Ioan începe prin descrierea unei săptămâni „a noii creații” Βηθανίᾳ ἐγένετο πέραν τοῦ

Ἰορδάνου (In 1,28) fiind foarte probabil o referință la Betania de lângă Ierusalim ἀπὸ
Βηθανίας (11,1;12,1), unde are loc ultima minune în fața mulțimilor. Este foarte impresionant
faptul că, „săptămâna ioaneică” cu care începe evanghelia a patra este preludiul evangheliei
însăși și care adună întregul mesaj, preparând toate cele care vor urma 1. Foarte mulți văd în
v.2,1 un nou început al cărții, deoarece acesta începe prin conjuncția Καὶ care poate deservi 2
funcții destul de clare, specifice contextului ioaneic: adunarea informațiilor specifice
contextului ioaneic și unul sau mai multe evenimente2. Autorul nu este interesat să prezinte
evenimentele care s-au succedat în mod direct, ci menționează doar „ a doua zi” - ἐπαύριον
(1,29;35;43), exceptând referința cu care începe relatarea Nunții din Cana3.
Interesantă este schița celor 7zile făcută de E. Ray Clandenen. El abordează logic și
cronologic această problemă a săptămânii ioaneice, după cum urmează:
-prima zi: Mărturia Sfântului Ioan pentru Iisus în fața iudeilor (1, 19-28)
- ziua a II-a: Sfântul Ioan Botezătorul îl prezintă pe Iisus în fața ucenicilor (1,29-34)

1
Richard BAUCKHAM, Gospel of Glory: Major Themes in Johannine Theology, Grand Rapids, Baker, 2015, p.
140-143
2
Pentru anumite lămuriri în privința informațiilor săptămânii ioneice se poate consulta Stephen LEVINSOHN,
Discours Features of New Testament Greek, Sil International, Dallas, 2000, p. 91-94.
3
D.A. CARSON, The Gospel according to John, Grand Rapids, Eerdmans, 1991, p. 88-93.