Sunteți pe pagina 1din 3

Copilul în primii ani de preşcolaritate simte nevoia să se exprime prin mişcări,

învaţă mişcându-se, se dezvoltă prin mişcare atât din punct de vedere fizic cât şi din punct de
vedere psihic. Acum se conturează personalitatea celui care în viitor va deveni un bun
matematician, atlet, medic, cercetător, etc.
Am ales domeniul psihomotric pentru realizarea temei de licenţă ,tocmai
pentru a demonstra locul pe care îl ocupă acest domeniu în dezvoltarea deprinderilor
psihomotrice a copilului. M-am oprit asupra acestei categorii de activitate deoarece pe
parcursul activităţii didactice, am putut observa că în cele mai dese situaţii, ca educatoare,
suntem tentate de a lăsa educaţia psihomotrică şi de a pune accentul în special pe matematică,
educarea limbajului sau cunoaşterea mediului.Acest lucru se întâmplă datorită faptului că
suntem constrânse de spaţiu, de dotarea materială de care dispunem şi nu în ultimul rând de
condiţiile atmosferice. Apoi, există mentalitatea că educaţia psihomotrică nu este atât de
importantă precum cunoaşterea cifrelor, învăţarea de poezii sau scrisul; copilul oricum se
mişcă în timpul său liber destul de mult iar la grădiniţă îi transmitem cât mai multe cunoştinţe
teoretice care îl năucesc, îl închistează în poziţia statică cu mâinile la spate, lipit de un
scăunel, cu genunchii sub scaun şi nemişcat. Acest lucru nu numai că nu-i place, dar îl
menţine într-o poziţie rigidă, drept urmare nu de puţine ori copilul refuză să mai revină la
grădiniţă.
Prin această lucrare voi încerca să evidenţiez contribuţia ştafetelor şi
parcursurilor aplicative la preşcolari.
Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze din punct de vedere teoretic şi practic contribuţia
ştafetelor şi parcursurilor aplicative în dezvoltarea deprinderilor psihomotrice la preşcolari

Alegerea acestor domenii nu a fost întâmplătoare. Din perspectiva dezvoltării


copilului, clasificarea jocurilor este următoarea: jocuri de explorare, jocuri de mişcare, jocuri
de manipulare, jocuri de socializare, jocuri de stimulare, jocuri de rezolvare a problemelor.
Aşadar se observă că noul curriculum promovează învăţarea produsă prin intermediul jocului.
Alegerea jocurilor trebuie să aparţină atât copilului cât şi cadrului didactic.
Abordarea educaţională propusă de programa şcolară se orientează asupra
folosirii metodelor proiectelor tematice pe grup, selectate, proiectate şi elaborate cu ajutorul
omului şi în care metodele activ-participative, brainstorming-ul, lucrul în echipă, şi acţiunea
directă a copilului cu mediul sunt mijloacele de bază ale procesului de instruire. Un nou
considerent al noului curriculum este implicarea părinţilor în activităţile ce se deruleză în
grădiniţă, fiind consideraţi partener, participând în mod activ la educaţia copiilor ce se
desfăşoară în grădiniţă.
Concepţia modernă asupra educaţiei preşcolare presupune folosirea din plin a
învăţării dirijate şi spontane şi consideră învăţarea drept acţiune principală a dezvoltării
inteligenţei copilului şi a normei de bază a procesului de sociabilizare a copilului. Învăţarea
are, în acest sens un conţinut foarte larg şi este strâns legată de latura psihică şi socială a
personalităţii copilului. În lumina acestei concepţii, învăţarea nu se îndreaptă spre
achiziţionarea de cunoştinţe verbale şi nu este înţeleasă ca o activitate bazată pe operaţii
abstracte, ea se sprijină pe structura concretă a gândirii copilului.
Domeniul psihomotric constituie elementul fundamental în cadrul activităţilor
integrate şi pe domeniile experienţiale. Domeniul psihomotric se regăseşte în mai toate
etapele unei activităţi desfăşurate în grădiniţă pe parcursul unei zile (exemplu : în activităţile
de dezvoltare personală - rutine , tranziţii, jocuri de mişcare; în cadrul întâlnirii de dimineaţă;
în activităţile pe domenii experienţiale care pot fi integrate sau de sine stătătoare, în
activităţile liber alese 1 şi 2 ).
Pentru relatarea cât mai clară a legăturilor existente între domeniul psihomotric şi
celelalte domenii experienţiale, este necesar să amintim faptul că acest domeniu acoperă
coordonarea şi controlul mişcărilor corporale, mobilitatea generală şi rezistenţa fizică,
abilităţile motorii şi de manipulare de fineţe, ca şi elemente de cunoaştere, legate mai ales de
anatomia şi fiziologia omului.
Între domeniul psihomotric şi celelalte domenii experienţiale se stabilesc conexiuni,
a căror menire este să ne conducă la atingerea scopului principal şi anume dezvoltarea globală
a copilului.
Activităţile prin care preşcolarii pot fi puşi în contact cu acest domeniu sunt activităţile
care implică mişcare corporală, competiţii între indivizi sau grupuri, având ca obiect abilităţi
psihomotorii, ca şi activităţile care pot avea drept rezultat o mai bună supleţe, forţă, rezistenţă
sau ţinută.
Să luăm ca prim exemplu, legătura dintre Domeniul Psihomotric şi Domeniul Ştiinţă.
Făcând abstracţie de faptul că înainte de începerea activităţii propriu-zise se efectuează
exerciţii de încălzire a mâinilor ( fişă de lucru) , de activizare a copiilor pentru activitatea ce
urmează, precum şi anumite exerciţii care implică mişcare din partea copiilor(exemplu: Să
zburăm ca păsărelele, Stăm ca barza, Sortare- frunze mari, frunze mici, etc).Este necesar de
specificat că în activităţile matematice spre exemplu, se dezvoltă coordonarea şi deprinderi
motrice fine.
Însuşirea capacităţilor aritmetice este una dintre cele mai distractive şi uşoare
activităţi, în care regăsim elemente din domeniul psihomotric: înşirarea mărgelelor pe o sârmă
(10), aşezarea a 10 sârme pe un plan, apoi a 100 de sârme, una sub alta, facilitează numeraţia;
aşezarea cifrei corespunzatoare sub fiecare mărgea de pe sârma contribuie la cunoşterea şi la
compunerea numerelor.
În cadrul Domeniului Limbă şi Comunicare, domeniul psihomotric ajută la activizarea
copiilor pentru activitate, la încălzirea mâinilor înainte de începerea activităţii şi în realizarea
sarcinii, de exemplu: realizarea unor elemente grafice- “Încercuieşte animalul care a fost
păcalit de vulpe.Elemente de psihomotricitate apar şi atunci când copiii îşi pierd interesul
pentru activitate. Pentru a le recăpata atenţia se pot executa câteva exerciţii , jocuri de
mişcare. Un alt exemplu, unde întâlnim elemente de motricitate este învăţarea elementelor
grafice, care se face pentru început desenând litera cu degetul la cutia cu nisip, apoi prin
discriminare tactilă pe placa cu litere dispuse în relief sau prin identificarea literelor, ulterior
compunerea cuvintelor folosind  litere de lemn; De asemenea, este foarte eficient dacă se
oferă copiilor posibilitatea să reprezinte personaje din poveşti şi din ambient prin mişcare.
Educaţia psihomotrică se realizează paralel cu celelalte laturi ale educaţiei şi anume:
intelectuală, morală, estetică (fiind într-o strânsă unitate şi interdependenţă cu acestea.)
Scopul educaţiei fizice constă în formarea şi dezvoltarea fizică şi psihică armonioasă
a indivizilor. Dezvoltarea intelectuală este într-o strânsă legatură cu dezvoltarea fizică
corespunzătore. Sănătatea şi dezvoltarea normală fiziologică sporesc buna dispoziţie , atenţia
favorizează capacitatea de asimilare a cunoştinţelor.
Formarea calităţilor morale şi volitive ale copilului, educarea perseverenţei, a
stăpânirii de sine, a curajului depinde de dezvoltarea calităţilor fizice, iar formarea ţinutei
corecte, însuşirea mişcărilor precise, dezvoltarea sistemului ritmic,favorizează educaţia
estetică.

S-ar putea să vă placă și