- -- - ------PATRIMONIU------'---- --
IMPORTANŢA UNUI ACT DE CULTURĂ-MUZEUL ION KALINDERU
B u c u reştii de as tăzi care „nu sînt un oraş stan-
Î nclarclizat şi construit în serie ele la uncapăt la altul" 1,
oraş în c ontinuă moderni zare, cu s tră zi şi bulevarde rec-
tilinii, cu multe, cu foarte multe cartiere noi adaptate
nevoilor contemporan e, se p ăstre ază încă - p recum me-
moria s trăbunicilor în conştiinţa n epoţilor - atmosfera
oraşului de altă d a tă, cu ale sale monumente care a u
:înfruntat timpul istoriei şi cu acele locuri făc ute parcă,
din adin s, să te incite la m e ditaţi e. !n acest Bu cureşti ,
exi · t ă piese vechi de arhit ect ur ă ce se a cund dibac i
în spatele unor adaosu ri sau s uprim ăh post erioa J'e ce
le modHică form a iniţială , pierzîndu-se discret prin t re
marile blocuri. Una din aoeste piese este şi clă direa ce
a dă p o ·tea odinioară Muzeul Kalinderu, ce se desp rindea
din m onoton ia caselo1' de locuit ce-l încon;jum u, pr in
faţadele atît de împodobite, pline p arcă de impo rtan ţa
fun cţi ei sale. In stituţi a şi clă di rea se înserau armonios
î n acel B u c u reşti al începutului de veac, în care aşa cum
rec un oştea Tudor Arghezi , „ s trăinului nu i se arată
monumente nemaivăzute , col e cţ'ii m oarte, muzee mai
·m ari si m ai bine înzestrate clecît ale tăril or cu o vec he
cultura a pietrei şi a canali,zărâ" 2 . Ac~st Bucureşti „aşe ­
z at pe Dîmb oviţa, în poziţia cea mai defavora bi lă unui
m are oraş" 3 , intra în noul veac, „fără scepticismul ca-
n tcteristic tuturor în ceputurilor" .4
Român ii au fost şi ei contaminaţi de ace ast ă că utare
a unui nou universal. Cîţi va a ni după 1900, Traian Vuia
se ri dica de la sol într-o maşină proprie. Astfel, România
mo d erni zată era în rînd cu lumea întreagă , participînd
la transformareia lumii visurilor, a celui m ai fantasti c
dintre toiate visurile - zborul - într-un fapt real (1906) .
I ar în Capitala României, cu ai săi bu cureş teni „marcaţi
de superba fu,rie ele ct construi [ . . . J5 se cons truie ş te.
Case m a·ri, ele toate formele, ele toate culorile, ele toate
stilurile, de toate dimensiunile înlocuiesc maidane, ul"iţe,
grupuri ele cocioabe , grădini boi ereşti" . 6 S-a construit
foarte mult, d eşi în ultimul an al secolului trecut Româ-
nia trecea printr-o gravă criză economi că. Elie Radu
(1853-1931), inginerul care a contribuit mult la mode'r-
nizarea Capitalei, cel care a fost .colaboratorul intim al
lui Anghel Saligny, a încercat s ă demonstreze că „pa-
siunea constructivă" a fost dublată de necesita tea con-
ceperii unei Capitale moder ne : „sosise timpul construc-
1 Tudor Arghez i, Cu bastonul prin Bucureş ti, Bu c ur eşti , Ed. Minerva,
1972, p . 22. . prăvite în 1906. Tot în acest an a fost inaugurat şi
2 Ibidem, p . 41-42.
3 Ibidem, p. 15.
4
Ion Bulei, Lumea românească la 1900, Bucur eş ti , Ed. Eminescu,
1984, p . 311.
5 Sextil Puşca riu , Memorii, (e diţi e tngrijită de Magda lena Vulpe),
Bucure şti , Ed. Minerva, 1978, p. 526.
6 Victor Eftimiu , Portret e şi amintiri, Bucureşti, 1965, p. 3 .
7
Ion Bulei, op. cit., p. 135 .
http://patrimoniu.gov.ro
ARIADNA ZECK
ţiilor ele o durobilitate roma.nă" 6 . Dar cît s-a putut con-
strui în aoest B u c u reşti , ca în statisticile documentare
· ă a pară suma de 841. 309.721 lei (aur) investită n umai
în l u crăril e publice extraordinare, şi a ta numai pînă
la 1899, anul crizei econ om ice? „Să luăm cîteva con-
strucţii edilitare m ai însemnate numai în Bucureşti şi
numai din 1890 încoace. Adică anul cînd în februarie,
lumina e lectrică îşi face apariţia pe s trăzil e Capitalei,
prin cele două lămpi instalate în faţa Palatului rega.l [. .. ]
clin a.nul ele cînd Bu cureştiul a.re t elefon şi ici fiinţă Di-
re cţ ia po ş t e l or, telefoan elor şi t elegrafelor." .9
1n 1890, primar fi ind Pake Protopopescu , se va tăi a
marele bulevard de la Universitate la Şos. Mihai Bravu
şi de la Universitate la Cotroceni, în 1895, întreag1 a ar-
t ră, de la un cap la celălalt , fiind gat a. Cu un an m ai
îna inte, în timpul p rima rului Nicolae Filipescu se· în-
cepuse tăie1·e1a celuilalt m are bulevard Nord-Sud , şi anume
a doua porţiune a lui . Sub primariatul acel uiaşi Fili-
pescu se întocm eşte şi planul de sistematizare şi' de li-
mita re a Capitalei. Tot din 1890 este şi clădire a fostei
Şcoli Centrale de fete (azi Lice ul Zoia Kosmodemian-
skaia) a arhi tectului Ion Mincu. D ouă construcţii mo-
numentale, P alatul Ministe'I"ului Agricultur ii şi Dome-
niilor (arh. Louis Blan c) şi Palatul Justiţiei „cu aspra
faţadă goală" 1 0 (arh. A. Ballu) sînt gata în 1895. Între
anii 1891_:.1895 şi respectiv 191 4 a fo st construţtă Bi-
blioteca Centrală Universitară , după planurile arhitec-
tului P aul Gotternau . Curtea de Contur i îşi va lua locul
lîngă acela al Minist eirului de Finanţe în 1898. Doi ani
mai tîrziu, la finele lui 1900, e gat a somptuosul Palat al
Poşte lor (arh. Alex. S ăvule s cu), p r in faţa căruia mi-
nistrul de finanţe D. A. Sturdza, de cîte ori trecea,
întorcea capul să nu vad ă „r isipa" care se făc use întru
ri.dioarea acestei monumentale clă di'r i: costase 6.071 .227 lei
(aur). Pe locul fostei m ănăstiri Sf. Ioan Grecesc, arlhi-
tectul P1aul Gottereau prniiectează Casa de1 Economii,
depuner i şi con semnaţiuni, a cărei inaugurare are loc
în 1901. Tot în aoest an, în Piiaţa Victoriei, se i sprăvea
de const:ruit lux osul şi prea împodobitul Palat Sturdza,
clădi re care via deveni prin moartea proprieitarului (care
n -a apucat s ă-l locuias că) Ministerul de Externe. Anul
1903 aduce cu sine d ouă mari instituţii: Facultatea de
Medi ci nă (arh. Louis Blanc) şi localul Institutului de
Bacteriologie. Flancînd intrarea în Şoseaua Kisseleff,
cele două in stituţii de cultUJră, Muzeul de Istorie Natu-
rală şi Institutul geologic, îşi au clădirile cu grijă is-
Parcul Libertăţii.
La 30 iunie 1906 este înregistrată cu nr. 30.002, }a
Primăria Corn. Bucureşti, următoiaa:ea adresă: „Domnule
s lbidem , p . 135.
9 Ibidem, p . 134 -135.
10 Nicolae Iorga, Istoria Bucureş tilor, Bucur eşti , 1939, p . 320.
77
 Imobilul di n st r . Hennş l c rii (azi Dr. Sion
nr. 2- 11) - Muzeul Kalinderu (stînga)
ş i casa în cnrc a locuit Jon J<nl inderu
(drcn pla)

Primar, dorind a con trui pe locul meu situat în str.

Renasterii nr. 4 un rnoclest muzeu ele belle-arte cu de-
pe ndinţe pe care-l destin ţărei, am onoarea a depune, ... ' .' ...
oclată cu acesta, planurile în dublu e.1.:empl.or compuse
d~n 20 foi, şi vă rog să bine voiţ'i a dispune să mi se
dea cuvenita autorizaţie. Primiţi vă rog Domnule Pri-
mar, a igurarea deosebitei m ele s ideraţiuni." 11 Această
adresă purta semnătura lui _ oan Kalinderu.
Intr-un moment în care Bucureştii îşi ţin eau „co-
morile ele artă antică şi artă re ligio asă în. nişt e cămăruţe
clin vechea Universitate" 12, şi care vor fi a dăpo s tite i
respectiv, în Casa Macca din str. I. C. Frimu (azi sediul
In stitutului de Arheologie) - antichităţile - şi în Casa
Creţul esc u - arta religioa ă -, numai prin lupta m a-
relui lor'ga „contra relei vo'iriţe", cînd „particulari au
dăruit Museul A m an (1904) consacrat amintirii unui sin-
gur artist" ( .. .) şi cînd cole cţiil e „particulare nu erau
încă desc hise ca în alte Capitale" 13 , g stul lui Kalinderu
a fo. ·t con siderat un adevărat şi a utentic act de cultură.
De aceea în şe dinţia Con siliului, din 13 iulie 1906, s-a
dat urm ătoarea „decisiune": „ [ . . . ] \!ăzîncl planurile
depuse ele D-sa şi avînd în vedere scopul frumos ce
urmăreste D-ul Kalincleru; că o asem en ea institutie e
fo lo itoc1re ţării şi neamului, decide a se cuti de ·taxa
ele construcţie c lădirea ce el-sa voeşte a construi, con-
form planurilor preeentate, pe num·ita proprieta.te"14 _
Tindem, în să, a accepta ideea ă ecea tă „decisiune" a
fost emi ă ţinîndu-se în primul rînd seama de persoana
lui Ion Kalinderu, ar a fost unul dintre cele mai r e-
prezentative şi influente personaje din B u cureştii de
altădată, şi mai apoi d rolul Muzeului Kalind ru „ele
colecţii amestecate" .1s Căci la acea dată, toată lumea
bună a Bucureştilor cunoştea nu numai hobby-ul lui
Kalin deru atît de vizibil, deoarece „zidurile casei sale Mu zeu l I<alinclcrn - a spcc lul inj\ ia l
clin strada Renaşte rii (azi Dr. Sion) erau ilustrate ele
sus pînă jos cu fel ele fel de fragmente sculptate în mar- artă -
picturi, sculpturi, etc. destinate, toată lumea
moră sau piatră, cumpărate de pe lei negustori de anti- o şti a,
unui v iitor muzeu Kalincleru".17
chităţi clin străinătate, fără prea multă alegere [ ... ]"16, „O figură a Bucureştilor, un adevărat" „eclec"1s, Ion
ci şi intenţi a ace tui bizar personia:j. bucureştean: „[ . . . ) ~alin d eru a fost exponentul tipic al societăţii bucureş­
pe dinăuntru casa, era plină pînă în v îrf ele obiecte ele ten - de început de veac, moderniza.tă şi occi d entalizată
(în măsura în care influenţa occidentului devine una din
11 Arhivele Slatului , B u c ur eş li , Fond Primă ri a M1111i cipilllui
componentele 'd ominante ale noilor relaţii capitaliste)
B ll cureşli,dosa r 162 /1()06. atît de rapid. Cei oare au pă strat amintirea. acelui Ka -
12 Nicolae Ior ga, op. cil. , p . 324 şi 328 . linderu - în scris - (Iorga, Lapeda.tu, C. C. Giurescu),
la Ibidem , p. 328. l-au prezentat ca pe un personaj cu ochi vicleni „de
H Arhivele Statului , dosa r . ·it.
16 Nicolae Iorga, op. cil. , p . 328. 17
Ibidem, p. 225.
10 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese (ed iţi e în grijită, note ş i comen- 18
Constantin C. Giurescu , A m intiri, l , Bucureşt i , Ed. Sport-Tu-
tarii de Ioan Opri ş), Cluj-Napoca, E d . Dacia, 1985, p. 224-225. rism, 1976, p. 36-37.

78

http://patrimoniu.gov.ro

orientC1l pe jumăta te închişi [ .. . ] cu mu s tăţil e cernite
co ale lui Na poleon al III-l ea." 19 , s trăb ătînd B ucure ştii
căla re, îmbr 1ăcat după moda engleze ască „cu botfori, pan-
toloni bufanţi, jctchet gri, cu o e normă flo are la buto-
neră. şi cu pălări e înaltă tot gri [ . .. ]" 20, „înnodînd con-·
versaţii de pe şa pentru plăce rea de a t e prezenta tîrin-
clu-te după Rosinanta lui ( .. .)"21.
Jurist cunoscut (membru al Curţii de C asa ţi e ) cu
doctor·atul luat la P aris, fi t1e orgoli oa s ă dar nu vindi ca-
tivă, avid ă de fun cţi i şi prea m ăriri, Ion Kalinderu (năs ­
c ut în Bu c ureşti, la 28 decembri e 1840) a ajuns să ob-
ţină preş e dinţi a celor mai importante in stituţii , socie-
t ă ţi şi com'itete de c ultură : la Aoad emia Român ă , la
Ateneul Român, la Societatea de geografi e, la Socie-
tatea de cultură „Steaua" , la Societ atea „Pr ogresul", la
r evi ta „Albinia", la Societatea s ilvică, la Crucea Roşi e ,
l a Comisiunea Monum entelor Istor ice. Chiar da că ajun-
ses să fi e un „personaj cam ridicol şi humoristic", atr ă­
gîndu-şi nu de puţine ori (mai cu seamă în ultimii ani
ai exi s tenţei) „hazul şi ze fl enieaua publi că "22, Kalind eru
nu a trata t aceste fun ţii ca pe ni şte obligaţii m ond ne. Pre-
zida aceste „comitete şi comiţii" nu onorific ci „efectiv par-
t-icipînd regulat ş·i se<rios la lucrări ş·i obligînd şi pe cei
cu care ciVe a să colaboreze să-şi facă la fel datoria." .23
„Chiar în ultimele luni ale vie ţii sale - aşa cum ni-l
evo că E . A P angrati, Directorul Şcoalei superioare de
arhitec tură şi membru al Comisiunii Monumentelor Is-
torice, în neclJ:·ologul publicat în Buletinul Com1isiunii -
d nd starea ele răz boi şi epidemia gravă ce a bîntuit
apoi ţaro, îl preocupa zilnic şi îl făceau mereu să călă­
tore o scă pentru inspecta.rea. diferitelor spitale organizate
d e Crucea Roşie - chia.~ r- în aceostă epocă de frămîntare
şi de oboseală mare, on1 Ka.linderu nu uita nici un mo-
ment diferitele sa.le 'fJ'P ocupări culturale şi economice.
O ultimă broşură, a XLVII, a apărut în Biblioteca Dome-
niilor Coroanei . Tot în acest timp se ocupa statornic
de instalarea Societăţii Geografice în noul său local din
Palatul Ateneului; iar pentru mai buna organizare a
Crucii Roşii în campanie, Ion Kalinderu a găsit timp
ă facă şi o călătorie la Viena, unde a. studiat de aproape
organizarea Crucii roşii austriece".24
19Ni colae Ior ga, Orizo nturile mele, O via/ă de om aş a cum a fost ,
Bu c ur eşti.Ed . Min erva, 1972, p. 321 -3'22 .
20 Al exandru Lapeda tu, op. cil. , p . 224.
21 Nicolae Ior ga , op . cil. , p. 321- 322.
2 2 Al exandru La pcclatu, op. cil. , p. 224 .
23 Ibidem , p. 225.
2 4 „Bu letinul Comisiun ii Monumentelor Isto rice", anul V( 1913,
p. 42.
http://patrimoniu.gov.ro
C l ă dir ea Muze ului K a .lindcru - qspc_c-
tul actu a l
Toate „ocupaţiunil e atît de cliverse şi de obositoare"
nu l-a u stînj en it pe K alinderu „de la munca sa de pre-
d il e cţie, ce închina Comisiunii [ . . . ]"25 Monumentelor
Istori ce. Timp de 12 ani (din 1901 pînă l a 13 decembrie
191 3), cît a fos t „preşe dinte l e [. . . harnic şi price put,
iub"it ş'i. respectat" 26 al Comi iunii Im Kalinderu a de -
făşurat o „actii vitate m a-re şi fe ricit ă~27
Înţelegînd că monume ntele de arhitectuTă, alături
de cele arheologice repre z int ă argumentul m aterial su-
prem a l exi s t e nţe i une i vechi culturi, cu car e un popor,
respecti v poporul r omân, se le gitime ază în faţa civili-
z aţi e i uni versale, K alinderu a acord at, în diversitatea
pr e o c upă rilor ş i luc rărilor sale, o deose bită importanţă
Comi ·iunii Monumentelor Istor ice, considerînd ,)ocupa-
ţiunil e Comisiunii [ ... ] ca una din puţine ze plăceri ce - şi
acorcla în viaţa lui plină de muncă"2B. Cu spiritul său
ve şni c în activitate, şi dorind să imprime o nouă ori-
entare Comisiunii, orientare la baza căreia trebuia să
stea teza lui Kogălni c eanu .care susţinea că : „Un popor
lipsit ele t?-·ecut nu poate avea viitor", Ion Kalinderu a
muncit n eobosit întru salvgardarea patrimoniului cul-
tural naţional , în acest sens luoDările Comisiunii atră­
gîndu-1 „chfor mai mult decît oricare alt e l e. " 2 ~ Ion Ka-
linderu a s imţit intuitiv (el fiind doar jurist) că patri-
moniul nu în seamnă numai monumentul în sine. Punctul
lui de vedere era că patrimoniul se compune din toată
zestrea de mărturii material-cuittllI'ale, zestre ce trebuie
con servată şi re s taurată, pentru oa noHe generaţii de
artişti şi de arhitecţi s ă se poată adăpa de la acest iz-
vor n es cat de el mente specifice, în veder ea creării unui
stil naţional închegat. „ As tă zi - rostea N alinderu în
ş e dinţa de la 1 decembrie 1912 - aceste monumente
atît de scumpe, nu sînt v izitate numai de cercetătorii
se toşi de a scoate şi oglindi, din r'Uinele sau din făpt'Ui ­
rea şi împodobirea lor, trecutul nostru: Artiştii se in-
spiră clin frumuseţea lor pentir u înălţarea artei naţio­
nale [ .. . ]"30. A c astă idee s trăbate ca un fir roşu în-
treaga mentalitate a sîrguinoiosului şi activului ocrotitor
al p atrimoniului cultura l naţlional. Un an mai tîrziu, în
cuvîntarea ro s tită cu ocazia instală'nii noii Comisiuni,
Kalinderu spunea: „Căci dacă n-am avut picturi de va-
25 „Bu le t.inul Comisiuni i Monum cnlclor Istori ce", a nul VI, 1913,
p. 42.
20 ibidem, p. 41 - 42.
27 ibidem, p. 45 .
2s ibidem, p. 43·.
20 „Bulet inul Comisiunii Monumente lor Istoric e", anul V, 1912,
p . 191.
ao ibidem, 192.
79
loarea celor din Italia de pildă, am avut şi avem însă
icoane, şi alte obiecte, mai mult sau m ed puţin artis-
tice, dar foarte însemnate pentru cunoaşterea istoriei
noastre. La o biserică sau alt monument vechiu, aproape
nu .este piatră sau lemn, care prin forma, prin tăietura
sau sculptura lui, să nu fie de folos pentru studiul şi
stabilirea construcţiei".3 1 Ar ti tul arhitect, a cărui pildă
trebuia urmată, e1'a, desigur, Ion Min cu , căci „arhitec-
tura sa n-a fo st numai o combinaţie de linii, ci o artă
răsărită cu putere din trecutul şi amintirile unui neam
întreg, înviorată de poezia vremurilor cînd boierii ro-
mâni cisluiau în cerdace acoperite de e deră" .32
Convingerea lui Kalinderu că astfel de obiecte con-
stituie patrimoniul no tru cultural naţional este dublată
nu numai de ideea conservă·rii şi restaiUrării a cestora,
ci şi de cea a opririi exportului unor asemenea lucruri.
Astfel, în 1913, atunci cînd propunea modificarea „Legii
pentru dei;;copeiI'irea monume(rrtei011" şi obiectelor"n e 1l
susţinea că această lege „va trebui şi ea modificată şi
compl e tată, cu deosebire în partea privitoare la decla-
rarea obiectelor aj'late şi la reţinerea lor în ţară"33, an-
ticipînd astfel o lege a patrimoniului. Susţinînd cu tărie
ideea că „în cunoaşterea trecutului şi în munca fără
preget constă izvorul înfloriri.i viitoare"34, Ion Kalinder u
a luptat neobosit p entru ca monumentele noastre să fie
„cît m ai b'ine păstrate în toate părţil e ţării", deoarece
numai aşa ele vor putea „sădi mai adînc în inimile ge-
neraţiilor viitoare [ ... ] dragostea de n eam şi clorul ele
înălţare naţională" . 35 Iată, deci, ce semnifi caţi e înaltă
dădea acestui p atrimoniu preşe dint ele Comisiunii. Inainte
de toate , p atrimoniu . reprezenta unitatea naţion ală (atît
de rîvnită de români la acea dată), unitate la b aza că­
reia s tătea unitatea de limbă şi cre dinţă, cît şi dragos-
tea de ţară. Aceste idei ce au con stituit temeiul teo-
retic 1 Comisiunii timp de 12 ani (numai Nicolae Iorga
va d păşi o atît de lungă şi uniform ă preş edinţi e, el
11'.'ă mînînd preşe dinte al Comisiunii din 1923, pină la
28 noi embrie 1940) au contribuit, alături de „ piritul
său ele organ'izator", de „munca sa stăruitoare şi prin
sprijinul găsit la m inistrul Haret"3 6 , şi nu numai la Haret
ci şi la C. C. Arion şi C. G . Dissescu, ca Legea din 24
noiembri e 1892 care reproducea multe din di spo ziţiile
Regulamentului asupra conservării şi restaurării monu-
mentelor istoric emis de B. Boer cscu, căzu t în d sue-
tudine fără să fi fost măcar aplicat, aşa cum a dem on-
trat Alex. liapedatu în Scurtă priv'ir·e asupra cestiunii
conservării şi restaurării monumentelor istorice (studiu
publicat în volumul omagial „Lui. Sp. Haret"), să d evin ă
o realitate. Ac eastă realitate -a numit Ion Kalinderu,
de vreme ce „aproape 30 ele ani, Comisiunea Monumen-
telor Istorice a fost numCL'i o :ficţiune l egală, fără nici o
activitate şi fă.ră nici un folos" 37 , şi atîta timp cît „toate
ramurile de activitate a.le Comisiunii Monumentelor Is-
torice au fost crea.te de clînsul". 36 Nu numai l egea din
1892 devine o realitate, ci „Comisiunea însăşi o devenit
o realitate numai în ultimii 12 a.ni, de cînd Ka.linderu
îi conduce lucrăril e" .39
Această a treia p erioadă a Comisiunii (prima Boe-
rescu cu Regul amentul din 1874, a doua cu Legea din
1 ca întreaga Comisiune (în sen s admini strativ, tehnic,
1892), -o numim perioada Kalinderu, se constituie în-
tr-un moment „de exigenţă reală: organiza.re, regulă, lu-
cra.re sistematică şi rodnică".40 Ka linder u n elip it de la
31 „B ul etinul Comisiunii Monnmcntclor Istori ce", anul VI, 1913,
p. 92.
~2 Ibidem , p. 56.
33 Ibidem , p. 92.
34 .,Buletinul Co mi siunii Monum ente lor Tslori cc, anul , V, 191 2,
p. 191.
35 Ibidem, p. 191.
3a „Buletinul Com isiunii Monumentelor Isloricc", anul VI, 1913,
p. 45.
37 Ibidem, p. 43.
3B Ibidem, p. 43.
39 Ibidem , p. 43·.
40 Ib!dem , p. 44 .
80
http://patrimoniu.gov.ro
şedinţele Comi ·iunii imprimă ace. tora un ritm de lucru
regulat: la început şedinţele se ţineau lunar, a jungînd
pe parcurs a se ţine săptămînal, în raport de igur de
multiplele şi complexele probleme ce apăreau. Toată
corespondenţia Comisiunii nu era numai frunzărită de
Kalinderu, ci citită cu atenţie şi rezolvată de însuşi
preşedintele Comisiunii, care „întreţinea corespondenţă
personală cu autorităţile, cu specialiştii, cu arhitecţii, cu
pictorii şi chiar cu bursierii [ . .. ] în străinătate." 4 1 Odată
cu venirea acestui om de acţiune în fruntea Comisiunii,
activitatea acesteia e va manifesta pe mai toate pla-
nurile, nu însă în paralel. Pe de o parte, mun ca erudită
de cercetare ştiinţifică îmbinată cu o tehnică aferentă
exi stentă. Un singur exemplu în acest sen . este s ufi-
cient în multitudinea lor existentă: atunci cînd D. D.
Nifon, Epi scopul Dunării de Jos, delegat al Sf. Sinod,
oere Comisiunii să se s tabilească în principiu ca prin
„bisericile şi mănăstirile declara.te monumente istorice'ţ
să nu e înţeleagă numai „bisericile ca a.tare, ci Ş'i în-
treg aşezămîntul ce a.parţ'ine ele clînsele"42, Preşedintele
Comisiunii arată că acest lucru poate deveni. posibil
numai în urma unei cercetări ·usţinute - documentare
şi de tere n - „pentru fiecare caz în parte", lucru ce se
va întreprinde „cu prilejul rev-izuiri'i inventarului mo-
numentelor istorice".43
Pcba j de Ion Andrcc scn. Astăzi i n co lcc \.ia Muzeului de Arlii n I
R. S. Rom~nia
A vînd un adevărat cult pentru trecutul poporului
.· ău, Ion K alind eru a muncit neobosit pînă în ultimele
momente ale exis tenţei („cu 9 zile înainte el lua se încă
parte lCl lucrările Comisiunii şi proiecta.se vizitarea. bi-
sericii Stcwropole · pentru ziua de 6 Decembrie şi o ex-
cursiune pentru cercetarea cetăţii roma.ne ele la T.-Se-
verin, excursiune Jixată chiar pentru ziua cînd a încetat
clin v ia.ţă" 44j atît p entru ca lu crările de re taurare şi
conservare să se d esfăşoare în condiţii cît m ai bune („r es -
taurările şi lucrăril e ele întreţinere sînt preceda.te ele studii
istemotice şi executate cu îngrijirea şi re pectul datorit
a.~·tei şi monumentelor trecutului nostru" )45, cît şi p entr u
ştiinţifi c), sincron organizată, · ă funcţioneze omogen. !n
acest sen s preşe dintele n eobosit al Comisiunii nu numai
că a luptat, dar a şi creat Secretariatul Comisiunii -
primul secretar fiind numit, la 1 apr ilie 1904, în p er-
soana lui Alexandru Lapedatu - (cair va rămîne în
această funcţi e pînă în 1919) - , şi a statornicit un „local
propriu pentru lucrările (Comisiunii) [ . .. ] rea.lizat La
1904, curîncl clupă înfiinţarea Casei Bisericii. S-a început
tot atunci formarea. B'ibliotecii şi Arhive'i Comisiunii.
La 1906 un arhitect competent a fost pus în ca.pul ser-
viciului său tehnic, care devine un servidu definitiv
41 Ibidem, p. 43 .
42 Ibidem , p. 94-95 .
43 ibidem , p. 94-95.
44 Ibidem , p. 41.
45 Ibidem , p. 45.

Fal ă i1L vie de N icolnc G ri gorescu. Azi in co lcc!.ia Muzeului ele
R . S. Romflnin
orguni zut ele la 1907 ş i c 01:ipl e t c~t treptat, ~u . ar hitecţ·~
tineri, oleş i printre cei mw. bu ni a bso lve nţl a~ ?coal ~ 1
nou:;tre ele Arhit e ctură, cr escuţi în dragostea Ş l in prt-
cepereu stilului na ţ;ionol . Cnl e_cţ·i:i-ni! e. Comisiun_ii ~e _îm-
bogăţesc pe fiecare zi; un specw.li t inimos est~ i~sarcznat
cu conservarea lor. Coto logul acestor c ol e c ţiuru, redac-
tat cu m Ctre îngri.)ire, apare la 1912. În ace l~şi timp un
m uzeu ele mulaje clupă principalele sculpturi al e monu-
m entelor nationale este organizat în Polatul A rtelor ele
la Pilaret iot prin îngrijirea Comisiunii monum.entelor
istorice. Burse speciale pentru studiul picturii în străi­
nătute sînt create ş i. tinerilor trimişi li se fi~e ază un pr:o-
grmn ele Zucru în . pjritul şi în sen. ul ~rte i noastre pic:
turale bisericeş ti" . 46 Jn acea stă atmosfera de eferve ·centa
s piritu alitat î nce pe şi publicarea. „~ule tinu~ui C~m~­
siunii Monumientelor Istori ce, pubb c aţrnne trimestriala.
Sub auspiciile Mini ' terului de Culte şi In strucţiune Pu-
blică şi î.n editura Admini traţiei Casei Bisericii", pe
temeiul Dec iziei nr. 34.329 din 19 octombrie 1907, în ar-
ti colul de fond , apărut în primul număr (intitulat „Cu-
vinte începătoar e " - „BCMI", I, 1908, p. 5- 7) se ex-
plică sen sul sarcinilor trasate de Decizia din octombrie
1907. Să sublini em - prin republicare - cîteva din ele :
Buletinul trebuie să rămîie pentru cei v i'itori o arhi vă
ele icoane cît mai " creclincioasti, sub toate raporturi·z e, a
s tării în care se găse s c azi monumentele noastre s tră­
bune" şi , totodată, să contribuie „Za cultivarea spirituală
şi sufl e tească a publicului cărturar român~sc întru buna_
cunoastere, trebuitoarea înţelegere, cuv enitul respect şi
datorita pietate ce cu toţii trebuie să avem faţă de mo-
numentele noastre istor'ice, aceste singure mărturii vă­
dite şi obşteşti a vieţi'i strămoşeşti [ . . . ]" Impresionant
acest credo al primului comitet de reda cţi e - Ion K a-
linderu, Gr. G. Tocilescu, Gr. Cerchez, N. Gabrielescu,
Petre Gîrboviceanu şi Alex . Lapedatu .
Fiind puternic ancorat in trecutul ţării sale şi înţe ­
legînd sen: ul profund al ocrotirii patrimoniului cultural
naţional, Ion Kalinderu, în şe din ţa Comisiunii, de la 1
decembrie 1912, în prezenţa ministrului Cultelor şi In-
strucţiunii C. G. Dissescu, arată că Legea pentru conser-
varea şi restaur area monumentelor publice din 1892 era
d epăşită de noile şi complexele probleme apărute (făcînd
trimitere directă la „re staurăril e " lui Lecomte de Noi.iy),
şi ce: re--atribuţiuni noi pentru Comisiune" [ . .. ] credem
că o lărgir e a atribuţiunilor Comisiunii e necesară . Cu
voia d-voas tră, aclaog că se impune, căci multe biserici se
restaurau ştirbindu-se caracterul construcţiunii şi zugră ­
velelor/"47 Kalinderu cer ea „ să se clea Comisiunii o orga.-
46 I bir/cm , p. 45.
H „Buletinul Comisiunii ~lonurn c ntclor l ~tori cc " ,
nizare rigur oasă, atît cu prtV'lre lei construcţii cît ~ i la
pi ctură", deoar ece el considera ~ şi nu greşea el . ~o ~ -
că toate acestea v or cla un nou impuls cuno aş terii isto-
riei" îmbogăţind~-se a tfel „izvorul nostril ele v iaţă na-
t i ona lă"4B . Astfel, la 28 m a rtie 1913, Adunarea deputa-
ţil o r, i-ar, la 30 m a rti e, Sen atul v otează n?ue:1 fege_p ent~u
con se1'varea şi restaur~area monumentelor. ~st on ce, ia r I?rll~
Decretul 3.475 din mai 1913 era Lt num1ţ1 ca membn ai
Comisiunii , Episcopul Dun ă 1~ii de ~os ~ . D. D. Ni! on , I.
K alind eru (urma t ît eva lum rn a 1 tirzm de V. Parvan),
c. I. Ist<rati, D. Onciul, E. . CNchez, G. Mur nu, G. Ba lş ,
ia l' ca preşe dinte, Ion K,alinderu (înlocuit la l G decem -
brie 1913 de C. L· Istrati).
Legea. nou ă , oa re a fost con ccput~t - aşc_t c~m ~u ~
ţin e ministrul C. G. Di.sse.·cu - în Ul'ma „ii:ne1, clt cue,u1~i
, ;, co l o b orăr i. [ . . . ] în deose bi cu cl-l Kaţ incleri:.' . ca.ruia
i-am, u ptlS toate lu crăril e [ . .. ]49 , a adus mova ţu im por-
tante în domeniul con se1J."Vă rii şi resta ură rii m onumen te-
lol' istol'ice, supl'avegherea să păturilor arheologice, in-
ventari rea m onum entelor inclusiv pentru un propus Cor-
pus Inscriptionum Slavo-Romanicorum: î.n ~~"ga ni za rea
mu zeelor regional e şi edu ca rea. m arelui pub~i c (art . 2).
Legiuitorul cerea mijloace speciale per:tru evid enţa _ i-i:o-
Arl ă al numentelor şi pentrn săpă turi , în ar ticolul 3 (a mm~i~11
că în că în 1909 Comis iunea a introdus î.n. emnul specific
pentru monumente) . Legea n~uă .---: con cepută . î1: U~"m a
unui studiu amănunţit al legi sl a ţi ei frian ceze şi italiene
afect at e monum entelor istorice şi săpăturilor arheologice
- înfiint.a o Casă a m onum entelor istorice, finanţa tă de
Stat, pen:tru studier ea , conscrvar a şi r~staurarea mon~­
mentelor ca. şi pentru săpătu r i arheologice (art. 12), def~­
nind totod ată şi monumentul istori c, limitat cronologic
la anul 1834. Tot acea tă lege a reglementat şi r ostul Co-
misiunii form a tă din 9 m embri on orifi ci cor esponde nţi,
numiţi pe 5 ani (art. 5-6), asigur îndu - i acestei a toate
serviciile de resort (secretari at, bibliotecă, ainhi vă, mu-
zeu) , compus din 11 sal a riaţi «art. 8). In baza noii legi,
Comisiunea in stalată la 17 mai 1913 va purcede la rea-
lizarea programului de lucru prestabilit, într-un c~nte xt
economic şi politic defavorabil în să, p rogram ce va fi bru-
t al întrerupt de primul război mondi1a l.
Dar fiind că după 1913 Comisiunea se va mai bucura
de preşedinţia beneficului Kalinderu doar cîteva luni , să
lu ă m anul 1911 ca exemplu în ceea ce p riveşte ritmul
lu c rărilor de r e:taUI1are, con er va.re şi întreţinere (oa şi
în anii precedenţi foarrte multe lucrări solicitate nu au
putut fi efectuate din cau oa lipsei mijloacelor necesare
şi a unui ·personal avizat m ai numer os). Cităm în acest
sens o parte a r aportului întocmit de I. Kalinderu şi Al.
La pedatu în ianuarie 1912: „lncepem cu lucrările ele res-
taurare si conservare cari sunt ele două categorii: lucrări
v echi, el~ restaurare, în continuare şi lucrări noi, pa.rte ele
restaurare, cele mai multe însă ele conservare, începute
şi, acest ea clin urmă, efectuate chiar în campania anului
trecut. În prirna categorie 'intră lucrările de la biserica
Stavropoleos din Bucureşti, m-rea Hure zi, biserica Albă
clin Baia, m-rea Căldăruşani, biserica Sf. Gheorghe din
Botoşani, biserica fostului schit Mamu clin Vîlcea, bise-
rica Domnească din Tîrgovişte şi biserica Vădeni-Gorj.
Tot în grupul acestora ar fi să însemnăm biserica Golia
din Iaşi, biserica Bucur clin Capitală şi m-rea Coma.na
clin Vlaşca. Cu regret însă trebuie să arătăm că lucrările
pentru restaura.rea acestora din urmă monumente au fost
întrerupte anul trecut - la cele două dintîi din cauza
lipsei ele fonduri, iar cele din urmă clin cauză că fondul
promis de Ministe.r ul de Justiţie şi de Judeţ, în v edere a
căruia s-au şi fi'j.cut cercetările şi studiile necesare, nu
s-a. dat. !n categoria a doua intră, ca lucrări noi de res-
taurare, Biserica Domnească din Cu'rtea ele Argeş, m-rea
Cetăţuia de lingă Iaşi, fost a catedrală mitropolitană din
Tîrgovişte (cedată a.cum 2 arni de serviciul d-lui Lecomte
serviciului nostru de monumente), biserica din Popeşti­
Vlaşca şi biserica mică a m-rei Sinaia - la care s-au
48 I biclem, p. 191.
49 „Bule tinul Comi siunii Monumcnlc lor Istoric e", nnu l VI. 1913,
anu l V,1912, p.191 p . 92.
81
http://patrimoniu.gov.ro
exaniinc1t şi aprobat numai planurile de restaurare, lu-
crarea rămînînd a se executa ele E:foria Spitalelor Civile ,
căreia aparţi ne SO.
Trecînd în revi stă tot ceea ce a înfăptuit Comi ·iu-
n ea Monumentel or Istorice sub preşedinţia „celui mai bă­
trîn dintre membri" - aşa cum îi pl ăcea să i se spună - ,
am ţinut să sublini ez nu numai marea resp on sabilita te a
lui K alinderu faţă de acest ot·ganism de c ultură, ci şi ati-
tudin ea şi, în definitiv, rel.a ţia dintre acesta şi acea artă
care dăinuie în mijlocul şi prin mijlocirea oam enilor:
arhitectura.
Prin ad resa nr. 2.085 din 4 iulie 1986, fostul Muze u
Kalind eru, situat în str. Dr. Sion nr. 2-4, a fost cuprins
în lista de propuneri pentru a face p arte din patr imo-
niul cultural-n aţional. S ă luăm acest act - pentr u care a
ins istat Uniunea Artiştilor Plastici - drept un omagiu
a du s celui care a fost unul dintr e cei mai activi repre-
zent• a nţi ai unui nucleu de „oameni de bine", care a ape-
lat , în primul rînd, La conştiinţa i storică-naţion ală şi care
s- a numit Com~ siunea Monumentelor Istor ice.
Spre deosebire de muzeul sau pinacoteca de stat,
mu zeul particular devine imaginea fotografică a socie-
tăţii şi în special a p ers onalităţii pe drure o re prezintă.
Cu atît mai mult aceas tă componentă devine m ai repre-
zentativă în cazul Muzeului Kalinderu , cu cît el a fo st
opera unui singur ctitor. Acest muzeu - de la prima
cărămi d ă pînă la ultimul obiect achiziţionat - a ilus-
trat m entalitatea, gus tul şi pr e g ă tir ea es t e ti că ale unui
exponent al soci t ăţii bucureşte ne din mijlocul cărei a s-a
d espr ins, de la în ceputul secolului al XX-lea.
A recompune imaginea acestei clădiri, ce a adăpos ­
tit un miuze u cu o foarte m are co lecţie , în s eamnă, de
fapt, a scrie un capitol de is torie a României, mai cor ect
spus a capitalei ace t eia, afla tă în pragul unui veac n ou.
Iar în acea ca pit a lă (aşa cum am a r ătat ) în primul r înd se
constr uia. A construi o „in stituţiun e " ca cea a lui K a-
linderu „m e nită să adu că roade oraşu lui pe tărîm artis -
tic"51 în semna ceva nu numai p entr u capitala României,
ci p entru întreia ga ţară, care, în acel moment, dorea m ai
presu s de orice împlinirea aspiraţie i poporului său: r ea-
li zarea unităţii statului naţion al. Iar muzeul, ca institu-
ţie, su sţine p e planul spiritual această idee, acest ideal,
punînd sub ocrotire şi în circuit diverse dovezi privind
existe nţa continuă şi unita ră a unui popor într-un p a-
ţiu geografic bine determina t. D acă ţinem seama, în pd-
rn'ul rînd , de faptul că fon Kalinderu a fost un m are iu-
bitor de artă, un col ecţion ar p asionat şi un intelectual
care a iubit şi resp ectat is tori a n aţi onală, con cretizată în
m entalitatea sa m ai întîi prin monum entele trecutului
n ostr u, apoi de faptul că muzeogtriafia în România se naşte
şi se d ezvoltă p e mă sura specificului naţional şi a epoci i,
putem trage concluzi a - fără a ne înşela - , că această
in s tituţie de c ultură s-ia n ăsc ut la în ceputul secolului al
XX-lea, atît din dragostea pentr u obie ctul de artă în sine
dt şi din dori nţa promovării idealului niaţion al. De aceea
această „operă de artă" în totalitatea sa trebuie jud eca tă
î ntocm ai ca faptul istoric: aşezată în epocă şi, o da tă cu
aceasta, privită ş i jud ecată în lumina timpului să u. Iar
timpul să u a însemnat în primul rînd un Bucureşti în
·co nstr ucţi e. Edificiile noi con struite, ca o refle ctare a
orientării către occident a claselor dominante, în afară
d e rolul lor funcţional, a u p referat , în soluţionarea plas-
ticii arhitecturale, formele ca:i.iacteristice eclectismului,
stilul. ce se impusese în arhitectur a Eur opei acelei vremi,
şi în special cele ale academismului de şcoală franceză .
Casa vech e ro mân ească cu pridvor, „expresia stilului ro-
m ân esc, acel nearom ân esc creat de Ion Mincu, în cepe să
di pară, făcînd loc aşa-numitelor „hâte ls prives", în stil
eclectic, -am estec de n eoclasicism cu r ococo sau b aroc.
D e altfel arhitec ţii oraşului care se disting acum, şi după
.ale căror planuri s-au ridicat monumentalele edificii (enu-
50 „Bul e tinul Co mi siunii Monum ent e lor istorice", a nul V, 1912,
:P · 3() ,
51 Arhivele Statului , Bu c ur e şti, Fond P rimări a
Bucur eşt i. dosar 162 /1906.
82
rner a te la început), au fost ei înşişi francezi sau români
ş coliţi la ş coala franceză, cazul arhitectului Ion D . Be-
r indei (1871-1929), dup ă ale cărui planuri a fo st r idi-
cată şi clă di rea cu „.faţade l e împodobit e :fără nici o regulă
cu d·i.ferite basoreliefuri şi teracote" 52 , ce t rebuia sE't adă­
postească o colecţi e p arti c ulară de artă . Este foair t e in-
ter esant că aceas tă clădire apare o singură d a tă în lite-
ratura de sp ecialitate, circumscri s ă unui stil: stilului 1900,
Paul Con stantin, în •am'pla sa lucrare A rta 1900 în Ro-
mânfo, d emon strea ză că „numeroase clădiri eclectice -
n eorocaille sau, în general, n eobaroce, din Bucureşti [ . .. ]
- v ădesc influenţa A rt N ouveau. Printre acestea se a.flă
- pentr u a aminti doa r cîteva dintre ele - două lucrări
ale arhitectului Ion D. Berindei: ·i mobilul Sincl'icatultâ
Ziariş tilor [ . .. ]clin B-clul Republicii nr . 21 B şi chiar
Palatul Cantacuzino-Na babul [ ... ] ele pe Calea Victo-
riei."53. Urmărind această idee, la sfîrşitul studiului său,
Paul Con stantin propune o cronologie generală a artei
1900. La punctul B, 1900-1914. Perioada geometrică .
Arta 1900 tîrzie, la Români a , apar ca fiind reprezenta-
tive dou ă clă diri, cuprinse în nota: „ . .. arh. I . D. Berin-
dei: Casa A l. G. Florescu - (azi Casa de cultură a R. F.
Germania) - , str. I. C. Frimu 22 şi Muzeul Kalinderu -
(azi clEtdirea Uniunii Artiştilor Plastici) - , str. Dr. Sion
4, ambele în Bucureş ti"5 4 . Ţinînd chiar seama de această
p ropunere de clasificare, im obilul din str. Dr. Sion nr.
2- 4, fost Muzeul K alinderu, ca şi de plastica globală a
faţadelor, pînă la cele mai mici şi mărunte detalii deco-
rative, trebuie con siderat m ai degrabă o manifestar e în
spiritul eclectismului de şcoală franceză. Această afir-
maţie capătă m ai multă greutate, dacă subliniem faptul
că în cazul Muzeului K alinderu, exteriorul - legat indi-
."olubil de rezolvarea s paţiilor interioare - constituie o
problem ă ap arte a gîndir ii arhitectoni ce. Gîndil'ea şi ima-
g inaţi1a arhitectului Berindei au devenit cutia de rezo-
n anţă a preferinţelor şi a gustului unui spirit modelat în
Parisul anilo r 1860-1870. Parisul anilor de studiu ai co-
lecţion a rului era, pe planul arhitecturii, oraşul care a aso-
oiat cel m ai bine cele dou ă elemente componente ce au
def.init m ai apoi întregul stil: idealul burgh ez şi dorinţa
de în av uţire , pe de o p arte, spiritul practi c şi _rigiditatea
a pa re nt ă a gustului , pe de a lt ă p arte . Eclectis mul, care
a în s umat aceste componente, se manife ta în arhitec-
tura P arisului lui Napoleon al III-lea sub acea formă
aparte care i-a şi definit ontologia. El rezulta din com-
promisul b azat p e concilie11ea dintre elementele decora-
tive ce descind din repertoriul stilurilor con sacrate apuse,
cu o planimetr ie, o fun cţion a litate şi o rezolvare globală
în -w rfectă.. c oncor d an ţă cu n ece sităţile şi aspira ţia pe-
cifi că burgheziei. Aproape întreagă acea tă arhite c tură
s- a s trăduit să fi e oglinda m ăgulitoare a ex i s tenţei unui
grup social rest rîns, ce dispunea, pe deplin, de puterea
economică şi politi că şi , care, în conformitate cu aces-
tea, îşi conturase o ideologie proprie.
R aportîndu-ne la faptul că gîndirea est eti că a tînă­
rnlui K alinderu a fost puternic marcată de ac e astă ex-
peri e nţ ă pari z ian ă, cît şi de faptul că o ca să acţion ează
în primul r înd ca m anifestare a lui „zoon politicon", fiinţa
s oda lă, iar Ion K alinderu era exponentul burgheziei ro-
mâ ne şti în ascen siune , putem înţelege m ai lesne de ce
acest edificiu cu caracter public a pr eferat, pentr u solu-
ţ ion a rea plasticii faţadelor, for mele atît de caracteristice
eclectismului de şc oa l ă fran ceză.
In anul 1906 ap ar planurile propu ei con strucţii,
pentru a primi aut orizaţia Pri m ări ei. Aceste planuri, de-
puse p ersonal de Ion Kalinderu (vezi adr esa citată la p.
78), nu p oartă semnătura lui Berindei, ci a unui alt arhi-
tect al vremii, a cărui semnătură nu se poa te descifra pe
frumosul şi foarte împodobitul desen ce pă s trează numai
volumul general al viitoar ei instituţii de cultură. Privind
cu atenţie desenul, sîntem înd re ptăţiţi a susţine că, de
52Grigore Ionescu , B u cur e şti, (;flid i stori c si artistic cu 157 ilu st raţ ii
în t ext şi
5 pl a nuri a far ă de t ext, Bu c ur eş ti , 1!J38, p . 130 .
53 Paul Constantin, A rta 11! 00 în România , Bu c ur eşti, E d. Meridiane,
Municipiu lui 1972, p. 90.
54 Ibidem, p. 217.
http://patrimoniu.gov.ro

r:ar cu boi dl) , ico lnc G ri gorrscu. As Ji', zi ln eo lce \i n ~ l11 zl'11l 11i •1c .\rl :'i nl
n. s. i-{0 111 ,\ ni n
fa pt, a e.te pla nur i au r prezentat transpunerea, în pla-
nul estet i.ci i, a unor form e nă scute din gustul Şi pu te rea
unui singm om, Ion Kalind e m. De la tr adiţi a clasi că,
eclectismul a pr luat a pelul la valorile m.0 11a le şi civi e
ale un i Ant i chităţi mitice, de la b aroc ş i m ai a les de la
rococo, moşteni s e el m ntele naturii ca ·im.bol a l forţei.
Intre acest e d ouă extremităţi a pendulat imagina\i a ar-
hitectului cr a tor de form e şi moti ve se mnifi cativ , în-
tr-o viziune întemeiată pe conştiinţa n a\ionaFt (expri-
mată în acest caz de Fun cţi a at ribuită cl ă dirii ). Iar pînă
la urm ă, proba bil da torită unei limită ri mate ri ale care
nu a permi s reali zarea primei gran di oas propuneri - ,
a rhitectul reator a fo st ale · în pe r ·oan a lui I. D. J erin-
d i. După planurile sale a. fost ri di cată clădirea, anul . ă­
vîrşi rii sale fiind 1908, an în ca re ste inaugura tă şi o
altă clădire repre zentati vă: Mu ze ul de zoologie (az i Mu-
zeul de I torie naturală „Gr. Antipa") în localul propriu
din Piaţa Vi ctoriei, sub direcţi,a savantului Gr igore An-
tipa.
Conce pu tă iniţi a l pe ntru a a d ăpoi:;ti o cole cţi e p arti-
c ulară de artă, clădir ea atrăgea atenţi a prin on or d a nţa
dintre co nţinutul şi forma unei omogen e opere d arhi-
t ctură. Omogenitat a aceasta a urm ă rit, î n primul rînd,
consonanţa dintre utilitatea construc\iei şi bogăţia de
s mnifica ţie a ace ·teia. In acest sen: po te . ă ·e vor-
bească de omogenitate şi la o asemen a clădi1·e (eclec-
ti că ), în ciuda elementelor diferite cît şi a unei m a ri fan-
tezii, ca re a u concurat la alcăt uirea r epertor iului deco-
rativ. C lădirea muzeului, unde multă vreme a u existat
„cîteva lucruri foarte frumoas e ele văzut"55, este co rn pu să
dintr-un volum pri matic compact, cu patru nivele: un
subsol gîndit ca oclu al edifi ciului, cu încăperi boltite,
iniţial decorate cu picturi murale de tip pompeian . Par-
terul este monurn ntal, decupat din loc în loc, atît pc fa-
ţada princip ală cît şi p e cea care d ă spre curtea inte-
rioară , de feres tr în arc de er e a că ror parte inf rioară
era protej a.tă de un grilaj de fier forjat. Faţada dinspre
urte era dec orată cu cîteva mulaje în a ·trate în zidurile
exterioare ale clădirii „fără nici un fel ele criteriu prea
valabil" sau măcar logi c şi d trei statui a ş ezate în cit
o niş ă. O nişă mare, spre stradă, uşor d ecroşată, era în-
a drată de două lampioane. Eta:jul cu ferestre drepte şi
console, p e care odihneau busturi la partea inferioară,
onstituia al heilea nivel. Etajul faţad ei secund are spre
curte nu avea iniţi al nici un fel de deschidere, lumina
pătrunzînd în interior, filtra tă printr-un m arc luminator
central dublu. Locul deschiderilor (ferestrelor) era luat
de trei nişe drepte, decorate în interior prin ghirla nd e
de flori, nişe ce adăposteau încă trei statui, replici dup ă
piese antice clasice şi o nişă arcuită şi de plan sem'icir-
culaor, în axul celei de la parter, împodobită, de aseme-
55 Scxli l Puşcariu , op. cil „ p. 558 .
http://patrimoniu.gov.ro
n a, cu o · culptură . Sp aţiile dintre nişe erau sublini ate
de ornamente m etali e (executate probabil din bron z) .
Faţada din spre . tradă avea ca lem nt domin ant intrar a,
gîndită cai un autentic portal, cu o monumenta lă uşă de
fier forjat, preced ată d îteva trepte şi încadrată de
două lămpi. în axul intră rii, la eta:j, e afla un balcon
drept de fi er forjat a că rui deschidere era ubliniată de
doi pil a ştri în formă de terminus. Ex ista o intrare şi pe
cea laltă latură a clădirii , pre e d ată de cinci trepte, deco-
rată şi ca printr-o bogat ornam ntată uşă d fi r for-
jat. cea tă faţa d ă at ît d v ibrantă de multitudinea el -
m ntelor decorative şi a materialului de lucru (bronz, fi er
forjat, piatră, tencuieli cu praf de pi att'ă, m armură) era
în ununa tă de o co rniş ă d ecora tivă di.n m ai multe regi s-
t r : rneda lio n e alL mînd cu panmn·i orizontale, consol ,
den ticuli şi un profil cu lac rimar. Podul ş i învelitoarea,
- ca ultim niv 1 - , era u mascate la exte rior, pe am-
bele laturi, de o a ti ~l cu baluştri din praf de piatră.
Fa~ada prin c ip ală primea la acest nivel, ca ultim ele-
m nt decora tiv, un g rup statuar bin an orat în zid·l ri a
c·l ă di rii.
înd ·:i fost ridi ca t muz ul, Ion Kalindr u a dorit î n
primul rînd ă-şi ere ze o lume ·1 a. „[ .. . ] năzuinţa lui
Ketlincleru ele a-şi îm bagă.ţi Muze·ul cu o serie ele mulaje
şi re produceri este cît e poate ele lăuda. bilă. Ace ta e
singurul mijloc - e drept puţin perfect - ele a pune în
con tac t publicul, ele a-l face ă se familiari zeze cu opere
ele Ct.rtă celebre care clin ca.uza dim ensiunilor lor şi m ed
ales a riscurilor nu pot trece grcm.iţe l e ţării lor ele baş­
tină . Dacă, în loc ele a încaslrCt. o parte clin aceste mulaje,
în ziclur'ile exterioare ale clădirii, :fără nici un criteriu
prea va.labil, Kalincleru le-ar fi adunat pe toate la un
loc într-o sală, aşezînclu -l e clupă epoC'i, filiaţie şi stiluri,
ir .fi obţinut un .foarte bun muzeu ele mulaje despre a.
cărui u tilitote nu e n ev oie să m ai vm·bim."5 6
onstruită din cără mid ă cu ziduri por tant şi plan-
şe din profile m tali c cu bolz işori de cărămid ă şi cu
învelitoa re din tablă, clădir ea trebuie priv ită, p entr u a-i
înţelege m orfologia, cu ochii oamenilor v!'emii lui Ka-
Jind ru, pentru a nu o arunca greşit în categoria celor
aparţi n ă toar kitsch-ului, amintindu-n 111 r u că „pros-
tul gust e pentru o g e neraţ; i e , gustul g enera.ţfai ce a. p;re-
ceclat-o." (Gustave Flauber t).
fon K alinderu, înainte de toate, a fo st , prin tot ceea
c a într prins, tm exponent al timpului să u, şi m a i
apoi pasion a tul pos sor al, obi ctului d artă . Ac a tă
pasiune nu a fo st în ă dubl a tă d o com plcx·l cultură
arti s ti că , ·i de ochiul ag r nl . ·inticarului corn er iant
dor nic să adune cît mai mult în ti csita şi neîncă p ă ­
toarea prăvălie. D aceea „Kalincleru era gata să cum-
pere aricit şi orice. Nu cla îndărăt în faţa unei pînze
ele maestru cunoscut ce treb'Uia. plătită cu bani grei.
Dar în acelaşi timp n'U şovăia . ă. cumpere un ceas
ele buzunar sau o medalie obişnuită, lăsînclu-se cu uşu­
rinţă înşelat ele un anticor autohton ele a treia. mînă . "57
Cu toa te aceste scăderi, colecţionarul Kalinderu era, aşa
cum ni l-a descris E. A. Pangrati, „un mare iubitor ele
artă încă clin tinereţea sa şi excelent cuno cător mai cu
se amă în arta picturii" [ ... ] „Sunt 53 ele ani ele cîncl adun
această comoară" - îi declara Kalinderu lui Pangrati cu
eîteva săptămîni înainte d moarte, vorbindu-i de mu-
zeul său - „clar arta pot zice că am iubit-o ele mic co-
pil. !n camera noastră, erau cîtevCt. stampe bune, pe pă­
re ţi. Ore întregi le priveam C'U a.clevărată fericire . 'Ufle-
tea că. "58
Iniţi a l , Mu zeul Kalinde1·u poseda cea m ai interesantă ,
ompletă şi complexă colecţie de Grigoreşti. ;,Chiar co-
lecţia Pinacotecii Statului era întrecută cu mult ele co-
l e cţia Muzeului KalinclerU."59 în sprijinul afirmaţiei lui
5G E 111il Co liu , M 11ze11! Toa11 R.alinderu. Du c ur eş li , „B oabe de Griu ",
Hcvi s l ă de c ullurii, nmd V, nr. 8, p. 473 - 488, p. 476
57 ibidem, p. 473 - 474.
5R „Buletinul Comisiunii Monumcnlclor Jsloricc ", anul VT, 1913,.
p. 42 - 13.
59 E mil Coliu , op. cil „ p . 480.
83
Emil Coliu din revista „Boab e de Grîu", precizam că din
cel 1350 de picturi, grav uri şi des n e ce a u alcătuit o
parte a m arelui t ezau r încredinţat spre păstrare Rusiei
în anul 1916, 120 emu i scălite de Ni colae Grigorescu.
Dintre acestea, 55 de picturi şi 22 de desene ap arţine a u
Muzeului Kalinderu. Preci zăm, în să, că impresionanta
colecţie de Gr igoreşti (ca şi Andreeştii în m are parte),
provenea de fapt din cole cţia fratelui lui Ion Kalinderu,
doctorul Nicolae Kalinderu (1835-1902), poreclit dato-
rită unei excelente reputaţii profesionale „doctorul mi-
nun e."60 „Cunoscător fin şi wnator pasionat de pictură,
Doctorul K alincleru avea un adevărat cult pentru Gri-
gorescu. Cînd maestrul desc hidea o expoziţie, Doctorul
K alincleru era primul în a-i trece pragul. Din cea clintîiu
zi alegea şi reţinea cele m ai bune pînze, de teamă să
nu-i ia cineva înainte. Pre zenţa lui devenise pentru m a-
estrul care - şi iubea mylt tablourile, o obsesie ele vis rău
care-l chinuia cu mult înainte ele desc hiderea unei ex-
poziţii. "6 1. Iată cum aces t adevărat Tretiakov al Bucu-
r eş tilor de a ltă d a t ă a reu şi t să adune, într-un tim p r e-
lativ scurt, acea.-tă colecţi e b ogată în Grigoreşti.
O surpriză la fel de plăcu tă, ca şi cea a p în zelor re -
prezentative pentr u ar ta grigore scia nă (Păs toriţa, Călă ­
reţi în pădure, Mesteacăni, Ţărancă - studiu - , ln pă­
durea Fontainebleau, Studiu pentru Bătălia de la Smîr-
clan, Toanină, Fata cu basrn.a verde, Ştrengar, Pe m argi-
n ea Prahovei ş.a.), oferea Mu zeul Kalinderu şi prin gale-
ria desen elor amena j ată la etajul întîi, în sala ce e des-
chidea în faţa · că di monumentale (cu al său vitrou re-
pL·ezentînd pe Mihai Viteazul la Curtea lui Rudolf al
II-lea : o copie exec utată de f irma Zwi:ilfer dup ă tabloul
original al lui Frans F ranken II, aflat la Viena), foarte
bine lumina tE't, flan cată de 'cele două picturi p pînză
m aruflată reprezentînd pe „Cei patru Evanghelişti", co-
pii executate dup ă origin alele lui Albrecht Di.'Lrer aflate
la Pinacoteca rn'iln ch eneză , şi cu plafoan ele pictat e de
Adolfo de Carolis, adu de K alin deru înadins pentru a-
ceastă lu crare. Galeria înfăţi şa „un ansamblu de de sene
pe cît de bogat pe atît ele variat."62 Ea înmănunch i a de-
s~n e a p arţin ătoare a trei şcoli : cea germană , la care amin-
tim desen ele Angelicăi K aufman, ale lui Rafael Men g şi
studiile în pen i ţă de o uimitoare minuţio zitate emnate
de H. Mackart; cea fran ceză ilu s trată în primul rînd de
nume mari ca Millet , Decamps şi R affet, şi cea rom â-
n ească, în care erau cuprinse desene ce purtau semnă ­
tura lui. Am an , Mirea şi, bineînţele . , a lui Grigor•e. cu .
Tot la capitolul „desene" , trebuie amintit fa ptul că acest
muzeu era posesorul celor 27 de volum cu calcografiilc
lui Pirane ·i, d ăruite României de Regele Victor Emanuel
al III-lea, ca mulţ umire pentr u a jutor ul dat de România
sinis traţilor cutremurului de la Messina din 1908, p ăs ­
trate cu sfi.nţenie într-una din camerele depozit din pod
„într-un du lap anum e construit."63
In ega l ă m ăsură Kalinderu a fo t atras şi de ceramica
grec;ească, fiind :în acel moment, alături de generalul Ma-
vros, unul dintre cei mai m ari colecţion ari din ţară in-
t eresat de ace t important capitol din istoria picturii an-
tice greceşti. In semnătatea acestei părţi a col e cţiei Ka-
Linderu nu a const at numai în numărul impresionant de
p iese - 100 - , foarte bine conservat e, ci şi în faptul
că „unele dintre aceste vase - mă refer la cele proto-
corinthiene - sînt unice pentru ţcira no astră, iar altele
- cele attice cu f'iguri negre - consti.tuiesc o strălucită
serie ce întrece cu mult seria resp ect'ivă a Muzeului Na-
ţional ele Antichităţi, compusă clin exemplare m ai mult
comune ."64 Mare parte dintre ele aµ fost distruse o d a tă
cu bombar darea clădirii în anul 1944, dar 56 se m ai păs­
trează încă. Ală turi însă de aceste piese de rezis tenţă ale
Muzeului, de m ar e valoar e artistică, erau expuse multe,
chiar foarte multe „piese m ediocre şi u nele chiar slabe".65
GO Ion Bn lei, op. cil. , p. 1'l8.
61 Emil Colin , op . cil ., p . 479 .
02 Ibidem, p. 482.
na Gri gore Ionescu, op. cit ., p. 137.
64 Emil Coliu, op. cil., p. 485.
:84
http://patrimoniu.gov.ro
Aceas tă lipsă de un itate conceptual ă, corn pon ent~t cc a
şi definit curn:v a co lecţia K alinderu, trebuie ex plic ată, în
primul rînd, prin personalitatea întem eietorului ei. De
aceea legătura dintre artă, gustul artistic şi viaţa coti-
di an ă a persona jului n ostru exclud oarecum alunecarea
în speculativ. Lipsa de unitate a fost dublată şi de un
a lt n eajuns datorat, în exclusivitate, tot lui K alinde ru:
supraîncăr carea. „ ... pînă în ultim ii ani ai v ieţii sale,
Kalinderu a urmat ace laşi ritm precipitat în ac hiziţii, cleşi
localul nu m ed era în stare să adăpostească în concl i ţ'i'i
mulţumitoare obiecte n ouă„ "66
Cu cîţiva ani în ainte de distrugerea parţi ală a colec-
ţiei , în u r m a b ombardam entelor din 1944, Nicolae Iorga
scria, la 13 noi embrie 1936: „Muzeul Kalinderu, revizu·i t
apoi ele gustul el-lui Steriacli, păstra şi păstrează, defec-
tele primei sale formaţiuni."67
Ctitorit pentru a ad ăposti o colecţi e parti c ulară de
artă, Muzeul Kalinderu va fun cţi on a ca atare p înă în
anul 1913, anul m orţii ctitorului să u , an în care mpşte ­
nitorii colecţionar ului vor vinde clăd i rea Statului , îm-
preun ă cu toate co lecţiile strînse cu atîta iubire de Ion
şi Nicolae Kalinderu . În anul 1915, s-a am en a jat, în urm a
tran zacţi e i înch eia te de m oş tenitorii Kalinderu şi Minis-
terul Instrucţiuni i Publice ş i al Cultelor, Muzeul Kalin-
deru : „Avîncl în vedere importanţa Mu zeului K alinderu
prin colecţiun'ile sile de m are valoare artistică", M.inis-
t erul Ins tru c ţiunii Publice ş i al Cultelor va h ot ă rî prin
decizia nr. 6.576 din 6 ia nu arie 1915, ca „postul de con-
s 'rvator al Muzeul ui Kalinderu" să se „transform e pe
ziua ele 1 februarie 1915, în post de Director, care se în-
credinţa D-lui I . Steriacle (art. 1)"68, cunoscutul pictor
(1880-1956) ce va lupta „cu o admirabi l ă îndărătnici e
pentru ridicarea a„ ezămîntului cc concluce."69 Cu toate
acestea, în.-ă, p înă la sfîrşitul fiinţării ale, b ogata colec-
ţie de pi ctură, sc ulptură, p orţelanu ri , ceramică, bijuterii,
care a ajw1s în forma sa finală d atorită ritm.ului „pre-
cipitat" de ach iz iţionare m enţinut pîn ă la moartea colec-
ţi o n arului , a răm as neclasi fi cată şi n einven tariată. E ade-
vărat că , în anul 1928, o d a tă cu măsurile de înd1,ep bre
a activităţii Pinacotecii Naţionale, Alexandru Lapeda tu
va dispune ş i întocmirea unui inventar la Muzeul Ka -
linder u. Era însă prea tîrziu: trecuseră deja 20 de a ni
de cînd cele mai valoroase piese ale co lecţi ei fuse seră
panotate p e pereţii Mu zeului Kalinderu fără a fi î n să şi
inventariate.
Ex p erienţa b ogată în m aterie de restau rare a arătat,
pîn ă acum, că nu ·-au putut tabili reţe te de restaurare
ci numai principii directoare, ce p ot varia de la un caz la
altul , în funcţie de problemele multe şi compl exe ce apar
numai la o an ali ză criti că a m onum entului, anali ză care
d etermin ă în ce mă su ră tran s formările - a d ăugirile sau
up r imările - faţă de con strucţia iniţi ală , au un carac-
te'r artisti c sau t run chiază individualitatea pr oprie a m o-
numentului. D atorită faptului că aceas t ă con s trucţi e a
·u feri t distrugeri mari în urm a b ombardam entului din
cursul celui de al doilea război mondial, la care s-au adău­
gat intervenţii incorect gîndite, ce i-au afectat indivi-
du alitatea prin şti rbirea nejus tificată a mărcii timpului
· ău, a stru ctu rii ca racteristice unui timp istoric, am pro-
pus, dup ă un studiu prealabil, r econstituirea, pe cît se
poate de fid elă, a acestei clă di ri ce a ad ăp ostit odinioară
o m are colecţie de a'r1:ă. Problema n ăscut ă, desigu r, ca o
con se cinţă a studiului teoretic, proble mă ce a apărut la
mai toate rest aurările 1anterioare, este dacâ întreg acest
vast repertoriu de elemente decorative poate fi executat
din m ateriale identice cu cele iniţi ale. De la caz la caz,
după calcule preliminar e, arhitectul Dan Marin, dublat
de un CQlectiv avizat de ingineri, va fixa materialele de
ibidem , p . 175.
65
66 Tbiden :, p . 474.
67 Nico lae lor gil, S faturi pe întunerec, Conferinţe la r a dio, Anto lo gie,
( e diţi e in g rijiti'i , note ş i co menta rii Va leri u şi Sanda Râpeanu), B u cur eş ti ,
1977, p . 48.
6 " Arhi vele Sla tulu i, Dosar - Ministeru I Instrucţiunii P ublice ş i
a l Cultelor , Inv ăţi'i mintul Secundar ş i Superior, nr. 77, anul 1915.
6 ~ Emi l Coliu , op . cil ., p. 473.
exec uţie în aşa fel încît să nu fie afectată rezi s tenţa clă-
dirii prin îngr·e unare, ţinîndu-se seama în permanenţă ca
materialele folosite să se apropie ::;au cel puţin s ă re-
producă aspectul exterior al celor iniţiale.
Această clădire, prin noua d es tinaţie, se va înscrie in Li-
mitele funcţiei iniţiale dată monumentului - săli de
expoz i ţii. De aceea, este nece s-ară şi o reconstituire a
-compartimentării originale. Pentru interior, în să, se va
avea în vedere numai r econstituirea fidelfl a dispozi~iei
planimetrice, nu şi decoraţi a iniţială, deoarece interio-
rul, la vremea sa, •a reprezentat acea întîlnire fertilă
dintre pictură şi arhitectură. Pictura nu era întruchipată
numa i pr in lucrările individuale ce ia u constituit o p arte
a cole cţiei Kalinderu. Ea apărea şi pe supriafaţa perete-
lui, pătrunzînd în silueta acestuia. Altă dată plafonul
sălii centriale de la parter avea în centru o pi ctură pe
pîn ză ma·rufliată, reprezentînd Geniile, s emnată de B.
Ricci.; în dreapta, Răpirea Aurore·i de către Helios, atri-
buită .l u~ G. B. Tiepolo; în stîn?a, ~poteoza Veneţiei de
R ~t~CL Patru concert~ de in,9.~'.·.i, executate tot . ~~ 0
R~cc_1 m cad!au aceste t:e1 co~np.0~1ţ11 c. ntrnle. Ca a s~
r11, m afar a de d ecoraţia ammtita , mai primea ca d co-
raţi e două monumentale pictur i în ulei, pe pînză m aru@ /
- ce m
fl a t a, J.n" d - F
- ea d rau f rumosu 1 v1·trou, cj'.J:'n upa anii i
·z· O
lui Frans Hales (dreapta) şi după Petrecerea de I. lor-
·daens (dreapta), ambele originale aflate La Pinacoteca din
Mi.inch en: Plafonul era decorat prin pictura lui A. Ve-
ron a Ursitoarele, iar pereţii laterali primeau două baso-
relieful'i de br onz înfăţişînd pe cei doi donatori ai Mu-
-zeului: Nicolae K1alinderu şi E. Eustaţiade . Primul baso-
reli ef era semnat de Mai·chetti, al doilea de Hegel. La
daj , galeria desen elor cu a sa d ecoraţie murală era prclun-
gită pri:i trei săli ale căror plafoane purtau urmă to ar ~ lc
p 1ctun m ulei pe pînză m aruflată : Triumful lui Her ul e
asup1·a Ce ntaurului de A. de Carolis, Spre lumină de A.
V erona şi A lego'l"ia artei de N. Verrn ont. În toate cele patru
s~li de la eta:j , pictorul, independ ent de numele pur tat ,'
lia-a cr eat pe supra faţa plafoanelor cadrajele (casetoa-
n ele), de car e a avut n evoie în delimitarea co mpozitiilor
sale. De aceea, în aceste încăperi, iarhitectu ra nu mai di-
rija : ea în s oţea. Tot acest ansamblu, însă, a fost distru s
d e repaeaţiile greşit înţelese, efectuate în u r m a bombar-
dlam entului. D atorită fa ptului că pictorii decoratori, ală-
tm·i d Ion Kalinderu ca:re s-a adresat lor şi numa.l lor
pentru a-i decora interiorul, reuşesc să obţin ă o fonnă
pi ct u rală e g al ă în drepturi cu cea arhitectur a lă, aceasta
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - SUMMARY - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Thi s slnd y prcscnts a buildin g ancl an irnporln nt ma n of ancic nt
Bucha rcsl. thc " Ion K a linclt: ru " Muscum and ils l'ound cr.
Th c a ulhor ol' Lh c sludy bas undcr slood noL on ly that lo rccomposc
th c imagc ol' the bui ldi11g which u se ri to shcltcr a muscum wilh a largc
collcction mea ns in !' act to writc a chap lc r ol' Ro ma ni a 's histor y - ruor c
prcc iscJy of its Ca pi ta I on Lhc thrcsholcl of a ncw ccnLury , bnt a Iso Lhc facL
llrn tarnonga ll ma n 's dcccls, it is th c man who is most inle rt:s lin g will!
hi s spir ilua l lifc . Accorclin gly , a l'lcr proscntin g th c picturc ol' Bucharest
at th c beginnia g of th e cc ntur y wh cn man y u nei ununiform builclingswcrc
crcclcd, Lhc a uth or tri cs to skctch lh c portra i t of thc man who wa s a r ea I
~iaci authentic li gur c ol' a ncienl Bucha r cst. Impli ccl in a lm osl a ll com-
rnittccs not on ly as a si mp lc m ~ m \J ) r bu t a Iso u s their cha i rman , Jon Kn lin-
d cn1 succccded in bccoming thc cha irma n ol' t h c most importa nt inslilu-
Lions, socicti cs a nd com :niltc cs or cullure: thc Romania n Acaclc my, thc
H.01111 nia n Alhcn cum , thc Gcogra phica I Soc icty , thc "Steaua" Socicty of
Cutturn, Lhc "Progresu I" Soc iety, thc "Albina " Ma ga zin c, 'he Fo rcst So-
ciety , thc .Hccl Cross. lhc Commitlcc of Histori c Monum cnls who b ~ca m c
a rcalily tlrnnks to Ton Kalinclcru's act ivity. Durin g 12 ycnrs wh1l c h e
was thc chairman of th c Com .nittec or Historic Monun1cnls, I<a l1n dcrn
trî cd a nd succecclcd în impll'lin (\ a new orientntîon to thî~ co mrnittcc .
Bein g convi ctcd tha t a li thc we a ILh of cu Itura I and ma teri a I cviclencc
bca rs thc na mc ofpatrimony, Jon Kalindewmilita lccla ll his lifc in favour
of îts protccli on throngh conservation and r es loration. Taking into ac-
http://patrimoniu.gov.ro
(pictura) nu poate fi şc himbată după bunul plac al restau-
ratorului prin alte imagini, deoarece ea nu poate fi ima-
ginată decît în locul desemnat şi cu imaginea ei speci-
fică. Picturile din casa scă rii ~i c le de la parter se mai
păs Uează parţial şi în condiţii precare de conservare.
Cu toate aceste mari neajunsuri, însă, se m ai simt.e încă
faptul că întreaga arhitectură interioară a fost insufle-
ţită de imagine.
În cursul restaurării , se vor studia mijloacele, teh-
nicile, m ateri1a lele de lucru ale picturii aflate încă în in-
teriorul imobilului din str. Dr. Sion nr. 2- 4. Se va fa ce
o propunere circumst~mţiată ca aceste picturi să fie inte-
grate într-un ansamblu decorativ pe locul lor originar
- cele din sala centrală - fie de refolosire în alte loculi,
cu indioarea locului originar - cele din vestibul-. Odată
stabilite aceste etape preliminare de lucru, apare preocu-
par ea d a evidenţia, prin r estaurarea care le va conserva,
toate picturile ca şi toate formele decorative păstrate sau
recompuse prin imaginile-document în interior. Etapele
r~stam:ării v.or fi ;studiate, urmărite, notate, fotografiate
ş1 apoi analizate mtr-un vi itor studiu, acum fiind pre-
matur să se vorbească despre t oate acestea.
St d' 1 d · · · · .
u rn e reconstituire ca ş1 rest aurarea mteresante.1
l' d' ,· b • t . · " .
ca :n ucur eş ene _vor sco~te .m :v1denţa impo_rbanţ~
unui . ~ct ?e ~ultu~a, oa~e trebuie sa apara cu e tit mat
semn~~icati~ ş~ m a1 emoţ1on~nt, cu cît Muzeul K~linderu
se n~~t.ea mtr_.~u~ i:ior:ient_ ~n ca:·e~ pe pl~n naţ10nal se
oncr etrna donnţa _ m fapt.mn1 umtaţu n aţionale, iar pe
plan . ~uropean aparea f.aun~su! manifest futuri st lan at
d': F~lippo Ton:-aso M<::~metti, m anul 1909, care p r opo-
va~ma ide~a _distr~ger11 a . t~t _ceea c.e ia însemnat mă:r-
tuna mate:ia~~ .a}re:utulu: ş1 m spec1a.1. a muzeelor, tra-
ta!e ca ,„ctmzt~i ~ ' .. ca. „d01m1.to9.re publice"; ca „a.bsurcle
macel11:ri -~e pictui i . şi. sculpt~;·i ce se c1sasinează feroce,
cu lovi.tuf/ l de culori ş·1, ele linii,, pe pereţi dispu.taţi."70
. . - P 1: 11: }11 să_u r:iuzeu, ce înrnagazin~ o imensă încărcă-
tui a_ spnituala ş1 . un pr ofund m esa.] adresat omenirii
aflata m pragul prnnului. război m ondial, ca şi prin efor~
tul depus la condu cerea Comisiunii Monumentelor I to-
rice, Ion Ka linderu s-a dovedit capab il . ă aducă în actua-
lita te tot ceea ce s-a numit şi se numeşte m.ărturi a unui
bogat trecut istoric.
'o Ma ri o n e M ich c li , 1\ 1Jr1J1(/ard a r11·tis liNi a scco lul11i xx . Bu c ur cş li
E d. Mcr i<li a 11 c . 1 968, p . : 1:~n.
co unt t h at Jon Ka li ndcrn wa s vcr y :fond of nr t, bcing a pn ssion a le co !lector'
a nd an intc llnctunl who lovcd ancl rcspcctcd thc nationa l hi stor y matcria-
li zc d, in hi s opinion mainl y , in thc monumcnl s oftbe pasl a ncl c onsidcring
that muscoqraphy wa s horn ancl clcvelopcd in a ccorclancc with thc na tîonal .
spec ific fca lurcs of thc cpoch . thc author of tlle prescnt stucly clra:vs ~h e
conclusion that lh c "Ion Kalinderu" Muscum wns horn at th c bcgmnm g
of tb e XX-th cc ntury as n resu lt or both Lhe Iove for th c objcct of a rt .urnt
ha d to bc co nsc rv cd (conscrvat ion bcin g onc of th e rnu sc um 's funct1ons)
a nd th e wi sh of promotiug t11 c national idea l.
Thc "Ka linclcru " Mu scum was found cd în order to shcltcr an irn-
m cnsc priva te coll cct ion inclucling pa inlings of som~ famous nrti~t~ -
A ma n, Groîgo rcscu, Andrccscu, Millet, Dccamp, Hn1'lct, Mcngs. Mackart,
Angeli ca Kaufman, P irancsi. . .
A lwaysr cmarking tha t t he private muscum , ua!Jkc thc State .Picturc
Ga ller y, becomes thc photog raphî c pi cturc of thc socict y and particul~rl y
of thc pcrsona lity whom it r cp r esenls. Th c author of thc study underlln es
t hefa ctth at Kalinclcru 's nctappca r s th c mor e important so as he proved
to bc ablc of ma king topi ca ! a ll tlrnt wc call thc cvidencc of a ri ch cultural
past. .
Consequ cntl y, thc author of thc present stucly proposes 111 the Iast
part of his p a per the r cs toratîon of thc former Kalindcru Museum under-
lining tha t thc r cs torat ion of thîs building mea n s in fact a hommage
paici to a man who lovcd and rcspectcd the monuments of the country.