Master: Pedagogii alternative şi artă teatrală în educaţie

Anul II
Semestrul I
Masterand: Zainea(Sandu)Liliana
Disciplină: Evaluare în alternative educaţionale

Ce am fost şi ce am ajuns?

ESEU
- Hîm! Întrebarea aceasta nu mi-am pus-o de curând sau mai bine spus nu m-am gândit
niciodată la ea.
Domnule profesor, pentru că ne-aţi provocat , încep cu „Ce am fost?”

Trăită la ţară, într-o familie modestă, orfană de tată de la şase ani, am fost crecută de mamă şi
doi bunici. Copilăria a trecut repede ...nu ştiu când, trei decenii şi câţiva ani de când alergam cu
bicicleta pe străzile satului, punând lanţul care tot cădea, murdărindu-mă de vaselină fără să-mi
pese. Aşteptam verile de vară ca verişoara mea Ami să vină la noi să-şi petreacă vacanţa.
Mergeam împreună la gârlă să ne scăldăm, ne duceam la stâna de pe prund să cumpărăm caş de
oi, dansam nebuneşte pe muzica pusă la pick-up, ne împleteam părul, tricotam cu andrele
inventate de noi ... ce vremuri!!!

Domnule profesor, vă mulţumesc!Aşa răbdare cu mine, să-mi amintesc atâtea trăiri, de mult
nu am mai avut!

Şcoala gimnazială am urmat-o tot în satul natal. Am fost o elevă silitoare, ambiţioasă cu
coroniţă mai mereu pe cap la sfârşitul fiecărui an şcolar, cu excepţia clasei a V a când am luat
premiul al II lea dezamăgitor pentru mine, pe vremea aceea. Din totdeauna mi-am dorit să fiu
printre primii nu pentru faimă, ci pentru aprecieri sincere ... e un sentiment placut, cald care-ţi
încarcă bateriile şi-ţi creşte încrederea în sine. Încrezătoare în calităţile şi capacităţile mele am
intrat la Liceul Pedagogic. Cinci ani de zile am fost instruită să devin cadru didactic ...Hîm! ... şi
după zece ani de la absolvire visam noaptea că sunt la ora de matematică a domnului profesor
Chiper. Pentru că nu pricepeam care-i treaba cu integralele, mă trimitea în bancă, spunându-mi
„-Treci la loc, eşti o timpită!”... mă trezeam îngrozită , spunându-mi „Visez sau chiar se
întâmplă?” ...Răni adânci au lăsat vorbele domnului diriginte!!! După terminarea liceului cine
mă întreba cum a fost, răspundeam hotărât GROAZNIC!!!, dar acum după douăzeci şi ceva de
ani de la absolvire spun hotărât a FOST O ALEGERE BUNĂ!!!

Mi-aş fi dorit să merg la facultate imediat după terminarea liceului, dar din diverse motive
am ales să intru „în pâine” cum s-ar zice, adică să mă prezint la postul de educatoare care era
chiar în satul meu. Primii ani au fost cu frământări, primele lecţii, prima generaţie de copii.
Exersam şi în somn exerciţiile fizice pe care le prezentam copiilor a doua zi ...”Inspiraţi!
Expiraţi!” se auzea noaptea în camera unde dormeam, spre amuzamentul celor din casă care mă
auzeau şi dimineaţa imi spuneau: „ –Lili, iar ai repetat lecţiile în somn!”.

M-am simţit în siguranţă la grădiniţa din satul meu...începusem drumul cu dreptul.

Anul trecut, de Ziua Educaţiei, am primit pe facebook o fotografie de la serbarea de Crăciun din
1998, primul an de învăţământ, de la o fostă elevă ... Emoţionant!!! Mi-au dat lacrimile!

Nu m-au uitat! Sunt printre amintirile lor!

.... Ce am ajuns?

După 10 ani de experienţă ca educatoare în mediu rural, m-am decis să fac o schimbare ...am
ajuns la o grădiniţă de oraş. Am întâlnit şi aici oameni preţioşi profesional de la care am învăţat
şi am „furat „ ce s-a potrivit stilului şi viziunii mele. Activitatea într-un nou colectiv, într-un alt
mediu, cu aceleaşi obiective de realizat, dar alte abordări pentru mine a reprezentat o provocare.
Nu mi-a fost teamă, saltul mi-l doream. Am ajuns prin muncă susţinută să-mi dau toate gradele
didactice în această grădiniţă , fiind încurajată de colege ...şi aici m-am simţit în
siguranţă ...fiecare an ca educatoare mi-a contura mai clar care este rostul meu pe pământ. Între
timp am terminat Facultatea de Psihologie şi Sociologie , specializarea psihologie, desăvârşindu-
mi maniera de lucru, stilul didactic ... o experienţă minunată.

Aş avea multe de spus privind realizările mele profesionale proiecte de succes, activităţi
educative organizate minuţios pentru copii, cadre didactice, părinţi ... într-un cuvânt pasiune şi
dedicare. Când scriu aceste rânduri îmi vin în minte atâtea şi atâtea ...câtă muncă!!! Sunt
încântată şi mândră ... nu le las în urmă, port cu mine această experienţă preţioasă.

M-am înarmată cu răbdare, curaj, multă muncă în faţa unei noi provocări!

Am plecat pe un drum nou!

Oare voi reuşi ca profesor logoped ?