CURS V

Limbajul juridic persuativ reprezinta ppledoaria avocatului.Este un limbaj cu forta de

comunicare care recurge la :

- verbe performative (declara ,sustin,avertizez ca..,de remarcat ca....,va rog,solicit,ma opun);

- componente paraverbale (topica propozitiei,accentul,intonatia);

- limbajul corpului (gesturile).

Cinci clase de enunturi din pledoaria avocatului :

1. Enunturile verdictive ("apreciez ca...")

2. Enunturi exercitive ("solicit sa...","solicit ca...")

3. Enunturi comisive ("ma angajez sa...")

4. Enunturi comportative ("ne cerem scuze ca...")

5. Enunturi expozitive ("aceasta este starea de fapt").

PRECIZARE : Avocatul ar trebui sa urmareasca prin pledoaria sa ,nu sa se auda vorbind,ci sa

obtina efecte non verbale asupra alocutorului (judecator,arbitru,jurat).Deci avocatul trebuie
sa le influenteze acestora gandurile si opiniile.

In raport de emitent (avocatul) ,receptorul (judecatorul) poate adopta trei comportamente

distincte :

a) Sa reactioneze conform asteptarilor avocatului.

b) Judecatorul sa transmita un mesaj care sa initieze etapa urmatoare a comunicarii.

c) Reactia de feed back = prin aceasta judecatorul il instiinteaza pe avocat despre felul in care
decurge comunicarea.

STATUTUL JUDECATORULUI (arbitrului,juratului) :

- nu are voie sa se antepronunte = adica sa lase sa se intrevada solutia procesului.Deci

judecatorul este obligat sa nu manifeste intentiile de comunicare cu avocatul.

- evident din punct de vedere fizionomic judecatorul se tradeaza ;iar avocatul trebuie sa se
sesizeze si sa speculeze mesajele non verbale primite de la judecator (iritare ,nerabdare,
plictiseala,etc).

TEORIA ARGUMENTARII (neoretorica) :

Retorica argumentativa :

Il are ca protagonist pe Chaim Perelman.In conceptia lui actul argumentativ inseamna mai ales
sustinerea sau respingerea de probe.

A. Despre raportul logica - neoretorica :

- obiectul teoriei argumentarii este studiul tehnicilor care permit cresterea adeziunii spiritelor
la tezele ce li se prezinta in vederea obtinerii asentimentelor acestora.

Aceste tehnici de convingere sunt determinabile,demonstrative si deductiviste (cu mentiunea

ca orice discurs demonstrativ ca sa aiba succes trebuie imbracat intr-o haina retorica).

B. Argumentarea ca demers rational :

Adevarul rezultat in urma unei demonstratii trebuie comunicat,apoi acceptat.Ratiunea care

genereaza astfel de argumentatii poate fi insa utilizata in situatii diferite.Deci arta
argumentarii consta in adaptarea tehnicilor de argumentare in functie de auditoriu.

MENTIONAM CA : Auditor = interlocutor,cel ce poate admite adevarul unei teze demonstrate

dar nu adera intodeauna la ea.

A te adresa unui auditor abstract acelasi oriunde si mereu egal cu sine inseamna a rupe
argumentarea de viata.

Ori argumentarea trebuie adegvata auditoriului concret ,pentru ca relatia auditor-orator e

primordiala pentru reuusita argumentarii.

Oratorul trebuie sa cunoasca situatia auditorului sau pentru a se adapta mai bine situatiei.Se
sustine chiar ca auditoriul este o constructie a oratorului ,auditoriul (instanta)devine ceea ce
poate face din el oratorul (avocatul) in actul argumentativ.

NOTA : Mentionam ca structurile argumentative fiind aceleasi oratorul poate fi si autor asa
cum auditorul poate fi cititorul.

Intre orator si auditor ar trebui sa existe un acord,o intelegere minima intre ei, cu privire la
continutul premizelor argumentarii,un acord cu privire la tipurile de conexiuni pe care oratorul
le realizeaza,dar si un acord asupra felului in care oratorul valorifica aceste conexiuni.Asadar
nu numai tehnicile de argumentare sunt importante ci si punctele de plecare ale
argumentarii,fiindca instanta poate de la inceput sa respinga punctele de plecare ale
argumentarii deoarece :

- instanta nu accepta ceea ce oratorul prezinta ca fiind stabilit deja (deci nu se accepta
premizele avocatului);

- pentru ca instanta poate fi nemultumita de alegerile unilaterale ale argumentelor avansate

de orator.
- pentru ca instanta poate fi socata de tenedtiozitatea cu care oratorul isi prezinta premizele.

- daca se intampla un raport intre orator si instanta atunci obiectele acestui raport vor fi :

= faptele (orice argumentare sustinuta pe fapte este greu de atacat ;faptele sunt legi,probele
predilecte);

= adevarurile (adevar in acest caz inseamna concordanta dintre asertiune si fapte);si

adevarurile sunt greu de respins in cazul argumentarii.

= presupunerile (presupozitiile) :