Transformatoare Electrice Trifazate

Transformatorul electric 82D 2012 - 2013 1
8. 4. Transformatoare electrice trifazate

8.4.1. Principiul transformatorului trifazat
Transformatoarele electrice trifazate sunt utilizate în reĠelele de transport úi distribuĠie a
energiei electrice ca transformatoare ridicătoare úi coborâtoare de tensiune úi ca transformatoare
tehnologice pentru alimentarea unor instalaĠii trifazate (cuptoare electrice, redresoare úi convertoare de
putere etc.). Ele sunt construite ca unităĠi trifazate, pe un unic circuit magnetic úi cu un sistem trifazat
de înfăúurări de înaltă tensiune, legate în stea sau în triunghi, respectiv un sistem trifazat de înfăúurări
de joasă tensiune legate în stea, triunghi sau zig-zag.
SoluĠia utilizării a trei transformatoare monofazate în reĠele trifazate (Fig.1) este benefică din
punct de vedere electromagnetic (asigură o simetrie perfectă a tensiunilor secundare dacă sistemul de
tensiuni primare este simetric) dar nu este justificată din punct de vedere economic (datorită unui preĠ
de cost sensibil mai mare ca transformatorul trifazat) decât la puteri foarte mari (când proiectarea úi
construcĠia transformatorului trifazat este dificilă, iar gabaritul úi greutatea acestuia depăúeúte
posibilităĠile de transport úi instalare).
A B C
)C )C
)A )A
)C )A
X Y Z
)B )0 )B )B
x y z
a) b) c)
a b c
Fig.1. Trei transformatoare monofazate conectate stea-stea Fig.2. Ideea circuitului magnetic trifazat
La alimentarea celor trei înfăúurări primare cu un sistem simetric de tensiuni, fluxurile
magnetice fasciculare IA(t), IB(t), IC(t) din cele trei coloane pe care sunt plasate înfăúurări formează
un sistem trifazat simetric de mărimi a căror sumă este nulă IA(t) + IB(t) + IC(t) = I0(t) = 0 (Fig.2.a).
Rezultă că nu mai este necesară prevederea unor coloane de întoarcere pentru închiderea
fluxurilor magnetice (Fig.2.b), ceea ce conduce la realizarea unei importante economii de material
feromagnetic, a unui miez magnetic unic, cu trei coloane, înfăúurările primare úi secundare
corespunzătoare fiecărei faze fiind dispuse pe câte o coloană a transformatorului. Această construcĠie
spaĠială a circuitului magnetic asigură o perfectă simetrie magnetică a celor trei faze (aceiaúi
permeanĠă pentru fiecare fază), dar este foarte complicat de realizat tehnologic. Din acest motiv cele
trei coloane se dispun în acelaúi plan (Fig.2.c).
Chiar în condiĠiile unui circuit magnetic trifazat transformatorul trifazat se comportă ca trei
transformatoare monofazate, în care fiecare din înfăúurările secundare interacĠionează numai cu
înfăúurarea primară de pe aceeaúi coloană. Astfel teoria transformatorului trifazat se reduce la teoria
transformatorului monofazat, aplicată separat fiecărei perechi de înfăúurări corespondente, studiul
acestuia făcându-se pe scheme echivalente monofazate.
8.4.2. Circuitul magnetic al transformatoarelor trifazate
Cele mai multe transformatoare trifazate au circuitul magnetic cu trei coloane numite
transformatoare cu flux magnetic forĠat (Fig.3). Acestea au avantajul unei simplităĠi constructive, al
unui gabarit úi al unui preĠ de cost mai redus dar au dezavantajul unei nesimetrii magnetice, mai ales
în regim dezechilibrat (curenĠi diferiĠi pe faze), care se traduce úi în nesimetrii ale tensiunilor.
A B C A B C
X Y Z X Y Z
a b c a b c
x y z x y z
Fig.3. Transformator cu flux forĠat (cu 3 coloane) Fig.4. Transformator cu flux liber (în manta)
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
2 Electrotehnică úi maúini electrice 82D 2012 – 2013
Se folosesc úi transformatoare cu flux liber, sau în manta, care au avantajul că la fluxuri
magnetice nesimetrice, suma acestor fluxuri I0(t) = IA(t) + IB(t) + IC(t) se închide prin jugurile
laterale, dar au dezavantajul că au gabarite mari úi costuri ridicate.
8.4.3. Înfăúurările transformatoarelor trifazate
Înfăúurările transformatoarelor trifazate pot fi concentrice sau alternate (în galeĠi) úi legate în
stea sau în triunghi. ‚Înfăúurarea de înaltă tensiune se simbolizează cu majusculă iar înfăúurarea de
joasă tensiune cu minusculă. Astfel începuturile úi sfârúiturile înfăúurărilor celor trei faze se marchează
cu: A,X B,Y úi C,Z pentru înfăúurarea de înaltă tensiune respectiv a,x b,y úi c,z pentru înfăúurarea de
joasă tensiune.
Conexiunile înfăúurărilor se marchează astfel:
Y, y – conexiune stea,
Y0, y0 – conexiune stea cu conductor neutru (neutrul accesibil ),
D, d – conexiune triunghi,
z – conexiune zig-zag, pentru înfăúurarea secundară la transformatoare coborâtoare,
z0 – conexiune zig-zag cu conductor neutru pe joasa tensiune (secundar).
Conexiunea stea se realizează prin conectarea sfârúiturilor sau începuturilor înfăúurărilor de
fază într-un punct numit neutru. Această conexiune permite obĠinerea atât a sistemului de tensiuni de
fază (Uf), dacă neutrul este accesibil, cât úi a sistemului de tensiuni de linie (UƐ). Între valorile efective
ale mărimilor corespunzătoare conexiunii stea există relaĠiile: U " 3 U f úi I " I f .
Numărul de spire pe fază la conexiunea stea, fiind proporĠional cu tensiunea de fază, este de
3 ori mai redus decât în cazul când înfăúurarea ar fi alimentată cu tensiunea de linie. Caracteristic
acestei conexiuni este faptul că armonicile superioare impare din tensiunea de fază (caracteristice în
regimul deformant din reĠelele electrice úi datorate neliniarităĠii circuitelor magnetice úi unor
consumatori precum redresoarele) nu apar în tensiunea de linie.
Conexiunea triunghi se realizează conectând sfârúitul unei înfăúurări de fază cu începutul altei
înfăúurări de fază. La această conexiune relaĠiile între valorile efective ale mărimilor de linie úi de fază
sunt: I " 3 I f úi U " U f . Această conexiune este avantajoasă în cazul în care curenĠii de linie
au valori mari, deoarece la curenĠi de fază având valori reduse de 3 ori corespund secĠiuni mai
reduse ale conductoarelor înfăúurărilor. Armonicile superioare impare din curba curentului de fază nu
apar în curba curentului de linie, deoarece se închid în circuitul conexiunii triunghi.
Conexiunea zig-zag se obĠine prin secĠionarea fiecărei faze a secundarului legat în stea, în
două părĠi egale înseriate, care se dispun pe coloane diferite ale miezului . La această conexiune
relaĠiile între mărimile de linie úi cele de fază sunt aceleaúi ca la conexiunea stea, dar tensiunile de fază
3
corespunzătoare celor două conexiuni sunt în relaĠia: U f z U f y úi deci pentru a obĠine aceeaúi
2
tensiune, numărul de spire al înfăúurării zig-zag trebuie majorat de 1,15 ori faĠă de cel al înfăúurării
stea. Deúi are un consum de material conductor cu 15 % mai mare decât conexiunea stea sau triunghi,
conexiunea zig-zag prezintă avantaje funcĠionale care o recomandă pentru transformatoarele din
reĠeaua de distribuĠie care funcĠionează în regim nesimetric datorită receptoarelor aval dezechilibrate.
Conexiunea zig-zag este folosită numai la înfăúurările de joasă tensiune de la transformatoarele
coborâtoare de tensiune (secundarele de joasă tensiune) de distribuĠie a energiei electrice. Conexiunile
în zig-zag úi în triunghi contribuie la echilibrarea curenĠilor pe liniile de alimentare ale
transformatoarelor (amonte) atunci când curenĠii receptoarelor (aval) sunt dezechilibraĠi.
Utilizarea la transformatoarele legate în cascadă (la diverse trepte de tensiune) a alternanĠei
conexiunilor stea úi triunghi contribuie la eliminarea armonicilor superioare din curbele tensiunilor úi
curenĠilor, deci contribuie la obĠinerea unor regimuri sinusoidale în reĠelele electrice.
Grupe de conexiuni
Între tensiunile de linie din primarul úi secundarul unui transformator pot fi defazaje care sunt
multiplu de 30º. În funcĠie de aceste defazaje, transformatoarele trifazate se încadrează în 12 grupe de
conexiuni, care sunt simbolizate, conform ceasului conexiunilor, prin cifre care indică de câte ori este
defazajul mai mare ca 30º. Utilizarea ceasului conexiunilor este simplă: dacă se reprezintă vectorul
tensiunii de linie de la înfăúurarea de înaltă tensiune UAB în direcĠia orei 12, atunci vectorul tensiunii
de linie la înfăúurarea de joasă tensiune Uab va fi în dreptul cifrei care reprezintă simbolul grupei
transformatorului.
12
11 1
UAB Cele mai utilizate grupe de conexiuni sunt:
10 2
9 3 Grupa A B C D
8 Uab 4
Simbol 12 (0) 6 5 11
7 5
6
Fig.5. Ceasul conexiunilor

Clase de conexiuni
După tipul conexiunii înfăúurării de înaltă úi joasă tensiune se deosebesc úase clase de
conexiuni: Yy, Yd, Yz, Dy, Dd, Dz. ğinând cont úi de grupa de conexiuni putem avea, de exemplu:
Yy0-12 – conexiune stea - stea, grupa 12, deci cu 0º între tensiunile de linie din primar úi
secundar, cu puntul neutru accesibil pe secundar;
Yd-5 - conexiune stea - triunghi, grupa 5, deci cu 150º între tensiunile de linie din primar úi
secundar;
Yz0-11 – conexiune stea - zig-zag, grupa 11, deci cu 330º între tensiunile de linie din primar úi
secundar, cu puntul neutru accesibil pe secundar;
Dy-6 – conexiune triunghi - stea, grupa 6, deci cu 180º între tensiunile de linie;
Dd-5 - conexiune stea - triunghi, grupa 5, deci cu 150º între tensiunile de linie; d
Dz0-11 – conexiune triunghi - zig-zag, grupa 11, deci cu 330º între tensiunile de linie dintre
primar úi secundar, cu punctul neutru accesibil pe secundar.
Raportul de transformare al transformatoarelor trifazate
Raportul de transformare al transformatoarelor trifazate este definit ca raport al valorilor
efective ale tensiunilor de linie din primar úi din secundar úi depinde de clasa de conexiuni a acestora úi
U AB
raportul numerelor de spire din primar úi secundar: k .
U ab
Schemele úi grupele de conexiune uzuale ale transformatoarelor trifazate de putere
Schema de conexiuni Diagrama de fazori Raportul de
Simbol
IT JT IT JT transformare
A B C c 0 A
a b a
U AB N1
Yy0-12 UAB Uab
U ab N2
X Y Z x y z C B c b
A B C a b c a
A
Uab U AB N1
Yd-11 UAB b 3
U ab N2
X Y Z x y z C B c

A B C a b c 0 A a
Uab U AB 3 N1
Yz0-11 UAB
b U ab 2 N2
X Y Z C B c
A B C x y z A
b c
UAB U AB 1 N1
Dy0-5 C
Uab U ab 3 N2
B a
X Y Z a b c 0
A B C x y z A b
UAB
U AB N1
Dd-6 C Uab
c U ab N2
B
X Y Z a b c a
A B C A b
UAB Uab c U AB 1 N1
Dz0-6 C
U ab 2 N2
B a
X Y Z 0 a b c
8.4.4. FuncĠionarea în paralel a transformatoarelor

Două sau mai multe transformatoare care au înfăúurările primare alimentate de la aceeaúi reĠea
de tensiune U1, iar înfăúurările secundare sunt conectate la o aceeaúi reĠea de tensiune U2
funcĠionează în paralel.
FuncĠionarea în paralel a transformatoarelor de putere se impune din mai multe considerente:
nu trebuie alimentate receptoare de putere mică de la transformatoare de putere mare deoarece
acestea vor funcĠiona la un grad de încărcare ȕ redus adică la un randament úi un factor de putere
redus, deci un mod neeconomic de funcĠionare;
trebuie asigurată o rezervă de putere la transformatoarele de alimentare pentru preluarea unor
vârfuri de sarcină sau în cazul defectării unui transformator deci pentru asigurarea securităĠii
alimentării;
urmare a creúterii consumului de putere cerut de reĠeaua receptoare prin eúalonări în timp ale
investiĠiei trebuie asigurată alimentarea prin noi transformatoare legate în paralel.
Pentru funcĠionarea normală úi economică în paralel a transformatoarelor de putere acestea
trebuie să satisfacă anumite condiĠii printre care cele principale sunt:
1. la funcĠionarea în gol să nu apară curenĠi de circulaĠie prin înfăúurările secundare ale
transformatoarelor, altfel pierderilor de putere prin efect Joule – Lenz au drept consecinĠă
încălzirea înfăúurărilor úi scăderea capacităĠii de încărcare a transformatorului;
2. curenĠii din secundarele transformatoarelor funcĠionând în paralel să fie în fază;
3. transformatoarele conectate în paralel să fie încărcate proporĠional cu puterile lor nominale, altfel
transformatoare de mare putere pot fi încărcate la un grad redus de încărcare, iar transformatoare
de putere nominală mică vor fi supraîncărcate cu urmări grave asupra duratei lor de funcĠionare.
Pentru îndeplinirea primelor două condiĠii care să asigure funcĠionarea în paralel a trans-
formatoarelor, acestea trebuie să aibă:
x rapoarte de transformare egale;
x aceeaúi clasă úi grupă de conexiuni deci aceeaúi schemă de conexiuni;
Pentru o încărcare proporĠională cu puterea nominală a transformatoarelor acestea trebuie să
aibă:
x tensiuni de scurtcircuit egale în modul úi fază ceea ce este acelaúi lucru cu a avea aceleaúi
tensiuni relative de scurtcircuit activă úi reactivă.
Deoarece din cauza toleranĠelor de execuĠie, apar abateri de la valorile de calcul ale raportului
de transformare precum úi ale tensiunii de scurtcircuit, conform standardelor se admit abateri pentru
rapoartele de transformare în limitele ±10%, iar pentru defazajele maxime ale tensiunilor de
scurtcircuit valori sub 15°.
8. 5. Autotransformatorul
8.5.1. Principiul de funcĠionare al autotransformatorului
Autotransformatorul este un transformator electric care are circuitul electric primar conectat
galvanic cu circuitul secundar, înfăúurarea de joasă tensiune fiind doar o parte a înfăúurării de înaltă
tensiune (Fig.1.).
I1 I2
N' N'
I2 I1
N" I1-I2
I1-I2 U1 N' N" N" U1 N"
k !1 U2 k 1
U1 U2 U2 N" U1 U2 N' N"
a) b)
Fig.6. Autotransformator a) coborâtor de tensiune; b) ridicător de tensiune
La autotransformatoare puterea este transmisă din primar în secundar atât pe cale

electromagnetică cât úi pe cale conductivă.
Puterea aparentă transmisă secundarului de autotransformator este, neglijând pierderile:
U1 I 2
S = U1 I1 # U2 I2. Raportul de transformare este k # . Puterea aparentă transmisă pe
U 2 I1
cale electromagnetică (prin cuplaj magnetic) va fi:
a) pentru transformatorul coborâtor de tensiune cu raportul de transformare k > 1:
1 k 1
Sem = U2 (I2 – I1) # (U1 – U2) I1 deci Sem U 2 I 2 ( 1 ) S S restul de putere este
k k
1
transmis pe cale conductivă: Sc S Sem S S.
k
b) pentru transformatorul ridicător de tensiune cu raportul de transformare k < 1:
Sem = U1 (I1 – I2) # (U2 – U1) I2 deci Sem U1I1( 1 k ) S restul de putere este transmis pe cale
conductivă: Sc S Sem k S S .
Raportul între puterea electromagnetică transmisă secundarului úi puterea aparentă totală este
cu atât mai mic cu cât raportul de transformare este mai apropiat de unitate. Din această cauză
autotransformatoarele sunt mai economice dacă raportul de transformare este k (0,5 y 2) , pentru
aceste rapoarte construindu-se cele mai multe autotransformatoare.
8.5.2. Avantajele autotransformatoarelor

Circuitul magnetic al autotransformatorului, construit la fel cu cel al transformatorului, se
dimensionează pentru puterea transmisă pe cale electromagnetică. Va rezulta deci un circuit magnetic
de dimensiuni mai reduse decât la un transformator de aceeaúi putere úi un volum mai mic de material
magnetic.
Deoarece o parte a înfăúurării este parcursă de curentul primar (autotransformator coborâtor de
tensiune) sau de curentul secundar (autotransformator ridicător de tensiune) iar cealaltă parte numai de
diferenĠa acestor curenĠi, utilizând aceeaúi densităĠi de curent la ambele părĠi, rezultă o reducere a
cantităĠii de material conductor la autotransformator faĠă de un transformator de aceeaúi putere
nominală.
Autotransformatoarele se construiesc pentru rapoarte de transformare apropiate de unitate
permiĠând realizarea de economii importante de material conductor úi material magnetic în comparaĠie
cu transformatoarele de aceeaúi putere nominală, obĠinându-se cu preĠuri mai reduse (deci investiĠii
mai mici) în acelaúi timp acestea având pierderi Joule-Lenz respectiv prin histerezis úi curenĠi
turbionari mai reduse úi randament mai bun (deci cheltuieli de exploatare mai mici).
Autotransformatoarele la aceeaúi putere nominală cu a transformatoarelor au impedanĠa de
scurtcircuit mai mică deci au căderi de tensiune de la gol la sarcină mai mici.
8.5.3. Dezavantajele autotransformatoarelor
Autotransformatoarele la aceeaúi putere nominală cu a transformatoarelor au impedanĠa de
scurtcircuit mai mică (deci tensiunea de scurtcircuit mai mică) rezultând curenĠi de scurtcircuit mai
mari la tensiunea nominală. Este necesară astfel o protecĠie la scurtcircuit foarte eficientă, care să
întrerupă curenĠi foarte mari (deci arcuri electrice foarte intense între contacte) în timpi foarte mici
pentru a nu suprasolicita termic autotransformatorul úi reĠeaua amonte, protecĠie care evident are
costuri mari.
Datorită contactului galvanic al autotransformatorului, ambele părĠi ale înfăúurării trebuiesc la
fel izolate ca pentru tensiunea înaltă, ceea ce măreúte oarecum volumul de material izolator comparativ
cu al transformatorului de aceeaúi putere úi tensiune nominală.
8.5.4. Utilizările autotransformatoarelor
Autotransformatoarele se realizează ca unităĠi monofazate sau trifazate în care caz conexiunea
primarului úi secundarului trebuie să fie aceeaúi Y,y sau D,d (alt dezavantaj). Acestea se construiesc
într-o gamă foarte largă de puteri.
Autotransformatoarele de mare úi foarte mare putere, având puteri nominale de ordinul zecilor
sau sutelor de MVA, se folosesc pentru interconectarea reĠelelor de tensiuni apropiate 110 – 220kV,
220 – 400kV sau 400 – 750kV.
Un domeniu larg de aplicaĠie pentru autotransformatoare este acela al reglajului tensiunii.
Acesta se realizează prin variaĠia numărului de spire secundare fie cu ajutorul unor comutatoare spe-
ciale, fie cu ajutorul unui contact mobil care calcă direct pe înfăúurarea secundară lipsită de izolaĠie, în
lungul unei fâúii a suprafeĠei exterioare.
Autotransformatoarele de medie úi mică putere, monofazate sau trifazate, de tensiune în
secundare reglabilă, se folosesc pentru pornirea motoarelor asincrone úi sincrone de puteri mari, pentru
alimentarea redresoarelor úi convertizoarelor în vederea obĠinerii unei tensiuni continui reglabile.
Asemenea regulatoare de tensiune se utilizează la puteri sub 50 kVA.
Pentru puteri foarte mici ele se numesc variacuri úi sunt utilizate în laboratoare pentru obĠinere
de tensiuni sinusoidale reglabile.
8. 6. Transformatoare de măsură
Transformatoarele de măsură sunt utilizate în reĠelele electrice de curent alternativ
caracterizate prin valori mari ale tensiunii úi / sau intensităĠii curentului, cu scopul de a face posibilă
măsurarea tensiunii, curentului, puterii, energiei active úi reactive cu aparate de măsură obiúnuite, adică
Um d 500V úi Im d 10A. Sub denumirea de reductoare de tensiune sau de curent (care au o precizie mai
redusă) sunt folosite úi la alimentarea releelor din schemele de comandă, protecĠie úi semnalizare a
instalaĠiilor electrice.
8.6.1. Transformatorul de măsură de curent
Transformatorul de măsură de curent (TMI) are înfăúurarea primară din una sau mai multe spire
N1, de secĠiune mare înseriate în circuitul al cărui curent trebuie măsurat. Înfăúurarea secundară are
numărul de spire N2 >> N1. La bornele secundarului se leagă un ampermetru sau bobina de curent a
unui wattmetru, varmetru, contor de energie activă sau reactivă (Fig.1.).

L1 N1 U1 L2 L1 N1 U1 L2
I1 N2 I1 "
"1 "2 1 "2
N2 U2
I2 U2 I2
A A
a) b)
Fig.7. Simbolul TMI a) sau b)
ImpedanĠa de sarcină a TMI trebuie să fie foarte mică (de ordinul ohmilor) el funcĠionând
practic într-un regim apropiat de cel de scurtcircuit.
În orice transformator avem relaĠia:
N
I 1 I '2 I 10 sau I 1 2 I 2 I 10 adică N1 I 1 N 2 I 2 N1 I 10 unde N1 I 10 este solenaĠia
N1
de mers în gol. La transformatorul obiúnuit alimentat cu tensiune U1 = U1n = const. solenaĠia de mers în
gol este practic constantă; solenaĠia secundară este dependentă de sarcina transformatorului úi implicit
úi solenaĠia primară.
La TMI solenaĠia primară nu depinde de sarcina din secundar, fiind dictată de curentul absorbit
de receptor. Dacă impedanĠa TMI secundară este mică (I2 de valori mici), atunci solenaĠia de mers în
gol (adică solenaĠia de magnetizare) va fi foarte mare (deci úi tensiunea din secundar va fi foarte mare),
miezul se supraîncălzeúte úi izolaĠia se poate străpunge. Deoarece secundarul este practic în scurtcircuit
(tensiunea primară U1 úi tensiunea secundară U2 având valori foarte mici), TMI funcĠionează la o
solenaĠie de magnetizare foarte mică, practic nulă în regim normal, astfel încât N1 I 1 N 2 I 2 | 0 , deci:
N2 1 1 N2
I1 I2 I 2 K I I 2 unde K I !!! 1 este coeficientul de transformare al curenĠilor.
N1 k k N1
În secundarul TMI se conectează ampermetre sau bobine de curent ale wattmetrelor,
varmetrelor úi contoarelor având o anumită valoare a curentului nominal I2n. În România curentul
secundar nominal al TMI este 1A úi 5A. Astfel coeficientul de transformare nominal al TMI având o
I1n
valoare cunoscută K In este marcat pe transformator. Rezultă că I1mas K In I 2 .
I 2n
Coeficientul de transformare a curenĠilor KI depinde de mărimea úi natura sarcinii, regimul de
funcĠionare, de solenaĠia de magnetizare astfel încât în măsurători rezultă o eroare de amplitudine a
I1mas I1 K In K I
TMI: H I 100 100 .
I1 KI
Datorită defazajului M I D I D I 2 ce apare între curenĠii în primar i1(t) úi secundar i2(t) TMI
1
introduce úi o eroare de fază, importantă la măsurarea puterii úi energiei active úi reactive.
În funcĠie de erorile de amplitudine, TMI se ordonează în 5 clase de precizie standardizate care
reprezintă erorile de amplitudine maxim admise. Pentru primele 4 clase de precizie sunt limitate úi
erorile de fază în minute de arc:
0,1 úi 0,2 sunt utilizate în laborator;
HI 0,1 0,2 0,5 1 3
0,5 úi 1 sunt utilizate în măsurări industriale;
3 sunt utilizate pentru alimentarea releelor úi
MI 5’ 10’ 40’ 80’ -
traductoarelor în schemele de comandă
Constructiv TMI se realizează pe un circuit magnetic toroidal pe care se înfăúoară N2 spire.
Înfăúurarea primară se realizează prin trecerea o dată sau de mai multe ori a conductorului prin care
trece curentul de măsurat prin interiorul torului. Se realizează úi TMI sub formă de cleúte, la care
circuitul magnetic se deschide pentru a cuprinde conductorul prin care trece curentul de măsurat în
care caz N1 = 1.
TMI nu pot funcĠiona în gol ( se supraîncălzesc úi iau foc) de aceea ele sunt prevăzute cu sistem
de scurtcircuitare a secundarului (pentru schimbarea eventuală a aparatului de măsură).

8.6.2. Transformatorul de măsură de tensiune
Transformatorul de măsură de tensiune (TMU) are înfăúurările formate din conductoare de
secĠiune mică, cu număr foarte mare de spire N1>>>N2. Înfăúurarea primară se leagă în paralel la linia
de tensiune înaltă de măsurat, iar înfăúurarea secundară la un voltmetru sau bobina de tensiune a unui
wattmetru, varmetru sau contor de energie activă sau reactivă (Fig.2.). Circuitul secundar al unui TMU
trebuie să aibă o impedanĠă cât mai mare, el având un regim de funcĠionare care se apropie de regimul
de mers în gol.
A N1 U1 X A N1 U1 X
a N2 U2 x a N2 U2 x
V V
a) b)
Fig.8. Simbolul TMU a) sau b)
Acceptând schema úi ecuaĠiile unui transformator ideal (de care TMU se apropie foarte mult
prin principiu de funcĠionare úi construcĠie), rezultă:
N1 N1
U1 U 2' U 2 k U 2 KU U 2 unde KU !!! 1 este coeficientul de transformare al
N2 N2
tensiunilor. Coeficientul de transformare nominal al TMU având o valoare cunoscută este
U1n
KUn . Rezultă că U1mas KUn U 2 .
U 2n
Coeficientul de transformare al tensiunilor KU depinde de mărimea úi natura sarcinii, regimul
de funcĠionare, de rezistenĠa úi reactanĠa de scăpări a primarului, astfel încât în măsurători rezultă o
U1mas U1 KUn KU
eroare de amplitudine a TMU: HU 100 100 .
U1 KU
Datorită defazajului MU DU DU 2 ce apare între tensiunile din primar u1(t) úi secundar
1
u2(t), TMU introduce úi o eroare de fază, importantă la măsurarea puterii úi energiei active úi reactive.
Pentru reducerea erorilor se caută micúorarea pierderilor în fier úi a curentului de magnetizare
precum úi a pierderilor Joule în înfăúurări. Se supradimensionează secĠiunea miezului de fier, se
lucrează la inducĠii foarte mici, cu materiale magnetice de foarte bună calitate. Conductoarele au
secĠiunea supradimensionată pentru micúorarea densităĠii de curent deci úi a pierderilor Joule.
Bobinajele se fac foarte îngrijit pentru reducerea dispersiei.
În funcĠie de erorile de amplitudine maxim admisibile, TMU se ordonează în 5 clase de precizie
standardizate . Pentru primele 4 clase de precizie sunt limitate úi erorile de fază în minute de arc:
HU 0,1 0,2 0,5 1 3 0,1 úi 0,2 sunt utilizate în laborator;

0,5 úi 1 sunt utilizate în măsurări industriale;
MU 5’ 10’ 40’ 80’ - 3 sunt utilizate pentru alimentarea releelor úi
traductoarelor în schemele de comandă.
8.6.3. Schemă de măsurare a puterii sau energiei cu transformatoare de măsură

Pentru măsurarea puterii active úi reactive respectiv energiei active úi reactive consumate de un
receptor de putere nominală foarte mare care este alimentat la tensiuni înalte (mai mari decât tensiunea
nominală a unui voltmetru sau bobină de tensiune) úi care absoarbe curenĠi mai mari decât curenĠii

nominali ai unui ampermetru sau bobină de curent a unui aparat de măsură, se utilizează
transformatoare de măsură de tensiune úi de curent conectate ca în Fig.3.
Astfel, bobinele de curent ale wattmetrelor, varmetrelor úi contoarelor se conectează la
receptoare prin intermediul unor transformatoare de curent, iar bobinele de tensiune ale acestor aparate
se conectează la receptor prin intermediul unor transformatoare de tensiune.
Valorile puterilor activă sau reactivă indicate de wattmetre sau varmetre, respectiv ale
energiilor activă úi reactivă indicate de contoare se vor înmulĠi cu produsul coeficienĠilor de
transformare ai transformatoarelor pentru a determina valorile consumate de receptoare.
U1 = KUn U2 ; I1 = KIn I2 ; ĳ1 | ĳ2 | ĳ
L1 L2 Receptor P1 = U1 I1 cos ĳ ; P2 = U2 I2 cos ĳ
I1 Q1 = U1 I1 sin ĳ ; Q2 = U2 I2 sin ĳ
"1 KIn " 2
A a
W1 = U1 I1 t cos ĳ ; W2 = U2 I2 t cos ĳ
I2
U1 U2 W, Var, C
X x KUn P1 = KUn· KIn · P2
Q1 = KUn· KIn · Q2
Fig.9. Schema de măsurare cu TMU úi TMI a energiei úi
puterii active úi reactive W1 = KUn· KIn · W2

Transformatoare Electrice Trifazate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Transformatoare Electrice Trifazate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Transformatorul electric 82D 2012 - 2013 1

8. 4. Transformatoare electrice trifazate

Fig.5. Ceasul conexiunilor

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

8.4.4. FuncĠionarea în paralel a transformatoarelor

Fig.6. Autotransformator a) coborâtor de tensiune; b) ridicător de tensiune

La autotransformatoare puterea este transmisă din primar în secundar atât pe cale

8.5.2. Avantajele autotransformatoarelor

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

Fig.8. Simbolul TMU a) sau b)

HU 0,1 0,2 0,5 1 3 0,1 úi 0,2 sunt utilizate în laborator;

8.6.3. Schemă de măsurare a puterii sau energiei cu transformatoare de măsură

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

S-ar putea să vă placă și