DROGURI

I) INTRODUCERE; nsoindu-ne nc din zorii umanitii, drogul continu s fascineze, s suscite interes, s reclame contramsuri, dar s i pun ntrebri crora nu li s-a rspuns deocamdat mulumitor.1 Una dintre cele mai importante noiuni n ceea ce privete drogul, este nsi definirea conceptului. Din punct de vedere etimologic, drog, este un cuvnt de origine olandez droog.2 O prim definiie a drogului, ce se regsete i n Dicionarul Explicativ Romn este: drogul reprezint acea substan de origine vegetal, animal sau mineral, care se ntrebuineaz la prepararea unor medicamente i ca stupefiant3. Lato sensu, drogul a fost definit de ctre Jenic Drgan ca fiind orice substanutilizat n terapeutic, datorit unor proprieti curative, dar al crei efect este cteodat, incert i nociv pentru organismul uman. Totui aceast definiie este mult prea vag, generaliznd medicamentele. Din punct de vedere farmacologic, drogul este substana utilizat de medicin i a crei administrare abuziv (consum) poate crea dependen fizic i/sau psihic ori tulburri grave ale activitii mentale, percepiei, comportamentului, cunotinei. Sensul clasic al termenului este considerat a fi (definiia dat de Organizaia Mondial a Sntii), acea substan care, odat absorbit de un organism viu, poate modifica una sau mai multe funcii ale acestuia4. n conformitate cu unele recomandri ale Organizaiei Mondiale a Sntii, substanele sau clasele de substane psihoactive (drogurile) care produc asemenea modificri i genereaz dependena, sunt urmtoarele: acoolul, opiaceele, derivatele
1 2

Jenic Drgan, Aproape totul despre droguri, Ed. Militar, 1994, pg. 39; Natalia Drugescu, Medicin legal, Ed. Printech, 2001, pg. 81; 3 Ion Suceav (coord.), ndrumar privind controlul vamal antidrog, Direcia General a Vmilor, Ministerul Finanelor, 1995, pg. 10; 4 J. Drgan, Aproape totul..., pg. 41;

cannabisului, sedativele i hipnoticele, cocaina, halucinogenele, tutunul, solvenii volatili, alte substane psihoactive i substane din diferite clase, utilizate n asociere.5 Potrivit documentelor internaionale, prin drog se nelege stupefiantele supuse controlului internaional, prin Convenia Unic privind Stupefiantele, din 1961 (tablourile I i II) i substanele psihotrope al cror control internaional este prevzut de Convenia privind Substanele Psihotrope, ncheiat n anul 1971 (tablourile I, II, III i IV)6. Psihotrope sunt considerate toate substanele de origine natural (vegetal, animal ori mineral) sau de sintez, susceptibile s modifice ntr-un mod oarecare activitatea psihicului i comportamentului uman. Ele acioneaz direct asupra sistemului nervos central, influennd inegal selectiv sau global, att funciile psihice instinctive ct i procesele mintale i emoionale.7 n fabricarea anumitor droguri sunr folosite unele substane chimice, denumite precursori, ce sunt prevzute n Tabelul IV din Legea nr. 143/ 2000. Precursorii sunt substane chimice folosite n fabricarea ilicit a drogurilor, srurile acestora precum i amestecurile ce conina astfel de substane8. Regimul juridic al acestor substane este reglementat de Legea nr. 300/ 2002. Un aspect foarte important al conceptelor, n materia traficului i consumului de droguri, l reprezint argoul. Aceast atenie acordat n ultimul timp argoului se justific pe deplin prin intensitatea cu care toxicomanii de pretutindeni recurg la criptarea activitilor prohibite ori blamabile9.

Frecvent ntlnite n practic, aceste denumiri simbolice au un caracter nelimitat i vor fi evideniate n Seciunea a III-a a acestui capitol, la fiecare categorie de drog.

5 6

Organizaia Mondial a Sntii Seria de rapoarte tehnice nr. 836/ 1993, pg. 6; J. Drgan, Aproape totul..., pg. 41; 7 Marian Brbulescu, Emanoil Prodan, Ion Grigorescu, Prevenirea, descoperirea i cercetarea infraciunilor la regimul stupefiantelor, Ed. Serviciul editorial i cinematografic Ministerul de Interne, 1979, pg. 105; 8 art. 2 lit. a din Legea nr. 300/ 2002 publicat n M.Of. nr. 409/ 13 iunie 2002; 9 Jenic Drgan, Dicionar de droguri, Ed. Naional, 2000, pg. 6;

II. INFORMATII GENERALE: II.1 ISTORIC Tentaia de a ajunge la stari de euforie isi are radacina in timpuri de mult apuse, chiar pe vremea dacilor si a romanilor se fumau anumite ierburi cu efecte afrodisiace si halucinogene (canepa indiana). Drogurile sunt substane artificiale create de oamenii de stiin in anumite situaii limit. Cauzele au fost de regul rzboaiele. Efectele drogurilor erau "benefice" pentru armatele diverselor popoare care trebuiau sa reziste in regim de razboi, de multe ori fara hrana si fara apa. Asa au luat nastere substantele excitante droguri in forma primara. Tot razboaiele au dus la dezastre umane. Astfel, in secolul al XVII-lea s-a descoperit morfina, un medicament care calma durerile provocate de rani. Cu timpul s-a realizat ca morfina administrata in mod repetat duce foarte repede la dependenta fizica si psihica. S-a cautat un inlocuitor si prin derivarea morfinei cu opium-ul s-a descoperit heroina, care intial se credea ca nu da dependenta asa de mare ca morfina. In realitate, dependenta de heroina este de sapte ori mai mare decat cea de morfina. Dup primul rzboi mondial, aceste substane au nceput s fie consumate n toatalumea. Pn la sfaritul anilor '30, ele erau legale. Comercializarea lor, in timp, a dus la profituri enorme scoase in afara legii, drogurile au devenit o sursa inestimabila pentru piata neagra. Flagelul comertului ilicit de stupefiante pornit din America de Sud si Orientul Mijlociu a cuprins intreaga planeta. Romnia, prin asezarea sa geografic este ar de tranzit dinspre Orientul Mijlociu catre Europa de Vest. Ca orice tara de tranzit, in timp, a devenit si consumatoare.Vanzatorii de iluzii au dus standardul mortii albe si prin baruri, discoteci, case de tigani si chiar la colt de strada. Traficul de stupefiante a devenit cea mai rentabila afacere din Romania, castigandu-se astfel sume fabuloase. Impactul a fost foarte mare in randul tinerilor care din curiozitate, teribilism sau solidaritate fata de anturaj, au inceput sa consume. Societatea romaneasca a fost luata prin surprindere de acest flagel al drogurilor, ivindu-se astfel probleme foarte grave atat in justitie, cat si in lumea medicala. Reactiile stangace si intarziate ale autoritatilor au favorizat fenomenul toxicomaniei care a ajuns sa fie devastator. Ce poate fi mai trist si mai ingrijorator decat sa vezi

cum un copil de 13-14 ani, alearga innebunit dupa o doza de heroina? sau, cum o femeie insarcinata intrata in perioada de sevraj ii porunceste violent partenerului de viata sa-i prepare doza?; ce poate fi mai tragic decat sa vezi cum un prunc nevinovat se zbate in pantecele mamei sale, "cerand" portia de drog? Nimic nu poate fi mai deprimant decat locuinta ori cateva haine si un pat cu asternuturi invechite si arse, cateva cuie batute in perete, unde candva erau asezate tablouri (vandute mai apoi), o atmosfera infiorator de apasatoare. Locuinta unui toxicoman este gura iadului - anticamera mortii totale "unde viermele nu doarme... plansul si crasnirea dintilor". Fenomenul toxicomaniei ia amploare pe zi ce trece. Desi dependentii de droguri sunt considerati niste delicventi, ei sunt in realitate oameni bolnavi, ajunsi in stare de iresponsabilitate pentru faptele lor. Incorsetati de suferinta, dispretuiti si marginalizati, se topesc incet, dar sigur. Se sting neintelesi de nimeni, sufletele lor zdrobite de durere, se zbat intre minciuna si adevar, intre zi si noapte. Pe ei nu-i poate ajuta nimeni. Nimeni in afara de Dumnezeu.

II.2 CLASIFICARE n literatura de specialitate i n practic exist numeroase clasificri ale drogurilor, avnd la baz diferite criterii, cele mai cunoscute fiind: dup efectul produs asupra SNC, dup originea lor, dup regimul juridic al substanelor sau dup dependena genrat.

A. Clasificarea drogurilor n funcie de efectul asupra SNC, se consider n general cea mai adecvat fiind cea utilizat n practic de organismele ONU, preliat i de Organizaia Internaional de Poliie Criminal Interpol. n conformitate cu acest criteriu, drogurile se clasific astfel: 1. substane stimulente sau psihoanaleptice; 2. substane depresoare sau psiholeptice; 3. substane perturbatoare (halucinogene) sau psihodisleptice.

Stimulentele sunt substane care accelereaz activitatea SNC. Din aceast categorie fac parte: frunzele arbustului de coca, crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele i psihostimulenii. Acestea se subclasific n:10 stimulente ale veghii amfetamina, cofeina, cocaina, cathina. n doze moderate acestea ntrein starea de veghe, cresc activitatea mintal i creaz o senzaie de bine. stimulente ale umorii substane ce ndeprteaz starea depresiv. 2. Depresoarele sunt substane care ncetinesc activitatea SNC n general ele avnd efecte analgezice i sedative. Principalele substane ce fac parte din aceast categorie sunt: opiul i derivaii si (morfina i heroina), medicamente pe baz de opiu sau derivai ai acestuia, morfinice de sintez, barbiturice, tranchilizante i hipnoticele. 3. Halucinogenele sunt substane care perturb activitatea SNC i provoac alterri ale percepiei, temporale i spaiale. n fapt ele deformeaz senzaiile i percepiile celui care le utilizeaz11. n aceast categorie sunt cuprinse: cannabisul, LSD 25, mescalina i altele.
1.

B. O alt clasificare a drogurilor este realizat n funcie de originea produsului: 1. droguri naturale; 2. droguri de semisintez; 3. droguri de sintez (sintetice). Drogurile naturale sunt cele obinute direct din plante sau arbuti: opiul i opiaceele, cannabisul i rina acestuia, khat-ul, frunzele de coca i derivaii si i alte plante cu principii halucinogene. 2. Drogurile de semisintez sunt cele realizate prin procedee chimice pornind de la o substan natural extras dintr-un produs vegetal (heroina, LSD). 3. Drogurile de sintez sunt elaborate n ntregime prin sinteze chimice: metadona, mescalina, LSD 25, amfetamina, designer-drugs, ecstasy ori alte substane psihotrope obinute n laboratoare clandestine. Tot n aceast categorie sunt inclui i solvenii volatili i alte produse cu proprieti asemntoare drogurilor12. Tot droguri de sintez sunt considerate mai multe produse ce sunt deturnate de la folosirea lor tradiional, fiind totodat larg rspndite i uor de procurat. Acestea antreneaz o puternic dependen psihic i uneori fizic producnd totodat i fenomenul de toleran.
1.
10 11

J. Drgan, Dicionar..., pg. 241; J. Drgan, Dicionar..., pg. 118; 12 J. Drgan, Aproape totul ..., pg. 40;

C. n funcie de regimul juridic al substanelor acestea se mpart n dou categorii: substane a cror fabricare i administrare sunt supuse controlului (morfina, barbituricele) sunt folosite n tratamente medicale. 2. substane total interzise (LSD, heroin, ecstasy, cocain).
1.

D. Un alt criteriu important de clasificare, l constituie dependena generat (clasificare de ordin medical). n funcie de aceasta, drogurile se mpart n trei categorii: droguri ce creeaz dependen fizic; droguri ce creeaz dependen psihic; droguri ce creeat dependen mixt din aceast ultim categorie fac parte cele mai multe stupefiante.
1. 2. 3.

E. Una dintre principalele clasificri este aceea statuat n dreptul internaional conform creia n funcie de plasarea pe unul dintre cele dou tablouri ale Conveniei unice privind stupefiantele din anul 1961 i respectiv patru tablouri din Convenia privind substanele psihotrope din anul 1971, drogurile se mpart n stupefiante i substane psihotrope. Potrivit art. 1 lit. q i r din Convenia Naiunilor Unite mpotriva traficului ilicit i a abuzului cu stupefiante i substane psihotrope, semnat la Viena n 1988, aceast clasificare arbitrar este meninut i chiar ntrit. Pierre Deniker13 realizeaz o clasificare general a psihotropelor n cadrul creia grupele chimice sunt repartizate, pe tipuri de aciune, astfel: 1. psiholeptice hipnotice; tranchiliznte i sedative; nemoleptice; regulatoarele umorului. stimulentele strii de veghe; antidepresoare stimulente ale umorului;

2. psihoanaleptice

13

J. Drgan, Dicionar..., pg. 60;

3. psihodisleptice

- alte stimulente (drogurile cafeinice, cafea ceai, cola, mat, guarana, khat, tutun, camfor, etc). - halucinogene i onirogene (mescalina) - stupefiantele (cocaina, heroina) - alcoolul i derivaii si

F. n funcie de modul de administrare (de consum) drogurile pot fi clasificate n: injectabile, ingerabile, de prizare, de masticare, de fumare, inhalare; unele se pot administra i sub forma de supozitoare.14

II.3. CARACTERISTICI Principalele categorii de droguri ntlnite n traficul ilicit. Drogurile, aa cum sunt ele definite reprezint substane ori produse naturale, de sintez sau de semisintez, care consumate iraional, atunci cnd nu constituie tratament in baza unei prescripii medicale, conduc fr ndoial la o dependen sigur a consumatorului fa de ele. n toat lumea aceste substane sunt supuse unui regim strict, fiind supuse controlului internaional. Gama acestor substane este deosebit de larg, dar totui cteva dintre ele apar mai des dect altele in traficul ilicit.

Opiul sau opimul este latexul uscat, obinut prin incizarea capsulelor nc verzi ale macului opiaceu (Papaver somniferum). Are o culoare negricioas, miros caracteristic i gust amar. Aceste caracteristici l fac uor de identificat, iar mirosul specific i ptrunzator permite depistarea drogului cu ajutorul cinilor special antrenai. De aceea n traficul ilicit se recurge la disimulare prin ambalarea opiului n cutii metalice nchise ermetic, folii de plastic, pnz etc.15

14 15

J. Drgan, Aproape totul ..., pg. 47; Jenic Drgan, Dicionar ..., pg. 190;

Opiul este folosit n medicin n doze mici, ca somnifer, clamant sau analgezic, avnd un coninut de 10% morfin16. Opiumul este n general fumat n pipe speciale i n cazuri mai rare ingerat sau injectat. Efectele dorite de consumatori dei neplcute pentru nceptori (grea, ameeli, dureri de cap) sunt excitare trectoare, euforie, senzaia de bine i indiferen. Aceste efecte dureaz 6 8 ore. Efectele nocive sunt ameeli, vrsturi, cefalee, insomnie, probleme respiratorii precum i alte disfuncionaliti organice putnd genera decesul consumatorului n urma sincopei cardiace. Consumul de opiu genereaz toleran, dependen psihic i fizic.

Morfina (etimologia cuvntului pornete de la zeul somnului n mitologia roman, Morfeu) este principalul alcaloid al opiului fiind un analgezic puternic cu efect narcotic. Se prezint sub forma unei pulberi albe, baj sau maronie cu gust amar , solubil la umiditate. Este gsit sub form de comprimate, soluie (n doze injectabile) sau supozitoare. Morfina a fost utilizat pe scar larg ca medicament, avnd o puternic aciune analgezic fiind un deprimant al centrului tuse i al centrului respirator17. Morfina genereaz consumatorului o stare de bine, euforie, pasivitate i amoreal iar ca efecte nocive sunt asemntoare cu cele ale opiului, putnd genera moartea prin stop respirator. Genereaz dependen psihic, fizic i toleran. Cura de demorfinizare dureaz 6 luni prin spitalizare.18

Heroina (smack, thunder, hell dust, big H, nose drops, brown sugar) este un clorhidrat de diacetilmorfin, fiind un produs de semisintez de culoare alb, cenuie,
16 17

Jonas Hartelius, Narcotic drugs laws, facts, arguments, Ed. Rikspolisstyrelsen, 1991, pg. 30; coord. Ion Suceav, ndrumar privind controlul vamal antidrog, Direcia General a Vmilor, Ministerul Finanelor, 1995, pg. 13; 18 N. Drugescu, op. cit., pg. 82;

roz pn la brun sau gri nchis n funcie de gradul de purificare. ntrodus n medicin n anul 1898 de firma Bayer, heroina s-a fcut cunoscut de la nceput ca un analgezic puternic i un remediu foarte eficace contra tusei, problemelor respiratorii ale astmaticilor i tuberculoilor, folosindu-se de asemenea pentru dezintoxicarea morfinomanilor. n comparaie cu morfina este un drog mult mai puternic. ncepnd cu 1920 n paralel cu abandonarea progresiv a heroinei n cadrul terapeuticii, folosirea sa ca drog de abuz s-a extins rapid n SUA i Europa19 la ora actual fiind fabricat n laboratoare clandestine. n procesul de producere este utilizat substana chimic anhidrida-acetic fr de care obinerea heroinei ar fi practic imposibil20. n funcie de gradul de puritate se gsesc patru sortimente de heroin. Heroina se prizeaz, inhaleaz (snifing) procedeu cunoscut sub numele de urmrind dragonul sau injecteaz pe cale sub-cutanat, intravenoas sau intramuscular (cea mai raspndit form de consum injectarea n vena intensifica efectele si le face aproape instantanee, producnd pentru moment o foarte mare placere). Provoac aceleai efecte ca opiu i morfina, dar de o factur mult mai pronunat, dependena foarte puternic fiind indus rapid. Pe termen lung se pot constata tulburri organice importante precum hemoragii, pneumonii infecioase, septicemie, hepatit viral. Datorit folosirii la comun a seringilor ntre toxicomani una din cele mai periculoase este infectarea cu HIV. Intoxicaia cronic apare dup aproximativ 30 de administrri de doze terapeutice.21 Sindromul de sevraj este de asemenea chinuitor pentru heroinoman manifestndu-se prin: hipersecreie nazal, lacrimal, sudoripar, spasme i dureri musculare, crampe abdominale, diaree, deshidratare intens i o puternic angoas. Supradozarea sau folosirea unei doze de heroin de o puritate ridicat poate fi fatal consumatorului prin depresiune respiratorie marcant, stare de oc, com.

19 20

I. Roibu, Al. Mircea, Flagelul drogurilor, Ed. Mirton, Timioara, 1997, pg. 21; coord. Ion Suceav, ndrumar privind controlul vamal antidrog, pg. 15; 21 N. Drugescu, op. cit., pg. 82;

Cocaina (pudr, zpad, "Alb ca zpada", ghea, cristale, pietre) este un alcaloid extras din frunzele arbustului de coca (Erytroxylon coca) originar din America de Sud. Ea devine cunoscut n Europa n cursul anului 1857. Se gsete sub form cristlin, alb, inodor, avnd un gust amar, greu solubil n ap dar solubil n alcool, eter, cloroform i uleiuri grase. Folosit secolul trecut pentru tratarea mai multor boli n special ca anestezic local astzi utilizarea n scopuri terapeutice este limitat. Ca stupefiant poate fi consumat sub diverse forme: frunzele de coca pot fi masticate sau atunci cnd se gasete sub form de pudr ea poate fi inhalat, prizat sau injectat. Cnd cocaina este prizat pe nas, senzaia de maxim intensitate apare la 1530 de minute i apoi scade rapid n intensitate, ceea ce nseamna c, pentru meninerea efectului, la fiecare 20 de minute trebuie administrat o nou doz. Cocaina este cutat n special pentru efectul su excitant care nltur simptomele oboselii i creeaz foarte rapid o stare de euforie. Mai apar dorina de comunicare verbal sporit, creterea ncrederii n fora fizic i intelectual. Consumul genereaz agitaie, instabilitate, tulburri de judecat, tahicardie, hipertensiune, hipertermie, midriaz (dilatarea pupilelor), psihoz paranoid22 i poate provoca moartea prin stop cardiac, stop respirator sau accidente vasculare cerebrale. Dependena psihic este puternic i se instaleaz rapid, fiind mult mai dureros resimit de cocainoman, dect dependena fizic. Crack-ul (rock, caillou) poate fi definit ca o form a cocainei sau un mod de consumare a ei (versiunea fast-food a cocainei). E ntlnit sub forma unor pietre de culoare albicioas, bej sau brun. Determin toleran, dependen fizic i psihic, supradozajul amplificnd efectele nefaste i putnd provoca moartea.

Cannabis-ul este denumirea generic pentru produsele vegetale obinute din cnepa de cultur (cannabis sativa) plant ce conine substane halucinogene (compusul psihoactiv principal este delta-9-tetrahidrocannabinol THC). Astzi cannabis-ul este produsul stupefiant cel mai utilizat n lume.
22

N. Drugescu, op. cit., pg. 83;

10

Din frunze i inflorescene uscate i tocate se obine iarba de cannabis marijuana (marihuana) avnd aspectul tutunului sau ceaiului (conine 1 12% THC). Ea poate fi fumat fie ca atare, fie amestecat cu tutun, sau utilizat ca decoct, fiind but ca atare sau n amestec cu alcool. Rina de cannabis, obinut prin presare, cunoscut sub numele de hai poate fi consumat prin ingerare sau se fumeaz n amestec cu tutun sub form de joint (conine 5 25% THC). Prin ingerare efectul este de 4-6 ori mai mic dect n cazul n care aceeai cantitate ar fi fumat. Prin tratarea chimic a rinei se obine uleiul de cannabis (esen) hash oil23 avnd o concentraie de pn la 70% THC. Aceast substan nu este solubil n ap ea putnd fi ingerat sau fumat. Dozele de THC de peste 10 miligrame produc deseori halucinaii. n doze mici acest drog produce euforie i senzaie de bine. n doze mari afecteaz percepia timpului i a realitii i puterea de reacie. n exces produce senzaia de dezorientare i panic. n cazul folosirii obinuite i repetate cannabisul provoac anumite efecte nocive: alterarea anumitor celule, perturbarea memoriei, tahicardie, alterarea funciilor reproductive, afeciuni oculare, afeciuni bronho-pulmonare i diminuarea rezistenei imunitare. Au fost nregistrate foarte rar cazuri de toleran genernd doar o dependen psihic care este incontestabil.24

LSD dietilamida acidului lisergic este cel mai puternic drog halucinogen cunoscut, aciunea sa aprnd la doze extrem de mici (3-6 mg). LSD-ul n stare pur se prezint sub forma unui lichid incolor, inodor i insipid25. Se gsete n natur n cantiti mici n unele plante sau se poate prepara n laborator prin semisintez. n traficul ilicit LSD-ul se prezint sub forma unei pulberi de culoare alb-murdar, tablete sau capsule aperculate, de diferite mrimi i culori.

23 24

Jonas Hartelius, op. cit., pg. 26; I. Roibu, Al. Mircea, op. cit., pg. 34; 25 Emilian Stancu, Tratat de criminalistic, Ed. Universul juridic, Bucureti, 2002, pg. 623;

11

Se administreaz n mod obinuit pe cale oral prin mbibarea esturilor, hrtiei, dulciurilor (cel mai adesea bucilor de zahr) sau sub form de pilule; se poate i injecta. Acest drog produce stri de excitaie, euforie, modificri mintale n sfera personalitii, a percepiei i a cunoaterii, consumatorul neputnd face distincie ntre real i ireal, n timpul cltoriei ce poate dura pn la 12 ore fiind considerat ca o surs de inspiraie divin n practicile mistice de grup26. Pe termen lung consumatorii de LSD pot fi aini de boli mintale grave i ireversibile. Dezvolt foarte rapid toleran provocnd dependen psihic.27 Se constat o cretere a consumului n toat Europa.

Ecstasy este un drog sintetic (stimulent amfetaminic MDMA 3-4methylenedioxymethamphetamine) din categoria halucinogenelor. 80% din producia mondial de ecstasy este obinut n laboratoarele clandestine din Olanda, Belgia i, mai nou, Polonia, dintr-o serie de precursori chimici (safrol, isosafrol). Aceti precursori intr n UE din Asia, tranzitnd Europa de Est, inclusiv Romnia, ri n care au fost descoperite laboratoare clandestine de fabricare i stocare a acestor precursori.28 El se prezint sub form de tablete fiind consumat pe cale oral. Consumul de ecstasy produce euforie, senzaia de emoii profunde i n doze mari, halucinaii. n exces consumul de ecstasy conduce la distrugerea celulelor ce produc serotonin ce influeneaz starea fizic i psihic a individului, apetitul, durerea i memorare. Poate provoca depresii i psihoze29 precum i deshidratare sever, crampe musculare, chiar blocaj renal30.

26 27

Jenic Drgan, Dicionar ..., pg. 143; I. Roibu, Al. Mircea, op. cit., pg. 36; 28 ECSTASY: ROLLING ACROSS EUROPE, Strategic Europe/Asia/Africa Unit of the Office of International Intelligence - Drug Enforcement Agency (DEA) - www.dea.gov 29 Jonas Hartelius, op. cit., pg. 36; 30 National Institute on Drug Abuse (NIDA); Drug Enforcement Agency (DEA) www.drugfreeamerica.org/Drug_Resource

12

III. CONSUMUL DE DROGURI III. 1. DROGURILE IN SOCIETATE III.1.1 Drogurile si familia Odata ajunsi la varsta adolescentei, tinerii sunt foarte vulnerabili si usor de influentat.Au impresia ca dragostea dispare si sunt gata sa primeasca alta in brate.Au o atitudine diferita de parinti, si se vad deja pe picioarele lo.Vad fel de fel de oameni si tot felul de personalitati. Varsta adolescentei este varsta celor mai mari ispite, una dintre ele fiind aceea a drogurilor. Adolescentii ajung sa creada ca sunt negilijati si isi gasesc refugiul si alinarea in droguri. Atunci cand consuma, in mintea lor lumea se metamorfozeaza, acelas lucru se intampla cu mentalitatea adolescentului. Nimic din aceste lucruri nu este bun si un adolescent drogat nu este cu totul pierdut . Daca are vointa si curaj pote scapa de dependenta dar dace se incapataneaza pote sfarsi tragic. La adolescenta copii aud tot felul de lucruri : ca de acum trebuie sa-ti iei viata in maini, trebuie sa fii responsabil si multe altele.Auzind toate acestea in sufletul se zamisleste o teama care apasa constiinta adolescentului. Fiind presat isi gaseste refugiul in droguri incepand sa consume. Cand consuma la inceput este vesel, binedispus dar dupa astea mintea lui se intuneca. Sub un abis negru uita de familie, focul dragostei se stinge, nu gandeste si nu constentiatizeaza nimic.In aceste momente implicarea emotionala a familiei este inevitabila si trebuie sa fie mare. Adolescentul trebuie adus la realitate dar nu izolat de societate. Atunci cand ratiune aeste intunecata, persoana actioneaza fara judecata.Constiinta este zdruncinata de o furtuna alba adusa de prafuri, drogatul accentuandu-si starea care este destul de rea.Sub imperiul alb adolescentul cade secerat de tentatii fara drept de apel. Cercul de prieteni influenteaza enorm, fiind ca daca tot grupul consuma, si tu te vezi intr-un fel nevoit sa consumi in caz contrar vei fi exclus.Presiune grupului nu

13

poate fi evitata fiindca esti diferit daca nu faci la fel.Prietenii trebuie sa ni-i alegem cu grija deoarece ei ne pot indeparta de familie, sub influenta lor nu ne manifestam dragostea fata de familie, neglijand-o. Pentru a pastra legatura dintre familie si copil, parintii trebuie sa se imprieteneasca cu copii lor, sa le asculte problemele, sa-i sfatuiasca in asa fel incat copii sa nu le ia ca pe niste comenzi.Cu vorbe blande si caldura parintii prezinta sfatul si anumite consecinte.Trebuie sa le ridice moralul si sa le redea pofta de viata. In Biblie Apostolul Pavel spunea ca ''Dragostea nu moare niciodata...''.Daca o familie isi iubeste cu adevarat copilul va lupta cu toate puterile pentru a-l aduce pe calea cea buna, va trebuie sa treaca peste toate obstacolele si sa lupte cu toate fortele.Familia este cel mai important lucru din viata unui om si copii sunt sufleful acelei familii. Daca acesti se pierd familia va fi aratata ca un tablou dezolant in alb si negru. Copii sunt culoarea unei familii. Drogul este o substanta sau un amestec de substante naturale si sintetice avand o actiune psihopata, ca un sedativ asupra sistemului nervos central.De-a lungul timpului omul a incercat sa trateze raul, sa fuga de ocupatii, sa aiba o perceptie mistica si sa aiba exterianta sacrului, experienta creata de el insusi cu ajutorul drogului. Cert este ca la inceput drogurile au un efect pozitiv, pentru individ, de stimulare a curiozitatii, de indepartare a fricii si foamei. Consumul regulat de droguri si intoxicatia cronica determina farmacodependenta. Familia trebuie sa faca tot posibilul sa evite acest lucru.Aceasta actiune nu se realizeaza prin violenta ci prin sfaturi, cum am mai spus.Pentu a impidica dependenta familia trebuie sa afle din timp si sa-si impidice odrasla sa mai consume.Drogurile sunt foarte periculoase. De la halucinatii, teama si panica acestea pot produce boli de inima si ale sistemului nervos, iar la o doza mai mare chiar moartea.Drogurile pot intervenii in viata adolescentilor in situatii de criza. Cand sunt suparati, tristi, dezamagiti in dragoste, acestea ii pot inveseli.Dar pentru cat timp ?

14

Daca o familie isi obliga copilul sa renunte, acesta va vedea in familie un dusman.Prin aceasta afirmatie nu vreau sa spun ca adolescentii ar trebui lasati in voia sortii, ci tratati cu afectiune si cu dragoste, un adolescent trebuie sa vada in familie nist prieteni buni. Fiecare mama poarta o responsabilitate foarte mare, fiindca ea da viata copilului, il educa. Trebuie sa stie sa-l formeze, sa-l puna pe drumul cel bun, in caz contrar aceasta va da socoteala in fata lui Dumnezeu. Sub efectul drogurilor copilul nu se mai simte protejat, se simte marginalizatsi crede ca nimeni nu-l iubeste.In mintea lui totul este in ceata, lumea ia alte forme, ceea ce pe el il sperie. Refuza ajutorul si devine ca un nou nascut care habar nu are pe ce lume traieste. In aceasta situatie familia este distrusa, dar cu ultimele puteri trebuie sa lupte sa-si salveze copilul. Intre familie si copil trebuie sa existe armonie si familia sa faca tot posibilul, chiar si imposibilul.Nu va lasa ca legatura de iubire sa fie rupta. Adolescentul trebuie sa aiba vointa. Putini oameni isi dau seama cat e de important sa tii copii aproape de familie, dupa ce se maturizeaza, sa-i ocrotesti, dar sa nu le invadezi intimitatea. Acest lucru ar putea duce la o posibila razbunare, aceea de a droga in scopul de a face rau familiei, dar nu-si dau seama ca isi fac rau lor. Drogul reprezinta o probelma sociala, generand : sasacie, hotie, santaj, coruptie si multe altele. Drogurile iti taie zborul. Un vechi proverb chinezesc spunea : ''Daca vrei sa zbori ca un fluture, nu te zbate ca un cocos''.Un adolescent este ca un fluture iesit din cocon si pentru a-si arata frumusetea nu trebuie sa se distruga. Niciun adolescent nu are dreptul sa se drogheze, atentand la viata sa.Din ce in ce mai multi liceeni si studenti cad prada drogurilor iar in unele cazuri familia este neputicioasa. Decizia de a consuma sau nu droguri ii apartine fiecaruia dintre noi, insa inainte de a lua prima doza individul trebuie sa constientizeze riscurile la care se expune pe termen lung.

15

In aceasta lume plina de greutati familia este cea care, prin intelegere, incredere, respect si iubire reciproca, reusete sa depasasca, ea fiind totodata lucrul de pe aceasta lume pentru care viata capata un sens, si un lucru pentru care merita sa mori si sa traiesti. Este foarte probabil ca tinerii consumatori de droguri sa provina din familii cu interactiune deficitara, in care crizele sunt manifestari frecvente, iar atitudinile parintilor si comportamentul cu rol modelator al tertilor sprijina consumul si/sau abuzul de alcool, tutun, drog. De asemenea, tinerii sunt expusi unor riscuri crescute pentru consumul de drog daca provin din familii cu membrii ce au experimentat sau sunt dependenti de drog sau in care parintii consuma bauturi sau droguri tari, fie in ideea recrearii, fie ca modalitate de solutionare a unor probleme (Kandel, 1980, apud Tihan si colab., 2003, p. 96). Un studiu realizat de Mills si Noyest (1984) pe un esantion de peste 34000 de baieti si fete din clasele a opta, a zecea, respectiv a douasprezecea din Maryland a relevat faptul ca disponibilitatea de a cheltui banii este semnificativ corelata cu nivelul consumului de droguri. Elevii care cheltuie mai multi bani tind sa fie in mai mare masura consumatori de droguri. Lipsa caldurii si a apropierii dintre parinti si copii induc situatii cu risc crescut pentru abuzul de drog; tinerii care sunt in mod frecvent criticati, ridiculizati, minimalizati sau pur si simplu ignorati si care nu pot primi sprijinul emotional din partea familiei, se orienteaza spre indivizi sau grupuri din afara familiei.

III.1.2. Cauze si efecte ale consumului de droguri in societate

16

Drogurile constituie o problema ngrozitoare a carei seriozitate devine cu fiecare zi mai vizibila. Problemele produse de abuzul de droguri si de traficul ilegal sunt printre cele mai grave probleme cu care se confrunta lumea de astazi, amenintnd generatiile viitoare, si n acest fel viitorul vietii. Toate drogurile sunt periculoase si produc modificari fizice si psihologice celor care recurg la ele. Folosirea prelungita a drogului mareste considerabil aceste efecte daunatoare si duce la dependenta. Oamenii iau droguri din diverse motive, ntre care dorinta de a evada din realitate, de a se adapta dorintei cotidiene sau de a fi acceptati de ceilalti. Din punct de vedere juridic acestei probleme i se acorda o deosebita atentie, traficul ilicit de droguri fiind una dintre infractiunile cuprinse in rndul crimelor si delictelor contra sanatatii publice, iar pedeapsa savrsirii unei astfel de infractiuni este comparabila cu pedeapsa aplicata savrsirii unui omor. Se spune ca abuzul de droguri este o crima fara victime deoarece l afecteaza doar pe cel care le consuma. Comertul cu droguri este un mijloc prin care cei saraci pot cstiga bani, dar realitatea este ca cei mai multi dintre acesti traficanti devin ei insisi victime ale drogului, si n acest caz banii pe care i cstiga nu-i pot ajuta nici pe ei, nici familiile lor ; de abia le sustin viciul. Fiecare individ care vinde droguri pe strada este ultima veriga dintr-un lant de activitate criminala, care distruge vieti. Schimbarile produse de traficanti sunt evidente in faradelegile de tot felul ale strazii : furturi, incendieri, asasinate, etc. Cu totii suntem afectati ntr-un fel sau altul de traficul de droguri. Amploarea problemei actuale a narcoticelor depaseste preocuparile fortelor de ordine si ale lumii medicale, constituind o amenintare pentru ordinea economica si sociala a lumii. Un lucru alarmant este vrsta din ce n ce mai frageda a tinerilor care ncep sa consume droguri. Cred ca fiecare persoana capabila sa faca distinctie ntre rau si bine , a auzit cel putin o data n viata de droguri, si n contradictie cu faptul ca albul, este de obicei o culoare a

17

puritatii , au asimilat acest cuvnt cu cel de moarte , sinucidere, trairea n prezent a viitorului. Plecnd de la nivel social vom observa ca problema drogurilor nu se localizeaza cu preponderenta n cadrul unei anumite categorii sociale, deci, nu putem numi drogul ca fiind un virus, cauzat de anumiti factori biologici dezvoltati datorita saraciei. n cadrul societatii noastre problematica drogurilor ocupa o din ce n ce mai mare amploare, iar cei mai afectati fiind tinerii si familiile acestora. Fenomenul se raspndeste fulgerator n lume , prin imitatie , dar si n semn de protest. Motivele pentru care oamenii se ndreapta spre narcotice sunt din cele mai diverse. Uneori nceputul poate fi facut prin prescrierea n scopuri terapeutice a unui somnifer sau a unei substante psihotope. Pentru majoritatea toxicomanilor , la nceput a fost vorba de cautarea unei placeri sau de dorinta de a se identifica cu un grup n care gradul era ridicat la rangul de zeu. Presiunea grupului , curiozitatea, ignoranta , modificarea structurilor sociale , urbanizarea si somajul sunt tot attia factori care pot declansa ireparabiul. Pentru un individ care se simte izolat n familie , ntr-un grup sau n comunitate , drogul poate constitui un refugiu temporar si tragic. Exodul catre lumea oraselor , n cautarea unei vieti mai bune si mai usoare sfrseste uneori n faradelegea drogurilor. Administrarea regulata si repetata de droguri adapteaza organismul att de bine , ncat privarea de drog devine o suferinta , cu simptome dureroase , grave si uneori mortale. n acest caz apare dependenta fizica de narcotice. ntr-un cadru legal, drogurile, sunt utilizate ca medicamente cu aciune asupra sistemului nervos, unele fiind nc prescrise cu succes mpotriva durerii i n unele boli mintale. De exemplu, morfina este nc medicamentul cel mai eficace mpotriva durerilor puternice. ntr-adevr, drogurile sunt n primul rnd medicamente, dar dac subiectul nu este bolnav, dac sunt utilizate n doz puternic sau dac sunt amestecate cu alte medicamente sau cu alcool, aceste produse schimb comportamentul obinuit al omului. Astfel toxicomanii care i injecteaz sau inhaleaz morfin, spre exemplu,

18

caut o senzaie de plcere puternic de scurt durat, care va fi urmat de o lung perioad de linite i uneori somn. Efectele scontate ale drogurilor sunt de trei feluri: excitaie psihologic, veselie, sentimentul de tensiune psihic i uneori reacii violente. Ele accelereaz activitatea sistemului nervos central (SNC). Din aceast categorie de droguri stimulente fac parte: cocaina, amfetaminele, crack-ul .a. calm psihologic, relaxare psihic sau somnolen. Drogurile incetinesc activitatae SNC. Din aceast categorie de droguri, numite sedative sau depresoare, fac parte: opiul i derivaii si (morfina i heroina), barbituricele, tranchilizantele, hipnoticele .a. modificarea percepiei, senzaii auditive, vizuale i olfactive. Aceste droguri perturb activitatea SNC, din acest motiv numindu-se halucinogene sau delirogene (atunci cnd tulbur raiunea, pornindu-se de la senzaiile proprii). De exemplu: LSD, cannabis, mescalina .a. Cele mai importante efecte nocive ale drogurilor sunt: Dependena; Efectele toxice asupra organismului. La aceste aspecte se ajunge de cele mai multe ori datorit abuzului de droguri, expresie ce desemneaz auto-administrarea repetat de droguri n scopuri nemedicale31. Dependena sau toxicomania este o stare de intoxicaie cronic, caracterizat prin necesitatea constrngtoare de folosire a unor substane medicamentoase sau toxice32.

31 32

Ioan Roibu, Al. Mircea, op. cit., pg. 7; Valentin Stroescu, Farmacologie, Ed. All, Bucureti, 1999, pg. 38-39;

19

Se poate spune c toxicomaniile sunt sinucideri lente, fr intenie sau accidente prin supradoz.33 Organizaia Mondial a Sntii definete toxicomania ca fiind pierderea libertii de a se abine de la toxic34. Ea se caracterizeaz prin patru stri definitorii: dependena psihic necesitatea de ordin psihologic de a folosi un anumit drog; tolerana diminuarea progresiv a efectului la repetarea administrrii rezultnd necesitatea creterii dozei pentru a se obine efectul scontat; dependena fizic const n necesitatea de a continua folosirea substanei respective pentru a evita tulburrile, uneori grave, ce apar la ntreruperea administrrii i sunt cunoscute sub denumirea de sindrom de abstinen sau sevraj; psihotoxicitatea se manifest prin tulburri de comportament, uneori cu caracter psihotic. Acestea apar n condiiile folosirii ndelungate i abuzive de doze mari de produse stupefiante (cocain, amfetamine, .a.) Astfel, dependena psihic sau fizic fa de anumite droguri, cu care se confrunt orice toxicoman, este o form de consum voluntar, abuziv, periodic sau cronic a substanelor dependogene, fr a avea la baz o motivaie medical. Dependena psihic, considerata mai periculoas dect cea fizic, este definit ca o stare psihic, particular, manifestat prin dorina imperioas i irezistibil a subiectului de a continua utilizarea drogului i de a nltura disconfortul psihic. Dependena psihic se manifest printr-o nevoie irezistibil de a folosi acel mijloc, care este drogul, pentru a influena, a schimba sau a controla dispoziia sufleteasc, sentimentele sau chiar contiina de sine. Ea poate fi nsoit sau nu de dependena fizic i toleran. Dependena fizic sau adicia, este tot rezultatul administrrii ndelungate a unui drog, manifestndu-se, de ndat, la reducerea dozelor sau ntreruperea complet a administrrii drogului, situaii ce vor genera o serie de manifestari fizice, care mbrac
33 34

N. Drugescu, op. cit., pg. 74; J. Drgan, Aproape totul..., pg. 161;

20

aspectul sindromului specific toxicomanilor, sevrajul. Acesta, n ceea ce privete anumite droguri, este nespus de greu de suportat de organism. Modul de manifestare al dependenei fizice, respectiv al sindromului de sevraj, difer in funcie de drog, att n ceea ce privete natura simptomelor, ct i intensitatea acestora. Astfel c este mai accentuat la opiacee sau la barbiturice, dar mai moderat, putnd chiar s lipseasc la formele de dependen create de celelalte droguri. Riscul instalrii farmacodependenei la un individ rezult ntotdeauna din aciunea conjugat a trei factori, aa cum precizeaz Organizaia Mondial a Sntii, nc din 197335: particularitile personale ale subiectului; natura mediului social-cultural general i imediat; proprietile farmacologice ale substanei n cauz n corelaie cu cantitatea consumat, frecvena utilizrii i modul de utilizare (ingerare, inhalare, injectare subcutanat sau intravenoas). S-a constatat, de asemenea, existena unei dependene naturale care nu a fost dobndit n mod voit (ori accidental) pe parcursul vieii individului. Aceast dependen survine odat cu naterea individului, n cazul n care mama sa este toxicoman. Ei sunt dependeni, chiar nainte de a se nate, riscnd s decedeze sau s prezinte grave malformaii, ntruct mama a consumat droguri pe durata sarcinii. Un alt tip de dependen cu care se confrunt toxicomanul este dependena ncruciat ce se manifest atunci cnd dou sau mai multe droguri utilizeaz acelai sistem enzimatic i corpul nu poate face distincie ntre ele. Ea reprezint capacitatea unui anumit drog de a putea preveni apariia sevrajului. Acest tip de dependen poate fi partial sau complet. O asemenea calitate deosebit o are metadona ce are spectrul cel mai larg de aciune ca suplinitor.
35

J. Drgan, Aproape totul..., pg. 162;

21

n general, consumatorii de droguri prezint un anumit tip de dependen: dependena de tip morfinic, dependena de tip cannabis, dependena de tip cocainic, dependena de tip anfetaminic .a. (excepie face cazul politoxicomaniei). Politoxicomania ca fenomen se manifest n trei modrui:36 toxicomanul trece de la un drog la altul atunci cnd drogul utilizat cu predilecie este greu de procurat sau din alte motive; n alte cazuri, consumatorii iau mai multe droguri simultan pentru a obine satisfacii depline sau pentru a nltura efectele neplcute ale unei substane (se asociaz frecvent cocaina cu heroina, amfetamina i metamfetamina cu barbituricele, etc); trecerea succesiv de la droguri mai slabe la droguri mai puternice (de cele mai multe ori se ajunge la heroin). O alt problem cu care se confrunt consumatorul de droguri este aceea a efectelor nocive pe care aceste substane le au asupra organismului. Stupefiantele au efecte toxice asupra sistemului nervos, inimii, plmnilor, rinichilor, dintre care unele pot fi din cele mai grave (intoxicaia cu alcool, coma etilic sau supradoza cu heroin). Aceste efecte sunt deseori ireversibile. Consecinele nefaste ale drogurilor sunt multiple i modul n care produc moartea, pare a fi de cele mai multe ori natural: stop cardiac, stop respirator, .a. Un alt pericol cu care se confrunt toxicomanul este acela al infeciilor. Este acum n mod cert stabilit faptul c ntre abuzul de droguri i aa-numitele epidemii de sering exist o legtur de tipul cauz-efect37. Toxicomanii ce i administreaz drogul prin injectare se expun la contaminarea cu numeroase maladii (hepatit B), intoxicaii cu substane folosite pentru diluarea heroinei, ori risc s contacteze Sindromul imunodeficienei dobndit (HIV). S-a constatat c la 100 de victime SIDA, 10-15 persoane au fost s-au sunt toxicomane.
36 37

J. Drgan, Aproape totul..., pg. 164; J. Drgan, Aproape totul..., pg. 179;

22

ntr-un studiu realizat n 1994, s-a constatat c 41% din cazurile SIDA nregistrate n statele Uniunii Europene sunt legate de toxicomanie.38 Un alt efecta al consumului de droguri este diminuarea fertilitii, ceea ce duce la o mbtrnire prematur a populaiei. Totodat consumul de droguri n timpul graviditii provoac asupra fetusului, mutaii genetice, grave depresiuni respiratorii, com sau chiar moarte. O problem cu care se confrunt ntreaga societate i nu doar toxicomanul este numrul foarte mare al sinuciderilor ce sunt determinate de acest flagel. n ceea ce privete mortalitatea, aceast are dimensiuni mult mai mari n cazul toxicomanilor, fie ca urmare a supradozelor sau a efectelor nefaste ale acestor substane n timp, fie ca urmare a mbolnvirii cu SIDA cauzat de folosirea unor ace de sering infestate.39 Acest fenomen este deosebit de ngrijortor i n perspectiva anilor viitori, necunoscndu-i-se adevratele dimensiuni datorit faptului c nu exist o statistic clar i precis a numrului celor decedai din cauza drogurilor.

III.1.3. Consumul de droguri la nivelul intregii tari Consumul de droguri in Romania, in special de heroina si ecstasy, va incepe sa ia amploare, iar criminalitatea legata de acest fenomen pare in crestere, afirma un raport finalizat la finele anului 2008 Departamentului de Stat referitor la strategia internationala pentru controlul narcoticelor. Potrivit documentului, Romania nu este o sursa majora de droguri ilicite, ci serveste ca tara de tranzit pentru narcotice, aflata pe ruta consacrata a Balcanilor de Nord, care este folosita pentru transportul derivatelor opiacee - precum opiu, baza de morfina si
38 39

I. Roibu, Al. Mircea, op. cit., pg. 68; I. Roibu, Al. Mircea, op. cit., pg. 67;

23

heroina - din Afganistan catre Europa Centrala si de Vest. Pe de alta parte, Romania se afla pe o ruta - aflata in plina dezvoltare - folosita pentru tranzitul drogurilor sintetice dinspre vestul si nordul Europei catre Est. In Romania au inceput recent sa fie produse mici cantitati de amfetamine si tara este folosita, de asemenea, ca punct de tranzit pentru cocaina sud-americana destinata Europei de Vest, in special prin portul Constanta. Raportul noteaza, de asemenea, ca in 2007 in Romania s-au facut cateva capturi majore de droguri si mentioneaza eforturile de a implementa strategia nationala antidrog pentru 2005-2008. Ruta consacrata. Heroina si opiul din Afganistan ajung in Turcia si Bulgaria, apoi in Romania, si de aici catre Europa Centrala si de Vest. Romania se afla pe ruta Balcanilor de Nord si este, prin urmare, o tara de tranzit pentru narcotice avand ca punct de origine Asia de Sud-Vest. Narcoticele ilicite din Afganistan intra in Romania atat prin nord si est, cat si pe la granita sudica, cu Bulgaria. Pentru transportul terestru se recurge atat la vehicule de marfa, cat si la cele de pasageri. Totusi, drogurile, in primul rand heroina, sunt aduse in tara prin portul Constanta - la bordul unor nave comerciale - si pe la granita cu Republica Moldova, dar sunt introduse si prin aeroporturile internationale ale tarii. Odata ajunse in Romania, drogurile sunt dirijate fie catre nord-vest, prin Ungaria, fie spre vest, prin Serbia. Politia estimeaza ca 80% din drogurile care intra in Romania ajung in Europa de Vest. O noua ruta. Romania se afla, de asemenea, pe o ruta de tranzit aflata in plina dezvoltare care merge in sens invers, dinspre Europa Occidentala si de Nord catre Est. O mare cantitate din substantele chimice precursoare tranziteaza Romania dinspre tarile Europei de Vest catre Turcia. Romania nu este un producator semnificativ de narcotice ilicite, spune raportul. Totusi, exista o mica productie interna de amfetamine. Rol de depozitare. Romania capata un rol din ce in ce mai mare ca loc de depozitare a drogurilor ilicite

24

inainte ca ele sa fie transportate catre alte tari europene. Consumul de narcotice in Romania a fost pana acum scazut, dar situatia pare sa se schimbe incet-incet. Guvernul roman a devenit din ce in ce mai ingrijorat in legatura cu consumul intern de droguri, noteaza raportul. Heroina si marijuana sunt principalele droguri consumate in Romania, dar totusi se inregistreaza o crestere a folosirii unor droguri sintetice precum Ecstasy in randul unor segmente ale tinerilor. Oficialii prognozeaza, de asemenea, o crestere a consumului intern de heroina. Raportul pune in legatura aceste fenomene de crestere a consumului cu o sporire a veniturilor pe care le au la dispozitie tinerii romani. Despre capturi putem spune ca in primul semestru al anului 2007 autoritatile romane au confiscat 165,78 kilograme de droguri ilicite, intre care 117,65 kilograme de heroina, 45 de kilograme de cocaina, 38,02 kilograme de canabis, 3,31 kilograme de hasis si 18.559 de pastile de amfetamina si derivate ale acesteia. In aceeasi perioada, au fost anchetate 2.674 de persoane pentru trafic, posesie si consum de droguri, ceea ce a reprezentat o crestere de 136,84% comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut. Au fost puse sub acuzare 393 de persoane, iar 246 au fost plasate in arest preverntiv. Justitia romana a condamnat 328 de indivizi, dintre care 313 au primit sentinte cu inchisoare. Coruptia ramane o problema serioasa in cadrul guvernului roman, inclusiv in domeniul judiciar si al aplicarii legii, potrivit raportului, care nu dezvolta aceasta afirmatie, ci, dimpotriva, aduce elemente care arata determinarea autoritatilor romane de a lupta impotriva acestui fenomen. Astfel, arata raportul, codul etic al politistilor prevede reguli stricte pentru comportamentul profesional al fortelor care aplica legea si descurajeaza coruptia, folosirea fortei, tortura si comportamentul neconform cu legea. In plus, guvernul a creat o comisie permanenta in cadrul Ministerului Internelor si Reformelor

25

Administrative pentru a monitoriza respectarea codului etic. De asemenea, unitatea anticoruptiedin cadrul MIRA (Ministerul Internelor si Reformei Administrative) a intreprins cateva operatiuni interne sub acoperire vizandu-i pe politisti. Ca politica guvernamentala, Romania nu incurajeaza si nu faciliteaza producerea sau distributia ilicita de narcotice, droguri sau alte susbstante psihotrope si nici spalarea veniturilor de pe urma tranzactiilor ilicite cu droguri, afirma raportul. Oficialii romani de rang inalt nu sunt implicati, nu incurajeaza si nu faciliteaza producerea sau distribuirea ilicita de substante sau droguri periculoase sau spalarea de bani provenind din tranzactii ilegale, adauga documentul. Ca si masuri mentionam ca au fost initiate aproximativ 870 de programe de prevenire, in primul semestru al anului 2007, inclusiv programe impotriva consumului de droguri destinate familiilor, scolilor sau comunitatilor. Programele de dezintoxicare se desfasoara prin intermediul spitalelor, dar tratamentele sunt limitate sever. Aceste programe sunt insa impiedicate de lipsa de resurse si de personal cu o pregatire adecvata. Din punct de vedere al banilor se cunoaste ca in 2006, SUA au acordat Romaniei asistenta in valoare de 1.724.000 de dolari pentru a-si devolta capacitatile impotriva infractiunilor cibernetice si a drogurilor, pentru a-si reforma sistemul penal, a combate criminalitatea si coruptia. In 2007, ajutorul american s-a ridicat la circa 1.329.000 de dolari acordati in cadrul Centrului pentru combaterea criminalitatii transfrontaliere de la SECI. Criminalitatea legata de droguri pare sa fie in crestere in Romania, avertizeaza raportul, dar Statele Unite sunt pregatite sa asiste Romania si tarile din jur pentru combaterea acestei provocari din ce in ce mai amenintatoare, conchide documentul Departamentului de Stat.

26

III.2.PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI Analiza de mai sus confirma predictiile sumbre din studiile anterioare n ceea ce priveste consumul de droguri puternice n rndul persoanelor care traiesc n strada. Ceea ce ntelegem prin "copiii strazii" tinde sa se transforme ntr-un nou fenomen, cel al tinerilor strazii, tot mai numerosi. Afectati de lipsa de solutii pentru adaposturi sau locuri de munca, acestia cauta "sprijin" n consumul de droguri, determinnd n final trecerea la comiterea de infractiuni si condamnarea lor penala. Situatia copiilor si a tinerilor strazii a devenit, pe lnga o problema sociala, si una care tine de sanatatea publica si totodata una care tine de sfera justitiei penale. Este adevarat ca programele sociale adresate copiilor sub 14 ani acopera ntr-o anumita masura nevoile de protectie ale acestora. nsa, serviciile sociale care pot oferi sprijin adolescentilor sau tinerilor din strada pot fi considerate inexistente n Bucuresti. nfiintarea de centre de zi si adaposturi de noapte n fiecare sector sau ntrun numar suficient de mare la nivelul capitalei, astfel nct sa se poata realiza o retea de asistenta sociala de urgenta, reprezinta obiective care nu mai pot fi amnate. Prin astfel de programe, copiii si tinerii pot beneficia de servicii sociale, educative, de asistenta medicala si psiho-sociala de prevenire sau depasire a toxico-dependentei, ce pot fi oferite de personal specializat. n acelasi timp, centrele de zi sau de noapte devin structuri de monitorizare a situatiei din strada n ceea ce priveste traficul de droguri si numarul de copii sau tineri consumatori de droguri. Ca o concluzie, putem afirma ca programele sociale destinate prevenirii sau reducerii consumului de droguri n mediul strazii nu pot fi disociate de programele care urmaresc integrarea sociala sau

27

recuperarea scolara a copiilor si tinerilor strazii. Cele doua aspecte, cel social si cel terapeutic, au un caracter complementar, fiecare reprezentnd o conditie a reusitei celuilalt. Dezvoltarea de programe destinate prevenirii abandonului scolar si reintegrarii scolare a copiilor aflati n dificultate si a celor ce muncesc n strada contribuie la limitarea numarului celor care ajung n strada, potentiali consumatori de droguri. Aceste programe ar trebui sa aiba o structura flexibila, n masura sa permita includerea tuturor copiilor aflati n dificultate din comunitatile sarace sau cu un specific etnic. Refuzul adaptarii sistemului de nvatamnt la specificul unei zone sau etnii reprezinta n fapt promovarea unei politici de discriminare a celor care nu pot respecta standardele sociale sau educationale impuse centralizat. Pregatirea specialistilor din domeniul asistentei sociale, educatiei, mass-media si din structurile politiei constituie o necesitate permanenta. Sesiunile de formare trebuie sa urmareasca stabilirea unui model de interventie care sa respecte anumite reguli sau principii. O prima regula vizeaza respectarea drepturilor persoanelor fara adapost, fara discriminari legate de vrsta, sex, apartenenta etnica sau origine. De asemenea, dependenta de droguri trebuie tratata ca "boala cronica", care necesita tratament, si nu ca argument pentru neacceptarea integrarii ntr-un program social de sprijin sau adapost. O alta latura a informarii corecte si fara aspecte stigmatizante i priveste pe jurnalistii care obisnuiesc sa transforme un subiect de natura sociala ntr-un articol de senzatie, menit doar sa atraga cititori si mai putin sa-i informeze corect si responsabil.

28

n legislatia Romniei, aspectele privind consumul de inhalanti sunt sumare si s-au limitat doar la interzicerea comercializarii anumitor produse catre minori. Sub acest aspect, credem ca sunt necesare noi reglementari privind indicatiile de folosire a produsului de pe eticheta si introducerea unor informatii detaliate despre riscurile la care sunt supusi utilizatorii (majori sau copii). De exemplu, in Statele Unite ale Americii inhalarea de solventi reprezinta primul drog experimentat de copii, ntr-un procent mai mare dect marihuana, si este specific comunitatilor dezavantajate economic. De asemenea, n tari ca Australia, Japonia, Filipine, Ungaria, Marea Britanie, consumul de substante inhalante a constituit obiectul unor studii aprofundate care au subliniat caracterul constant si o anumita tendinta de crestere n rndul copiilor aflati la vrsta pubertatii. n Romnia, singurele referiri privind consumul de inhalanti se fac atunci cnd se analizeaza fenomenul "copiilor strazii". Despre consumul n scoli generale sau licee nu se stie nimic. Din acest motiv, consideram ca evaluarea situatiei n aceste medii este absolut necesara n contextul initierii Strategiei nationale antidrog.

III.3. TERAPIE ANTIDROG III.3.1 Programe antidrog coala este cea mai n msur de a educa la copiii notri o atitudine antidrog, pentru ca tinerii s poat cerceta situaia i s ia propriile decizii n ceea ce privete importana mbuntirii sntii i evitrii riscurilor. Avem cadre didactice

29

specializate n domeniul educaiei pentru sntate, iar nvtorii i diriginii claselor realizeaz n fiecare an ore de dirigenie i activiti educative colare extracurriculare i extracolare pe tema prevenirii i combaterii consumului de droguri. Proiectul desfurat la nivelul colii noastre, vizeaz nu numai informarea i educarea antidrog a elevilor, dar i a prinilor, pentru a-i implica activ n prevenirea i combaterea acestui fenomen, acas i n comunitate. Beneficiarii sunt elevii claselor a VII-a i a VIII-a, deoarece se afl la vrsta cnd sunt tentai de droguri (cafea, alcool i tutun) i civa dintre prinii acestora (fumtori i consumatori de cafea), pentru a-i forma n domeniul antidrog i a disemina informaia. Obiectivele proiectului sunt: s clasifice diferitele tipuri de droguri, s identifice efectele consumului de droguri, motivele recurgerii la acestea, pedepsele penale pentru traficul i consumul ilicit de droguri i situaiile n care trebuie s le spun NU prietenilor. Activitile cuprinse n proiect sunt: informarea participanilor despre proiect, documentarea i realizarea unei mapei Drogurile dumanii sntii tale, informare despre tipurile de droguri existente, despre legislaia n vigoare, identificarea motivaiilor recurgerii la droguri, identificarea situaiilor n care trebuie s le spunem NU prietenilor care ne ndeamn s consumm droguri, prezentarea unui proces literar pe tema consumului i abuzului de droguri Vinovai sau nevinovai?, publicare de articole tematice n revista colii, realizare i distribuire de afie, pliante, fluturai pe tema luptei mpotriva drogurilor n coal i n localitate, evaluarea proiectului i realizarea raportului final asupra ntregii activiti. Modalitile de colectare i interpretare a informaiilor n vederea evalurii activitilor sunt: discuiile, observarea direct, chestionare i feed-back-ul neformalizat. Indicatorii folosii n evaluarea proiectului sunt: gradul de atingere a

30

obiectivelor, gradul de atingere a rezultatelor scontate, modul de respectare a planului stabilit, satisfacia beneficiarilor i identificarea efectelor nescontate ale proiectului. Argumentul pentru lansarea programului:Consumul de droguri n rndul adolescenilor a devenit n Romnia o problem social, iar tinerii au fost surprini ntr-o situaie destul de vulnerabil, pentru c drogurile sunt o provocare la adresa curiozitii. S-a observat c de la o zi la alta numrul adolescenilor consumatori de droguri i chiar dependeni de acestea crete. Traficanii prezint drogurile n mod atractiv, minimiznd efectele nocive ale acestora, pornind de la premisa c foarte muli tineri nu cunosc pe deplin riscurile la care se expun. Consumul de droguri ilicite este aproape ntotdeauna precedat de consumul drogurilor legale: tutunul, cafeaua i alcoolul. Prevenirea i amnarea nceperii consumului de tutun i alcool pot conduce la prevenirea consumului de alte droguri. Deoarece aproximativ 20% din populaia comunei Lia consum alcool, mai mult brbaii, dar i multe femei, peste 40% din populaie este fumtoare i peste 60% consum cafea, elevii colii noastre sunt tot mai tentai s-i imite pe aduli, ncepnd s fumeze i s consume alcool i cafea de la vrste din ce n mai mici (chiar i de la 10 ani). Alte droguri mai puternice nu au fost semnalate pe raza comunei, conform analizei Postului de Poliie local, dar, innd cont c ne aflm la doar 4km. de cel mai apropiat ora, Turnu-Mgurele, unde poliia a depistat i alte tipuri de droguri, datoria noastr, a colii, de a preveni consumul acestora este evident. Aceast situaie se datoreaz n primul rnd unei slabe educaii primite de ctre minori n familie i a tuturor frmntrilor intrafamiliare existente, strii de srcie i omajului (oamenii fr ocupaie i petrec tot mai des timpul liber n barurile existente n comun), dar i a unei slabe reacii din partea comunitii privind aceste fenomene.

31

Am identificat problema consumului de droguri n principal prin discuiile cu elevii i cu prinii care ne-au indicat elevi fumtori, dar i elevi care consum alcool. Totodat i n pres se vorbete din ce n ce mai mult despre situaiile n care elevii devin consumatori de droguri de la vrste din ce n ce mai mici. Una dintre cele mai importante etape privind prevenirea consumului de droguri este prevenirea prin educaia de lung durat. Educaia antidrog trebuie s nceap de la vrste fragede, deoarece de mici se dobndesc obiceiuri care sunt relevante pentru consumul ulterior de droguri. Tinerii sunt supui la un risc crescut n ceea ce privete consumul de droguri i a problemelor generate de acestea. n consecin, activitile cu aceste grupuri pot avea un efect semnificativ asupra sntii ntregii comuniti. Instituia colar in general este printre cele cu influen n rndul comunitii locale i poate aduce o nou viziune n ceea ce privete un stil de via sntos, nu numai n rndul elevilor colii, dar i n rndul ntregii comuniti. Cadrele didactice sunt bine informate i, cu ajutorul conducerii, pot multiplica i distribui materiale informative n localitate privind riscurile pe care i le asum orice consumator de droguri. Se poate afirma cu certitudine c, datorit activitilor pentru prevenirea i combaterea consumului de droguri desfurate la nivelul colii, numeroi tineri au renunat la dorina de a-i satisface curiozitatea n aceast privin, sau au renunat definitiv la consumul de tutun, alcool i cafea. Dac nu am fi luat msuri la nivelul colii, elevii, din lips de informaie, curiozitate i din teribilismul specific vrstei, ar fi nceput n numr mult mai mare s consume droguri sau ar fi continuat s fumeze i s bea alcool, devenind, astfel, dependeni. De aceea se impune adoptarea unor aciuni energice, continue i comune ndreptate mpotriva acestor fenomene, constnd n informarea permanent a tinerilor pentru a nu deveni consumatori de droguri.

32

Programele pentru educaia pentru sntate nu se concentreaz numai pe comunicarea informaiei, ci i pe implementarea motivaiei, obiceiurilor i ncrederii necesare pentru a aciona n scopul mbuntirii sntii. Metodele de lucru folosite includ intervenia familiei, programele colare i educaia cadrelor didactice. Chiar n zonele srace, cum este a noastr, sunt utilizate o varietate de metode pentru a-i face pe oameni s neleag problemele care sunt eseniale pentru mbuntirea sntii individului i comunitii. Principalele capitole legate de consumul de alcool, tutun, solveni i alte substane psihoactive, sunt incluse n toate activitile de educaie pentru sntate, n special cele adresate copiilor i adolescenilor. Programele de educaie pentru sntate privind consumul de droguri, implic participarea responsabil a consumatorilor i neconsumatorilor. Activitile programului i propun s fac cunoscut informaia i s promoveze mijloacele pentru grupurile int specifice, cu scopul de a schimba atitudinile i comportamentele, pentru adoptarea unui stil de via sntos. Acest el poate fi atins cel mai bine dac educaia ndreptat asupra abuzului de droguri este combinat cu iniiative avnd drept scop creterea calitii vieii i de asemenea integrarea armonioas a participanilor n familie i societate. Beneficiarii acestui program sunt elevii, deoarece se afl la vrsta cnd sunt tentai de droguri (cafea, alcool i tutun) i prinii acestora (fumtori i consumatori de cafea), pentru a-i forma n domeniul antidrog i a disemina informaia.Beneficiariul indirect este comunitatea local, prin diseminarea informaiei.

III.3.2 Centre antidrog - Activitate

33

Activitatea centrului antidrog se concretizeaza prin: -ofer servicii de specialitate consumatorilor, informeaz cu sprijinul massmediei locale comunitatea asupra pericolelor adiacente consumului i traficului de substan, ncearc s implice n aceste activiti i alte instituii locale cu caracter social, au oferit servicii de informare i educare a personalului angajat -implementeaz strategia judeean antidrog alturi de instituiile responsabile -n ceea ce privete activitatea centru, tim c este susinut, la obiect, constant i creativ i urmrete educarea i informarea tuturor, n privina combaterii consumului de droguri -deruleaz activiti de prevenire a consumului de droguri -ofer servicii de asisten pentru consumatorii de droguri. -sediul, care s permit accesul la servicii, fr filtre de tot felul -spaiu de desfurare a activitilor conform tipurilor de servicii oferite. Existena centrului reda faptul ca majoritatea persoanelor evalueaz pozitiv centrul i activitile/serviciile ca fiind utile, se adreseaz unui public larg, sunt specializate pe problematica consumului, exista specialiti formai n acest sens.

III.3.3 Legislatia antidrog Sancionarea traficului i a altor operaiuni ilicite cu substane aflate sub control naional sunt prevzute n capitolul 2 al Legii Nr.143 din 26 iulie 2000 privind combaterea consumului si traficului de droguri. Conform art.2 (alin1): cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea n vnzare, vnzarea, distribuirea, livrarea sub orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumprarea, deinerea ori alte operaiuni privind circulaia

34

drogurilor de risc, fr drept, se pedepsesc cu nchisoarea de la 3 la 15 ani i interzicerea unor drepturi. Dac faptele de mai sus au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este nchisoarea de la 3 la 15 ani i interzicerea unor drepturi (art.2 alin2). n art. 4 se prevede: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumprarea sau deinerea de droguri pentru consum propriu, fr drept, se pedepsete cu nchisoarea de la 2 la 5 ani. n art. 5 se arat c: punerea la dispoziie, cu tiin, cu orice titlu, a unui local, a unei locuine sau a oricrui alt loc amenajat, n care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit n asemenea locuri se pedepsete cu nchisoarea de la 3 la 10 ani i interzicerea unor drepturi.

Nu se pedepsete persoana care, mai nainte de a fi nceput urmrirea penal denun autoritilor competente participarea sa la o asociaie sau nelegerea n vederea comiterii uneia dintre infraciunile prevzute la art. 2-10, permind astfel identificarea i tragerea la rspundere penal a celorlali participani. (art.15) Conform art. 16: persoana care a comis una din infraciunile prevzute la art. 210, iar n timpul urmririi penale denun i faciliteaz identificarea i tragerea la rspundere penal a altor persoane care au svrit infraciuni legate de droguri beneficiaz de reducerea la jumtate a limitelor pedepsei prevzute de lege. Drogurile i alte bunuri care au fcut obiectul infraciunilor prevzute la art. 210 se confisc, iar dac acestea nu se gsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor n bani.(art.17, alin1) Se confisc, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobndite prin valorificarea drogurilor i a altor bunuri. (art.17, alin2)

35

O dat cu aderarea Romniei la Uniunea European, prevederile regulamentelor europene n materie de precursori: Regulamentul (CE) nr. 273/2004 privind precursorii de droguri, Regulamentul (CE) nr. 111/2005 pentru supravegherea comerului cu precursori ntre Comunitate i statele tere i Regulamentul (CE) nr. 1277/2005 privind modalitatea de aplicare a Regulamentului(CE) nr. 273/2004 i a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 au aplicabilitate direct n sistemul de drept romnesc. La data de 1 ianuarie 2007 a intrat n vigoare Ordonana de Urgen nr. 121 din 21 decembrie 2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 1039 din 28 decembrie 2006, act normativ care realizeaz cadrul instituional i juridic adecvat aplicrii directe a actelor comunitare menionate. Conform acestei ordonanei de urgen, punctul de contact al operatorilor cu autoritile se realizeaz prin Agenia Naional Antidrog, care funcioneaz ca ghieu unic privind precursorii. n conformitate cu prevederile ordonanei de urgen, autorizaiile eliberate n baza Legii nr.300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosii la fabricarea ilicit a drogurilor pentru precursori de categoria 1 i pstreaz valabilitatea pn la expirarea termenului de 3 ani de la data eliberrii, dat la care autorizaia va fi eliberat de Agenia Naional Antidrog. De asemenea, n termen de 1 an de la intrarea n vigoare a O.U.G. nr. 121/21.12.2006, operatorii care desfoar operaiuni cu substane clasificate de categoria 2 i 3 sunt obligai s-i declare locaiile n vederea nregistrrii la Agenia Naional Antidrog.

36

III.4. POZITIA ASISTENTULUI SOCIAL Datele prezentate n aceast seciune au fost culese n cadrul unei diagnoze privind serviciile sociale la nivel naional. Cercetarea a avut ca scop realizarea unei hri a serviciilor sociale n Romnia prin identificarea serviciilor furnizate de instituiile publice i ONG-uri, resurselor umane mobilizate i a direciilor de dezvoltare a serviciilor. n studiu au fost utilizate trei tipuri de chestionare, n funcie de tipul de instituie creia i se adreseaz: Direcii de Dialog, Familie i Solidaritate Social Furnizori publici de servicii sociale: Direcia pentru Protecia Drepturilor Copilului, Direcia de Asisten Social a Consiliului Judeean, Serviciul de reintegrare a infractorilor i de supraveghere a executrii sanciunilor neprivative de libertate, Centre de prevenire i consiliere antidrog din subordinea Ageniei Naionale Antidrog, Direcia de Sntate Public) i Consilii Locale att din urban ct i din rural. Organizaii neguvernamentale Chestionarele pentru furnizorii de servicii sociale (instituii publice i ONGuri) sunt structurate pe 4 module: date factuale despre furnizor, structura serviciilor pentru cei care furnizeaz servicii, resurse umane, intenii de viitor (dezvoltare de noi servicii) i propuneri legislative. Pentru resursa uman au fost culese informaii despre toate categoriile profesionale nu doar despre cele implicate n intervenia direct. n cazul consiliilor locale care nu au dezvoltat servicii, au fost culese informaii despre personalul implicat n gestionarea

37

beneficiilor de asisten social. De asemenea, s-a fcut distincia ntre funcia ocupat i studiile personalului astfel nct s poat fi determinat gradul de profesionalizare n raport cu tipul de studii specifice fiecrei profesii. Pentru personalul cu atribuii de asisten social s-a fcut distincia ntre: angajaii care au studii superioare de specialitate (liceniai ai facultilor sau colegiilor de asisten social), angajaii cu studii medii sau postliceale angajaii cu studii superioare n alt specializare dect asistena social. n cazul datelor cu privire la personalul implicat n serviciile sociale s-a avut n vedere diminuarea riscului de a fi transmise date eronate. Din experiena studiilor anterioare pe tema resurselor umane n serviciile sociale cele mai frecvente confuzii apar din interpretarea diferit a sintagmei de asistent social fapt care confirm deficitul de identitate profesional. Practic, cercetarea s-a dorit a fi un recensmnt al furnizorilor de servicii sociale. De la nivel local au fost returnate 2 727 de chestionare (90,85% din totalul localitilor) din care 276 din urban i 2 451 din rural. De la nivel judeean, cu excepia Bucuretiului, au fost utilizate n analiz datele de la Direciile Judeene.

IV. TEORII PRIVIND CONSUMUL DE DROGURI IV.1. TEORII BIOLOGICE Teoriile biologice sunt cele care postuleaza faptul ca mecanisme innascute in anumiti indivizi ii cinduc pe acestia catre folosirea drogurilor sau abuzarea de acestea in caz ca sunt expusi la ele.
38

Factorii genetici O directie de gandire argumenteaza faptul ca matrita genetica a indivizilor influenteaza predispozitia lor catre abuzul de droguri si alcoolism. O combinatie de gene influenteaza mecanisme biologice specifice relevante pentru abuzul de substante de exemplu faptul de a fi capabil sa indeplinesti un anumit nivel de intoxicare atunci cand folosesti droguri, faptul de a te imbolnavii la doze mai mici in opozitie cu altii care se imbolnavesc la doze mai mari etc.. Astfel, toate aceste lucruri pot varia de la o persoana la alta, sau de la un grup rasial, national sau etnic la altul, si care ar putea influenta continuarea consumului Dezechilibrul metabolic O a doua teorie aduce in discutie dezechilibrul metabolic ca un posibil factor cauzal in cel putin un tip de abuz de droguri dependenta de narcotice. Dezvoltata de fizicienii Vincent Dole si Marie Nyswander, aceasta teorie spune ca dependentii de heroina sufera de o boala sau disfunctie metabolica, asemanatoare cu cea a diabeticilor. Odata ce anumiti indivizi incep sa ia narcotice, fiziologia lor tanjeste dupa droguri in acelasi fel in care diabeticii tanjesc dupa insulina. Dozele repetate ale unui narcotic completeaza ciclul lor metabolic; narcoticele actioneaza ca un stabilizator, normalizand o deficienta .

IV.2. TEORII PSIHOLOGICE Toxicomanii se recruteaza din cele mai diverse paturi ale societatii, iar unele categorii sociale par a avea o predispozitie in acest sens. Astfel: barbatii devin mai frecvent toxicomani decat femeile; persoanele necasatorite in comparatie cu cele casatorite sint mai predispuse la toxicomanie; locuitorii oraselor sint mai expusi la

39

acest flagel in comparatie cu persoanele din mediul rural; persoanele tinere sint tentate de consumul de droguri mai mult decat persoanele varstnice; persoane cu risc ridicat in a deveni toxicomani sint si acelea care fac parte din grupurile de copii ai strazii, dar si persoanele aflate in detentie (33). Din punct de vedere psihologic, cea mai mare parte a explicatiilor privind consumul de droguri au ca element central personalitatea individului. Robert R. Bell diferentiaza intre dependenta si deprindere (obisnuinta), in sensul ca deprinderea are un caracter mental si emotional (este caracteristica, de exemplu, pentru dorinta unui fumator de a aprinde o tigara), iar dependenta are un caracter fizic, fiind manifestata printr-o dorinta de neinfrinat, imperioasa de a consuma drogul. Cercetand o populatie de tineri toxicomani, Peter Laurie desprinde trei conditii necesare pentru aparitia dependentei de droguri: un deficit psihologic cu caracter predispozant; o criza care apare in cursul vietii; o oferta oportuna de drog. Unele teorii pun accentul pe notiunea de toleranta, in sensul ca toleranta este elementul esential care determina si domina comportamentul individului dependent, caracterizind cel mai adecvat natura si evolutia fenomenului de dependenta. Aceste teorii insa, nu tin cont de rolul deosebit de important pe care il detin relatiile interpersonale si subculturile in care traieste individul in instalarea dependentei. R. Solomon propune teoria procesului contrar al motivatiei dobindite si distinge o serie de modificari care apar in starea psihica a unui consumator de droguri, in functie de vechimea administrarii drogului. In opinia sa, dupa primele experimentari ale drogului, individul, care nu este inca dependent, prezinta urmatoarele caracteristici: inainte de o noua administrare a

40

drogului, individul se afla intr-o stare de inactivitate, de indiferenta fata de efectele acestuia; in cursul si imediat dupa administrarea drogului, individul intra intr-o stare de euforie, ("apogeu", "salt"); in aceasta faza, efectele drogului sint extrem de placute pentru consumator; dupa ce efectele drogului scad in intensitate, individul revine la starea de inactivitate (indiferenta) anterioara; motivatia utilizarii drogului este de a regasi starea de euforie si evitarea disconfortului care poate sa apara in momentul epuizarii efectelor placute ale drogului. Din momentul instalarii dependentei fata de drog, subiectul experimenteaza alte tipuri de stari: inaintea administrarii drogului, individul simte o dorinta imperioasa de a-l consuma; dupa administrarea drogului urmeaza o stare de mare satisfactie, mai degraba decit starea de euforie extrema care caracterizeaza individul ce nu este dependent de drog; pe masura ce efectele drogului incep sa dispara, toxicomanul traieste efectele neplacute ale sindromului de abstinenta, dorinta psihologica si/sau fiziologica de a-si administra drogul se face din nou simtita. In acest mod, motivatia consumului de drog se schimba, de la obtinerea unei stari pozitive de euforie la individul care nu este dependent de drog, la evitarea unei stari neplacute, negative (sindromul de abstinenta) la cel dependent. Dupa cum demonstreaza experienta practica, dependenta fizica precum si evitarea simptomelor de abstinenta, singure, nu pot explica pe deplin folosirea in continuare a drogurilor. De exemplu, un individ spitalizat si tratat pentru dependenta la heroina, nu se mai confrunta cu simptomele de abstinenta dupa circa 1-2 saptamani; totusi, de multe ori, cei care si-au pierdut in urma tratamentului dependenta fizica si toleranta fata de drog, se intorc la consumul de heroina dupa perioada de spitalizare. Acest aspect este o dovada in sprijinul importantei deosebite a factorilor situationali in

41

consumul de droguri. Astfel, o parte dintre americanii care au luptat in Vietnam erau dependenti de heroina. Ei au renuntat la acest obicei dupa intoarcerea in SUA, probabil datorita accesului mai facil decit in Vietnam, la alcool si dificultatii mai mari decit in Vietnam de a obtine heroina. Multitudinea si variabilitatea deosebit de mare a factorilor cauzali si favorizanti care pot fi decelati in dependenta de droguri explica de ce este aproape imposibil a se izola o "personalitate a toxicomanului" care sa explice pe deplin toate laturile acestei reale maladii (24). O trasatura comuna, intilnita la toti dependentii de droguri, este aceea ca drogul ii face capabili de a "rezolva" unele dintre deficientele personalitatii lor; de pilda, prin evadarea intr-o lume artificiala, indusa de consumul de droguri, toxicomanii pot infrunta realitatea inadecvarii lor personale. Pentru a explica de ce toxicomanii cauta calea particulara a consumului de droguri pentru rezolvarea problemelor lor psihologice, a fost lansata o teorie care sustine ca drogul ii permite individului sa realizeze macar o adaptare rezonabila la viata, lucru care ar fi imposibil in alt mod. Conform acestei teorii, lansata de Peter Laurie, drogul serveste, de fapt, unui scop util, acela de a preveni ca personalitatea perturbata a individului sa "cada" mai jos, spre boli psihice mai grave (3). Alti cercetatori avanseaza ideea ca persoanele care consuma abuziv droguri poseda un anumit grad de vulnerabilitate a personalitatii anterioara inceperii consumului. Aceste persoane par adesea lipsite de resursele necesare pentru a face fata exigentelor vietii cotidiene. Se poate constata, de asemenea, o nestatornicie in plan sentimental, precum si un grad de dezacord cu societatea si autoritatile, aspecte demonstrate de rezultatele

42

scolare slabe, absenteismul scolar si actele de delincventa pe care acestia le comit. Exista toxicomani care acuza stari depresive, stari de anxietate, dar este greu de decis daca aceste acuze reprezinta cauze sau efecte ale consumului de droguri. Un aspect important este cel legat de anamneza familiala care releva in unele cazuri provenienta lor din medii familiale profund dezorganizate, cu o copilarie nefericita, precum si familii in care exista o agregare a cazurilor de afectiuni mintale sau de tulburari de personalitate. si, totusi, multe persoane care consuma abuziv droguri nu prezinta nici una dintre aceste trasaturi (9). Se apreciaza ca factorii psihologici pot actiona prin conditionare; unele dintre simptomele care apar la intreruperea drogului sint considerate raspunsuri conditionate, care se formeaza in cursul unor episoade anterioare de intrerupere a consumului. Pe de alta parte, unele droguri au efecte de reintarire, lucru demonstrat de faptul ca animalele de laborator executa o serie de comenzi in scopul de a le obtine ca recompensa (9). Personalitatea toxicomanului precum si comportamentul sau sint dominate de ambiguitate. Unii autori au descris o structura nevrotica "toxicomanica" ce se poate observa cu o frecventa mai mare la doua categorii de indivizi: persoane impulsive, lipsite de sentimente de culpabilizare, care isi exprima pulsiunile toxicomane fara nici un fel de control, categorie care, din punct de vedere psihiatric, corespunde psihopatiilor; persoane compulsive, care lupta efectiv pentru controlul pulsiunilor, care se culpabilizeaza pentru esecurile repetate si care corespund categoriei nevrozelor. Diferite studii statistice indica predominanta personalitatilor psihopatice si frecventa destul de mare a structurilor psihotice la persoanele dependente de droguri (Hill, Loo,

43

Olivenstein). Conform opiniei lui Sivadon, nu poate fi conturat un "portret robot" al toxicomanului, de obicei fiind vorba despre o multitudine de aspecte care pot fi grupate in trei patternuri: toxicomani cu personalitate premorbida echilibrata; toxicomani cu personalitate premorbida de tip psihopatic, dintre care tipul impulsiv determina o toxicomanie majora, cu prognosticul cel mai grav; toxicomani cu personalitate premorbida de tip nevrotic, cum ar fi tipul compulsiv care recurge la consumul de droguri pentru a-si invinge starea de angoasa care il caracterizeaza (13). Guiraud lanseaza ideea existentei unei constitutii psihologice speciale dominata de o stare de disconfort somato-psihic permanenta sau pasagera, stare care duce la necesitatea de euforizare prin consum de drog. Ar fi vorba despre o stare neurastenica frecvent asociata si cu alte tare constitutionale cum ar fi: inadaptarea la viata sociala, refugiu in visare, ciclotimie, invaliditate morala. O directie interesanta de cercetare a fost aceea care a urmarit diferentele de personalitate existente intre consumatorii diverselor tipuri de droguri. A aparut astfel ipoteza ca alegerea unui drog poate fi conditionata de personalitatea subiectului. In acest sens, Penk a comparat, cu ajutorul chestionarului MMPI, trei grupe de consumatori de droguri: heroinomani, consumatori de amfetamine, consumatori de barbiturice care erau echivalenti din punct de vedere al: coeficientului de inteligenta, varstei, mediului socio-economic de provenienta si durata consumului de droguri. Autorul a constatat ca subiectii care consuma amfetamine si barbiturice sunt mai deprimati, pasivi, anxiosi, introvertiti decat consumatorii de heroina, dar toti poseda o serie de trasaturi comune, cum ar fi desocializare, impulsivitate, etc. Graf a analizat patru grupe de toxicomani, diferiti in functie de drogul consumat:

44

stimulante ale SNC, barbiturice, sedative, substante mixte, observind faptul ca profilele dupa MMPI, inainte si dupa sevraj, difera. Astfel, profilele persoanelor din cele 4 grupe la debutul tratamentului sint comparabile cu cele ale psihoticilor. La finalul curei, majoritatea scorurilor au diminuat considerabil, iar profilele observate se apropie mai mult de cele ale psihopatilor, exceptand consumatorii de substante stimulante ale SNC, care pastreaza un profil de tip schizofrenic. Intoxicatia cronica, avind ca efect mascarea personalitatii, nu releva o relatie semnificativa intre personalitatea consumatorilor si tipul de drog folosit. H. Caglar a comparat 11 cazuri de consumatori de droguri usoare cu 11 cazuri de consumatori de droguri puternice, constatand la acestia din urma: insuficienta a gindirii rationale; dificultati de adaptare la realitate; impulsivitate, cu descarcare imediata si masiva a afectelor; problematica de abandon; relatia cu imaginile parentale perturbate, in sensul ca imaginea paterna este devalorizata, amenintatoare, iar imaginea materna este lipsita de caldura, oferind doar un grad redus de securitate; teama de dezorganizare a personalitatii; angoasa; perceperea disforica a realului; insuficienta simbolizare si fantasmatizare; evitarea contactului cu fiintele umane, care sint percepute ca ostile si amenintatoare. Cordier a comparat un lot de 20 de consumatori de droguri puternice cu un lot de 20 de neconsumatori, folosind "Tennessee Self Concept Scale", cu ajutorul careia se poate masura perceptia de sine. Cercetatorul a constatat ca toxicomanul prezinta o adaptare defectuoasa in raport cu propria identitate (inconsistenta perceptiei de sine, imaginea negativa a Eului fizic si a Eului familial) si in raport cu cadrul de referinta extern, respectiv societatea. Acelasi autor, folosind IPAT-Cattell, gaseste ca persoanele care consuma droguri puternice prezinta o anxietate mai puternica, favorizata de o serie de factori cum ar fi:

45

deficitul unei conceptii acceptabile despre sine insusi si vulnerabilitatea in cadrul efortului de adaptare la mediul inconjurator datorita unei imaturitati emotionale. Drogul apare la acesti indivizi, ca o modalitate de a capata incredere in sine si de eliberare de tensiunea nervoasa. Portretul toxicomanului este dominat de o descriere negativa, devalorizata a propriei persoane, in care domina pasivitatea. Toxicomanii au putini prieteni, prezentind tendinta de a se replia asupra lor insisi. Avand in vedere aceste aspecte, putem spune ca toxicomanul percepe in mod sumbru viitorul, avind o viziune fara speranta, fara proiecte, placeri sau dorinte. Aceste lucrari permit evidentierea unui numar de trasaturi ale personalitatii toxicomanilor: depresia cu devalorizare narcisiaca, impulsivitatea latenta sau manifesta, slabiciunea Eului cu tulburari de identificare, dificultatea de a accede la relatii amoroase si sexuale stabile. In opinia lui S. Freud, drogul apare ca un substitut, un amortizor al conflictelor, responsabil de o economie de energie psihica. Fenichel reia aceasta idee, considerind toxicomania o tentativa de a controla experientele traumatice. Astfel, impulsivitatea este traita in sintonie cu Eul, slabiciunea Eului obiectivinduse in relatiile subiectului supuse unui sistem pulsional si realitatii. Asemanarea dintre toxicomanie si psihopatie se evidentiaza in momentul trecerii la act, atunci cind se produce transformarea dorintei in placere; trecerea la act se realizeaza fara refularea pulsiunilor, cu ignorarea exigentelor impuse de realitate. Cea mai mare parte a psihanalistilor constata existenta unei stari depresive la toxicomani. Rado, adept al psihanalizei, remarca faptul ca farmacotimia (necesitatea de a se droga)

46

este o forma de inlaturare a depresiei care apare in timpul perioadelor frustrante, drogul aparind ca o modalitate de a inlatura starea de tensiune. Cautarea beatitudinii narcisice prin consumul de droguri a fost atribuita, in perspectiva psihanalitica, absentei interiorizarii imaginii materne. in aceasta situatie, drogul reprezinta o "mama" securizanta si discreta (4). Psihologul american Di Mascio si colaboratorii sai au evidentiat existenta a doua tipuri de personalitate, care difera in mod semnificativ prin raspunsurile la administrarea de droguri psihotrope: tipul A - practic, sociabil, extravertit, cu nivel redus de anxietate si constitutie atletica; tipul B - introvertit, obsesiv, nivel ridicat al anxietatii, tendinta la inhibare chiar atunci cind isi exprima propriile sentimente, constitutie astenica. Experimentele pe care cercetatorii le-au efectuat asupra indivizilor avind unul dintre aceste tipuri de personalitate au condus la ideea ca modul in care reactioneaza o persoana la efectele drogurilor psihotrope depinde de personalitatea sa si, in special, de introversie/extroversie si nivelul de anxietate. De exemplu, toleranta la droguri deprimante SNC, cum ar fi barbituricele, depinde de cit de extrovertita este persoana implicata, ce nivel de anxietate si neuroticism poseda; persoanele anxioase, introvertite, obsesive, vor necesita doze mai mari de barbiturice pentru a atinge pragul de sedare decit persoanele extrovertite (3). Teoriile psihodinamice clasice sustin ca abuzul de droguri reprezinta un echivalent al masturbarii, un mijloc de aparare impotriva impulsurilor homosexuale sau o manifestare a regresiei orale. In prezent, adeptii teoriilor psiho-dinamice afirma ca exista o relatie intre consumul de droguri si depresie sau consumul de droguri ca reflectare a functionarii unui ego disturbat. Conform teoriilor psihodinamice, politoxicomanii au mai frecvent in antecedente

47

unele aspecte particulare, ca: o copilarie instabila, predispozitie la automedicatie si par a fi mai receptivi la psihoterapie. Teoriile behavioriste pun accentul pe comportamentul de cautare a drogului, mai degraba decit pe instalarea dependentei fizice fata de drog. Se considera ca in inducerea comportamentului de cautare a drogului sint implicati unii factori comportamentali, ca: efectele de intarire pozitiva (starea de euforie, inlaturarea anxietatii, prevenirea sau disparitia simptomelor sindromului de abstinenta, cresterea performantelor fizice si psihice, etc) care accentueaza comportamentul de cautare a drogului; efectele adverse ale drogului, care slabesc comportamentul de cautare; capacitatea individului de a discrimina intre efectele drogului si alte substante; La acesti factori se adauga unele variabile modulatorii, cum ar fi: contextul social, factorii genetici, istoricul comportamental, antecedentele farmacologice, mecanismele neuronale care au la baza unele neuropeptide endogene si monoamine, toate acestea contribuind la efectele de intarire pozitiva ale drogului (27). Deniker, in anul 1973, a afirmat existenta unui sindrom deficitar al toxicomanilor, caracterizat prin: deficit de activitate (mai accentuat la consumatorii de opiacee), care consta din faptul ca individul nu mai face decit efortul de a-si procura drogul; deficit de functionare intelectuala, caracterizat prin ideatie lenta, cu referiri vagi si neclare la conceptii mistice orientale, tulburari ale memoriei de scurta durata; deficit de buna dispozitie si afectivitate, care sta la baza dezinsertiei familiale, sociale si aderarii la grupuri subculturale, marginale, in care fiecare individ este izolat, iar afectivitatea este indreptata doar spre drog (23). Copiii si adolescentii consumatori de droguri prezinta o serie de aspecte particulare ca urmare a lipsei trasaturilor definitorii de personalitate, ceea ce determina cresterea

48

gradului de vulnerabilitate a acestora in conditiile unei inductii negative sociofamiliale. O parte dintre copii si adolescenti traiesc un fenomen de inadaptare psihogena, tradus prin: instabilitate afectiva, sugestibilitate crescuta, manifestari discomportamentale tranzitorii. in cazul instalarii unor stari nevrotice reactive, se produce o desincronizare intre dezvoltarea normala biologica, psihologica si sociala indispensabile conturarii adecvate a viitoarei personalitati. Traumele afective traite de catre copii si adolescenti creeaza conditiile favorabile recurgerii la drog, in special la cei care provin din familii in care exista consumatori de droguri. Chiar daca drogul este consumat ocazional, recreational, acesta poate reprezenta elementul trigger al aparitiei toxicomaniei (29). Psihologia considera ca persoanele care recurg la consumul de substante psihoactive sufera de tulburari afective sau de o tulburare a controlului impulsului de a consuma in cautarea placerii este dominanta (...) Multi specialisti considera ca persoanele care devin consumatoare de droguri, in special tinerii,au un grad de vulnerabilitate a personalitatii, anterioara inceperii consumului. Ei par lipsiti de resursele necesare pentru a face fata exigentelor vietii cotidiene, sunt instabili in ceea ce priveste sentimentele, sunt in dezacord cu societatea si autoritatile. Multi dintre ei acuza stari depresive, de anxietate, dar nu este dor daca acestea sunt cauzele sau consecintele dependentei de drog. Teoriile bazate pe factorii psihologici aw impart in doua categorii principale : acelea care accentueaza mecanismul de reintarire, si cele care spun ca personalitatile unui consumator de droguri si in special al unui dependent sunt diferite de cele ale unei persoane care nu se drogheaza.

Reintarirea

49

O teorie psihologica majora se bazeaza pe ideea diferentelor dintre personalitatile consumatorilor si noncosnumatorilor si sustin rolul reintaririi. Sunt doua tipuri diferite de reintarire : pozitiva si negativa Reintarirea pozitiva apare atunci cand individul primeste o senzatie placuta si sin cauza acesteia, este motivat sa repete actiunea care a cauzat-o. In acest caz, este foarte greu sa stabilesti o distinctie clara intre dependenta psihologica si cea fizica Reintarirea negativa apare atunci cand individul face ceva pentru a cauta usurarea sau pentru a evita durerea, astfel el este recompensat si motivat pentru a face orice a dus la aparitia starii de relaxare sau de inlaturare a durerii. Unele cercetari apreciaza ca desi intarirea pozitiva este privita ca un factor etiologic, dominant in geneza dependentei de drog (cocaina, amfetamina, heroina), intarirea negativa si fenomenele neplacute ale intreruperii consumului pot fi in egala masura sau chiar mai importante in determinarea folosirii drogului. Personalitatea inadecvata Cateva teorii psihologice asupra consumului de droguri se bazeaza pe notiunea de psihologie patologica sau inadecventa : exista ceva gresit in viata emotionala si fizica a diferitilor indivizi care ii face presipusi la consumul de droguri. Ei folosesc droguri ca o scapare din realitate, ca o metoda de a evita probleme vietii si de a se retrage in stari euforice. Probleme de comportament Un al treilea tip de teorie psihologica a consumului de droguri vede fenomenul ca o forma a unui comportament deviant sau problematic. Mai multe cercetari asupra personalitatii si atitudinilor consumatorilor de droguri au demonstrat ca in comparatie cu neconsumatorii, primii au tendinta de a fi mai rebeli, mai independenti, deschisi catre noi experiente, dispusi sa-si asume mai

50

multe riscuri, sunt mai toleranti, acceptand comportamentul deviant, receptivi la icnertitudine, cautatori de placeri si ?, nonconformisti si neconventionali.

IV.3. TEORII SOCIOLOGICE Teoriile sociologice considera ca dependenta fata de drog este un proces social mai degraba decat o relatie intre proprietatile fizice ale drogului si impactul lor asupra organismului uman. Consumul de droguri ilicite a aparut ca un fenomen cu dimensiuni sociale in anii 1950-1960, in cursul masivelor si dramaticelor mutatii culturale ale lumii occidentale. Comunitatile in care se instaleaza consumul de droguri se gasesc, de regula, intr-o stare de "dezorientare culturala", cultura inteleasa intr-un sens larg, ca un ansamblu de concepte functionale sau valori prin care individul se integreaza intr-o comunitate. Aceasta stare de dezorientare este mai pronuntata la tineri, care in mod firesc se afla la virsta cautarii propriei identitatii si a identitatii lor sociale, cautare care poate avea un efect destabilizator. Consumul de droguri apare frecvent asociat cu o cultura alternativa, atractiva, care este opusa comunitatii in care tinerii nu se simt integrati (8).

In acest sens, este tipica extinderea consumului de droguri ilegale in SUA, care s-a produs in anii 1960, odata cu aparitia fenomenului hippie, ca semn de protest impotriva unei "societati tehnocratice, dominate de conventii si structuri burgheze, in mare parte ipocrite". Tinerii apartinand acestei miscari s-au distins de la bun inceput printr-un comportament sfidator, caracterizat prin: trai in comun pe strada, un aspect exterior particular (plete, purtarea de tunici indiene, mers descult), amor liber, cersetorie si, mai ales consum de droguri, in special halucinogene, in cadrul unor

51

ceremonii care imitau religiile orientale. Timothy Leary, psiholog american, a fost considerat un fel de "papa hippie"; el era promotor al drogarii cu LSD si, el insusi, toxicoman. Timothy Leary propunea adeptilor sai o mistica psihedelica bazata pe transe artificiale obtinute cu ajutorul drogurilor. Tigara de marijuana, alaturi de consumul altor droguri, a devenit un simbol al unei mistici psihedelice bazata pe transe artificiale si pe o subcultura a dropout-ului, adica a evaziunii din sistemul social, miscarea hippie aparind ca o forma de inadaptare la exigentele unei societati dezumanizate de rationalizare. in sensul promovat de miscarea hippie, marijuana a devenit un simbol al conflictului dintre generatii, al solidaritatii intre tineri, o forma de evaziune dintr-o societate dominata de adulti (8, 30). Fenomenul hippie s-a extins rapid in lume, prin imitatie, dar si in semn de protest al tinerilor fata de societatea in care traiau. Apogeul nemultumirilor sociale a fost atins in perioada 1968-1970, fiind marcat in unele tari occidentale de revolte ale tinerilor. Dupa aceasta perioada de apogeu, miscarea hippie a cazut in desuetudine, disparind treptat. in urma sa au ramas, insa, o serie de obiceiuri nocive, dintre care consumul de droguri s-a manifestat cel mai pregnant, fiind caracterizat prin cresteri alarmante de la an la an si prin afectarea unui numar din ce in ce mai mare de persoane, din cele mai diverse categorii ale populatiei, iar tipurile de droguri consumate s-au diversificat din ce in ce mai mult (8). John Clausen sustine ca dependenta fata de opiacee si, in special, fata de morfina si heroina reprezinta consecinta unui proces de invatare sociala, rezultat al interactiunii

52

sau asocierii individului cu alti indivizi dependenti. Initierea in consumul de droguri si adoptarea, in timp a unei conduite caracteristice toxicomanului, se deruleaza in mod aproape identic in marea majoritate a cazurilor. Drogul este oferit initial de catre un grup de prieteni, ei insisi consumatori de drog; tinarului i se propune sa incerce drogul in cadrul unei reuniuni, caracterizata printr-o atmosfera de grup favorabila acestui gen de experiente. Alteori, tinarul invata sa consume droguri de la alti adulti sau chiar de la unii membri ai familiei sale. Doar o mica parte dintre indivizi, circa 10%, cauta ei insisi, in mod voluntar, o ocazie de a consuma drogul si doar citiva incep consumul de drog la indemnurile traficantilor. La inceput, drogul are doar rolul de a oferi cautarea unei experiente inedite, utilizarea acestuia de catre consumatorul "ocazional" fiind in functie de disponibilitatea sa in cadrul grupului. Din momentul in care consumatorul "ocazional" se transforma intr-un consumator "de cariera", el descopera o sursa de aprovizionare cu drog mai stabila decit cea oferita de grupul de prieteni. El isi creeaza o serie de legaturi prin intermediul carora isi poate procura oricind, cu usurinta, drogul, dar realizarea acestor legaturi presupune ca individul sa fi fost identificat ca un consumator de droguri prin preluarea unor modele de conduita de la alti consumatori de droguri si prin asimilarea experientei acestora si, nu mai putin important, sa fie prezentat unor persoane potrivite de catre persoane potrivite. Se poate concluziona ca, din nefericire, de cele mai multe ori, mirajul drogurilor este oferit tocmai de catre prieteni, care deja au cunoscut experiente legate de drog si care o pot face chiar pentru a obtine profituri din traficul de droguri. Robert R. Bell arata faptul ca exista o relatie intre saracie si consumul de droguri, dependenta fiind mai frecvent intilnita in comunitatile caracterizate prin multe probleme sociale, cum ar fi: delincventa, abandonul scolar, vagabondajul, somajul,

53

dezorganizarea familiei, iar majoritatea indivizilor dependenti sint adulti. Sociologul englez Jock Young a subliniat faptul ca nu exista un model unic al procesului de dependenta fata de droguri, valabil pentru toate tarile sau pentru toate zonele geografice. Exista o baza sociala a consumului de droguri care consta din reactiile sociale indreptate impotriva consumatorilor, care au ca scop controlul drogurilor si se regasesc in rolul pe care si-l asuma consumatorul de droguri. De pilda, in tarile in care consumul de droguri este considerat infractiune, consumatorul este privit ca un criminal, el este fortat sa comita o serie de delicte pentru a-si procura drogul si pentru a obtine banii necesari cumpararii acestuia. in aceste tari, consumatorul este supus unor puternice presiuni ale unei adevarate subculturi a drogurilor, formata ca urmare a exploatarii exercitate de catre organizatiile criminale care monopolizeaza drogurile, dar si presiunii exercitate de hartuiala politiei, de tratamentele specifice la care este supus periodic si, de ce nu, stigmatizarii sale de catre restul populatiei. Se poate conchide ca aceasta veritabila subcultura a consumatorilor de droguri are, pe de o parte, un rol protectiv care deriva din necesitatea protejarii fata de toate presiunile legale sau ilegale la care este supus consumatorul, iar pe de alta parte un rol adaptativ, care consta din acceptarea si ajustarea in raport de existenta sa. Se desprinde, astfel, ideea ca semnificatiile sociale atribuite consumului de droguri intr-o societate sau intr-o cultura, au o importanta covirsitoare, stilul de viata al consumatorului de droguri si efectele ce deriva din acest obicei, fiind strins legate de valorile, normele si asteptarile mediului social (24). Dependenta fata de droguri ca forma de evaziune - Robert Merton Robert Merton, autorul teoriei anomiei sociale, propune ca, prin prisma acestei teorii, dependenta fata de droguri sa fie pusa in relatie cu formele de adaptare la conditiile

54

sociale. El arata ca individul dependent de droguri, de cele mai multe ori membru al unor clase sociale defavorizate, a incercat sa urmareasca in mod irealist scopuri culturale inalt valorizate de catre societatea in care traieste, dar pe care nu le poate atinge ca urmare a unor blocaje existente in folosirea unor mijloace legitime. Ca urmare, el este nevoit sa recurga la mijloace ilegitime (ilicite). Datorita faptului ca nu are acces nici la scopurile propuse de catre societate si nici la mijloacele legitime necesare atingerii acestora, individul se va adapta la aceasta stare de discrepanta intre scopuri si mijloace (stare de anomie) prin evaziune sau retragere din viata sociala, care ii permite sa faca abstractie de scopurile culturale si de mijloacele legitime. Abordarea lui Merton a fost supusa unor critici, exprimate mai ales de catre Marshall Clinard si Robert Meier, care arata ca evaziunea nu poate fi aplicata intotdeauna consumatorilor de droguri, care nu sint numai persoane asociale ci pot fi persoane active, integrate in societate, cu responsabilitati sociale si profesionale (de exemplu, medicii, care prin natura profesiei vin in contact nemijlocit cu drogurile). De asemenea, consumul de droguri poate fi si expresia unui comportament inovator, desfasurat in scopul cautarii unor experiente noi si incitante, poate exprima unele ritualuri in anumite culturi traditionale sau o atitudine de razvratire impotriva adultilor exprimata de catre adolescenti si tineri (24). Teoria "dublului esec" al consumatorului de droguri - Richard Cloward si Lloyd Ohlin Richard Cloward si Lloyd Ohlin au reluat conceptia lui Robert Merton privitoare la evaziunea (retragerea) consumatorului de droguri, subliniind ca aceasta conduita nu semnifica doar incapacitatea individului de a avea acces la mijloace legitime, ci este un "dublu esec" si anume acela de a avea acces atit la mijloace legitime, cit si ilegitime si de a esua in incercarile de a le utiliza, in ambele situatii.

55

Individul recurge la evadare (retragere) fie pentru ca nu este capabil sa utilizeze mijloace ilegitime pentru realizarea scopurilor datorita prohibitiilor pe care le-a internalizat in structura personalitatii sale, fie datorita blocarii mijloacelor legitime de atingere a scopurilor. Se ajunge, astfel, la un dublu esec, care va duce la retragerea individului din societate, asocialitatea sa, si implicit, recurgerea la consumul de droguri (24). Relatia anomie-dependenta fata de droguri in conceptia lui Alfred Lindesmith si John Gagnon in opinia lui Alfred Lindesmith si John Gagnon, consumul de droguri nu semnifica intotdeauna o conduita devianta, avind in vedere faptul ca notiunea de devianta este relativa, dependenta de conditii de loc, de timp si de cel care o defineste, intelegind prin aceasta ca ceea ce pentru o anumita clasa sociala, categorie ocupationala sau religioasa inseamna devianta, pentru o alta reprezinta o conduita normala (de exemplu, in Jamaica, marijuana este considerata un remediu important pentru o serie de afectiuni, in special respiratorii, dar si obiect de cult, fiind folosita in ceremoniile religioase). O mare parte din consumul de droguri a fost facilitat de existenta unui context legitim, nondeviant, ceea ce pune sub semnul intrebarii teoria anomiei si a deviantei a lui Merton. Lindesmith si Gagnon arata ca starea de anomie poate fi prezenta inainte ca individul sa devina dependent de droguri, afirmatie exemplificata prin situatia existenta in SUA. in aceasta tara, in secolul al XIX-lea, dependenta de droguri caracteriza mai degraba indivizii albi si mai putin pe negri, femeile mai mult decit barbatii si reprezentantii claselor cu statut socio-economic mijlociu si ridicat decit pe cei din clasele defavorizate. in conceptia celor doi autori, factorul principal care a determinat schimbari radicale in distributia consumului si dependentei fata de droguri

56

a fost schimbarea politicii oficiale care a determinat trecerea la consumul de droguri in ilegitimitate. Ca urmare a acestui lucru, a luat nastere comertul ilicit cu droguri, efectuat de cei care aveau legaturi cu lumea interlopa, persoane dispuse sa-si asume unele riscuri pentru a obtine profituri materiale substantiale. Apare astfel ideea ca nu starea de anomie, care era prezenta si in secolul al XIX-lea, a determinat fenomenul de dependenta fata de droguri, ci efectele unei politici oficiale represive si disponibilitatea drogurilor in anumite arii, deci, schimbarea in oportunitatile utilizarii drogurilor. Autorii lanseaza ideea ca accesul la droguri este o cauza mai importanta a consumului si dependentei decit starea de anomie, aducind ca argument faptul ca in rindul medicilor, asistentelor, farmacistilor, se inregistreaza rate inalte de dependenta fata de droguri. De asemenea, numarul mare de consumatori si dependenti de droguri din ghetourile negrilor din SUA este consecinta traficului mai intens de droguri in aceste arii urbane, politicii represive mai slabe si presiunilor exercitate asupra populatiei din aceste zone de a gasi surse de venit prin manipularea drogurilor. Lindesmith si Gagnon aduc o serie de critici, conceptiei avansate de catre Cloward si Ohlin, punind sub semnul indoielii ipoteza conform careia dependenta de droguri este un "dublu esec". Ei arata faptul ca multi dintre indivizii dependenti de droguri erau delincventi inainte de a deveni dependenti, datorita accesului legitim la droguri. De asemenea, trebuie facuta o distinctie intre indivizii care sint ratati pentru ca sint dependenti de droguri si cei care sint dependenti de droguri pentru ca sint ratati. in opinia autorilor, ipoteza "dublului esec" confunda cauzele cu efectele. in realitate, cea mai importanta cauza a esecului este chiar consumul de droguri, iar starea de dependenta mai degraba intensifica starea de anomie decit o determina (24).

57

Teoria lui Alfred Lindesmith privind raportul dintre dependenta fata de droguri si simptomele sindromului de abstinenta. Alfred Lindesmith propune explicarea procesului de dependenta fata de opiacee prin asocierea sa cu credinta individului ca in momentul intreruperii administrarii drogului, starea sa se va inrautati datorita instalarii sindromului de abstinenta. Asadar, individul continua sa consume drogul si devine dependent pentru a evita aparitia simptomelor sindromului de abstinenta. Pentru ca instalarea procesul de dependenta sa poata fi explicata in acest mod, este necesar ca individul sa fi trecut prin starea extrem de penibila indusa de sindromul de abstinenta la opiacee si, mai mult, sa constientizeze aceasta stare, deci sa intervina un element de natura cognitiva. Conceptia lui Lindesmith conform careia motivatia principala a consumului de droguri pe termen lung o constituie nu obtinerea euforiei, ci teama de simptomele sindromului de abstinenta, nu a fost scutita de critici. Astfel, unii autori afirma ca starea de euforie ar putea fi obtinuta si de indivizii dependenti, chiar daca nu la acelasi nivel ca indivizii care folosesc de mai putin timp drogul, dar ei nu dispun de mijloacele materiale necesare pentru asi procura dozele semnificativ mai mari de care au nevoie pentru a obtine aceasta stare. Alti autori arata ca, desi Lindesmith a pus accentul in teoria sa pe procesul de invatare sociala si in mod particular pe "rolul de dependent" pe care trebuie sal invete individul, el nu prezinta in mod clar mecanismele acestui proces, motiv pentru care ele nu pot fi operationalizate si nici verificabile in mod empiric (24).

Teoria etichetarii sociale a lui Erving Goffman - subculturile consumatorilor de

58

droguri Conform teoriei invatarii sociale, efectele consumului de droguri sunt modelate de o anumita subcultura si sint invatate de catre noul initiat de la consumatorii mai vechi de droguri, fiind cunoscut faptul ca, de cele mai multe ori, individul devine dependent la indemnurile unor prieteni consumatori. in acest mod, rationalizarile utilizate pentru a justifica consumul de droguri precum si senzatiile care trebuie sa decurga din acest consum, sint invatate de la alte persoane. Erving Goffman considera ca indivizii dependenti de droguri sint "devianti sociali", "esecuri in scenele motivationale ale societatii", "indivizi care par angajati intrun refuz colectiv al ordinii sociale". Atribuirea unui asemenea rol puternic stigmatizat toxicomanului, il obliga pe acesta sa se asocieze cu alti indivizi aidoma lui, pentru a putea adera la normele si valorile create de subcultura consumatorilor de droguri si pentru a putea gasi un sprijin in aceste norme si valori. Includerea individului in subcultura drogului va determina, de asemenea, schimbarea conceptiei de sine, facilitind acestuia sa se transforme intr-un dependent de "cariera". Este vorba despre un proces de stigmatizare, etichetare, a dependentului de droguri. "Cariera" unui individ dependent de droguri se deruleaza in strada, in special in cartierele periferice ale oraselor, in compania altor indivizi dependenti, care adera la acelasi sistem de norme si valori sociale si care isi petrec majoritatea timpului in cautarea unor noi doze de drog, in desfasurarea unor activitati ilegale (prostitutie, furt, spargeri, jocuri de noroc), activitatile conventionale ocupind doar o mica parte din timpul lor. Jock Young a formulat o serie de postulate care caracterizeaza subcultura consumatorilor de droguri: diferite grupuri din societate se confrunta cu diverse

59

probleme sociale; drogurile reprezinta un mijloc obisnuit de rezolvare a acestor probleme; grupurile aleg acele droguri care au proprietatile adecvate pentru rezolvarea problemelor lor; efectele determinate de administrarea drogului sint interpretate in termenii culturii careia ii apartine consumatorul; daca drogul este considerat inadecvat, periculos sau necontrolabil in raport cu obiectivele grupului, el va fi abandonat; indivizii invata diverse lucruri legate de consumul de droguri, cum ar fi dozele necesare, modul de administrare, interpretarea efectelor drogului, de la alti indivizi care sint deja consumatori de droguri; in acest sens, este cunoscut faptul ca doar o mica parte dintre indivizi devin dependenti datorita unor tratamente medicamentoase urmate, majoritatea "invata" acest lucru de la dependentii mai vechi; in cazul in care nu exista nici o norma privitoare la consumul de droguri, indivizii se gasesc intr-o situatie anomica; situatiile anomice determinate de lipsa normelor apar in mai multe circumstante, cum ar fi: individul este izolat de o subcultura a drogului; drogul este introdus recent in tara in care traieste individul; cresterea rapida a numarului consumatorilor de droguri, fara ca aceasta crestere sa fie sustinuta de o transmitere corespunzatoare a normelor subculturii drogurilor; reactii sociale incisive care determina dizolvarea unei culturi viabile (cum ar fi dezintegrarea miscarii hippie din San Francisco)(24). O ilustrare adecvata a celor de mai sus este situatia in care se afla in prezent Romania, in ce priveste consumul de droguri. tara noastra a fost multa vreme izolata, chiar daca prin constringeri de ordin politic si economic, de astfel de anomii sociale; in plus, Romania nu are in cultura sa traditionala modele de comportament care sa includa consumul de droguri, factori care au determinat fragilitatea si vulnerabilitatea deosebita la adevarata "invazie" a drogurilor. Fragilitatea este agravata de cresterea incisiva a fenomenului ca urmare a deschiderii brutale a societatii romanesti spre tarile in care flagelul era deja la apogeu (8). La acesti factori se adauga starea de anomie in

60

care se afla societatea romaneasca, dar si lipsa pentru o buna perioada de timp a unor reglementari legislative adecvate importantei fenomenului de trafic si consum de droguri. Anomia microsociala si dependenta fata de droguri Erich Fromm caracteriza familia ca fiind "agentia psihologica a societatii", mediul prin care societatea imprima structurile specifice copilului si, astfel, adultului. Dinamica circumstantelor sociale, personalitatea parintilor si relatiile dintre ei sint deosebit de importante in dezvoltarea copilului si in cursul pe care il ia procesul sau de dezvoltare (14). In privinta legaturii existente intre dependenta de droguri si relatia intrafamiliala, se constata frecvent amestecul mamei in spatiul psihic al copilului, ceea ce are ca efect lipsa de autonomie a acestuia din urma. Lipsa de autonomie a copilului este rezultatul esecului interiorizarii precoce ca urmare a impiedicarii tendintei de separare individualizare a acestuia, proces care, in mod normal, are loc in cursul primilor trei ani de viata, dar efectele acestui lucru vor aparea evidente in adolescenta. De asemenea, se apreciaza ca persoanele vulnerabile la consumul de droguri au prezentat, in cursul primilor ani de viata, o intoleranta la solitudine, ca rezultat al unei dificultati a relationarii apropiate. Exista si cazuri in care in istoricul familial al toxicomanilor se regasesc atitudini de ejectie materna, iar lipsa mamei va fi mai tirziu convertita in alt gen de lipsa (lipsa de drog); aceasta situatie este intilnita in cazuri de abandon matern. Prin urmare, copilul poate fi considerat, in unele cazuri, un supliment narcisic, un obiect complementar al mamei, motiv pentru care acesta nu are posibilitatea realizarii

61

unui proces de individualizare. in functie de vicisitudinile traite de catre mama, copilul poate fi ejectat sau incorporat de aceasta, in ambele situatii el neavind o existenta proprie. Individul care traieste asemenea relatii intra-familiale va putea atinge un anumit grad de autonomie, o pseudoindividualizare, utilizind un drog euforizant si anxiolitic, care va avea rolul unui liant narcisic in relatiile sale interpersonale. Toxicomanii pot proveni fie din familii organizate, fie din familii dezorganizate. in cazul familiilor organizate structural, se constata de multe ori existenta unor disfunctionalitati care constau, cel mai frecvent, din relatii perturbate cu unul dintre parinti, cel mai adesea cel de sex opus, in timp ce celalalt parinte manifesta o atitudine distanta, punitiva sau absenta. Dar, disfunctionalitatile familiale pot consta si din relatii conflictuale intre parinti, ceea ce creeaza premise nefavorabile unei socializari primare adecvate si incorporarii normelor morale ale societatii. Consumatorii de droguri pot proveni si din familii exagerat de tolerante fata de comportamentele descendentilor. Parintii se pot amagi ca este vorba doar despre o problema trecatoare si acest lucru sa-i determine sa se autolinisteasca, lasind astfel ca situatia sa scape treptat de sub control (23). Un aspect deosebit de important este existenta unor cazuri de drogo-dependenta in familiile de origine ale toxicomanilor. Un studiu efectuat la Berlin, in anul 1995, care a vizat familiile de origine ale toxicomanilor, a scos in evidenta faptul ca dintr-un numar de 81 de familii luate in studiu, in 52 dintre ele (64%), au existat cazuri de alcoolism patern si/sau dependenta de droguri la frati sau surori, in unele dintre cazuri, existind in familie decese cauzate de droguri. Modul in care modelul existent in familie se transmite si la alti membri (alti copii din familie), depinde de sexul acestora si de tipul de adictie. Pentru femei,

62

de exemplu, este mai frecventa situatia in care parintii le ofera un exemplu de rezolvare a momentelor de criza prin consumul de alcool si medicamente psihotrope. Pentru barbati, modelul este oferit mai frecvent de catre frati sau surori, de multe ori ei insisi dependenti de droguri. De asemenea, trebuie subliniat faptul ca abuzurile sexuale in familie se asociaza frecvent cu consumul de droguri la membrii acesteia (14). Coadictia (codependenta) este o notiune care a capatat popularitate in ultimii ani, desi unii specialisti nu o accepta. Este vorba despre cupluri bazate pe o relatie ce este responsabila de mentinerea conduitei adictive a cel putin unuia dintre cei doi membri. Fiecare dintre cei implicati intr-o astfel de relatie poate avea un comportament permisiv, care ajuta la perpetuarea situatiei si un element de baza este insasi negarea situatiei reale. in recuperarea acestor cazuri, o importanta deosebita revine psihoterapiei care trebuie sa se adreseze, cu precadere, elementelor nocive de comportament si atitudinii de negare a situatiei de catre membrii cuplului (13).

In timp ce teoriile biologice si psihologice tind sa accentueze factorii individualisti, sociologii tind sa faca factorii structurali centrul teoriilor lor. Pentru sociolog, cel mai important factor ce urmeaza a fi examinat nu este caracteristicile, relatiile sociale sau structurile sociale in care individul este sau a fost situat. Dintre cele mai importante teorii sociologice care au fost propuse in a ajuta la explicarea consumului de droguri se gasesc : A. Invatarea sociala; B. Controlul social; C. Subcultura; D. Interactiunea selectiva/socializarea.

Invatarea sociala

63

Teoria invatarii sociale propune ca consumul si abuzul de substante psihoactive sa fie explicat de diferita expunere a grupurilor in care consumul este premiat. Aceste grupuri asigura mediul social in care are loc expunerea la definitii, invitatii a modelelor, si reintarirea sociala a consumului sau a abstinentei de o anumita substanta. Definitiile sunt invatate prin imitatie, si reintarirea sociala a lor prin membrii grupului cu care cineva este asociat. Teoria invatarii sociale propune ca dimensiunea cu care substantele vor fi folosite sau ? depinde de nivelul la care comportamentul a fost reinfortat in mod diferential asupra comportamentului alternativ si este definit ca dezirabil.

Teoria controlului O teorie majora in sfera criminologiei si a comportamentului deviant este teoria controlului. Teoria controlului social are mai multe similaritati cu teoria subculturii, dar sunt si mai multe diferente. In timp ce teoria subculturii ia in discutie consumul de droguri din punctul de vedere al felului in care grupul faciliteaza consumul de droguri; teoria controlului social urmareste factorii care ii impiedica pe oameni sa adopte un comportament deviant. Astfel, ceea ce cauzeaza consumul de droguri, ca cele mai multe comportamente deviante, este absenta controlului social care genereaza conformarea. Cei mai multi dintre noi nu manifestam acte deviante sau criminale din cauza unor stranse legaturi cu institutiile sociale conventionale. Daca aceste legaturi sunt slabite sau rupte, vom fi eliberati de regulile societatii si vom putea intreprinde actiuni deviante inclusiv sa consumam droguri. Nua tat legaturile consumatorilor de droguri cu o subcultura neconventionala ii atrage catre droguri, ci lipsa legaturilor cu cultura conformatoare care ii lasa liberi catre consumul de droguri.

64

Principala ipoteza a teoriei controlului social este aceea ca cu cat esti mai atasat de o societate conventionala, cu atat mai putin este posibil sa savarsesti un comportament care violeaza valorile si normele unei asemenea societati.

Teoria subculturii Teza principala a teoriei subculturii este aceea care presupune faptul ca implicarea intr-un anumit grup social cu atitudini favorabile catre consumul de droguri este factorul cheie in incurajarea cuiva in propriul sau consum de droguri, si ca implicarea intr-un grup care manifesta atitudini negative catre consumul de droguri tinde sa descurajeze un asemenea consum. Consumul de droguri este asteptat si incurajat in anumite cercuri sociale si virulent descurajat, chiar pedepsit in altele. Aceasta teorie sustine ca sunt mai multe subculturi. Exista diviziuni in functie de rasa si etnie, varsta repara membrii unei anumite subculturi de droguri ( subculturi de droguri ale liceenilor, a studentilor si a tinerilor adulti). Dar poate cea mai importanta clasificare a subculturilor tine de tipul sau tipurile de drog care este consumat. Astfel, sunt cel putin subcultura abuzului de alcool, a marijuanei, a cocainei, a heroinei injectabile si a consumului multiplu de droguri. Totusi, unii indivizi sunt membri a doua sau a mai multor subculturi, si astfel, ceea ce se intampla cu el sau ea afecteaza ceea ce se intampla cu ceilalti.

Teoria interactiunii selective / socializarii Termenul de interactiune selectiva se refera la faptul ca consumatorii potentiali de droguri nu cad la intamplare in cercurile sociale ale consumatorilor; ei sunt atrasi de anumiti indivizi si cercuri grupuri subculturale pentru ca valorile si activitatile lor

65

sunt compatibile cu acelora care sunt actuali consumatori. Exista un element dinamic al consumului : Chiar inainte ca cineva sa consume un drog pentru prima data, el sau ea este pregatit pentru sau initait in consumul acestuia sau, intr-un fel, socializat anticipativ pentru ca valorile sale sunt deja in concordanta cu acelea ale subculturii drogurilor. Ca rezultat, cineva isi alege prieteni care impartasesc aceleasi valori, si care sunt foarte posibil sa fie atrasi de consum si de actualii consumatori. Cand cineva isi face prieteni care sunt consumatori de droguri, acesta devine socializat de grupul subcultural al consumatorilor, atat in valorile compatibile cu consumul cat si cu valorile ce constau in consum. In urma mai multo cercetari s-au ajuns la mai multe idei care sustin ca cu cat adolescentii sunt mai izolati si alienati de subcultura parentala, si cu cat ei sunt mai implicati in relatii cu subcultura adolescentilor de aceeasi varsta, cu atat sunt sansele mai mari ca ei sa experimenteze si sa consume o varietate de diferite droguri. Subcultura celor de aceeasi varsta determina tranzitia dintre subcultura parentala si cea a drogurilor. In cea mai mare parte, generatia parentala este conventionala si antidrog, se de asemenea se opune altor activitati neconventionale si deviante. Adolescentii care sunt puternic atasati si influentati de subcultura parentala tind sa adere mai aproape de valorile ei si sa-si urmeze normele de conduita; ca o consecinta, ei sunt mai predispusi sa se abtina de la droguri decat adolescentii care sunt izolati de parintii lor si sunt in legatura stransa cu cei de varsta asemanatoare, care sunt inclinati mai mult spre normele neconventionale, si astfel este mai probabil sa accepte forme ale consumului de droguri. Influenta parentala asupra consumului ale adolescentilor este scazuta dar semnificativa. Parintii care folosesc droguri legale (alcool, tigari si droguri prescrise medical) sunt mult mai probabil de a creste copii care de asemenea vor bea bauturi

66

spirtoase sau vor consuma droguri ilegale decat parintii care se abtin de la droguri complet. Influenta persoanelor de aceeasi varsta asupra adolescentului este mult mai mare. Adolescentii, in special cei de o varsta mai mare, tind sa se asocieze cu ceilalti in parte pe similaritatile de stil de viata, valori si comportament si consumul sau lipsa consumului de droguri este una dintre aceste similaritati. Imitatia si influenta sociala joaca un rol in initierea si mentinerea consumului de droguri printre adolescenti. Totusi adolescentii nu-si aleg prieteni la intamplare : ei sunt, intr-un sens, socializati cu anticipatie pentru participarea in anumite grupuri, ei aleg si sutn alesi de anumite grupuri din cauza acestui proces de socializare si participarea in acele grupuri ii socializeaza catre sau impotriva consumului ilicit de droguri.

IV.4 TEORII SI DATE MEDICALE

***

Incepind cu utilizarea morfinei pe cale injectabila, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, toxicomaniile au fost considerate adevarate maladii, cu unele caracteristici particulare, de catre Levinstein, Pichon si Chambard, iar Morel le interpreta ca fiind maladii ale degenerescentei, alaturi de sifilis, tuberculoza si alcoolism. Aceste adevarate "maladii sociale" sint caracterizate de o afectare multipla: fizica, psihologica si morala. Teorii neurochimice in anul 1954, James Olds si Peter Mildner, au pus in evidenta sistemul de generare a placerii, denumit si sistemul de recompensa cerebral. Este vorba despre o zona cu un numar foarte mare de neuroni dopaminergici, conectati cu sistemul limbic si cortex, in aceasta arie actionind majoritatea drogurilor, iar dopamina fiind considerata

67

"neuromediatorul placerii". Deoarece mare parte dintre droguri actioneaza pe aceleasi cai, se poate explica de ce un consumator poate trece cu relativa usurinta de la un drog la altul. Sistemul de generare a placerii este stimulat, in conditii normale, de unele substante secretate de organismul uman, care actioneaza pe aceleasi locuri ca si drogurile exogene analoge. Dupa cum anticipa Baudelaire in lucrarea sa "Invitation au voyage", la inceputul secolului al XX-lea, "fiecare om poarta asupra lui doza de opiu natural, doza continuu secretata si reinnoita". Mai tirziu, aceasta idee avea sa fie confirmata prin descoperirea endorfinelor, denumite si opioide endogene, substante secretate de organismul uman si care actioneaza pe aceiasi receptori ca si opioidele exogene, motiv pentru care acesti receptori au primit denumirea de receptori opioizi. Principalul component al canabisului, delta 9 - THC, actioneaza la nivelul unui receptor specific aflat la nivelul sistemului nervos central, in concentratie mare in ganglionii bazali, hipocamp si cerebel. In 1970, R. Mechoulam a emis ipoteza ca efectul prelungit al cinepii indiene fumate este datorat, probabil, unui metabolit, deoarece delta-9-THC dispare foarte repede din organism. Acelasi autor avanseaza ipoteza ca in reactie cu delta 9 THC s-ar forma o enzima care nu exista in mod normal in organismul uman, enzima care are ca efect oxidarea acestuia in hidroxi-THC. Acesta ar fi motivul pentru care majoritatea persoanelor care consuma pentru prima data acest drog nu simt vreo reactie deosebita, deoarece este necesar un anumit timp pentru ca enzima sa fie produsa.

68

In creierul uman exista un canabinoid natural, secretat endogen, care se leaga de receptori specifici, denumit anandamida (de la sanscritul "anande", care inseamna extaz, fericire). Anandamina, derivat al acidului arahidonic, are rolul de a modula o serie de functii, printre care: dispozitia, memoria, perceptia, motricitatea, coordonarea, postura si tonusul musculaturii scheletice, somnul, termoreglarea, apetitul si raspunsul imun. Interesant este faptul ca nu se dezvolta dependenta fata de opiaceele endogene sau fata de anandamida. Explicatia consta in faptul ca timpul lor de injumatatire este foarte redus (circa un minut pentru opioidele endogene). O serie de cercetari au aratat ca organismul uman secreta si benzodiazepine endogene, aceste substante fiind prezente si in laptele matern, explicind intr-o oarecare masura senzatia de bine a copilului hranit la sin (23). Date genetice Din ce in ce mai multi cercetatori adera la ideea ca in consumul de droguri sint implicati o serie de factori genetici. Se presupune ca exista mai multe ge-ne care actioneaza impreuna, determinind vulnerabilitatea unei persoane fata de abuzul de droguri. Nu s-a stabilit, insa, exact care sint aceste gene. Un interes deosebit l-au suscitat genele care controleaza producerea de dopamina. Comparind ADN-ul unor subiecti consumatori de droguri cu cel al unor subiecti neconsumatori, s-a constatat ca prezinta diferente in ceea ce priveste varianta unei gene ce codeaza o enzima numita COMT (catecolometiltransferaza). Acesta enzima ajuta la inactivarea dopaminei si a substantelor asemanatoare ei, avind doua forme: cu activitate scazuta ("low activity") si cu activitate crescuta ("high activity"). S-a observat ca forma cu activitate crescuta a genei si a enzimei este intilnita mai frecvent la consumatorii de droguri.

69

Se presupune ca genele responsabile de abuzul de droguri ar putea avea efecte de genul: cautare de senzatii noi, imposibilitatea individului de a se opri odata ce a inceput consumul de drog etc. (10, 31, 32). Mai mult, aceste gene ar putea oferi indicii pretioase cu privire la persoanele care sint mai vulnerabile fata de droguri, la ce tip de drog se manifesta vulnerabilitatea si la metodele de tratament specific in drogodependenta. In prezent, se desfasoara febrile cercetari privind fundamentul biologic si genetic al dependentei fata de droguri, in scopul gasirii metodelor optime de interventie medicala in astfel de cazuri. in continuare, sint expuse rezultatele unor cercetari desfasurate de National Institute for Drug Abuse (10) din SUA. Cocaina actioneaza prin intermediul sistemului dopaminergic, pe cai care folosesc dopamina ca neurotransmitator. Exista mai multe tipuri de receptori pentru dopamina, fiecare cu proprietati moleculare distincte si cu diferite localizari la nivelul creierului. Pornind de la ipoteza ca unii receptori ar putea juca un rol mai important decit altii in instalarea dependentei fata de cocaina, un grup de cercetatori de la The Scripps Research Institute din La Jolla, California, au pus in evidenta la animal faptul ca receptorul D3, aflat la nivelul nucleului acumbens, zona responsabila de functiile emotionale si endocrine dar nu si de cele motorii, pare a avea un rol central in utilizarea cocainei. Importanta acestui studiu rezida din faptul ca vor fi posibile terapii specifice ale dependentei fata de cocaina, care vor reduce consumul de drog, dar fara a produce tulburari motorii secundare (17). Prin utilizarea interviului aplicat la 120 de indivizi dependenti de metamfetamina si 63 de cocainomani, s-a ajuns la concluzia ca exista pattern-uri diferite de utilizare a acestor droguri.

70

Astfel, in cazul metamfetaminei, individul ia drogul cind se trezeste, dimineata, apoi repeta administrarea la fiecare 2-4 ore, pe parcursul intregii zile; este ca si cum ar lua un medicament si nu ar utiliza drogul pentru propria placere. in privinta cocainei, utilizarea pare a avea aspectul unui consum recreational: consumul incepe seara si continua pina toata cocaina aflata la dispozitie este epuizata. Cauza acestei diferente intre cele doua pattern-uri de utilizare este reprezentata de efectele diferite ale drogului asupra organismului. Metamfetaminele determina eliberarea unor cantitati mari de dopamina in ariile cerebrale care regleaza senzatia de placere. Cocaina blocheaza eliberarea dopaminei, ceea ce are ca efect acumularea de dopamina, care produce o stimulare placuta, continua, in celulele creierului. Cunoasterea acestor pattern-uri de utilizare ar putea fi utile in tratamentul dependentei fata de metamfetamina sau cocaina, putind fi identificate circumstantele in care se pot produce recaderile, diferite momente si locuri in care toxicomanii pot deveni vulnerabili la consumul de droguri (5, 12). O serie de cercetari au aratat ca exista unele persoane care au un numar mai scazut de receptori D2 pentru dopamina, substanta care moduleaza senzatia de placere (1, 6, 7). Se apreciaza ca un rol major in abuzul si dependenta fata de droguri o au viteza si durata de actiune a drogului consumat. Astfel, a fost elaborata teoria vitezei ("rate hypothesis") care arata ca, cu cit viteza, rapiditatea cu care un drog (precum cocaina sau heroina) ocupa suficienti receptori cerebrali pentru a produce efecte psihoactive, cu cit euforia consumatorului este mai mare, cu atit acestuia ii place mai mult drogul si este mai dispus sa-l consume intr-o maniera abuziva. Modul de administrare a drogului are, la rindul sau, un rol major in instalarea dependentei fata de drog, deoarece influenteaza viteza de actiune a acestuia. De

71

exemplu, patch-ul de nicotina (utilizat in tratamentul pe termen scurt al dependentei fata de nicotina), elibereaza lent mici cantitati de nicotina in singe, spre deosebire de fumatul tutunului care determina patrunderea brusca a unei doze crescute de nicotina in singe si creier (22, 25, 26). O serie de studii au evidentiat relatia care exista intre expunerea prenatala la droguri si vulnerabilitatea adolescentilor fata de droguri, in sensul ca fumatul matern in cursul sarcinii pare sa nu-i afecteze pe baieti, ci doar pe fete (probabil, unui mecanism hormonal care), prin afectarea sistemului dopaminergic al fatului, facindu-l mai susceptibil la efectele nicotinei, mai tirziu, iar expunerea prenatala la droguri, in general, ar putea constitui un factor de risc, de vulnerabilitate a acestor copii fata de consumul de droguri (18,20). Dependenta fata de nicotina este oarecum diferita in functie de sexul subiectului. Unele cercetari arata ca femeile dependente de nicotina sunt afectate mai putin de nicotina insasi si mai mult de stimuli externi reprezentati de diferite efecte senzoriale la vederea sau mirosirea fumului de tutun raspunsuri conditionate la acesti stimuli sau placeri sociale asociate cu ritualul fumatului, motiv pentru care ele renunta mai greu la acest obicei (2, 19, 20). Recaderea dupa tratamentul dependentei fata de droguri este o problema cu care se poate confrunta, la un moment dat, orice toxicoman recuperat. De fapt, dincolo de cura de dezintoxicare efectiva, un loc esential il au modalitatile de a ajuta acesti indivizi spre a mentine abstinenta. O serie de studii subliniaza legatura dintre stress si recaderea in dependenta fata droguri. Toxicomanii sint mai sensibili la stress decit persoanele care nu consuma droguri,

72

stressori de intensitate minima putind avea efecte devastatoare asupra primilor. Hipersensibilitatea fata de stress poate fi preexistenta inceperii consumului de drog si poate contribui la initierea consumului sau poate fi rezultatul efectelor consumului cronic de droguri asupra creierului (11, 15, 16). De-a lungul timpului au fost elaborate o serie de modele care au incercat, fiecare, sa explice cauzele consumului si dependentei fata de droguri. In ordinea temporala a aparitiei lor, acestea sint: 1. Modelul monovariabil - in care la baza dependentei este plasat doar drogul insusi si cu efectele acestuia. Este modelul care a stat la baza prohibitiei alcoolului din SUA din 1919, dar care nu si-a dovedit viabilitatea. 2. Modelul bivariabil - ia in calcul doi factori: proprietatile drogului si personalitatea consumatorului. Acesta este modelul care a stat la baza aparitiei gruparilor Alcoolicilor Anonimi. 3. Modelul trivariabil, introdus de catre Claude Lowenstein, este cel mai complet model, considerat cel care explica cel mai adecvat instalarea dependentei fata de droguri. Conform acestui model, la baza instalarii dependentei sint plasati trei factori: - factorul social (momentul socio-cultural), reprezentat de disponibilitatea drogului, acceptarea sau rejetarea de catre grupul de egali a consumului de droguri (de exemplu, o parte dintre veteranii razboiului din Vietnam au renuntat la consumul de droguri dupa intoarcerea in SUA, in mare parte datorita contextului socio-cultural diferit); - factorul farmacologic, reprezentat de proprietatile farmacologice dezirabile ale drogului, cele cautate de individul consumator (de exemplu, starea de euforie);

73

- personalitatea individului, structura sa psihologica, acesta fiind factorul care explica de ce unii indivizi devin dependenti si altii nu. Modelul trivariabil al toxicomaniei sta la baza "triunghiului dependentei", care are o importanta deosebita in cadrul masurilor de combatere a dependentei de drog. Aceste masuri trebuie sa vizeze toate cele trei laturi ale triunghiului, prin masuri adecvate si specifice fiecareia. Factorul social poate fi influentat prin scaderea ofertei de drog, sanctionarea penala a traficului de droguri, iar in cadrul acestor masuri este recunoscut rolul deosebit de important al suportului acordat de microgrupul familial. Factorul farmacologic poate fi influentat prin administrarea, in cadrul curei de dezintoxicare, a tratamentului cu antagonisti (de exemplu, administrarea de naltrexona) sau a tratamentului de intretinere (cu metadona sau buprenorfina). Factorul personalitate individuala este cel mai dificil de abordat, el putind fi influentat prin masuri psihoterapeutice, aplicate in tratamentul post-cura si care vizeaza construirea unui nou stil de viata, fara droguri; ideea centrala este aceea ca individul trebuie sa "invete" sa traiasca fara drog.

V. STUDIU DE CAZ ASUPRA EFECTELOR DROGURILOR IN PLAN SOCIAL 1. Justificarea cercetarii

74

n ultimii ani, afirmatii referitoare la o explozie a consumului de droguri n rndul copiilor si al tinerilor care traiesc n strada au fost facute de nenumarate ori de profesionisti, jurnalisti, dar fara a exista date care sa certifice acest fapt. Din datele existente este cunoscut faptul ca n Bucuresti exista cei mai multi consumatori de droguri ilicite. De asemenea, se stie ca Bucurestiul detine prima pozitie n ceea ce priveste numarul copiilor, tinerilor care traiesc n strada, pentru ca aici exista cele mai mari oportunitati de supravietuire. 2. Obiectivele cercetarii Obiectivul general al acestui studiu consta n identificarea si descrierea consumului de droguri n rndul copiilor si tinerilor care traiesc n strada n orasul Bucuresti.

Obiectivele specifice includ: ! Identificarea caracteristicilor socio-demografice ale copiilor, tinerilor care traiesc n strada; ! Evaluarea dimensiunii consumului de alcool, tutun si droguri n rndul copiilor si tinerilor fara adapost; ! Punerea n evidenta a cunostintelor copiilor si tinerilor din

75

strada n ceea ce priveste drogurile si riscurile privind consumul acestora. Rezultatele obtinute se doresc a fi utilizate ca fundament informational n elaborarea de programe eficiente de prevenire si reducere a consumului de alcool, tutun si droguri. 3. Esantionarea Pentru alcatuirea lotului s-a utilizat baza de date creata prin activitatea retelei de asistenta sociala stradala a organizatiei Salvati Copiii. Esantionarea folosita a fost cea a selectarii aleatorii a subiectilor din strada. O esantionare riguroasa nu este posibila si, ntr-o anumita masura, nejustificata, avnd n vedere marimea esantionului (148), suficient de larga n raport cu numarul total de copii si tineri din strada estimat (aproximativ 2000). Totusi, trebuie facuta precizarea ca lucratorii sociali angrenati n procesul de culegerea a datelor au urmarit aplicarea chestionarelor cu precadere la copiii si tinerii care se declarasera consumatori de droguri (inhalanti sau droguri "tari"), acordndu-se atentie grupurilor omogene de adolescenti si tineri ai strazii.

76

Lotul investigat a fost de 148 de persoane, de pe raza Municipiului Bucuresti, copii si tineri care se aflau n timpul realizarii studiului (martie/iunie 2002) n una din cele 19 zone ale capitalei si au fost de acord sa raspunda la un chestionar de opinie. 4. Metode si tehnici Pentru realizarea obiectivelor propuse au fost folosite urmatoarele metode de cercetare: -chestionarul sociologic de opinie, continnd -variante de raspuns nchise si deschise; -observatii structurate ale operatorilor de teren, realizate pe -parcursul aplicarii chestionarului de opinie; -discutii libere realizate de asistentii sociali stradali/operatorii de teren n timpul sanitare, sanatate). Asistentii sociali stradali (n fapt, operatorii de teren) au fost implicati att n elaborarea chestionarului sociologic de opinie, n pretestarea acestuia pe un lot de 20 de copii si tineri fara adapost, ct si n aplicarea chestionarului. unor activitati (distribuirea de pe materiale probleme igienicode alimente, informare/educare 39 itemi, cu

77

Raspunsurile la ntrebarile nchise au fost evaluate/interpretate prin utilizarea Programului Statistic (SPSS) versiunea 8.0, iar ntrebarile deschise prin utilizarea analizei de continut.

1. Drogurile Tipurile de drog n acceptiunea expertilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, drogul este "orice substanta care, introdusa ntr-un organism viu, i poate modifica acestuia perceptia, umoarea, comportamentul ori functiile sale cognitive sau motrice". n sens farmacologic, drogul este o substanta utilizata sau nu n medicina, a carei folosire abuziva poate crea dependenta fizica si psihica sau tulburari grave ale activitatii mintale si comportamentului. Se recomanda, totodata, nlocuirea termenului "drog" cu "substanta psihoactiva". Drogurile, n functie de acceptarea sau nu de catre societate, pot fi mpartite n: legale (alcool, tutun, cofeina, unele medicamente) si ilegale (heroina, marijuana, cocaina etc.). Dupa actiunea asupra sistemului nervos, pot fi mpartite astfel: ! Stimulante ale sistemului nervos central (ofera impresia unui

78

surplus de energie): amfetamine, cocaina, cafeina, tutun, euforizante; ! Deprimante ale sistemului nervos central (induc stari de

relaxare): barbiturice, tranchilizante, derivate de opiu (heroina, codeina, metadona), solventi (clei, vopsea, petrol, gaz, adezivi, benzina usoara), alcool, cannabis (marijuana, hasis) n doza mica; ! Psihedelice sau halucinogene (ofera impresia unor lucruri care nu exista n realitate): acidul lisergic (LSD), ciupercile halucinogene, cannabis n doza mare.

Abuzul de droguri

79

Abuzul de droguri este definit ca fiind orice utilizare excesiva, continua ori sporadica, incompatibila sau n relatie cu practica medicala, a unui drog. Consumul poate fi exceptional, n scopul de a ncerca o data sau de mai multe ori un drog, fara a continua nsa; ocazional, nsemnnd consumarea din cnd n cnd, fara a se ajunge la dependenta; episodic, ntr-o circumstanta determinata; sistematic, caracterizndu-se prin dependenta. Oricare ar fi caracterul lor, licit (alcoolul, tutunul) sau ilicit (heroina, cocaina, psihostimulantii si cannabisul), toate substantele care prezinta riscul de a fi consumate n mod abuziv au n comun faptul ca provoaca o senzatie de placere si relaxare, dar si o caracteristicile produce modificare comportamentala mai mult sau mai putin importanta, n functie de drogul consumat, doza ingerata, individuale, mediul n care se

consumul etc. Din acest motiv, drogurile sunt considerate substante psihotrope capabile sa produca schimbari ale starii de constiinta.

80

n contextul strazii, abuzul de droguri reprezinta o latura cotidiana a vietii si comportamentului specific acestui mediu. Presiunile sociale de limitare a consumului (relatiile sociale ale individului, familia, viata profesionala, sanctiunile legale, educatia cu privire la riscurile pentru sanatate) sunt inexistente, iar interventiile autoritatilor de reducerea a fenomenului strazii urmaresc doar diminuarea sau eliminarea grupurilor din anumite zone considerate "de interes public" (centrul capitalei n care se afla concentrate zonele comerciale si cladirile administratiei publice centrale, pietele comerciale de referinta din cele sase sectoare, Gara de Nord). Doar recent au fost nfiintate sectii de dezintoxicare n spitale ai caror initiatori au declarat ca sunt adresate si copiilor din strada, consumatori de inhalanti sau heroina, care pot fi internati pentru a beneficia de tratamente de specialitate. Dependenta

81

Persoana dependenta de un drog resimte, la putin timp dupa ce l consuma, o stare de placere (engleza, high) urmata, n momentul scaderii concentratiei din snge a drogului, de o stare neplacuta care o face pe aceasta sa doreasca sa ia din nou substanta. Aceasta neplacere se poate accentua si se poate transforma chiar n suferinta fizica si agitatie psihica, stare denumita n literatura de specialitate ca sevraj. Starea de dependenta este nsotita de toleranta. Toleranta consta n disparitia treptata a efectelor unei substante ce este administrata repetat pe o anumita perioada de timp, nct pentru a obtine acelasi efect se impune cresterea progresiva a dozei. Cresterea dozei este determinata de schimbarile petrecute n metabolismul substantei ori printr-o adaptare celulara, fiziologica sau comportamentala a efectelor sale. Se observa ca majoritatea celor chestionati fumeaza mult - 41,5% (cel putin un pachet) sau 5-15 tigari pe zi, 38% o cantitate prea mare pentru copii sau adolescenti. De fapt, nsumnd, aproape 80% dintre subiecti fumeaza zilnic. O cifra uluitoare, avnd n vedere ca n aceasta cifra se regasesc o treime dintre copiii sub 14 ani. Interesant este procentul de 38% dintre copiii sub vrsta de 10 ani care consuma ocazional (inconstant). Acestia obisnuiesc sa fumeze resturile de tigari din statiile de autobuz sau ori de cte ori reusesc sa cumpere un pachet de tigari.

82

Daca vom corela vrsta celor intervievati cu timpul de cnd sunt fumatori, vom constata ca, n medie, debutul dependentei de tutun este la vrsta de 9-10 ani. Procentele ridicate (53%, 42%, 15% si 18%) care apar la rubrica "nu consuma" n graficul "Corelatia vrsta numar de tigari consumate" nsumeaza de fapt doar 9% din totalul raspunsurilor. Consecintele fumatului asupra sanatatii copiilor sunt evidente. Apar de la vrste fragede afectiuni ale aparatului cardio-respirator. De asemenea, fumatul, n asociere cu alimentatia necorespunzatoare si conditiile insalubre de locuit, determina ntrzieri n dezvoltarea fizica, majoritatea copiilor din strada avnd naltimea si greutatea mult sub media normala pentru vrsta lor.

Consumul de alcool

83

Cei mai multi consumatori de alcool se regasesc n intervalul 14 -18 ani. Daca cei de vrste mici (7-18 ani) consuma cu precadere bere, specific pentru cei din grupele de vrsta 19-23 si peste este consumul de bauturi tari si "orice". De fapt, n acest interval se regasesc cei care au declarat ca sunt consumatori permanenti de alcool (consuma n fiecare zi). Procentele de 24% (pentru tinerii ntre 19 si 23 ani) si 76% (n cazul celor de 24-30 ani) care apar n primul grafic la consumul de bauturi tari indica faptul ca tinerii, lipsiti de orice sprijin de a gasi un loc de munca si un adapost, au considerat ca alcoolul i poate ajuta sa uite realitatea aspra a vietii din strada. Alcoolul consumat n special de adolescenti sau tineri constituie deseori factorul declansator al comportamentului violent ntre membrii grupului (sau fata de trecatori) sau al actiunilor de planuire si savrsire a infractiunilor de furt.

84

Cazurile de dependenta de alcool semnalate sunt putine. Pentru a se instala, administrarea de bauturi alcoolice ar trebui sa se faca zilnic si n cantitati apreciabile. nsa, preturile prohibitive pentru majoritatea copiilor din strada i opresc pe acestia sa consume alcool zilnic. Ei prefera sa cumpere tigari sau "aurolac" din care pot sa-si asigure consumul pentru mai multe zile. Daca avem n vedere, nsa, vrsta intervievatilor, tipul de alcool consumat, frecventa, combinarea acestuia cu alte substante, starea de sanatate precara si lipsa unei alimentatii normale, tabloul care ne apare releva o situatie dramatica.

Drogurile "tari"

85

nainte de a trece la analiza rezultatelor statistice, facem precizarea ca n studiile anterioare consumul de droguri puternice nu aparea mentionat. Singurele referiri se faceau la adresa "aurolacului", ieftin si accesibil tuturor copiilor. n ultimii cinci ani, semnalele privind introducerea n strada si a acestor tipuri de droguri, altadata plasate n special n mediile studentesti, s-au intensificat, dezvaluind n final o tendinta clara. Cam n aceeasi perioada, drogurile de acest tip patrundeau si n licee, devenind n prezent o problema serioasa pentru Ministerul Educatiei si Cercetarii, ca si pentru Ministerul Sanatatii si Familiei. Raspunsurile subiectilor intervievati cuprind n descrierea lor doar consumul de heroina prin injectare , doua cazuri de marihuana si un singur caz de hasis. Modul de administrare a heroinei este bine cunoscut. "Se pune marfa (heroina) si putina sare de lamie, pun putina apa n fiola, o fierb, o bag n vena cu un ac, trag putin snge si iar o bag n vena."

86

Riscurile consumului de heroina n strada sunt evidente. Dependentii de heroina dezvolta diverse afectiuni somatice, ca hepatitele B sau C, boli ale inimii si plamnilor, SIDA, tetanos, vene scrozate, infectii locale ale pielii, ulcere si abcese. Toate aceste afectiuni nu pot fi evitate n strada, iar posibilitatea de a fi tratate medical n acest mediu este exclusa. Desi unitatile spitalicesti si organizatiile neguvernamentale care ofera utilizatorilor de droguri diferite servicii sunt cunoscute, tinerii din strada ntmpina multiple greutati n a beneficia de tratament, datorita n primul rnd lipsei actelor de identitate. Nu putine sunt declaratiile din care rezulta totala necunoastere sau nepasare cu privire la riscurile la care se supun cei care se injecteaza utiliznd aceleasi seringi. "Eu nu stiu cum se prepara, sotul meu prepara ce pune n seringa... eu stiu doar att, ca pune sare de lamie si o fierbe", "Nu ma intereseaza", "Nu stiu" sau "Am auzit ca poti sa mori".

87

Interventiile politiei se rezuma la retinerea, anchetarea pentru o scurta perioada a persoanelor din strada, procednd apoi, din lipsa de dovezi incriminatorii, la punerea lor n libertate. Contactele cu politia sunt foarte dese (80% dintre intervievati) si, de obicei, au ca urmare retinerea sau arestarea adolescentilor si tinerilor. Acuzatiile sunt multiple, de la infractiuni de furt, tlharie sau spargeri produse n zonele n care traiesc acestia, pna la banuieli ca detin informatii sau sunt implicati n traficul de droguri. n rndul copiilor si tinerilor din strada exista o parere aproape unanim mpartasita ca ei sunt principalii vizati n dosarele cu autori neidentificati, putnd deveni astfel victime nevinovate ale aplicarii legii penale. 4. Concluzii privind consumul de droguri legale sau ilegale n strada

88

Fumatul reprezinta o practica comuna n strada. Aproape toti copiii fumeaza, indiferent de vrsta sau sex. De asemenea, nu are importanta daca petrec doar ziua pe strada sau daca au ales sa traiasca n strada. Consecintele asupra sanatatii sunt pe termen lung. Copiii sufera de la vrste foarte mici de dificultati respiratorii, stoparea cresterii n naltime, sensibilitate ridicata la mbolnaviri. "Aurolacul" este cel mai consumat drog n strada. Dar heroina tinde sa devina drogul preferat al adolescentilor si tinerilor cnd acestia dispun de suficienti bani. Consumul de heroina ar putea deveni un instrument n implicarea copiilor si tinerilor n savrsirea de infractiuni grave (furturi din magazine, autoturisme, tlharii cu violenta, crime).

89

Desi ntr-un stadiu incipient n acest moment, raspndirea drogurilor puternice n mediul strazii are toate valentele dezvoltarii ulterioare la un nivel pe care autoritatile nu-l vor putea controla. Cifra de 13% de consumatori dependenti n strada este un semnal de alarma si daca luam ca termen de comparatie situatia consumului de droguri puternice n rndul copiilor strazii, asa cum reiese ea din studiul efectuat de Salvati Copiii si Reprezentanta UNICEF n Romnia (1998-1999), n care se mentiona ca dimensiunea consumului de droguri puternice este nesemnificativa. De aceea, crearea de servicii sociale de reintegrare sociala si profesionala pentru adolescenti si tineri (mai ales pentru cei proveniti din centrele de plasament) apare ca o conditie pentru orice tip de strategie nationala de prevenire sau reducere a consumului de droguri n mediul strazii. De asemenea, masurile de preventie, stopare sau control al consumului de droguri ("aurolac" sau heroina) n strada trebuie sa-si gaseasca locul n strategia nationala de prevenire a consumului de droguri.

90

Procesul initierii n consumul de droguri n strada este de cele mai multe ori determinat de momentul ajungerii n strada. nsa datele statistice de mai sus au aratat ca exista o secventialitate a debutului, specifica strazii: -fumatul debuteaza la vrsta de 9-10 ani si e ntlnit la 90%-din cei chestionati; -consumul de alcool debuteaza la 11-12 ani, 95% declarnd ca au consumat sau obisnuiesc sa consume bauturi alcoolice;

-"aurolacul" se inhaleaza de la vrste foarte mici (7-10 ani) -aproape 70% dintre copii si tineri declarnd ca o fac zilnic; -injectarea drogurilor tari (heroina) ncepe la 11-13 ani, iar -13% din tinerii aflati n strada sunt dependenti.

91

VI. O NOUA STRATEGIE ANTIDROG

Aceasta noua Strategie pe Droguri este

bazata in primul rand pe principiile fundamentale ale Uniunii Europene, sustinand cu prioritate valorile esentiale ale Uniunii: demnitatea umana, liberate, democratie, egalitate, solidaritate, statul de drept si respectarea drepturilor omului. Strategia doreste sa protejeze si sa imbunatateasca starea de bine a societatii si a individului, sa promoveze sanatatea publica, sa ofere un nivel ridicat de securitate pentru cetateni si sa adopte o politica echilibrata in abordarea problemei drogurilor. Strategia se bazeaza de asemenea pe conventiile relevante ale ONU (Conventia Unica privind Stupefiantele din 1961 amendata prin protocolul din 1972, Conventia privind Substantele Psihotrope (1971) si Conventia privind Traficul Ilicit de Stupefiante si Substantele Psihotrope (1988), privite drept instrumente majore in abordarea problematicii drogurilor. In plus, Sesiunea Speciala a Adunarii Generale a ONU din 1998 destinata drogurilor, a confirmat importanta unei abordari integrate si echilibrate, in care reducerea cererii si reducerea ofertei de droguri sunt elemente ce se sustin Politica comuna a reciproc. UE Pentru a promova o politica comuna a UE in problema drogurilor, Strategia este construita pe baza conventiilor si tratatelor Uniunii Europene si Comisiei Europene, dar ia in considerare si proiectul viitoarei constitutii a Uniunii Europene, dupa cum a fost convenit de catre Consiliul Europei la Bruxelles, pe 17 si 18 iunie 2004. In parte, raportarea Strategiei la viitoarea Constitutie a UE este motivata de asteptarile statelor membre ca viitoarea Constitutie sa intre oficial in vigoare in perioada de timp cuprinsa in Strategie. Cu toate acestea, Strategia a fost schitata conform cadrului legal in vigoare desemnat prin tratatele Uniunii Europene si Comisiei Europene, fiind bazata pe competentele specifice ale Uniunii, Comunitatii si statelor membre. In domeniul sanatatii, Comunitatea completeaza actiunile statelor membre. In alte domenii, statele

92

membre si institutiile Uniunii Europene isi impart atributiile. Importante in acest domeniu sunt articolul 29, care mentioneaza ca "Obiectivele UE sunt de a asigura cetatenilor sai un grad ridicat de siguranta in domeniile libertatii, securitatii si justitiei prin promovarea si implementarea unor actiuni comune intre statele membre in domeniile politiei si cooperarii judiciare in chestiuni penale si prin prevenirea si combaterea rasismului si xenofobiei" precum si (ca) " obiectivul va fi atins prin prevenirea si combaterea activitatilor criminale, in special a crimei organizate, a terorismului in particular, a traficului de persoane si a infractiunilor indreptate impotriva copiilor, traficului ilicit de droguri si arme, coruptiei si fraudelor", articolul 31 (e) din Tratatul Uniunii Europene care mentioneaza ca "actiunile comune de cooperare judiciara in domeniul penal vor include treptat adoptarea de masuri care sa stabileasca reguli minimale in domeniul faptelor criminale si pedepsele in domeniul crimei organizate, terorismului si traficului de droguri", articolul 34, paragraful 2 (b), prin care "Consiliul poate (...) adopta decizii privind cadrul legal general cu scopul de a aproxima legile si regulamentele din statele membre" si articolul 152 din Tratatul Uniunii Europene care se refera la: "Comunitatea care va completa actiunile statelor membre in reducerea consecintelor asociate consumului de droguri, inclusiv prin informare Sprijin si prevenire". reciproc

5. Scopul Strategiei UE este de a adauga substanta strategiilor nationale cu respectarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii stabilite prin tratatele existente. Conform cu normele mentionate in tratatele Uniunii Europene si Comisiei Europene, Strategia subliniaza ca statele membre trebuie sa ia in considerare impactul strategiilor lor nationale asupra altor state membre, modul in care diferitele strategii nationale ale statelor membre se pot sprijini reciproc si prin contributia acestor strategii se pot realiza impreuna obiectivele din Strategia Uniunii Europene. De asemenea, se intentioneaza sprijinirea initiativelor locale, regionale, nationale si transnationale

93

pentru a folosi cat mai eficient resursele si potentialul disponibil. Totodata, au fost luate in considerare si constrangerile bugetare si institutionale ale statelor membre si ale institutiilor UE. 6. In final, Strategia a fost structurata tinand cont de fosta Strategie pe Droguri a UE 2000-2004, de Planul de Actiune pe Droguri 2000-2004 si de evaluarile Planului de Actiune la jumatatea termenului, de raspunsul Consiliului la aceasta evaluare si de evaluarea Obiective 7. Problema drogurilor poate fi abordata din diverse perspective, de la cele politice la cele de cercetare stiintifica si de practica de zi cu zi in domeniu. Cadrul legislativ si politicile prin care problema va fi, in cele din urma abordata, trebuie sa ia in considerare toate aceste aspecte si sa le reuneasca intr-o maniera coerenta si realista. 8. Situatia curenta privind drogurile, prezentata atat in documentele EMCDDA cat si in rapoartele anuale ale Europol si in anexele la aceasta Strategie subliniaza necesitatea unei pozitii active. Luand in considerare tratatele existente, alte documente relevante ale politicilor europene si experienta ultimei decade, Consiliul a identificat doua obiective generale referitoare la droguri, dupa cum urmeaza: * Obiectivul UE de atingere a unui nivel ridicat de protectie a sanatatii, stari de bunastare si coeziune sociala prin completarea actiunilor statelor membre in prevenirea si reducerea consumului de droguri, dependentei si consecintelor consumului, atat medicale cat si sociale. * Obiectivul UE si a statelor membre de asigurare a unui grad ridicat de securitate pentru cetateni, prin actiuni impotriva productiei de droguri, traficului transfrontalier si deturnarii de precursori si prin intensificarea actiunilor preventive impotriva crimei organizate, printr-o cooperare efectiva tradusa printr-o abordare comuna a problemei. 9. Abordarea actuala de reducere a cererii si ofertei de droguri prin metode integrate, finala.

94

multidisciplinare si echilibrate, va constitui baza abordarii problemei drogurilor in UE si pentru viitor. Aceasta abordare necesita cooperare si coordonare. Data fiind natura orizontala a problemei, cooperarea si coordonarea vor trebui dezvoltate in continuare nu numai in domeniile social, medical, educatie si justitie si afaceri interne, dar si in alte raport cu statele non-membre ale UE si opiniile internationale relevante. O abordare echilibrata a problemei include de asemenea consultarea unui mare numar de institutii stiintifice, a profesionistilor, ONG-urilor reprezentative, societatii civile si comunitatilor Structura locale. UE

10. Noua Strategie pe Droguri propune folosirea in continuare a instrumentelor existente mai degraba decat introducerea unora noi. Structura UE ofera bazele pentru abordarea problemelor legate de droguri. Mai mult, strategia propune in mod explicit o abordare "tematica" sau "regionala" , abordare care se poate dovedi avantajoasa in unele cazuri. Aceasta inseamna ca statele membre care au o problema comuna vor putea studia posibilitatile de crestere a cooperarii (operationale) pentru a o putea rezolva in mod eficient si efectiv. Alte state membre, care nu au aceeasi problema vor putea decide daca se implica sau nu in astfel de initiative. Consiliul va fi informat asupra celor mai importante evolutii prin intermediul GLD. 11. Strategia se concentreaza pe doua linii- reducerea cererii si reducerea ofertei, precum si pe doua teme intersectate: cooperare internationala si cercetare, informare si evaluare. Pentru a usura implementarea practica, este recomandabil sa se dezvolte doua Planuri de Actiune pe Droguri consecutive, bazate pe Strategie, care sa descrie ariile specifice de interventie si actiunile. 12. Comisia este insarcinata sa inainteze o propunere dupa consultarea cu EMCDDA si Europol, la inceputul anului 2005 pentru un Plan de Actiune pe Droguri 2005-2008, in vederea consultarii cu Parlamentul European si pentru a fi aprobat de catre Consiliu. Vor avea loc consultari cu cat mai multi oameni de stiinta, experti,

95

profesionisti din domeniu, ONG-uri, membrii ai societatii civile si comunitatilor locale, care sa examineze planul din mai multe perspective. In plus, Comisia va elabora rapoarte anuale privind stadiul implementarii planului de actiune si a obiectivelor din acest plan, pentru a fi inaintate Consiliului. Va organiza o evaluare a impactului in 2008, cu scopul de a propune un al doilea Plan de Actiune 2009-2012 pentru a fi examinat de catre Parlamentul European si aprobat de catre Consiliu. Prin evaluarea impactului se vor stabili consecintele cele mai probabile pentru a avea sau nu un al doilea Plan de Actiune 2009-2012. Intre 2009-2012, Comisia va continua sa elaboreze rapoarte de progres anual pentru a fi examinate de catre Consiliu. In 2012 Comisia va organiza o evaluare generala a Strategiei UE si a Planului de Actiune pentru a fi prezentate Consiliului si Parlamentului European. Planuri deactiune Ambele planuri de actiune vor contine un cadru cu activitatile si un calendar al actiunilor. Cadrul de activitati poate fi regandit pe baza raportului de progres anual, sau in cazul unor modificari majore in situatia drogurilor in UE aparute pe perioada Planului Planuri de de Actiune pe Actiune. Droguri. Aceasta Strategie pe Droguri 2005-2012 va constitui baza pentru proiectele viitoarelor 13. Luand in considerare situatia actuala privind drogurile in fiecare dintre cele 25 de state membre si diferentele intre statele membre, regiuni si grupe de state membre, actiunile propuse in Planul de Actiune vor tine cont de urmatoarele cinci criterii: 1. Actiunile la nivelul UE trebuie sa promoveze idei clare si sa urmareasca rezultate masurabile si realistice. Rezultatele asteptate trebuie specificate in avans. 2. Planul de Actiune trebuie sa prevada in mod explicit perioada de timp in care se va implementa o activitate (preferabil in timpul perioadei planului de actiune), precum si responsabilii pentru executarea si raportarea progreselor inregistrate. 3. Activitatile trebuie sa contribuie in mod direct la realizarea a cel putin unui obiectiv

96

sau 4.

unei

prioritati trebuie

stabilite sa fie

prin

Strategie. cost-eficienta.

Interventiile

5. Trebuie sa existe un numar limitat de interventii in fiecare domeniu. 14. Comisia este invitata in mod special sa acorde o atentie deosebita legaturilor intre reducerea cererii si reducerea ofertei de droguri- promovand de exemplu cercetarea si schimbul de practici care se axeaza pe aceste legaturi. Referitor la acest aspect, Comisia si Consiliul vor cauta permanent informatii si expertize disponibile la organismele competente atat in interiorul UE (EMCDDA, Europol, Eurojust si Reteaua Europeana de Prevenire a Criminalitatii) cat si in afara ei (Consiliul Europei si UNODC). Comisia, Consiliul si Parlamentul European vor fi de asemenea stimulate sa promoveze o coordonare clara intre propriile activitati pe linie de droguri. In ceea ce priveste Consiliul, Grupul Orizontal de Lucru pe Droguri va avea un rol cheie in acest efort. 15. Pana la sfarsitul anului 2012, vor trebui inregistrate progrese in toate domeniile definite ca prioritare in Strategie. Aceasta se va realiza prin interventii si actiuni la nivel individual in fiecare stat membru, grupe de state membre sau la nivelul UE precum si in cooperare cu alte tari sau organizatii internationale precum Consiliul Europei si ONU. Evaluarea Planului de Actiune pe Droguri va fi realizata de catre Comisie in cooperare cu EMCDDA, Europol si statele membre

97

VII. BIBLIOGRAFIE

"Drogurile - alarma nationala", n "Adolescentii si toxicomania",

Cristian Bellu Bengescu, Editura POLIROM, 2000, p. 3031.

"Cunostintele, atitudinile si tendintele elevilor de liceu din n

Bucuresti

privinta consumului de droguri", Organizatia Salvati Copiii si Directia de Sanatate Publica din cadrul Ministerului Sanatatii si Familiei, 20012002.

Strategia Nationala Antidrog 2002-2004, Bucuresti, 2002. "A doua evaluare rapida a consumului de droguri injectabile

n Bucuresti, Timisoara, Constanta si Iasi", 2002.

"Consumul de droguri la adolescenti", n "Adolescentii si

toxicomania",

98

Ana Stoica Constantin si Ticu Constantin, Editura POLIROM, 2000, p. 43-61.

"Copiii strazii - evaluare si caracteristici", Equilibre, Terre des

Hommes, Salvati Copiii - Danemarca si Liga Romna pentru Sanatate Mentala, 1992.

"Situatia muncii copilului n Romnia", Institutul National de

Cercetare {tiintifica n Domeniul Muncii si Protectiei Sociale, Organizatia Salvati Copiii, 1997.

"Studiul national privind situatia copiilor fara adapost", Salvati

Copiii si Reprezentanta UNICEF n Romnia (1998-1999).

Plan national privind protectia copiilor si tinerilor fara

adapost, Document, Organizatia Salvati Copiii, ianuarie 2002.

Rapid

Assessment

on

Working

Street

Children

in

Bucharest, International Labour Office, Geneva, 2001, versiunea n limba engleza & Evaluarea rapida a situatiei copiilor strazii care muncesc n Bucuresti, 2002, ILO-IPEC Romnia, Salvati Copiii, 2002, varianta n limba romna.

Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, 1994,

(DSM IV) elaborat de Asociatia Americana de Psihiatrie, Washington D.C., 1994.

99

Diseasing of America, Peele, S., Houghton Mifflin, 1989, Boston

& Rational Recovery, Trimpey, J., Simon & Schuster, New York, 1996.

Dictionar de droguri, Jenica Dragan, Editura National, 2000. Epidemiology of Inhalant Abuse: An International Perspective,

National Institute on Drug Abuse - U.S. Department of Health and Human Services, Monograph Series, 1995. *** [1]. Brill L., The clinical treatment of the substance abusers, The Free Press, New York, 1981. [2]. Cheng L.S., Swan G.E., Carmelli D., A genetic analysis of smoking behavior in family members of older adult males, Addiction, 95, 427-435, 2000. [3]. Claridge G., Drugs and human behavior, Pelican Books, 1970. [4]. Comisu M., Luchian M., Boisteanu P., Exista o personalitate premorbida la pacientii cu dependenta fata de droguri?, Psihofarmacologie Clinica, Ed. Psihomnia, Iasi, 1998. [5]. Crabbe J.C., Genetic contributions to addiction, Annual Revue of Psychology, 53: 435-462, 2002. [6]. Egleton R.D., Abbruscato T.J., Thomas S.A., Davis T.P., Transport of opioid peptides into the central nervous system, Journal of Pharmaceutical Science, 87, 1433-1439, 1998. [7]. Engel J., Oreland L., Brain Reward System and Abuse, Raven Press,

100

New York, 1987. [8]. Ferreol G., Adolescentii si toxicomania, Ed. Polirom, Colectia Collegium, Iasi, 2000. [9]. Gelder M., Gath D., Mayou R., Tratat de Psihiatrie Oxford, ed. a II-a, 1994. [10]. Grove W.M. si colab, Heritability of substance abuse and antisocial behavior: a study of monozygotic twins reared apart, Biological Psychiatry 27: 1273, 1990. [11]. Hall G.W. si colab., Pathological gambling among cocaine-dependent outpatients, The American Journal of Psychiatry, 157:7, 1127-1132, 2000. [12]. Jacobsen L.K. si colab., Substance use disorders in patients with posttraumatic stress disorder: a review of the literature, The American Journal of Psychiatry, 158:8, 1184-1189, 2001. [13]. Kaplan and Sadock?s, Synopsis of Psychiatry - Behavioral Sciences/Clinical Psychiatry, 8th edition, Ed. Williams & Williams, Baltimore, USA, 1998. [14]. Klostermann P., Rotschild M.A., Schneider V., Aspecte morfologice, sociologice si criminologice la consumatorii de cocaina si heroina, Revista de Medicina Legala, vol.4, nr.2, 1996. [15]. Mathias R., Daughters of mothers who smoked during pregnancy are more likely to smoke, NIDA Notes, 1995. [16]. Mathias R., Rate and duration of drug activity play major roles in drug abuse, addiction and treatment, NIDA Notes, 1997. [17]. National Institute of Drug Abuse, Narcotics, 1998. [18]. Nesse R.M., Berridge K.C., Psychoactive drug use in evolutionary perspective, Science, 278:5335, 1997. [19]. Nestler R.M., Aghajanian G.K., Molecular and cellular basis of

101

addiction, Science, 278:5335, 1997. [20]. Nestler E.J., Molecular mechanisms of drug addiction, Journal of Neurosciences, 12: 2439, 1992. [21]. O'Brien C.P., A range of research-based pharmacotherapies for addiction, Science, 278:5335,1997. [22]. Pierce J.P., Farkas A.J., Giplin E.A., Beyond stages of change: the quitting continuum measures towards succesful smoking cesation, Addiction, 93, 277-286, 1998. [23]. Porot A., Porot M., Toxicomaniile, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1999. [24]. Radulescu R.M., Devianta, criminalitate si patologie sociala, Ed. Lumina Lex, 1999. [25]. Stoker S., Compounds show strong promise for treating cocaine addiction, NIDA Notes, 1997 [26] Stoker S., Studies link stress and drug addiction, NIDA Notes, 1997. [27]. Stolerman I., Drugs of abuse: behavioral principles, methods and therms, Trends of Pharmacological Science, 13:170, 1992. [28]. Stroescu V., Bazele farmacologice ale practicii medicale, Ed. Medicala, Bucuresti, 1988. [29]. selaru M., Drogurile, Ed. Semne, Iasi, 1998. [30]. Tsou K., Patrick S., Walker M.J., Psychical withdrawal in rats tolerant to delta 9 tetradydrocan-nabinol precipitated by a cannabinoid receptor antagonist, European Journal of Pharmacology, 280, 1995. [31]. Turlea S., Bomba drogurilor, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991. [32]. Uhl G. si colab., Substance abuse vulnerability and D2 receptor genes, Trends of Neurosciences, 16:83, 1993.

102

103