Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
învaţă mişcându-se, se dezvoltă prin mişcare atât din punct de vedere fizic cât şi din punct de
vedere psihic. Acum se conturează personalitatea celui care în viitor va deveni un bun
matematician, atlet, medic, cercetător, etc.
Am ales domeniul psihomotric pentru realizarea temei de licenţă ,tocmai
pentru a demonstra locul pe care îl ocupă acest domeniu în dezvoltarea deprinderilor
psihomotrice a copilului. M-am oprit asupra acestei categorii de activitate deoarece pe
parcursul activităţii didactice, am putut observa că în cele mai dese situaţii, ca educatoare,
suntem tentate de a lăsa educaţia psihomotrică şi de a pune accentul în special pe matematică,
educarea limbajului sau cunoaşterea mediului.Acest lucru se întâmplă datorită faptului că
suntem constrânse de spaţiu, de dotarea materială de care dispunem şi nu în ultimul rând de
condiţiile atmosferice. Apoi, există mentalitatea că educaţia psihomotrică nu este atât de
importantă precum cunoaşterea cifrelor, învăţarea de poezii sau scrisul; copilul oricum se
mişcă în timpul său liber destul de mult iar la grădiniţă îi transmitem cât mai multe cunoştinţe
teoretice care îl năucesc, îl închistează în poziţia statică cu mâinile la spate, lipit de un
scăunel, cu genunchii sub scaun şi nemişcat. Acest lucru nu numai că nu-i place, dar îl
menţine într-o poziţie rigidă, drept urmare nu de puţine ori copilul refuză să mai revină la
grădiniţă.
Prin această lucrare voi încerca să evidenţiez contribuţia ştafetelor şi
parcursurilor aplicative la preşcolari.
Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze din punct de vedere teoretic şi practic contribuţia
ştafetelor şi parcursurilor aplicative în dezvoltarea deprinderilor psihomotrice la preşcolari