VINE O VREME CÂND SE TERMINĂ TOTUL

“Vine o vreme când se termină tot. Pleci într-o unică clipă, fără telefon, fără mașină, fără
dulapul tău plin de haine, fără bijuterii, fără casă, fără o scrisoare de rămas bun și fără contul ăsta
al tău de facebook. Pleci fără imagini, fără cuvinte, fără planuri, fără gânduri, fără like-uri, pleci
fără nimic. Pleci singur și probabil fără să știi că ai plecat sau că ai fost… sau cine ai fost. Mai
devreme sau mai târziu toți primim un block de la viață.
De amintirile tale grozave te poți bucura doar în viața asta. Construiește ceva și rămâi în
amintirile altora. Lasă un semn că ai fost. Permite să rămână din tine un colțișor de poveste.
Bucură-te tare de oameni și de clipă, zâmbește ochilor care nu știu să zâmbească și ține cu
bucurie de mână pe cineva chiar străin ție dar care de o mână care să îl țină o clipa are nevoie…
pentru că adesea strânsoarea caldă a mâinii cuiva venită pe neașteptate e unicul detaliu ce nu se
poate uita pentru o viață întreagă. Pentru ca adesea doar clipa din strânsoarea caldă a mâinii
cuiva, venită pe neașteptate, salvează și se transformă în veșnicie.”
Aurelia Osmanaj

“Ochii…

Alege sa vezi prin ei frumusețea din jurul tău în fiecare moment! Minunează-te de tot ce
vezi, atingi, mirosi și guști, scrie rânduri pentru tine. Vei vedea, unii oameni nu fac decât să vadă
urâtul din drumul lor, merg cu capul în jos, și observa doar gropile, gunoiul și mocirla. Mai grav,
alții, sunt orbi sufletește, secați și goi, aleg să nu vadă…nimic– fie bun sau rău. Totul este
transparent și indiferent pentru ei.
Oricât de “urât ” ar putea părea un peisaj, ființa sau situație la prima vedere, el va avea
întotdeauna o parte frumoasă. Ființa umană are nevoie să vadă frumusețea prin ochii exteriori cât
și interiori.
Vezi măreția copacilor, bunătatea din ochii câinelui care te așteaptă cu sufletul la gură,
nisipul fin cu povesti sărate, grinzile clădirilor dărăpănate pe care se așează porumbeii, picăturile
dulci de ploaie ce ne murdăreau geamurile abia spălate, scenele de teatru din nori, prospețimea
firului de iarna primăvara, corpul magic de femeie care este capabil să nască îngeri, liniile
perfecte ale violoncelului, cu sunetele lui… Poate îți vor umple corpul emoțional de fericire. Îți
vor confirma că trăiești, că ești vie, că ești trează.
Fiecare moment din viața ta, fiecare acțiuni cât de măruntă, fiecare circumstanță îți va
oferi posibilitatea de a te înconjura de frumusețe.
Încearcă sa nu vezi petele negre din peisajul vieții tale. Viața e frumoasă, crede-mă!
Trebuie doar să o alegi… să o vezi!”
 NU MAI VEDEŢI RĂUL ÎN CELĂLALT. CINE ŞTIE CE ARE OMUL PE SUFLET, CE TRECUT ARE,
CE STARE DE SĂNĂTATE
20 OCTOMBRIE 2021

Căutaţi ce este bine în celălalt. Nu mai vedeţi răul, iertaţi. De ce este aşa? Păi, poate l-a
bătut mama când era mic, l-a ascuns în dulap. Cine ştie ce are omul pe suflet, ce trecut are, ce
stare de sănătate. E mai morocănos pentru că aşa-i el, dar ştii ce face el în chilia sa? Poate bate şi
el metanii, plânge la icoane, îi pare rău şi cred că îi e ruşine şi lui de felul cum este şi îi e greu să
vină să-şi ceară iertare.
Părinţii ne ziceau aşa: „Când cineva îţi greşeşte, te ceartă, tu dă vina pe diavol.” Pentru că
nimeni dintre noi nu vrea să facă răul. Nici noi nu-l vrem, pentru că toţi credem în Hristos şi
vrem să-I slujim Lui. Dar noi facem şi rău. De ce? Păi, de ce? Cu voie? Nu cu voie, pentru că
diavolul ne învaţă să facem rău. Dă vina pe diavol şi scuteşte-l pe aproapele tău de vina asta. S-a-
ntâmplat, e trecător. E un accident. Răul pe care îl face aproapele nostru este accidental. Nu
trebuie să ne facem impresia despre el şi să-l vedem prin prisma acestui rău pe care îl face. Asta
înseamnă a judeca.
Ce înseamnă a judeca? Înseamnă a-l vedea pe cel din faţa noastră prin prisma faptelor
rele pe care le face, socotind că ele îl caracterizează. El a strigat ieri la mine, e adevărat, dar asta
nu-l caracterizează, el nu strigă tot timpul. Şi chiar dacă strigă tot timpul, să gândesc că înseamnă
că nu se mânie, pentru că dacă aşa s-a obişnuit, nici nu mai ţine atâta răutate.
Cu tot felul de gânduri de acest fel să încercăm să iertăm, să iubim. Să iubim pe fiecare în
toată nebunia lui, pentru că fiecare avem nişte „păsărele” ale noastre, dar ni le iertăm. Şi pe
celălalt trebuie să-l ierţi! De ce pe tine te accepţi aşa cum eşti, dar pe celălalt vrei să-l faci ca la
carte, că aşa scrie în Evanghelie, că aşa scrie la Sfinţii Părinţi. Vezi-l şi pe el în toată
complexitatea lui, în toate nebuniile lui, pentru că Dumnezeu şi pe el l-a chemat la botez, i-a dat
o grămadă de daruri şi nu ştii tu cum îl judecă Dumnezeu.
Şi mai este un lucru, să ştiţi că oamenii care au la vedere neajunsuri şi tot felul de apucături din
astea ciudate au în spate daruri pe care Dumnezeu aşa vrea să le ascundă. Pentru că dacă le-ar da
pe faţă doar darurile, omul s-ar mândri şi ar distruge totul. Atunci când Dumnezeu dă daruri, mai
dă şi câte un beteşug, şi câte o ciudăţenie.
Părintele Savatie Baștovoi
Extras din ”A iubi înseamnă a ierta”, Ed. Cathisma, 2006, pag. 83-85