În povestirea "Prietenul meu" este vorba despre un băiat de clasa a
cincea care trebuie sa dea prima teza din viata lui. Prima lui teza este la matematica, însă nu-i este frică pentru că știe că este foarte bun la această materie. Deși este foarte bun la matematică, Bogdan este slab la română, spre deosebire de sora lui care este buna la română însă nu prea strălucită la matematică. Bogdan consideră că ziua lui de marți a fost foarte proastă care a început prost pentru el. S-a trezit mai târziu decât de obicei, și-a căutat ochelarii timp de 10 minute, a plecat nemâncat la școală și pe drum a fost stropit din cap până în picioare de o mașină. Tot în aceeași zi, Bogdan trebuia să facă la română o compunere cu titlul „Prietenul meu cel mai bun“. Deși a făcut una foarte scurta, el nu a fost mulțumit și a pus la cale un plan. Își aduce câinele "Joi" la școală pentru a ilustra mai bine compunerea, însă în timpul orei de română acesta latră și doamna profesoară crede că a lătrat colegul lui de bancă Adi, pe care îl dă afară de la ora. După ce scoate cățelul din geantă și recunoaște tot profesoarei de română, este iertat și se împacă și cu colegul lui de bancă Adi. La final, Bogdan realizeaza două lucruri: Își dă seama ca prietenul lui cel mai bun nu este cățelul "Joi", ci colegul lui de bancă Adi. Al doilea lucru de care își dă seama Bogdan, este acela că a reușit o compunere, deși scurtă, la fel de bună ca și a sorei lui.