PSIHOLOG VS PSIHHIATRU

https://www.clinicaoananicolau.ro/

https://www.clinicaoananicolau.ro/psiholog-vs-psihiatru-care-sunt-diferentele/

Dacă denumirile sună similar și am auzit destul de puține despre aceste domenii, este posibil
să facem confuzie între psiholog și psihiatru și să nu știm cui să ne adresăm în cazul unei
probleme personale sau a unei probleme cu care se confruntă cineva drag.

Deși principala diferență între cei doi este metoda de tratament folosită, ambii specialiști au
rolul de a comunica cu pacienții pentru a-i ajuta să-și rezolve problemele emoționale cu care
se confruntă zilnic. Atât psihologul, cât și psihiatrul, au același obiectiv – bunăstarea
persoanelor pe care le tratează, iar pentru a-l atinge, de cele mai multe ori, ei lucrează
împreună.

Tabel de continut

1. Metoda de tratament

2. Metoda de testare

3. Metoda de educație

4. De la psiholog la psihiatru

5. Specialiștii noștri sunt aici să te ajute

6. Concluzii

Metoda de tratament
Cea mai importantă diferență între psiholog și psihiatru se referă la metoda de
tratament. Psihologul se ocupă de tratarea problemelor mintale și emoționale ale clienților
prin ședințe de consiliere, dar fără să aibă voie să prescrie medicamente. Acest lucru rămâne
în sarcina psihiatrilor, care au în spate o pregătire medicală adecvată, studiind întâi Medicina
și apoi făcând cursuri legate de sănătatea mintală.

Mulți pacienți care cer ajutorul unui psiholog nu au nevoie de tratament medicamentos și nu
li se pune un diagnostic, însă atunci când simptomele sunt severe, intervenția unui psihiatru
este necesară. Astfel, în cazul în care un psiholog are în cabinet clienți care au avut tentative
de suicid, el le sugerează acestora și o consultație la medicul psihiatru, care le poate pune un
diagnostic și le poate prescrie un tratament adecvat, acolo unde este cazul.

Pentru boli mai grave cum ar fi depresia cronică, tulburarea bipolară sau
schizofrenia, psihiatrul are la dispoziție mai multe metode de tratament, care pot presupune și
internarea pacienților.

De asemenea, psihiatrul are, de obicei, și pregătire terapeutică, astfel că poate recurge la

ședințe de consiliere, asigurându-se că pacientul își procesează emoțiile. Dacă nu are o astfel
de pregătire, poate direcționa pacientul către un psiholog, acesta oferind sprijin emoțional, în
vreme ce psihiatrul monitorizează efectele medicației și decide dacă e necesară modificarea
dozelor sau medicamentelor.

În cazul copiilor, psihologul sau psihiatrul poate recurge și la terapie de grup sau în familie,
pentru a observa dinamica dintre membri și influența unuia asupra celuilalt, în vreme
ce psihologul se poate folosi chiar de terapia prin joc. Această terapie, cu care psihiatrii nu se
ocupă, implică libertatea copilului de a se juca într-o cameră cu jucării, impunându-i-se foarte
puține reguli. Observându-l, psihologul își poate da seama de anumite comportamente
disruptive sau de lucruri pe care copilul se teme să le exprime. Pe baza acestor observații, el îl
poate învăța pe copil să comunice mai ușor, să fie deschis la rezolvarea problemelor și la
comportamente pozitive.

Metoda de testare

Cel care face primul pas spre depistarea problemelor unui pacient este, de obicei,
psihologul. El poate efectua teste de personalitate, de comportament sau teste
neuropsihologice, în urma cărora va decide dacă ședințele de terapie sunt suficiente în cazul
respectiv sau este nevoie de intervenția unui psihiatru.

Psihologul se folosește de întrebări care merg din aproape-n aproape, pentru a înțelege și a-și
ajuta pacientul să-și înțeleagă propriile simptome, iar în urma testelor și terapiei poate depista
probleme care țin de intensitatea gândurilor negative, de calitatea somnului sau calitatea
meselor zilnice, care ar putea cauza chiar și o boală de ordin psihiatric.

Psihiatrul poate primi, totuși, și pacienți care să nu fi trecut în prealabil prin terapie. Atât
psihiatrul cât și psihologul se ocupă de tratarea tulburărilor mai severe, unde simptomele
fizice pot face evidentă prezența unei boli, însă, dacă este necesară trimiterea pacientului
direct către o instituție de psihiatrie, psihiatrul este cel care decide internarea acestuia.
Modul de testare al psihiatrului constă tot în evaluări, discuții și teste psihologice, dar constă
și în teste de laborator. Diagnosticul pus de medicul psihiatru se face pe criterii clare și pe o
baza medicală care poate implica probleme de dezvoltare, neurologice, toxice sau de altă
natură. Tulburările de care se ocupă acesta au un substrat adânc și influențează în mod
profund viața și starea de sănătate a unei persoane, motiv pentru care ședințele de terapie
oferite de psiholog nu sunt suficiente.

Metoda de educație

O diferență majoră o constituie și modul în care se face pregătirea psihologului și a

psihiatrului. Pe de o parte, psihologii urmează o pregătire universitară în domeniu, timp de 3
ani, apoi continuă cu o specializare într-unul din domeniile psihologiei: psihoterapie,
psihologie clinică, psihologie organizațională sau psihologia pentru securitate națională.
Specializarea se obține în cadrul unui master sau a unor cursuri de formare, alături de sute de
ore de dezvoltare personală într-o școală agreată de Colegiul Psihologilor din România.
Ulterior, psihologul trebuie să facă practică într-un cabinet specializat și să
primească acreditare de la Colegiul Psihologilor din România. Așadar, pregătirea universitară
nu este suficientă pentru a da unui psiholog dreptul de a profesa. El trebuie să investească
minim 5-6 ani în formarea sa.
Pe de altă parte, psihiatrii urmează o Facultate de Medicină timp de șase ani, urmând apoi
alți cinci ani de rezidențiat în psihiatria copilului, adolescentului sau adultului. Experiența lor
pe un anumit segment implică activitate cu pacienții în Spitalele de Psihiatrie, pe diverse
comportamente precum violența, delirul, dependența, halucinațiile, tulburările obsesiv-
convulsive etc.

De la psiholog la psihiatru

De cele mai multe ori, atunci când observă simptome ale unor tulburări mintale, pacienții se
prezintă la medicul de familie. Într-o primă fază, medicul de familie le poate recomanda
vizita la psiholog, pentru ca specialistul să le poată analiza în detaliu comportamentul.
Întrucât medicul, de obicei, cunoaște istoricul familiei, se recomandă ca mai ales în cazul
copiilor să se facă o primă vizită la medicul de familie sau la pediatru. Dacă afecțiunea nu
este gravă, unul dintre cei doi poate oferi sfaturi pentru rezolvarea unor probleme precum
refuzul de a merge la școală, evitarea situațiilor sociale, starea mediocră fără simptome
evidente etc.

Dacă psihologul observă, însă, că pot exista anumite probleme de ordin psihiatric, el poate să
redirecționeze pacienții către psihiatru, care le poate prescrie anumite medicamente. Așa cum
medicul de familie poate prescrie medicamente pentru răceală sau hipertensiune, și medicul
psihiatru are competența de a prescrie medicamente dovedite a ajuta în cazul unor boli
precum tulburările anxioase, fobiile, tulburarea maniaco-depresivă, bipolaritatea etc.
Urmează apoi ca psihologii și psihiatrii să lucreze împreună pentru ca pacienții să-și trateze
problemele legate de comportament și, totodată, problemele clinice de ordin psihiatric. Este
necesar acest lucru, deoarece medicația oferită pacienților le poate cauza acestora probleme
emoționale și de comportament, care trebuie rezolvate tot prin intermediul psihologului.

Specialiștii noștri sunt aici să te ajute

„Sunt situații în viață când ne este foarte greu și, indiferent de variantele pe care le încercăm,
de sfaturile pe care le cerem celor din jur, finalul este același. Cumva ne învârtim într-un cerc
și ajungem de fiecare dată în același punct. O persoană ajunge la psiholog cu simptome
avansate care-o împiedică să funcționeze pe toate palierele vieții. În acel moment, psihologul
face echipă cu psihiatrul pentru a ajuta persoana respectivă să depășească perioada dificilă în
care se află.”, a explicat Valentina Mahfouz, psihoterapeut în cadrul Clinicii Oana Nicolau.

„Recomandarea către un psiholog sau un psihiatru poate veni din ambele sensuri. De
exemplu, în momentul în care o persoană nu mai are control asupra somnului sau asupra
sarcinilor cu care se confruntă zi de zi și are nevoie de sprijin pentru a depăși momentele
dificile, atunci intervin ambii specialiști. Psihologul îl va ajuta să-și schimbe modul de a
gândi și îl va învăța cum să-și gestioneze situațiile dificile din viață, iar psihiatrul îi va oferi
pacientului un tratament medicamentos dacă este și cazul unei boli de ordin psihic”, ne spune
Georgeta Iorga, psihoterapeut în cadrul Clinicii Oana Nicolau.
Concluzii

Confuzia dintre psiholog și psihiatru este des întâlnită, întrucât ambii au rolul de a contribui
la sănătatea noastră mintală prin intermediul comunicării. Cu toate astea, psihiatrul este
singurul care poate prescrie tratament medicamentos, poate recomanda internarea într-o
instituție de psihiatrie sau alte forme mai dure de tratament, în baza pregătirii sale medicale.
Ambii se ocupă de pacienții cu simptome severe, însă, psihologul se ocupă și de pacienții cu
simptome mai ușoare, ghidându-i, prin terapie, către propria vindecare.

Un lucru important pe care oamenii ar trebui să-l știe este acela că atât psihologul, cât și
psihiatrul, respectă regulile de confidențialitate. Așadar identitatea pacienților va fi mereu
protejată de ambii specialiști, pentru că vorbim despre probleme pe care oamenii, de obicei,
le ascund celor din jur chiar și după recuperare.

Iar dacă pare dificil de înțeles la care specialist trebuie apelat sau ce formă de terapie i se
potrivește fiecăruia, trebuie subliniat că un rol foarte important îl are chiar pacientul și
dorința lui de a trăi o viață mai bună. Odată ce acesta discută cu medicul de familie, un
psiholog sau un psihiatru, va primi recomandările potrivite pentru simptomele sale.