Discurs

Mă aflam într-o încăpere închisă, dintr-o dată mi-am dat seama că nu mai pot respira,
picioarele mi se clătinau, iar mâinele tremurau, simțeam cum amețesc și picioarele nu mai erau
în stare să-mi țină trupul greu, rușine, dezamăgire, frică! Vă sunt cunoscute aceste cuvinte?
Bună ziua, dragi colegi și părinți, eu mă numesc Strîmbei Diana, iar astăzi, în acest discurs aș
vrea să vă prezint nivelul atins, în urma practicării cursurilor de oratorică proffesional speaker.
Scopul acestui discurs este de a vă prezenta abilitățile mele înainte și după practicarea
cursurilor pentru a vă dovedi că aceste lecții nu au fost deloc o pierdere de timp. De ce am ales
să vorbesc despre această temă? Ei bine, fiind ca ultima lecție de oratorică, am decis să-mi arăt
în primul rând mie ce am învățat și ce am reușit să aplic din toate lecțiile. Mi-aș dori mult ca pe
parcursul discursului să rămâneți atenți pe ceea ce spun, deoarece posibil voi putea să conving
unii părinți să urmeze exemplul copiilor săi și să încerce la fel să practice aceste cursuri.
Țin minte încă din clasele primare cum doamnele profesoare mă chemau în fața clasei să
răspund tema sau să recit o poezie. În momentul când mă aflam în fața a celor 28 de colegi
simțeam o presiune enormă pe inimă, pe care o arătam prin poziția neîncrezută. Începeam să
mă bâlbâi, să mă înroșesc și să tremur toată, de aceea încercam să nu prea ies în fața clasei. Am
crezut că cu timpul această frică va dispărea, însă ea a avansat în perioada adolescentină. Cât
de amuzant nu ar suna, însă în acea perioadă aveam o impresie că toată lumea se uită la fața
mea și la cum arăt. Nu știam ce să fac, dar undeva prin clasa a 7 am început să practic niște
lecții de dezbateri, care m-au ajutat să-mi exprim mai liber ideile în fața unui public. Am dorit
să-mi întăresc rezultatul prin practicarea a unor cursuri de dicție și oratorică, pe care mama
mea mi le-a propus în urma vizionării unei lecții la domnul Ilie Dercaci. Mi-am spus că nu ar fi o
idee rea și am spus „DA”. Prima zi era puțin mai tensionată pentru că nu cunoșteam pe nimeni
și da, îmi era puțin rușine, dar cu timpul m-am deprins cu colectivul și cu doamnele profesoare.
Doamna Marcela și doamna Viorelia ne-au predat fiecare temă amănunțit despre cum ar trebui
să facem un discurs de succes și cum să ne prezentăm corect în fața unui public. Doamna
Marcela ne preda partea teoretică, pe când doamna Viorelia partea psihologică. Pe lângă faptul
că era amuzant la lecții era totodată și benefic. Mă duceam la lecții cu o dispoziție deosebită,
mă rog...mai puțin atunci când era vremea rea, dar oricum reușeam să mi-o râdic datorită
optimismului care mă înconjura. Peste fiecare lecție spuneam câte un discurs, la sfârșitul căruia
primeam câte un feedback constructiv din partea colegilor și a doamnelor profesoare, ceea ce
m-a ajutat extrem de mult să-mi corectez greșelile în prezentări. Emoțiile din păcate oricum au
rămas și asta e normal, însă aici am învățat cât de cât să le controlez și să nu-mi fie frică de o
șcenă banală. Și acum mă aflu aici în fața voastră arătându-mi toată atitudinea serioasă
demonstrată la aceste lecții și în viitor voi încerca să mai recapitulez temele studiate și notate în
caiețel, pentru a le folosi în timpul orelor de la școală și posibil la primirea unui job de înaltă
categorie. De asemenea dacă voi avea copii aș vrea să-i aduc la asemenea cursuri pentru ca și ei
să fie în stare să vorbească în fața unui public larg cât și restrâns.
În concluzie pot spune că aceste cursuri m-au ajutat mult în învingerea fricii de șcenă prin curaj
și încrederea de sine. De asemenea datorită acestor lecții am învățat cum să fac discursuri
corecte, ce ar trebui să reprezinte și cum să atrag publicul prin diferite persuasivități. Pe mine
personal m-au ajutat mult aceste cursuri și cred că și pe colegii mei. Îndemn părinții la fel să
vină la astfel de cursuri, din cauza că nu dezvoltă numai încrederea în sine dar și abilitățile de a
vorbi.