Cuprins

Cuprins Argument Capitolul I Apa resursa naturala esentiala 1.1.1 Originea si proprietatile apei 1.1.2 Caracteristicile si proprietatile apei lichide 1.2 Clasificarea apelor naturale 1.2.1 Ape atmosferice 1.2.2 Ape de suprafata dulci 1.2.3 Ape de suprafata sarate 1.2.4 Ape subterane 1.2.5 Ape minerale Capitolul II Compozitia apelor natural 2.1. Gaze dizolvate 2.2. Substante minerale 2.3. Substante biogene 2.4. Substante organice 2.5. pH-ul si duritatea apei Capitolul III Indicatori de calitate pentru apa 3.1. Indicatori fizico-chimici 3.2. Caracteristicile biologice si bacteriologice ale apei Concluzii Bibliografie Anexe

.1 ..2

.3 .5 6 .7 8 9 .11 .12

..

14 15 .16 ...16 ..16

....17 ..20 .21 21 22

ARGUMENT Apa este foarte mult raspandita in natura, in toate trei straturile de agregare, sub forma de gaz sau vapori de apa - ceata, aburi si nori - in atmosfera, sub forma lichida in rauri, mlastini, lacuri, mari sau oceane si sub forma solida sau gheata. Ea acopera mai mult de 70% din suprafata Pamantului, atat in stare lichida cat si solida, fiind necesara vietii, si reprezinta o mare parte a lucrurilor vii. Apa este un component indispensabil vietii. Un om consuma in medie 3 l apa/zi, iar corpul sau are un continut de 6070% apa. Un pom evapora aproximativ 200 l apa/zi. n organismele vii, apa este continuta in forma: intracelulara (50%), interstitiala (15%) si circulanta (5%). Tesutul adipos si oasele contin 33% apa, muschii 77%, plamanii si rinichii 80%, substanta cenusie 85%, iar lichidele biologice: plasma 90%, saliva 99,5%. Un om adult, cantarind 70 kg contine apa intr-un procent de 65-70% din greutatea sa, adica pana la 50 kg apa. Fiintele vii nu pot supravietui in absenta apei, toleranta la deshidratare depinzand de specie. Apa este nu numai un constituent al organismelor vii dar joaca si un rol extrem de important ca cel de regulator termic sau de irigator al tesuturilor vii. n zilele noastre, apa este tot mai poluat . La robinete curge o ap din ce n ce mai murdar . Pe tii mor n lacuri, m ri i oceane. Apele negre rezultate n urma devers rilor de petrol n ape sunt tot mai frecvente. Petrolierele transport 550 000 tone de petrol, astfel accidentele pot fi devastatoare. Petrolul plute te pe suprafa a m rii, formnd o pelicul care blocheaz p trunderea luminii necesare plantelor marine. P s ri i pe ti pot fi prin i i otr vi i de valul de petrol. Dar cu toate c mor mii de animale, majoritatea zonelor din largul m rii sau de pe coastele afectate se refac n c iva ani. Substan ele organice duc la nflorirea apelor, care- i pierd nsu irile de ape potabile. De eurile din industrie i agricultur sunt deseori deversate n ape, n ideea c apa curge, iar oceanul este un co de gunoi uria i f r fund. Deci trebuie sa acordam o atentie sporita alegerii surselor de apa, pentru ca de acestea depinde sanatatea nostra si, in consecinta, viata noastra.

Capitolul 1
1.1.1 Originea si proprietatile apei

Hidrosfera este invelisul de apa al globului terestru alcatuit din: oceane, mari, lacuri, ghetari, ape curgatoare, ape subterane, zapezi si gheturi. Hidrosfera a ramas aproximativ constanta din punct de vedere cantitativ inca de la inceputurile ei, acum mai bine de trei miliarde de ani. Au variat doar raporturile dintre extinderea uscaturilor si a bazinelor oceanice, sau raporturile dintre apa lichida si cea in stare de vapori sau de gheata. Ca intindere pe planeta noastra, apa predomina in suprafata cu 71%, iar uscatul reprezinta 29%. In natura, apa se gaseste intr-un circuit continuu. Datorita circuitului sau rapid, apa constituie o resursa care poate fi reinnoita. Timpul petrecut in diferite faze ale ciclului variaza foarte mult: in atmosfera-cateva ore, in lac sau in rau-zile,saptamani sau luni, in ghetari sau oceane: mi de ani. In atmosfera apa ajunge pana la 10-15 km altitudine iar in straturile subterane, pana la o adancime de 50km.

Apa nu este un element chimic ci o combinatie de doi atomi de hidrogen si unul de oxigen, H2O, formula descoperita de chimistul Lavoisier, la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Desi pare simpla forumula apei este extrem de complexa prin proprietatea pe care o are atomul de hidrogen din compozitia sa, de a se dubla sau a se tripla, dand apa grea, respectiv apa supragrea. Apa grea se gaseste la mari adancimi oceanice sau lacustre si in corpurile vietuitoarelor care traiesc la astfel de adancimi. Apa supragrea se gaseste mai ales in apa de ploaie.

Circuitul apei in natura este un proces complex de circulatie a apei in invelisul geografic. Principalii factori care conditioneaza acest proces sunt radiatia solara si forta gravitationala. Procesul cuprinde: evaporarea, transportul vaporilor de apa prin intermediul circulatiei atmosferice, condensarea vaporilor de apa, caderea precipitatiilor, infiltrarea apei in sol, scurgerea subterana, scurgerea de suprafata spre ocean.

          

1.1. 2. Caracteristicile si proprietatile apei lichide Molecula de apa este foarte stabila din punct de vedere chimic; In circuitul din natura isi mentine constant volumul si-si pastreaza proprietatile; Masa ei specifica intrece de aproape 800 de ori pe cea a aerului; Are o mare forta de adeziune, luand forma vaselor in care se afla; Are o tensiune superficiala mare; Este un solvent aproape perfect pentru aproape toate substantele minerale; Joaca rolul unui catalizator natural; Are o mare capacitate termica(de 8 ori mai mare decat a fierului si de 33 de ori decat a mercurului); Are o mare conductabilitate electrica; Din punct de vedere biologic intretine toate procesele fizico-chimice care se petrec in celula vie, asigurand termoreglarea organismului; Rolul apei in organism este:mediu de reactie, transporta substantele, contribuie la formarea tesuturilor, participa la mentinerea echilibrului acido-bazic, participa la procesele de osmoza;

1.2 Clasificarea apelor naturale Clasificarea apelor naturale se face dupa mai multe criterii:  conditiile de formare si acumulare ape meteorice(atmosferice); ape de suprafata: dulci(curgatoare si statatoare) si sarate(lacuri, mari, oceane); ape subterane;  provenienta resurse de apa din atmosfera; resurse de apa ale marilor si oceanelor; resurse de apa continentale;  natura utilizarilor apa potabila; ape industriale; ape agricole; ape termale si de agrement; ape cu utilizari ce presupun modificari ale sursei de apa(transporturi pe rauri, lacuri, piscicultura);  modul de existenta in natura apa libera; apa de cristalizare; apa de constitutie;  puritatea apa potabila; apa industriala; apa reziduala;

y y y

y y y

y y y y y

y y y

y y y

1.2.1. Ape atmosferice(meteorice) Apa se afla in atmosfera sub toate cele trei stari: a) Gazoasa; b) Lichida(ploaie, ceata, nori); c) Solida(zapada, grindina, chiciura); Dintre toate aceste forme, ploaia si zapada au cea mai mare frecventa pe suprafata globului. Ploaia este caracteristica zonelor calde, iar zapada zonelor reci. Precipitatiile constituie sursa esentiala de alimentare a apelor de suprafata si subterane. Ele influenteaza densitatea retelei hidrografice si regimul hidrologic al raurilor si fluviilor. Apa meteorica are o raspandire generala, pe toata suprafata globului, insotind invelisul atmosferic. Ea provine din apa de la suprafata oceanelor, marilor, lacurilor chiar a solurilor, care sub influenta caldurii solare, se evapora in cantitati mari. Cand vaporii de apa ajung in atmosfera, la mari inaltimi, se racesc, condeseaza si formeaza norii, din care apa ajunge inapoi pe pamant, sub forma de ploi si zapada. Apa meteorica este pura in momentul formarii, dar in drumul sau catre suprafata pamantului se impurifica. Compozitia apelor depinde de: -puritatea atmosferei; -durata precipitatiilor; -intensitatea precipitatilor;

1.2.2 Ape de suprafata dulci. Se numesc dulci pentru ca au un continut mic de saruri, sub 0,2%. Ele sunt curgatoare(rauri, fluvii) si statatoare(balti, lacuri). Compozitia lor depinde de:  Factorii climatici;  Natura rocilor si a albiei;  Lucrari hidrotehnice;  Afluenti si precipitatii;  Fenomene fizice, chimice si biologice; Compozitia apelor curgatoare depinde in particular de preponderenta care apei care le alimenteaza: ape subterane, ape meteorice si ape reziduale. Compozitia apelor statatoare este puternic influentata de fenomenele biologice datorita namolului sedimentat in cantitati mari. Volumul mare de ape statatoare asigura o constanta a compozitiei, variatii mai mari fiind provocate de afluenti, de agitarea la suprafata si de dezvoltarea in anumite perioade a unor alge verzi. Concentratia materiilor organice dizolvate in suspensie este foarte mare. Apele curgatoare si statatoare reprezinta principala sursa de apa datorita debitelor asigurate. Echilibrul biologic caracteristic acestor ape este mereu perturbat, in conditiile unei poluari tot mai accentuate, astfel incat autoepurarea nu asigura calitatea necesara pentru diversele folosinte.

Volumul apei

Apa dulce Oceane si mari

1.2.3. Ape de suprafata sarate

Doua treimi din intinderea globului este ocupata de apa marilor si oceanelor. Apa marina contine, sub forma de ioni, aproape toate elementele sistemului periodic: ioni de clor 55%, ioni de sodiu 30,6%, sulfati 7,7%, magneziu 3,8%, restul, cantitati mai mici de calciu, potasiu, bicarbonati, brom

Salinitatea apei
6 5 4 3 2 1 0 Ioni de clor Ioni de sodiu Sulfati Magneziu altele

Ioni de clor Ioni de sodiu Sulfati Magneziu altele

Salinitatea unei ape reprezinta continutul ei in saruri Salinitatea confera apei anumite insusiri: devine mai grea la -1,40 C ingheata, devenind mai densa. Diferentele de salinitate dintre suprafata si adancime provoaca miscarea apei in sens vertical. Diferentele de salinitate in plan orizontal produc miscarea apei, cunoscuta sub numele de curenti. Continutul de saruri al apei de mare este: Saruri Grame Procentual Clorura de sodiu 27,21 77,76% Clorura de magneziu 3,81 10,88% Sulfat de magneziu 1,66 4,74% Sulfat de calciu 1,26 3,60% Sulfat de potasiu 0,86 2,46% Carbonat de calciu 0,12 0,34% Bromura de magneziu 0,08 0,22%

Multe dintre substantele minerale din apa marilor si oceanelor sut valorificate:  Clorura de sodiu se afla in proportie de 80%. Volumul total dizolvat este evaluat la 38 000 de tone, cantitate ce ar putea asigura nevoile omenirii 1,7 miliarde ani. Pentru ca extractia este anevoioasa, doar 30% din productia mondiala de sare provine din apa marina  Din apa marii se obtin doua treimi din productia mondiala de brom  60% din productia mondiala de magneziu  Alte minerale: saruri de potasiu, sulfat de sodiu, bor Substantele minerale dizolvate in apele de suprafata sarate(resursele chimice ale apei) provin din: y Uscat, aduse de fluvii y Dezintegrarea rocilor litosferei y Activitatea vulcanica submarina y Descompunerea organismelor marine y Condensarea vaporilor de apa din atmosfera primitiva In apa marilor se afla gaze care provin din:  Atmosfera  Apele de pe uscat  Descompunerea substantelor organice existente in apa  Activitatea vulcanica submarina In perspectiva, apa marilor si oceanelor reprezinta o sursa importanta de apa, in prezent insa, metodele de desalinizare nu pot concura inca din punct de vedere economic cu tratamentele apelor din surse de apa dulce Utilizarea apelor marilor si oceanelor:  Ca sursa de energie  In scopuri curative  Ca sursa de apa potabila  Pentru transport maritim

10

1.2.4 Ape subterane Se formeaza in urma infiltrarii apei atmosferice prin straturile permeablile ale solului si acumularii sale in bazine subterane. Ele sunt alimentate in proportie de peste 99% din apa de infiltratie si reprezinta o sursa foarte convenabila de apa potabila, in cazul unor rezerve suficient de mari. In urma proceselor fizico-chimice si in mai mica masura a celor biologice, acestea prezinta caracteristici destul de putin variablie in timp. Compozitia lor poate suferi transformari importante in urma activitatii umane. Compozitia apelor subterane este foarte diferita. Ea depinde de compozitia straturilor de sol prin care a trecut. Dioxidul de carbon si oxigenul dizolvat in apa atmosferica reactioneaza cu multe minerale pe care le intalnesc in cale. Carbonatii neutrii de calciu, magneziu si fier, sub actiunea dioxidului de carbon din apa trec in saruri acide(bicarbonati), usor solubile in apa. Datorita acestui fapt pe masura ce trec prin straturile de pamant, apa se imbogateste in saruri solubile. Apele subterane contin asemenea cloruri si sulfati ai metalelor alcalino-pamantoase, combinatii ale fierului si siliciului. Strabatand straturile permeabile ale solului, apa de infiltratie, incarcata cu microorganisme si substante in suspensie, se filtreaza si devine limpede si sterila. Apele subterane ies la suprafata pamantului sub forma de izvoare, fantani arteziene sau se scot cu ajutorul pompelor, pentru a fi folosite in diverse scopuri. Apa de izvor este foarte limpede, are calitati pe deplin satisfacatoare pentru o apa potabila, dar in cazuri rare se gaseste in cantitatile necesare pentru alimentarea centrelor urbane mari. Daca aceste ape contin cantitati apreciabile de saruri si gaze dizolvate, se numesc ape minerale, iar daca au o temperatura mai mare de 40o C, se numesc ape geotermale.

11

Apele subterane  Se clasifica dupa provenienta: resurse de apa din atmosfera resurse de apa ale marilor si oceanelor resurse de apa continentale  dupa natura utilizarilor: apa potabila ape industriale ape agricole ape termale si de agrement ape cu utilizari ce presupun modificari ale sursei de apa(transporturi pe rauri, lacuri, piscicultura, stuficultura etc.)  dupa modul de existenta in natura: apa libera apa de cristalizare apa de constitutie  dupa puritate: apa potabila apa industriala apa reziduala

y y y

y y y y y

y y y

y y y

12

1.2.5 Ape minerale Reprezinta un caz particula al apelor subterane. Apa minerala este o apa din sursa naturala, a carei utilizare produce modificari asupra organismului uman si care poate fi exploatata favorabil. Gradul de mineralizare nu este un factor determinant al efectului terapeutic. Acesta depinde de: termalitate, prezenta gazelor dizolvate, radioactivitate, modificari ale pH-ului, prezenta unor substante de natura minerala sau organica etc.

Clasificarea principalelor ape minerale din Romania, dupa compozitia lor Denumirea apelor naturale Ape oligometalice Componente principale Statiuni Indicatii terapeutice Pentru baut: boli ale tubului digestiv, ale cailori biliare si urinare Pentru bai; reumatism, boli de nervi Pentru baut; boli ale tubului digestiv si ale rinichilor Pentru bai; boli cardiovasculare, hipertensiune arteriala Indicatii terapeutice Pentru baut; boli ale tubului digestiv, ale vezicii biliare, stari alergice, rahitism Pentru baut; boli ale tubului digestiv si ale ficatului Pentru bai; reumatism cronic, nevralgii, tuberculoza osoasa, boli ale glandelor endocrine Pentru baut: boli ale glandei tiroide Pentru bai: reumatism,boli cardiovasculare Pentru baut:boli intestinale,ale ficatului, Intoxicatii cu Pb si Hg

Diferite minerale dizolvate (sub 1g/l)

Olanesti, Calimanesti, Slanic Moldova, Baile Felix, Baile Moneasa Geoagiu Borsec, Buzias, Covasna, Vatra Dornei

Ape carbogazoase

Acid carbonic Borsec, Covasna, Tusnad, Vatra Dornei

Denumirea apelor minerale Ape alcaline

Componente principale Carbonat de sodiu si carbonat acid de sodiu

Statiuni Bodoc, Covasna, Lipova, Malnas, Sangeroz, Valcele Slanic Moldova, Baile Herculane,Moinesti Slanic Prahova, Techirghiol, Mangalia, Mamaia, Eforie, Govura, Amara Baznda, Govora Olanesti, Vulcana

Ape clorurate

Clorura de sodiu, alte cloruri si brumuri

Ape iodurate

ioduri

Ape sulfuroase

Hidrogen sulfurat liber si sulfuri alcaline

Baile Herculane, Govora, Pucioasa

13

Ape ferugionase

Carbonati de fier di- si trivalent Sulfati de magneziu, de sodiu si uneori cloruri

Mangalia, Baile Herculane, Govora, Pucioasa Bodoc, Buzias, Lipova, Malnas Baile Herculane

Ape sulfatice (amare)

Pentru bai: reumatism cronic, hipertensiune arteriala Pentru baut:boli de stomac, stari alergice, rahitism Pentru baut: boli ale tubului digestiv

Capitolul II: Compozitia apelor naturale

2.1. Gaze dizolvate Cele mai frecvente sunt oxigenul, bioxidul de carbon si hidrogenul sulfurat. Oxigenul, care se gaseste sub forma dizolvata, este necesar respiratiei organismelor acvatice prin intermediul carora se petrec neincetat o serie de procese chimice aerobe; in absenta sau carenta de oxigen au loc procese anaerobe. Bilantul oxigenului din apa rezulta din echilibrul dinamic a doua grupe de procese: procesele care imbogatesc cantitatea de oxigen din apa si procese care reduc cantitatea de oxigen Din primul grup fac parte: 1) dizolvarea oxigenului atmosferic, care depinde de: y cantitatea de oxigen dizolvata existenta; y temperatura si presiunea aerului atmosferic; 2) fenomenele de fotosinteza prezente in vegetatia subacvatica. Din al doilea grup fac parte: 1) consumul de oxigen in procesul de transformare si degradare biochimica a substantelor organice; 2) Consumul de oxigen in procesul de oxidare a unor elemente minerale Procesele de consum de oxigen se desfasoara mai intens la temperaturi mai ridicate ale apei, de aceea vara bilantul oxigenului din apele de suprafata este mai scazut decat iarna sau in perioadele reci ale anului. Bilantul oxigenului dizolvat in apele de suprafata este mult mai variabil decat in apele subterane, unde, desi la concentratii in general mai scazute stabilitatea sa este mai mare.

14

Bioxidul de carbon reprezinta un alt gaz care, in mod obisnuit, este dizolvat in apa. Principalele surse de bioxid de carbon din apa sunt: 1) Dizolvarea din atmosfera 2) Respiratia organismelor acvatice 3) Procesele biochimice de degradare organica 4) Procesele geochimice rezultate din contactul apei cu solul. Reducerea cantitatii de bioxid de carbon este determinata de trecerea sa in atmosfera si de procesele de fotosinteza a vegetatiei acvatice. Bioxidul de carbon din apa sufera o serie de combinatii chimice care determina diversele forme sub care se poate prezenta. El se poate gasi sub forma: 1) Combinata sau legata: CO2 semicombinat (bicarbonati) si CO2 combinat (carbonati), 2) Libera: CO2 echilibrat si CO2 agresiv CO2 agresiv CO2 liber CO2 echilibrat CO2 total CO2 semicombinat CO2 legat CO2 combinat Hidrogenul sulfurat se intalneste mai rar in apele naturale si cu precatede in apele subterane. El este legat de existenta unor zacaminte de sulf, care, prin prezenta sulfurilor sau sulfatilor si in urma unor procese chimice biogene, dau hidrogen sulfurat In conditiile provenientei sale naturale, hidrogenul sulfurat are variatii foarte reduse de concentratie si apare ca o caracteristica a apelor cu efecte terapeutice. Cateodata, apare si in apele naturale in cantitati reduse. 2.2. Substantele minerale Sunt elemente deosebit de importante in caracterizarea unei ape. Substantele minerale cele mai frecvente sunt reprezentate de: y -Cationii: Ca2+ , Na+ , Mg2+ , K+ etc y -Anionii: Cl- , SO42- , HCO3- , CO22- etc Cantitatea totala de saruri minerale prezente in apa determina gradul de mineralizare a acesteia. Din acest punct de vedere, apele naturale se impart in trei categorii: 1) Ape slab mineralizate, care au su 500mg/dm3 2) Ape mineralizate, care au intre 500 si 1000 mg/dm3 3) Ape puternic mineralizate, care au peste 1000 mg/dm3 In cea mai mare parte, sarurile minerale ajung in apa din rocile si solurile cu care acesta vine in contact sau pe care le strabate. Din aceasta cauza, in general apele subterane sunt mai mineralizate decat cele de suprafata si , cu cat adancimea stratului acvifer este mai mare, cu atat gradul de mineralizare este mai crescut.

15

Din unele studii efectuate in tara noastra rezulta ca mineralizarea apelor curgatoare de suprafata creste de la munte la sesl in zonele montane predomina mineralizarea cu bicarbonat de calicu, iar in zonele de deal si coline, mineralizarea cu clorura de sodiu. Gradul de mineralizare a apelor de suprafata este in functie si de debitul acestora: in perioadele de debit scazut creste mineralizarea, si invers. O variatie in concentratia sarurilor minerale o sufera si apele subterane de mica adancime, determinata in special de regimul precipitatiilor. 2.3. Substantele biogene Sunt acele substante legate de activitatea vitala a organismelor acvatice si care la randul lor, influenteaza aceasta activitate. Ele au in general o provenienta biologica, rezultand din descompunerea substantelor organice sub actiunea enzimatica a microorganismelor. Cele mai frecvente sunt amoniacul, azotitii, azotatii, fosfatii, dar tot aici pot fi inclusi unii compusi ai fierului si siliciului, substante cu larga raspandire in natura. Aceasta grupa de substante are un mare rol in procesele naturale care se petrec in apa. Ele se gasesc in apele de suprafata si in cele de profunzime, fara a exista o regula a repartitiei lor, totusi, in apele de suprafata, concentratia lor este mult mai variabila decat in apele subterane, unde se mentin la niveluri aproximativ constante. 2.4. Substantele organice Se pot gasi sub forma dizolvata, coloidala sau in suspensie. Ele provin din: 1) Distrugerea organismelor acvatice animale si vegetale; 2) Descompunerea organismelor acvatice animale si vegetale; 3) Produsi de metabolism ai acestor organisme, eliminati in mediul hidric inconjurator; 4) Apele uzate

Substantele organice se gasesc in general in concentratii mai ridicate in apele de suprafata decat in cele subterane, cu exceptia unor zone specifice cum ar fi cele petrolifere, carbonifere si altele, in care se gasesc in concentratii mari, uneori superioare celor din apele de suprafata. 2.5. pH-ul si duritatea apei Caracterul acid sau bazic al apei este determinat de concentratia ionilor de hidrogen si se masoara cu ajutorul unei marimi numite pH. Scara de pH este cuprinsa intre pH=0, cel mai acid, si pH=14 cel mai bazic(alcalin), pH-ul apei pure este 7(neutru), iar al apei natural este cuprins intre 6,5-8,5, avand in general tendinta spre alcalinitate. In general, aciditatea, respective alcalinitatea, unei solutii apoase se exprima prin concentratia, sau mai exact activitatea ionilor de hiydrogen. Ionii de hidrogen apar si in apa chimic pura, ca urmare a procesului de disociere paritiala. Desi apa are o constanta de disociere foarte redusa, la 555 milioane de molecule doar una disociaza, totusi concentratia ionilor de hidrogen este o caracteristica naturala foarte importanta. Ea determina pH-ul apei in functie de care se petrec o serie de procese chimice, de la dizolvarea unor substante chimice, obisnuit mai mare cu cat apa este mai acida pana la desfasurarea diverselor combinatii chimice si a proceselor biochimice si fiziologice. Apele cu pH scazut au o puternica actiune coroziva, iar cele cu pH ridicat spumeaza intens. In apele natural, pH-ul este influentat de compusii existenti:  Aciditatea se datoreaza de obicei bioxidului de carbon liber, mai rar acizilor organici si minerali, sau sarurilor acizilor tari cu baze slabe  Alcalinitatea se datoreaza in special bicarbonatilor de calciu si magneziu, in mai mica masura 16

carbonatilor si fosfatilor. Duritatea este proprietatea conferita apei de totalitatea sarurilor solubile de calciu si magneziu. Duritatea apei este de doua feluri: y Duritate temporara, data de bicarbonatii de calciu si magneziu y Duritate permanenta, data de celelalte saruri solubile da Ca si Mg Suma celor doua duritati formeaza duritatea totala. Duritatea temporara poate fi inlaturata prin fierbere, deoarece bicarbonatii se descompun, duritatea permanenta nu se inlatura prin fierbere. Duritatea se exprima prin grade de duritate; acestea corespund concentratiei sarurilor de Ca si Mg la un loc. 1 grad german de duritate= 10 mg CaO/l apa( 1 MgO = 1,4 mg CaO) 1 grad francez de duritate= 10 mg CaCO3 /l apa La noi in tara, exprimarea duritatii se face in grade germane. Apele pot fi clasificate in functie de numarul gradelor de duritate totala. Tipul apelor Foarte moi Moi Mijlocii Relative Dure Foarte dure dure Grade de 0-4 5-8 9-12 13-18 19-30 >30 duritate

Capitolul 3 Indicatori de calitate pentru apa

    Poluarea apelor afecteaza calitatea vietii la scara planetara Apa reprezinta sursa de viata pentru organismele din toate mediile Fara apa nu poate exista viata Un sfert din populatia lumii nu are acces la apa potabila de calitate

Problema calitatii apelor nu trebuie sa fie considerate exclusiv o problema a mediului ambiant, ci trebuie legata si de folosirea apelor. Exista ape care, chiar in stare naturala, prezinta caracteristici calitative care le fac improprii folosirii. De asemenea, conditiile calitative impuse variaza de la o folosinta la alta, iar limitele considerate admisibile variaza intr-o gama relative larga de la o tara la alta. Astfel notiunile de apa curate, sau proprie diferitelor folosinte, si de apa murdara au un caracter relativ. Elementele care trebuie supuse analizei sunt caracteristicile calitative ale apei, prin indicatori de calitate. Calitatea apelor depinde de sursa, este influentata de poluare si determina folosinta ulterioara a lor. 3.1. Indicatori fizico-chimici Temperatura apei variaza in functie de provenienta ei. Apa din sursa subterana se caracterizeaza printr-o temperatura relativ constanta, in schimb cea din surse deschise prezinta variatii foarte mari, in functie de anotimp. In cazul surselor de apa deschise, cresterea temperaturii favorizeaza procesele de autoepurare si dezvoltarea unor alge. Deversarea unor ape reziduale fierbinti poate 17

provoca micsorarea continutului de oxigen, in asemenea masura incat incep procese de fermentare si degradare a apelor Culoarea apelor naturale se datoreaza substantelor de natura minerala sau organica, in suspensie sau dizolvate. Cei mai frecventi compusi raspunzatori pentru culoarea apei sunt:  Compusi ai fierului  Substante humice  Dezvoltarea exagerata a unor alge  Coloranti organici deversati cu apele reziduale incomplet epurate. In functie de starea de dispersie a substantelor care provoaca culoarea se deosebeste:  Culoarea aparenta se poate indeparta prin filtrare, deci se datoreaza unor substante in suspensie  Culoarea proprie sau reala, cauzata de substantele dizolvate sau in stare coloidala Intensitatea culorii apelor naturale se masoara in grade in scara platin-cobalt. Gustul si mirosul, denumite si proprietati organoleptice, deoarece se determina prin mijlocirea simtirilor, sunt determinate de numeroase cauze:  Compozitia chimica a apei  Existenta unor substante volatile  Dezvoltarea algelor si a altor plante, a produsilor metabolismului acestora  Deversarea unor deseuri solide  Tratamente aplicate apelor

Cresterea temperaturii intensifica anumite gusturi si mirosuri, datorita volatilizarii unor componente. Substantele care influenteaza gustul si mirosul pot fi organice sau anorganice, dizolvate sau in suspensie in apa. In general, substantele minerale influenteaza gustul apei fara a-I conferi un miros specific. In cazul tratarii apei pot aparea proprietati organoleptice necorespunzatoare, datorita excesului de reactivi de coagulare, a produsilor de clorurare, in cazul unor ape impurificate organic. Datorita cauzelor mentionate pot aparea gusturi si mirosuri specifice, uneori greu de definit: de pamant, de peste, de balta, de mucegai, aromatic, etc. Intensitatea gustului si mirosului se exprima in grade si se determina prin metoda dilutiei. Turbiditatea si suspensiile. Turbiditatea sau tulbureala reprezinta gradul de capacitate imprimat apei de substante in suspensie sau in stare coloidala. Uneori, aceasta caracteristica se exprima prin opusul ei, adica transparenta, care poate fi convertita in turbiditate. Compusii care determina turbiditatea sunt de natura diversa si se gasesc in diferite grade de dispersie pana la suspensii gravitationale. Suspensiile gravitationale sunt de natura silicioasa, se depun repede si sunt prezente in apa de suprafata, in special in perioada viiturilor de primavara si de toamna. Suspensiile pamantoase de natura argiloasa, sunt foarte fine si sunt frecvent intalnite in apele naturale. Substantele care dau turbiditatea pot fi de natura minerala sau organica: nisip, mal, particule de argila, alge, silice, hidroxid feric coloidal, plancton, substante humice etc. Determinarea turbiditatii se face prin metode optice: prin transparenta, prin comparare si fotometric, exprimandu-se in grade de turbiditate. O apa tulbure nu poate fi folosita ca apa potabila din pricina atat a aspectului necorespunzator, cat si a pericolului de infectare. 18

pH, aciditate si alcalinitate. Aciditatea si alcalinitatea unei solutii apoase se exprima prin concentratia ionilor de hidrogen. In apele naturale, valoarea pH-ului determina in mare masura procesele biologice si chimice si conditioneaza tratamentele aplicate apei si caracterul coroziv al acesteia. Pentru desfasurarea normala a proceselor biochimice este necesar un domeniu restrans de pH, cuprins intre 6,5-8,5. Eficienta unor operatiuni de tratare este in functie de pH: coagulare, deferizare, demanganizare etc. Oxigenul, materiile organice. In apele meteorice si in cele freatice, concentratia oxigenului este aproape de limita de solubilitate. Apele subterane de mare adancime contin foarte putin oxigen dizolvat datorita reactiilor chimice. In apa de suprafata concentratia oxigenului depinde si de numeroasele procese fizice, chimice si biologice ale ciclului vietii acvatice. Ca urmare a proceselor de degradare aeroba poate aparea un ,,deficit de oxigen (diferenta dintre cantitatea de oxigen care satureaza apa la presiunea si temperatura date si continutul real), care poate provoca disparitia completa a vietii aerobe. Rezulta o corelatie directa intre oxigenul dizolvat si concentratia materiilor organice din apa. Prezenta oxigenului favorizeaza deferizarea si demanganizarea apei, formarea stratului de protectie in reteaua de distributie si confera gust de prospetime apei potabile. In apa de alimentare a cazanelor, oxigenul este nedorit, fiind un factor activ de coroziune. Substantele organice nu sunt admise in apa potabila din cauza atat a caracterului toxic cat si a faptului ca denota o eventuala infectie a apei.

Existenta amoniacului si nitritilor indica procese de putrefactie in plina desfasurare, si apa nu este potabila. Amoniacul si azotitii pot avea insa o origine anorganica, lucru de care se tine seama la interpretarea datelor analitice. In lipsa azotitilor si a amoniacului, azotatii reprezinta faza initiala de mineralizare a compusilor organici cu azot si, desi apa este potabila, ramane suspecta, deoarece in anumite conditii poate avea loc reinfectarea ei. In absenta oxigenului au loc procese fermentative anaerobe, cu formare de metan, bioxid de carbon, hidorgen sulfurat, acizi organici, azot si amoniac. Continutul in substante organice defineste gradul de impurificare organica, ce se poate exprima in diferite moduri: 1. Oxidabilitatea chimica, sau consumul chimic de oxigen reprezinta cantitatea de oxigen echivalenta cu consumul de oxidant , folosit la mineralizarea substantelor organice dintr-un dm3 de apa. Metoda este uzual folosita, prezinta insa inconvenientul ca nu indica intreg continutul de materii organice, ci doar pe cele oxidabile in conditiile determinarii si este afectata de erori ca urmare a prezentei substantelor anorganice usor oxidabile. 2. Consumul biochimic de oxigen la 5 zile reprezinta cantitatea de oxigen necesara pentru mineralizarea biochimica a substantelor organice dintr-un dm 3 de apa la temperatura de 20o C. 3. Dozarea carbonului organic total este o metoda directa neinfluentata de parametrii de lucru. Clorurile, sulfatii, silicatii, fosfatii. Toate apele naturale contin cantitati variabile de cloruri, datorita solubilitatii ridicate a acestora. Originea lor este de cele mai multe ori anorganica. In folosintele industriale, concentratia de cloruri este limitata de actiunea activatoare a anionului de clor in procesele de coroziune a metalelor. Sulfatii sunt prezenti de regula in apele naturale. Pot avea provenienta anorganica sau organica. Au actiune corodanta asupra betoanelor si cimenturilor datorita formarii sulfoaluminatului de calciu, care provoaca umflarea si dizolvarea partiala a cimenturilor. 19

Siliciul se gaseste in apele naturale sub forma de silice, acid metasilicic si sarurile sale. Dintre efectele negative se evidentiaza pericolul formarii crustelor foarte dure in cazanele de abur. Continutul in fosfati este relativ mic, cresteri accentuate apar la descompunerea unor compusi organici sau la patrunderea accidentala a unor ingrasaminte minerale. Ionii metalici. Sodiul si potasiul se gasesc in cantitati variabile, iar calciul si magneziul intra in compozitia duritatii apei. Fierul si manganul se gasesc de obicei impreuna in apele naturale sub forma de compusi minerali sau complecsi organici. In apele subterane, unde concentratia fierului si manganului este maxima, acestia se gasesc de obicei in forma bivalenta, datorita continutului scazut de oxigen. In apa de suprafata fierul se gaseste in special sub forma de complecsi organici. In conducte si in zonele de stagnare a apei, in prezenta fierului si manganului pot avea loc depuneri, datorita actiunii de acumulare a unor bacterii si alge. In utilizarile industiriale apele feruginoase si manganoase pot provoca grave deranjamente prin depunerile de hidroxizi. Plumbul apare rar in apa naturala adus eventual de apa de mina, ape reziduale cu plumb sau ape trecute prin materiale pe baza de plumb. Apa cu bioxid de carbon si oxigen ataca plumbul, dar in conditiile unei duritati temporare 6-7 grade sau a unei concentratii mai mari de sulfati se formeaza un strat de protectie. Conductele din policlorura de vinil, stabilizate cu saruri de plumb, pot provoca o crestere accentuata a continutului acestui metal in apa, deoarece practic nu se mai poate forma un strat de protectie. Alte metale grele se pot gasi in apele naturale doar accidental, din cauza poluarii. Radioactivitatea apei este determinata de cauze naturale sau se datoreaza poluarii si este conferita de prezenta elementelor uraniu, thoriu, radiu etc. La evaluarea intregului fond national radioactiv, determinarile trebuie efectuate atat asupra apei cat si asupra organismelor acvatice si asupra namolului, care acumuleaza in mod obisnuit izotopi radioactivi. 3.2 Caracteristicile biologice si bacteriologice ale apei Apele naturale contin cantitati variabile de micro- si macroorganisme vegetale si animale, datorita conditiilor favorabile create de mediul acvatic. Organismele care pot aparea in apa potabila sunt de tipul: bacterii, ciuperci acvatice, alge albastre, alge verzi, diatomee, protozoare etc. Apa potabila nu trebuie sa contina organisme animale, vegetale. Caracteristicile bacteriologice ale apei se refera la prezenta si numarul germenilor. Gradul de impurificare bacteriana a apei este determinat de numarul de germeni care se dezvolta la 37oC intr-un cm3 de apa. Pentru satisfacerea cerintelor de apa a diverselor folosinte se dispune de surse de suprafata, meteorice si subterane. Fiecare tip de sursa prezinta caracteristici proprii, fizico-chimice si biologice, variind de la o regiune la alta, in functie de:  Compozitia mineralogica a zonelor strabatute  Timpul de contact  Temperatura  Conditii climatice Aceste caracteristici au efect direct asupra alegerii tehnologiei de tratare adecvate. Pentru acelasi tip de sursa se pot evidentia anumite caracteristici comune 20

Concluzii

Stare naturala: - in stare lichida -in stare solida -in stare gazoasa Apa urmeaza un circuit in natura. Caldura soarelui determina evaporarea apei de suprafata. Vaporii rezultati se ridica in atmosfera. Daca in atmosfera saturata cu vapori de apa apare o scadere a temperaturii, parte din vaporii condensati iau forma de nori, ceata, ploaie, zapada sau grindina. Apa pentru vietuitoare Apa este un component indispensabil vietii. Un om consuma in medie 3 l apa/zi, iar corpul sau are un continut de 60-70% apa. Un pom evapora aproximativ 200 l apa/zi. De ce nu putem bea apa de mare? Raspunsul este la indemana daca se cunoaste compozitia apei de mare. Aceasta contine saruri. O cantitate de 100 g saruri provenite prin consumarea apei de mare, ajunse in sange pot genera adevarate accidente. Daca limita normala de saruri in sange este depasita, organismul tinde sa se debaraseze de cantitatea suplimentara de saruri, un rol important in aceasta curatire jucandu-l rinichii.. Pestii au un aparat de desalinizare, ce se afla la nivelul branhiilor unde, celulele specializate preiau din sange sarurile si impreuna cu un mucus foarte concentrat le elibereaza in mediul inconjurator. Apa are proprietati uimitoare si cu multiple implicatii, dar cea mai putin cunoscuta pare a fi capacitatea ei de a forma o pelicula superficiala rezistenta, ce este rezultatul unei atractii reciproce foarte puternice dintre moleculele stratului ei superficial.De existenta acestei pelicule superficiale este legata viata multor insecte.

Bibliografie Cartea de studiul calitatii mediului, manual pentru clasa a IX-a filiera tehnologica, profilul resurse natural si protectia mediului

21

ANEXE

22

23

24

25