MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII,

TINERETULUI SI SPORTULUI
Grup Scolar Agromontan “Romeo Constantinescu”
Valenii de munte - Pahova

PROIECT \ LUCRARE DE
SPECIALITATE

PENTRU SUSTINEREA EXAMENULUI DE

CERTIFICARE A COMPETENTELOR
PROFESIONALE – NIVEL 2

TEMA PROIECTULUI:
Primirea, cazarea si asigurarea securitatii
turistilor si bunurilor acestora

PROFESOR INDRUMATOR:
Profesor inginer:
MARGARIT TOMA DOREL Absolvent:
Radu Elena Andreea

1
 Valenii de munte – 2010

Capitolul I.

Memoriu justificativ

Turismul
Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de
importanta precum cea desfasurata in alte sectoare-chei din economia
mondiala(industrie, agricultura, comert). Fenomenul turistic este
extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umana, cade
sub incidenta studiului interdisciplinar, antrenand deopotriva
economisti, geografi, psihologi si sociologi. Primele mentiuni privind
preocuparile de a voiaja, apr in antichitate in operele geografului
Strabon. Descrierile lasate de Marco Polo cu ocazia periplului sau
asiatic (secolul al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul XVIII-
lea) sau, mai aproape de noi, ale lui Henri Monfreid au jalonat
preocuparile viitoare privind practicarea calatoriei.
Turismul devine un complex fenomen de masa la sfarsitul
secolului al XIX-lea fiind puternic articulat in mediul inconjurator.
Privit ca un fenomen social-economic creator de beneficii,
turismul a fost definit in variante din cele mai felurite: “arta de a
calatori pentru propria placere”(M. Peyromarre Debord), “activitate
din timpul liber care consta in a voiaja sau locui departe de lo9cul de
resedinta, pentru distractie, odihna, imbogatirea experientei si
culturii,datorita cunoasterii unor noi aspecte umane si a unor peisaje
necunoscute” (Jan Medecin), “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe
cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si de schimbare a mediului
inconjurator, cultivare a sentimentului pentru frumusetile naturii ca
rezultat al dezvoltarii comertului, industriei si al perfectionarii
mijloaelor de transport” (Guy Freuler).
Activiatea turistica este bine sustinuta de un valoros potential
turistic – natural antropic – diferentiat de la tara la tara, in functie de
care sunt organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute in
practica turismului mondial sunt: turismul balnear martim, cu o larga
dezvolare in teritoriu, practicat pentru cura helioterma sau climaterica
sau avand alte motivatii terapeutice; turismul montan si de sporturi de
iarna , practicat pe arie larga pentru drumetie, cura climaterica si
practicarea sporturilor de iarna; turismul de cura balneara, prin care
se valorifica insusirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare

2
termale si minerale, namoluri, aer ionizat); turismul cultural ,
organizat pentru vizitarea monumentelor de arta, cultura si a altor
realizari ale activitatii umane; turismul comercial expozitional , a
carui practicare este ocazionata de manifestari de profil (targuri,
expozitii), care atrag numerosi vizitatori; turism festivalier, prilejuit de
manifestari cultural – artistice (etnografice, folclorice) nationale sau
internationale; turism sportiv , de care cunoastem o mare extindere pe
plan national si international, avand ca motivatie diferite competitii pe
discipline sportive, interne si internationale, pana la manifestari
sportive de amploare (olimpiade, competitii sportive regionale,
campionate mondiale, etc.); turismul de vanatoare (safari), practicat
de tarile occidentale, in general pe teritoriul Africii, al Americii Latine,
in teritoriile artice si antartice. Este o forma de turism “distractiv”, a
carui dezvoltare – marcata de spectaculos si inedit – aduce mari
prejudicii echilibrului ecologic al planetei, amenintand cu diminuarea
sau, dupa caz cu disparitia unor specii extren de valoroase ale
patrimoniului faunistic al Terrei.
Tipurile de turism se diferentieaza de la tara la tara, asigurand
varietatea si, prin aceasta, atractia turistilor autohtoni si straini.
Una din bogatiile actuale de baza in domeniul turismului
priveste studiul elementelor regionale, in functie de care se
organizeaza activitati turistice tipice anumitor zone, si se pun in
evidenta posibilitatile de amenajare complexa a acestora. Desi nu s-a
ajuns la o viziune taxonomica unitara in acest domeniu, diferitele
acceptiuni utilizate pe plan international si in tara noastra releva
urmatoarele unitati ce pot fi luate in consideratie:
- regiunea turistica, conceputa ca un spatiu de mari dimensiuni, cu o
structura organizatorica bine consolidata si un patrimoniu turistic
diversificat
- zona turistica – un areal mai restrans consacrat pentru activitatea
turistica de un anumit tip, puternic marcat de importante obiective
sau alte motivatii pentru turism
- centre turistice – reprezentand puncte de convergenta (puncte de
plecare pentru zonele montane, porturi, alte centre consacrate prin
patrimoniul lor turistic) a unor fluxuri de turism, putand fi, in
general, statiuni alpine sau balneare si de odihna. Pentru Romania,
ramanand in aceleasi cadru al Carpatilor Orientali, se pot mentiona
Vatra Dornei si Borsa.
- Puncte turistice amenajate (pesteri, defilee, ghetari, manastiri, case
memoriale, hoteluri alpine etc.)
In literatura recenta de specialitate sunt depistate, in functie
de potentialul natural, si antropic o serie de unitati turistice cu vocatie

3
 polarizatoare, in jurul carora s-au dezvoltat veritabile noduri turistice
cu vocatie locala ce sustin activitatea nucleului central.
Capitolul II.
2.1.Agroturismul
Scurt istoric

Putem afirma, fără a greşi, că apariţia călătoriilor turistice s-a

produs în antichitate, iar activităţile turistice în spaţiul rural au început
a fi practicate empiric din aceeaşi perioadă. Este cunoscută astfel
participarea în număr mare a elevilor la: vizitarea locurilor sfinte-
Dadona (Zeus) şi Delfi (Apolo)- frecventarea băilor curative sau
jocurilor festive periodic organizate.
În periada romană majoritatea călătoriilor aveau scopuri
comerciale, culturale sau millitare, iar traseele lor parcurgeau
inevitabil spaţiul rural. În acelaşi timp cu evoluţia societăţii omeneşti se
diversifică şi structura călătoriilor, astfel, în Evul Mediu, călătoreau un
număr însemnat comercianţii, dar întâlnim frecvent ambasadori, preoţi
şi pelerini, oameni de ştiinţă, artişti, calfe şi studenţi. Unii din aceşti
călători au decis să transmită experienţele lor. Putem prezenta în sprijin
scrierile călugărului francez Aimeri Picaud, care realizează la 1130 un
îndrumar pentru pelerinii doritori să ajungă la Santiago de
Compostella, sau pe preotul japonez Basho care în 1960 a scris un poem
intitulat „Drum îngust spre Nordul îndepărtat”. În dorinţa de a
prezenta evoluţia dotărilor şi instalaţiilor iată un catren sugestiv:
„Înţepat de ţânţari, muşcat de păduchi / Am reuşit să dorm într-un pat /
În timp ce un cal urina / Chiar lângă perna mea” (Christureanu
Cristina – „Economia şi politica turismului internaţional”).
Europa este cea care înregistrază primele forme conştientizate de
turism rural în secolele XVI-XVII; în acele vremuri pictorii erau

4
interesaţi să valorifice în operele lor construcţiile şi mediul spaţiului
rural. Viaţa satului, aşa cum era ea şi nu inventată, este imortalizată în
operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi. Pe acest fond marele
gânditor francez Jean Jacques Rousseau (1721-1778) povesteşte în
lucrarea sa „Confesiuni” despre o călătorie în care a traversat Alpii, ce
a sugerat multor oameni ai timpului planuri de călătorii spre regiunile
muntoase pentru a admira natura. În secolul următor, al XIX-lea, odată
cu afirmarea marilor peisagişti, arhitectura rurală ocupă un loc din ce
în ce mai important în desen sau pictură. Se impun din nou pictorii şi
artiştii francezi şi italieni cărora li se adaugă mai apoi cei din Anglia
(Grolleau Henri-”Patrimoine rural & touorisme dans la C.E.E.„).
În România, care-aşa cum afirmă Geo Bogza în reportajul „Sate
şi oraşe”- la început a fost o ţară de sate, prin excelenţă agricolă, spaţiul
rural s-a aflat la el acasă întotdeauna. Mai mult, „viaţa la ţară” a fost
un subiect frecvent al literaturii noastre, culminând cu manifestarea
unui puternic curent litarar; similar, în operele plastice din perioadele
de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secollului XX satul fiind
cadrul, obiectul, subiectul şi inspiratorul unui număr însemnat de
pictori români.
În ceea ce priveşte manefestările ce pot fi catalogate drept
începuturi ale circulaţiei turistice rurale din ţara noastră - neluând în
seamă faptul că ori ce orăşean, care se respectă şi îşi putea permite,
avea o casă „la ţară„ - amintim: obiceiurile de Sânzâiene când, coform
tradiţiei maramureşenii porneau spre mănăstirile din Moldova;
pelerinajele către locaşurile de cult; vacanţele de sărbători în lumea
satului sau la mănăstire, dar mai ales obiceiul retragerii către sat în
timppul verilor călduroase („locuinţa mea de vară e la ţară”), locul
ideal de petrecere a unor clipe de destindere.

5
 Concomitent cu creşterea frecvenţei circulaţeie turistice au
evoluat şe echipamentele turistice: de la cele privind transportul
(poştalioanele şi locurile de schimb ale cailor - „poştele” care încă mai
revin şi astăzi în poveştile sătenilor, ca şi denumirile unor localităţi
legată de această activitate - exemplu Poşta Câlnău) la cele care
asigurau în norme profesioniste cazarea şi masa (vetitele hanuri în toate
cele trei ţări române).
Dintre cei ce au apreciat şi preţuit vacanţele în spaţiul rural
putem enumera personalităţi ale culturii româneşti ca: Alexandru
Vlahuţă, Ion Luca Caragiale, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Mihail
Sadoveanu, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Calistrat Hogaş,
Nestor Urechia, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, Ştefan
Ciobotăraşu şi mulţi alţii. Toţi cei ce au fost promotorii unei mode, ai
unui mod de viaţă nou ce a contribuit la realizarea unei mentalităţi care
în timp a generat călătoria, circulaţia turistică, mai apoi turismul.
Cele prezentate mai sus determină să afirmăm că turismul rural s-
a derulat în ţara noastră până în a doua jumătate a secolului al XX-lea
doar în mod spontan.

6
 2.2.Criterii privind clasificarea structurilor de
primire

Criterii minime privind clasificarea structurilor de primire cu

functiuni de cazare tusristica:
1. Structurile de primire turistice vor avea firme exterioare, in
concordanta cu certificatul de clasificare, in ceea ce priveste denumirea,
tipul si categoria unitatii. Pentru categoriile 5, 4 si 3 stele, firmele vor fi
luminoase.
2. In spatiile de cazare, precum si in grupurile sanitare (cu exceptia WC
exterioare) se va asigura in sezonul rece o temperatura minima de
180C.
3. La grupurile sanitare ale camerelor se va asigura in permanenta apa
calda si rece.
4. Constructiile vor fi astfel realizate incat sa se evite deranjarea
turistilor din cauza zgomotelor produse de instalatiile tehnice ale cladirii
sau a factorilor de poluare, inclusiv a zgomotelor produse peste limitele
legale admise.
4.1. Nu se admit spatii de cazare situate la subsol sau fara aerisire si
lumina naturala directa.
4.2. Pardoselile grupurilor sanitare vor fi placate cu materiale ceramice,
marmura sau alte asemenea materiale estetice si de buna calitate. La
categoriile 1 si 2 stele se admit si pardoseli din mozaic lustruit.
4.3. Peretii grupurilor sanitare vor fi placati cu materiale ceramice,
marmura sau cu alte asemenea materiale estetice si de buna calitate, pe
intreaga suprafata (pana la tavan). La categoria 2 stele se admit si

7
 placari partiale pana la inaltimea de 180 cm, iar la categoria 1 stea
peretii pot fi acoperiti cu zugraveli
lavabile.
5. Starea generala de curatenie, salubritate si igiena se asigura in
conditiile prevazute de Normele de igiena aprobate prin ordinele
ministrului sanatatii
6. Lenjeria de pat, prosoapele si halatele vor fi schimbate dupa fiecare
turist, iar pentru sejururile mai lungi, astfel:
Lenjeria Prosoapele Halatele de baie
Categoria
unitatii
5 si 4 stele la 2 zile la 2 zile la 3 zile
3 stele la 3 zile la 2 zile -
2 si 1 stea la 4 zile sau la 3 zile -
ori de cAte
ori este
nevoie

7. La toate tipurile de structuri de primire cu functiuni de cazare turistica este obligatorie oferirea unei
game diversificate de servicii suplimentare, cuprinse in tariful de cazare sau cu plata separat, astfel:

- cel putin 18 servicii

- la unitatile de 4 si 5
stele
- la unitatile de 3 stele - cel putin 15 servicii
- la unitatile de 2 stele - cel putin 10 servicii
- la unitatile de 1 stea - cel putin 5 servicii.
  
In spatiile de cazare turistii vor fi informati despre serviciile
suplimentare oferite.
Lista orientativa cuprinzand serviciile suplimentare este prezentata in
anexa nr.7 la prezentele norme metodologice.
8. In toate spatiile de cazare este obligatorie existenta unor mijloace
scrise, realizate estetic si tiparite in limba romana si in cel putin doua
limbi de circulatie internationala, cuprinzand informatii utile pentru

8
turisti:
-instructiuni de folosire a telefonului;
-tarifele interne si internationale pentru convorbiri telefonice;
-lista cuprinzand serviciile suplimentare oferite si tarifele pentru cele cu
plata, cu indicarea modalitatilor de solicitare a serviciului in camera;
-lista room-service
-lista cuprinzand preturile produselor din minibar, dupa caz;
-programul TV pentru saptamana in curs, dupa caz;
-informatii turistice privind zona sau localitatea;
-inserarea in pliantul hotelului a hartii zonei sau a localitatii, cu
precizarea unitatii de cazare (pentru unitatile de 3, 4 si 5 stele);
-orice alte informatii ce ar putea face mai agreabil sejurul turistului;
-chestionare pentru testarea opiniei turistilor cu privire la calitatea
serviciilor oferite.

La hotelurile de 3, 4 si 5 stele materialele vor fi prezentate in mape

speciale, in fiecare spatiu de cazare sau prin afisare cu mijloace
electronice.
9. Nu se admite organizarea unor activitati de jocuri distractive
sau de noroc in holurile unitatilor. Asemenea activitati pot fi organizate
doar in spatii distincte, cu intrari care sunt separate fata de fluxul
turistilor cazati in hotel.
10. La hotelurile de 1-3 stele, in spatiile destinate cazarii se pot
amenaja activitati de birouri sau firme, pana la 15% din capacitatea de
cazare. Se excepteaza cazurile in care se asigura intrari separate si
fluxuri de circulatie distincte pentru turisti.

9
 2.3.Tipuri de structuri de primire turistice cu
functiuni de cazare

Conform prezentelor norme metodologice, in Romania pot

functiona urmatoarele tipuri de structuri de primire cu functiuni de
cazare turisitica clasificate astfel:
1. hoteluri de 5,4,3,2,1 stele;
2. hoteluri –apartament de 5,4,3,2,1 stele;
3. moteluri de 3,2,1 stele;
4. hoteluri pentru tineret de 3,2,1 stele;
5. hoteluri de 3,2,1 stele;
6. vile de 5,4,3,2,1 stele;
7. bungalouri de 3,2,1 stele;
8. cabane turistice, cabane de vanatoare, cabane de pescuit de
3,2,1 stele;
9. sate de vacanta de 3,2,1 stele;
10. campinguri de 4,3,2 stele;
11. popasuri turistice de 2,1 stele;
12.pensiuni turistice urbane de 4,3,2,1 stele;
13. pensiuni turistice rurale de 4, 3, 2, 1 flori (margarete),
pensiuni agroturistice de 4, 3, 2, 1 flori (margarete);
14. apartamente sau camere de Inchiriat In locuinte familiale sau
in cladiri cu alta destinatie de 3,2,1 stele;
15. structuri de primire cu functiuni de cazare pe nave fluviale si
maritime 5,4,3,2,1stele.
In cadrul tipurilor sus-mentionate poate exista urmatoarea
structura a spatiilor de cazare:
- camera cu pat individual, reprezentand spatiul destinat folosirii

10
de catre o singura persoana. Latimea paturilor individuale este de
minimum90cm;
- camera cu pat matrimonial, reprezentand spatiul destinat
folosirii de catre una sau doua persoane. Latimea patului
matrimonial va fi de minimum 140 cm;
- camera cu pat dublu, reprezentand spatiul destinat folosirii de
catre doua persoane. Latimea patului dublu este de minimum 160
cm;
- camera cu doua paturi individuale, reprezentand spatiul destinat
folosirii de catre doua persoane;
- camera cu trei sau mai multe paturi individuale, reprezentand
spatiul destinat folosirii de catre un numar de persoane egal cu
numarul paturilor. Camerele cu peste patru paturi individuale
sunt considerate camere comune;
- camera cu priciuri, reprezentand spatiul destinat utilizarii de
catre mai multe persoane. Priciul reprezinta o platforma din lemn
sau din alte materiale, pe care se asigura un spatiu de 100 cm
latime pentru fiecare turist.
- garsoniera, reprezentand spatiul compus din: dormitor pentru
doua persoane, salon, vestibul si grup sanitar propriu. Dormitorul
poate fi des;partit de salon si printr-un glasvand sau alte solutii
care permit o delimitare estetica;
- apartament, reprezentand spatiul compus din unul sau mai
multe dormitoare (maximum 5 dormitoare), sufragerie, vestibul,
echipare sanitara proprie. La categoria 5 stele va exista un grup
sanitar pentru fiecare doua locuri, iar la categoria 4 stele, precum
si la restul categoriilor, minimum un grup sanitar la 4 locuri.

11
Capitolul III
Siguranta si Securitatea turistilor in structurile de primire
3.1. H.G.R. 217/1996

1. Cazarea turiştilor se face la orice oră din zi şi din noapte în

ordinea sosirii şi în limita locurilor disponibile, ţinânduse seama cu
prioritate de bligaţiile asumate anterior cu confirmarea anticipată a
spaţiului închiriat privind tariful, cazarea se face fără discriminare cu
privire la cetăţenie, naţionalitate, domiciliu, convingeri politice sau
religioase.
Administraţiile structurilor de primire turistică au obligaţia să
asigure ordinea şi liniştea publică, bunele moravuri, secutitatea
turiştilor şi a bunurilor ce le aparţin în incinta unităţii.

2. Lucrătorii de la recepţiile structurilor de primire turistică sunt

obligaţi să înregistreze pe toţi turiştii în evidenţele operative, la sosirea
acestora şi să asigure completarea formularului: fişă de anunţare a
sosirii şi plecării turiştilor, pentru fiecare turist. Acestea sunt
formulare înseriate cu regim special care înlocuiesc cărţiile de imobil.
Datele pe care le conţin fiecare fişă sunt: numele, prenumele, seria şi
numărul actului de identitate, data sosirii, scopul călătoriei, data
plecării, semnăturile turistului şi recepţionistului.
Completarea fişelor se face în momentul sosirii de către fiecare
turist pe baza actelor de identitate, pentru români, buletin de identitate,
pentru străini paşaport sau în cazuri speciale carnetul de marinar,
licenţă de zbor, iar pentru militari în termen şi elevii instituţiilor
militare buletinele de identitate, carnetul de serviciu sau legitimaţia.

12
 Este interzisă cazarea oricărei persoane care nu posedă act legal
de identitate.
Fişele de anunţare a sosirii şi plecării turiştilor, completate
corect şi semnate de turişti cazaţi se apreciau împreună cu actele de
identitate de către recepţioner, aceştia confruntă datele, semnează
fişele şi restitue actele de identitate titularilor. Fişele completate în
două exemplare se trimit în original organelor de poliţie, iar copiile se
păstrează un an în recepţie şi cinci ani în arhivă.

3. Modalităţile de preluare a fişelor vor fi stabilite de comun acord

de către structurile de primire turistică şi unităţilor de poliţie
teritoriale. Copiile fişelor conţin date confidenţiale şi vor fi puse la
dispoziţia lucrătorilor din poliţie în cazuri justificate.

4. Cazarea minorilor sub 14 ani este permisă numai în cazurile în

care aceştia sunt însoţiţi de părinţi sau de reprezentanţii legii. Se
exceptează de la regulă minorii aflaţ în drumeţie, în tabere, în excursii,
la concursuri sau în alte acţiuni similare însoţiţi de cadre didactice,
antrenori, ghizi, din partea organizatorilor acţiunilor turistice.

5. În scopul asigurării protecţiei turiştilor personalului

structurilor de primire turistice îi este interzis să dea relaţii şi
informaţii cu privire la sejurul turiştilor în aceste unităţi fără acordul
acestora.
Vizitarea turiştilor în structurile de primire turistică este admisă
cu condiţia ca vizitatorul să anunţe recepţia, lucrătorii din recepţie au
obligaţia să permită vizita numai după obţinerea acordului turistului
care urmează să fie vizitat.

13
 Vizitatorul poate rămâne peste noapte în camera turistului vizitat
numai după anunţarea recepţiei, completarea fişei de anunţare a
sosirii şi plecării turiştilor, înregistrarea în evidenţa operativă în
vederea achitării contravalotii serviciilor prestate.

6. Structurile de primire turistice care au închiriat camere ce sunt

folosite ca sedii de firme vor asigura acces separat pentru personalul
angajat şi pentru clienţi.

7. În hotelurile cu o capacitate mai mare de 100 locuri se va

introduce obligatoriu “tichetul legitimaţie” pentru identificarea
persoanelor cazate inclusiv pentru personalul firmelor cu sediu în
hotel.
Atunci când, clienţii nu sunt cunoscuţi, recepţionerii hotelului
solicită “tichetul legitimaţie” la înmânarea cheii.

8. Administraţiile structurilor de primire răspund de paza,

siguranţa şi securitatea turiştilor, securitatea şi integritatea bunurilor
turiştilor în conformitate cu legislaţia în vigoare, de asemenea asigură
amenajări speciale pentru valorile turiştilor predate spre păstrare
luând măsuri să fie aşezat acest lucru la vedere.

9. Personalul structurilor de primire turistice este obligat să ia

măsuri de prevenire a infracţiunilor şi faptelor antisociale în incinta
structurilor de primire. Administraţiile, hotelurile, motelurile, au
obligaţia de-a informa organul de poliţie cu infracţiunile comise şi
faptul că există persoane cazate care au contribuit la tulburarea
ordinei şi a liniştii turiştilor.

14
 10. În conformitate cu H.G.R. 41, spaţiul de cazare este reşedinţa
temporală a turistului. Deci acest spaţiu este inviolabil, cu excepţia
situaţiilor care pun în pericol viaţa, integritatea şi bunurile turiştilor,
precum şi baza materială a structurii de primire.

11. Angajaţii structurii de primire sunt obligaţi să cunoască şi să

aplice toate normele şi regulile H.G.R. 41.

3.2.Comportamentul personalului

Serviciul prestat clienţilor este combinata a doua componente, o

componenta cantitativa, cu caracter preponderent material, evaluabila
pe o baza obiectivă, si o componenta calitativă, comportamentala cele
doua componente sunt dozate diferit, după cum este vorba despre
“servicii-echipamente tehnice” sau “serviciile-mina de lucru” .
Componenta cantitativa este mai uşoara de definit, de măsurat, de
comparat si de conştientizat. Elementele determinate sunt :
echipamentele tehnice, alimentele, decorul, metodele de lucru, sarcinile
rutiniere, numărul personalului, informatule.
Componenta comportamentala este prea adesea neglijata de către
hotelieri, Chiar in cazul cursurilor de formare, accentele se pune pe
metodele de lucru si sarcinile rutiniere.
In general, se considera ca un serviciu, in ansamblul sau, nu
poate fi apreciat favorabil in condiţiile unei componente cantitative
deficitare. In acelaşi timp, singura, componenta cantitativa nu poate sa
lase clientului decât o impresie neutra. De exemplu, comentariile

15
favorabile la adresa unui restaurant curat a unui serviciu rapid sunt
rare: dimpotrivă, un serviciu prea lent sau o masa pătata sau
nedebarasată se soldează adesea cu sesizări din partea clientului.
Totuşi, in situaţia unui bun nivel al componentei
comportamentale, anumite insuficiente ale componentei cantitative pot
fi trecute cu vederea. Un comportament profesional adecvat, un zâmbet
sincer si o atenţie particulara, de exemplu, pot sa contracteze unele
neîmpliniri ale componentei cantitative. Prin urmare, in relativa
personal-client, comportamentul personalului, atitudine acestuia, modul
de a acţiona si a reacţiona reprezintă criteriile esenţiale de apreciere a
calităţii serviciilor in ansamblul lor, elementele care generează
mulţumirea si satisfacţia clientului.

3.3.Rezervarea la pensiunea agroturistica

Pentru pensiune,, rezervarea constitue un element important al

vinzarii si primirii clientului. In acelaşi timp, pentru client, rezervarea
este unelement de securitate, o sopire inopinata la un hotel putindu-i da
multe batai de cap. In plus, clientul poate fi interesat sa-si anunte
dinainte apropiatii sau colaboratorii destre locul (hotelul) unde poate fi
contactata.
Potrivit statisticilor publicate in 1996 de Horwath Intl., la scara
mondiala, rezervarile detin 82,7% din totalul camerilor inchiriate; in
Europa, pondera camerilor cu rezervare este de 86,0%.
Rezervarea este prima segmenta a contractului hotelier. El se
inchee prin formularea unei cereri de rezervare si prin acordul da de
catre hotelier. Ulterior, la sosire, prin semnarea fisei de anuntarea a

16
sospiri si plecarii turistilor, clientul se angajeaza sa se conformeze
uzantelor hoteliere in ceia ce priveste comportamentul, raspunderea,
plata etc.Pentru clientii pe cont propriu, contractul hotelier are
caracteristcele unui contract de adeziune, specific cunsumului de masa:
conditiile incherii contractului nu sunt practic, negociate, ci clientul
este pus in fata alternativei de a accepta sau nu oferta hotelului.

3.4Mijloacele de plata

Incasarea normelor de plata prin casieria serviciului-office se

poate face utilizind mijloace de plata diferite: moneda nationala,monede
straine liber convertibile,cecuri bancare si postale, cecuri de calatorie,
carti de credit,etc.
Plata in numeral, in moneda nationala, este mijlocul de plata
acceptat pretutindeni. Totusi plata in numerar (cash) comporta mai
multe dezavantaje majore: riscul pierderii si furtului, pierderea dobinzii
etc. In plus, pentru operatiunele din strainatate, orice plata trebbie
precedata, de un schimb valutar,care determina cheltuieli de pe urma
diferentelor de curs si a comisioanelor achitate. Casierile marelor
hoteluri efectuiaza si operatiuni de schimb valutar. Turistul poate suferi
o perdere suplimentara daca, la intoarcerea in tara ramine cu o parte
din banii de buzunar in moneda straina nicheltuiti.
Regulamentul hotelier international precizeaza ca “hotelierul nu
este obligat sa accepte cecuri, cupoane, carti de credit sau alte mijloaca
de plata diverse”. Evident acceptindu-le, acest lucru il va face cautat de
catre clientii care utilizeaza respectivele mijloace de plata.

17
 In ultimul timp se afirma cu putere utilizarea cartilor de credit.
Denumirea “carti de plata” este mai aproape de natura si functele
acestora.

18
Capitolul IV
Norme de prevenirea şi stingerea incendiilor în
activitatea de cazare turistică
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de cazare
turistică este necesar să se cunoască şi să se respecte următoarele
norme de prevenire şi stingere a incendiilor:
I.Se interzice construirea de anexe provizorii ca: magazii,
şoproane, chioşcuri etc., precum şi depozitarea la o distanţă mai
mică de 20 m a combustibililor solizi(lemn de foc, cărbuni)
ambalaje etc.

II.Clădirile construite din material combustibil (cabane, căsuţe,

depozite, garaje, campinguri etc.) se vor proteja prin ignifugare.

III.Personalul unităţii de cazare va fi temeinic instruit asupra

modului în care se va face alarmarea, anunţarea şi orientarea
persoanelor spre ieşire, precum şi a modului de folosire a
mijloacelor tehnice de intervenţie (hidranţi, stingătoare) pentru
localizatrea şi stingerea incendiilor.

IV.Conducerea unităţilor de cazare va asigura în permanenţă

buna funcţionare a mijloacelor tehnice de intervenţie din dotare
ca: hidranţi, stingătoare, panouri de incendiu, staţii de pompe etc.

V.Se va asigura o bună funcţionare a lifturilor, atât din punct de

vedere tehnic, cât şi a prezenţei permanent a personalului care le
deservesc.

19
VI.Se interzice folosirea podurilor clădirilor în scopul depozitării
materialelor combustibile sau a altor întrebuinţări ca: spălătorii,
ateliere, magazii, afumători etc.

VII.La fiecare nivel al clădirilor se vor afişa planuri de evacuare,

organizarea şi atribuţiile echipelor de pe locurile de muncă.

VIII.Se va asigura marcarea clară, vizibilă, conform STAS 297/1-

1988 şi 297/2-1992, a căilor de acces şi evacuare din interiorul
clădirilor şi iluminarea corespunzătoare a acestora. Se
recomandă marcarea prin indicatoare fosforescente.

IX.În camerele hotelurilor, pe partea interioară a uşilor, se va

afişa schiţa cu traseul de evacuare a turiştilor (atât spre ieşirea
principală cât şi spre cea de serviciu). Pe noptieră sau în alte
locuri vizibile din camere se vor amplasa pliante sau fluturaşi cu
instrucţiuni speciale în caz de incendiu. La hotelurile cu circuit
internaţional, materialele vor fi traduse în 3-4 limbi de largă
circulaţie internaţională.

X.Se admite menţinerea încuiată a uşilor de la scările de serviciu,

în cazul când acestea sunt prevăzute cu geam nearmat, pe o
suprafaţă care să permită evacuarea normală a persoanelor în caz
de incendiu. Pe geamurile respective se va inscripţiona „Uşă de
evacuare”, „Spargeţi geamul în caz de incendiu”.

XI.Pe holuri şi pe culoare trebuie să existe scrumiere pentru

20
colectarea resturilor de ţigări şi chibrituri, amplasate la o distanţă
de cel puţin 1,5 m faţă de draperii şi perdele.
Se va controla permanent starea de funcţionare a instalaţiilor
electrice. Nu se admit improvizaţii sau modificări la instalaţia
electrică. Orice lucrări de reparaţii sau de întreţinere la instalaţia
electrică se execută numai de personal calificat.

XII.În încăperile în care încălzirea se face cu gaze în sobe,

alimentarea focului va fi întreruptă înainte de accesul
persoanelor cazate.
Pentru sesizarea în fază incipientă a unui început de incendiu,
spaţiile se vor verifica şi pe timpul nopţii la intervale de 2-3 ore, de
către personalul de serviciu. La unităţile nedotate cu instalaţii
automate de semnalizare a incendiilor, controlul se va efectua la
fiecare oră.
Recepţiile vor fi dotate cu lanterne sau felinare de vânt pentru a fi
folosite în situaţii de întrerupere a curentului electric.

XIII.Amplasarea campingurilor se va face cu avizul organelor

locale administrative, silvice, agricole etc., pe raza cărora
urmează a fi amenajate, fixându-se totodată mijloacele, măsurile
şi materialele necesare preîntâmpinării incendiilor şi a stingerii
lor. Suprafaţa campingului va fi delimitată prin împrejmuire.
La alegerea locurilor în pădure pentru campinguri se va urmări
ca acestea să fie în poiene, fixându-se şi respectându-se distanţele
care să nu permită pericol de incendiu.

21
 Se va marca şi fixa locul pentru camparea corturilor, parcarea
autovehiculelor, locurile destinate focurilor deschise, lămpilor
portative, spirtierelor etc.
Căile de acces şi circulaţie vor fi permanent asigurate, iar
parcarea autovehiculelor se va face în aşa fel încât să se asigure o
uşoară şi rapidă evacuare în caz de incendiu. Se interzice
parcarea autovehiculelor în căsuţe.
Se interzice folosirea reşourilor de orice tip şi a spirtierelor în
interiorul corturilor şi a căsuţelor.
Pe schema de amplasare a căsuţelor se vor marca şi poziţiile
hidranţilor de incendiu.
Pentru alinierea la standardele de protecţie antiincendiu ale
Comunităţii Europene, clădirile destinate cazării vor trebui să
dispună de un plus de amenajări, care să le confere un grad de
securitate, astfel:
Spaţiile de cazare cu minim 50 de locuri pe nivel sau 200 per total,
precum şi cele situate în clădiri cu înălţimi mai mari de 28 m, vor fi
prevăzute în mod obligatoriu cu instalaţii automate pentru
semnalizarea incendiilor, cu detectoare amplasate în spaţiile
comune, iar în cazul hotelurilor de 4 şi 5 stele cu înălţimi mai mari
de 28 m, detectoarele se vor monta şi în camerele de locuit, precum
şi în orice alte încăperi unde se justifică acest lucru.
Unităţile hoteliere avân peste P+4 nivele sau cel puţin 200 locuri de
cazare, vor fi echipate cu butoane manuale de alarmare amplasate
pe coridoare, holuri şi spaţii de primire. La cele 4 şi 5 stele butoanele
vor fi instalate şi în camere de locuit.
Pentru avertizarea persoanelor în caz de incendiu, unităţile de
cazare trebuie să dispună de următoarele sisteme:

22
a.      Sonerii amplasate în spaţiile de circulaţie comună;
b.     Difuzoare în camerele de locuit ale clădirilor de peste 28 m înălţime
(indiferent de numărul de stele), precum şi în cele până la 28 m înălţime (dar
nu mai mici de P+4 nivele) încadrate în 4 şi 5 stele;
c.     Interfoane în camerele din hotelurile de 4 şi 5 stele şi cu înălţimi mai
mari de 45 m.
·        Orice unitate de cazare va fi dotată cu cel puţin un mijloc de
anunţare a incendiilor la forţele stabilite să intervină în astfel de situaţii
(clădirile izolate ce nu dispun de legături telefonice vor fi dotate cu
aparatură radio).
·    La hotelurile de 4 şi 5 stele, cu peste 200 locuri de cazare,
precum şi la cele mai înalte de 28 m, indiferent de numărul de stele,
instalaţiile automate de semnalizare, trebuie să asigure, simultan,
avertizarea atât la recepţie sau la personalul de intervenţie propriu, cât şi la
serviciul de pompieri cel mai apropiat.
Hotelurile de 4 şi 5 stele, având o înălţime de peste 28 m, precum şi cele de
45 m, indiferent de numărul de stele, vor fi echipate cu instalaţii sprinkler,
atât în camere, cât şi în spaţiile de circulaţie comună şi de depozitare.
Organizarea unui serviciu de pompieri pe ture pentru prevenirea şi
stingerea incendiilor, încadrat cu personal calificat şi atestat potrivit
prevederilor legale, pentru fiecare unitate hotelieră de 4 şi 5 stele, precum şi
cele de peste 28 m înălţime, indiferent de numărul de stele.

23
Cuprins:
Capitolul I.

Memoriu justificativ................................................................................pag. 2-3

Capitolul II.

2.1.Agroturismul.....................................................................................pag. 3-6
2.2.Criterii privind clasificarea structurilor de primire ........................pag. 7-9
2.3.Tipuri de structuri de primire turistice cu functiuni de cazare.....pag. 10-11
Capitolul III
Siguranta si Securitatea turistilor in structurile de primire
H.G.R. 217/1996..................................................................................pag. 12-15
3.2.Comportamentul personalului......................................................pag. 15-16
3.3.Rezervarea la pensiunea agroturistica.........................................pag. 16-17
3.4Mijloacele de plata........................................................................pag. 17-18
Capitolul IV
Norme de prevenirea şi stingerea incendiilor în activitatea de cazare
turistică.....................................................................................................pag. 19-
23

24
 BIBLIOGRAFIE:

Eugen Buciuman – Prof. Univ. Dr. – Economia turismului rural si a

agroturismului
Alba Iulia 1999

Eugen Buciuman – Prof. Univ. Dr. – Economie rurala

Alba Iulia 1999

Victor Neagu - Dr. Ing.

Gheorghe Stanciu - Dr. Ing. - Romania, cartea europeana a
spatiului rural
Editura Ceres, Bucuresti 1996

25