Particularitatile de caracterizare (UMAN) Ghita Nuvela ,,Moara cu noroc”, scrisa de loan Slavici a avut 0 situatie editoriala de exceptie, fiind tradusa in limba germana dupa manuscris de Mite Kremnitz si incepe sa fie publicata in revista , Deutsche Revue’, in octombrie 1881, inainte de aparitia in limba romana. Un personaj reprezentativ pentru viziunea realista a nuvelei este Ghita, protagonistul, caruia scriitorul ji construieste un portret complex, ale carui insusiri sunt puse in evidenta printr-o serie de elemente ale textului: prin tema, prin actiune, prin construirea conflictului si evidentierea relatiilor personajului cu celelalte personaje ale nuvelei sau printr-o diversitate de procedee de caracterizare. Ghita este ilustrativ prin drama sa inviduala pentru o idee generala a autorului care asociaza dorinta exagerata de inavutire cu depasirea limitelor morale si, in final, cu esecul. Social, el este un cizmar modest, dar cu spirit de initiativa. Ca un adevarat carciumar, isi face un bun renume i prin el locul devine binecuvantat. La inceput, el are taria morala de a-si asuma destinul celorlalti, si se dovedeste un om harnic, iubitor si cinstit. in relatiile cu Ana si cu copiii este atent, tandru si protectiv. Devenit carciumar si pus in situatia de a-si asigura prosperitatea materiala doar prin intovarasirea cu Lica, un personaj asupra carora planeaza cele mai negre suspiciuni, Ghita isi pierde treptat respectul de sine si de fermitatea morala, ajungand sa accepte talharia si crima. Psihologic, Ghita este un om invins de propria slabiciune. El reprezinta constiinta sub influenta coruptoare a banului care nusesizeaza gravitatea compromisului, deoarece perceptia sa e alterata de inclinatia catre lacomie. Una din trasaturile principale ale personajului este setea de inavutire. O scena din care reiese aceasta trasatura este acela al infruntarii dintre Ghita si Lica ce are loc in capitolul V. ”. Cand, in sfarsit, Lica isi face aparitia la Moara insotit de oamenii lui, Ghita domina scena prin forta fizica, hotarare si orgoliul de a nu se lasa batjocorit. Desi accepta sa i se ia banii din casa, isi impune la randul sau conditiile. Naratorul noteaza : ,Catva timp ei stetera tacuti, fata in fata, hotarati amandoi si simtind fiecare ca si-a gasit omul.” O alta scena semnificativa este intamplarea ce are loc in preajma sarbatorilor de Sfantul Dumitru, cand Ghita urma sa plateasca proprietarului a doua rata a arenzii, iar Samadaul ramane o noapte la carciuma, dar pe parcursul aceste nopti il jefuieste pe arendas. in ziua urmatoare, savarseste un sir de crime, vinde aurul si argintaria furate de la el, insa a pastrat un lantisor de aur, cu care putea demonstra culpabilitatea lui Ghita. Acesta din urma devine suspect de complicitate cu Samadaul la jaf si crima. La proces acesta jura stramb si din cauza lui intra la puscarie doi oameni nevinovati: Buza Rupta si Saila, intrucat Ghita scapa din lipsa de probe. Un prim element de structura pentru particularitatile de caracterizare il reprezinté modalitatile, sunt esentiale pentruprotagonist. El este caracterizat direct de catre celelalte personaje ale nuvelei. Astfel, Lica ii spune:,,Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu minte; daca te-as avea tovaras pe tine, as rade si de dracu si de muméa-sa’”, iar alteori, rareori recunoaste cu sadism:,,Tu esti om cinstit, Ghita, si am facut din tine vinovat”. La randul ei, Ana constata schimbarea lui Ghita pe care-l inconjoara cu dragostea ei: ,,Tin la tine, Ghita, cu toata inima si, cu cat te vei face mai aspru, cu atat mai dinadins am sa tin’, insa cand ii constata slabiciunea pentru bani si vede ca este dominat de Lica, il considera , muiere imbracata in haine barbatesti”. Soacra lui Ghita observa si ea slabiciunea lui pentru bani:,Are si el ca tot omul o slabiciune: ji rade inima cand isi vede sporul”, iar Potretul fizic lipseste, insa naratorul fi schiteaza doua detalii: ,,inalt si spatos’tot de catre narator: ,de tot ursuz, se aprindea pentru orisice lucru de nimic, nu mai zambea ca mai inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el”, iar cand se mai juca cu Ana ,isi pierdea lesne cumpatul si-i lsa urme vinete pe brate.” Autocaracterizarea ilustreaza dorinta lui Ghita de a se autodisculpa. Acest fapt evoca un fond de umanitate inca nealterat: , larta-ma, Ana! ii zise el. larta-ma cel putin tu, caci eu n- am sa ma iert cat voi trai pe fata pamAntului...”intr-un alt moment, sarutandu-| pe unul dintre copii, marturiseste: ,Sarmanilor mei copii, voi nu mai aveti un tata om cinstit. Tatal vostru e un ticalos.” Portretul moral este dominant. Destinul este nefast, el incalca legile morale, astfel incat este pedepsit cu moartea: este ucis de Raut din ordinul lui Lica. Orbit de patima banului, Ghita se simte vulnerabil fata de Lica, deoarece are familie si tine la imaginea sa in fata lumii. Obisnuit cu independenta, Ghita se vede constrans sa accepte colaborarea cu Lica, fapt care ii va afecta grav echilibrul interior. Finalul nuvelei pune in lumina caracter slab.De asemenea, conflictul central este unul moral, psihologic, interior al personajului central, deoarece oscileaza intre dorinta de a ramane om cinstit, pe de o parte, si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte. Conflictul interior se reflecta in plan exterior, intre confruntarea dintre carciumarul Ghita si Lica Samadaul. Slavici reuseste sa impresioneze prin complexitatea personajului gsi sa reliefeze ideea ca omul trebuie sa lupte pentru un trai decent si sa fie multumit cu ceea ce Dumnezeu i-a daruit fara sa aspire la imposibil. . Drama eroului provine din lipsa de comunicare, care duce, inevitabil, la instrdinarea de sine si la instrainarea de familie. El nu gaseste calea de iesire din aceasta drama existentiala, ceea ce il va duce la moarte.