O scrisoare pierdută a fost repr.pe scenă în anul 1884.

Este o comedie de moravuri in care sunt satirizate

aspecte ale soc.contemporane autorului, fiind inspirată din lupta electorală din anul 1883. Comedia este o
specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri de umane
sau a unor situații neastepate cu final fericit. Personajele comediei apartin unor tipologii clasice,sursa
principala a comicului fiind contrastul dintre aparenta si esenta,sunt prezentata formele comicului:
umorul, ironia,comic de nume,situatie,limbaj. Curentul literar in care se incadreaza este realismul classic
demonstart prin echilibrul compositional si generalitatea situatiilor,caracterelor(incornoratul,cocheta).
Tema comediei surprinde aspect din viata politica(lupta pentru putere om contextual alegerilor pentru
Camera, santajul, falsificarea listelor electorale) si de familie(triunghiul conjugal).Titlul pune in evidenta
intriga si contrastul comic dintre aparenta si esenta, pretinsa lupta pentru puterea politica se realizeaza, de
fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument de santaj politic o scrisoare pierduta, pretextul dramatic al
comediei. Actiunea comediei este plasata in capital unui judet de munte, in zilele noastre. Intriga piesei
porneste de la o intamplare banaala: pieredera unei scrisori intime intre Zoe Trahanche si Stefan
Tipatescu, compromitatoare pentru reprez. Locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre
adversarul politic Nae Ctavencu, care o foloseste ca arma de santaj. Conflictul dramatic principal consta
in lupta pentru putere politica a doua forte opuse: reprez. Partidului aflat la putere (prefect St Tipatescu,
Zaharia Trahanche –pres gruparii locale si Zoe Trah , sotia acestuia)- si gruparea indepemdenta
(constituita din Nae Catavencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor). Conflictul
secundar este reprezentat de gruparea Farfuridi Branzovenescu care se teme de tradarea prefectului. Dpdv
compositional, comedia O scris pierduta este alc din 4 acte.Actul 1 cupr expozitiunea(existent triunghiului
conjugal si a unui conflict de interese intre 2 parrtide politice si intriga. Actu; 2: desfasurarea actiunii
cuprinde declansarea conflictului secundar si incercarile amorezilor St Tip si Zoe Traha de a smulge
scrisoarea santajistului. Actul 3 candidatii Frafurdii si Catvencu pierd palaria cu scrisoara. Actul 4
deznodamantul se rezolva conflictul initial iar adeversarii se imapaca. Perosnajele sunt de regula plate,
apartin tipologiei clasice, insa in O scrsi pierd , personajele sunt individualizate prin limbaj si prin satutl
social si psihologic. Trhanache – incornoratul simpatico, Tipatescu-amorezatul, Zoe-cocheta adulterine si
femeia voluntara, Catavencu politianul demagig, cetattenul turmentat- este tipul cetateanului si al
personajelor care valorifica aceleasi registtrelor. Stilistice :limbaj regional,popular oralitatea. Mijloacele
de caract sunt specific personajului dramatic: limbaj, didascalii, situatiile comice, numele/ In concluzie
lumea eroilor lui I L Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de personake care actioneaza dupa scopul
principal Scopul scuza mijloacele.!

1
L. Blaga a fost un fillosof, poet, dramaturg, traducător, academician și diplomat român. În 1919 publică
la Sibiu, placheta de versuri ,,Poemele lumii”. În 1936 este ales membru titular al Academiei
Române.Ambele poezii fac parte din volumele de debut ,,Poemele lumii”, 1919.
Tema poeziei ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” reprezintă atitudinea poetică
în fața marilor taine ale universului și este o poezie de tip confesiune. Tema poeziei ,,Gorunul” este
ilustrată de meditația poetului asupra morții pe care o percepe ca pe o mare trecere într-o altă lume
spirituală. Titlul poeziei ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o metaforă revelatorie care
semnifică ideea cunoașterii luciferice. Pronumele personal ,,eu” arată influența curentului expresionist.
Verbul la forma negativă ,,nu strivesc” exprimă refuzul cunoașterii de tip rațional, iar ,,corola de minuni a
lumii” este o metaforă a perfecțiunii, a absolutului, prin ideea de cerc, de întreg. Titlul poeziei ,,Gorulul”
reprezintă un simbol sacru al condiției omului în Univers, semnificând ideea că viața și moartea cuprind
deopotrivă ființa umană și copacul și între ei există o comunicare spirituală.Poezia ,,Eu nu strivesc corola
de minuni a lumii” este alcătuită din trei secvențe, iar poezia ,,Gorunul” este structurată în trei secvențe
lirice, aflate într-o gradație evidentă atât din punct de vedere ideatic, cât și d. p. d. v. spațial, ilustrând
pregnant presimțirea morții.În prima secvență a poeziei ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” verbele
la forma negativă ,,nu strivesc” și ,,nu ucid” arată refuzul eului liric de a accepta ca instrument de
cunoaștere rațiunea. Enumerația ,,căci eu iubesc și flori, și ochi, și buze și morminte” surprinde domeniile
cunoașterii: florile sugerează viața, ochii sunt simbol al cunoașterii, buzele simbol al iubirii și
comunicării, iar mormintele sunt sugestia morții și a eternității.În prima secvență din poezia ,,Gorunul”
debutează cu percepția auditivă a morții, idee la care poetul cugetă încă din timpul vieții. Presimțirea
neantului este în directă legătură cu natura, poetul meditând într-un cadru propice ,,limpezi depărtări”.A
doua secvență a poeziei ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este mai amplă și se constituie pe baza
unor relații de opoziție ,,eu-alții – lumina mea-lumina altora”. Misterul este conturat în secvența a doua cu
ajutorul elementelor imaginarului poetic ,,luna”, ,,noapte”, ,,zare”, ,,fiori”, ,,mister”.În a doua secvență a
poeziei ,,Gorunul”, poetul se adresează direct copacului sacru printr-o întrebare filozofică privind
acceptarea morții cu senzația liniștii ce domină întreaga natură, cu care poetul se simte într-o deplină
armonie: ,,Gorunule din margine de codru, / de ce mă-nvinge/cu aripi moi atâta pace/când zac în umbra
ta/și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă?”Finalul poeziei ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
constituie a treia secvență și are rol conclusiv ,,Căci eu iubesc și flori, și ochi, și buze și morminte”.
Enumerația din prima secvență este reluată în versul final, elementele acestuia fiind precedate de un ,,și”
adverbial. Discursul liric se organizează în jurul misterului și a motivului luminii.Ultima secvență a
poeziei ,,Gorunul” începe cu o întrebare filozofică tulburătoare care potențează presimțirea morții prin
verbul dubitativ ,,poate”. El ascultă ,,cum crește-n trupul tău sicriul”și accentuează că ființa este supusă
morții ,,trupul tău-sicriul meu”. Finalul acestei poezii ilustrează ideea ca viața oricarei ființe se scurge cu
fiecare clipă înspre moarte ,,cu fiecare clipă care trece”. Cu toate acestea, moartea nu trezește spaimă,
groază, ci se insinuează lent și liniștit în sufletul poetului ca presimțire în ideea curgerii ireversibile a
timpului.
În concluzie, poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o artă poetică modernă, o definiție a
poeziei, dar și un portret al artistului. Actul poetic convertește misterul, nu îl reduce, iar în
poezia ,,Gorunul” conceptul de ,,mister” este ilustrat în această elegie prin taina morții, fascinantă pentru
poetul căruia i se revelează treptat acest mister esențial din Univers.

2
M. Eminescu aparține perioadei clasice a literaturii ca și I. Creangă, I. Slavici și I.L.Caragiale. A fost
poet, narator și jurnalist român, socotit ca cititorii români și de critica literară drept cea mai importantă
voce poetică din lit. rom.
Romantismul eminescian repr. un moment esențial în evoluția poeziei și a lit. rom. Elementele definitorii
pt. estetica acestui curent se regăsesc în opera poetului, atât la nivelul conținutului, cât și la nivel
compozițional prin preferința pt. anumite figuri de construcție sau de gândire, dintre care cel mai desc
întâlnită este antiteza.Iubirea rămâne o temă romantică prin excelență ce apare în numeroase poeme
eminesciene.Între cele două opere, prin evidențierea elementelor romantice, ,,Fl. albastră” și ,,Luceafărul”
reprezintă două dintre poeziile ce ilustrează tema iubirii în semnificațiile ei cele mai profunde, fiind
corelată cu o altă supratemă eminesciană, respectiv cea a condiției omului de geniu.
Poezia ,,Luceafărul” prezintă ipostaza iubirii terestre, între un eu masculin ce întruchipează geniul prin
aspirația sa de a cuprinde spiritual universul și o feminitate ce se definește prin idealul dionisiac.
Capodopera liricii emenesciene ,,Luceafărul”, este o alegere a condiției omului de geniu văzut inclusiv în
raporturile sale cu dragostea, așadar poemul prezintă tema iubirii în două ipostaze. Elementele de
romantism se regăsesc în ambele poeme la nivelul motivelor literare, dintre care amintim codrul ca spațiu
protector al iubirii, aspirația spre o stea sau spre alte elemente ale planului cosmic.
În poezia ,,Fl. albastră”, analiza celor patru secvențe evidențiază portretele și atitudinile îndrăgostiților.
Incipitul este construit din primele trei strofe, respectiv replica fetei, ce reprezintă o chemare la
împărtășirea sentimentului de dragoste. Analiza motivelor din aceste strofe depășește încadrarea poetului
în tema naturii, anticipând antiteza dintre aspirația spre înalt a eului masculin, ipostază a omului de geniu
și idealul de tip ,,carpe diem” al omului comun, reprezentat de eul feminin. Motivele ilustrează fie
depărtarea în înălțime ,,ceruri înalte”, fie în plan temporal ,,piramidele-nvechite”, pentru a accentua
aspirația geniului de a cuprinde spiritual tot universul.
De asemenea, se evidențiază două atitudini contrastante: căutarea împlinirii la nivel intelectual a eului
masculin și căutarea fericirii la nivel afectiv a eului feminin.Strofa a patra constituie a doua parte a
poemului și reprezintă o completare a atitudinii portretului masculin printr-o dublă raportare. Pe de o
parte el consideră idealul dionisiac al fetei, idee exprimată prin folosirea diminutivului ,,mititica” sau prin
versurile ,,eu am râs, n-am zis nimica”.În poezia ,,Luceafărul”, iubirea atrage în primul tablou un
reprezentant al ordinii cosmice și o muritoare. Fata de împărat ,,mândră-n toate cele”, este o ipostază
superioară a destinului uman prin unicitate. Spirit problematizant și contemplătui, ea este predispusă la
visare, elemente ce o încadrează într-o tipologie romantică. Cele două invocații ale fetei prin care
luceafărul este chemat ca un dublu în vederea construirii cuplului sunt urmate de două metamorfozări
succesive ale artistului în înger și în demon. Cele două metamorfozări se pot analiza paralel. Luceafărul
alege în ambele cazuri ipostaze sociale superioare, se naște din principii primordiale, dar nu are atributele
umanității, ci aparține mai degrabă altei lumi. Refuzul fetei reprezintă o formă de superioritate, căci ea
conștientizează limitele destinului uman și își asumă statutul de muritoare. Pe de altă parte, hotărârea
luceafărului de a cere dezlegare de nemurire în numele iubirii, reprezintă forma supremă a sacrificiului
ființei superioare.În antiteză cu registrul grav al iubirii din primul tablou, în strofele 44 – 46 are loc
apropierea dintre doi exponenți ai aceleași lumi. Cadrul întâlnirii dintre Cătălin și Cătălina din tabloul al
doilea, este înlocuit de unul natural, sălbatic, feeric, asemănător celui din ,,Fl. alb.”Finalul celor două
poezii confirmă aceeași viziune asupra iubirii, drama geniului constă în faptul că ele nu se pot împlinii
afectiv.În concluzie, tema iubirii este tratată în cele două poezii în relație cu una dintre cele mai grave
teme din lirica eminesciană, cea a condiției omului de geniu. Romantice din specie, teme, motive și
elemente de opoziție, ,,Fl. alb.” și ,,Luce.” rămân două dintre creațiile de excepție ale poetului.

3
N. Stănescu a fost poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei
Române. El aparține curentului literar neomodernism, curent care repr. o reluare a
modernismului interbelic, în care scriitorii moderniști au devenit modele catalizatoare pt.
actualul curent literar.
Tema poeziei ,, Leoaică tânără iubirea” o reprezintă iubirea proiectată pe axa ascensională a
lumii, iar în poezia ,,În dulcele stil clasic”, tema poeziei este erotică, dar iubirea nu mai este o
leoaică tânără, o energie ce poate reordona universul, ci este aici un simplu pretext liric, o iubire
întâmplătoare.
Titlul poeziei ,, Leoaică tânără iubirea” este sugestiv în ceea ce privește conținutul discursului
liric, acesta conține o metaforă identificată prin opoziția ,,iubirea”. Titlul poeziei ,,În dulcele stil
clasic” reflectă întoarcerea poetului la teme, procedee, convenții ale literaturii trecutului, față de
care atitudinea este de admirație și totodată de ușoară ironie.
Poezia ,, Leoaică tânără iubirea”, compozițional, este alcătuită din trei secvențe lirice
corepunzătoare celor trei strofe: întâlnirea cu iubirea, metamorfoza universului și constatarea
caracterului ireversibil al metamorfozei.
Poezia ,,În dulcele stil clasic” este alcătuită din cinci catrene și un vers liber.
În prima strofă a poeziei ,, Leoaică tânără iubirea” este reluată metafora titlului, iar întreaga
strofă este organizată pe mitul străvechi. Prima strofă a poeziei ,,În dulcele stil clasic” ilustrează
lirismul obiectiv și exprimă idea conform căreia iubirea suavă este o galanterie a naturii.
În a doua strofă din poezia ,, Leoaică tânără iubirea” asistăm la o metaforă a eului. Imaginea
cercului cu figură geometrică perfectă, amintește de sfera eminesciană ,,Din sfera mea veni cu
greu” din ,,Luceafărul”. A doua strofă din poezia ,,În dulcele stil clasic” sugerează prin lirism
obiectiv plasarea iubirii într-o ,,înserare-n seară”, sentimental fiind perceput superficial și efemer
ca un ,,pas de domnișoară” care trece la fel de repede cum a venit ,,dintr-o pasăre amară”.
În ultima strofă a poeziei ,,Leoaică tânără iubirea” înțelesul senzorial se pierde ,,Mi-am dus mâna
la sprânceană/ la frunte și la bărbie/ dar mâna nu o mai știe”. Strofa a treia a poeziei ,,În dulcele
stil clasic” exprimă aceeași idee a unui sentiment superficial, care durează puțin, numai ,,o
secundă, o secundă”, din care cauză, eul liric are un ton persiflant. În ambele poezii sentimentul
are condiții cromatice: în poezia ,,În dulcele stil clasic” ,,el avea roșcata fundă”, iar în
poezia ,,Leoaică tânără iubirea iubirea” o ,,leoaică arămie”.
Strofa a patra a poeziei ,,În dulcele stil clasic” așază eul liric în ipostaza unui suflet împovărat
parcă de un bluestem, deoarece el înregistrează ,,parcă pe timpanul meu”, trecerea iubirii care nu
mai este un sentiment profund. În ultima strofă a acestei poezii eul liric afișează o atitudine
contemplativă, viziunea iubirii este una exterioară și nu o stare interioară, profundă generatoare
de energie.
În concluzie, poezia ,,Leoaică tânără iubirea” este o romanță contabilă a iubirii, sentiment
materializat de N. St., stare sufletească ce capătă putere demiurgică asupra sensibilității eului
poetic, iar poezia ,,În dulcele stil clasic” constituie o poetică a existenței și cunoașterii, ea
depășește cadrul unei arte poetice, deoarece pt. poetul neomodernizat, iubirea și creația aparțin,
în egală măsură, planului existenței și planului cunoașterii.

4
T. Argh. a fost un poet modernist, ca și L. Blaga și Ion Barbu, aparținând perioadei interbelice a
literaturii. Autorul s-a remarcat prin capacitatea de a fi original, desprinzând tiparele liricii
românești de făgașul creat de Eminescu, la care se raportau cei mai mulți dintre contemporanii
săi. Modernismul cuprinde mișcările artistice care exprimă, în mod categoric, desprinderea de
tradiție.Compozițional, poezia ,,Testament” are trei secvențe poetice, prima sugerând legătura
dintre poet și urmași, a doua prezintă rolul estetic și social al poeziei, iar a treia secvență conține
definirea operei artistice, în timp ce poezia ,,Flori de mucigai” cuprinde două strofe inegale ca
număr de versuri, prima strofă aparține planului eului creativ și al creației, iar a strofa a doua
conturează planul realității exterioare.
În poezia ,,Testament”, tema este o artă poetică modernă prin transformarea urâtului în frumos și
prin fixarea raportului dintre inspirație, talent și trudă, aceeași temă întâlnind-o și în
poezia ,,Flori de mucigai”.
Titlul poeziei ,,Testament” are două sensuri: unul denotativ (act juridic prin care lasă moștenire
urmașilor) și altul conotativ (moștenirea spirituală, cartea lăsată urmașilor). Titlul poeziei ,,Flori
de mucigai” este un oximoron, în care florile sugerează frumusețea, puritatea, lumina, iar
mucigaiul semnifică urâtul, descompunerea și întunericul.
În prima secvență a poeziei ,,Testament”, care cuprinde primele două strofe, este explicat rolul
poetului, el trebuie să lase urmașilor ,,cartea”, adică averea spirituală. Tot aici, cartea este numită
,,hrisovul cel dintâi”, subliniindu-se o altă importanță a cărții, aceea de a marca identitatea, de a
împroprietării, de a-i face pe urmași conștienți că ,,sunt și au/a fi, a avea”. Prima strofă a
poeziei ,,Flori de mucigai” aparține planului eului creator, continuând încă din incipit caracterul
de artă poetică al textului. Aceasta sugerează dorința devastatoare a artistului de a se exprima în
versuri, fiind dominat de setea de comunicare cu lumea. Versurile sunt săpate în sufletul
poetului, sunt ,,stihuri fără an” ce nu pot fi exprimate în viața reală, dar sunt profund simțite de
sensibilitatea artistului: ,,Stihuri de groapă/De sete de apă/Și de forme de scrum”.
Secvența a doua din poezia ,,Testament” este alcătuită din a treia și a patra strofă, strofe în care
este subliniat rolul artistului, acesta fiind născocitor și meșteșugar de cuvinte. Poetul
transformă ,,graiul cu îndemnuri pentru vite” în ,,cuvinte potrivite” făcând saltul de la sapă la
condei, de la brazdă la călimară.Ultima strofă a poeziei ,,Flori de mucigai”, amplifică
deznădejdea lui Arghezi, care este simbolizată de atmosfera sumbră ,,e întuneric, iar ploaia se
aude departe afară”, ceea ce provoacă poetului o durere simțită profund ,,ca o ghiară” din cauza
neputinței totale de a se exprima.Secvența a treia a poeziei ,,Testament” subliniază un alt rol care
trebuie să-l aibă artistul, transformă socialul în estetic, arta în instrument de revoltă, urâtul în
frumos. Ea este o definiție a poeziei ,,Slava de foc și slava făurită/Împerecheate-n carte se
mărită”, poezia este întrepătrundere între talent, inspirație și muncă. Munca poetului este una de
făurar care presupune trudă, chin, sacrificii, dar și bucurie.
În concluzie, poezia ,,Testament”evidențiază cunoștința frământată a unui spirit legat sufletește
de generațiile precedente, a căror suferință o subliniază în artă, în schimb, poezia ,,Flori de
mucigai” transmite ideea complexă a imperfecțiunilor vieții, a condițiilor vitrege la care este
supusă ființa umană, fapt care îi provoacă poetului aversiune și repulsie

5
IONRomanul este specia genului epic, in proza, de mare intindere, cu o actiune desfasurata pe
mai multe planuri narative, cu un numar mare de personaje complexe, caractere puternice, deja
formate, cu multiple conflicte, o intriga atent construita si care prin intermediul actiunii reflecta
realitatea vietii cotidiene.Opera se incadreaza in tipul de roman obiectiv, traditional. O prima
trasatura a acestui tip de roman este perspectiva narativa obiectiva, adica viziunea „din spate”,
care implica prezenta naratiunii la persoana a III-a si a unui narator obiectiv. Acesta este deci,
detasat, nu se implica in evenimentele pe care le relateaza, nu comenteaza actiunile personajelor.
O scena semnificativa, prin care se pune in evidenta acest tip de viziune, cu narator obiectiv, este
cea in care Vasile Baciu o bate cu salbaticie pe Ana, fiica sa, insarcinata. Scena este, poate, una
dintre cele mai violente din intreaga literatura romaneasca interbelica, dar, nicaieri, pe parcursul
acesteia, nu transpare, din partea naratorului care o evidentiaza, vreo urma de compatimire
pentru victima sau de indignare fata de brutalitatea tatalui. Obiectivitatea naratorului, detasarea
cu care prezinta cititorului evenimentul, amanuntit, sunt absolute. A doua trasatura a acestui tip
de roman o constituie prezenta unui narator omniscient si omniprezent. Acest tip de narator se
evidentiaza inca din primele pagini ale operei, prin descrierea amanuntita a drumului care intra in
satul Pripas, precum si a elementelor definitorii ale acestuia: Padurea Domneasca, Cismeaua
Mortului, Rapele Dracului, casa invatatorului Herdelea, cea a lui Macedon Cercetasu, crucea cu
Hristosul din tinichea etc. Despre acest tip de narator, specific romanelor obiective, traditionale,
scriitorul Camil Petrescu spunea: „Casele par pentru el fara acoperisuri, distantele nu exista,
departarea in vreme de asemenea nu. In timp ce pune sa-ti vorbeasca un personaj, el iti spune in
acelasi alineat unde se gasesc si celelalte personaje, ce fac, ce gandesc exact, ce planuiesc.”Patru
elemente de constructie a operei sunt importante pentru intelegerea semnificatiilor textului:
incipitul, finalul, conflictul, relatiile spatiale si temporale. Incipitul, partea introductiva a oricarei
opere literare, care are anumite consecinte in derularea evenimentelor, indeplineste anumite
roluri, printre care: introducerea cititorului in lumea fictionala, prezentarea unor personaje si
fixarea coodonatelor spatio-temporale. In acest roman, incipitul coincide cu expozitiunea, fiind
reprezentat de imaginea drumului care intra in satul Pripas, acolo unde are loc actiunea
romanului. Critica literara a considerat ca, prin intermediul acestui drum, cititorul patrunde, de
fapt, in lumea fictiunii, a romanului. Se observa ca drumul este personificat: „alearga”, „taie”,
„urca sprinten”, „da buzna”, fiind el insusi un personaj al operei. Al doilea element de
constructie a operei este finalul, partea de incheiere a oricarei opere literare, care poate coincide
sau nu cu deznodamantul. Daca finalul nu coincide cu deznodamantul, inseamna ca autorul
doreste sa ofere cititorilor date despre personajele operei dupa ce conflictul s-a incheiat. Rolurile
finalului sunt: incadrarea actiunii ca intr-o rama, impreuna cu incipitul, pastrand astfel lumea
fictionala in afara lumii reale, precum si finalizarea actiunii si scoaterea cititorului din lumea
fictionala si readucerea lui in lumea reala. In acest roman, finalul este simetric cu incipitul, fiind
reprezentat de imaginea drumului care, in ultima pagina a operei, iese din satul Pripas, lasand in
urma aceleasi elemente pe care cititorul le-a intalnit in prima pagina: Padurea Domneasca,
Cismeaua Mortului, Rapele Dracului, casa invatatorului, cea a lui Macedon Cercetasu, crucea cu
Hristosul din tinichea. Reperele spatiale si cele temporale constituie un alt element de
constructie a romanului. Spatiul in care se desfasoara actiunea operei este satul Pripas, din
6
Ardeal, anumite puncte fiind esentiale pentru derularea actiunii: locul unde are loc duminica
hora, biserica, carciuma lui Avrum, ulita satului, locul unde se aduna oamenii la camp. Timpul in
care se petrec evenimentele este secolul al XIX-lea.Un alt element important de constructie a
operei este reprezentat de tehnica narativa utilizata in aceasta opera, si anume inlantuirea, care
presupune prezentarea evenimentelor in ordine cronologica, incepand cu dorinta personajului
principal de a obtine pe orice cale cat mai mult pamant, continuand cu casatoria acestuia cu Ana,
fiica celui mai bogat om din tot satul, nasterea copilului, moartea Anei si apoi a copilului si
sfarsind cu moartea lui Ion.Personajul principal al acestui roman este Ion, cel care da si titlul
romanului. El poate fi incadrat intr-un anumit tip uman, cel al taranului sarac, dar cu o dorinta
apriga de a avea cat mai mult pamant. Acest lucru evidentiaza trasatura sa dominanta de
caracter, adica vointa, care se remarca pe parcursul intregului roman.In relatie cu Ana, Ion se
dovedeste a fi un personaj lipsit de orice sentiment, care accepta compromisul unei casatorii cu
fiica lui Vasile Baciu, doar pentru a se imbogati. O dispretuieste pe Ana, pentru ca o considera
responsabila de faptul ca nu s-a putut casatori cu cea pe care o iubea, Florica. De aceea,
actioneaza in consecinta: o lasa insarcinata inainte de casatorie, pentru a-l obliga pe tatal ei sa i-o
dea de nevasta si o alunga atunci cand ea vine la el acasa, dupa ce este batuta de catre acesta.
Dupa nunta nu mai este interesat de ea si nici macar nasterea copilului nu il sensibilizeaza. O
scena importanta, care ilustreaza relatia eroului cu Ana, este cea de la nunta, cand o ignora cu
desavarsire pe sotia sa, neavand ochi decat pentru Florica. Danseaza cu Florica, pe care si-o
inchipuie mireasa lui si ii dezvaluie sentimentele pentru ea: „Numai tu imi esti draga!”In relatie
cu Florica, se remarca dorinta eroului, de a se reintoarce la cea de care fusese odinioara
indragostit. O scena semnificativa o constituie cea a intalnirii dintre cei doi tineri, din partea I a
romanului, cand Ion, mergand sa munceasca la camp, sta de vorba cu Florica si o asigura de
sinceritatea sentimentelor sale: „In inima mea tot tu ai ramas craiasa!” Daca la inceput Ion ii
promite fetei ca o va lua de nevasta, ulterior se casatoreste cu Ana pentru avere. Dupa moartea
Anei si a copilului, Ion se simte din nou atras de Florica, desi aceasta, dupa nunta lui, fiind foarte
saraca si fara niciun fel de zestre, acceptase casatoria cu cel mai bogat flacau din sat, George. Ion
merge din ce in ce mai des in casa ei, sub pretextul ca are de discutat cu George. Intr-o noapte,
crezand ca George nu este acasa, vine pe furis la Florica, dar este prins de catre sotul ei si
omorat. In opinia mea, deznodamantul romanului ilustreaza incetarea luptei dintre cele doua
glasuri: „glasul pamantului” si „glasul iubirii”, care l-au dominat pe rand pe Ion. Despre acest
conflict nascut in sufletul flacaului, Eugen Lovinescu spunea:<< In sufletul lui Ion exista o lupta
intre „glasul pamantului” si „glasul iubirii”, dar fortele sunt inegale si nu domina decat succesiv.
Prezenta la inceput, dragostea pentru Florica stavileste putin si in dezbateri sumare marea lui
pasiune pentru pamant si nu se afirma, naprasnica, decat atunci cand i s-a potolit setea de
pamant. Sufletul sau este in realitate unitar: simplu, frust si masiv, el pare crescut din pamantul
iubit cu frenezie.>>Romanul este specia genului epic, in proza, de mare intindere, cu o actiune
desfasurata pe mai multe planuri narative, cu un numar mare de personaje complexe, caractere
puternice, deja formate, cu multiple conflicte, o intriga atent construita si care prin intermediul
actiunii reflecta realitatea vietii cotidiene.Personajul principal al romanului „Ion” de Liviu
Rebreanu este cel care da si titlul romanului. Statutul social al eroului este acela de taran sarac,
7
dar cu o dorinta apriga de a avea cat mai mult pamant, fiind gata sa faca orice pentru a-l obtine.
Acest statut este prezentat in roman, astfel incat sa se raporteze la conflictul intregii opere.
Astfel, in sufletul lui Ion se naste un conflict, generat de lupta dintre cele doua glasuri: „glasul
pamantului” si „glasul iubirii”, care il domina pe rand. El alege mai intai glasul pamantului, prin
casatoria cu Ana, bogata si urata, iar apoi glasul iubirii, prin intoarcerea la Florica, saraca, dar
frumoasa.Statutul psihologic releva un caracter puternic, deoarece Ion obtine, prin viclenie,
pamantul mult ravnit. El il obliga pe Vasile Baciu, cel mai bogat taran din sat, sa ii dea pe fiica
sa de sotie, dupa ce o lasa pe aceasta insarcinata, intrand astfel in posesia pamanturilor acestuia,
primite drept zestre. Cele doua glasuri il stapanesc pe rand pe flacau, pe parcursul desfasurarii
actiunii. Glasul pamantului vizeaza dorinta lui Ion de a obtine cat mai mult pamant, prin
casatoria cu Ana, iar glasul iubirii subliniaza sentimentele pe care personajul le are pentru
Florica.Atat statutul psihologic al eroului, cat si cel moral sunt raportate la conflictul din opera.
Statutul moral scoate in evidenta ambitia si orgoliul acestui personaj, care se simte umilit ca nu
are pamant. El este harnic, gospodar, plin de dorinta de a munci pamantul, dar si de amaraciunea
ca nu detine suficient, pentru a fi respectat de catre ceilalti in sat. De aceea, ambitia sa si patima
pentru pamant nasc in sufletul sau un conflict, ce nu se va stinge decat o data cu moartea sa. O
trasatura de caracter a lui Ion, atent evidentiata in acest roman este patima pentru avere,
manifestata prin dorinta sa nemasurata de a avea cat mai mult pamant. O scena semnificativa
pentru ilustrarea ei o constituie scena din capitolul „Zvarcolirea”, in care Ion simte, privind
pamanturile pe care si le doreste cu ardoare, o patima pentru acestea, care este mai presus de
sine: „Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului, ca o chemare, coplesindu-l.” O
alta scena semnificativa o reprezinta cea din capitolul „Sarutarea”, aflat in partea a doua a
operei. In apropierea prima-verii, Ion se duce sa-si vada pamanturile pe care le obtinuse de la
socrul sau. Admirandu-le, plin de mandrie, se lasa coplesit de sentimentele navalnice din sufletul
sau, sarutandu-l ca pe o iubita: „Apoi incet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa in genunchi,
isi cobori fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud. Si-n sarutarea aceasta grabita
simti un fior rece, ametitor...”
Patru elemente de structura si de compozitie a operei semnificative pentru constructia
personajului ales sunt: compozitia, conflictul, relatiile spatiale si temporale, perspectiva
narativa. Conflictul din acest roman pune in evidenta constructia personajului principal. Pe de-o
parte, prin conflictul exterior se evidentiaza caracterul lui Ion, acesta infruntand, pe rand, o serie
de personaje din opera. Ion o va seduce pe fata lui Vasile Baciu, intrand in conflict cu acesta,
umilindu-l in cele din urma si obtinand pamanturile pe care le voia. Conflictul cu George
Bulbuc, cel mai bogat flacau din sat, determina aparitia unor conflicte secundare, deoarece
preorul se va certa cu invatatorul satului. Pe de alta parte, Ion traieste un conflict interior,
deosebit de puternic. Cele doua glasuri, „glasul pamantului” si „glasul iubirii” il stapanesc
deopotriva, alternativ, determinandu-i toate reactiile si toate actiunile.Reperele spatiale si cele
temporale constituie un alt element, prin care se pune in evidenta constructia personajului.
Spatiul in care se desfasoara actiunea operei este satul Pripas, din Ardeal, anumite puncte fiind
esentiale pentru modul in care este construit personajul Ion: locul unde are loc duminica hora,
biserica, carciuma lui Avrum, ulita satului, campul. Toate acestea sunt strans legate de
constructia personajului principal, prin prezentarea relatiilor sociale, a vietii satului, a

8
mentalitatilor categoriei sociale a taranimii in care se incadreaza si Ion. Timpul in care se petrec
evenimentele este secolul al XIX-lea, de aceea personajul este construit pe baza conceptiilor de
viata din acel secol, a ideilor despre importanta pe care pamantul trebuie sa o aiba in existenta
rurala.Un alt element important de structura si de compozitie a operei, care ilustreaza constructia
personajului Ion, este reprezentat de tehnica narativa utilizata in aceasta opera, si anume
inlantuirea. Prin intermediul acesteia, care presupune prezentarea evenimentelor in ordine
cronologica, se pune in evidenta evolutia sufleteasca a eroului. Mai intai este ilustrata dorinta
personajului principal de a obtine pe orice cale cat mai mult pamant, apoi pusa in evidenta
seducerea Anei, casatoria lui Ion cu aceasta, conflictul pentru pamant cu tatal Anei, nasterea
copilului, moartea Anei si apoi a copilului. In opinia mea, tema romanului, care este conditia
taranului, este reflectata in constructia personajului ales prin constructia operei, care are doua
parti: „Glasul pamantului” si „Glasul iubirii”, ambele vizand problemele cu care se confrunta
personajul principal, Ion al Glanetasului, reprezentativ pentru o intreaga clasa sociala, aceea a
taranimii. Supus „glasului pamantului”, Ion se dovedeste a fi un personaj lipsit de orice
sentiment, care accepta compromisul unei casatorii cu fiica lui Vasile Baciu, doar pentru a se
imbogati. O dispretuieste pe Ana, pentru ca o considera responsabila de faptul ca nu s-a putut
casatori cu cea pe care o iubea, Florica. De aceea, actioneaza in consecinta: o lasa insarcinata
inainte de casatorie, pentru a-l obliga pe tatal ei sa i-o dea de nevasta si o alunga atunci cand ea
vine la el acasa, dupa ce este batuta de catre acesta. Dupa nunta, nu mai este interesat de ea si
nici macar nasterea copilului nu il sensibilizeaza. Supus „glasului iubirii”, Ion o poarta in suflet
pe Florica, fata de care este indragostit. O scena semnificativa o constituie cea a intalnirii dintre
cei doi tineri, din partea I a romanului, cand Ion, mergand sa munceasca la camp, sta de vorba cu
Florica si o asigura de sinceritatea sentimentelor sale: „In inima mea tot tu ai ramas craiasa!”
Daca la inceput Ion ii promite fetei ca o va lua de nevasta, ulterior se casatoreste cu Ana pentru
avere. Dupa moartea acesteia, eroul are dorinta puternica de a se reintoarce la cea de care fusese
odinioara indragostit, desi aceasta, dupa nunta lui, fiind foarte saraca si fara niciun fel de zestre,
acceptase casatoria cu cel mai bogat flacau din sat, George. Deznodamantul romanului,
reprezentat de moartea lui Ion, ilustreaza incetarea luptei dintre cele doua glasuri: „glasul
pamantului” si „glasul iubirii”, care l-au dominat pe rand pe acesta. Astfel, Ion ramane, in
literatura romana, un prototip al taranului insetat de avere, care se foloseste de orice mijloace
pentru a obtine pamantul ravnit, asa cum personajul insusi, intr-un monolog interior marturisea:
„Toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata, daca n-are si el pamant mult, mult...”

Scriit afirmat la sf sec al XIX lea, I Slavici este unul dontre adeptii real classic, in scrierile lui
reflectandu-se lumea sat transilv. M cu noroc de I Sl este o nuvela realista de facture pish. A fos

9
publ in an 1881in vol Novele din popor. Moara este o nuv psih prin tematica conflict interior,prin
modalit de caractr si investigare a psj. I Slav este creator de personaje memorbaile, observant
lucid cu vocatie de pedagog. Astfel ilustrand in nuv Moara cu nor virtuti morale
precum:sinceritatea,cinstea,cumpatarea. Viz scriit are drept fundament convingerea ca banul are
un effect dezumanizat asupra finite umane. Nuv Moara cu Nor abordeaza tema familiei trad pe
care o subsumeaza temei destinului.Tema text poate fi priv din mai multe prspectiv: Persp
sociala-inceracrea lui Ghita de a-si schimba stat soc(din cizmar in hangiu), perspectiva
moralizat(nuvela prezinta consecintele nefaste ale dorintei de invatuire),perps
psihologca( conflict interior trait d Ghita care dornic de prosperitate economica isi pierder incrd
in sine si famil). Nuvela ilustrz o tema morala:Nimic nu ramane in viata nerasplatit.Act se dsf
intr o zona geograf a Ardealului,la hanul Moara cu N,aflat in valea dintre 2 drumuri, o rascuce
prn care treceau turme de porci inspre si dinspre targ,loc important ptr afaceri si comert. Porcarii
au apucaturi primitive,fiorosi la infatis.Banditii,stapanii de turme ,hotii sau ugicasii platiti alc
lumea ce se perinda la M cu Noroc.Motive: motivul cautarii norocului,motivul hanului,motivul
persoj demonic. Titlul nuv are val simbolica,fiind in ac timp si ironic. Noroc astept se dovd a fi
nenoroc,dat abordarii gresite a destinului. Subst moara capata o semnificatie ascunsa. Incipitul
are staut de prolog si surpr relatiile din fam lui Ghita(famil,copil soacra sotie+ cuvintele batranei
cand Ghita se gand sa ia in arend carciuma otr ca era cizmar si nu avea bani) Finalul o readuce in
prim plan pe batrana.Aceasra incheie nuvlela printr o replica privit la destinul implacabil Asa le a
fost data! Conflict-Ghita interior intre dorinta de a fi cinsiti si de a se imbogati alaturi de Lica
prin afaceri necuarte. Nuv alc din 17 cap are un subiect cincentrat Expozitiune –pana apare Lica,
intriga aparitia lui Lica si declansarea confilctului interior. Desf act-proces instrainare Ghita,
jefuirea arendasului, indepartarea de Ana, anchetare de 2 ori ptr jaf arendas si omor copil si
femeie. Are momente de luciditate ,datorita mustrarilor de constiinta si se descarca in fata Anei
cerand iertare. Carciumarul se aliaza cu jand Pintea,fost hot de codru si tovars a l lui Lica ptr a-l
demasca pe Samadu,inca nu joca cinstit deoarc doreste sa ramana cu bani din afaceri necuarte.
Pct Culminant :Dezumanizarea lui Ghita .La sarb Pastelui Ghita isi arunca sotia in bratele lui
Lica,lasand o singura la carciuma in tp ce el merge sa l anunte pe jamdarm ca Lica are asupra lui
banii furati Dezgustata de lasitatea lui Ghita,Ana I se daruieste lui Lica. Cans se intoarce Ghita
isi da seama de acest lucuru si o omoara pe Ana fiind ormorat la randul lui din ord lui Lica.
Deznodamant este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui loca mistuie moara cu noroc.Ptr a
nu cadea viu in mainile lui Pintea, Lica se sinucide, strivindu-se de un stejar. Sg personae care
suoravietuiesc sun batrana si copiii cuplului Ana Ghita,nvela avand un final moralizator.

Pov lui H.A de I.Cr. este un basm cult publicat in rev C.lit anul 1877. Harap Alb se inc in realis,
per marilor clasici,B.cult este o specie narativa,a g epic,cu o narat pluriepisodica,cu num psj

10
purtatoare ale un val simbolice. Conf dintre bine si rau se inch intod.prin vict fortelor bine. Psj
indeplinesc prin raportare la erou o serie de fct(antagonist,ajut si donatori).Rep temp si spat sunt
vagi,nedeterm. Sunt prez cliseele compoz,cifre si ob.magice,formule.Catract de bildungsroman
al basmului presup parcurg unui traseu de maturizare al psj princ. G.Calin afirma ca basmul este
o oglindire a vietii in mod fabuloase.Tema basms e lupta dintre bine si rau,incheitat prin triumf
binelui.Motive superioaritea mez, calatoria,pedeapsacasatoria,demascarea raufacat.Narat la pIII
real de narat omniscient.Fabulosul face ca elem supranat sa nu provoac spaima sau umire atat cit
si persj.Actiunea se desf linear,succ secv narative redata prin inlantuire.In basm sunt prez clisee
compoz,plasate in incpit si fian: formule initiale,mediana si finala(intrate iesire in fabulos)
Formule mediane”si merse ei o zi,si merg si doua si mer patruzeci si 9” real trec de la o secv
narativa la alta,intretinand interes cit. In basm sunt prez nr magice simbolice:3,7,9,12,24 si ob
miraculoase,unele fiind grupate” 3 smicele de mar dulce,apa vie si moarta”. Repr tempo sug dif
eroului care tb sa junga de la un capat la celalt al lumii-drum imaturitate-maturitate-
blidungsroman. Expoz: Un crai avea 3 feciori,iar in alt capat de lume fratele mai mare al craiul
Imp Verde avea doar 3 fete. Intriga:scrisoarea trim de Verde imp prin care isi roaga fratele sa i
trimita un nepot care sa l urm la tron. Desf act: repr proba l care tatal supune feciroii si cu ajut
careia sa dovedeste cel mai curaj mezinul.Urm intalnirea mez cu Sf Duminica,plecarea in calat a
feciorului,intalnirea cu Spanul si probele prin care trece dat acestuia. Spanul are rol de
pedagog.Pct culmin: debuteaza cu ultim proba prin care HarapAlb este supus la curtea imp
Verde. Deznodamant: consta in refac echilib, si rasp eroului. Protagonistul H Alb nu are puteri
supranat si nici exceptionale,dar le doband pe parc operei. Raul: Spanul repr omul insemnat cu o
inteligenta vicleana. Psj adjuvante:Eroul e sprij de fiinte cu insusiri supranat(Sf Dumin), animale
fabuloase: cal, craiasa furnic si a albinelor si fapturi himerice: cei 5 tovarasi: Setila, Gerila
Flamanzila,Ochila,Pasari-Lati-Lungila. Titlul- este simbolic,repr un oximoron,sug dubla
personalit a eroului Harap(negru,inchis la culoare) si Alb,dubla personalit(fiu de crai)-identitate
reala si un aparenta (sluga a spanului).Limbajul cuprin termeni si expresii pop, regionalisme si
zicatori. Oralitat lui creanga este deata de impresia de spunere a intampl in fata unui publica care
l asculta. Ca mod de expunere predominante sunt naratiunea cu dialog si descrire.(stil direct cu
cel indirect) Conflict princoiapl-Harap Span, secundar Harap si tovarasi, crai si fii lui..Pov lui
HA este basm cult deoarec are ca partic viziunea despre lume a scriit, umanizarea fantasticului
umorul si specif limbaj.Pune in evidenta idealul de dreptate si adev.

Drama este specie a genului dramatic, caracterizata prin deznodamant grav, dar in care
conflictul, desi foarte puternic, nu mai duce neaparat, ca in tragedie, la moartea personajelor
principale, iar accentele tragice se impletesc uneori cu cele comice sau liriceIona (1968) a fost

11
publicata in revista Luceafarul, fiind inclusa ulterior in trilogia cu titlul simbolic Setea muntelui
de sare, alaturi de Paracliserul si Matca. Piesa Iona este inspirata de unul dintre marile mituri
crestine, cel al personajului biblic Iona.In opinia mea, tema piesei este destinul tragic al omului
modern, care traieste acut singuratatea si care are profunde framantari, in efortul de aflare a
sinelui, ezitarea in a-si asuma constient drumul in viata. Titlul trilog este ometafora ce dezv setea
de cunoasterea si de adev a omului ptr a depasi limit normale ale vietii existente. Iona de MS
apartine teatrului modern unde nu se mai pastr trasat teatrului clasic.Este vazuta de autor ca o
trag in 4 tablouri,iar ac lucru poate justifica gestul final al protag de a-si spinteca burta. In trag
antice,eroul era de org nobila,lupta cu propr destin si in final era ucis ptr ca inc sa si depaseasca
destinul. Iona este un pescar sarac care este nev sa pesuiasca in propr acvariu ptr as-si intretine
fam. Pe de alta parte,conf interior pe care Iona il traieste si finalul ambiguu fac mai de graba o
parabola dramatica.Parabola Iona se incdr in neomodernism prin urm tras: se reintr mitul biblic
Iona,conflictul este int(in sufletul persj cu privire la exitenta), nu se repsecta cele 3unitato a ale
teatrului clasic( tp,spatiu si actiune),exista un sg psj,solilocviul este modul de expunere
predominant,prezentarea uni decor simbolic si minimalist. Structural,piesa este alc din 4 tabl.
Tabl 1 si 4 repr liber,exteriorul,iar tab 2 3 captivitatea,burtile pestilor. Tab I il prez pe Iona la
marg marii lg el aflanduse un acvariu in care inoata cativa pestisori veseli(ac pestiisori repr subtil
oamenii care se resemneaza in fata destinului.Iona va desc ca si a pierd ecoul(sg omului
modern)Acesta va vb cu sinele dspr aspectele si etapele vietii,dp care este inghitit de un
peste.Tab II face trm la mitul biblic.Iona se afla captiv in burta pestelui. Obs ca se poate misca
iar cu ajut cutitului pe care l gas face o fereastra ptr a iesi ;a lumina,dar va decoperi tot
intunericul. Tab III Iona este captiv in burta celui de al 2lea peste,unde incearca sa se fereasca
de moara de vamt(aluzie la DonQuijote) moara de vant simb lupta cu destinul. Se va intalni cu 2
pescarice care barne si incearca sa vb cu ei dar fr rezultat.Reuseste sa iasa din burta celui de al 2
peste dar obs ca si acesta fusese inghitit de catre alt peste. Intr un mom de solitudine profunda isi
amint de fam si in principal de mama sa caruia ii scrie un bilet pe o bucata de piele din palma
lui.Tot el va fi cel care gaseste scrisoare si il ironizeaza pe cel care a scris-o si care isi face
sperante desarte.Se hot sa iasa din burta pestelui, dar privirle puilor monstrului il va inspaimnata.
Tab IV ultim tab il prez pe Iona intr o grota care poate reprez burta ultimului peste.Acesta iese la
lumina unde isi regaseste ecoul si observa o plaja murdara formata dintr un sir infint de burti de
peste.Gestul final al persj de a-si spinteca burta repr intoarcerea spre sine,regasirea libertatii
interioare.Tema operei este repr de singuratea omului si incercarea acestuia de a s e
elibera.Principalele motive pescuitul,intuneric,lumina,libertate si captivitae. Comflict interior si
prezinta lupta lui Iona cu destinul cu viata,siguratatea si moartea. Actiunea este
simpla,lineara.Imaginea persj Iona cu barba lunga repr singura aluzie temproala. Spatiul este rep
de interiorul chitului si exteriorul lui, de grota care ar putea simboliza, de mare si plaja. Aluzie
subtila regim comunist.
In ceea ce priveste semnificatia acestei tragedii, Marin Sorescu insusi marturiseste in
volumul Insomnii :„Au trecut trei ani de cand am scris tragedia. Totul mi se incurca in memorie.
Stiu numai ca am vrut sa scriu ceva despre un om singur, nemaipoment de singur”.

Hanu Ancutei Povestirea este o specie a genului epic,situandu-se ca dimesniune intre schita si
romana.Publicat in anul 1948, volumul Hanul Ancutei reprezinta pentru creatia lui M sadoveanu o

12
capodopera. Aceasta opera are forma povestirii in rama,deoarece 9 naratiuni de sine statatoare sunt
incadrate intr-o alta naratiune prin procedeul numit insertie. Tehnica povestirii in rama implica duplicarea
instantei narrative.Exista un povestitor al naratiunii cadru care asista ca martor la seara de la han devenind
ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. Prezenta sa este redata prin naratiunea la
persoana I si confera iluzia autenticitatii. Ceilalti naratori personaje in naratiunea cadru si pe rand
ascultatori au diverse roluri: narrator-martor, personaj-narator, partinand unei categorii sociale diferite:
comisul Ionita(iapa lui Voda), calugarul Gherman( Haralambie) mos Leonte Zodierul(Balaurul), capitanul
Neculai Isac(Fantana dintre plopi), Ienache Coropcarul(Cealalta Ancuta) ciobanul(Judet al sarmanilor)
negusotorul Damian Cristisor( Negustorul lipscan(, orbul(Orb sarac), matusa Salomia si Zaharia
fantanarul(Istoia Zaharei Fantanarul). Naratiunea cadru este rasfoita de-a lungul intregului text si include
cele noua povestiri. Incipitul fixeaza coordonatele spatio temporale,cadrul intalnirii povestitorilor `` intr o
toamna aurie`` la Hanul Ancutei. Spatiul povestirii are valoare mitica a imaginii paradisului pierdut.
Asezat la rascruci de drumuri (destine), hanul este un loc de popas si de petrecere ocrotitor ca o cetatte si
cunoscut trecatorilor din drumuri vechi (timpuri). Zidurile “hanului cetate” au o valoare simbolica a
granitelor intre lumea raului si lumea povestirii, iar hanul devine un topos al povestirii. Timpul pov este
magic, ptr ca reconstituie prin forta cuvantului o lume si sta sub semnul varstei de aur. Cele 3 niveluri
alae timpului narativ st Tp povestirii, al naratorului anonym(autorul), care evoca nostalgic o “toamna urie:
intr o departata vreme a tineretii sale s, timpul povestit al toamnei aurii cand se sup toate povestirile si
Timpul Evocat al celeilate Ancute. In povestirea cadru s eobserva impresia de atemporaliatet “intr o
departat vreme, de demult”. Fantana dintre plopi este a PATRA povestre si are ca tema iubirea tragica ,
iar ca personaj pricncipal pe capitanul de mazili Neculai Isac. Naratiunea la pers I, subiectiva
(focalizraeinterna) implica 2 planuri: reprezentarea evenim traote in tinerete(timpul natal) si autonaliza
faptelor din perspectiva maturitatii(Timpul naratiunii),Naratorul evoca(se confeseaza ascultatorilor) o
intamplare traita de el in tinerete “in urma cu peste 25 de ani, pe aceste meleaguri”. In povest relateaza un
sg fapt epic, o trista poveste de iubire care a avut rol de initiere ptr tanarul de odinioara. Act se desfasoara
alert, fiind identificabile toate mom sub astfel: Epoz: intr o toamna Neculai Isac duce vinuri in tinutul
Sucevei si face popas la Hnul Ancutei, intalnidn un frup d tigani. Intrifa Frumusetea fetei il tulbura si le
da celor doi cate un ban de argint)tigancusa impnise 18 ani). Desf actiunii: Fata il cauta la han a 2 zi ptr a
–I arata ciubotelele cumparate din banutul primir. Tinerii petrec o noapte la intalnire ,la fanntana dintrre
plopi,unde isi propun o noua inatlnire. A 2 inalnire de la fantaan prezinta fata care marturisetste faptul ca
Hasanche o trimisese la han ca sa-l seduca pentru ca tigannii sa l omoare sis a ii fure banii de pe marfa.
Pct culminant Desi este constienta ca o vor omori ptr tradare, fata il avaetizeaza de pericolul existenr.
Acesta fuge si scapa in cele din urma, dar datorita unei prajine aruncate de urmaritori isi pierde un ocho.
Deznodamant Insotit de flacai, de carausii de la han care auzise strigatele de ajutor,revine la fantana
dintre plopi,unde sangele proaspat de pe capacul de piatra este semnul ca fata fusese ucisa si aruncata in
fantana.

Romanul “Ultima noapte de dragoste, intaian noapte de razboi” de C. Petrescu a aparut in

anu1930.C.P pune capat romanului traditionalist si ramane in lit romana ca initiator al romanului
modern,creand astfel eroul intellectual lucid,analitic si introspective.Ideile literare ale lui CP. Sunt

13
adoptate de la scriitorul francez Marcel Proust. UNDIDR este un roman modern,subiectiv de analiza
psihologica, in care autorul valorifica o noua estetoca, cea aautenticitatii. Este un roman modern de tip
proustian,deorece mediul rural este inlcouit de cel citadin, sunt prezentate preocuparile omului de la
oras,protagnositul este un individ trecut prin Universitate, personajul principal este un intellectual
indadaptat.Este un roman subiectiv de analiza psihologica ptr ca protagonistul este narrator,iar even sunt
relatate la pers I,asadar perspectiva narativa este subiectiva, narat isi analizeaza gandurile,ideile si
sentimentele cu luciditate folosinduse de introspective,intregul roman transformandu-se intr-un monolog
interior, pe tot parcurusl romanului protagonistul isi desrie propriile stari sufletesti. Romanul a ap. In
1930 dupa ce autorul a sch. Tittlul operei din “Proces verbal de dragoste si razboi “ in “Ultima noapte…”,
ambele titlturi scotand in evidenta problematica iubirii ce se grefeaza pe tema razboiului. G,Calinescu
afirma acest roman drept “o monografie a unui element pshic-gelozia”. Titlul se constr pe baza unei
antitteze duble” ultima/intai. Din tilul releva si cele 2 teme ale rom: iubirea si razboiul. Subst “noapte”
repr. Metafora timpului psihologic, trairea in constiinta si pierderea princioiului chronologic Textul
narativ se compune din 2 parti precizate din titlu, care indica teme si experientele traite de protagonist.
Prima parte prezinta rememorarea iubirii esuate dintre Stef Gheorg si Ela, partea doua umrareste
experienta lui Gheorghi din PRM cu ajutorul jurnalului de campanie al protagonistului. Prima parte este
in intregime fictionala, in timp ce a doua urmareste articole si evenimente concise din epoca ce confera
unicitate textului. Viz autorului transferata personaj narrator este viz unui spirit reflexix cu preocupari
filozofice si literare, accentual cade pe factorul psihologic,pe anliza ecoului pe care evenim exterioare il
au in constiinta personaj. Romanul este strucuturat in 13 cap, fiecare avand cate un titlu sugestiv.
Actiunea se petrece atat in mediul citadin (Bucu, Campulung0, cat si pe front, evenimenetee traite de
protagonist, petrecandu-se cu 2 ani si jumatate inainte de 1916,anul intrarii Romaniei in PRM.Persj princ
in jurul carora se cintureaza act Ela si Stefan ,pers secundare Domnul G, Anisoara, Nae si Tache
Gheorghdiu, episodice Vasilescu Lumanararu, Iorgu si Tanase. Confl exterioare exista intre la si Stefan,
Stefan si rudele sale , Stefan-camarazii de la popota. Conf Interior este de natura moderna si se produce in
constiina Lui stf Gheorgh,care traieste stari si sentim contradictoruu in ceea ce priveste pe sotia sa , Ela.
Acest conflict este generat de raportuile pe care le are portagonistul cu lumea inconjuratoare. Romanul
debuteaza printr-un artificiu compositional, chiar daca este un roman modern, in incipit sunt fixate cu
precizie realista coord spat-temp” In primavera anului 1916…la fortifcarea vaii Prahovei, intre Busteni si
Predeal” Gheorghidiu este concetrat pe valea Prahovei in asteptarea Romaniei in PRM.La popota
ofiterilor,acestea asista la o dicutie despre dragoste si fidelitate,pornind de la un fapt divers citit in
presa.Aceasta disvutie ii declanseaza memoria afectiva, trezindu-I amintiri acestuia despre cei doi ani si
jumatate de casnicie cu Ela. Finalul il readuce in prim plan p Gheoghidu,care revine dupa front ranit. Va
primi o scrisoare anonima prin care I se spime ca a fost inselat de Ela. Se hotaraste sa divorteze de aceasta
sis sa ii lase toata averea. Sf operei este deschis ptr ca citit sa si puna intrebarea daca a fost protagnositul
sau nu inselat. Stilul lui Petrscu este anticalofil(imp scrisului frumos, caracteriznduse prin fraza scurta si
nervoasa, claritate si sobrietate,fiind un stil analitic modern si intelectualizat. Naratiunra la pI cu
focalizare interna si viziune ‘impreuna cu’,presupune existenta unui narrator implicat. In op mea St G este
un persj definitoriu pentru opera lui Petrescu.El repr indapatatul superior lucid si hipersnesibil.

G. Calinescu a fost ganditorul deplin al culturii romane al carui geniu s-a manifestat in istorie,critica
literara,estetica,teatru,roman si poezie. Enigma Otililei este un roman interbelic aparut in anul 1938,realist
si ob,de tip balzacian,un roman citadin incadrat in fr=ormula realismului classic,cu accente romantic si

14
moderniste, fundalul scrierii acestui roman fiind reprezentat de viata bucuresteana de la inc sec XX. G,
calin respinge proustiansimul si pledeazaptr. Realism classic,ilustrat prin romanul obiectiv de tip
balzacian. In 1938,anul apar, autorul a definit tema operei ca o’mpnogradue a unei familii bucurestene’
Viziunea depre lume a scriit realist se refelcta in romanul EO in tema,strucutra fiind
simetrica,circulara,specificul secv descriptive(tehnica balzaciana) si realizarea peisajelor. Titlul intial
Parintii Otiliei refelecta ideea balzaciana a paternitatii,pentru ca fiecare dintre personaje determina cumva
soarta Otiliei, ca niste”parinti”. Aut schi tit in Enigma Ot,creand astfel misterul prin care se caract comp
protagonistei. Tema o constituie soarta cuplului Felix Ot pe fundalul vietii burgheziei bucurest de la in sec
20. Conditia femeii este de asemnea o tema a rom. Alatuti de tema banului,aut cultiva in pag romanului si
tema casatoriei ca mijloc de imbogatire sau reusita sociala. Roman al unri familii si istorie a unei
mosteniri, acesta se incadreaza om categ realist balzeciene pe motivul paternitaii si mostenirii.
Intamplarile sunt relatate la pIIa, viiunea dindarat presupune un narrator obiectiv,detasat. Romanul este
alc din 22 cap notate cu fifre romana eis fra titlu. Actiune desf chronologic ,cupr 2 planuri: drumul
formarii ca intellectual al lui Felix si stradania ruedlor lui Giurgiuv de a intrain posesia averii.
Succesiunea secv se face prin inlantuire si insertia unor micronaratiuni. Dialogul confera veridicitate si
concentrare epica. In ProzA realista,descrierea spatiilor(strada,arhitectura,décor interior sustine impresia
de univers authentic(mimesis) Imaginea Baraganului este redata printr-o descriere de tip romantic.
Incipitul romanului real fixeaza cadrul actiunii “itr-o seara de la inc lui iu iulie 1919) si spatial (descrierea
strazii Antim si a casei lui Costache G), prezinta personajele principale si sugereaza conflictul. Finalul
Este inchis deoarec aduce rezolv conflictului si este urmar de un epilog . Simetria inc –final se real prin
descr strazii si a casei lui M Costache din perpsectiva lui Felix in mom diferite ale existentei sale.
Simetria este sustinuta si de replica pe care M Cos i-o adreseaza lui Felix,in mom in care tanarul apare in
poarta casei sale si pe care dr Sima de mai tz si-o aminteste in finalul romnaului “nu-nu sta nimeni aici,nu
cunosc”.Expoztiunea este real.prin met.realist.balazaciana a situarii exacte a act.in timp si spatiu precum
si aceea a descrierii amanutite a strazii si a casei btranului.”Intr-oseara la inc lunii iulie1919 cu putin
inainte de orele zece,un tanar de vreo optspreze ani,imbrcat in unif de licean,intra in strad Antim” Descr.
Casei lui Giurgiuveanu este reluata si in final,cu deosebirea ca,acum,aspectul paraginit sugereaza moartea
lucruilor. Romancierul prez cateva ipostze ale feminitatii : femeia tanara(Oti), femeia de 30
ani(Olimpia),dsra batraan(Aurica),femeia intretinuta(Georgeta),baba absoluta(Aglae). Dupa o vreme Mos
Costache sufera un atac cerebral si paralizeaza,clanul Tulea ii ocupa casa ca sa puna man ape av.
Costache e ingrijit de Fel,Otis i Pascalop.Spre dezamagirea clanului Tulea, Costache isi revine.
Pascalopol incearca sa l convinga pe batran sa I asig viit Otil. Intriga se dezv pe 2 planuri care se
intrepatrund:istoia mostenirii lui Costch si destinului tanar Felix. Competitia ptr most batr avar ste prilej
ptr observarea efc in plan moral,al obsesiei banului.Batranul avar,proprietar de immobile,restaurant si act
nu pune in practicaun proiect privitor la viit Otiliei ptr nu a cheltui bani.persj sust in fond intriga
romanului pana la rezolv in deznodamnt.Strange o mare suma de banu cu gandul sa i depuna la banc ape
numele otiliei,dar cand vede banii in mod tipic unui avar ii ascunde sub saltea. Conflict rom se bazeaz pe
rel dintr cel 2 famil inrudite care descriu univ social din Buc de inc de sec XX. Deznod il prez pe Sranica
Ratiu care pandeste fiecare miscare a batran si descop ascunzat banilor,ii smulge in fata btarnului,acest
lucru provocandu-I moartea. Cum se vede cu banii St R divorteaza de Olimpia.Aglae o alunga din casa pe
Otil .Desi Otilia il iubea peFelix este nev sa se casat cu Leonida Pasaclp. Dupa multi ani,Felix dev med

15
BACOVIA În sens larg , prin modernism se înţelege tot ceea ce este opus tradiţionalismului . Este o
tendinţă de înnoire şi include toate curentele postromantice novatoare , de la simbolism la suprarealism.
Arta poetică simbolistă introduce conceptul modern de poezie şi este un produs al oraşului Considerat de
o parte a criticii poetul român simbolist prin excelenţă , George Bacovia este un inovator.Dacă în lirica
lumii focul , apa , vântul sunt simboluri care conţin şi valen-ţa pozitivă , la acest poet interbelic ele au
doar semnificaţii negative:focul mocneşte şi agonizează, apa descompune materia prin potop
biblic,vântul scoate sunete lugubre, de marş funebru şi de sfârşit continuu .Eul liric devine un inadaptat ,
un vagabond într-un mediu os-til , din care evadarea este imposibilă. Bacovia este creatorul unei poezii de
atmosferă , una dezolantă,de ploi reci şi arbori cangrenaţ, limitată în peisajul de oraş provincial ,între
cimitir şi abator .În versurile sale plutesc tristeţea şi spaima de neant,devenite adevărate obsesii .
Poeziile ,, Plumb” şi ,, La-custră” sunt incluse în primul său volum , ,, Plumb” . Elementele de recurenţă
ale acestuia sunt solitudinea apăsătoare şi inadaptareaTema poeziei’Plumb”o constituie condiţia nefericită
a poetului într-o societate lipsită de orice orizont . Ea provoacă înstrăinarea de sine a eului . Impresia
generală este de împietrire , opusă dezagregării cosmice dinLacustră”Tema acesteia din urmă o reprezintă
teroarea de umed şi alienarea sub agresiuneaploii. Titlurile acestor două texte lirice sunt simboluri ce
reunesc mai multe semnificaţii , conferind limbajului poetic ambiguitate şi sugestie Prin
greutate,,,plumbul” sugerează apăsarea sufletească , zborul frânt şi moartea.Culoarea cenuşie este în
corespondenţă cu plictisul , cu monotonia existenţială . ,,Lacustra” este un simbol al preistoriei şi
antrenează două goluri : unul istoric , altul acvatic . Elementele de recurenţă sunt motivele ,,
plumb ,,golul”, ,,ploaia, ,,somnul întors”.Se conturează astfel un univers ostil , care condamnă la
izolare.Poeziile sunt construite pe principiul paralelismului şi al analogiei materie-spirit, interior-
exterior.Cuvântul,plumb”este reluat de şase ori.Discursul poetic:Plumb-conceput sub forma unui
monolog tragic(in care poetul expr o stare sufleteasca disperata,lipsita de orice speranta.Poezia este alc
din 2 catrene ce coresp celor 2 planuri ale realit.- realt.exterioara(cimitir,cavou,-simboluri ale
univ.rece,ostil care il impinge pe poet la izolare,disperare) si realit.inter, sufleteasca,deprimanta. Lacusra-
alc 4 catrene care coresp celor 2 panuri ale realit-real.ext(locuinte,lacustra, scanduri ude,podul) si
real.interioara(sunt singur,tresar din somn,simt). In p Plumb motivul esential este moartea redata prin
siciriu,cavou,mort,somn, coroane,celelate motive secundare:amor,singuratet,tristetea reliefeaza ideea
esentiala de alunecare inevitabila spre moarte. Plumbul este laitmotiv(valoare de simbol,epit,repetitie).
Prima strofa defineste un univers rece,strain,in care poetul traieste sent de sing,tragice”Dormeau..”

Strof.2 defin real int:Poetul invoca amorul,dar acesta doarme cu fata intoarsa spre moarte. „Aripi de
plumb” sug caderea din care poetul nu se mai poate inalta..La niv lexical/fonetic,morfo poetul
exteriorizeaza ideea de alunecare in neant. Vb la imof sug persistenta,atmosfer deprimanta,conjuctia
coord:’si’ suprapunerea de imagini.Epitetele contrb la real unei nelinis metafizice. Frecventa conson m b
v l sug plansetul ca ecou al atmsf insuportabile. Sentim dominanr este de oboseala,trecere spre moarte,
Lacustra poezie actuala,deoarec noi traim intr o alerta permanenta si o soc plina de probl. Cele 4 catrene
ale poez sunt struc intro simetrie perf si concentreaza motiv specif viz simboliste: motiv
ploii,lacustrei,noptii nevrozei. Care lipsesc din poezia Plumb,dar si motivul singuratatii care este prez in
ambele poezii. Prin motiv mortii obs ca poetul se afla la limita puterilor,prin nevroza,poetul arata ca se
afala in stare in stare de incertitudine si alerta. Din perspectiv categ de sp si timp se poate obs in poezie
conjugarea planului existentei si cel evocativ(al realit cu visu) cele 2 calit se contopesc sugerand infintul
in spatiu si timp a monotoniei. Ideea este sutinuta prin senz auditiva din prima strofa”Aud materia
plangand” Sentim de memorie exasperanta este sugg si prin muzicalit interioara a vb la gerunziu, se
adanceste treptat, atimgand mom culminant ak crizei singuratatii si al neantului,Muzi interioara este

16
redata de de agresivit continua a ploii:plansul materiei creeaza senzatii insuportabile, fapt sugerat de adj
pronominal atatea si pct de suspensie. Atat Pb si Lacustra confirma ideea cf careia tetralismul bacovian
constituie o modalit de manifestare a tragismului tipic omului modern. G Bacovia conf prin cele 2 poezii
esteticii simboliste romanesti o profunzime de substanta lirica de viziune si expresie.

17