Ion

De Liviu Rebreanu

Realismul este un current literar care s-a manifestat in a doua jumatate a

secolului al XIX-lea pana in prima jumatate a secolului al XX-lea si are ca
principale trasaturi:verosimilitatea actiunilor, principiul obiectivitatii, personaje
representative pentru o tipologie umana, narrator omniscient, omniprezent si
obiectiv.

Opera literara “Ion” de Liviu Rebreanu este un roman realist, obiectiv si social
aparut in anul 1920, in perioada interbelica, o perioada care a fost marcata, in
literature romana, de aparitia revistei “Sburatorul” reprezentata de Eugen
Lovinescu, al carui scop principal era cel de a pregati o noua generatie literara
prin descoperirea de noi talente.

O trasatura importanta a romanului care atesta apartenenta acestuia la realism

este circularitatea compozitionala, intrucat incipitul si finalul romanului descriu
drumul care intra, respective iese din satul Pripas.

O alta trasatura a operei care este relevanta in contextul miscarii realiste este
existent personajelor tipice representative pentru o categorie sociala, intrucat
principalul exponent al romanului este taranul, Ion, insetat dupa pamant.De
asemenea, personajul principal, Ion, este reprezentativ tipologiei arivistului,
acesta este dispus sa recurga la orice pentru a obtine pamantul.

Titlul operei lui Rebreanu desemneaza numele personajului principal, Ion,

reprezentant tipologic al unei categorii sociale, taranimea.

Tematica principala a scrierii literare este viata satului transilvanean la

inceputul secolului al XX-lea, drama taranului insetat de pamant.

La nivel compozitional, romanul este impartit in doua parti denumite sugestiv:

“Glasul iubirii” si “Glasul pamantului”, care fac referire la cele doua “patimi”
ale personajului principal, fiecare parte avand cate sase capitol, iar la final se
adauga un capitol-concluzie.

Naratiunea este realizata la persoana a III-a de catre un narrator omniscient si

omnipresent, iar perspectiva narativa este una obiectiva, heterodiegetica.
 Actiunea romanului se desfasoara pe doua planuri: lumea taraneasca si
intelectualitatea satului.Expozitiunea o constituie descrierea horei, unde ne sunt
prezentate si personajele importante ale romanului:Ion, Ana, Florica, George,
Vasile Baciu, preotul George Bulbuc.

Intriga o constituie scena de dupa hora, care prezinta confruntarea dintre Ion si
Vasile Baciu, intrucat Vasile isi exprima dezaprobarea pentru casatoria dintre
Ion si Ana, fiica acestuia, urmand ca apoi sa il numeasca “sarantoc” si “hot”.

Desfasurarea actiunii continua cu o disputa intre Ion si George, care

prevesteste finalul romanului.Ion gaseste o modalitate prin care sa il convinga
pe tatal Anei sa i-o dea de sotie, intrucat acesta ii lasa fiica insarcinata si Vasile
este nevoit sa aprobe casatoria.

Punctul culminant al romanului este dat de scena sarutarii pamantului, care

reprezinta o contopire cu acesta si, de asemenea, o anticipare a finalului
protagonistului.

Deznodamantul surprinde finalul tragic al lui Ion, care este brutal omorat de
catre George cu lovituri de sapa, scena anticipata inca din inceputul romanului.

Conflictele din aceasta opera sunt de tip interior si exterior.Conflictul interior

este realizat intre dorinta lui Ion de a avea pamant, casatorindu-se astfel cu Ana,
o fata urata, dar bogata si iubirea acestuia pentru Florica, o fata frumoasa, dar
saraca.De asemenea, conflictul exterior se desfasoara intre Ion si Vasile Baciu,
tatal Anei, Ion si George, un flacau destinat sa se casatoreasca cu Florica.

In concluzie, romanul “Ion” de Liviu Rebreanu este un roman complex, de

inspiratie rurala, cu un caracter monografic ce prezinta dilema lui Ion care,
conform lui Tudor Vianu, “simtea o vocatiune obscura, inradacinata pentru
pamant”.