PRONUMELE

Pronumele este partea de vorbire flexibilă care are rolul de a înlocui substantivul. 

TIPURI DE PRONUME:
I. PRONUMELE PERSONAL
Funcțiile sintactice ale pronumelui personal sunt, în general, aceleași cu cele ale substantivului.
Exemple de pronume personale: eu, mine, mi, m-, mie; tu, tine, te, ți; noi, ne, ni, nouă etc.

II. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEȚE

Spre deosebire de pronumele personal, pronumele personal de politețe are forme doar pentru
persoanele a II-a și a III-a.
Exemple: dumneata, dumneavoastră, dumitale, dumnealui, dumneaei, dumnealor.
Pe lângă acestea, mai există pronume de politețe rar întâlnite, fiind considerate locuțiuni
pronominale de politețe sau formule reverențioase: Domnia Ta (Sa, Lui, Voastră), Măria Ta (Sa, Lui,
Voastră), Înălțimea Ta (Sa, Lui, Voastră), Excelența Ta (Sa, Lui, Voastră). Acestora li se adaugă forme
afective precum: mata, mătăluță, matale, mătălică, tăluță etc.

III. PRONUMELE REFLEXIV

Pronumele reflexiv înlocuiește denumirea obiectului asupra căruia are loc acțiunea verbului.
Pronumele reflexiv are forme propriu-zise doar la persoana a III-a (sine, sieși, sie, își, și, se, s-).
Pentru celelalte persoane, pronumele reflexiv împrumută formele de la pronumele personal.
Exemple:
Andrei se gândește la viitorul familiei lui. Voi vă încalțați repede.
Eu mă duc la școală. Fetele își îmbracă uniformele.
 IV. PRONUMELE POSESIV
Pronumele posesiv arată numele posesorului unui obiect și obiectul posedat. Este precedat, de regulă,
de articolul posesiv și are forme variate (a, al, ale, ai), care se modifică în funcție de genul și numărul
substantivului care indică obiectul posedat.
Lista pronumelor posesive în limba română este următoarea: al meu, al tău, al său (al lui, al ei), al
nostru, al vostru, a mea, a ta, a sa (cu sens de: a lui, a ei), a noastră, a voastră, ai mei, ai tăi, ai săi, ai
noștri, ai voștri, ale mele, ale tale, ale sale (cu sens de: ale lui, ale ei), ale noastre, ale voastre etc.
Pronumele posesiv nu are forme pentru persoana a III-a plural (lor - este întotdeauna pronume
personal). De asemenea, la dativ și genitiv, nu are forme de singular (se folosesc pronumele personale lui /ei).
Pronumele posesiv are aceleași funcții sintactice ca ale substantivului.
Atunci când determină un substantiv, cu care se acordă în gen, număr și caz, pronumele posesiv
devine adjectiv pronominal posesiv. Funcția acestuia sintactică a acestuia este de atribut adjectival.

V. PRONUMELE DEMONSTRATIV
Pronumele demonstrativ este partea de vorbire flexibilă care înlocuiește un substantiv (obiect,
persoană...), indicând apropierea, depărtarea obiectului, identitatea obiectului cu sine însuși și diferențierea
lui de alte obiecte.
Tipurile de pronume demonstrative:
- pronume demonstrative de apropiere: acesta, aceasta, aceștia, acestea;
- pronume demonstrative de depărtare: acela, aceea, aceia, acelea;
- pronume demonstrative de identitate: același, aceeași, aceiași, aceleași;
- pronume demonstrative de diferențiere:
(de diferențiere) care indică depărtarea: celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte;
(de diferențiere) care indică apropierea: cestălalt, ceastălaltă, ceștilalți, cestelalte.
Forme populare: ăsta, asta, ăștia, astea; ăla, aia, ăia, ălea.
Forme regionale: aista, ista etc.
Pronumelui demonstrativ îi lipsește categoria gramaticală a persoanei. Atunci când determină un
substantiv, cu care se acordă în gen, număr și caz, pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal
demonstrativ. Funcțiile sintactice ale acestuia sunt: atribut adjectival și nume predicativ.
Exemple: Acesta m-a ajutat la temă. Bunicul a rămas același.

VI. PRONUMELE NEHOTĂRÂT

Pronumele nehotărât înlocuiește un substantiv, fără a oferi informații precise despre un obiect.
În funcție de ceea ce exprimă substantivul înlocuit, pronumele nehotărât poate indica:
- o persoană (cineva, careva, oricine, altcineva, cutare, altcareva, fiecare, fiecine)
- un obiect (altceva, orice, ceva, fiece )
În funcție de structura lor, pronumele nehotărâte pot fi:
- simple (unul, una, unii, unele; altul, alta, alții, altele; atât, atâta, atâți, atâtea; tot, toată, toți, toate
etc.);
- compuse (orișicare, oricare, oricine, oarecare, oarecine, oarece, fiecare, oricât, altceva, câtva,
câteva, vreunul, vreuna, vreunii, vreunele etc.).
Toate pronumele nehotărâte compuse se scriu într-un cuvânt (vreun, nu vre+un)!
Atunci când pronumele nehotărât fiecare este subiect, se impune acordul la singular!!!
Exemplu: Fiecare dintre noi știe acest lucru.
Atunci când determină un substantiv, cu care se acordă în gen, număr și caz, pronumele nehotărât
devine adjectiv pronominal nehotărât. Exemple:
Orice carte o cauți, pe aceea ți-o dau. Fiecare copil are un suflet mare! A sosit vreun turist străin?
Atenție!!! Pronumele nehotărâte: altceva, altcineva, cineva, careva, fiecine, oricine nu pot deveni
adjective pronominale nehotărâte!
Pronumele nehotărâte pot exprima diverse părți de propoziție, precum substantivul:
 subiect: Vine vreunul cu noi?
 nume predicativ: Problema este alta.
 atribut pronominal: Locul fiecăruia este stabilit.
 complement direct: Recomandați-mi pe cineva.
 VII. PRONUMELE INTEROGATIV
Pronumele interogativ se găsește în propoziții interogative, înlocuind substantivul așteptat ca răspuns.
Exemple: ce?, cine?, care?, cât?, câtă?, câți?, câte?, al câtelea?, a câta? (forme de N.-Ac.)
Cine scrie? Care dintre voi a vorbit primul? Al câtelea ai ajuns la școală?
cui?, cărui?, căruia?, cărei?, căreia?, căror?, cărora?, câtor?, câtora? (forme de D.-G.)
Cui îi scrii? Căruia i-a spus secretul? Cărora le-ai oferit flori?
Adjectivul pronominal nehotărât - se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Ce carte cauți? Cât lapte bei zilnic? Cărui elev i-ai împrumutat cartea?

VIII. PRONUMELE NEGATIV

Apare în propozițiile negative.
Din punct de vedere structural, pronumele negative se clasifică în:
- simple: nimeni, nimic
- compuse: niciun, nicio (niciunul, niciunuia, niciuna, niciuneia, niciunii, niciunele, niciunora).
Nimeni nu mi-a spus nimic. Nimănui nu-i plac coșmarurile. Nimic nu-l deranjează. Nu a câștigat nimic.
Niciunul nu a fost văzut în parc. Niciuneia nu i-am oferit mărțișoare.
Atunci când determină un substantiv, cu care se acordă în gen, număr și caz, pronumele negativ devine
adjectiv pronominal negativ.
Nicio fată nu se tunde astăzi. Niciun băiat nu vine la sala de sport.
Atenție!!! Pronumele negative: nimic, nimeni nu pot deveni adjective pronominale negative.

IX. PRONUMELE RELATIV

Pronumele relativ stabilește relația dintre o propoziție subordonată și regenta acesteia. Așadar, acest tip
de pronume se va utiliza doar în cadrul unei fraze, având același rol cu cel al conjuncțiilor subordonatoare și
al adverbelor relative.
 Pronumele relativ poate înlocui:
- un substantiv (exemplu: Omul ˡ/ care nu muncește 2/ este leneș. ˡ/ - Cine nu muncește? omul/cine)
- un pronume (exemplu: - Voi, ˡ/ care le știți pe toate, 2/ faceți treaba în locul meu! ˡ/ - Cine știe? voi/care)
- o propoziție (exemplu: S-a întors de la școală trist, ˡ/ ceea ce mă pune pe gânduri. 2/ - Cine mă pune pe
gânduri? Faptul că s-a întors trist de la școală / adică ceea ce)
Din punct de vedere al formei pe care o poate avea, pronumele relativ poate fi:
- simplu (ce, cine, care)
- compus (ceea ce)

X. PRONUMELE DE ÎNTĂRIRE
Acest pronume are rolul de a evidenția persoana la care se face referire. Astfel, pronumele de întărire
accentuează numele obiectului desemnat de substantivul sau de pronumele pe care acesta îl determină.
În zilele noastre, nu se mai folosește pronumele de întărire, ci doar adjectivul pronominal de întărire.
Formele pronumelui personal de întărire în limba română sunt:
1. la cazurile N.-Ac.
--> masculinul singular se formează cu ”-u”:
însumi (pers.I), însuți (pers.a II-a), însuși (pers.a III-a) - exemple: băiatul însuși, eu însumi (eu-masc.)
--> masculinul plural se formează cu ”-i”:
înșine (pers.I), înșivă (pers.a II-a), înșiși (pers.a III-a) - exemple: băieții înșiși, noi înșine (noi-masc.)
--> femininul singular se formează cu ”-ă”:
însămi (pers.I), însăți (pers.a II-a), însăși (pers.a III-a) - exemple: fata însăși, eu însămi (eu-fem.)
--> femininul plural se formează cu ”-e”:
însene (pers.I), însevă (pers.a II-a), înseși / însele (pers.a III-a) - exemplu: fetele înseși / însele
2. la cazurile D.-G., femininul singular diferă, deoarece se formează cu ”-e”:
însemi (pers.I), înseți (pers.a II-a), înseși (pers.a III-a) - exemple: fetei înseși, mie însemi (mie-fem.)