- Curentii generati de depolarizare/repolarizarea fibrelor cardiace se trasmit in tot

corpul, nu numai la inima.

Derivatiile unipolare ale membrelor:

- aVR, aVL, aVF

- exploreaza planul frontal al inimii
- electrodul explorator/pozitiv se
plaseaza pe R, L sau F, iar ceilalti doi
electrozi se leaga impreuna,
reprezentand electrodul de referinta
(negativ).
aVR
- perpendiculară pe DIII
- culege diferenţa de potenţial dintre R (electrodul pozitiv) şi L şi F legaţi împreună (electrodul
negativ)
aVL
- perpendiculară pe DII
- culege diferenţa de potenţial dintre L (electrodul pozitiv) şi R şi F legaţi împreună (electrodul
negativ)
aVF
- perpendiculară pe DI
- culege diferenţa de potenţial dintre F (electrodul pozitiv) şi R şi L legaţi împreună (electrodul
negativ)

Derivatiile unipolare precordiale:

- V1-V6
- Electrodul explorator/pozitiv este plasat succesiv pe torace in diferite zone precordiale, iar
cel de referinta/ negativ/ electrodul central Wilson se realizeaza prin unirea electrozilor R,
L,F.
Pot fi aplicate şi derivaţii suplimentare stângi:
- V7, în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară posterioară stângă
- V8, tot în spaţiul 5 intercostal, pe linia scapulară medie stângă
- V9, pe linia paravertebrală stângă, la jumătatea distanţei dintre V8 şi coloana vertebrală.

De asemenea pot fi utile pentru diagnosticul unui infarct miocardic de ventricul drept şi
precordialele drepte: V3R, V4R, V5R şi V6R, cu localizare simetrică cu cea a precordialelor
stângi.

SISTEMUL HEXAXIAL
- rezulta prin suprapunerea derivatiilor unipolare (aVR,aVL,aVR) si bipolare (DI,DII,DIII) ale
membrelor intr-un singur punct.
- Derivatiile DII,DIII, aVF sunt derivatiile inferioare *electrodul pozitiv la F)
- Derivatiile DI si aVL (electrodul pozitiv la L) (dar si V5 si V6) sunt derivatiile laterale.
- aVR este de sens opus fata de celelalte derivatii, ceea ce explica aspectul ECG; exploreaza
interiorul cavitatii ventriculare.
în plus:

- V1 şi V2 explorează ventriculul drept, fiind denumite precordiale drepte

- V3 şi V4 explorează septul interventricular, fiind denumite derivaţii intermediare, septale sau
tranziţionale
- Derivaţiile V4, V5 investighează peretele anterior al ventriculului stâng
- V5 şi V6 explorează ventriculul stâng, fiind denumite precordiale stângi
- Fiecare derivatie vede inima dintr-un unghi:
o DII,DIII, aVF  inferior
o DI, aVL, V5,V6  lateral
o aVR – opus, cavitatea cardiaca

Unda P:

- depolarizarea atriala
- rotunjita, simetrica
- vector la 45 grade
- pozitiva in DII, DIII, aVF
- negativa in aVR
- durata de 0,08-0,10 secunde
- amplitudine maxima in DII (0,25 mV)
- defineste ritmul sinusal

Intervalul PR (PQ)

- cuprinde depolarizarea atriala si conducere intraatriala si

atrioventriculara
- durata normala: 0,12-0,20 sec
- se scurteaza cu cresterea frecventei cardiace FC
- durata creste cu tonusul vagal

Complexul QRS

- depolarizarea ventriculara
- format din:
o unda Q – prima una negativa, care reprezinta depolarizarea septului interventricular
o unda R – prima unda pozitiva, reprezinta depolarizarea simultana a VD si regiunii
apicale si centrale a VS
o unda S – a doua unda negativa, este data de depolarizarea regiunii posterobazale a VS
- in cazul prezentei mai multor unde pozitive, se noteaza R, R’, R’’ etc
- daca complexul depolarizarii ventriculare e format doar dintr-o deflexiune negativa, se
numeste QS
- durata complex QRS: 0,08-0,10 secunde
- amplitudinea: minimum 5 mm in derivatiile standard (DI,II,III), si minimum 10 mm in
precordiale. Sub aceste valori se considera microvoltaj si peste acestea macrovoltaj.
Deflexiunile de peste 3mm sunt notate cu litere mari (Q,R,S), iar sub 3 mm cu litere mici
(q,r,s).
Segmentul ST

- portiunea initiala, lenta, a repolarizarii ventriculare

- incepe in punctul J (junction), situat la limita dintre unda S si segmentul ST, trebuie sa fie
situat pe linia izoelectrica sau la 1mm deasupra/dedesubt de aceasta
- este orizontal si izoelectric.

Unda T

- portiunea terminala, rapida a repolarizarii ventriculare

- rotunjita, asimetrica, cu panta ascendenta mai lenta si descendenta mai rapida
- concordanta cu sens cu complexul QRS
- amplitudinea de aproximativ 1/3 din cea a complexului QRS

Intervalul QT

- defineste durata totala a depolarizarii si repolarizarii ventriculare

- variaza invers prop cu frecventa cardiaca
- valorile sale se pot corecta in functie de frecventa cardiaca (QTc), conform formulei Bazett:
o QTc= QT/√ RR
- Limita superioara a intervalului QTc este de 0,45 sec

  
DETERMINAREA AXULUI ELECTRIC AL INIMII

Pentru a calcula AQRS:

1. se determină suma algebrică a deflexiunii maxime pozitive cu deflexiunea maximă negativă,

în două din derivaţiile planului frontal care sunt perpendiculare
2. valoarea obţinută se reprezintă ca vector în sistemul hexaxial, ţinând seama de polaritate
3. se trasează perpendiculare din vârful vectorilor reprezentaţi
4. se uneşte centrul sistemului hexaxial cu punctual de intersecţie a celor două perpendiculare,
rezultând AQRS

Metode rapide pentru stabilirea axului electric al inimii:

 se observă în care derivaţie a planului frontal, amplitudinea QRS este maximă; derivaţia
respectivă corespunde poziţiei axului electric

Exemple:

- S maxim în aVF → AQRS la -90 grade

- R maxim în aVL → AQRS la -30 grade

 aspectul complexului QRS din derivaţiile DI sau DIII:

o aspect RI RIII → AQRS normal
o aspect RI SIII → AQRS deviat patologic la stânga
o aspect SI RIII → AQRS deviat patologic la dreapta.

LAD No Man’s Land

 Anterior Hemiblock  Emphysema
 Inferior MI  Hyperkalemia
 WPW – right pathway  Lead Transposition
 Emphysema  V-Tach

RAD
 Children, thin adults
 RVH
 Chronic Lung Disease
 WPW – left pathway
 Pulmonary emboli
 Posterior Hemiblock
Determinarea frecventei cardiace

 Frecvenţa cardiacă (FC) normală de repaus este de:

60-100/minut
 Se ţine seama de următoarele principii:
o viteza standard de derulare a hârtiei este de
25 mm/sec
o FC se exprimă în cicluri/minut
o se verifică dacă frecvenţa atrială este egală
cu cea ventriculară