Decenii întregi, România a trăit în sportul mondial prin imaginea a trei mari
personalități. Primul 10 în istoria gimnasticii. Primul lider mondial în tenisul masculin.
Maradona din Carpați. Pentru ce au realizat în cariera lor, prin felul în care au
reprezentat România în toți acești ani, Nadia, Ilie și Gică vor rămâne în istoria
acestei țări. Astăzi însă, căutăm alte exemple de succes, într-o țară care nu
generează foarte multe modele de urmat în sport.
Am reușit să ținem fruntea sus în gimnastica mondială. Am avut rezultate
pasagere în box, scrimă, tenis de masă sau canotaj.
Sunt câteva zeci de sportivi cărora li s-a cântat imnul în ultimii ani. Mult prea
puțin pentru imensitatea sportului mondial, pentru potențialul nedescoperit al unui
popor de peste 20 milioane de români…
Nu e ușor să obții astfel de rezultate într-o țară în care sprijinul pentru sport
este tot mai scăzut. Tocmai de aceea, aceste mici reușite nu trebuie doar celebrate,
cât mai ales analizate pentru toți cei care vor ca ei sau copiii lor să atingă
performanțe similare.
Din lista de sportivi care ne-au bucurat în ultimii ani, două nume se remarcă
prin constanță la cel mai înalt nivel. Sunt peste tot ce a produs România în ultimii ani
în materie de sport.
Sunt de departe cele mai bune modele de urmat în sport, în zilele noastre.
Poveștile lor sunt arhicunoscute și dezbătute. Este bine însă ca, din când în
când, să ne reamintim de unde au pornit și cum au ajuns să domine sporturile în
care reprezintă cu mândrie culorile tricolorului.
Simona Halep
Popularitate globală. Imagine bine definită și autentică pe terenul de tenis și în
afara lui. La ora actuală, probabil cel mai celebru român la nivel mondial.
Simona Halep este, fără îndoială, unul dintre cei mai buni ambasadori ai
României.
Povestea Simonei nu este neapărat la îndemâna oricui. Nu toți ne naștem
într-o familie înstărită ca cea a părinților săi. Nu avem oricând șansa să fim sprijiniți
de o comunitate extrem de unită ca cea aromână. Este însă evident că nu doar banii
au adus fericirea în cazul ei.
A fost nevoie ca talentul să fie descoperit, încurajat și șlefuit, iar acele resurse
financiare să fie dublate de muncă zilnică, perseverență, dezvoltare sportivă și
umană.
Prea mulți ne pierdem în jocurile copilăriei, în tumulturile adolescenței, mai
ales dacă ne putem permite orice. Dar atunci când pasiunea este corect modelată,
toate celelalte trec pe planul doi.
Simona și anturajul ei au fost atenți la fiecare pas, la orice element care putea
aduce un plus în jocul și mentalul ei. Astăzi, ambiția, puterea de luptă, inteligența în
a-și alege pașii potriviți, eforturile inimaginabile pentru a câștiga fiecare bătălie –
toate aceste calități se văd în jocul Simonei Halep.
O jucătoare care, știm foarte bine, nu a mai părăsit Top 10 Mondial din 2014.
O luptătoare care, punct cu punct, construiește o redută greu de spart de către orice
adversară. O fată care își păstrează modestia, în ciuda faptului că are lumea la
picioare.
Astăzi, celebra poveste cu micșorarea sânilor nu mai este doar motiv de
cancan, ci încă o dovadă a faptului că, dacă știi ce vrei și îți urmărești scopul în
viață, eforturile la un moment dat îți vor fi răsplătite.
Suntem norocoși că putem fi contemporani cu Simona Halep și, mai ales, că
ea reprezintă culorile țării noastre. Peste tot în lume pe unde joacă, vedem tot mai
des steagul românesc, auzim comentarii elogioase despre tenismena născută în
Constanța. Or asta e mult mai important decât câțiva critici destructivi, e adevărat tot
mai tăcuți odată cu câștigarea primului Mare Șlem.
Cristina Neagu
Cea mai bună handbalistă din istoria României, Cristina are o poveste total
diferită față de Simona Halep.
Crescută într-o familie obișnuită din București, Cristina Neagu a avut șansa
unică să fie la locul potrivit, în momentul potrivit. A început handbalul abia la 12 ani,
când s-a gândit că nu are nimic de pierdut dacă merge la o selecție pentru acest
sport.
Putea să nu se ducă, și România nu ar fi avut o asemenea bijuterie.
Putea să fie oricine altcineva în locul ei, dar forța din braț ieșită din comun,
puterea de muncă și pasiunea pentru un sport nou pentru ea au transformat-o în
singura sportivă desemnată de 3 ori handbalista anului în lume.
A câștigat tot ce se putea în handbal, mai puțin un titlu suprem cu naționala
României. A fost de câteva ori foarte aproape, atât la tineret cât și la senioare,
conducând o generație de excepție a handbalului românesc.
De peste 10 ani, adversarele se tem de ea și nu știu cum să îi mai oprească
ghiulele imparabile trimise către poartă. Nu cred că există portar în lume care să nu
fi simțit forța Cristinei, golgheter în toate competițiile în care a jucat, cu o precizie și o
anduranță rar întâlnite în handbalul mondial.
Ceea ce impresionează și mai mult este că, odată cu vârsta, vocea Cristinei
se aude tot mai des și mai răspicat în time-out-uri. Este antrenorul din teren al
echipei sale, lider autoritar și respectat în primul rând datorită exemplului personal.
O fată ca oricare alta, care nu anunța cu nimic o asemenea explozie târzie,
dar care în doar câțiva ani a contribuit la reînvierea unui sport spectaculos, de mare
tradiție în România. Și datorită ei, sălile de handbal sunt iarăși pline, corporațiile
oferă contracte generoase de sponsorizare, iar bucuria, pasiunea și așteptările
fanilor sunt din nou la cote maxime.
Deși cu povești de viață diametral opuse, Simona Halep și Cristina Neagu și-
au construit drumuri similare pentru a ajunge și a se menține în elita sportului
mondial. Au demonstrat calități incontestabile, fără de care succesul nu ar fi posibil,
în orice domeniu.
Nu este suficient să ai bani pe care să îi cheltui pentru pasiunea ta. Atâta
vreme cât nu păcălești munca, știi să te înconjori de oameni de calitate care să îți
sprijine dezvoltarea și nu uiți să te modelezi ca om, poți ajunge la asemenea
performanțe, oricine ai fi tu!
Iată că, în ciuda tuturor opreliștilor, România poate genera performanță, la fel
ca oricare altă țară din lume. A venit momentul să descoperim modele de urmat în
sport, în societate în general, să punctăm lucrurile pe care trebuie să le respectăm
pentru a ajunge acolo, sus.