, dar de multe ori nu vrea s scrie. "Scriu i aranjez lucrurile despre ce am trit, ca s pot tri apoi i s scriu n continuare", a spus Herta Mller. Asta este constrngerea. Nu a fost o disident. Afirma c n Romnia nici nu a existat disiden. Dac aprea un disident, acesta era lsat singur i niciodat nu s-a format o micare de acest fel, precum n alte ri foste socialiste. A apreciat c a cunoscut muli oameni sensibili, de diverse meserii i c limba ei este limba celorlali, a celor care nu scriu i c ea a neles c doar dac recompui limba lor ajungi la literatur. Pe de alt parte, meniona: "Limba m chinuie, nu m las n pace, dar cnd scriu m ajut...". Nu este de acord cu "Limba este patria", cci aceast "propoziie" a fost "fcut" n Germania de emigranii "urmrii de naional-socialiti". Prefer ns s spun "acas", n loc de "patrie". n opinia sa, sintagma "patrie" a fost folosit foarte des, a fost ideologizat. "Dac te simi acas, ajunge", crede scriitoarea.

38

"Patria este ceea ce nu poi lsa, dar nici nu poi lua cu tine", a spus Herta Mller, adugnd c exilul este o pierdere enorm pentru orice ar, deoarece pleac ntotdeauna cei mai sensibili, cei care nu mai pot continua. A precizat c nu mai poate s se ntoarc. Fiind oarecum n opoziie fa de Gabriel Liiceanu, pe unele segmente de discuie, Herta Mller a sublini c fiecare carte care s-a scris n timpul comunismului era doar un mod de a respira, de a rmne onest i nu un fel de rezisten: "Era prea puin i nu ceva ce ar fi deranjat acest sistem ceauist, tot mai sinistru". Ea este "ncrncenat", pentru a putea tri cu trecutul i cu prezentul su. Limba m chinuie, nu m las n pace, dar cnd scriu m ajut (...) Firete c, atunci cnd scriu, romna scrie i ea cu mine, pentru c o am crescut n privire" Este inacceptabil ca un interviu cu o laureata a premiului Nobel sa se desfasoare astfel. Dupa mine. Liiceanu n-a facut altceva, in acest interviu, decit sa cerseasca aprobarea, absolvirea, fara, insa, a-si recunoaste vreo vina. Chiar cred ca e incapabil sa-si gaseasca vreuna. Se crede curat si daca nu chiar disident, macar un opozant tacut. Nu stiu daca Herta Muller avea un plan de bataie pentru acest interviu (este foarte posibil) dar s-a aratat neinduplecata in atitudinea ei. Intuia, probabil, ca o sa fie intrebata: "De ce ne acuzati doamna? Ce-aveti cu noi? Am suferit si noi alaturi de dvs." Nu cred c-a fost acuzatoare. Nu cred, de altfel, ca poti acuza pe cineva de lipsa de curaj inainte de decembrie '89. Am fost, aproape toti, niste lasi. Ce putem face noi, insa, este sa-i acuzam pe acesti "intelectuali de vaza" (Plesu, Liiceanu & Co.) ca nu au facut nimic dupa '90. Atunci, la inceput. Sau ca s-au compromis intrind slugi la toti cei care s-au perindat la putere de atunci. Herta Muller vorbete, la un moment dat, despre drama emigrrii, despre greutile integrrii i durerea de-a fi nevoit s pleci de-acas. Este uimitor cum nite intelectuali de talia lui Plelu sau Liiceanu nu au capacitatea de a nelege asta. Cnd Rzvan Theodorescu i-a etichetat, pe cei care au protestat la Montreal mpotriva prezenei lui Iliescu la inaugurarea Pieei Romniei, drept "lumpeni", "pegra", "ratai", "nesplai" sau "scursori ale societii", Pleu s-a grbit s-i in isonul. Nu pricepea c majoritatea protestatarilor plecaser din Romnia pe vremea i din cauza lui Iliescu i c ar fi absurd s-l primeasc cu braele deschise. Dac asta e greu de neles, ce s mai nelegi din suferinele Hertei Muller?

39

Acum, Plesu pune sub semnul intrebarii autenticitatea Hertei Muller: "a face din disidena ta un capital de prestigiu, o tribun, de la a crei nlime, dai de pmnt cu laitatea comunitii." este etichetat de domnul Plesu ca a "recadea in inautenticitate". Chiar dac societatea romneasc m-a exclus i nu mi-a dat voie s i aparin, chiar dac romnii nu m accept nici astzi, pentru c spun adevrul despre vechii securiti aflai tot la putere, limba romn m nsoete permanent, spune Herta Mller, n interviul acordat Comitetului Nobel. ntrebat de ce continu s scrie despre Romnia, ara n care a experimentat rul major al dictaturii, Herta Mller spune c "literatura se nate acolo unde exist cea mai mare ncrctur emoional. Am trit mai bine de 30 de ani din viaa mea sub dictatur, astea au fost obstacolele de care m-am lovit, nu am cutat eu aceste teme, ele m-au cutat pe mine. Este necesar s scrii despre ceea ce constituie provocarea ta constant". Problema e c Herta Muller nu se consider o disident, i nici nu d cu nimeni de pmnt. St doar dreapt. i asta trebuie c-l doare tare pe Pleu, s vad c se poate i aa. Ce puin i lipsea, lui i celorca el, s stea alturi de ea. Li se pare puin ce a facut ea pentru c nu vd tot ceea ce nu a fcut. Mai mult, Herta Muller nu crede c are o nelegere superioar a lumii pentru c a trit sub o dictatur. Fals modestie? Poate. Pare ns autentic atunci cnd spune c ar fi preferat s nu scrie niciodat nici un cuvint dect s i se fi ntmplat ceea ce i s-a ntmplat. Sau cnd spune c "literatura este un mod de a cuta". Comunitatea germana din tara ar putea revendica oarece influenta dar noi ceilalti, care am impartit o vreme aerul mioritic cu ea, trebuie sa recunoastem ca Herta Muller nu a apartinut niciodata, cu adevarat, lumii noastre. Stiu toate argumentele pe care le au cei mindri, stiu ca formarea si educatia Hertei sau intimplat in Romania. Daca ar fi scris in romaneste poate vreunul din aceste argumente ar fi stat in picioare dar din pacate ea a scris doar in germana. Sint uluit ca a fost interzisa. Eram convins ca securistii nostri nu stiau sa citeasca nici in romana daramite in germana. Cred ca veti fi de acord ca talentul nu are nimic de-a face cu locul unde te-ai nascut. Si ca talentul singur nu te duce prea departe. El trebuie ingrijit, hranit, incurajat. Asta s-a intimplat in Germania. Ce i s-a intimplat Hertei Muller in Romania comunista a fost tocmai opusul. Chiar daca i-a dat subiecte. Daca pentru a cistiga Nobel-ul trebuie sa fi umilit, sa te calesti infruntind o multime de greutati si nedreptati, atunci poate ca regimul comunist a avut ceva de-a face cu acest premiu. Nu-i face asta comunisti pe cei care se mindresc cu succesul ei? 40

Cred unii ca alegerea celor de la academia suedeza a fost motivata si de aniversarea a 20 de ani de la caderea comunismului. Nici acolo nu prea avem cu ce ne mindri. "Am scris ntotdeauna doar pentru mine. ncerc s decriptez, n interior, ceea ce se petrece cu mine, ce s-a ales din mine. M trag dintr-un stuc, am ajuns la ora, unde m-am confruntat cu o minoritate german conservatoare, apoi am scris prima mea carte, mi-am renegat mereu originile, am scris despre chestiunile naional-socialismului, apoi despre modul de via arhaic, de la sate, despre etnocentrism i muli au caracterizat scrierile mele, din acest motiv, ca o literatur naionalist, ceea ce eu nu cred c am fcut", este mrturia unei scriitoare care, neobosind s denune totalitarismul comunist, a primit recunoaterea Nobelului. Cu simplitatea gesturilor mari, Herta Muller povestete, pe ton domol, cum a plecat din Romnia i cum nu a ajuns s se despart de ara n care a crescut, chiar dac tot n ea a trit marile dureri. Unele dintre ele, cele mai multe de nevindecat, dar mrturisite cu atta onestitate, nct nu compasiunea este sentimentul pe care l trezete, ci curajul de a ne asuma, fiecare dintre noi i toi mpreun, istoria. "Din societatea romneasc am fost exclus pe motive politice, cumva, ca i cnd nu a fi aparinut acelui loc. Am ajuns n Germania, unde am fost considerat dintotdeauna romnc. n Romnia am fost privit mereu ca o nemoaic, am fost mereu considerat altfel, diferit". Sentimentul de excludere "m-a fcut adesea s sufr, dar l-am considerat, n final, ca pe un fapt i att. Nu poi constrnge un om s dezvluie ceea ce gndete. Dac prin ceea ce cred i gndesc nu pot dovedi c aparin unui loc, ce mai rmne de fcut?", spune Muller. i tot Herta Mller spunea: pe de alt parte, dac n-a fi plecat, n-a fi avut atia nervi s rezist aici! Numai cnd m gndesc la contactul zilnic cu realitatea romneasc, mi dau seama c a nnebuni a doua oar dac ar trebui s triesc n Romnia de azi. Este atta indiferen n ara asta, de vin pentru tot ce se ntmpl este i indiferena populaiei N-a fi putut s rezist s vd zilnic c, n toate locurile importante, sunt aceiai oameni ca nainte, sau care au aceeai mentalitate. Practic nu s-a schimbat nimic n ultimul roman pe care l semneaz, "Atemschaukel", Herta Muller ridic miza i arunc n joc teme grele, ca memoria social i similaritile dintre cele dou rele majore ale secolului trecut, nazismul i comunismul. Muli din minoritatea german din Romnia au fcut parte din structurile SS sau Wehrmacht; la fel, romnii au inut, o parte dintre ei, cu Antonescu, spune Muller. "Deportarea lor s-a petrecut n ianuarie '45, iar rzboiul s-a terminat n mai. Tatl meu a fcut 41

parte din structurile SS, s-a ntors din rzboi. Romnia a avut parte de un regim nazist, dar ruii i-au constrns pe romni s schimbe regimul politic. Aa cum minoritatea maghiar a fost fcut rspunztoare, cu Horthy, de simpatia fa de nazism, horthytii fiind asimilai cu nazitii, aa i nemii din Romnia au fost asimilai doctrinei naziste. Mama mea a fost i ea deportat, timp de cinci ani i am ncercat s vd aceste lucruri legate, interconectate. Fr actele criminale ale Germaniei naziste, deportarea nu ar fi avut loc. Aa c lucrurile acestea trebuie gndite mpreun", explic autoarea. n ceea ce privete relaia cu Romnia, Herta Muller nu se dezice de tonul critic, dar lucid, al tuturor interveniilor ei publice pe aceast tem: "Cei care recenzeaz crile mele le privesc subiectiv i n societatea romneasc nu sunt apreciat n mod deosebit pentru c spun ce gndesc despre situaia de acolo - exact aa cum este. Vechea nomenclatur i Securitatea i-au mprit poziiile de putere din stat, s-a creat o ntreag reea i se deservesc reciproc, motiv pentru care corupia este la cote att de nalte n aceast ar. Din pcate, eu cred c romnii sunt nc departe de un regim democratic autentic, lucru care nu este primit foarte bine n Romnia, e o venic problem, greu de neles n exil", este concluzia, dar i avertismentul Hertei Muller. "Am nvat limba romn foarte trziu, la 15 ani, la ora, mi-am dorit mult s nv aceast limb, pentru c o consider o limb plin de sens, poetic. Mi-am dat seama c a fost bine i faptul c am nvat trziu aceast limb, pentru c mi-am format o anumit imagine a acesteia. Am fost mereu uimit de varietatea lingvistic a limbii romne, de metaforele pe care le conine. E o alt dimensiune a sinelui, pe care i-o confer, de parc a avea dou staii, una a limbii pe care o ntrebuinez, alta, cea oferit de cuvntul echivalent al celeilalte limbi, care ofer o alt imagine. Limba romn m nsoete permanent, o am n cap, chiar dac scriu n limba german. M nsoesc, ntotdeauna, n paralel, imaginile celeilalte limbi", mrturisete scriitoarea. "Eu cred c trebuie s fii onest, mpcat cu tine nsui. Cred c scriind, omul se mplinete altfel dect prin cele cinci simuri. Scriind sunt descoperite lucruri din alt dimensiune. Atta timp ct scriu, mi dau seama mcar un pic cum ar putea decurge viaa, dar cnd termin textul, iar nu mai tiu", este confesiunea Hertei Muller, scriitoare nscut n Romnia, exilat n Germania i laureat a prestigiosului premiu Nobel pentru literatur. Se impune o ntrebare: se va ntmpla ceva n zrmacestei vizite i a acestor adevruri spuse cu demnitate?

42

Rspunsul curat este "nu!". Nimeni nu este dispus s-i pun cenu n cap, s intre n raiunea unui om ca Herta Muller i s ias din logica consacrat prin care, de 20 de ani ncoace, s-au ridicat cariere, s-au construit cu migal centre de putere i s-au croit destine care nu trebuie supuse unei evaluri "externe". Or, din acest ultim unghi de privire, s-ar prea c momentul consumat la Ateneu i prelungit n zilele care au urmat nu o s capete valene "istorice", ci va rmne la dispoziia celor care fac "adevrul" n ar, astfel nct totul, cu migal i pricepere, va fi transformat ntr-un accident regretabil, cu multe confuzii ce vor fi clarificate rapid. Suntde reinut: a) ceea ce la nivelul unei anumite pri a intelectualitii romneti se numete dezicere de fostul regim "prin neptarea cuvintelor", la Herta Muller este o prob nezdruncinat de "apolitism vinovat"; b) mitul "rezistenei prin cultur", prin cheia sensibilitii Hertei Muller, se zdruncin serios i nu mai are importan - dup cum se vede dect pentru cei direct implicai n acest mod de simire prin care concep ei "dizidena". Avem o ar frumoas, cu oameni frumoi. Pcat, doar, c oamenii acetia nu reacioneaz la absolut nimic, fugind de adevr ca eroina principal din Alien de montrii aceia nspimnttori. Andrei Pleu, invitat s vorbeasc la acest eveniment, a declarat pentru Adevrul": Herta Mller a mai fost n Romnia i nainte, ns nu a fost primit cu atta entuziasm ca acum, ceea ce arat c un premiu de anvergura aceasta e nsctor de legende i stimuleaz imaginaia i apetitul public. Faptul c, n imensa serie de invitaii pe care le are ca laureat a Premiului Nobel, Herta Mller a acceptat i aceast invitaie, fr vreo rezerv, din toat inima, nseamn c ntre Romnia i Herta Mller exist o relaie de fond care e nc vie. Principala ei caracteristic, i ca scriitor, i ca om, este autencitatea. Herta Mller nu nelege s spun i s fac lucruri cu care nu este integral de acord, integral nsemnnd i cu inima, i cu mintea, i cu trupul. Este un lucru rar. Ea este un om care nu poate fi ntreg dect clip de clip. Acest lucru nu era posibil mai ales sub dictatur, care este un sistem care nu te las s fii ntreg, care te pune s spui ce nu vrei, s crezi ceea ce nu crezi i s fii prezent unde nu vrei s fii prezent. Ea nu a fcut fa acestei provocri. Rezultatul este c a luat premiul Nobel ca scriitor german. i ne bucurm foarte mult c a fcut-o." Comentariul lui Silviu Schuster: octombrie 8, 2009 M-a impresionat i incitat s aflu mai mult despre opera ei i despre subiectul abordat. Cu toate c n esen nu conteaz originea i destinaia personajelor. Nici chiar istoria care a 43

pus personajele n acele triri. n miez, prerea mea este c Atemschaukel este o pledoarie pentru libertate i un monument mpotriva uitrii. Cred c mpotriva uitrii faptului c deciziile politice aberante ntr-un sistem necontrolat democratic distrug viei, distrug ireparabil i ireversibil . Distrug profund, cu rni ce nu se mai nchid, cu care nvm s trim i s ne descurcm chiar mult dup ce perioada de chin direct a trecut. Herta Mller spunea c pentru unii oameni tcerea i uitarea este un mod de a prelucra psihologic traumele pe care le-au avut. Spunea c ea crede c uitarea poate ajuta individul n a se vindeca, contrar a ceea ce predic psihologii. Alegerea rmne ns a individului i este o form de libertate. Dreptul individului la tcere nu poate fi luat. Iar aceast alegere poate da napoi demintatea celui traumatizat i njosit. Cred c dreptul individului la tcere i uitare nu trebuie ns proiectat asupra unei societi, naiuni sau omenirii. Pentru c o societate posed mai mult dect ceea ce duce la un moment dat. Are istoria ei care o marcheaz i are viitorul pe care l formeaz. Pentru asta este nevoie de verticalitatea celor ce reusesc s povesteasca despre destinul lor sau al altora fr s cad n rolul victimei ce caut compasiune sau revan. Cred c Herta Mller reuete asta. Reuete ntr-un mod att de simplu nct devine din nou spectaculos. Cred c prin opera ei care are legatur cu Romnia plaseaz aceast geografie n patrimoniul cultural universal, iar mie mi d din nou un sentiment ambivalent i oarecum paradoxal de mndrie i ruinare. Mndrie c rdcinile de unde m trag i eu au condus la aa ceva pozitiv i n acelai timp ruinos c poporul din care provin a putut tolera i iniia tipul de biografii sfrmate pe care Herta Mller le descrie. Gndul m duce la observaia c la rdcina florilor celor mai frumoase se afl mult gunoi. n concluzie, cu toat bucuria c opera Hertei Mller a primit recunoasterea pe care o merita, mi-a fi dorit ca ea s nu fie necesar. La Ateneu Liiceanu a fost cel care vorbea de la nlime, n timp ce Herta Muller vorbea de la nivelul omului simplu i, nicidecum, de la nlimea premiului Nobel. Reaciile publicului au fost elocvente, pentru c au taxat condescendena lui Liiceanu i au ntrit simplitatea Hertei Muller. Oamenii de rnd i chiar intelectualii care nu s-au prostituat politic se regsesc n vorbele clare i tranante a Hertei Muller. Ea vorbete prin prisma omului care mergea la fabric n timpul comunismului, iar Liiceanu vorbete prin prisma celui care detinea functii de conducere pe la Academie! Prin simpla prezen pe scen a Hertei Mulle, Liiceanu s-a autodesfiinat ca disident i ca intelectual. Asta nu nseamn c, pentru a avea credibilitate moral, Liiceanu ar fi trebuit s sufere la fel de mult precum Herta Muller in 44

timpul comunismului. Nu, nicidecum, ns atunci cnd ea era ntr-o fabric cu geamurile sparte unde se nghea de frig i tu n birourile calde a editurilor afiliate regimului s-ar cuveni un moment de tcere! Dar Liiceanu nu tie s tac, iar publicul l-a taxat. O sear ntreag Liiceanu s-a chinuit s demonstreze c i el a fost disident, deoarece nu i-a prostituat cuvintele. Herta Muller i-a artat ce nseamn disidena vorbind despre Polonia, Cehoslovacia sau Ungaria. Din nou, Liiceanu ar fi trebuit s tac, dar nu a fcut-o i i-a mai tras un glon n picior. Herta Muller are dreptate atunci cand spune ca in Romania nu a existat o real disiden, ci doar cazuri rare de oameni care s-au opus regimului. Singurele argumente pe care Liiceanu, Pleu, Manolescu & co. le mai au sunt cele telenovelistice, menite s nduioeze asistena. Ei zic ceva de genul n sinea mea i eu am fost un disident. Doar c este greu de crezut c ai fost disident atunci cnd erai prin anumite foruri de conducere, sau cnd scriai osanale zilei de 23 august, precum fcea Manolescu. Sau cnd ddeai cu subsemnatul la Securitate n mod ct se poate de barbar precum fcea agentul Volodea (v las s ghicii voi cine e) .a.m.d. La fel de nduiotor este i faptul c Liiceanu nu i-a dus maina de scris la nregistrat. Evident, la funciile pe care le avea, chiar i atunci cnd nu era directorul Editurii Politice, i duceau alii maina de scris la declarat. Liiceanu a ajuns ce a ajuns datorit afilierii sale tacite la regim. Schimbrile l-au prins cocoat n fruntea Editurii Politice, iar dup cderea lui Ceauescu a reuit s-i transforme aceast resurs n capital, lund astfel natere editura Humanitas, o editur care nu-i pltete colaboratorii cu lunile i care a ncercat acum s cumpere tcerea Hertei Muller publicandu-i cartile. Numai c Herta Muller nu este o naiv i nu le-a fcut jocul. Pentru dnsa, este clar c Liiceanu a dorit s-i publice crile pentru c tia c se vor vinde ca pinea cald. Comparndu-i pe Liiceanu cu Herta Muller putem spune urmtoarele. Herta Muller a plecat n Germania unde a devenit o scriitoare cunoscut, lund premiul Nobel pentru literatur n 2009. Dac Liiceanu ar fi plecat peste hotare s-i ncerce norocul ar fi rmas un trist anonim. Pn la urm, ce a spus Herta Mller, de fierbe ntreaga lume cultural? De fapt, ce a suprat ntr-atta, nct greii culturii romne (Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Crtrescu) simt nevoia s intervin? Ce s-a ntmplat, de fapt, la Ateneul Romn, n seara zilei de luni, 27 septembrie 2010? De unde acest dispre fa de afirmaiile Hertei Mller? i, mai ales, de unde dispreul fa de publicul venit la Ateneul Romn? Vom consemna, mai nti, referirile la publicul prezent la Ateneul Romn. S ne reamintim: n acea sear, afirmaiile Hertei Mller au provocat ropote de aplauze. Uneori, s-a

45

aplaudat dup fiecare fraz rostit. Aa a simit publicul, aa a reacionat. Nu cred c e nevoie s facem o hermeneutic a aplauzelor. Acestea arat o anume stare de spirit, arat o anume ateptare. S-a aplaudat pentru c vorbele Hertei Mller au fost fireti, clare, chiar dac, pe alocuri, n-a lipsit ironia. Publicul a fost impresionat, auzind-o, i a aplaudat. Povestea cu aplauzele are, de fapt, n opinia mea, dou nelesuri. Primul, aplauzele au fost oferite, n cea mai mare parte, Hertei Mller, directorul Editurii Humanitas rmnnd deseori blocat n faa scriitoarei, fr replic (i fr aplauze). Al doilea neles: pe tot parcursul serii, ntre Herta Mller i Gabriel Liiceanu s-a cscat o prpastie, un clivaj, a fost un soi de inadecvare, de nepotrivire. Herta Mller a fost fireasc, natural, ironic, plcut, Gabriel Liiceanu n-a putut s reziste unui dialog normal, a fost ncremenit n proiect, ntr-o idee nefertil de a compara biografiile. Seara respectiv i impresia pe care a lsat-o Gabriel Liiceanu de om care se strduiete s arate c nu s-a mnjit n comunism trebuiau s fie cumva contracarate. Aa au aprut replicile lui Mircea Crtrescu, n Evenimentul zilei, i Nicolae Manolescu, n Adevrul. Foarte interesant este c Nicolae Manolescu are, la interval de cteva zile, altfel de preri despre seara de luni, 27 septembrie. nRomnia literar, numrul de sptmna trecut, Nicolae Manolescu remarc diferenele dintre Herta Mller i Gabriel Liiceanu i scrie despre o discuie care a fost pe ct de pasionant, pe att de tensionat. Manolescu consemneaz n editorialul din Romnia literar: Dup prerea Hertei Mller, n Romnia, minoritarii, etnici sau politici, n-au gsit nici un sprijin. Opinia literar a fost pasiv i supus. Sala a aplaudat. Am privit n jur. Erau foarte puini intelectuali care s fi dovedit curaj n anii comunismului. De unde atta masochism?. n Romnia literar, Manolescu se desparte ntr-un singur punct de Herta Mller, atunci cnd comenteaz afirmaiile scritoarei privind apolitismul scriitorilor romni, considerat a fi o form de laitate de Herta Mller. Directorul revistei Romnia literar d verdictul: Inverosimil simplificare din partea unei scriitoare care a trit pe pielea ei comunismul!. La cteva zile, Nicolae Manolescu, cel care consemnase i tcerea impresionant din timpul lecturii publice fcute din Leagnul respiraiei, revine n Adevrul. Deja, n Adevrul, Nicolae Manolescu vorbete despre enorma dezamgire a felului n care Herta Mller rspundea ntrebrilor lui Gabriel Liiceanu. Discuia, nRomnia literar, era pasionant, n Adevrul, Herta Mller aruncase n groapa cu lei nu doar scriitorii, ci i ntregul popor romn.

46

Nicolae Manolescu mai face un lucru: atac biografia Hertei Mller: Ct timp s-a aflat n Romnia, a tcut, chiar dac, vorba ei, s-a enervat; de solidarizat, nu s-a solidarizat cu disidenii, fatalmente minoritari n toate dictaturile (repro pe care l face acum majoritii romnilor), ba s-a aranjat i ea cum a putut, nerefuznd de exemplu un premiu literar acordat de UTC. Ce s nsemne aceast fraz? Injurie? Calomniere? Insinuare? n discursul rostit cu ocazia decernrii Premiului Nobel (decembrie 2009), Herta Mller afirm: mpotriva unor atacuri te poi apra, dar n faa clevetirii eti neputincios. n conferina de pres de la Bucureti, Herta Mller a fost ntrebat de premiul UTC, primit, n 1982, dup apariia volumuluiNiederungen, la Editura Kriterion, unde publicau scriitori ai minoritilor naionale. Rspunsul scriitoarei a fost foarte simplu acel premiu UTC se acorda, n fiecare an, unui scriitor minoritar, i-a fost nmnat la Timioara i, pe scen, la festivitate, n-a spus nimic despre PCR, ci doar despre satul natal (volumul Niederungen cuprinde povestiri din Nichidorf, fusese cenzurat, cu numeroase pagini eliminate; o variant integral apare n Germania, n 1984). Atunci, nu e i fraza din articolul lui Nicolae Manolescu o form de clevetire? Chiar s nu tie Nicolae Manolescu biografia Hertei Mller? Chiar s nu tie c au existat ani, cei de dup premiul UTC, cnd Herta Mller era njosit la serviciu, la fabrica Tehnometal? Chiar s nu tie c Securitatea a ncercat s o racoleze i c ea a refuzat? C a fost dat afar din serviciu pentru c n-a acceptat colaborarea? Chiar s nu tie c a fost btut de miliieni? C i s-au instalat microfoane n locuin, c era filat, c fusese bruscat pe peronul grii din Timioara, cnd mergea s ia trenul, pentru a se ntlni, la Braov, cu editoarea sa din Germania? Chiar s nu tie c Securitatea lansase zvonul c Herta Mller era vndut Securitii, zvon perpetuat i dup plecarea scriitoarei n Germania? tie Nicolae Manolescu cum lucra Asociaia vabilor Bneni din RFG, nainte de 1989, pentru compromiterea Hertei Mller? tie c Herta Mller a gsit n dosarul de la CNSAS schia planului casei din Germania, fcut de o fost prieten de la Timioara, care o vizitase cu aprobarea i la ndemnul Securitii? Anul trecut, Herta Mller publica n Observator cultural un articol despre dosarul su de la CNSAS i despre modul n care Securitatea cuta s-o calomnieze, despre cum a fost urmrit i dup plecarea sa n Germania (articolul se numete Cristina i butaforia ei, cu subtitlul Ceea ce (nu) scrie n dosarele Securitii, i a aprut n Observator cultural, nr. 502, din 26 noiembrie 2009). Ultima fraz din Adevrul este de-a dreptul senzaional. Nicolae Manolescu aduce discuia spre prezent: i nu mi se pare deloc onorant din partea ei s nu tie, i nc i mai 47

grav, s se prefac a nu ti c, vorbind de memoria dictaturii, n Romnia postdecembrist exist un institut al statului care studiaz trecutul comunist i crimele lui i c Romnia este singura ar din fostul lagr estic al crei preedinte i-a asumat oficial un raport care condamna regimul, declarndu-l, nu numai criminal, dar i ilegitim. A, domnule Manolescu, asta era, acum ne-am dumirit! Nu numai c Herta Mller a spus cteva lucruri neplcute lui Gabriel Liiceanu i romnilor (voi reveni la aceast generalizare despre cum a fost aruncat n groapa cu lei ntregul popor romn), dar nici n-a avut cuvinte de laud la adresa preedintelui Bsescu. L-a ignorat. A i precizat, la conferina de pres premergtoare ntlnirii de la Ateneu, c nu colecioneaz insigne i medalii, dac s-ar pune problema unei decoraii. A, deci asta era: absena unei laude la adresa preedintelui Bsescu sau mcar un cuvnt ct de mic, prin care s arate c tie c, n Romnia, preedinte este Traian Bsescu Or, Herta Mller a tcut, ba chiar a spus, ntr-un interviu din Observator cultural, publicat cu cteva zile nainte de venirea sa n Romnia: Eu am fost deseori acuzat c vorbesc critic despre Romnia. Dar cred c trebuie s spui adevrul despre dictatur, despre motenirile ei care mpiedic democratizarea rii, chiar dac asta deranjeaz. tiu c romnii snt suprai pe situaia din ar. Dac Nicolae Manolescu are dreptul s-i exprime mulumirea fa de eforturile instituionale privind nelegerea trecutului comunist, credem c i Herta Mller are dreptul s se exprime critic fa de motenirile care mpiedic democratizarea rii. i dac tot vorbete despre un institut al statului care studiaz trecutul comunist, ce prere are Nicolae Manolescu despre situaia de la IICCMER, cu nlocuirea lui Marius Oprea, cel care crease Institutul cu spijinul Guvernului Triceanu, dup ce preedintele Bsescu refuzase orice implicare (a se vedea articolul De ce nu-mi place Bsescu, Observator cultural, nr. 543, din 23 septembrie 2010)? Ne ntoarcem, n finalul acestui articol, la afirmaiile Hertei Mller, conform crora, n vremea comunismului, a fost prea puin s scrii cri curate i c mai muli ar fi trebuit s se enerveze, adic s protesteze. n definitiv, nu mi se pare nimic condamnabil s recunoti c n-ai fost disident. Nu mi se pare ceva ieit din comun s spui c n-ai protestat. Cei mai muli dintre romni nu l-au proslvit pe Ceauescu, dar nici n-au protestat. Au ncercat s supravieuiasc, trind prost, nfricoai, nfometai. Aceast form de supravieuire ar putea s nsemne i o form de consimire, de neimplicare, nu ne bgm, sau, ca s folosim cuvintele Hertei Mller, de mitlufer. i? E o ruine c n-ai fost disident? De ce trebuie s-i supralicitezi biografia? De ce trebuie s contrabalansezi neimplicarea politic, amintind de crile curate pe care le-ai scris? Da, acele cri erau o alinare, o form de refugiu, i 48

ddeau o linite sufleteasc, dar absena protestului politic ar trebui recunoscut: sistemul nu s-a zdruncinat cu acele cri curate. Herta Mller nu acuz, nu incrimineaz, a spus doar c puteau fi mai muli cei care s se fi enervat. Herta Mller precizeaz foarte clar c ea n-a fost disident, dar a avut de-a face cu metodele Securitii. n nici un moment, Herta Mller nu s-a aezat n rnd cu Paul Goma, cu Radu Filipescu, cu Dorin Tudoran, cu Doina Cornea, cu Dan Petrescu, cu preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa, cu Ion Vianu, cu Vasile Paraschiv. N-a pretins, n nici un moment, c a fost ca ei. Atunci, de ce s-a suprat Mircea Crtrescu? De ce spune c ntlnirea de la Ateneul Romn a fost o ans irosit? Mircea Crtrescu scrie n Evenimentul zilei din 1 octombrie c Herta Mller ar trebui s arate afeciune fa de romni, s arate empatie fa de acetia, ca s devin un oaspete iubit i admirat al rii a crei limb o vorbete att de bine. Cum ar fi sunat n gura Hertei Mller un discurs de tipul: romnii au rezistat cel mai bine ororii comuniste, au fost mai tari ca polonezii, ca ungurii, romnii nu erau tratai drept ccai vai, ce cuvnt oribil, cine l-a putut rosti de funcionarii comuniti, erau respectai, Ceauescu nu lucra cu Securitatea pentru intimidarea i maltratarea romnilor, iar Gabriel Liiceanu a lovit puternic n sistem cnd l-a tradus pe Heidegger, cnd a propus modelul paideic n cultura romn din Jurnalul de la Pltini. Iar eu am fost o netoat c nu am vrut s colaborez cu Securitatea. Snt i astzi o proast pentru c vreau s-l neleg pe Oskar Pastior, care a semnat un angajament cu Securitatea, dar n-a dat nici un fel de note, n-a incriminat pe nimeni, n-a fcut ru nimnui. Acest tip de discurs dorea Mircea Crtrescu s-l aud de la Herta Mller? Aa trebuia s vorbeasc Herta Mller? N-ar fi fost un discurs mincinos? Faptul c Herta Mller e aceeai i dup ce a primit Premiul Nobel pentru Literatur, faptul c i accept limitele, dar continu s vorbeasc despre lumea comunist n care a trit e salutar, dup prerea mea. Poate c mai multe dialoguri publice, n Romnia, ale Hertei Mller ar fi necesare. La fel de important ar fi s-i (re)ascultm pe puinii notri rezisteni, pe cei care s-au opus comunismului. Poate c vizita Hertei Mller nu e o ans irosit, ci o cale de a resuscita discuia despre trecutul comunist, chiar dac Nicolae Manolescu e foarte mulumit c avem un institut care studiaz trecutul comunist i un preedinte care i-a asumat oficial un raport care condamna regimul. Pentru unii, cum e i Herta Mller, asta nu este destul.

49

CONCLUZII

Regimul comunist a strnit controverse nc de la nceputurile sale att in occident ct i n rndul popoarelor aflate sub cortina roie. i n ziua de azi dup cderea majorittii regimurilor comuniste oamenii i chiar istoricii nu-i pot explica de unde atta violen? De unde attea crime? De ce au fost inui oamenii n ntuneric? De ce au fost distruse elitele valoroase ale societii i nu au avut drept la cuvnt, la aprare? Cum au reiit oamenii de cultur medie s conduc aproape jumtate din lume? Sunt ntrebri la care s-a ncercat de-a lungul timpului cutarea unui rspuns exact de ctre istorici dar nu s-a reuit cu adevrat. ntrebrile referitoare las ideologia comunist nu au gasit rspunsuri exacte deoarece multe dintre documentele comuniste au fost mult timp secrete, iar altele mai sunt nc. Istoricii erau considerai de ctre comuniti periculoi tocmai pentru c acestia caut adevarul, iar acesta nu este mereu convenabil. Cercetarea istoric despre propria epoc, comunitii au ncredinat-o activistilor de partid, iar ceea ce au scris ei nu putea fi considerat adevr istoric. n aceast lucrare am realizat o prezentare a nceputurilor comuniste n Romnia, procedeul de instaurare care a dus la sovietizarea Romniei. Sursa mea de informaie fiind foarte restrns am reuit sa aflu cteva lucruri interesante despre relaiile romno-maghiare din aceast zon, despre cea mai mare parte a elitelelor politice din aceast zon, despre felul n care a fost implicat aici regimul comunist i felul n care puterea central reaciona la cele ntmplate.

50

Cu toate acestea, nu am reuit s gsesc toate rspunsurile la ntrebrile existente. Nu cred c cineva poate face acest lucru deoarece mereu mai exist un document de cercetat i mereu se mai descoper ceva nou. Romnia struie s se afirme drept o ar a paradoxurilor. Dup ce a trecut printr-una din cele mai dure dictaturi, cea ceauist, pe cnd n celelalte ri ale blocului sovietic dezgheul din ultimii ani ai ciumei roii a fost vizibil, dup o perioad post '89 plin de poticniri, pe cnd celelalte ri intrau mult mai direct n democraie, n NATO i n UE, spre cinstea sa, Romnia este prima ar ex-comunist care condamn comunismul. Care ar fi diferena substanial dintre Herta Muller i intelectualii mainstream din Romnia? Pi n cazul celor din urm, ascuimea spiritului critic, capacitatea de interpretare a unor texte profunde, exprimarea complicat .a.m.d. nu sunt niciodat dublate de rigoare moral. Obisnuit sa fie adulat de multimi, Gabriel Liiceanu, floarea culturii romanesti, s-a aratat foarte deranjat de acuzele pe care Herta Muller le-a adus intelectualitatii din Romania dinainte de '90, in scurta ei vizita in Romania.

51

BIBLIOGRAFIE

1. Gheorghe Boldur-Lescu, Genocidul comunist n Romnia, Bucureti, Editura Albatros, 1992 2. Carl J. Friedrich, Zbigniew K. Brzezinski, Totalitarian Dictatorship and Autocracy, Cambridge, Harvard University Press, 1956 3. Lucian Boia, Miturile comunismului romanesc, Editura Nemira, Bucureti, 1998 4. DENIS DELETANT, Teroarea comunist n Romnia. Gheorghiu Dej i statul poliienesc, 1948-1965. Editura Polirom, Bucureti, 2001 5. DENIS DELETANT, Pompiliu Teodor, Mihai Brbulescu, Isoria Romniei, Editura Enciclopedic, Bucureti, 1998 6. VLADIMIR TISMNEANU, Stalinism pentru eternitate, Editura Polirom, Iai, 2005 7. Interviurile cu Apostol Maurer i Alexandru Brldeanu, Cum a venit la putere Nicolae Ceauescu, Magazin istoric, vol. XXIX, nr 7, iulie 1995 8.DAN IONESCU, The Posthumans Cult of Ceauescu and Its High Priests report on Eastern Europe, 31 mai 1992 9.VLADIMIR TISMNEANU, Tremors in Romania, New York Times, 30 decembrie 1987. 10.Eugen Negrici, Literatura romn sub comunism, Poezia I, Editura Fundaiei Pro, ediia a II-a, Bucureti, 2006 11.Eugen Negrici , Iluziile literaturii romne, Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 2008 12.Lucian Boia, Miturile comunismului romanesc, Editura Nemira, Bucureti, 1998 13.FRUNZ VICTOR, Istoria Stalinismului n Romnia, Editura humanitas, 1991 14.MONTIAS JOHN, Economic Development in Communist Romania, The MIT Press 1999 15.ARENDT HANNAH, Originile totalitarismului, Trad. rom, Ion Dur i Mircea Ivnescu, Editura Humanitas, 1944 16. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu: Dicionarul scriitorilor romni. Editura Fundaiei Culturale Romne, Bucureti, 1995 52

17. Eugen Simion (coordonator): Dicionarul General al Literaturii Romne. Edit. Univers Enciclopedic, Bucureti, 2005 18. Florin Mihilescu: De la proletcultism la postmodernism. Edit. Pontica, Constana, 2002 19. BLAN ION, Regimul concentraionar din Romnia, 1945-1946, Fundaia Academia Civic, Bucureti, 2000 20. Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, Explorri n comunismul romnesc vol.1 Polirom, 2004 21. Eugen Negrici , Literatura romn sub comunism. Poezia, editura Fundaiei Pro, 2003 22. DELETANT, DENIS, Teroarea comunist n Romnia. Gheorghiu Dej i statul poliienesc, 1948-1965. Editura Polirom, Bucureti, 2001

53