ASOCIAÞIONISM ª I N A Þ I O N A L I S M C U LT U R A L

Î N S E C O L E L E X I X-X X
 ASOCIAÞIONISM ªI
N A Þ I O N A L I S M C U LT U R A L
Î N S E C O L E L E X I X-X X

C O O R D O N AT O R I
LIVIU MAIOR
I OA N - AU R E L P O P
I O A N B O L O VA N

A CADEMIA R OMÂNÃ
Centrul de Studii Transilvane

Cluj-Napoca, 2011
 Volumul conþine lucrãrile Conferinþei internaþionale
„Asociaþionism ºi naþionalism cultural. 150 de ani de la întemeierea ASTREI”,
organizatã la Cluj-Napoca între 22-24 septembrie 2011
de cãtre Centrul de Studii Transilvane,
cu sprijinul IRES ºi Fundaþiei Patrimonium Transsyilvanicum.

© ACADEMIA ROMÂNÃ, 2011

Toate drepturile rezervate. All rights reserved.

DESCRIEREA CIP A BIBLIOTECII NAÞIONALE A ROMÂNIEI

Asociaþionism ºi naþionalism cultural. 150 de ani de la întemeierea ASTREI.

Conferinþã internaþionalã (2011; Cluj Napoca)
Asociaþionism ºi naþionalism cultural în secolele XIX-XX : lucrãrile conferinþei internaþionale
„Asociaþionsim ºi naþionalism cultural. 150 de ani de la întemeierea ASTREI" : Cluj Napoca,
22-24 septembrie 2011
coord.: Livu Maior, Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan. –
Cluj-Napoca: Academia Românã, Centrul de Studii Transilvane, 2011

ISBN 978-973-7784-61-2

I. Maior, Liviu (coord.)

II. Pop, Ioan Aurel (coord.)
III. Bolovan, Ioan (coord.)

008(498)

DTP: FOGARASI EDITH

 Sumar
Cuvânt-înainte • 7
ACAD. CAMIL MURE ªANU
Cu privire la asociaþionism în istoria culturii • 15
LIVIU MAIOR
Despre asociaþionism ºi autonomizare în Transilvania
secolelor al XIX-lea ºi al XX-lea • 21
J O S E F W O L F, M A R I O N E L A W O L F
Asociaþiile germanilor din Banat. Linii evolutive
ºi dinamica mobilizãrii politice dupã Primul Rãzboi Mondial • 33
CÃTÃLIN TURLIUC
Naþionalismul cultural românesc.
Ipostaze ale unui parcurs în modernitate • 79
N I C O LA E B O C ªA N
Astra ºi Academia Românã • 95
MARIA BERÉNYI
Influenþa ASTREI asupra
culturii române din Ungaria (1861-1918) • 109
M I RC E A M Ã RA N
Astra în Banatul sârbesc • 121
GHEORGHE COJOCARU
Relansarea publicaþiei „Cuvânt Moldovenesc” – opera culturalã ºi
naþionalã a „ASTREI” basarabene (anii ’20-’30 ai secolului XX) • 133
A N T O N I O F AU R
ASTRA. Repere istoriografice. Cercetãri cu privire la activitatea
ei în Bihor(1898-1948) • 141
V LA D P O P OV I C I
Fondatorii „Astrei”. Studiu prosopografic • 151
S I LV I U B O R ª
Aspecte din activitatea
Bibliotecii Centrale a Asociaþiunii (1861-1950) • 161
M I H A I ª T E FA N C E AU ª U
Naþionalism cultural ºi asociaþionism în Bucovina în secolul XIX • 173
 C O N S TA N T I N U N G U R E A N U
Societatea pentru Cultura
ºi Literatura Românã în Bucovina (1862-1944) • 185
ION ZAINEA
Asociaþionism ºi naþionalism cultural românesc în Bihor
(sf. sec. al XIX-lea – încep. sec. XX) Aurel Lazãr, Astra ºi Hilaria • 201
I O A N B O L O VA N
Asociaþia Naþionalã Arãdeanã pentru cultura poporului român
(1863-1918): între local ºi regional • 223
VA L E R I A S O R O ª T I N E A N U
Naþionalismul cultural între necesitate naþionalã ºi discurs oficial.
Studiu de caz: preoþii ºi învãþãtorii din mediul ortodox (1900-1918) • 241
DA N I E LA M Â R Z A
Reuniunea învãþãtorilor greco-catolici din arhidieceza de Alba Iulia ºi
Fãgãraº ºi contribuþia sa la dezvoltarea culturalã a românilor • 265
N I C O LA E E N C I U
Onisifor Ghibu, promotor al asociaþionismului ºi naþionalismului
cultural în Basarabia interbelicã • 275
M A R I A G H I T TA
Silviu Dragomir ºi chestiunea minoritãþilor
la Revue de Transylvanie • 285
SORIN ªIPOª
Istorie, cenzurã ºi ideologie în regimul comunist: Silviu Dragomir ºi
investigarea Revoluþiei de la 1848 • 295
N I C O LA E T E ªC U L Ã
Asociaþia agricolã sãseascã, promotoare a dezvoltãrii economice a
Transilvaniei la mijlocul secolului al XIX-lea • 319
IOSIF MARIN BALOG, MARIUS EPPEL
Institute ºi societãþi de asigurare din Transilvania în a doua jumãtate a
secolului al XIX-lea. Rolul lor în modernizarea societãþii • 331
I OA N LU M P E R D E A N
Idei, opþiuni ºi activitãþi comunitare
ºi asociaþioniste la Victor Oniºor • 341
 Cuvânt-înainte

N
ECESITATEA UNEI noi dezbateri istoriografice despre asociaþionism
ºi naþionalism cultural în spaþiul românesc în secolele XIX-XX a deve-
nit cu atât mai evidentã în ultimii ani, cu cât noile achiziþii meto-
dologice pe care istoricii din România le-au preluat în ultimele decenii din lite-
ratura de specialitate internaþionalã reclamau o atare reluare a unei problematici
tratate cu destulã insistenþã ºi oarecum unilateral pânã în 1989. Pretextul cel
mai bun pentru un asemenea demers a fost furnizat în aceastã toamnã de douã
evenimente, situate cronologic la distanþã unul de celãlalt, dar a cãror aniver-
sare a fãcut posibilã ºi necesarã, în acelaºi timp, provocarea unei discuþii ºtiinþi-
fice pe marginea procesului asociaþionist ºi a naþionalismului cultural, atât de
prezente în societatea româneascã în secolele XIX-XX.
Dupã cum se ºtie, în toamna anului 1861 a fost întemeiatã la Sibiu Aso-
ciaþiunea Transilvanã pentru Literatura Românã ºi Cultura Poporului Român
(ASTRA), care a reprezentat pânã la Primul Rãzboi Mondial cea mai impor-
tantã societate cultural-ºtiinþificã ºi culturalizatoare a românilor din Transilvania.
Împlinirea a 150 de ani de la acest important eveniment trebuia marcatã nu
numai social, prin organizarea de serbãri ºi adunãri festive, ci ºi ºtiinþific, prin
reevaluarea contribuþiei acestei instituþii la dezvoltarea poporului român din
teritoriile ce au fãcut parte din Imperiul Habsburgic ºi, dupã 1867, din Imperiul
Austro-Ungar, mai cu seamã din regiunile pe care le numim îndeobºte Ardeal,
Banat, Criºana ºi Maramureº.
Înfiinþarea ASTREI nu a fost un caz singular; ºi alte naþiuni din monarhia
austriacã ºi-au creat instituþii culturale la vremea respectivã, ba unele chiar cu
câteva decenii mai repede (maticele sârbilor, cehilor etc.). Dezvoltarea relativ
unitarã a teritoriilor locuite de românii din Imperiul Habsburgic în secolul al
8 Cuvânt-înainte

XIX-lea a favorizat existenþa unor structuri ºi instituþii similare, sincroni-

smul fiind lesne sesizabil în procesul apariþiei altor societãþi culturale regio-
nale în Transilvania ºi Bucovina: Asociaþia pentru Cultura Poporului Român
din Maramureº, Societatea pentru Literatura ºi Cultura Românã din Bucovina
ºi Asociaþia Naþionalã Arãdeanã pentru Cultura Poporului Român. Aceste
instituþii culturale au avut o contribuþie deloc neglijabilã în amplul proces de
renaºtere naþionalã a românilor în cea de-a doua jumãtate a secolului al XIX-
lea ºi la începutul secolului XX.
Desigur, aceste instituþii culturale regionale erau doar o parte din ceea ce
specialiºtii au denumit „societatea civilã româneascã” din Transilvania ºi
Bucovina în epoca modernã. De regulã, societatea civilã este formatã din
cetãþeni care, asociaþi sub diferite forme, participã la viaþa publicã, influenþeazã
politicile, apãrã ºi promoveazã interesele populaþiei. În cadrul societãþii civi-
le, cetãþenii intrã într-o þesãturã de raporturi sociale, participând benevol la
activitatea asociaþiilor, organizaþiilor, cluburilor, în vederea promovãrii unei
diversitãþi de obiective ºi interese. Organizaþiile societãþii civile „sunt auto-
nome în raport cu statul, reprezentând o multitudine de centre de putere, un
sistem al puterilor nonstatale”.1 Sintagma enunþatã anterior, „societate civilã
româneascã”, pentru perioada anterioarã Unirii de la 1918, a fost recent lan-
satã în istoriografia româneascã, pentru a releva faptul cã în timpul dualismului,
ca urmare a statutului pe care l-au avut românii din Transilvania, au fost
create sute de instituþii profesionale ºi culturale regionale ºi locale (asociaþii
ºi societãþi culturale, reuniuni de femei, reuniuni învãþãtoreºti, societãþi de lec-
turã ale elevilor ºi studenþilor, coruri, asociaþii economice etc.), care au con-
tribuit la întãrirea conºtiinþei naþionale româneºti, dar ºi la modernizarea
societãþii. Practic, aceastã efervescenþã asociaþionistã, pusã în slujba consolidãrii
ºi afirmãrii naþiunii române, a reprezentat o adevãratã „societate civilã româ-
neascã”, adaptatã la condiþiile politice, culturale ºi economice specifice epocii.2
„Societatea civilã româneascã” din Transilvania a avut, spre deosebire de
accepþia curentã, o specificitate rezultatã în urma condiþiilor în care au trãit
românii din provincie pânã la 1918. Aceasta nu diminueazã însã cu nimic
valoarea ºi importanþa ei pentru corpul naþional românesc, aportul societãþii
civile româneºti la procesele modernizatoare care s-au derulat în Transilvania
în deceniile premergãtoare Primului Rãzboi Mondial fiind unul vizibil ºi de
necontestat. Modelul era unul larg rãspândit în dubla monarhie, unde unele
popoare începuserã mai devreme procesul asociaþionist.3
Politica modernã, postrevoluþionarã, intrarea maselor în spaþiul politicii,
poate cel mai important câºtig al Revoluþiei de la 1848-1849, nu a debutat
în Transilvania prin organizarea partidelor politice, ci prin formarea unei
societãþi civile, a asociaþionismului de inspiraþie europeanã. În cadrul sãu,
cu toate limitele, asistãm la o îmbinare a dimensiunilor sociale ºi culturale. În
 Cuvânt-înainte 9

mijlocul lor, modernizarea apare ca o aspiraþie, exprimatã de iniþiatori în repe-

tate rânduri în perioada de pânã la 1860, dupã care putem vorbi despre
faza realizãrii ei. Întregul proces s-a conjugat cu tentaþia adoptãrii modelu-
lui european. Modernizarea Vestului continental a provocat, la sfârºitul seco-
lului al XVIII-lea, un veritabil ºoc în rândul elitei, care a sesizat ritmul pro-
cesului care se desfãºura sub ochii ei, dar a trãit ºi un sentiment de neputinþã,
determinat de contextul politic. Preocuparea pentru destinul naþiunii a domi-
nat discursul modernizator, aspiraþia naturalã spre modelul de stat furnizat de
liberalismul european. Semnalul în aceastã direcþie a fost dat de debutul
dezbaterii din jurul identitãþii naþionale, care implica organic rolul românilor
în istoria europeanã. Revoluþia de la 1848-1849 a avut, din acest punct de
vedere, un rol decisiv. Ea a sintetizat dezbaterea din rândul elitei, care a conºtien-
tizat importanþa covârºitoare a efortului de integrare a masei românilor în
acest proces. Atragerea mulþimilor n-a fost un demers facil. Dimpotrivã, s-a
dovedit plin de dificultãþi, ce proveneau din starea comunitãþii româneºti, a
statutului ei în cadrul imperiului. Modalitatea aleasã a fost campania de
asociere, de atragere, printr-un efort remarcabil, a românilor la acest proces,
cu toate piedicile cunoscute. George Bariþ, Ioan Raþiu, Andrei ªaguna, Visarion
Roman, familia Mocioni, Vincenþiu Babeº º.a. au realizat cã, pentru mobi-
lizarea mulþimilor, era nevoie în primul rând de educarea lor, de conºtienti-
zarea prioritãþilor românilor din imperiu, dar ºi ale celor de peste Carpaþi.
„Setea oarbã de imitaþie”, despre care scria Emil Cioran, pe bunã dreptate,
a fost de ajutor. Modelele le stãteau la dispoziþie din lumea germanã, unde
asociaþionismul avea deja tradiþie.4
Tendinþa spre autonomizare în raport cu statul de dupã 1867 a repre-
zentat îmbinarea politicului, culturalului ºi economicului în procesul moder-
nizãrii. Viaþa parlamentarã, legile adoptate în primii ani ai dualismului au
favorizat dezvoltarea societãþii civile în forme moderne, ancorate în aso-
ciaþionism. Sfera politicului în societatea româneascã nu s-a caracterizat
prin pluralism. Accesul la viaþa parlamentarã, datoritã legislaþiei, era restric-
tiv ºi nu permitea decât o reprezentare rezumatã la Partidul Naþional Român
ºi la indivizi asociaþi partidelor politice maghiare. În schimb, datoritã trãsã-
turilor intelectualitãþii româneºti, cu specificul ei, politizatã prin interme-
diul culturii, avem de-a face cu un alt tip de extraparlamentarism, concreti-
zat în asociaþionism. Politicul în societatea româneascã ardeleanã nu s-a
instituþionalizat ca o consecinþã naturalã a existenþei claselor sociale distinc-
te. Polarizarea s-a produs în jurul problemei naþionale, iar solidaritatea se
înfãptuia mult mai uºor ºi mai eficient. Faptul cã elita s-a implicat prioritar
în organizarea ºi conducerea asociaþiilor de diferite tipuri a favorizat un
contact strâns cu comunitãþile rurale ºi urbane, care a facilitat modernizarea
politicului, apariþia, în ultimã instanþã, a structurilor de tip partidist.
10 Cuvânt-înainte

Asociaþionismul, cu specificul sãu cultural-naþional, a reprezentat activismul

real, în continuã amplificare, bazat pe o reþea extinsã, care a permis mobili-
zarea de naturã politicã. Dezbaterile din sânul elitei pe tema tacticii pe care
sã o urmeze românii dupã 1867, faimoasa disputã activism-pasivism, au afec-
tat, pentru decenii, solidaritatea politicã, dar au favorizat asociaþionismul.
Liderul de necontestat al pasiviºtilor, Bariþ, considera cã inexistenþa unui elec-
torat românesc, educat ºi capabil sã ducã la o reuºitã parlamentarã consistentã,
urma sã fie suplinitã prin interacþiunea elitei cu comunitatea, cu sprijinul aso-
ciaþionismului ºi al ºcolii.5 El ºi partizanii sãi au acordat prioritate acestui
demers, în defavoarea, pentru moment, a activitãþii parlamentare.
Apariþia asociaþionismului transilvan – românesc, german sau maghiar –
a depãºit repede faza sa culturalã, devenind, mai ales dupã 1860, o forþã
inegalabilã în susþinerea proceselor modernizatoare în toate domeniile.
Asociaþionismul a reprezentat de la bun început un caz al interferenþelor, al
modelelor pe care le urmeazã fiecare etnie, având acelaºi scop. În acelaºi timp,
preocuparea pentru modernizarea politicului a generat confruntarea dintre
ele, pe mãsurã ce avansul naþionalismului, al procesului identitar, a capãtat
dimensiuni noi. Aceste procese ºi-au pus amprenta asupra asociaþionismului
transilvan în ansamblul sãu, ca fenomen istoric. Având, la început, ca domi-
nantã cultura, asociaþionismul a promovat viziuni diferite asupra statului,
naþiunii ºi drepturilor care decurg din existenþa lor comunã. O viziune ega-
litaristã a fost susþinutã cu insistenþã. Asociaþionismul ardelean s-a consti-
tuit ca o formulã reprezentativã a sferei publice moderne, o modalitate de ade-
renþã la nou ºi la difuzarea lui în spaþiul socionaþional, pe care tinde sã-l
controleze. Evident, apariþia sa a depins de consolidarea clasei de mijloc, de
aici provenind întârzierea în procesul de expansiune a caracterului ºi prio-
ritãþilor pe care ºi le fixeazã. De fapt, asociaþionismul, în variantele sale, a cãu-
tat cu insistenþã crearea acestei clase de mijloc, într-o dinamicã istoricã ilu-
stratã de modernizarea societãþii transilvane. Asociaþiile, reuniunile cooperatiste,
societãþile de diferite tipuri, indiferent de natura lor, prin introducerea eligi-
bilitãþii, conform statutelor proprii, a deciziei luate prin votul majoritar, au
contribuit din plin la modernizarea politicului, la dezvoltarea democraþiei.6
Aceastã societate civilã, într-un proces de extindere la cumpãna dintre seco-
lul XIX ºi cel urmãtor, a reuºit sã atenueze diferenþele de naturã socialã.
Societatea civilã ardeleanã nu a restricþionat pe criterii sociale accesul spre
modernizare. Dimpotrivã, a fost o formã de integrare socialã.
În Transilvania ºi Bucovina, asociaþionismul a avut caracteristici aparte,
derivate din statutul acestor provincii în cadrul monarhiei habsurgice, dacã
facem o comparaþie cu Vechiul Regat. Unirea din 1859 a transformat statul
în principalul agent al modernizãrii. În provinciile aflate în imperiu, aceeaºi
misiune a revenit puterii centrale. Cu o corecturã. Prioritãþile stabilite de poli-
 Cuvânt-înainte 11

ticile guvernamentale nu au coincis cu cele ale comunitãþilor etnice, ceea ce

a dus la diversificarea proiectului modernizator, care acoperã o paletã variatã,
depãºind în multe privinþe opþiunile guvernanþilor. Din aceste motive, orga-
nizatorii Conferinþei Internaþionale Asociaþionism ºi naþionalism cultural: 150
de ani de la întemeierea ASTREI, organizatã de Centrul de Studii Transilvane,
din cadrul Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, au ales sã provoace o
nouã discuþie ºtiinþificã asupra asociaþionismului românesc din Transilvania,
Bucovina, dar ºi din Vechiul Regat.
Asociaþionismul a reprezentat efortul propriu al comunitãþii româneºti spre
modernizare, de autonomizare în raport cu statul, de întemeiere a unei societãþi
civile deosebit de active, cu prioritãþi stabilite în funcþie de obiectivele urmã-
rite. Procesul identitar românesc a fost produsul ei ºi s-a manifestat în prin-
cipal în domeniul politico-cultural, prin integrarea grupurilor sociale în curen-
tul dominant, democratic, al naþionalismului. A fost, dupã toate probabilitãþile,
o perioadã unicã în asocierea elitelor cu membrii aceleiaºi etnii, care a urmã-
rit obþinerea beneficiului politico-cultural al românilor prin voluntariat, soli-
daritate ºi spirit civic exemplar. Succesul lor a fost parþial, pe mãsura resurse-
lor de care au beneficiat. Sã nu uitãm cã ei au contribuit mai mult decât guvernele
la atenuarea stãrii de înapoiere. Mai mult, s-au confruntat cu obstrucþia per-
manentã, cu ostilitatea autoritãþilor, care au sesizat de timpuriu direcþia pe care
ei o urmãreau în plan politico-naþional. Nu au reuºit sã elimine decalajele isto-
rice, dar nu au permis adâncirea lor. Asociaþionismul, luat ca fenomen gene-
ral, reprezintã ceea ce ne-am obiºnuit sã numim „miºcarea naþionalã”. A fost
rãspunsul românilor la incapacitatea Budapestei de a asigura o guvernare suste-
nabilã, la exclusivismul politic ºi, implicit, a reprezentat transformarea carac-
terului defensiv al naþionalismului românesc într-unul ofensiv.
În acest context, Conferinþa Asociaþionism ºi naþionalism cultural: 150 de
ani de la întemeierea ASTREI, la care au participat circa 40 de specialiºti din
Republica Moldova, Serbia, Ungaria, Germania ºi, fireºte, România, a fost
importantã, credem noi, fiindcã a pus în discuþie probleme relevante referi-
toare la geneza ºi dezvoltarea asociaþionismului cultural-naþional din Imperiul
Habsburgic în epoca modernã, precum ºi alte aspecte privind instituþiile cul-
turale ºi asociaþionismul politic ºi economic din toate teritoriile româneºti
(Vechiul Regat, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Banatul sârbesc etc.) în seco-
lele XIX-XX. Printre participanþii la manifestare s-au numãrat personalitãþi
ºi istorici recunoscuþi pe plan naþional ºi universal, care au avansat noi mode-
le interpretative, au adus în dezbatere documente inedite ºi au propus viziu-
ni comparative asupra problematicii enunþate în titlul conferinþei. O bunã
parte dintre comunicãrile acestora se regãsesc în volumul de faþã.
Al doilea eveniment major care a prilejuit organizarea unei conferinþe inter-
naþionale dedicate asociaþionismului ºi naþionalismului cultural a fost împli-
12 Cuvânt-înainte

nirea în 2011 a 20 de ani de la reînfiinþarea Centrului de Studii Transilvane.

Tradiþia acestei venerabile instituþii a fost reluatã la Cluj-Napoca, în anul 1991
– datoritã eforturilor unor distinºi universitari clujeni –, cu statutul de filialã
a Fundaþiei Culturale Române din Bucureºti (apoi a Institutului Cultural
Român, înfiinþat în august 2003, prin reorganizarea Fundaþiei Culturale
Române), graþie înþelegerii ºi suportului venite din partea preºedintelui
fundaþiei menþionate, academicianul Augustin Buzura. Începând cu luna apri-
lie 2007, Centrul a fost integrat în structura institutelor de cercetare ale
Academiei Române, în cadrul filialei din Cluj-Napoca. Instituþia îºi are însã
rãdãcinile în perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale, în anul 1934, când
apãrea la Cluj periodicul Revue de Transylvanie, sub prestigioasa direcþie a isto-
ricului Silviu Dragomir. Ulterior, din 1942, a funcþionat Centrul de Studii
ºi Cercetãri privitoare la Transilvania, fondat de acelaºi Silviu Dragomir ºi
integrat în cadrul Universitãþii din Cluj-Sibiu în perioada 1942-1948. În scur-
ta sa perioadã de existenþã, vechiul Centru a tipãrit 26 de cãrþi, într-un tiraj
de circa 100.000 de exemplare (în limbile francezã, germanã ºi englezã), pre-
cum ºi câteva tomuri din periodicul Revue de Transylvanie. Autoritãþile comu-
niste au desfiinþat Centrul imediat dupã 1948, odatã cu instaurarea regimu-
lui de dictaturã de model sovietic în România. Reluarea activitãþii a fost posibilã
numai dupã cãderea regimului comunist.
Primul preºedinte al Centrului refãcut a acceptat sã fie acel spiritus rector
al istoriografiei româneºti, academicianul David Prodan, colaborator al vechiu-
lui Centru ºi autor al lucrãrii publicate în 1945 în cadrul colecþiei „Bibliotheca
Rerum Transsilvaniae” ºi intitulate Les Migrations des Roumains au-delà des
Carpathes au XVIII-ème siècle.
Centrul ºi-a orientat activitatea în douã direcþii principale: una de cerce-
tare ºtiinþificã pe tãrâm istoric, demografic, filologic, istorico-literar, artistic
etc. ºi alta de valorificare a rezultatelor cercetãrilor din aceste domenii, prin
publicaþii periodice proprii ºi prin cãrþi. În acelaºi timp, Centrul a organizat
anual manifestãri ºtiinþifice de prestigiu (adesea în colaborare cu Universitatea
„Babeº-Bolyai”, cu universitãþi strãine ºi cu Institutul de Istorie „George Bariþ”
al Academiei Române), precum ºi întâlniri cu reprezentanþii românilor din
Serbia, Ungaria, Ucraina, Bulgaria. Din 2005, Centrul organizeazã anual o
ºcoalã de varã pentru profesorii români care predau istorie în aceste þãri ºi
în Republica Moldova.
Activitatea de cercetare a membrilor Centrului s-a orientat spre teme impor-
tante, prioritare pentru descifrarea trecutului ºi prezentului Transilvaniei: demo-
grafie istoricã, familie ºi societate, bisericã ºi naþiune, rolul Bisericii Române
Unite cu Roma (Greco-Catolice), instaurarea regimurilor comuniste în Europa,
istoricul ºi situaþia prezentã a minoritãþilor în România (cu specialã privire asu-
pra Transilvaniei), profilul cultural-artistic al spaþiului transilvan.
 Cuvânt-înainte 13

Vechea publicaþie periodicã a Centrului, Revue de Transylvanie, a reapãrut

în 1991. Din 1992 este publicatã trimestrial, sub numele de Transylvanian
Review. Cu o rubricaturã complexã, care reflectã toate domeniile creaþiei cultu-
rale, din trecut ºi de astãzi, cu studii ºi articole publicate numai în limbi de cir-
culaþie internaþionalã, Transylvanian Review este astãzi un periodic cu o per-
sonalitate distinctã în România ºi este o publicaþie indexatã ISI. Pe lângã
Transylvanian Review, a fost editat Buletinul Centrului, cu noutãþi în dome-
niul cercetãrilor transilvane, cu date despre activitãþile curente ale instituþiei,
vizitele primite, conferinþele membrilor Centrului, lucrãrile publicate etc.
În cei circa 20 de ani, au fost consacrate cinci colecþii de carte: vechea
„Bibliotheca Rerum Transsilvaniae” (cu un numãr de 39 de volume), „Docu-
menta” (9 volume), „Oameni care au fost” (4 volume), „Interferenþe” (9 volu-
me) ºi „Punct/Contrapunct” (6 volume). De asemenea, sunt publicate ºi alte
cãrþi, în afara colecþiilor amintite.
Printre cei care au publicat cãrþi sau au colaborat la Transylvanian Review
se aflã personalitãþi marcante ale istoriografiei ºi culturii româneºti ºi uni-
versale. O simplã enumerare a câtorva nume este, credem noi, semnificativã
pentru prestigiul ºi profilul diversificat al preocupãrilor Centrului de Studii
Transilvane: Keith Hitchins, Glenn Torrey, Stephen Fischer-Galaþi, Paul E.
Michelson, Moshe Carmilly-Weinberger, Ernst Christoph Suttner, Christoph
Machat, Horst Fassel, Jean Nouzille, Cesare Alzati, Antonello Biagini, Pasquale
Fornaro, Jean-Jacques Heirwegh, Dinu Adameºteanu, Mircea Anghelescu,
Nicolae Balotã, Dan Berindei, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Florin
Constantiniu, Eugenio Coseriu, Petru Creþia, Nicolae Edroiu, Eugène Ionesco,
Gelu Ionescu, Norman Manea, Adrian Marino, Camil Mureºanu, Andrei
Marga, Gellu Naum, Paul Niedermaier, Gheorghe Platon, Vasile Puºcaº, ªerban
Papacostea, Mircea Pãcurariu, Marius Porumb, ªtefan ªtefãnescu, Pompiliu
Teodor, István Deák etc.
Reuºita manifestãrii Asociaþionism ºi naþionalism cultural: 150 de ani de la
întemeierea ASTREI (Cluj-Napoca, 22-24 septembrie 2011) s-a datorat nu
numai bunei organizãri de care a dat dovadã echipa de la Centrul de Studii
Transilvane, dar ºi sprijinirii materiale generoase venite de la IRES ºi de la
Fundaþia Patrimonium Transsyilvanicum, cãrora editorii prezentului volum
le exprimã ºi pe aceastã cale întreaga lor gratitudine.

Cluj-Napoca, noiembrie 2011

LIVIU MAIOR, IOAN-AUREL POP, IOAN BOLOVAN
14 Cuvânt-înainte

Note

1. Sergiu Tãmaº, Dicþionar politic: Instituþiile democraþiei ºi cultura civicã, Bucureºti, 1993, p.
258.
2. Liviu Maior, Habsburgi ºi români: De la loialitatea dinasticã la identitate naþionalã, Bucureºti,
2006, p. 8.
3. Stanley B. Kimball, The Austro-Slav Revival: A Study of Nineteenth-Century Literary Foundations,
Philadelphia, 1973.
4. A se vedea mai pe larg la Liviu Maior, Asociaþionismul transilvan ºi modernizarea societãþii
româneºti (sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea), in Schimbare ºi deve-
nire în istoria României, coord. Ioan Bolovan ºi Sorina Paula Bolovan, Cluj-Napoca, 2008,
p. 89-102.
5. Liviu Maior, Dualismul austro-ungar, in Istoria Transilvaniei, vol. III (de la 1711 pânã la
1918), coord. Ioan-Aurel Pop, Magyari András ºi Thomas Nägler, Cluj-Napoca, 2008, p.
431.
6. Ioan Bolovan, Asociaþia Naþionalã Arãdeanã pentru cultura poporului român. 1863-1918:
Contribuþii monografice, Cluj-Napoca, 2011, p. 142-145.
 Cu privire la asociaþionism
în istoria culturii

ACAD. CAMIL MUREªANU

F
IINDU-LE PROPRIE, în majoritatea acþiunilor lor, tendinþa de conlu-
crare, oamenii au marcat-o, iar cu timpul chiar au instituþionalizat-o,
deºi oarecum sporadic, din vremile cele mai vechi.
În chip aparte ea s-a evidenþiat în culturã, domeniu în care conlucrarea a
concurat afirmarea creaþiilor individuale, dar fãrã a le înlãtura. E posibil ca
unele forme incipiente de asociere a unor spirite de valoare, în vederea con-
lucrãrii lor, sã nu ni se fi pãstrat.
Din cele câte ne-au rãmas, cea mai veche ºi mai ilustrã pare cã a fost aºa-
numita ªcoalã din Atena sau ªcoala lui Academos, numitã astfel dupã cel al
proprietarului crângului de mãslini de la marginea metropolei antice, în
care Platon aduna în juru-i pe doritorii de a împãrtãºi gândurile sale. Ilustratã
de numele lui Aristotel, ulterior ºi al multor altora, cunoscând numeroase faze
de evoluþie, ªcoala din Atena a fost, vreme de aproape un mileniu, un centru
de dezvoltare ºi de difuzare a filosofiei greceºti, nu totdeauna de aceeaºi ele-
vaþie. Oricum, îndeplinind un rol recunoscut de formare a unor tineri de alea-
sã culturã, Academia Atenianã a fost cadrul cel mai constant, ºi ultimul în care
aceastã filozofie a fost oficial cultivatã. În anul 529 e.n. o hotãrîre a împãra-
tului Iustinian a desfiinþat-o. Nu puþini istorici ai gândirii au deplâns acea-
stã datã, ca pe una de sfârºit de epocã, greu remediabil.
În evul mediu, timp de aproape un mileniu, reunirea aceasta spontanã a
unor spirite elevate nu se prea întâlneºte, sau n-a ajuns a fi sesizatã de noi.
ªcoala de curte, încurajatã de Carol cel Mare pe la începutul secolului al IX-
lea, a fost de scurtã duratã, iar calitatea ei, deºi alãturatã de istorie fenome-
nului proeminent pentru acea vreme, al renaºterii carolingiene, nu a reuºit
sã se ridice deasupra nivelului de mai târziu al unor ºcoli modeste.
16 Acad. Camil Mureºanu

Reconstituirea asociaþionismului cultural s-a petrecut în contextul unei miºcãri

de adâncime, care n-a repetat doar, ci a dus din nou la o notã originalã în
efortul de a înþelege lumea, viaþa ºi omul, parcurgând în aceste scopuri ºi
etapa necesarã a purificãrii limbii, în pragul naºterii celor moderne din apusul
ºi sudul Europei. Este perioada prevestitoare de un nou apogeu al gândirii, con-
tinuând, cum nici nu s-a putut altfel, cu un apogeu al artelor ºi literaturii.
Astfel, la sfârºitul secolului al XV-lea a luat naºtere, la imboldul unor învãþaþi,
precum Marsilio Ficino ºi cu sprijinul lui Lorenzo de Medici, Academia numitã
platonicã. Ea îºi propunea scopul poate prea ambiþios pentru timpul acela, de
reeditare a operelor lui Platon.
Tot la Florenþa a luat naºtere, se noteazã chiar anul 1579, Academia numitã
„della Crusca” (a plevei, a tãrâþelor), urmãrind þelul de purificare a limbii, de
creare a unei limbi literare, în Florenþa sfârºitului de secol al XVI-lea. Nu mult
mai târziu, la Roma, a luat fiinþã o altã asociaþie cu un nume oarecum stra-
niu: era Accademia dei Lincei, al cãrei nume neaºteptat provenea din obli-
gaþia asumatã de membrii ei de a urmãri cu ochi pãtrunzãtori, ca ai linxu-
lui, obiectele cercetãrii.
Asociaþionismul atinge momente înalte, dominante am putea spune, în
istoria culturii, în secolele XVII-XVIII. El a fost condiþionat atunci de dez-
voltarea ºtiinþelor, care determinau pe tot mai numeroºii lor truditori, la înce-
put sã þinã ascunse, apoi, dimpotrivã, sã facã publice rezultatele cercetãrilor
individuale, aºteptând astfel o lãrgire considerabilã a progresului cunoaºterii,
prin compararea investigaþiilor separate.
În continuare, urmãrile asocierii au fost ºi însuºirea unor idealuri de per-
fecþionare a modului expunerii prin limbaj, ce trebuia sã devinã mereu mai
clar, mai dens, mai bogat în nuanþe. Exemplul cel mai celebru al acestei fuziu-
ni de scopuri formale ºi de conþinut a fost cel al Academiei Franceze, fondatã
pe la 1635, sub patronajul primului-ministru, cardinalul Richelieu. Dintr-un
instrument de perfecþionare a limbii franceze, tãrâm pe care a comis ºi greºeli,
Academia Francezã a ajuns cu timpul sã constituie un for de consacrare a meri-
telor individuale din diverse domenii ale gândirii, ºtiinþelor ºi literaturii.
Pe traseul ei au luat naºtere alte asemenea întruniri de mari personalitãþi
ale culturii europene ºi s-au defriºat temele de activitate ale acestora, care
îmbrãþiºau opere din ce în ce mai speciale. În Anglia, de exemplu, academia
cea mai renumitã a întrunit pe artiºtii plastici. Ei sunt aceia, ºi nu alte cate-
gorii, care, odatã aleºi, ca membri pot sã adauge numelui lor menþiunea R.A
(Royal Academician). De o ºi mai înaltã reputaþie s-a bucurat, tot în Anglia,
Societatea pentru progresul ºtiinþelor, fondatã în 1666, care a numãrat prin-
tre membrii sãi pe un Haley sau Newton.
În secolul al XIX-lea, procesul a început a dobândi noi semnificaþii. În pri-
mul rând, Academia Francezã devine, prin excelenþã, o asociaþie de consacrare
 CU P R I V I R E L A A S O C I A Þ I O N I S M Î N I S T O R I A C U LT U R I I 17

a valorilor individuale, dar, în acelaºi timp, sprijinitoare a unei activitãþi de

publicisticã ºtiinþificã ºi de eseisticã filosoficã ºi istoricã.
Într-o altã ordine de idei activitãþile de culturã de nivel superior se dez-
voltã ºi la popoarele care nu beneficiau pânã atunci de aportul unor formaþiuni
statale proprii. Cu atât mai mult s-a impus, la ele, procedura asocierii cultu-
rale, care va sublinia modalitatea de a le afirma pe planul culturii, ridicân-
du-se de la acesta la planul politic, având drept scop ultim dobândirea inde-
pendenþei statale.
În centrul Europei, un început în aceastã direcþie l-au reprezentat cehii.
Dupã ce, la sfârºitul secolului al XVIII-lea, unii învãþaþi au efectuat studii ling-
vistice revelatoare pentru istoria limbilor slave de vest, cehii au fondat în prima
parte a secolului al XIX-lea instituþii care vor cãuta sã sistematizeze cunoºtinþe-
le istorice privind trecutul ºi prezentul poporului, precum ºi perspectivele
afirmãrii sale în viitor. Un moment de seamã în sensul acesta a fost constituit
de apariþia istoriei cehilor, de František Palacky, iar în lingvisticã de cercetã-
rile lui Šafarik. Paralel cu eforturle învãþaþilor cehi s-au dezvoltat ºi acelea
ale reprezentanþilor culturii unor popoare apropiate. Aºa au fost lingvistul slo-
ven Kopitar, croatul Ljudevit Gaj, slovacul Štur, sau folcloristul sârb Vuk
Karad ic, ultimul punând în valoare, prin culegerile sale, calitãþile excepþio-
nale ale creaþiei populare sud-slave.
E de reþinut ºi faptul cã ºi atunci când asemenea învãþaþi nu s-au întrunit
într-o asociaþie sau instituþie în scop de cercetare, ei, sau alþii asemenea lor,
au înfiinþat fundaþii destinate a sprijini activitatea de editare a literaturii culte
sau populare. Astfel de fundaþii s-au numit Matica èeska sau Matica srpska.
Maghiarii, în aºa-numita perioadã a reformelor de dinainte de 1848, au
pãºit ºi ei pe calea purificãrii limbii ºi a cultivãrii spiritului naþional, direcþie
care, la scurtã vreme dupã lucrãrile teoretice ale contelui Széchenyi, vor
duce spre realizãri de frunte ale literaturii maghiare.
Românii, despre care se afirmã cã în secolele XVIII-XIX au cultivat o „ªcoalã
ardeleanã”, n-au format, cu toate acestea, prin numeroasele lor contribuþii ling-
vistice ºi istorice, o veritabilã instituþie; poate e mult dacã spunem chiar ºi o
asociaþie. Dar au privit cu respect la rezultatele cehilor ºi nu în ultimul rând
la ale maghiarilor. Numeroºii ºi binecunoscuþii lor reprezentanþi pe tãrâmu-
rile respective s-au apropiat unii de alþii într-un curent ºtiinþific-naþional care,
cu timpul, în cursul secolului al XIX-lea, a întrunit veºmântul unei instituþii.
Evenimentul s-a petrecut la 1861, când, la iniþiativa episcopului ortodox ºi
a mitropolitului unit, sprijiniþi de un numãr de oameni de culturã, activi încã
din perioada anterioarã anului 1848, a luat fiinþã Asociaþiunea transilvanã pen-
tru literatura românã ºi cultura poporului român, cunoscutã mai ales sub nume-
le prescurtat de ASTRA. Ea n-a fost o instituþie de consacrare, cum a fost
Academia Francezã, sau va fi, în scurt timp, Academia Românã, ci s-a înscris
18 Acad. Camil Mureºanu

mai direct în scopul enunþat prin titlu, adicã o instituþie de lucru. La înfiinþa-
re ºi-a constituit trei secþii: filologicã, istoricã ºi de ºtiinþe ale naturii. Ele, în
urmãtorii vreo 60 de ani s-au reorganizat ºi diversificat, ajungând la vreo 10.
Din 1868 ASTRA ºi-a creat ºi a întreþinut, timp de decenii, revista Tran-
silvania, cu profil predominant ºtiinþific. Într-însa erau publicate contribuþii
ale membrilor asociaþiei. ASTRA ºi-a creat numeroase despãrþãminte loca-
le. Acestea au sprijinit iniþiativele organului sãu central de a organiza anual
sesiuni de comunicãri în diferite pãrþi ale Transilvaniei. În cadrul lor s-au susþi-
nut comunicãri interesante, uneori de valoarea celor de la nivel central.
O iniþiativã care a jucat un rol important în ceea ce s-a menþionat a fi ridi-
carea culturalã a poporului român a fost aceea a înfiinþãrii ºi întreþinerii
unei biblioteci populare care a vãzut apariþia a numeroase titluri. De aseme-
nea a fost fondatã biblioteca ASTREI. Aceasta a ajuns, la vreo jumãtate de
secol dupã înfiinþare, sã posede circa 200.000 de volume adãpostite într-o
impozantã clãdire, construitã la Sibiu. ASTRA a colaborat la publicaþia colec-
tivã Enciclopedia Românã, al cãrei redactor principal a fost Cornel Diaconovici.
Ar fi încã multe de spus despre activitatea de promovare a culturii româ-
neºti ºi de rãspândire a ei în medii diverse, nu doar în cel transilvan, ci în al
tuturor românilor. Dupã 1918 activitatea specificã a ASTREI a fost, calita-
tiv, depãºitã de a Academiei Române ºi a altor instituþii, care se dezvoltau
acum liber, pe întreg cuprinsul þãrii întregite. În anii premergãtori celui de-
al doilea rãzboi mondial ºi chiar într-o parte a desfãºurãrii acestuia, au con-
tinuat acþiuni vizând cultivarea poporului român; ele au îmbrãcat forme
mai noi decât cele oarecum epuizate, de dinainte de unirea cea mare.
Ne oprim la aspectul activitãþii ASTREI din perioada interbelicã, având
ca ghid relatãrile cuprinse în revista Gând românesc din Cluj. Aceastã publi-
caþie a fost, mai ales în primii ei ani de apariþie (de dupã 1932), un perio-
dic de culturã consacrat în parte creaþiei literare de sine-stãtãtoare de dupã
Unirea cea mare, iar în parte a fost angajatã în a reprezenta ASTRA (care a
sprijinit-o activ), prin relatãri despre activitatea acestei instituþii, în rubrici ce
apãreau cu regularitate. E drept cã acest al doilea aspect al publicisticii Gândului
Românesc a fost de multe ori criticat, dat fiind cã el s-a mãrginit la relatarea
cam ternã a faptelor întâmplate.
O rubricã substanþialã a fost constituitã de relatarea adunãrilor generale
ale ASTREI, ce aveau loc ºi acum, ca ºi pe vremuri, în localitãþi diferite,
dar cu centrul de greutate la Cluj. Aceste adunãri generale nu mai au însã
conþinutul bogat de dinainte de 1918. Se simte cã le-a scãzut caracterul mili-
tant ºi cã se cantoneazã mai mult în probleme de organizare.
S-ar putea sã fi fost în relaþie cu faptul cã dupã 1930 conducerea ASTREI
a fost preluatã de numeroºi membri ai corpului didactic universitar din Cluj
ºi influenþatã de didacticismul acestora. Preºedinte a fost, ani de-a rândul, pro-
 CU P R I V I R E L A A S O C I A Þ I O N I S M Î N I S T O R I A C U LT U R I I 19

fesorul Iuliu Moldovan de la Igienã, iar un rol proeminent l-a jucat profe-
sorul Iuliu Haþieganu. Foarte activi au fost profesorii Tiberiu Spârchez ºi
Leon Daniello. Din mediul literar s-a remarcat, cel puþin din cele relatate
de revistã, viitorul conferenþiar ºi profesor de literatura transilvanã Ion Breazu,
îndeplinind oarecum rolul de secretar general.
Dintre preocupãrile de atunci ale ASTREI se pot reþine în chip deosebit
organizarea de conferinþe în diverse oraºe, cu detaºarea unor conferenþiari din
mediul universitar. Ei alegeau drept teme, acum, nu atât popularizarea cul-
turii, ca pe vremuri, cât contactul cu formele cele mai avansate ale culturii
româneºti ºi universale.
Pentru pãturile sociale mai modeste, în speþã ale þãrãnimii, s–au organizat
cursuri de igienã ºi de perfecþionare a tehnicilor agricole. S-a vehiculat frecvent
ideea înfiinþãrii unui fel de ºcoalã superioarã þãrãneascã. Dupã impresia noastrã,
efectul acestei iniþiative nu a fost prea reuºit. Sunt, în schimb, fapt ce nu era
posibil în alte vremuri, relatate prestaþiile pitoreºti ale unor delegaþii þãrãneºti la
serbãri naþionale. Nu numai prezenþe, sã le spunem, protocolare, ci adesea mani-
festãri de culturã autentic þãrãneascã – recitãri, cântece ºi dansuri populare.
Am putea subscrie la constatarea fãcutã pe atunci de preºedintele ASTREI,
Iuliu Moldovan, în sensul cã veritabilul tãrâm de activitate al asociaþiei a rãmas
ºi acum satul. Nu s-a cãutat doar atragerea mediului rural la manifestãri naþio-
nale largi, ci s-a continuat înfiinþarea de cãtre ASTRA de case culturale ºi
biblioteci comunale.
Cu intenþia de a intensifica activitatea în rândurile tinerilor, ASTRA a fon-
dat ºi patronat organizaþia pe care a numit-o „ªoimii Carpaþilor”. În cadrul
ei s-au organizat de asemenea conferinþe pe teme culturale. Dar accentul s-a
pus îndeosebi pe dezvoltarea spiritului de asociaþie de tip fizic: ca de exem-
plu felurite manifestãri sportive, remarcându-se iniþiativele mai multor comu-
ne din judeþul Cluj.
În privinþa adunãrilor generale ale ASTREI, revista Gând Românesc menþio-
neazã în anii dintâi ai apariþiei sale, pe cele desfãºurate sub auspiciile depar-
tamentelor de la Blaj, Braºov, Sighet ºi Sibiu. Alte domenii de activitate sunt
semnalate pe rând, pentru anii urmãtori lui 1933. Astfel, e remarcatã iniþia-
tiva Braºovului de a ridica un monument lui Andrei Mureºanu. În anul 1934
e subliniatã reconstituirea despãrþãmântului ASTREI din Nãsãud. Tot cam
atunci e menþionatã înfiinþarea de ºcoli þãrãneºti în zona nordicã a Transilvaniei.
Apare Buletinul de tehnicã a culturii al ASTREI, numit în mod curent
tot sub numele de „Transilvania”. Numãrul introductiv conþine importante
contribuþii ale conducãtorilor Asociaþiei: Iuliu Moldovan, Iuliu Haþieganu,
Tiberiu Spârchez ºi Ion Agârbiceanu.
Preºedintele ASTREI, Iuliu Moldovan, a lansat un apel la înfiinþarea unui
Muzeu Naþional al Ardealului, care ar fi urmat sã cerceteze ºi sã expunã docu-
20 Acad. Camil Mureºanu

mente privind lupta de emancipare a poporului român ºi în primul rând a

reprezentanþilor acestuia.
Pe lângã numeroase forme de activitate asupra cãrora nu ne mai oprim
în acest cadru restrâns, reþinem doar relatãrile despre adunãrile generale din
numeroase oraºe ale Transilvaniei, cu extindere spre Banat, la Timiºoara, ºi în
Munþii Apuseni, la Abrud.
De prin anii 1937-39, informaþiile despre activitatea ASTREI, devin, în
paginile revistei menþionate, mai sumare decât înainte. Se presimte ponderea
evenimentelor politice care au dus la tragedia naþionalã din 1940. În timpul
rãzboiului activitatea ASTREI nu a încetat formal, dar a fost restrânsã, în
folosul altora, care aparþineau imperativelor imediate ale acelor ani. Unele
aspecte vor servi ca grele acuzaþii împotriva ei (de exemplu incursiunile
unor membri ai ei în Transnistria).
În perioada urmãtoare rãzboiului ASTRA a fost redusã la tãcere, sub pova-
ra a nu puþine acuzaþii. Cã în variatele ei forme de activitate a avut anumite
note naþionaliste, nu se poate nega, dar rãmâne valabilã constatarea cã ea n-
a abandonat niciodatã gândul vãdit al ridicãrii prin culturã a poporului român.

Abstract
On Associationism in the History of Culture

Driven in most of their activities by the desire to cooperate and work together, since
olden times the human communities have been institutionalizing such practices, albeit
in a somewhat sporadic fashion. The practice of association had been most manife-
st in the field of culture, where cooperation accompanied the affirmation of indivi-
dual creations instead of ruling them out. Quite possibly, some early forms of coo-
perative association among outstanding individuals have not survived the passing of
time. The present article examines the tendencies towards cultural associationism
in human history, from ancient times until the present day, focusing on the model of
association represented by the Transylvanian Association for Romanian Literature
and for the Culture of the Romanian People, also known as the ASTRA and esta-
blished in 1861. As opposed to the French Academy or to the soon to be created
Romanian Academy, the ASTRA was not an elitist institution, but rather one devo-
ted to the cultural development of the Romanian people.

Keywords
culture, associationism, Transylvania, ASTRA
 Despre asociaþionism ºi
autonomizare în Transilvania
secolelor al XIX-lea ºi al XX-lea1

LIVIU MAIOR

E
LITELE ROMÂNEªTI au considerat întotdeauna modernizarea Vestului
drept o soluþie a problemelor grave ce planau asupra lor. În ciuda difi-
cultãþilor enorme, au dat dovadã de o anumitã siguranþã în expri-
marea opþiunilor lor legate de posibilitatea aplicãrii acestui model în spaþiul
lor naþional. O dovedeºte tentaþia comparaþiei dintre evoluþiile moderniza-
toare ale Occidentului ºi starea de fapt a naþiunii române, în cazul nostru. S-
a nãscut un curent de opinie, o dovedeºte fascinaþia statisticilor. Recensã-
mintele au contribuit din plin la stabilirea Agendei politice a elitei româneºti
ºi, nu întâmplãtor, ea poate fi rezumatã la apãrarea limbii în sistemul edu-
caþional, în administraþie ºi în justiþie. Au favorizat, pentru prima datã, eva-
luarea la nivel local a forþei naþionale ºi slãbiciunilor, în diferite zone geogra-
fice. Permit stabilirea cu uºurinþã a trendului pozitiv sau negativ ºi, implicit,
fixarea politicilor viitoare. Apoi, faciliteazã alegerea unor zone prioritare
pentru demersul politico-cultural. Încurajeazã revendicãrile de naturã social-
politicã, reexaminarea problemelor legate de sistemul educaþional ºi mobili-
zarea pe multiple planuri, inclusiv extinderea asociaþionismului. Înseºi con-
ceptele atât de frecvent folosite, maghiarizare ºi germanizare, au fost derivate
din interpretarea statisticilor vremii. Au servit la stabilirea aºa-zisei „proprietãþi
naþionale“, de unde izvorãsc revendicãrile de naturã teritorialã ºi nu numai.
Întrebarea la care trebuie sã dãm un rãspuns generatã de Agenda naþionalã
este, fãrã îndoialã, legatã de sintagma Culturã strategicã. Au avut românii arde-
leni un tip de culturã determinat de procesul formãrii ºi consolidãrii identitãþii
naþionale, a imaginii despre ei înºiºi, cu misiunea de a promova demersul poli-
tico-naþional? Credem cã da. Ea nu a fost preocupatã de promovarea ºi susþi-
nerea unor mari personalitãþi literare sau artistice, deoarece obiectivul care
22 Liviu Maior

s-a conturat în timp a fost concentrarea spre culturalizare, absorbþia indivi-

zilor din mediul rural în ceea ce numim identitate naþionalã ºi, implicit, ali-
mentarea legitimitãþii, a creãrii aºa-numitei „forþe“ a naþiunii.
Cultura strategicã la românii ardeleni a izvorât din starea lor de ansamblu în
perioada postrevoluþionarã, s-a conturat în procesul de instituþionalizare prin
intermediul asociaþionismului. Contestarea identitãþilor în Imperiu a determi-
nat instalarea unui veritabil control al elitei culturale româneºti asupra naþio-
nalitãþii lor. Acesta s-a exprimat, spre exemplu, prin scrierea istoriei ca o formã
de validare a naþiunii, lansarea dezbaterilor asupra viitorului ei, etc.
Asociaþionismul, trebuie sã precizãm de la bun început, nu este o ideo-
logie monoliticã. Nu a fost soluþia salvatoare pentru ansamblul problemelor
socio-economice. Constituirea lui ºi acþiunea practicã au constituit un proces
îndelungat. Nu are elemente de doctrinã utopicã ºi nu urmãreºte distruge-
rea unor instituþii, ci, în cel mai bun caz, îmbunãtãþirea activitãþii lor. Apare,
în general, ca o soluþie adoptatã în societãþile stagnante, dar mai ales ca reacþie
faþã de statul centralizat. Asociaþionismul ardelean a fost, în ultimã instanþã,
o formulã defensivã, de apãrare ºi solidaritate socialã în mediul politico-naþio-
nal din Ungaria, o formã de activism în favoarea modernizãrii, a organizãrii
societãþii româneºti autonomizate, cât a fost posibil în raport cu statul. Aso-
ciaþionismul a fost o constantã a proiectului politico-cultural românesc, reflec-
tat în demersul petiþional, în memorii ºi memorandumuri, în activitatea depu-
taþilor români, dar ºi în procesele de democratizare confesionalã.
Asociaþionismul era, în primul rând, o formã de organizare colectivã, bazatã
pe voluntarism, pentru a rezista statului, de coagulare ºi conservare a „moºteni-
rii“ cultural istorice ºi a coeziunii lor. Nu a promovat parteneriatul cu sta-
tul. Mai mult, a pus bazele unei societãþi civice, a creat „sfera publicã“, mãsu-
rabilã în primul rând prin evoluþia mediei, a dezbaterii ºi a dialogului în
comunitatea naþionalã. A generat germenii democratizãrii prin modul de ale-
gere a liderilor asociaþiilor de toate tipurile.
În ciuda dificultãþilor materiale sau a limitelor impuse de legislaþia în dome-
niu, presa româneascã din Transilvania a fost principalul mesager de tran-
smitere a strategiei cultural-naþionale, o oglindã a evoluþiei asociaþionismu-
lui. Programele politico-culturale publicate în primele numere ale ziarelor erau
aproape standardizate, stereotipe în sprijinul pentru educarea populaþiei rura-
le, a difuzãrii „cunoºtinþelor de folos comun“. Dominã, apoi, informaþiile
legate de problemele ºcolare, culturale ºi, nu în ultimul rând, cele care vizau
activitatea asociaþiilor pe întregul cuprins al Transilvaniei. Tribuna ºi Luceafãrul
s-au manifestat, în întreaga lor existenþã, ca pivoþii apropierii de lumea satu-
lui, de nevoia organizãrii, a modernizãrii tradiþiei etc.
Efortul asocierii a fost stimulat de creºterea numãrului ziarelor ºi reviste-
lor. Dacã, în 1860, apãreau trei publicaþii periodice, în 1870, numãrul lor
 DESPRE A S O C I A Þ I O N I S M ª I AU T O N O M I Z A R E Î N T RA N S I LVA N I A 23

atingea cifra de ºaisprezece, iar în 1910 - patruzeci ºi douã, caracterizate prin

diversitate. Unele au fost efemere, dispãreau dupã câteva numere, dar altele
le luau locul. Situaþia mediei româneºti, o constantã a demersului politico-
naþional, a adus în dezbatere conceptul modern de „libertate a presei“, con-
siderat de Iosif Hodoº, încã din 1867, „una dintre cele mai frumoase ºi mai
sfinte libertãþi ale individului“2. Pentru el ºi colegii sãi parlamentari, priva-
rea de libertate a presei nu însemna altceva decât „o torturã“ a „cugetãrii libe-
re“3. Nu au sprijinit proiectele de lege ale presei dintr-un singur motiv, ºi
anume lipsa Codului Civil ºi Penal, ceea ce permitea abuzul autoritãþilor. Mai
târziu, Octavian Goga ºi Ioan Lupaº, în calitate de redactori ai ziarului Þara
noastrã ºi dupã ºirul de procese ºi condamnãri la închisoare, scriau: „Robia
presei înseamnã robia omului“.
Dupã 1900, ca o consecinþã directã a progreselor ºi eficienþei înregistra-
te în domeniul complex al asociaþionismului, se remarcã o intensificare de
naturã propagandisticã, orchestratã de cãtre ASTRA. Astfel, numãrul prele-
gerilor dedicate asocierii atinge cu aproximaþie 5.000. Pânã ºi în programe-
le ºcolare ale seminariilor teologice au fost încorporate cursuri speciale pe
aceeaºi temã4.
Unul dintre motivele cantonãrii în zona asociaþionismului cultural, social,
economic ºi politic a fost rata scãzutã de participare la viaþa politicã, dupã 1867.
Interesul pentru viaþa parlamentarã a fost ºi el scãzut, datoritã legii electorale
restrictive. Din cei aproape trei milioane de români, aveau drept de vot 20.000,
apoi, în 1905, numãrul votanþilor români creºte la 110.000, dar numai 35.000
vor acorda votul lor candidaþilor P.N.R.-ului. Aºadar, recursul la asociaþioni-
sm a fost considerat o formulã compensatorie. Politizarea þãrãnimii nu a avut,
nici ea, dimensiunea unui fenomen capabil sã producã schimbãri politice majo-
re în relaþia cu puterea executivã. De aceea, preocuparea pentru integrarea
lor în demersul politico-cultural a prevalat în conturarea culturii strategice.
Sistemul educaþional dobândeºte, în cadrul ei, o importanþã aparte în con-
solidarea limbii române moderne, dar ºi a istoriei comune, douã domenii care
au stimulat procesul identitar prin uniformizarea predãrii celor douã disci-
pline care dominã curriculumul ºcolar. Controlul confesiunilor, ortodoxã ºi
greco-catolicã, a contribuit la menþinerea ºi extinderea acestui tip de educaþie.
Apoi, apariþia primelor periodice, a bibliotecilor, etc., consolideazã acest pro-
ces. Cele douã biserici au acþionat ca ºi surogate statale pentru românii din
Imperiu. Ele contribuie masiv la accentuarea procesului de autonomizare în
raport cu statul, cu puterea executivã. Prin Statutul Organic, Biserica Ortodoxã
ardeleanã a intrat într-un proces de „democratizare instituþionalã“ (sintag-
ma îi aparþine lui George Em. Marica).
Un alt element foarte important care a contribuit la elaborarea culturii stra-
tegice a fost, dupã 1867, faptul cã partidele politice din Ungaria nu au avut
24 Liviu Maior

un program pentru naþionalitãþi, sau o platformã comunã din aceastã per-

spectivã. Nu au promovat o reformã în acest domeniu. Au recurs la „conce-
sii“ ºi nu la o reformã realã. A fost mai mult un ºir de opþiuni divergente între
grupuri sau partide, ca modalitate de abordare a acestei chestiuni de maximã
importanþã pentru viaþa politicã internã. Toate aceste elemente conjugate
au dus la nevoia asocierii, a asociaþionismului românesc, inspirat de mediul
german ºi care a transformat oraºul Sibiu în centrul acestui demers remar-
cabil. Statul-major al acestei culturi strategice a fost reprezentat de Sibiu graþie,
la început, mitropolitului Andrei ºaguna, dar mai ales ASTREI.
Perioada postrevoluþionarã a relevat naºterea unor componente ale aso-
ciaþionismului liberal, în ciuda regimului politic dur, neoabsolutist. În mod
paradoxal, situaþia de ansamblu a comunitãþii naþionale a dus la fixarea prio-
ritãþii social-culturale, pentru cã nu contravenea politicii oficiale din Transilvania.
În plus, românii nu au fost incluºi pe „lista neagrã“ a duºmanilor Casei
Imperiale. S-au numãrat printre susþinãtorii ei. Acest element a contribuit
la reaºezarea sistemelor confesionale greco-catolic ºi ortodox. Educaþia, lãsatã
în continuare sub controlul celor douã confesiuni, a favorizat demarajul inte-
grãrii în procesul identitar, dar ºi asocierea în vederea suportului pentru ºcoli-
le confesionale primare.
A urmat perioada regimului liberal (1860-1867). Elita româneascã, cu
experienþa politicã dobânditã la 1848, a fost dominatã de entuziasm ºi cre-
dinþa cã au devenit actori în procesul de reconstituþionalizare a monarhiei. Au
crezut cã asistã la o nouã configurare a Imperiului, proces în care sperau sã
se implice. S-a nãscut un spirit al cetãþeniei active în rândul românilor arde-
leni. Autonomismul de la 1848 renaºte cu ºi mai multã forþã în raport cu
puterea executivã ºi parlamentarã. Militantismul cultural, preocuparea obse-
sivã pentru educaþie, nu urmãreau altceva decât eliminarea graniþei dintre cele
douã categorii de membri ai comunitãþii naþionale. Perioada liberalã a adus
pe tapet asociaþionismul ca o miºcare complexã, chematã sã conteste pute-
rea într-o manierã apropiatã de anul 1848. A fost conceput ca o tentativã
de a construi, de a controla o societate civilã chematã sã integreze în demer-
sul comunitãþii naþionale pe toþi indivizii, indiferent de statutul lor social. A
fost, în ultimã instanþã, manifestarea spiritului liberal în societatea româ-
neascã din Imperiu, într-o coabitare perfectã cu naþionalismul, cu procesul
identitar. Asociaþionismul devine, în timp, sursa principalã a instituþionalizãrii
politicii româneºti, o alternativã a cãrei forþã a sporit, pe mãsurã ce clasa de
mijloc a crescut ca pondere socio-economicã. El nu a apãrut ca o consecinþã
a stimulilor guvernamentali. Dimpotrivã, a fost opera voluntarismului, carac-
teristica sa fundamentalã.
Anul 1867 ºi consecinþele sale politice au determinat nevoia reluãrii atât a
Agendei, cât ºi a Strategiei naþionale. A fost necesarã expansiunea asociaþio-
 DESPRE A S O C I A Þ I O N I S M ª I AU T O N O M I Z A R E Î N T RA N S I LVA N I A 25

nismului, dar ºi organizarea unei infrastructuri politice moderne. Rãmâne

prioritar demersul cultural, economic ºi social, iar problema autonomizãrii în
raport cu noua structurã statalã a generat o dezbatere amplã. Sfera publicã,
societatea civilã româneascã câºtigã teren. O demonstreazã presa româneascã,
dar ºi alte publicaþii. Dialogul cu lumea satului devine o realitate.
Readucerea în dezbaterea publicã de cãtre conducãtorii ungurilor a legi-
lor de la 1848, adoptate de Parlamentul Ungariei ºi Dieta Clujeanã în noul
context, defavorabil românilor, provoacã, natural, contrapunerea Programului
de la Blaj din 15 mai 1848, cu modificãrile succesive din septembrie, decem-
brie ºi martie 1849, dar ºi memoriile ºi petiþiile delegaþiei conduse de ºaguna
la Viena. Programatic, asistãm la reeditarea, cu alte mijloace, a episodului
revoluþionar de la care se scurseserã douã decenii. Proiectul politico-cultural
românesc îl are la bazã pe cel din vremea Revoluþiei. Era necesarã diversifi-
carea mijloacelor pentru ca el sã devinã real. Mai mult, din aceastã cauzã a
apãrut presantã perspectiva electoralã ºi preocuparea pentru reorganizarea
comunitãþii în vederea respingerii sau participãrii la exerciþiul politic, atât
de important. În mod firesc, se simte cãutarea formulelor eficiente, care sã
amplifice integrarea lumii satului în procesul politico-cultural. Acest efort era
impus de intrarea pe scena istoriei a primei generaþii de români liberi din
punct de vedere social, dar mai puþin pregãtiþi socio-politic.
Elita româneascã, înfrântã aparent în 1867, rãmâne cu aceleaºi aspiraþii, îºi
reafirmã opþiunea paºoptistã, pe care o îmbogãþeºte pornind de la convingerea
cã ea trebuia sã rãmânã baza respingerii compromisului dualist. Anul 1848, rãmas
în miezul discursului politico-naþional românesc, genereazã un „antiunionism“
la scarã naþionalã ºi, implicit, autonomismul, fundament al asociaþionismului.
Lucrurile au mers atât de departe, încât László Berzenczey, fost participant la
Revoluþie, propunea, în 1868, într-o ºedinþã a Parlamentului, interzicerea invocã-
rii anului 1848, deoarece, spunea el, „se nasc incriminãri ºi iritaþiuni“5.
Acumulãrile de naturã cultural-naþionalã care s-au produs la românii din
Imperiul Habsburgic începând cu secolul al XVIII-lea ºi s-au extins pânã la
jumãtatea veacului urmãtor au marcat procesul de tranziþie de la cultura oralã
la cea scrisã. A fost meritul ºcolii, al celor douã confesiuni, ortodoxã ºi greco-
catolicã, în promovarea unui sistem educaþional modem, concentrat ca obiec-
tiv major asupra dezvoltãrii ºi conservãrii identitãþii naþionale, a limbii ºi cul-
turii române. Aceste elemente au reprezentat nucleul Strategiei naþionale,
materializatã în Agenda elitei româneºti, o „agendã ascunsã“. Au urmãrit cu
tenacitate aplicarea ei în lumea satului ardelean, pentru a atrage, a integra þãrã-
nimea în procesul identitar ºi a conferi suportul sãu social, vital pentru reuºita
proiectului politico-cultural.
Un proces lent a avut loc încã din perioada prerevoluþionarã, de creºtere
a numãrului de cititori, graþie ºcolilor înfiinþate încã din veacul al XVIII-
26 Liviu Maior

lea. Apar progresiv cãrþile tipãrite în limba românã pe un palier destul de

variat, de la cartea liturgicã la cele de istorie ºi literaturã, dar ºi primele perio-
dice româneºti. Aceste fenomene coincid în multe privinþe cu trendul euro-
pean al reorganizãrii cunoaºterii ºi în special a ºtiinþelor umaniste. Dupã cum
se ºtie, din raþiuni ºtiinþifice, dar mai ales politice, prioritare erau lingvistica
ºi istoria. Au fost procese incipiente, pe care nu le putem ignora.
Nevoia apropierii de sat îºi pune amprenta asupra cãilor de acþiune, de
mobilizare a indivizilor dominaþi de analfabetism, de înapoiere ºi mai ales de
dezinteres faþã de viaþa politicã, pe care nu o înþeleg ºi nici nu se strãduiesc sã
o facã. Pentru început, intelectualii români au recurs la revigorarea sau renaºterea
folclorului, la culegerea lui ºi rãspândirea mai cu seamã a aspectelor de naturã
istoricã. Au reuºit sã determine apariþia unor stereotipuri istorice (ca, de exem-
plu, Traian, Mihai Viteazul) care au avut un impact mai mare asupra româ-
nilor decât opera ºtiinþificã dedicatã acestor personalitãþi sau unor evenimente.
N-a fost deloc întâmplãtoare acordarea unui spaþiu consacrat trecutului is-
toric în vremea Revoluþiei de la 1848-1849. Folosirea stereotipului istoric
în discursul politico-naþional a contribuit la conservarea resurselor politico-
culturale, revigoreazã ºi perpetueazã tradiþia pe care s-au strãduit cu succes sã
o modernizeze. Satul ardelean are specificul sãu dominat de tradiþie, formatã
din obiceiuri ºi norme moºtenite, care îi conferã aura de conservare, de „domi-
naþie a trecutului asupra prezentului“, dar ºi „ordinea ºi continuitatea“6 Istoria
ºi limba au stat în centrul preocupãrilor elitei româneºti, care a folosit resur-
sele provenite din mediul rural pentru formarea solidaritãþii ºi acþiunii poli-
tico-sociale.
Un obstacol dificil de trecut l-a reprezentat monopolul celor douã confe-
siuni asupra satului. Protoistoria asocierii datoreazã enorm bisericii, celei orto-
doxe ardelene, iar mai târziu se va adãuga confesiunea greco-catolicã. Preotul
în comunitate are atribuþii sporite, deþine un rol precumpãnitor, de adevãrat
lider al comunitãþii, din toate punctele de vedere. „Parteneriatul“ acestuia
cu satul era absent, iar enoriaºii depindeau în mare mãsurã de calitãþile sale.
Diversificarea confesionalã nu era singurul impediment pe care comunita-
tea trebuia sã-l depãºeascã. Puþine sate erau „omogene“ din punct de vedere
etnic. Barierele lingvistice ºi confesionale, raportul diferit cu statul, au dus
la apariþia unui sentiment al frontierei interne, al separaþiei ºi, implicit, la per-
ceperea apartenenþei la altã naþionalitate. Nu este cazul sã absolutizãm acea-
stã afirmaþie. Comunitatea interacþioneazã pe cãi din cele mai diferite, intrã
într-o competiþie beneficã, stimulatoare, dar ºi în stare de adversitate. Frontierele
lingvistico-folclorice au împiedicat „uniformizarea“, ceea ce nu a însemnat
eliminarea convieþuirii, a transferului de modele etc.
Lipsa uniformitãþii în comunitatea româneascã s-a manifestat ºi în dome-
niul educaþiei. ºcolile ortodoxe, greco-catolice ºi cele de stat erau diferite
 DESPRE A S O C I A Þ I O N I S M ª I AU T O N O M I Z A R E Î N T RA N S I LVA N I A 27

din punctul de vedere al programelor ºi manualelor, al pregãtirii profesori-

lor ºi învãþãtorilor. Diversitatea confesionalã, educaþionalã, îºi pune ampren-
ta asupra comunitãþii, dar stimuleazã, în acelaºi timp, ºi procesul identitar.
Aºadar, rolul preotului, al confesiunii, nu a însemnat un monopol, din acest
punct de vedere. De aceea s-a pus deschis, ca o permanenþã, în dezbaterea
publicã româneascã, statutul preoþilor, coroborat cu modernizarea instituþionalã
a celor douã confesiuni.
Satul a fost þinta elitelor româneºti, terenul pe care s-a desfãºurat dialo-
gul dintre intelectuali ºi masa þãrãneascã. Problema comunicãrii a reprezen-
tat vreme îndelungatã o preocupare pentru cei interesaþi în antrenarea lumii
rurale în demersul lor politico-naþional. Stabilirea modalitãþilor de transmi-
tere a mesajului, receptarea ºi interpretarea lui corectã se datoreazã enorm
bisericii, ºcolii, sau chiar primãriei. Intelectualii au ales folclorul pentru a favo-
riza dezvoltarea procesului identitar, acordând o importanþã deosebitã pro-
movãrii miturilor de facturã istoricã, generând mândria de a fi român. Ulterior,
ei au selectat simbolurile, pe care le-au adoptat într-un consens tacit ºi care
au fost popularizate la nivelul Transilvaniei, dar ºi al spaþiului naþional. Cazul
„Tricolorului“ este, din acest punct de vedere, emblematic. Elitele idealizeazã
satul, cu valorile sale etice, acceptã sau resping, în timp, cutumele tradiþio-
nale ºi confruntarea lor cu legile de tip modern. Deplâng dificultatea vieþii
la þarã, izolarea, simþul graniþei comunitare, etc., dar încurajeazã depãºirea
acestor limite, a închistãrii în graniþele sale, a temerilor de „inamicul“ pro-
venit din afara satului.
Pe mãsurã ce competiþia politico-naþionalã se extinde, dupã 1860, con-
ducãtorii românilor conºtientizeazã nevoia amplificãrii efortului de mobili-
zare, de integrare a þãrãnimii în demersul lor. Bariþiu, Raþiu, Roman, Mãcelariu,
ºaguna, A. Mocioni, V. Babeº ºi mulþi alþii erau convinºi cã strategia naþio-
nalã trebuia sã ducã la formarea naþionalismului cultural, ca modalitate etnicã
de integrare a þãrãnimii în procesul identitar. Pentru ei, era calea unicã de
supravieþuire, capabilã sã suplineascã lipsa unei infrastructuri statale proprii,
de la care sã obþinã suportul necesar, care sã promoveze ºi sã apere identita-
tea naþionalã. A fost nevoie ca Agenda naþionalã, publicã sau „ascunsã“, sã fie
orientatã spre lumea ruralã. Au evaluat comportamentul, reacþia þãrãneascã
din vremea Revoluþiei de la 1848, ºi nu a fost greu sã remarce importanþa
decisivã pe care a avut-o în susþinerea libertãþilor promovate de cãtre con-
ducãtorii lor. Nevoia acþiunii în comunitãþile rurale româneºti a devenit prio-
ritarã, iar aducerea în dezbaterea publicã a situaþiei þãrãnimii, a lumii satu-
lui, cu superstiþiile, fatalismul, sãrãcia, ignoranþa ºi analfabetismul sãu, a
dus la conturarea unui proiect chemat sã reînvie comunitatea, cu ajutorul
învãþãmântului ºi educaþiei. Au acreditat convingerea cã, indiferent de statu-
tul social, existã o convergenþã între þãran ºi intelectual, o solidaritate bazatã
28 Liviu Maior

pe aceeaºi origine etnicã. Strategia ºi Agenda naþionalã au fost consecinþa

directã, moºtenirea anului 1848 în Transilvania. Ele aduc cultura popularã pe
scena istoriei, conferindu-i o importanþã covârºitoare pentru aderarea la
procesul identitar, activând, prin intermediul ei, conºtiinþa naþionalã.
Revoluþia de la 1848-1849 a adus în prim plan problemele grave de naturã
socialã, mizeria la care lumea satului pãrea condamnatã definitiv. Aceastã stare
de fapt a constituit mecanismul prin care, pentru prima oarã, scena politicii
s-a umplut cu actori noi, proveniþi din pãturi sociale considerate „inapte“ pen-
tru a lua parte la viaþa politicã. Mulþi au votat pentru prima datã, chiar dacã
nu înþelegeau prea mare lucru despre importanþa votului, pentru luarea deci-
ziilor în vremea Adunãrilor etc. Libertãþile civile, limbajul politic modern
încep sã fie cunoscute, cu toate malformãrile pe care le suferã. Odatã cu
desfiinþarea servituþilor de naturã feudalã, consecinþele de naturã economicã
ºi socialã pe termen lung au fost de o importanþã covârºitoare. Eliberaþi, þãra-
nii încep sã fie trataþi diferit, iar intermediarul dintre ei ºi stat, aristocratul,
începe sã piardã teren, spaþiul rãmas liber devenind terenul confruntãrilor,
disputelor pentru „ocuparea“ lui de cãtre elitele de aceeaºi apartenenþã etnicã
ºi, implicit, pentru creºterea efortului de integrare în procesul identitar. „Învingã-
torii“ de la sfârºitul Revoluþiei nu au avut forþa de a-ºi continua supremaþia
în faþa spritului liberal, care îºi face tot mai mult loc. Sentimentul general al
elitei româneºti implicate în evenimentele revoluþionare, stringenþa schimbã-
rii radicale trebuiau susþinute, dezvoltate ºi difuzate cu insistenþã. Moment
de inspiraþie, de legitimare ºi asociere la proiectul politic românesc, anul 1848
a fost invocat cu o insistenþã remarcabilã pentru cã, în opinia elitelor, repre-
zenta „noul“ început, în care urmau sã încorporeze masa þãrãneascã.
Revoluþia de la 1848 a marcat decisiv procesul de „naþionalizare“ a þãrã-
nimii româneºti, precum ºi politizarea ei. Tipul de discurs surprins de anche-
te, interogatorii din vremea evenimentelor revoluþionare, amintirile ºi rapoar-
tele autoritãþilor menþioneazã acest aspect, care le surprinde ºi îngrijoreazã.
Afilierea lor la demersul de facturã politico-naþionalã a avut un impact major,
deopotrivã pentru autoritãþi ºi pentru elita româneascã. Politizarea þãrãnimii
nu a avut dimensiunea unui fenomen capabil sã producã schimbãri politice
majore în raport cu puterea executivã din Transilvania ºi, apoi, din Ungaria.
Impactul procesului respectiva fost mai puternic în interiorul comunitãþii
naþionale, unde se manifestã cu mai multã forþã spre sfârºitul secolului al XIX-
lea ºi la începutul secolului al XX-lea. Integrarea þãrãnimii în evoluþia iden-
titãþii naþionale, în extindere dupã desfiinþarea relaþiilor feudale, a fost mar-
catã de creºteri sensibile, atât în domeniul politic, cât mai ales în cel cultural,
pe fundalul declinului vechii ordini sociale.
Primãria, ºcoala ºi biserica reprezentau, în multe cazuri, aºa-numita „guver-
nare localã“, un autonomism limitat cu tendinþa limpede de fisurare, la înce-
 DESPRE A S O C I A Þ I O N I S M ª I AU T O N O M I Z A R E Î N T RA N S I LVA N I A 29

putul secolului al XX-lea. Adunãrile despãrþãmintelor, alegerile de naturã con-

fesionalã, asociaþionismul multiplu au dus firesc spre apariþia unui spaþiu public
rural, accentuat de campaniile electorale. Astfel, asocierea a fost stimulatã,
în forme ºi domenii variate, în mediul þãrãnesc. Nu trebuie sã exagerãm dimen-
siunea fenomenului care s-a desfãºurat cu lentoare, de lungã duratã. Expoziþiile,
organizarea grupurilor folclorice, rolul în creºtere al sãrbãtorilor duminica-
le, cu implicarea ºi a ºcolii, genereazã schimbãri în viaþa satului, mai ales în
localitãþile cu populaþie mixtã, germanã ºi maghiarã.
Asocierea, stimulatã ºi de competiþia politicã, dar ºi de procesul lent de
descentralizare a comunitãþilor locale, alegerile pentru primari ºi comitat au
favorizat elementele de autonomie localã.
Marcat de cutume tradiþionale, satul a fost nevoit sã se confrunte cu legi-
le moderne, determinând un conflict care a fost atenuat prin singura formulã
capabilã sã o înfãptuiascã, ºi anume asociaþionismul. Lui i se datoreazã ampli-
ficarea dialogului elitã-þãrãnime, iar comunicarea între ele datoreazã enorm
bisericii, ºcolii ºi asociaþiilor, indiferent de obiectul de activitate declarat la
înfiinþarea lor. Mesajul naþional era transmis prioritar prin intermediul ace-
stora, iar mobilizarea le datoreazã totul. Asociaþionismul a subminat mono-
polul bisericii în organizarea vieþii sociale a satului.
Demersul politico-cultural sistematic, cu o continuitate remarcabilã în mij-
locul comunitãþii etnice, a favorizat decisiv motivarea de facturã politicã, aban-
donarea pasivismului ºi victoria activismului, în 1905. Procesul de integrare
a mediului rural, demarat în perioada postrevoluþionarã, a fost lent, extrem
de dificil ºi incomplet. A necesitat un efort aparte, graþie unui voluntarism
originar în mijlocul elitei româneºti, care evolua în paralel spre modernizarea
propriului discurs politic.
Asociaþionismul ardelean, tendinþa de autonomizare a comunitãþii româ-
neºti nu a fost un proces lin, fãrã obstacole. Suspiciunea autoritãþilor, discu-
tarea în Parlament într-o manierã ce reflecta alarmarea autoritãþilor, au dus la
apariþia dificultãþilor pentru iniþiatorii structurilor variate care formeazã
asociaþionismul. Din mulþimea cazurilor, discursul deputatului Pázmándy
Dénes, dupã obiºnuitele acuze aduse clerului românesc ca „izvor“ al miºcãri-
lor naþionale, afirma: „Vãd cã vreau sã introducã o culturã românã, iar prin
intermediul unei culturi de sine stãtãtoare doresc sã izoleze, din punct de vede-
re spiritual-social, cu alte cuvinte prin toate formele, pe români de unguri?“7.
Ostilitatea politicii oficiale în plan politico-cultural a contribuit masiv la auto-
nomizarea în raport cu statul. Acuzele cuprinse în sintagma „Olah Világ“, des
folositã pentru argumentarea alienãrii româneºti, le recunoaºte ca reale Aurel
C. Popovici: „Noi nu vrem: noi suntem aici un „Olah Világ““, ºi numeºte
„utopici“ pe cei care încercau anihilarea ei. Mai mult, pune pe seama ace-
stor demersuri amplificarea aspiraþiilor româneºti spre ,,o altã unitate naþio-
30 Liviu Maior

nalã'“8. Inaugurarea Muzeului ASTREI, expoziþia din 1905, aniversarea a

1800 de ani de la cucerirea Daciei de cãtre Imperiul Roman organizate de
instituþia pivot a asociaþionismului românesc, au fost evenimente care au lãsat
impresia, conform raportului unui detectiv poliþienesc, „cã românii formeazã
un stat separat în statul maghiar, în care deþin biserici, ºcoli, instituþii cultu-
rale, economice ºi politice“9. Un an mai târziu, ASTRA era numitã ,,o eroa-
re a politicii de stat“. Aceleaºi consideraþii apar, cu o frecvenþã sporitã, în anul
1911, la aniversarea semicentenarului ASTREI.
Acumulãrile produse, în timp, cu toatã lentoarea ºi incapacitatea comu-
nitãþii de a acoperi prin asociaþionism toate domeniile ºi de a oferi soluþii
capabile sã rezolve complexitatea problemelor din mijlocul românilor, au dus
la realizarea parþialã a prioritãþilor stabilite. De fapt, în 1886, primul mini-
stru al Ungariei, Kálmán Tisza, recunoºtea în Parlament eficienþa asociaþio-
nismului, a implicãrii profunde a celor douã confesiuni româneºti care, prin
politica lor educaþionalã, afirma el, au realizat „mai mult decât guvernele
maghiare“10.
Ani de-a rândul, elita româneascã ardeleanã a fost frãmântatã de dezbate-
rea în jurul tacticii politice faþã de Parlamentul Ungariei, de „pasivism“ sau „acti-
vism“. S-au adus argumente în presã, broºuri, memorii, etc., în timpul confe-
rinþelor locale sau naþionale, s-a atribuit ºi explicat sensul celor douã opþiuni.
Explicaþiile oferite de liderii pasivismului vizau neparticiparea la campaniile elec-
torale ºi concentrarea întregului efort în construcþia internã, în integrarea
individului român în ceea ce, îndeobºte, numim „miºcarea naþionalã“ sau „iden-
titatea naþionalã“. Sigur, acest argument fundamental, coroborat cu votul acor-
dat, în genere, de cãtre români „partidelor“ guvernamentale, chiar ºi candidaþilor
susþinuþi de cãtre aceste partide, reprezenta o justificare pentru pasivism, dar
ºi conturarea unei strategii care viza schimbarea de opþiuni ºi stabilirea altor
prioritãþi, a Agendei ºi strategiei naþionale.
Pentru suporterii, majoritari, ai pasivismului, participarea la viaþa parla-
mentarã, la campaniile electorale nu a reprezentat aºadar, multã vreme, un
obiectiv important. Elita pasivistã a crezut cu tãrie în nevoia educãrii ºi orga-
nizãrii românilor, în promovarea ºi acþiunea directã a asociaþionismului de
multiple tipuri, subordonat, însã, unui scop unic, modernizarea comunitãþii
româneºti, extinderea procesului identitar. Între ei ºi activiºti, diferenþa era
în principal generatã de poziþia faþã de participarea la viaþa parlamentarã ºi de
stat, în rest nu exista nicio deosebire. Activiºtii au fãcut, în egalã mãsurã, parte
din curentul general favorabil obiectivelor strategice fixate de Revoluþia de la
1848 ºi reluate în anii imediat urmãtori Compromisului din 1867. De fapt,
acest clivaj, manifestat în zona politicului, s-a ºters în 1905, atunci când matu-
rizarea proiectului naþional devenise o realitate în comunitatea româneascã.
A fost rodul unui efort depus de asociaþionismul diversificat, începând cu anul
 DESPRE A S O C I A Þ I O N I S M ª I AU T O N O M I Z A R E Î N T RA N S I LVA N I A 31

1861, ºi continuat de elita româneascã, care niciun moment nu a fost pasivã

faþã de comunitatea pe care o serveºte. Asociaþionismul ardelean a fost mai
puternic decât „disputa“ pasivism-activism în spaþiul politicii.

Note
1. Prezenta comunicare vine în continuarea ºi dezvoltarea articolului publicat în volumul
Schimbare ºi devenire în istoria României, apãrut la Cluj-Napoca în anul 2008, coordona-
tori Ioan Bolovan ºi Sorina Paula Bolovan, cu titlul „Asociaþionismul transilvan ºi moder-
nizarea societãþii româneºti (sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea)“,
paginile 89-102. Comunicarea noastrã cautã sã întregeascã, sã aducã în discuþie trãsãtu-
rile fundamentale ale asociaþionismului, fenomen mai amplu decât demersul politic atât
de mult analizat în istoriografia noastrã. Sper sã nu abandonez acest subiect din motive
independente de voinþa mea. Abordarea acestei teme îºi doreºte sã trezeascã interesul cer-
cetãtorilor mai tineri, pentru cã numai ei vor fi capabili sã o ºi rezolve în viitor.
2. T. V. Pãcãþian, Cartea de Aur sau luptele politice-naþionale ale românilor de sub coroana ungarã,
vol. IV, Sibiu, 1906, p. 153.
3. Idem, p. 154.
4. Vezi Vasile Dobrescu, Sistemul de credit românesc din Transilvania. 1872-1914, Târgu Mureº,
1999, pp. 200-201.
5. T. V. Pãcãþian, p. 833.
6. George Em. Marica, Studii sociologice, ediþie Gheorghe Cordoº ºi Traian Rotariu, Cluj-
Napoca, 1997, p. 163.
7. Românul, 1913, nr. 176.
8. Liviu Maior, Alexandru Vaida Voevod. Putere ºi defãimare, Bucureºti, 2010, p. 84.
9. Arhivele Naþionale ale României, Arh. Cluj Napoca, Fond pbl. cult. ro., Arhiva Ministerului
de Interne al Ungariei.
10. T. V. Pãcãþian, op. cit., VII, p. 296.

Abstract
On Associationism and Autonomization
in 19th and 20th Century Transylvania
The study tries to answer the question whether, in order to further their political-natio-
nal agenda, the Transylvanian Romanians actually developed a kind of strategic culture
determined by the very process that saw the emergence and consolidation of their national
identity and by their self image. With the Romanians, the strategic culture was not intended
to promote and support some major literary or artistic personalities. Instead, it gradually focu-
sed on culturalization, on the development of what we call national identity among the
rural population, and implicitly on creating and legitimizing a so-called “power” of the nation.
In the case of the Transylvanian Romanians, the strategic culture emerged in the general
context of the post-revolutionary era and gained sharper contour during the institutionaliza-
tion process by way of the various associations established at that time. The challenges direc-
ted against the various identities in the Empire made the Romanian cultural elite institute
an authentic control over their nationality. In this respect, for instance, the writing of history
became a manner of legitimizing the nation and initiating debates concerning its future.
Transylvanian associationism was ultimately a defensive formula of social solidarity in
the political-national context of Hungary, a form of activism in favor of modernization and of
32 Liviu Maior

autonomy for the Romanian society. Associationism remained a constant component of the
Romanian political and cultural agenda, as seen during the petition movement, in the various
memoirs and memoranda, in the activity of the Romanian members of parliament, and also
in the processes of denominational democratization. First and foremost, associationism was
a form of voluntary collective organization in front of state pressure, meant to secure and pre-
serve the cultural-historical heritage and ensure cohesion. It never promoted a partnership
with the state. Furthermore, it laid the foundations of a civil society, it created a “public sphe-
re,” as shown by the development of the media, and made possible dialogue and debates within
the national community. Also, the elections for the leadership of the various associations laid
the foundations of the future democratic practices.

Keywords
Transylvania, modern era, strategic culture, associationism, modernization
 Asociaþiile germanilor din Banat
Linii evolutive ºi dinamica mobilizãrii politice dupã
Primul Rãzboi Mondial

JOSEF WOLF, MARIONELA WOLF

Consideraþii introductive

N
AÞIONALIZAREA CONSTÃ în esenþã în segmentarea sferei sociale a coti-
dianului pe criterii etnonaþionale ºi dezvoltarea unei societãþi naþio-
nale relativ închise. Într-o societate multietnicã regionalã cum este cea
bãnãþeanã, aceasta nu a fost rezultatul unei evoluþii naturale, ci al unui proces
conºtient, pus în aplicare de partide ºi asociaþii naþionale, de activiºtii acesto-
ra. Naþionalizarea târzie a populaþiei germane din Banat, caracterizatã la sfârºitul
Primului Rãzboi Mondial printr-o conºtiinþã politicã de grup precarã, a con-
stituit un fenomen înscris într-un context structural ºi evenimenþial anume.
Evoluþia acestui grup etnic regional a fost una atipicã. În privinþa ascen-
siunii sociale ºi asimilãrii culturale, geneza elitei sale corespunde unui model
linear de integrare statalã. Comparativ cu elita intelectualã românã sau sârbã,
pãturã conducãtoare a germanilor bãnãþeni se deosebea prin accesul – limi-
tat, dar nu restrictiv – la structurile puterii. Provenitã cu precãdere din þãrã-
nimea înstãritã, aceasta era integratã cultural ºi politic pãturii conducãtoare a
naþiunii dominante maghiare, care a recurs la indivizi din cadrul ei în dome-
niul bisericii ºi al învãþãmântului, în administraþia comitatensã sau chiar în
instituþiile centrale. Spre deosebire de vechile etnoconfesiuni regionale – româ-
nii ºi sârbii – germanii nu constituiau o clasã etnicã (ethclass), termen prin
care împreunã cu Milton M. Gordon,1 înþelegem o segregare ºi excluziune
inclusiv socialã evidentã ºi durabilã a anumitor etnii. Mari pãrþi ale populaþiei
germane din Banat se bucurau comparativ cu celelalte etnii regionale de pro-
speritate economicã ºi – în pofida migraþiei transoceanice intense demarate
pe la 1890 – de stabilitate socialã.2
34 Josef Wolf, Marionela Wolf

Înainte de Primul Rãzboi Mondial nu exista decât un mic partid politic

constituit la sfârºitul anului 1906 ºi aproape necunoscut, care argumenta naþio-
nal: Partidul Popular al Germanilor din Ungaria (Ungarländische Deutsche
Volkspartei).3
Promovat doar de puþini activiºti, discursul public naþional nu era încã
închegat, iar numãrul ºcolilor ºi al mediilor naþionale era în continuã scãde-
re. Înainte de rãzboi nu exista de fapt o minoritate naþionalã germanã în sen-
sul modern al termenului. Aceasta a fost rezultatul dezmembrãrii monarhiei
ºi al efectelor teritorial-politice ale acesteia. Pânã atunci, spre deosebire de par-
tea cisleitanã a monarhiei, în cea transleitanã naþiunea germanã funcþiona doar
ca un construct discursiv ocazional, ca o categorie descriptivã ºi statisticã apli-
catã unor grupuri spaþial dispersate, concentrate în regiunile de colonizare de
stat sau privatã constituite în veacul al XVIII-lea ºi la începul celui urmãtor.
Asociaþii naþionale protective germane (Schutzvereine) au început sã aparã în
monarhie pe la 1890 doar în provinciile periferice austriace.4 De fapt, dupã
cum spune Pieter M. Judson, ele nu fiinþau pentru a proteja o naþiune ci pen-
tru a o produce într-un mod anume, pentru a construi o societate naþionalã
ºi pentru a ancora conºtiinþa naþionalã în cotidianul unei populaþii.5
Sfârºitul rãzboiului mondial ºi destrãmarea vechii ordini de stat6 a deschis
populaþiei germane din Banat posibilitãþi noi de autoorganizare.7 Naþionalizarea
ei este strâns legatã de activitatea asociaþiilor, care la nivelul autoorganizãrii
sociale au reacþionat prompt la mutaþiile intervenite. Drept consecinþã a naþio-
nalizãrii au apãrut asociaþii cu atributul autodesignat de „germane” (deutsch),
„ºvãbeºti“ (schwäbisch) sau „germano-ºvãbeºti“ (deutsch-schwäbisch), o nou-
tate în comparaþie cu asociaþiile maghiare, române, sârbe sau evreieºti de mult
timp existente. Consiliul Naþional Germano-ªvãbesc (Deutsch-Schwäbischer
Volksrat) constituit la 3 noiembrie 1918, dupã eºecul utopicei Republici a
Banatului, avea pretenþia de a reprezenta interesele culturale, economice ºi
politice ale „poporului ºvãbesc“ (schwäbisches Volk) fãrã deosebire de orien-
tarea politicã ºi apartenenþa de partid.8 Pentru a preîntâmpina confuzii, con-
siliul nu a ezitat sã defineascã noþiunea: „Prin popor ºvãbesc înþelegem popo-
rul de limbã germanã ºi de origine germanã care locuieºte în Ungaria de
sud (comitatele Caraº-Severin, Timiº, Torontal, Baci-Bodrog ºi Baranya.“9
Segmentarea teritorialã a germanilor din fosta Ungarie a ridicat probleme
denominative semnificative pentru mutaþiile rapide în conºtiinþa politicã a
noilor minoritãþi germane regionale ºi pentru percepþia acestora dinafarã.10
Contrariatã de variantele de apartenenþã teritorialã ºi de opþiunile de loia-
litate care se deschideau populaþiei germane, administraþia militarã francezã
a încercat sã temporizeze procesul accelerat de formare naþionalã a acestei
etnii, sau cel puþin sã-l adapteze la viitorul cadru teritorial. Constituirea unui
grup etnic regional era de preferat unei minoritãþi naþionale germane. Transferat
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 35

la sfârºitul lunii martie 1919 de la Timiºoara la Lugoj pentru a prelua admi-

nistraþia straniului construct teritorial conjunctural, „comitat de Lugos“,11
nãscut din raþiunea practicã de demarcare a celor doi aliaþi balcanici, gene-
ralul Léon Farret, favorabil soluþiilor territoriale promaghiare ºi „autonomi-
ste“, a ordonat ziarelor germane renunþarea la atributivul etnic de „ger-
man“, conotat din perspectivã francezã, ºi înlocuirea lui cu regionimul de
„ºvabi/ºvãbesc“.12 Cum ziarul lugojean „Südungarn“ (Ungaria de Sud) nu a
respectat dispoziþia, editorului Heinrich Awender i s-a aplicat o amendã.
Informatã asupra disensiunilor integrupale,13 administraþia româneascã în
schimb a raportat variantele de identitate de grup din cadrul populaþiei ger-
mane la poziþia celor douã curente politice faþã de schimbãrile teritoriale urmã-
rite ºi atitudinea de loialitate a actanþilor politici faþã noua putere de stat.
Caracteristic asociaþiilor germane din Banat este activitatea lor nu numai
într-un câmp conflictual intergrupal, specific proceselor de delimitare naþio-
nalã, ci ºi în cel intragrupal. Procesul de etnicizare politicã a ºvabilor bãnãþe-
ni a evidenþiat profunde dezechilibre interne. Încã de la sfârºitul anului 1918
s-au conturat douã grupãri concurente, rezultate din opþiunile diferite în poli-
tica de integrare statalã, în cea regionalã ºi minoritarã: aderenþii grupãrii con-
servatoare iniþial promaghiare erau numiþi „ºvabi unguri” (Ungarische Schwa-
ben) sau „moderaþi“ (Gemäßigte), mai tãrziu „autonomiºti“ (Autonomisten),
cei ai grupãrii liberale, proromâne respectiv prosârbe, „ºvabi germani” (Deutsche
Schwaben) sau „germani radicali“ (Radikaldeutsche). Dupã instaurarea admi-
nistraþiei româneºti, divergenþele dintre cele douã grupãri priveau îndeosebi
poziþia noii Organizaþii Etnice Germano-ªvãbeºti (Deutsch-Schwäbische
Volksorganisation), constituitã de grupãrile politice concurente la 6 martie
1921 la Timiºoara, faþã de noul stat ºi politica minoritarã a acestuia, dar ºi
faþã de organizaþiile noii minoritãþi maghiare. Ele au fost însã potenþate de
diferenþierea internã crescândã a „comunitãþii etnice“, deloc omogenã sub
aspect politic, social ºi cultural. Dupã anul 1924 îndeosebi politica ºcolarã a
statului român faþã de minoritatea germanã a favorizat întãrirea tendinþelor
radicale, centrifuge din cadrul Comunitãþii Etnice Germano-ªvãbeºti (Deutsch-
Schwäbische Volksgemeinschaft), organizaþie, sub acoperiºul cãreia s-au reu-
nit la 15 martie 1922 toate instituþiile naþionale regionale.14 Metamorfoza
„organizaþiei etnice“ în „comunitate etnicã“ corespunde unui salt mental ºi
ideologic pe parcursul naþionalizãrii, de la minoritatea naþionalã agregatã la
cea organicã, sau – în limbjul sociologiei contemporane germane –, de la
„societate“ la „comunitate“.15
Puþinele studii privitoare la procesul de naþionalizare a ºvabilor bãnãþeni,
accelerat de consecinþele teritorial-politice ale Primului Rãzboi Mondial,
atenþioneazã asupra asociaþiilor ca ferment al procesului de segmentare naþio-
nalã ºi de mobilizare politicã. Cu toate acestea, o analizã aprofundatã din pers-
36 Josef Wolf, Marionela Wolf

pectivã regionalã ºi localã a revirimentului asociaþiilor în contextul restruc-

turãrii fundamentale a ordinii politice ºi de stat lipseºte încã.
Studiul schiþeazã formele organizatorice, modelele ºi tipologia asociaþio-
nismului german din Banat cât ºi fazele evolutive ale acestuia pânã la sfârºitul
Primului Rãzboi Mondial pentru a problematiza importanþa noilor structu-
ri asociaþioniste costituite în cursul procesului de mobilizare etnopoliticã a
populaþiei ºvãbeºti dupã 1918. În centrul analizei se situeazã activitãþile de
naþionalizare a douã asociaþii protective: Asociaþia Plugarilor ªvabi
(Schwäbischer Bauernverein) ºi Societatea Culturalã Germano-ªvãbeascã
(Deutsch-Schwäbischer Kulturverband). În primul caz avem de-a face cu o
asociaþie deja existentã în perioada antebelicã, în cel de-al doilea cu una nou
creatã sub administraþia româneascã.
Rezultatã fie din autopercepþie, fie din heteropercepþie, denumirea celor
douã asociaþii reproduce deosebirile de viziune politicã dintre cele douã curen-
te politice principale din cadrul grupului regional constituie în perioada de
tranziþie 1918-1920. Obiectivul declarat al ambelor asociaþii era promovarea
conºtiinþei naþionale, consolidarea grupului de apartenenþã. Ori aceasta nu
putea constitui scopul primar al unei asociaþii. O reuniune îºi putea propu-
ne cel mult desfãºurarea de activitãþi culturale sau de autoajutorare econo-
micã care sã susþinã atingerea acestui obiectiv.

Liniile evolutive ºi caracteristicile structurale ale asociaþionismului

populaþiei germane din Banat în perioada antebelicã

SOCIETATEA REGIONALÃ bãnãþeanã a cunoscut în veacul al XIX-lea practicile

de sociabilitate16 specifice spaþiului cultural central-european, orientându-se
la modelele existente în monarhie.17 Ca peste tot, asociaþionismul urban a pre-
mers evolutiv pe cel rural. Vechile asociaþii de tiraliori, corporaþiile de calfe ºi
meseriaºi, constituite dupã 1820, cazinourile ºi puþinele societãþi de lecturã
existente în perioada prerevoluþionarã, au constituit unicele modele locale.
Consideraþiile care urmeazã, nu pot acoperi întregul spectru asocianist regio-
nal. În pofida excluderii asociaþiilor de esenþã intelectualã, care îºi propuneau
promovarea ºtiinþelor, artelor ºi a literaturii, decupajul efectuat este totuºi
reprezentativ pentru evoluþia asociaþionismului german din Banat în a doua
jumãtate a veacului al XIX-lea.
Înfiinþarea de asociaþii sãteºti a constituit o inovaþie importantã a culturii
rurale în epoca modernã târzie. Dacã în oraºele agrare (Jimbolia/Hatzfeld,
Sânnicolaul German/Deutschsanktnikolaus, Deta/Detta) ºi în marile aºezãri
rurale din Câmpia Banatului diferenþierea lor se orienta la structurile aso-
ciaþioniste urbane, în sate evoluþia lor urmeazã o linie comparabilã.18 Astfel
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 37

la Zãbrani (Guttenbrunn) s-a constituit în anul 1825 un corp al tiraliorilor

iar în 1847 o corporaþie meºteºugãreascã, urmatã de o a doua în deceniul
neoabsolutist, ambele dizolvându-se în 1875. În acelaºi an s-au înfiinþat douã
asociaþii de ajutor în caz de deces, o a treia se va constitui în 1899. Dupã
înfiinþarea asociaþiei pompierilor voluntari (1879), corpul tiraliorilor s-a tran-
sformat în asociaþie (1881). Deja în 1894 s-a constituit o filialã a Asociaþiei
Agricole a Plugarilor, urmatã în 1900 de o filialã a Asociaþie Economice a
Comitatului Timiº (Temes Megyei Gazdasági Egyesület, Wirtschaftlicher
Verein des Komitats Temesch), care se adresa „economilor“ þãrani. Corul
de bãrbaþi a fost ultima reuniune înfiinþatã înainte de rãzboiul mondial (1911).19
Asociaþiile îndeplineau un scop public (asociaþiile de pompieri), cultural
(reuniuni de cântãri, fanfare) sau economic (asociaþiile agricole, casele de eco-
nomii ºi cooperativele). Sportul modern s-a nãscut ºi el din asociaþii. Datoritã
accesului liber consimþit al indivizilor ºi al egalitãþii membrilor lor, asociaþiile
au consolidat sfera pânã atunci restrânsã a sociabilitãþii, extinzând-o în spaþiul
public. Prin multiplicitatea calitãþii de membru, ele se raportau unele la alte-
le. Odatã cu asociaþiile s-a constituit o nouã sferã socialã organizatã, cea a „tim-
pului liber“, destinatã recreaþiei individului. Sociabilitatea dezvoltatã de aso-
ciaþii se desfãºura în localuri, ceea ce constituie un indiciu al slãbirii sociabilitãþii
la nivel de familie ºi vecinãtate. Accentuând sfera vieþii personale, asociaþiile
au contribuit la integrarea socialã a societãþii orãºeneºti ºi sãteºti, înlesnind indi-
vidului accesul la comunicarea socialã localã. Multe asociaþii organizau anual
o reuniune, contribuind la constituierea conºtiinþei apartenenþei la o reþea
comunicativã sau chiar la o comunitate. În acelaºi timp, asociaþiile reprezen-
tau însã ºi locul de articulare sau chiar desfãºurare a conflictelor sociale.
Într-o regiune agrarã ca Banatul era firesc ca reuniunile economice ºi
asociaþiile profesionale sã aibã o poziþie dominantã, însuºindu-ºi ºi funcþii
sociale ºi comunicative. Dacã facem abstracþie de corporaþiile de calfe (Gesel-
lenverein), asociaþiile cu caracter economic au apãrut la nivel regional doar
dupã anul 1873. Filialele locale au fost înfiinþate de notabilitãþile locului,
urmãrind în continuitatea idealului luminist al cultivãrii poporului promo-
varea cunoºtinþelor necesare pentru economizarea agriculturii prin prelege-
ri, cursuri serale ºi înfiinþarea de biblioteci. Filialele lor au devenit un reper
stabil al vieþii rurale, fãrã a dobândi însã un caracter civil, lipsindu-le dezba-
terile deschise specifice culturii burgheze moderne. Oricum, grupurile care le
constituiau au început sã se deschidã înspre exterior.
Dupã rãzboaiele din Italia ºi cu Prusia, în monarhie s-au constituit asociaþii
de veterani (Kriegervereine) ºi au fost ridicate monumente de rãzboi
(Kriegerdenkmale). Festivitãþile comemorative desfãºurate la nivel local au mobi-
lizat doar un segment restrâns al populaþiei, cu deosebire cea din fosta Graniþã
Militarã. Foarte rãspândite în Austria, asociaþiile de veterani lipsesc în Banat.
38 Josef Wolf, Marionela Wolf

Funcþia lor a fost preluatã aici de vechile asociaþii de tiraliori (Schützenverein),20

care pe lângã funcþia lor de autoapãrare ºi de reprezentare localã în ocazii festi-
ve se îngrijeau iniþial ºi de apãrarea împotriva incendiilor. Iniþial exclusiviste, aso-
ciaþiile de tiraliori din oraºe ºi comune sãteºti mari ºi-au extins sfera de recruta-
re a membrilor la toate pãturile sociale proprietare. ªi mai accesibile în privinþa
funcþiei publice au devenit ceva mai târziu asociaþiile de pompieri voluntari, în
ele fiind reprezentate pãturile mijlocii ale populaþiei. Sluijind întregii comunitãþi,
membri lor puteau obþine recunoaºterea socialã râvnitã. Ce-i drept, principiul lor
de ordine ºi atmosfera conservativã care le caracteriza, nu favoriza tendinþele
moderne, liberale ºi democratice, ci mai degrabã formele de viaþã tradiþionale.
Înfiinþarea de asociaþii corespunde unei atenuãri a legãturilor de grup pri-
mare. Interesul pentru asociaþii economice ºi de alt tip este un indiciu al
reorientãrii specifice de grup ºi al unei atitudini active faþã de procesele ºi eve-
nimentele majore la nivel statal. Deºi în strânsã legãturã cu procesul de moder-
nizare a societãþii regionale, asociaþiile nu au contribuit la promovarea indi-
vidualismului, ci mai degrabã la rãspândirea de valori integrabile ordinii sociale
tradiþionale. De multe ori asociaþiile rurale au servit consolidãrii raporturilor
de putere din cadrul comunitãþii sãteºti. Funcþiile de conducere au fost ocu-
pate sau uneori chiar uzurpate de indivizi înrudiþi sau relaþionaþi. În multe
cazuri, structura ierarhicã a celor mai importante asociaþii coreleazã cu siste-
mul de rudenie ºi reþelele clientelare.
Dincolo de demarcaþiile sociale, asociaþiile mai degrabã au relaxat decât
au stabilizat ordinea socialã tradiþionalã a satului. În funcþie de prestigiul social
al membrilor lor, unele asociaþii aveau o reputaþie mai bunã decât altele. Dacã
membri proveniþi din pãturile de jos erau mai numeroºi, motivaþia de acces
ºi atractivitatea lor scãdea pentru indivizii din pãtura înstãritã, cu atât mai mult
cu cât regulile de comportament practicate se deosebeau de cele uzitate în viaþa
cotidianã. În asociaþii toþi membri cotizanþi erau egali, astfel încît persoane
capabile de condiþie joasã puteau obþine recunoaºterea meritelor lor, refuzatã
în practica cotidianã. De multe ori iniþiativa pornea de la venetici, constituind
un mijloc de recunoaºtere ºi acceptare. Un învãþãtor de exemplu putea sã ajungã
la mare cinste ca dirijor al unui cor sau conducãtor al unei formaþiuni de tea-
tru laic, apreciate dincolo de hotarul satului. În general sfera comunicaþio-
nalã a reuniunilor corale, a fanfarelor ºi asociaþiilor sportive sau chiar a aso-
ciaþiilor de pompieri cu caracter paramilitar a fost de timpuriu una supralocalã.
Pe lângã legãturile economice zonale ºi cercul de cãsãtorie, asociaþiile au
constituit punþi eficiente înspre exterior. Ele erau integrate structurilor orga-
nizatorice la nivel regional ºi de stat ºi reprezentau comunitatea orãºeneascã
ºi sãteascã la festivitãþi jubiliare, adunãri anuale, concursuri ºi turnee.
În pragul secolului al XX-lea în oraºe, chiar ºi în cele de tip agrar, pe lângã
sindicate s-au rãspândit toate tipurile de asociaþii specifice mediului munci-
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 39

toresc. Asociaþiile sportive au dobândit aici în scurt timp o poziþie impor-

tantã. În mediul sãtesc au fost întâmpinate la început cu o oarecare aversiu-
ne din partea þãrãnimii înstãrite, care, interesatã cu deosebire în curse de
cai, considera sociabilitatea promovatã de ele mai degrabã drept pierdere de
timp. Înainte de Primul Rãzboi Mondial asociaþiile sportive, îndeosebi cele
de fotbal, nu s-au putut impune decât în puþine oraºe, pe când dupã rãzboi
au început sã aparã ºi în mediul rural, pe când în oraºele cu pondere munci-
toreascã au proliferat chiar. Mediul sãtesc s-a dovedit însã de la caz la caz
refractar ºi altor tipuri de asociaþii, nu numai celor sportive.
Deºi frecvent înºirate în monografiile sãteºti, numeroasele asociaþii reli-
gioase sunt de fapt puþin cunoscute. Chiar dacã în îngrijirea spiritului rolul
lor nu a fost decisiv, importanþa lor nu este de neglijat. Îndeobºte satul este
considerat un loc de refugiu al tradiþionalismului substanþial. Noua pietate
religioasã romantizantã, care a început sã se rãspândeascã în a doua jumãta-
te a veacului al XIX-lea se afla în strânsã legãturã cu noile forme de cult a
Mântuitorului, cultivate prin asociaþii. Astfel asociaþiile Inima lui Isus (Herz-
Jesu-Verein), sau, dupã 1880 asociaþiile Copilãria lui Isus (Kindheit-Jesu-
Verein) constituie o reacþie la formalismul ºi indiferentismul religios în creºtere
perceptibilã. Odatã cu capitalismul agrar ºi „materializarea“ existenþei þãrã-
neºti, religiozitatea s-a redus la nivelul bunei-cuviinþe, al educaþiei familiale ºi
al obiºnuinþei. Dumnezeul multor þãrani înstãriþi din prosperele sate ale Câmpiei
Banatului era „cel de sus pe pod“,21 anume belºugul de grâne de pe podul
casei.22 De acum religia devenise un instrument educaþional, iar educaþia reli-
gioasã un obiectiv principal al asociaþiilor religioase catolice. Progresele
asociaþionismul catolic aratã însã cã economizarea ºi modernizarea societãþii
nu a însemnat raþionalizarea tuturor sferelor cotidianului.
În contextul noii pietãþi catolice în timpul regimului neoabsolutist23 au
apãrut reuniuni cum ar fi Asociaþia Junelor Sfintei Fecioare (Marienmädchen,
Muttergottesmädchen) sau Congregaþia Marianã (Marianische Kongregation,
Marienkongregation), urmate dupã 1867 de alte asociaþii, desemnate ade-
seori doar prin atributul „catolic“ (Katholischer Verein) sau circumscrise unui
scop. Asfel în mai toate parohiile exista o Asociaþie a Rozariului Trãitor
(Lebendiger Rosenkranzverein), cea mai rãspânditã asociaþie în satele bãnãþe-
ne ºi susþinutã mai ales de femei. Nu arareori unele asociaþii numãrau pânã
la 500 de membre ºi membri. Un caracter laic au avut numeroasele aso-
ciaþii de ajutorare în caz de deces (Leichenbestattungsverein), înfiinþate cu
mici excepþii dupã 1850.
Începând din anul 1872 în mai multe localitãþi s-au constituit sub denu-
mirea de Cazinouri politice catolice (Katholisch-politische Casinos) reuniuni
care îmbinau conversaþia pe teme politice ºi religioase cu distracþia.24 La Timiºoara
loja masonicã s-a opus noii forme de asociaþie.25 Cazinoul era abonat la cele
40 Josef Wolf, Marionela Wolf

mai importante ziare ºi reviste transleitane ºi bãnãþene ºi poseda o micã biblio-

tecã. Dupã eºecul fazei iniþiale a miºcãrii de autonomie catolicã în primii ani
ai dualismului, întemeiatã pe principiul liberal al unei „biserici libere într-un
stat liber“,26 cazinourilor catolice le-a revenit la nivelul elitei confesionale
laice oarecum o funcþie compensatorie. Spre deosebire de intensitatea miºcãrii
de autonomie catolicã în Banat, conservatorismul politic clerical nu a avut
audienþã la ºvabii bãnãþeni, deºi Partidul Popular Catolic (Katolikus Néppárt,
Katholische Volkspartei), întemeiat de contele Nándor Zichy în 1885 conta
pe sprijinul deputatului sãu în parlament János Csernoch (1852-1927), vii-
torul episcop de Cenad. În chestiuni comunale sau în privinþa activitãþii bãn-
cilor populare ºi cooperativelor de consum, ºvabii nu tolerau amestecul preo-
tului. Mai mult succes în Banat a avut Asociaþia Popularã Catolicã (Katolikus
Népszövetség, Katholischer Volksverein) constituitã în 1905 dupã model ger-
man cu scopul promovãrii educaþiei religioase. Prin presã, calendare, confe-
rinþe ºi religiozitate vie, ancoratã în practica cotidianã urma sã fie creatã o con-
trapondere la spiritul liberal dominant al epocii. Conduse de parohi, primele
filiale s-au înfiinþat în Banat în anul 1908. La Timiºoara asociaþia numãra peste
1700 de membri, în comunele rurale mari câteva sute.27
Atingând apogeul la sfârºitul veacului al XIX-lea, asociaþiile religioase
par sã constituie mai degrabã un indicator al laicizãrii treptate a societãþii
cât al intensitãþii sentimentului religios. Remedierea deficitului de religiozi-
tate prin misionarea internã a poporului credincios (Volksmission) a fost încre-
dinþatã în anul 1905 de cãtre episcopat Asociaþiei Misionare a Preoþilor din
Dioceza Cenadului (Csanádegyházmegyei papok missió-egyesülete, Missions-
verein der Tschanader Diözesanpriester).28 Conferinþe ºi predici urmãreau con-
solidarea educaþiei religioase, împãrtãºirea frecventã a sacramentelor cât ºi alte
activitãþi pastorale erau menite sã stimuleze viaþa religioasã. Conferinþele în
limba germanã erau þinute cu deosebire de membri ordinului redemptorist
din Viena, alte ordine religioase angrenate în misiunea popularã din Banat
fiind misionarii de Steyl (Steyler Missionare),29 dominicanii, franciscanii, car-
meliþii ºi iezuiþii. Asociaþiile Misiunii au acordat o atenþie deosebitã credin-
cioaselor din pãturile sociale superioare ºi au promovat cartea de rugãciune
ºi literatura religioasã.
Procesul de maghiarizare a bisericii a avut ºi un corolar asocianist. Pânã
la sfârºitul veacului al XIX-lea activitãþile de tineret aproape nu erau cunoscute
în cadrul bisericii. O circularã episcopalã a dispus la sfârºitul anului 1902 crea-
rea de asociaþii de tineret catolice. Acþiunea a fost concertatã cu Ministerul
Cultelor, care i-a însãrcinat pe învãþãtori sã se ocupe mai mult de tineret, cul-
tivând „patriotismul“ acestuia, atitudinea sa naþional-maghiarã. Acþiunea a
avut succes îndeosebi în satele ºvãbeºti din comitatul Torontal. În 1917 aso-
ciaþiile de tineret sãteºti au fost agregate sub supravegherea episcopatului într-
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 41

o Uniune a Tineretului Diocezan Catolic (Egyházmegyei katolikus ifjúsági

szövetség, Diözesanverband der katholischen Jugend).30 Sãrbãtorirea Mileniului
(1896) ºi jubileul a nouã veacuri de la creºtinare (1900) au constituit momen-
te comemorative importante pentru biserica catolicã,31 întreþinând imbol-
durile naþional-patriotice specifice episcopatului lui Sándor Dessewffy (1834-
1907). În religiozitate sa, originea, deosebirile de limbã sau naþionalitate
nu aveau aparent nici o importanþã. Cu toate acestea concepþia sa era în esenþã
totuºi una profund naþionalã: sinteza dintre statul naþional apostolic ºi cato-
licism constituia în viziunea pãstorului diocezan unicul model de legitimare
a unitãþii statale a þãrilor Coroanei ungare ºi temeiul loialitãþii revendicate de
stat de la slujitorii bisericii ºi cetãþenii sãi.32
În aºezãrile mai mari s-au constituit în contextul festivitãþilor „Mileniului“
cercuri ale Sf. Iosif (ung. Józsefkör, germ. Josefskreis) în vederea cultivãrii
limbii de cult ºi a culturii religioase maghiare. În pofida conþinuturilor lor
tradiþionale, activitãþile asociaþiilor bisericeºti au constituit la nivelul comu-
nicãrii o inovaþie.
Scopuri practice a urmãrit Asociaþia Centralã a Altarului (Központi Oltár-
egyesületet, Zentraler Altarverein), întemeiatã de piaristul Johann Nepomuk
Trautwein în anul 1859 la Pesta. Printre obiectivele sale se numãra cultivarea
Sfintei Euharistii ºi sprijinirea înzestrãrii interioare a bisericilor ºi capelelor lipsi-
te de mijloace. În Banat asociaþia a prins doar târziu rãdãcini.33 Anual aso-
ciaþia acorda sprijin financiar la renovarea sau utilarea a 5 pânã la 12 biserici,
uneori se angaja chiar în susþinerea a noi lãcaºe de cult. Alãturi de ingerinþele
crescânde ale statului în învãþãmântul confesional ºi comunal, cãrþile de rugã-
ciune ºi cântãri bisericeºti bilingve au constituit un instrument de acces adecvat
al limbii de stat în domeniul serviciului divin de limbã maternã. Condusã de
episcopi cu un ataºament profund faþã de regatul apostolic medieval ca teme-
lie a statului naþional, biserica diocezanã a devenit dupã 1870 un agent al
integrãrii statale a credincioºilor ºvabi pe calea asimilãrii culturale. Dupã ce la
cumpãna veacurilor predicile în limba maghiarã se înmulþiserã, la începutul seco-
lului al XIX-lea comunicarea intrainstituþionalã se desfãºura exclusiv în limba de
stat. În pofida progreselor asimilãrii, majoritatea parohiilor conduse de preoþi
de origine ºvãbeascã au rãmas totuºi un „rezervat al limbii materne“.34
Cu puþine excepþii asociaþiile au constituit un domeniu al populaþiei bãrbã-
teºti. Chiar ºi corurile erau de regulã bãrbãteºti, cele mixte constituind un
fenomen postbelic. Asociaþiile prezentau însã ºi un aspect de vârstã: cum erau
constituite mai degrabã din tineri decât din vârstnici, ele contribuiau în pri-
mul rând la socializarea tineretului ºi a necãsãtoriþilor. Asceniunea vieþii de
asociaþie a diminuat astfel rolul tradiþional al cohortelor de vârstã, al celor care
erau „dintr-un an“, al „camaraderiei“ (Kameradschaft) la ºvabii bãnãþeni.
Numai puþine asociaþii aveau înainte de rãzboiul mondial propriul lor local,
42 Josef Wolf, Marionela Wolf

întrunindu-se în cârciume sau în case private. Dupã rãzboi, odatã cu reveni-

rea prosperitãþii, asociaþiile mari ºi-au construit localuri proprii.
Semnificativã sub aspectul constituirii conºtiinþei de grup a ºvabilor bãnãþe-
ni este evoluþia Asociaþiei Învãþãtorilor din Banat (Banater Lehrerverein, Bánáti
tanitóegylet),35 iniþiatã în anul 1867 de învãþãtorii Josef Rill (1838-1909)36
ºi Johann Heinrich Schwicker (1839-1902), viitorul istoric, pedagog ºi om
politic.37 Tentative anteriore, cum ar fi înfiinþarea unei Asociaþii de Lecturã ºi
Instruire (Lese- und Bildungsverein) în anul 1845 sau a unei Asociaþii litera-
re pentru Învãþãtorii din Banat (Literarischer Verein für die Lehrer des Banats)
în anul 1858 eºuaserã datoritã refuzului organelor comitatense,38 respectiv pro-
vinciale.39 Prematurã s-a dovedit ºi cea de a treia încercare de a înfiinþa „o
corporaþie liberã“ a învãþãtorilor în era liberalã timpurie (1861).40 Iniþiatorii
asociaþiei se aseamãnã prin cariera lor pedagogicã timpurie: ambii au fost absol-
venþi ai preparandiei din Vârºeþ (Werschetzer Präparandie), activând în con-
tinuare ca profesori la Seminarul Central al Învãþãtorilor (Zentrallehrerseminar)
de limbã germanã din Pesta, pe care au trebuit sã-l pãrãseascã la începutul ani-
lor 1870 datoritã opoziþiei faþã de politica ºcolarã a statului, pentru a accepta
mai târziu compromisul în scopul revenirii în administraþia ºcolilor de stat.
Conceputã supranaþional ºi supraconfesional ca organizaþie de interes a
învãþãtorilor, influenta asociaþie regionalã era afiliatã la Asociaþia Învãþãtori-
lor din Ungaria (Ungarländischer Lehrerverein).41 Asociaþia avea mai multe
secþiuni: gimnasticã, muzicã, literaturã pentru tineret, agriculturã, editând pe
lângã Ungarischer Schulbote (Curierul ªcolilor din Ungaria, 1862-1872)42
ºi alte publicaþii populare (o foaie pentru tineret, un calendar ºi un anuar).
Propunându-ºi sã þinã „stindardul umanitãþii peste acela al naþionalitãþilor ºi
confesiunilor“43 ºi pledând pentru folosirea neîngrãditã a limbilor de învãþãmânt
specifice regiunii, asociaþia bãnãþeanã nu a reuºit sã reuneascã totuºi învãþã-
torii din ºcolile confesionale, fie catolice44 sau ortodoxe,45 reticenþi faþã de ideea
unei „ºcoli libere“ în raport cu influenþele din afarã ºi îndeosebi faþã de poziþia
liderilor ei faþã de învãþãmântul de stat. Asociaþia a evoluat în consonanþã cu
învãþãmântul elementar în limba germanã din Banat, viguros la începutul dua-
lismului ºi – în urma ingerinþelor persistente ale administraþiei ºcolare de stat
– diminuat extrem în importanþã la începutul rãzboiului mondial.46 Regionimul
din numele asociaþiei a fost deja în 1869 înlocuit printr-un termen constitutiv
discursului politic, având o conotaþie naþionalã lipsitã de echivoc: Asociaþia
Învãþãtorilor din Ungaria de Sud (Südungarischer Lehrerverein,
Délmagyarországi tanitóegylet).47 Deja pe la 1880 idealul lui Rill al „ºcolii libe-
re ºi independente“ eºuase. La sfârºitul secolului al XIX-lea asociaþia îºi pier-
duse autonomia, devenind un instrument al politicii ºcolare asimilaþioniste.
Un aspect important al culturii moderne îl reprezintã instituþionalizarea
culturii muzicale, a cãrei funcþie educaþionalã a fost reevaluatã de societate.
Pânã la crearea primelor ºcoli de muzicã orãºeneºti ºi cultivarea sistematicã a
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 43

muzicii în planurile de învãþãmânt, cântecul vocal ºi instrumental constituia

o preocupare privatã. Strâns legat de statutul social, cântatul la pian sau vioarã
întemeia pretenþia individualã de a fi cultivat. Promovând cântecul german,
primele coruri au apãrut în mediul urban,48 pentru a se rãspândi dupã 1870
ºi în mediul rural, unde vechile coruri bisericeºti constituiau de obicei nucleul
noilor reuniuni de cântãri. Activitatea asociaþiilor corale a atins apogeul la
cumpãna veacurilor. Multe asociaþii au existat doar un timp scurt, dinamica
înfiinþãrilor ºi unificãrilor cedând treptat stabilitãþii pe termen mai lung.
Structura multietnicã a Timiºoarei se reflectã ºi în varietatea reuniunilor
de cântece existente în a doua jumãtate a veacului al XIX-lea. Astfel pe lângã
corurile germane – Societatea Coralã a Meseriaºilor din Timiºoara (Temeswarer
Gewerbe-Liederkranz), Asociaþia Muzicalã ºi de Cântãri din [suburbia] Fabric
(Temeswar-Fabriker Musik- und Gesangsverein, înfiinþatã în 1875) ºi Armonia
Meseriaºilor (Gewerbeharmonia, 1885), de asemenea din Fabric – existau
între altele o Reuniune de Cântãri a românilor din suburbia Fabric, înfiinþatã
de protopopul Traian Putici în 1896,49 un cor bisericesc al credicioºilor greco-
catolici, organizat de preotul George Trãilã în 1900 ºi o Asociaþie Muzicalã
ºi de Cântãri Sârbã, a doua ca vechime în oraº. Un repertoriu dominant
german îl aveau la început ºi asociaþiile corale muncitoreºti specifice centre-
lor industriale.50 Mutaþiile intervenite în structura membrilor au contribuit la
diversificarea repertoriului.
În anul 1872 a luat fiinþã o asociaþie nouã, care avea sã-ºi punã ampren-
ta asupra tuturor asociaþiilor din acest domeniu: Societatea Filarmonicã din
Timiºoara (Temeswarer Philharmonischer Verein).51 Sufletul ei era August
Pummer (1837-1893), în berãria52 cãruia s-a nãscut la sfârºitul anului 1871
ideea de constituire a unei reuniuni de cântece.53 Pummer avea sã devinã ºi
primul ei preºedinte. Deschisã tuturor „prietenilor cuviincioºi ai muzicii“,
societatea îºi propunea „cultivarea, ridicarea ºi promovarea tuturor ramurilor
muzicale“ ºi „promovarea sociabilitãþii“. Noua reuniune a putut apela la un
potenþial artistic remarcabil: coopera cu o orchestrã cât ºi cu corul domului.
Societatea Filarmonicã din Timiºoara a fost unica reuniune orãºeneascã
care datoritã corului sãu mixt ºi a orchestrei sale completate cu suflãtori ai
capelei militare era în stare sã execute lucrãri simfonice complexe ºi oratorii.
Ansamblul a întreprins turnee în regiune ºi în afara acesteia,54 întreþinând în
perioada 1871-1900 legãturi cu aproape 100 de coruri din Banat, Ungaria,
Austria, România, Bulgaria ºi Statele Unite ale Americii. Mentor al vieþii
muzicale din Timiºoara, reprezentaþiile societãþii au avut loc în lãcaºele de cult
ale tuturor confesiunilor. În douã rânduri – 1891 ºi 1903 – societatea a orga-
nizat festivalul corurilor din întreaga þarã.
Un moment de apogeu în evoluþia societãþii l-a constituit sfinþirea dra-
pelului (Fahnenweihe) în anul 1891: peste 3000 de coriºti din Banat ºi Bacica
au participat la acest eveniment. Dupã unificarea cu Reuniunea Maghiarã
44 Josef Wolf, Marionela Wolf

de Cântãri (Magyar Dalkör) din Josefin în anul 1896 ºi preluarea preºedinþiei

de cãtre vicecomitele Achill (II) Deschán (1848-1939), societatea ºi-a schim-
bat numele în „Zenekedvelöegyesület“ (Reuniunea Prietenilor Muzicii), dobân-
dind un vãdit caracter naþional maghiar. Afiºele ºi programele au devenit
monolingve, iar la festivalul naþional din anul 1903, organizat de societate la
Timiºoara, repertoriul a fost exclusiv de provenienþã ºi limbã maghiarã. Evoluþia
societãþii oglindeºte mutaþiile culturale intervenite în viaþa socialã, politicã
ºi culturalã a Timiºorii dupã 1867. Toate încercãrile de reconstituire a vechii
societãþi muzicale germane întreprinse dupã rãzboi – cea mai importantã oca-
zionatã de jubileul de ºase decenii de la înfiinþare – au eºuat.55
La fanfare constatãm un transfer din mediul militar înspre societatea civilã.56
Caracteristic satelor ºvãbeºti a fost existenþa mai multor orchestre (Musikka-
pellen).57 Dincolo de demarcaþiile sociale, proliferarea lor a creat la nivel local
ºi zonal o situaþie concurenþialã cu efecte benefice asupra profesionalitãþii. De
pe la 1890 capelele de bãieþi (Knabenkapellen) din Banat dobândiserã o repu-
taþie internaþionalã prin reprezentaþiile lor pe vase transoceanice ºi înregistrãri
de discuri în SUA.58 Primul Rãzboi Mondial a dus la întreruperea sau chiar înce-
tarea activitãþilor muzicale în satele ºvãbeºti. Noile impulsuri naþionale au
contribuit la începutul anilor 1920 la reluarea tradiþiei muzicale ºi corale.
În mediul urban bãnãþean, asociaþiile care ºi-au propus cultivarea popo-
rului în general, creºterea gradului sãu de culturã, sunt o apariþie târzie. Astfel
la Timiºoara prima asociaþie de tineret întrunind absolvenþi ai ºcolii genera-
le a apãrut în anul 1903 în suburbia Elisabetin, urmatã de cele din Josefin
ºi Fabric. Alãturi de o micã subvenþie, oraºul asigura spaþiul necesar întru-
nirilor destinate conferinþelor, activitãþilor muzicale ºi declamaþiilor.59 Frec-
ventarea lor asiduã ºi eficienþa lor educaþionalã a dus la scurt timp la prelua-
rea lor de cãtre oraº (1907) ºi restructurarea activitãþilor prin integrare lor
în ºcolile de meserii ºi internatele acestora.
La nivelul întregii societãþi orãºeneºti, idealul cultivãrii ºi-a gãsit în anul
1908 expresia în organizarea unei Academii Populare (Népakadémia, Volks-
akademie) – viitoarea Universitate Popularã – iniþiatã de Asociaþia Cancelariei
Populare (Volkskanzleiverein) ºi constituitã din douã secþiuni: un curs pregã-
titor, care transmitea cunoºtinþe elementare ºi un liceu muncitoresc (Munkás-
iskola, Arbeitergymnasium), cu cursuri serale în mai multe discipline (geo-
grafie, istorie, fizicã, drept ºi ºtiinþele statului),60 dupã modelul pedagogiei
reformiste germane de sorginte social-democratã.
Semnificative pentru topografia socialã, politicã ºi culturalã urbanã sunt
dislocãrile funcþionale ºi de centralitate strâns legate de viaþa de asociaþie, care
au avut loc la Timiºoara la sfârºitul veacului al XIX-lea ºi în anii premergãtori
rãzboiului mondial. Astfel în vechea suburbie industrialã Fabric, Clubul de
Sociabilitate (Geselligkeitsklub, Társáskör), înfiinþat în 1883 de inginerul
Heinrich Christian Baader (1847-1928) ºi gãzduit pânã la începutul veacu-
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 45

lui al XX-lea de Hotelul „La cei trei trandafiri“ (Zu den drei Rosen), s-a mutat
în Piaþa Coronini,61 în Palatul de Credit al oraºului. La prima vedere, ambianþa
comunicaþionalã ºi distractivã – prelegeri cu caracter popularizator, lecturã de
ziar ºi împrumut de carte, concerte ºi divertisment – a rãmas aceeaºi, ea sufe-
rise totuºi o schimbare, datoratã unei semnificative translocãri a publicului:
de la „masa de bere la masa de cafea“.62 Mai mult, suburbia Josefin preluase
poziþia economicã dominantã deþinutã din secolul al XVIII-lea de suburbia
Fabric. Aici, în apropierea gãrii ºi a portului, se constituise un nou club
(Társaskör), frecventat de lumea de afaceri. Restaurantul „La leul de aur“
(Zum golden Löwen), în care de la sfârºitul anilor 1890 se organizau con-
certe ºi baluri, devenise cel mai important punct comunicaþional al oraºului.63
Prin naþionalizarea unei pãrþi a populaþiei orãºeneºti germane clubul de orien-
tare naþional-germanã din suburbia Josefin ºi-a pierdut în scurt timp atrac-
tivitatea ºi importanþa. Diminuarea rolului sãu era consecinþa directã a ascen-
siunii unui alt club de orientare „patrioticã“, Clubul de Sociabilitate din
Josefin-Elisabetin (Josef- und Elisabethstädter Geselligkeitsklub), condus
de notarul public Emmerich (Imre) Telbisz (1848-1935)64 ºi gãzduit de cafe-
neau Spacil din Piaþa Küttl.65 Înfiinþat în anul 1897, în atmosfera patriotardã
generatã de sãrbãtorirea Mileniului, clubul a fost din 1902 cunoscut sub nume-
le de Cazinoul Ungariei de Sud (Délvidéki Kaszinó, Südungarisches Kasino).
Rezonanþa publicã a cluburilor era determinatã de structura membrilor. Astfel
activitãþile clubului din Cetate (Innere Stadt) erau frecventate de un public
mai redus, chiar dacã acesta de regulã era prezidat de comitele suprem, pe
când cluburile din suburbii se bucurau de o largã audienþã.66
În anul 1903 clubul s-a mutat într-o clãdire fastuoasã de pe strada Huniade
(Hunyadi).67 Publicul cazinoului prezenta o structurã etnicã mixtã, marilor
oamenii de afaceri revenindu-le un rol important. Cafeneaua „Délvideki“ a
devenit locul de întâlnire a elitei cultivate. În salã au avut loc concerte, pick-
nicuri ºi baluri, în curte erau organizate vara spectacole de teatru ºi varietãþi.
Odatã cu stabilirea reputatului club gãzduit de restaurantul „La leul de aur“ în
Palatul de Pensii din noua suburbie industrialã, în vecinãtatea a douã noi hote-
luri reprezentative („Korona“ ºi „Royal“), întreaga viaþã socialã a burgheziei
germane mari ºi înstãrite din Josefin s-a transferat în parte în Piaþa Küttl, în
parte în apropierea Podului Huniade (Huniady),68 pentru a nu pierde contactul
cu cercurile sociale dominante în sfera politicã, economicã ºi culturalã.
O nouã etapã de diferenþiere a spaþiului public a iniþiat odatã cu deschi-
derea palatului filialei timiºorene a Societãþii Lloyd69 în centrul oraºului (Innere
Stadt). Aici se aflau la parter o cafenea ºi douã magazine cu ridicata, meza-
ninul adãpostea bursa, iar la etajul I se aflau Clubul Lloyd ºi câteva birouri
de avocaturã, etajele II ºi III fiind rezervate apartamentelor de lux. În zona
Lloydului, pe promenadã, se aflau douã cafenele: una era locul de întâlnire
a intelectualitãþii germane conºtiente de apartenenþa ei culturalã, cealaltã con-
46 Josef Wolf, Marionela Wolf

stituia spaþiul public frecventat de intelectuali „patrioþi“ de origine etnicã

diversã – maghiari, evrei, germani –, loiali naþiunii de stat ungare.
Sincron cu marile metropole din monarhie, societatea timiºoreanã a recep-
tat la fin de siècle forma modernã a sociabilitãþii, specificã urbanitãþii cen-
tral-europene, cafeneaua.70 Dar nici noul stil de viaþã reprezentat de cafe-
neaua modernã ºi înrâurit aici mai degrabã de o atitudine bazalã naþionalã decât
cosmopolitã, nu a putut decât sã estompeze, nu sã depãºeascã diversitatea spaþii-
lor comunicaþionale urbane, în cele din urmã segmentate pe criterii etnocul-
turale. Constatarea obligã la scrutarea prezenþei germanilor bãnãþeni în aso-
ciaþiile cu profil „patriotic“, promotoare ale ideii de stat naþional ungar unitar.
Procesul de modernizare a statului a fost de la începutul anilor 1880 însoþit
de o serie de iniþiative urmãrind înfiinþarea de asociaþii culturale ºi de edu-
caþie a poporului dupã modelul Asociaþiei ªcolare Generale Germane (Allge-
meiner Deutscher Schulverein)71 ºi a pandantului sãu austriac.72 Transpuse
în practicã, intenþiile de culturalizare au fost însã absorbite nu atât de ideea
rãspândirii culturii naþionale ºi a vehiculului ei, limba de stat, ci de activitãþi
vizând impunerea acestora tuturor locuitorilor þãrii, în scopul asigurãrii hege-
moniei culturale a naþiunii dominante ºi al integrãrii naþional-statale trepta-
te a naþionalitãþilor.
În 1885 s-a constituit prima asociaþie regionalã de acest tip, Asociaþiea
pentru Cultura Maghiarã în Pãrþile Transilvaniei (Erdélyi-részi Magyar Köz-
mðvelødési Egyesület, EMKE),73 urmatã trei ani mai târziu de Asociaþia pen-
tru Cultura Maghiarã din Ungaria de Sus (Felvidéki Magyar Közmðvelødési
Egyesület, FEMKE) ºi de alte asociaþii regionale ºi comitatense similare,74
care constituiau de fapt contraproiectul naþional maghiar la marile organizaþii
culturale ale naþionalitãþilor: Astrele române, Matica Srpska, care îºi reluase
activitatea în 1864 la Novi Sad, ºi succesoarea75 asociaþiei interzise Matica
Slovenská. La sfârºitul veacului al XIX-lea ºi începutul celui urmãtor, au
apãrut asociaþii culturale maghiare regionale ºi în Transdanubia76 ºi Ungaria
de Sud. În Banat se constituise deja în 1889 la Becicherecul Mare (Zrenjanin)
o asociaþie la nivel de comitat (Torontál vármegyei Magyar Közmðvelødési
Egyesület) ca punct de cristalizare al acþiunilor locale de promovare a lim-
bii. Înfiinþatã în 1904 la Seghedin, Asociaþia Culturalã Maghiarã pentru
Ungaria de Sud (Délvidéki Magyar Közmðvelødési Egyesület, Südungarischer
Magyarischer Kulturverein) a fost ultima dintre asociaþiile culturale regio-
nale de acest tip, activitatea ei acoperind ºi comitatele bãnãþene.77
Fãrã a avea o conducere centralizatã, asociaþiile regionale activau într-o densã
reþea comunicaþionalã. Aflate într-o permanentã polemicã cu asociaþiile cul-
turale ale naþionalitãþilor, reperul lor programatic principal,78 zelul lor acþionist
a provocat ocazional chiar ºi dezacorduri cu politica oficialã, nu atât în privinþa
þelurilor, cât a mijloacelor aplicate pentru atingerea lor. La fel ca în Transilvania
sau în Ungaria de Sus, ºi în comitatele situate la periferia meridionalã, aso-
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 47

ciaþia era sprijintã de elita intelectualã localã maghiarã ºi maghiarofilã, cu deo-

sebire de funcþionarii de stat. În activitatea ei erau implicate autoritãþile comi-
tatense, asociaþii civice (társaskör, Gesellschafskreis) ºi persoane private. Un
teren predilect de activitate îl constituia ºi aici învãþãmântul în limba de stat,
care prin preluarea ºcolilor comunale de cãtre stat ºi înlocuirea limbii mater-
ne în ºcolile confesionale, fãcuse în ultimele douã decenii ale veacului pro-
grese considerabile. Dacã în Transilvania misionarismul culturalal EMKE viza
pe români ºi saºi,79 aici activitatea se concentra deopotrivã asupra etniilor regio-
nale mari (germani, sârbi), dar ºi mici (slovaci, cehi, bulgari).
ªcolile piariºtilor din Seghedin, frecventate de numeroºi elevi ºvabi, con-
stituiau un teren prielnic pentru activitatea asociaþiei, care în comitatele Timiº
ºi Caraº-Severin nu a reuºit tutuºi sã prindã rãdãcini trainice, în pofida nume-
roºilor membri (inclusiv fondatori) ºvabi sau de origine ºvabã – profesori,
preoþi, avocaþi, directori de bãnci locale, membri marcanþi ai Asociaþiei Agricole
a Plugarilor, „economi“.80 Rapoartele de activitate anuale81 ºi calendarele82
distribuite în sate cuprind informaþii asupra activitãþilor desfãºurate în aºezã-
rile cu populaþie germanã: conferinþe, cursuri serale, înzestrarea filialelor cu
biblioteci.83 Aderenþa membrilor era asiguratã de multiplicatorii locali – ono-
rabilitãþile satului (Honoratioren), desemnaþi de populaþia sãteascã „domni“
(orãºeni, germ. dial. „die Herrischen“), preoþi ºi învãþãtori. În pofida efor-
turilor apreciabile, succesul în cultivarea „patriotismului de stat“ a fost suprae-
valuat de actanþii contemporani ºi funcþionarii asociaþiei.
Spre deosebire de Novi Sad Timiºoara nu a jucat un rol important în acti-
vitãþile desfãºurate de asociaþia culturalã maghiarã în plan regional. Explicaþia
rezidã în principal în existenþa unei asociaþii cu scopuri asmãnãtoare, de fac-
turã intelectualã. Deºi ideea unei societãþi literare maghiare (Irodalmi Társaság)
a fost propagatã din anul 1878, o asociaþie „naþionalã“ a scriitorilor de limbã
maghiarã nu s-a constituit aici decât în 1903, când a fost creatã o filialã a
Societãþii Arany János (Arany János Társaság), cu scopul cultivãrii literatu-
rii ºi culturii naþionale maghiare. Semnificativ, societatea condusã de istori-
cul Jenø Szentkláray (1843-1925) ºi poetul Mihály Szabolcsa (1861-1930)
îºi þinea adunãrile anuale ºi festive chiar în sala de ºedinþe a Casei Comitatului
(megyeháza, Komitatshaus).84 Mulþi dintre membri ei proveneau din orãºeni-
mea germanã, care în privinþa coeziunii etnopolitice de grup ajunsese la un
punct crucial de evoluþie. Pentru elita ei, opþiunea naþionalã nu constituia încã
un criteriu fundamental al formãrii grupului, identificarea multiplã ºi situa-
tivã a indivizilor în viaþa cotidianã primând faþã de identitatea univocã ºi exclu-
sivã, reclamatã de apartenenþa la un grup naþional.85
Apariþia aproape concomitentã a celor douã asociaþii constituie un indi-
cator pentru eforturile sporite de integrare naþionalã prin limbã ºi culturã
întreprinse la nivelul instituþiilor de stat ºi al asociaþiilor naþionale maghiare
în anii premergãtori adoptãrii legislaþiei Apponyi, în condiþiile revirimentu-
48 Josef Wolf, Marionela Wolf

lui miºcãrilor naþionale românã ºi sârbã ºi al etnicizãrii politice incipiente a

populaþiei germane (disensiuni naþionale în asociaþii mixte din punct de vede-
re etnoconfesional, polemici ºi procese de presã).
La cumpãna veacurilor, procesul de naþionalizare a început sã cuprindã ºi
sfera asociaþiilor populaþiei germane din Banat. La nivel local iniþial germa-
ne, multe asociaþii au fost treptat integrate unor structuri organizatorice ºi
comunicaþionale negermane, naþional-maghiare, înlesnind asimilarea culturalã.
Prin asociaþii, societatea civilã bãnãþeanã, deopotrivã cea urbanã ºi ruralã, se
prezenta ºi autoreprezenta în spaþiul public local. În viaþa cotidianã, autono-
mia localã ºi de grup se manifestau ºi prin asociere ºi sociabilitate.86 Legaþi prin
aderenþã statutarã ºi calitatea de membru cotizant, indivizi de condiþie socialã
ºi culturalã diversã se întruneau în mod voluntar pentru a comunica ºi între-
prinde ceva împreunã: pentru a discuta ºi petrece, pentru a cânta, declama,
reprezenta ºi dansa, pentru a se reconforta prin miºcare în aer liber ºi între-
ma corpul, a practica ºi a se întrece în discipline ºi jocuri sportive, dar ºi pen-
tru a se întrajutora, a-ºi ocroti interesele ºi optima ºansele de reuºitã în dome-
nii concurenþiale ale societãþii civice prin activitãþi sociale protective cu caracter
cultural, artistic, educaþional, sportiv, religios, umanitar ºi economic.

Agenþi instituþionali ai naþionalizãrii

în perioada postbelicã timpurie

Asociaþia Agricolã a Plugarilor ªvabi ºi succesoarea sa Asociaþia Agricolã ªvabã

DUPÃ MAI multe tentative eºuate (1866, 1885),87 la 10 decembrie 1891 în
Timiºoara s-a constituit Asociaþia Agricolã a Plugarilor din Ungaria de Sud
(Délvidéki földmívelök gazdasági egyesülete, Südungarischer Landwirtschaft-
licher Bauernverein).88 Conceputã dupã modelul societãþilor germane de pro-
movare a agriculturii ºi de protecþie a intereselor proprietarilor de pãmânt mici
ºi mijloci, asociaþia a fost la început privitã cu neîncredere de guvernanþi. În scurt
timp, conducerea asociaþiei a reuºit sã înlãture îndoielile autoritãþilor privitoare
la loialitatea reclamatã, convingând deopotrivã prin creºterea impresionantã a
numãrului de membri, dispersia supraregionalã a filialelor sale89 ºi prin rezulta-
tele obþinute. În ajunul rãzboiului Asociaþia Agricolã a Plugarilor îºi câºtigase
o bunã reputaþie: era cunoscutã în întreaga þarã, în ministere ºi cercuri de experþi
agrari prin adunãrile (Bauerntag) sale impozante ºi expoziþiile organizate cu acest
prilej.90 Memorandurile sale gãseau audienþã în ministere, iar anchetele agrare
apelau frecvent la conducerile organizaþiilor locale ale asociaþiei.91
Statutul ºi programul mereu înnoit al asociaþiei stipulau urmãtoarele obiec-
tive: îmbunãtãþirea sistemului de asigurãri, procurarea de credite ieftine, comer-
cializarea produselor agricole, introducerea ºi promovarea culturilor tehnice
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 49

(sfeclã de zahãr, viþa de vie), a creºterii albinelor ºi a pisciculturii, înzestrarea

gospodãriilor cu utilaj agricol modern la preþ avantajos. Preocupãrile asociaþiei
cuprindeau ºi activitãþi de perfecþionare a membrilor, desfãºurate îndeosebi
în lunile de iarnã.92 Cãlãtoriile de studii ºi vizitele fãcute unor gospodãrii-model
atât din þarã cât ºi din strãinãtate au înlesnit transferul de cunoºtinþe practi-
ce. La atractivitatea asociaþiei ºi succesul activitãþilor desfãºurate a contri-
buit ºi situaþia financiarã solidã a acesteia. În anul 1895 aceasta ºi-a constituit
o bancã proprie, Südungarische Landwirtschaftliche Bank-Aktiengesellschaft
(Banca Agricolã din Ungaria de Sud S.A.).93 Institutul bancar propriu a
permis investiþii în depozite, fabrici de ulei ºi creditarea numeroaselor coo-
peraþii sãteºti de valorificare a laptelui, înfiinþate începând cu anul 1896.94
În perspectiva evoluþiei naþionale, funcþia culturalã a Asociaþiei Plugarilor
a fost ambiguã, iar bilanþul general mai degrabã unul negativ. Pe de o parte
conducerea asociaþiei nu a renunþat la limba germanã ca mijloc de comuni-
care internã ºi al adunãrilor locale ºi generale, în pofida presiunilor exercita-
te de autoritãþi, chiar dacã dupã 1900, limba oficialã a început sã acapareze
sectoare din ce în ce mai largi ale comunicãrii publice. Organul asociaþiei,
sãptãmânalul „Landbote“ (Curierul sãtesc),95 a apãrut neîntrerupt în limba
germanã, activitatea scriitoriceascã ºi jurnalisticã a lui Franz Blaskovics (1864-
1937)96 ºi Karl Kraushaar (1858-1938) contribuind mult la protejarea limbii
germane. Pe de altã parte asociaþia a întreþinut din anul 1894 la Seghedin
un internat (Knabenkonvikt des Südungarischen Landwirtschaftlichen Bauern-
vereins, Convictul de Bãieþi al Asociaþiei Agricole a Plugarilor din Ungaria
de Sud) pentru elevii ºvabi din ºcolile piariºtilor, „în scopul însuºirii limbii de
stat, din ce în ce mai necesarã în viaþa zi cu zi“.97 Considerat „pepinierã a con-
vingerilor patriotice“, aºezãmântul a devenit un agent al asimilãrii.
Integratã în structurile asociaþioniste transleithane, asociaþia nu a culti-
vat programatic ºi nici nu a practicat naþionalismul economic, specific în acea-
stã perioadã asociaþiilor (cehe) din Boemia.98 Asociaþia a reacþionat totuºi la
instituþionalizarea miºcãrii naþionale germane prin impulsuri proprii. Astfel
la reuniunea anualã din anul 1910 de la Cãrpiniº (Gertianosch) a fost verni-
sat tabloul monumental al pictorului jimbolian Stefan Jäger (1877-1962)
„Die Einwanderung der Deutschen nach Ungarn“ (Imigraþia germanilor în
Ungaria),99 a cãrui naraþiune a marcat adînc imaginea popularã a colonizãrii
pânã în prezent.100 Cultivarea conºtiinþei originii contracara reproºul de „ani-
storicitate“ al tinerei miºcãri naþionale.
Protocolul organizaþiei locale din Variaº consemneazã la anul 1911: „Astfel
organizaþia localã a vegetat pânã la începutul rãzboiului, funcþionarii consi-
derând cã întocmirea rapoartelor anuale nu merita osteneala. Cu administraþia
superioarã asociaþia localã din Variaº aproape cã nu mai þinea legãtura. Seminþe,
îngrãºãminte artificiale ºi altele asociaþia localã ºi le-a procurat întotdeauna
50 Josef Wolf, Marionela Wolf

fãrã administraþia superioarã. Doar cotizaþia de 2 coroane pentru fiecare mem-

bru am trimis-o punctual la Timiºoara. Când apoi membri tineri au fost înro-
laþi, asociaþia localã a fost preluatã de bãtrânii rãmaºi acasã.“101 În timpul
rãzboiului activitãþile de fapt încetaserã cu totul, sediul fiind în 1917 închis.
Dupã rãzboi, conducerea asociaþiei a urmãrit pãstrarea poziþiei economico-
politice dobândite ºi în noile condiþii.
Prin partajarea Banatului, asociaþia a pierdut aproape jumãtate din orga-
nizaþiile sale locale, fiind recunoscutã prin hotãrâre ministerialã abia în 4 apri-
lie 1922 sub numele de Asociaþia Agricolã ªvabã (Schwäbischer Landwirtschaft-
sverein).102 Scopurile statutare ale asociaþiei au rãmas aceleaºi, cu o schimbare
semnificativã rezultatã din reforma agrarã. De acum înainte asociaþia repre-
zenta „interesele agrare, anume cele ale micilor proprietari de pãmânt“.103
Originar din Elek (comitatul Arad) ºi reprezentând în perioada 1887-1917
cercul electoral Sântana Nouã (Neusanktanna) în parlamentul ungar, Johann
Wittmann (1856-1924), a trebuit în urma delimitãrii teritoriale sã renunþe la
preºedenþie, aceasta fiind preluatã de prelatul Franz Blaskovics (1867-1837),
coiniþiator al Partidului Autonomist al ªvabilor (Schwäbische Autonomiepartei),
care o va exercita pânã în 1933. Eminenþa cenuºie a politicii ºvabilor bãnãþe-
ni era secundat între alþii de deputaþii Franz Kräuter (1885-1969) ºi Emmerich
Reitter (1857-1971). Chiar dacã asociaþia nu-ºi mai avea propria bancã, legã-
turile strânse cu Banca Centralã ªvãbeascã S.A. (Schwäbische Zentralbank
AG) îi asigurau spaþii de acþiune apreciabile.
La sfârºitul anului 1923 Asociaþia Agricolã ªvãbeascã numãra 9478 mem-
bri cuprinºi în organizaþiile locale ºi 71 membri fondatori ºi centrali (Zentral-
und stiftende Mitglieder). Datoritã creºterii cotizaþiilor, pânã în 1924 numã-
rul membrilor se înjumãtãþise. Situaþia se îmbunãtãþise în 1928, când au fost
înregistraþi 6494 membri. Criza economicã a provocat un nou recul: 4513
membri în 1934. În pofida acþiunilor de înfiinþare a noi organizaþii locale (78
în anul 1937) numãrul membrilor a cunoscut mari fluctuaþii, atingînd la izbuc-
nirea rãzboiului 5781.104
Organul de presã al asociaþiei era din octombrie 1923 sãptãmânalul „Banater
Landwirt“ (Plugarul Bãnãþean), editorialul fiind de regulã rezervat lui Blas-
kovics.105 Strâns legat de redacþia organului Comunitãþii Etnice, „Schwäbische
Volkspresse“ (Presa Popularã ªvabã) a atins de la început tirajul respectabil
de 4500 exemplare, majoritatea abonaþi, pentru a se stabiliza în doi ani la
circa 6000 exemplare.
Speranþele „autonomiºtilor“ într-o ordine de drept schimbatã prin reve-
nirea Ungariei106 i-a determinat sã persiste mult timp într-o viziune tradiþio-
nalã a relaþiilor cu fosta naþiune constitutivã de stat, considerând cã în raport
cu maghiarii, ºvabii nu constituie o naþionalitate. Aceastã convingere a deter-
minat ºi comportamentul iniþial faþã de noua administraþie româneascã.
Reclamarea de drepturi naþionale suferea de un deficit de legitimitate ºi cre-
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 51

dibilitate, atâta timp cât etalonul folosoit pentru vechea ºi noua stãpânire era
unul diferit. Noile realitãþi au fost recunoscute doar treptat, sub imperiul eve-
nimentelor.
De la începuturile sale, Asociaþia Plugarilor ªvabi s-a situat de partea Partidului
Autonomist, mai apoi, dupã constituirea acesteia în anul 1921 de partea
Comunitãþii Etnice Germano-ªvãbeºti (Deutsch-Schwäbische Volksgemeinschaft)
în confruntarea acesteia cu gruparea „germanilor radicali“ (Deutsch-Radikale).
Inclusã în sistemul instituþional al Comunitãþii Etnice Germano-ªvãbeºti, sco-
purile urmãrite de Societatea Agrarã au fost contradictorii. Astfel integrarea efi-
cientã a gospodãriilor þãrãneºti în economia agrarã a României contrasta cu
delimitarea etnopoliticã faþã de instituþiile noului stat naþional. Sarcinile pe care
ºi le-a autoprescris asociaþia în temeiul tradiþiei antebelice, pe lângã politica
agrarã, educaþia profesionalã a agricultorilor ºi implementarea inovaþiilor agro-
tehnice în practica agricolã, au fost în condiþiile diferenþierii structurilor aso-
ciaþioniste ºi a dezvoltãrii accelerate a cooperaþiei107 mult prea complexe. Sfârºitul
erei Blaskovics a corespuns cu rãsturnarea raporturilor de putere în Comunitatea
Etnicã în favoarea „înnoitorilor“ de facturã totalitaristã.
Activitãþile economice au avut prioritate, cele educative s-au restrâns la
domenii specializate.108 Punctul culminant al activitãþilor anuale îl reprezen-
tau balul asociaþiei, concertele de searã sau spectacolele de teatru. Reuniunile
anuale erau organizate de filialele locale dupã un ritual tipic: deschiderea unei
expoziþii agrare sau inaugurarea unui obiectiv, cum ar fi de pildã o casã de
composesorat (Kompossesoratshaus) sau sfinþirea unui drapel într-un cadru
liturgic, adunarea generalã a membrilor, referate, discuþii, cursã de cai ºi meci
de fotbal, banchetul final. Un bun renume ºi-a câºtigat în întreaga regiune
ªcoala de Agriculturã (Ackerbauschule) din Voiteg (Woiteg), înfiinþatã de
asociaþie în anul 1927.109 Dupã expoziþia agricolã organizatã în Biled în
anul 1924, activitatea expoziþionalã a înregistrat un recul, Camera de Agriculturã
din Timiºoara implicându-se mai puternic în acest domeniu, fãrã a apela la
organizaþia germanã.
Asociaþia a sprijinit în Timiºoara construirea complexului educaþional
„Banatia“110 ºi a „Casei Germane“ (Deutsches Haus). Planurile în mediul rural
s-au dovedit a fi în bunã parte iluzorii: înzestrarea fiecãrei localitãþi cu o
casã a comunitãþii locale (Gemeinschaftshaus) ca punct nodal al activitãþilor
sociale, culturale ºi festive, cu o bibliotecã comunalã, o salã de gimnasticã ºi
o piscinã. Eficiente au fost doar activitãþile în rândul tineretului. În 1934, la
începutul disputelor Jugendbundului (Uniunea Tineretului) catolic cu „Miºcarea
de înnoire“ (Erneuerungsbewegung) existau 130 de asociaþii de tineret aso-
ciate centralei (Jugendhauszentrale) din Timiºoara ºi însumând peste 5000
membri.111 Asociaþia preluase dupã excluderea lui Kausch ºi organizaþiile sãteºti
aflate sub controlul Societãþii de Culturã Germano-ªvãbeºti ºi a aripii libe-
rale din cadrul Comunitãþii Etnice.
52 Josef Wolf, Marionela Wolf

Societatea de Culturã Germano-ªvãbeascã

SOCIETATEA DE Culturã Germano-ªvãbeascã (Deutsch-Schwäbischer Kul-

turverband) a fost înfiinþatã la 9 mai 1919 la iniþiativa Clubului din suburbia
timiºoreanã Iozefin.112 Datoritã penuriei generale, Consiliul Naþional ªvãbe-
sc cu sediul în Timiºoara distribuia în acel timp populaþiei bunuri cotidiene
vitale (petrol, chibrite, unsoare de cãruþã, oþet, zahãr, gãleþi etc.), neglijând
activitãþile organizatorice, esenþiale pentru progresul naþionalizãrii în dome-
niul instituþional, cultural ºi educaþional. Pentru promotorii asociaþiei,113 pro-
fesorul Michael Kausch (1877-1842),114 scriitorul ºi senatorul Karl Leopold
von Möller (1876-1943),115 fostul deputat în parlamentul de la Budapesta,
transilvãneanul Wilhelm Traugott Kopony (1869-1939), care din 1919 repre-
zenta cercul electoral Modoº în senat,116 tipograful ºi editorul lugojean Heinrich
Anwender (1882-1948), din 1919 deputat în Adunarea deputaþilor pentru
cercul electoral Deta, scriitorii Josef Karl Gabriel (1862-1950) ºi Otto Alscher
(1980-1944), preocupãrile organizatorice ºi de propagare a ideii naþionale
aveau prioritate: „marele ogor [al naþiunii] avea nevoie de un mare suflet“,117
receptiv la nevoile spirituale ale etniei.
Ideea unei asociaþii culturale nu a fost tocmai nouã. O tentativã „panger-
manã“ în ochii autoritãþilor, susþinutã de Adam Müller-Guttenbrunn, Johann
Röser (1870-1932), Viktor Orendi-Hommenau (1870-1954) ºi Wilhelm
Kopony eºuase în anul 1911 la Timiºoara.118 În vara anului 1918 germanistul
Jakob Bleyer (1874-1933) lansase în ziarul „Neue Post“ o chemare pentru
înfiinþarea a unei asociaþii de educaþie a poporului (Volksbildungsverein), care
a avut rezonanþã ºi în Banatul de sud-vest, unde Partidul Popular al Germanilor
din Ungaria avea numeroºi aderenþi. Într-un memoriu adresat guvernului la
28 august 1918 Georg Steuer (1875-1943), membru marcant al prezidiu-
lui Asociaþiei Agricole a Plugarilor din Ungaria de Sud ºi comite suprem al
comitatului Torontal119 a atenþionat asupra pericolului unei astfel de instituþii,
care ar submina „orientarea parioticã [...] a poporului ºvãbesc din Ungaria de
Sud“. Semnificativã este referinþa pe care o face la Astra românã: „ªi în popo-
rul ºvãbesc ar putea fi trezite aspiraþii naþionale ºi s-ar putea dezvolta prin
aceasta o Astra germanã, chiar dacã iniþiatorii nu au astfel de intenþii.“120
În comparaþie cu celelalte grupuri regionale germane, declaraþia de ralie-
re a ºvabilor bãnãþeni la statul român a urmat târziu, la 10 august 1919. La
puþine zile dupã intrarea trupelor române în Timiºoara, în 10 august 1919,
au avut loc douã adunãri de masã distincte, una a populaþiei române, alta a
celei germane. Populaþia germanã ºi-a exprimat adeziunea la Declaraþia de
la Alba Iulia (Karlsburger Beschlüsse). Recunoscând principiile declaraþiei,
rezoluþia adoptatã ºi redactatã de Michael Kausch revendica menþinerea Ba-
natului ca întreg, recunoaºterea Partidului Popular Germano-ªvãbesc (Deutsch-
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 53

schwäbische Volkspartei) ca organizaþie politicã atotcuprinzãtoare a „popo-

rului ºvãbesc din Banat“ ºi a Asociaþiei Culturale Germano-ªvãbeºti ca „or-
ganizaþie culturalã a ºvãbimii“.121 Sub aspect programatic, Partidul Popular
Germano-ªvãbesc se situa în continuitatea reprezentanþei politice antebelice
(Partidul Popular al Germanilor din Ungaria).122 Întrunind toate direcþiile
politice, organizaþia urma sã fie unica reprezentanþã politicã ºi sã cuprindã pe
toþi membri aparþinãtori grupului. De fapt era mai puþin un partid, cât o orga-
nizaþie etnicã (Volksorganisation). În sensul uzajului conceptual antebelic,
autorii rezoluþiei disociau încã între „comunitate etnicã“ (Volksgemeinschaft)
ºi „organizaþie etnicã“ (Volksorganisation), prima consideratã expresie a unui
act volitiv, ultima un dat obiectiv.
Rezoluþia a fost adusã la cunoºtinþa Consiliului Dirigent în 15 august de
o delegaþie trimisã la Sibiu. În acelaºi timp, la 12 august, o altã delegaþie a
luat calea Parisului, pentru a înmâna Conferinþei de Pace un memoriu cup-
rinzând doleanþele populaþiei ºvãbeºti în privinþa deciziei de demarcaþie teri-
torialã a Banatului.123 La rezoluþie ºi memoriu nu a subscris numerosul grup
al „moderaþilor“, care au stãruit în „pasivitatea“ adoptatã dupã instalarea admi-
nistraþiei sârbeºti în þinuturile de vest ale provinciei ºi la Timiºoara.
În contextul de faþã intereseazã punctul 3 al rezoluþiei, Societatea de Culturã
ca „organizaþie culturalã unitarã“ (einheitliche kulturelle Organisation). Potrivit
iniþiatorului ei, Michael Kausch, ºvabii bãnãþeni trebuiau sã abandoneze exspec-
tativa ºi „sã se angreneze în roata destinului, asigurându-ºi ei înºiºi propriul
viitor.“124 Spre deosebire de reprezentanþa politicã, Societatea de Culturã era
pentru Kausch unitarã ºi apoliticã: „Pe când în politicã se pot ivi în funcþie
de concepþie, convingere sau temperament deosebiri, în chestiunea cultu-
ralã avem de-a face doar cu o opinie unicã, cãci existã numai o [singurã]
culturã germanã, o [singurã] limbã maternã germanã“. Temelia culturii o
reprezenta educaþia în limba maternã: „Dacã vrem sã menþinem vii aceste sen-
timente [naþionale], nu mai trebuie sã pãºim cu capul plecat, cãci atunci nu
am pierdut rãzboiul, ci l-am câºtigat [...]. În noul cadru statal ºcoala este lucrul
cel mai important pentru noi. Fãrã ºcoalã germanã nu va fi nici pace ºi nici
liniºte. ªcoala germanã trebuie sã constituie un bun cultural german, admi-
nistrat ºi controlat de germani; copiii germani sã fie instruiþi de învãþãtori ger-
mani în spirit german.“125
În pofida disocierii între sfera politicã ºi cea a culturii, lui Kausch nu i-a
scãpat totuºi funcþia politicã a noii asociaþii ºi rolul ei în structura organi-
zaþionalã a minoritãþii: „Am luat astãzi o decizie istoricã plinã de conse-
cinþe. Am fãcut-o cu convingerea cã prin aceasta sã aducem foloase etnicu-
lui nostru. Oricum protestez împotriva acuzaþiei, cã aceastã hotãrâre va fi
exploatatã în scopuri partinice. Cei care vor sã scoatã capital politic din lupta
ºi durerea poporului nostru se comportã – nu mai puþin de reprobabil –
54 Josef Wolf, Marionela Wolf

asemenea cãmãtarului, care se îmbogãþeºte prin obrajii palizi ºi lacrimile amare

ale sãracilor“.126
Constituirea unei asociaþii unice constituia o ofensã pentru Partidul Auto-
nomist. La nivel instituþional, baza puterii acestuia o constituia cea mai potentã
asociaþie bãnãþeanã, Asociaþia Agricolã a Plugarilor din Ungaria de Sud.
Un scop important urmãrit de Societatea de Culturã Germano-ªvãbeascã a
fost acela de a contracara influenþa elitei maghiarofile, a aºa numiþilor maghia-
roni (Magyaronen)127 în procesul de etnicizare demarat la sfârºitul rãzboiului.
Iniþiatorii ei, o mânã de oameni, credeau în eficienþa educaþiei naþionale.
Aceasta trebuia dobânditã nu numai în ºcoalã, ci ºi în afara acesteia. Asociaþiile
protective au încercat sã introducã o culturã cotidianã naþionalã în toate dome-
niile vieþii sãteºti.
Prin constituirea Societãþii de Culturã, disputa dintre direcþiile politice con-
trare ale ºvabilor bãnãþeni dobândea noi dimesiuni, extinzându-se în plan
instituþional. În loc sã se aplaneze, conflictul politic se adâncea.128 Între sep-
tembrie 1919 ºi sfârºitul anului 1921 au fost constituite filiale locale (Orts-
gruppen) ale Societãþii de culturã îndeosebi în zona de câmpie.
Angrenarea Societãþii în campania electoralã din anul 1920 a dãunat repu-
taþiei acesteia. Acþiunea de înfiinþare a noi filiale a putut fi reluatã doar în
februarie 1921 în zona de deal ºi montanã. Din august 1920 Kausch ºi-a
îndreptat eforturile înspre organizarea ºcolilor de limbã germanã. Poziþia în
cadrul Consiliului Dirigent, în care la 3 septembrie 1919 Valeriu Braniºte i-
a încredinþat secþiunea pentru ºcolile germane din resortul învãþãmântu-
lui,129 Kausch a folosit-o însã ºi pentru consolidarea Societãþii de Culturã.
Învãþãtorii reprezentau cei mai eficienþi multiplicatori ai programului societãþii.
Astfel Eduard August Chencinsky, învãþãtor la ªiria (Hellburg) ºi mai târziu
la Sântana Nouã (Neusanktanna), a înfiinþat în satele arãdene, puternic
afectate de procesul de asimilare, majoritatea filialelor. La ªag (Dreispitz) trei
învãþãtori au recrutat 105 membri. În alte localitãþi – Biled (Billed), Gottlob,
Cãrpiniº (Gertianosch), Bãrãteaz (Baratzhausen) – activitatea filialelor se
desfãºura în localurile cluburilor existente.130
Înfiinþarea filialelor nu a fost lipsitã de tensiuni ºi situaþii conflictuale.
Aderenþii ideii naþionale recurgeau uneori la strategii bizare. Astfel într-o
comunã petrolul a fost distribuit doar celor care se înscriau în Societatea de
Culturã. Desigur, întregul sat s-a înscris. Când penuria se sfârºise, cultura
nu mai interesa. În multe localitãþi – Buziaº (Busiasch), Bocºa (Deutschbog-
schan), Satu Mare (Großdorf) jandarmeria s-a prevalat de dispoziþiile care
decurgeau din starea de necesitate ºi a pus piedici manifestãrilor culturale,
în pofida recomandãrilor funcþionarilor administraþiei civile. Într-altã locali-
tate, numãrul membrilor filialei locale s-a multiplicat dupã îndepãrtarea nota-
rului comunal maghiarofil în decurs de un an la 280.131
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 55

Rezistenþã au întîmpinat aderenþii „naþional-radicali“ din partea Partidului

Autonomist ºi a Asociaþiei Agricole a Plugarilor, care au subminat eforturi-
le întreprinse. Argumentul principal al adversarilor Societãþii de Culturã era
dezavantajul care ar decurge pentru coeziunea de grup din multitudinea de
asociaþii. Pentru fãurirea unitãþii naþionale ar fi nevoie doar de o singurã aso-
ciaþie, care sã reprezinte toate interesele populaþiei ºvãbeºti. Ori aceasta ar exi-
sta deja. Populaþia a fost chematã sã se strângã sub drapelul Asociaþiei Agricole
a Plugarilor ºi al liderilor „autonomiºti“ ai acesteia. Cum organul de largã
rãspânire al Asociaþiei Agricole a Plugarilor „Der Freimütige Landbote“
(Curierul sãtesc franc), care pânã la sfârºitul rãzboiului se situase pe poziþii
liberale-kossuthiste, era discreditat politic în faþa ambelor administraþii mili-
tare aliate (sârbã ºi româneascã), „automiºtii“ au înfiinþat în primãvara anu-
lui 1919 un ziar nou, „Schwäbische Volkspresse“, subvenþionat din Fondul
Naþional ªvãbesc (Schwäbischer Nationalfond).132 La sfârºitul anului 1920
prelatul Franz Blaskovics a somat clubul cetãþenesc (Bürgerklub) din Biled sã
se ralieze Asociaþiei Agricole a Plugarilor, neînregistratã încã în registrul româ-
nesc al asociaþiilor. Kausch la rândul sãu a fost în ianuarie 1921 întîmpinat cu
aversiune la Giarmata (Jahrmarkt) ºi acuzat de subminarea organizaþiei locale
a plugarilor. În schimb presa „radicalilor“, cu deosebire organul lor „Deutsche
Wacht“, i-a reproºat lui Blaskovics oportunism politic.133
La Timiºoara Reuniunea Germanã de Cântãri (Deutscher Gesangverein)
ajunsese sub controlul „autonomiºtilor“, dupã ce iniþial se pronunþase pentru
Societatea de Culturã. Conferinþele „autonomiºtilor“ se þineau în cadrul
reuniunii, Societatea de Culturã organizând un ciclu propriu la liceul real (de
stat) din Timiºoara.134 Miza era una politicã. Organul „autonomiºtilor“,
„Schwäbisches Volksblatt“, atenþiona la 17 ianuarie 1922 cã Reuniunea de
Cântãri urmãreºte scopuri situate departe de cele ale unei simple confrater-
nitãþi a cântecului: „Vrea sã fie un centru al culturii germane.“
Reuniunile de cântãri au fost aprig disputate de cei doi adversari insti-
tuþionali ai miºcãrii naþionale timpurii. Pânã la începutul anului 1921 Societatea
de Culturã reuºise sã înfiinþeze 18 reuniuni noi, alte reuniuni simpatizau cu
Partidul Popular ªvãbesc. În privinþa modelului organizatoric optim al reu-
niunilor de cântãri ºi al muzicii sãteºti, Kausch s-a consultat cu Institutul German
Pentru Strãinãtate (Deutsches Ausland-Institut) din Stutgart, care îi reco-
mandase promovarea acestui gen de activitãþi: „De fapt nu existã nimic pe
lume, care sã uneascã pe toþi germanii mai strâns decât cântecul german comun
tuturor.“135 De timpuriu s-au înnodat legãturi cu asociaþii de cântãri, edituri
muzicale, fabrici de instrumente muzicale din Germania de sud-vest ºi din
Berlin. Primele contacte au fost mediate de Uniunea Germanã Asociaþiilor
Protective (Deutscher Schutzbund). La începutul anului 1921 „autonomiºtii“
s-au opus creãrii unei uniuni regionale a asociaþiilor de cântãri, calificând iniþia-
56 Josef Wolf, Marionela Wolf

tiva Societãþii de Culturã drept ingerinþã în afacerile interne ale reuniunilor

locale autonome ºi tentativã de instrumentalizare politicã a acestora.136
La 1 februarie 1921 opt reuniuni aflate sub influenþa Comunitãþii Etnice
(de fapt a „autonomiºtilor“) au constituit o uniune regionalã centratã pe reu-
niunea timiºoreanã. Astfel miºcarea muzicalã era scindatã. Problema uniunii
regionale a constituit un punct principal al dezbaterilor la conferinþa anualã
(Bundestag) a Societãþii de Culturã, care au avut loc de Rusalii (15 mai) 1921,
la Zãbrani. Kausch a respins insinuarea cã s-ar fi gerat drept „führer“ în
constituirea unei uniunii regionale.137 Cum iniþiativa lui Heinrich Anwender
de a înfiinþa o reuniune concurentã, al cãrei nucleu sã-l constituie cele mai
vechi reuniuni de cântãri germane din Banat – cele din Orºova (Orschowa),
Caransebeº (Karansebesch) ºi din centrul muncitoresc Reºiþa (Reschitza) –
eºuase, Comunitatea Etnicã a decis disputa în favoarea sa. Uniunea a cuprins
doar marile asociaþii corale din centrele urbane ºi comunele mari, neglijând
promovarea activitãþilor muzicale în mediul sãtesc, unde multe formaþii instru-
mentale sãteºti îºi încetaserã activitatea în timpul rãzboiului ºi nu reuºiserã
sã se reconstituie.
Unele filiale ºi-au constituit biblioteci proprii cu un fond de carte la început
modest (80-100 cãrþi). Filiale model ca cea din Variaº (Wariasch), posedând
la sfârºitul anului 160 de cãrþi, erau înzestrate ºi cu o salã de lecturã. Filialele
locale puteau funcþiona doar prin contribuþii suplimentare ale membrilor: pune-
rea gratuitã la dispoziþie a localului, a combustibilului pentru încãlzire,138 sau
a unui abonament gratuit la un ziar. Activitatea filialelor se concentra în luni-
le de iarnã, serile de conferinþe ºi cursuri fiind formele de activitate cele mai
frecvente. Print-o gamã variatã de activitãþi – adunãri anuale, adunãri festive
legate de jubilee istorice, reuniuni de cântãri, cursuri serale, asociaþii de tine-
ret ºi femei, teatru laic – Societatea de Culturã a reuºit sã smulgã îndeosebi lumea
ruralã din letargia în care se afla.139 Pentru multe filiale germanizarea învãþãmân-
tului se situa în prim-planul activitãþilor desfãºurate. În raportul prezentat de
Heinrich Anwender, editorul ziarului „Lugoscher Zeitung“, la prima adunare
anualã a membrilor filialei din Lugoj, problema ºcolarã ocupa un loc central:
introducerea limbii de predare germanã în ºcolile elementare prin formarea
de clase germane, înfiinþarea ºcolii orãºeneºti de bãieþi (Knabenbürgerschule),
reintroducerea teatrului german dupã douãzeciºicinci de ani de interdicþie, înze-
strarea gratuitã a elevilor cu manuale ºcolare, înfiinþarea unei biblioteci.140
Dificultãþile introducerii limbii germane în învãþãmânt nu au scãpat nici
Consiliului Dirigent. Unii membri ai acestuia îºi consolidaserã impresia cã
ºvabii nici nu doresc ºcoli de limbã germanã. Reprezentãri mentale înrãdã-
cinate în dispoziþii comportamentale ale populaþiei þãrãneºti, înclinate potri-
vit percepþiei din afarã spre „materialism“, constituiau în continuare un puter-
nic impediment. Maghiarizarea la scarã largã a învãþãmântului elementar se
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 57

datora între altele ºi refuzului crescând dupã anul 1880 al susþinãtorilor ºcoli-
lor de a sprijini financiar ºcolile confesionale sau comunale. Aceasta a facili-
tat ingerinþele statului, preluarea ºcolilor de cãtre acesta ºi prescrierea limbii
oficiale ca limbã de învãþãmânt. Schimbãrile urmãrite nu se reduc însã la limba
de predare. La Maºloc (Blumenthal) filiala localã a exercitat presiuni asupra
comisiei ºcolare pentru ca „nuiaua ºi lucrul elevilor în ºcoalã sã fie interzise,
ºi ca elevii sã fie trataþi cu vorba blândã ºi bun simþ. Domnii învãþãtori ºi dom-
nul preot au protestat împotriva acestei hotãrâri invocând legea ºcolarã.“141
La Timiºoara, Societatea de Culturã a reuºit sã se instaleze în cluburile din
Fabric ºi Iosefin, în care au avut loc dezbateri aprinse asupra direcþiei politi-
ce de urmat ºi asupra problemei ºcolare. În Iosefin, confruntãrile în privinþa
limbii de învãþãmânt au fost mai virulente decât oriunde. În centrul oraºului
Societatea de Culturã a reuºit sã se instaleze doar în localul Hotelului „ªapte
Principi Electori“ (Sieben Kurfürsten). Aici s-a luat încã de la sfârºitul anu-
lui 1919 iniþiativa creãrii unui fond de teatru german.142 Semnificativã pen-
tru dinamica mobilizãrii politice este seria de dezbateri începutã în noiembrie
1920 cu privire la „lipsa de elan a miºcãrii germane“.143
Societatea de Culturã a putut sã-ºi concretizeze iniþiativele în douã dome-
nii centrale: organizaþiile de femei ºi miºcarea de tineret. În privinþa orga-
nizãrii femeilor, liberalii „radicali“ erau cu mult mai receptivi la aceastã tema-
ticã decât conservatorii „autonomiºti“. Începând din anul 1921 în cadrul
Societãþii culturale au fost înfiinþate asociaþii de tineret (Jungmannschaften),
coordonate de obicei de învãþãtori.144 Ele vor constitui rezervorul de recru-
tare al aderenþilor miºcãrilor de opoziþie ºi disidente, care începând cu anul
1924 au subminat treptat de pe poziþii fie naþional-liberale, fie naþional-radi-
cale, „înnoitoare“ – de aici autodenumirea de „Erneuerungsbewegung“ (Miºcare
de reînnoire) – monopolul puterii politice exercitat de vechea elitã autono-
mistã a Comunitãþii Etnice.
ªi Clujului i-a revenit un rol în asociaþionismul naþional timpuriu al ger-
manilor din Banat. În 1921 sa constitut aici Asociaþia Studenþilor ªvabi (Verein
Schwäbischer Hochschüler) din România, urmatã în 1924 de Uniunea Stu-
denþilor ªvabi din Viena (Vereinigung Schwäbischer Hochschüler in Wien.
Un rol important în procesul de mobilizare politicã a revenit politicii sim-
bolurilor, centratã în faza timpurie a naþionalizãrii ºvabilor pe descoperirea
de figuri identificatoare pentru etnia regionalã. Prima adunare naþionalã
(Nationaltag) a fost dedicatã la 7 septembrie 1919 poetului Nikolaus Lenau
(1802-1850).145 În 10 septembrie a avut loc la Teatrul din Timiºoara un mati-
neu Lenau. A fost prima manifestare culturalã în limba germanã dupã aproa-
pe 21 de ani. La 14 mai 1921 casa de naºtere din Zãbrani a scriitorului ºi acti-
vistului naþional Adam Müller-Guttenbrun (1852-1923) a fost prevãzutã cu
o placã memorialã.146 Concomitent cultul lui Adam Müller-Guttenbrunn a
58 Josef Wolf, Marionela Wolf

fost propagat ºi de miºcarea naþionalã a germanilor din Regatul Sârbilor,

Croaþilor ºi Slovenilor,147 pe când minoritatea germanã din Ungaria s-a vãzut
nevoitã sã se distanþeze de ideile sale datoritã criticii aspre a stãrilor politice
ºi culturale din vechea Ungarie, circulaþia operei întâmpinând dificultãþi din
partea autoritãþilor încã din timpul rãzboiului.
Semnificativ pentru resursele intelectuale ale tinerei miºcãri naþionale
este deficitul de figuri identificatoare ºi recursul la personalitãþi reprezenta-
tive la nivelul culturii înalte.148 Ambele personalitãþi au trãit ºi activat în
afara Banatului. Nãscut la Tschatad (Csátad, din 1925 Lenauheim), Lenau
nu a acordat deloc iportanþã acestei circumstanþe.149 Publicistul ºi scriitorul
Victor Orendi-Hommenau, alãturi de Kausch ideolog principal al politicii
culturale a miºcãrii naþionale germane bãnãþene timpurii, exagera desigur voit,
când îl prezenta pe marele poet „împãmântenit“ în glia strãbunã.150 Müller-
Guttenbrunn ce-i drept a tematizat intens þinutul de baºtinã ºi grupul de pro-
venienþã în opera sa, dar a întreþinut numai legãturi sporadice cu localitatea
sa natalã. Stabilit la Viena, contextul activitãþii sale scriitoriceºti ºi politico-
culturale a fost supraregional, monarhic, inclusiv prin aderenþa la ideea „Austriei
Mari“, ºi – dupã destrãmarea monarhiei – la un „pangermanism“ de facturã
naþionalã austriacã.151
Un alt domeniu de afirmare pentru Asociaþia de Culturã Germano-ªvabã
l-au constituit manifestãrile publice legate de sfinþirea noilor clopote de bise-
ricã ºi a monumentelor de rãzboi, ambele rezultatul solidaritãþii de grup. În
primul deceniu postbelic, monumentele de rãzboi constituiau un element
important în autoreprezentarea ºi definirea grupului. Iniþiativa ridicãrii lor
a revenit instanþelor politice ºi bisericeºti locale. Cultul morþilor avea rele-
vanþã politicã: luptând pentru o cauzã pierdutã ºi o monarhie dispãrutã,
soldaþii cãzuþi nu puteau fi comemoraþi de elita politicã drept „eroi“, deoa-
rece prin actul comemorativ noua minoritate naþionalã se raporta implicit ºi
la naþiunea titularã, învingãtoare în rãzboi. De aceea jertfa lor a fost inter-
pretatã prin recurs la istoria salvãrii ºi consideratã un moment memorabil în
lungul drum al calvarului (Leidensweg), unul din miturile istorice esenþiale
constitutive conºtiinþei colective.152
Proba de maturitate a Societãþii de Culturã Germano-ªvãbeºti a constituit-
o organizarea marii manifestaþii de masã din 9-12 septembrie 1923, prilejuite
de bicentenarul aºezãrii germanilor în Banat.153 Organizatorul manifestãri-
lor a fost Karl von Möller, care l-a eclipsat pe Kausch, având sprijinul Comu-
nitãþii Etnice. Scenografia ºi regia serbãrilor poartã amprenta sa. A fost prima
manifestare publicã a noii minoritãþi prin care aceasta se autoreprezenta,
înfãþiºându-se naþiunii titulare ºi etniilor vecine.154 Formele de expresie a apar-
tenenþei de grup în spaþiul public, simbolistica politicã a înscenãrii ºi conþi-
nuturile narativului istoric care o întemeiazã, au marcat durabil cultura memo-
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 59

rialã a germanilor bãnãþeni, multe elemente regãsindu-se în manifestãrile

publice din zilele noastre. Manifestarea publicã a avut un corolar propagan-
distic155 ºi istoriografic. Karl von Möller a publicat o colecþie de schiþe mono-
grafice ale aºezãrilor cu populaþie germanã, rezultate din ancheta întreprin-
sã cu ajutorul intelectualitãþii sãteºti.156 Comunitatea Etnicã a iniþiat în primãvara
anului 1923 un concurs cu premii pentru o sintezã de istorie a Banatului.
Comandatarul nu a avut mult de ales, oferta fiind în condiþiile prescripþiilor
politice ºi interpretative – o istorie pânã la revoluþia de la 1848/49, care sã
eludeze sumbrul ºi controversatul capitolul al asimilãrii culturale ºi al loia-
litãþii necondiþionate faþã de vechiul stat – ruºinos de limitatã. Unica lucrare
înaintatã juriului, cea a studentului în teologie Leo Hoffmann (1902-1944)157
a ºi fost premiatã. Pânã la apariþia cãrþii aveau sã treacã încã doi ani, autorul
vãzându-se constrâns la publicarea a douã versiuni de titlu, cu diferenþe de uz
denominativ,158 atât de adâncã era încã prãpastia între aderenþii celor douã
curente politice – „germani“ ºi „ºvabi“ – din cadrul Comunitãþii Etnice.
Festivitãþile publice organizate dupã 1918 au dat expresie procesului de
etnicizare accelerat, de care a fost cuprinsã populaþia ºvãbeascã din Banat, cât
ºi noii culturi naþionale specifice activitãþilor desfãºurate de asociaþii.

Etnicizare ºi transformãri structurale

în asociaþionismul ºvabilor bãnãþeni
DENOMINAÞIA GERMANÃ a celor douã organizaþii bãnãþene costituite prin aso-
ciere liberã ºi supuse aici analizei diferã: „Verein“ versus „Verband“. Deo-
potrivã în uzul curent cât ºi în ºtiinþele sociale terminologia germanã dife-
renþiazã între „Verein“ (asociere, reuniune, cerc, club) ºi „Verband“ (asociaþie,
uniune, societate, federaþie), deºi ambele au acelaºi statut de drept. Pe când
un „Verein“ este ancorat în spaþiul local, zonal sau sau subregional urmã-
rind scopuri în sfera largã a sociabilitãþii, „Verband“ reprezintã o asociaþie de
interes activã în spaþiul public supralocal, regional sau naþional. Oricum, înþe-
lesul termenului de „Verband“ este unul mai cuprinzãtor.
Alta este filiera geneticã ºi denominativã a asociaþiilor economice. Situatã
în continuitatea corporaþiilor din evul mediu ºi epoca modernã timpurie, coo-
peraþia (germ. Genossenschaft, întovãrãºire, tovãrãºie, cooperativã), caracte-
rizatã prin relaþii tovãrãºeºti ºi de solidaritate între membri ei, constituie forma
modernã a asociaþiei de interes economic.
Tipologia elaboratã de Walther Müller-Jentsch din perspectiva sociologiei
organizãrii cuprinde trei clase de asociaþii: asociaþii cu un scop precis deli-
mitat (Selbstzweck-Vereine), asociaþii ideale (ideelle Vereine) ºi asociaþii de
auto- ºi heteroajutorare (Selbst-/Fremdhilfe-Vereine).159 Primul tip de asociaþie
60 Josef Wolf, Marionela Wolf

cultivã ºi promoveazã activitãþi în diverse domenii din sfera timpului liber.

Cel de-al doilea tip urmãreºte scopuri externe, obºteºti, filantropice sau ideo-
logice. Asociaþiile de ultimul tip îºi propun sprjinirea neajutoraþilor. Cele douã
asociaþii discutate în studiul de faþã þin în esenþã de tipul al doilea, cu urmã-
toarea precizare: Asociaþia Agricolã a Plugarilor ªvabi a fost dupã 1918 doar
dupã nume o asociaþie economicã, urmãrind scopuri multiple, dupã cum nici
Societatea de Culturã Germano-ªvãbeascã nu a fost o asociaþie în sensul îngu-
st al cuvântului. Din perspectiva sociologiei organizãrii, ambele pot fi coni-
derate mai degrabã reuniuni libere (voluntary associations) ºi nu asociaþii în
sensul originar al termenului.
Odatã cu surparea cadrului statal, vechile partide politice au dispãrut, fiind
înlocuite cu altele noi, etnice. Biserica catolicã se confrunta nu numai cu lai-
cizarea societãþii ci ºi cu efectele reteritorializãrii politice ºi ale schimbãrii stãpâ-
nirii. Pe lângã asociaþii vechi, care s-au desfiinþat sau reînfiinþat înnoindu-se
programatic, au apãrut asociaþii noi. Comparativ cu perioada antebelicã numã-
rul indivizilor care au optat pentru o practicã politicã activã, angajându-se în
partidul etnic ºi în sistemul de asociaþii al grupului propriu a crescut enorm.
Asociaþionismul ºvabilor bãnãþeni a suferit în cursul procesului de naþionali-
zare profunde transformãri structurale ºi de conþinut. Naþionalizarea a gene-
rat noi iniþiative politice ºi forme de autoprotecþie, prin care grupul etnic regio-
nal a reacþionat la trebuinþele sale specifice subit schimbate. Prin dezmembrarea
dublei monarhii, populaþia ºvãbeascã nu a mai gãsit sprijin în vechile organi-
zaþii, încredinþându-se reprezentanþei politice proprii ca vehicul al coparticipãrii
politice ºi al reprezentãrii intereselor specifice de grup etnic regional.
Asociaþiile tradiþionale cum ar fi asociaþiile civice (Bürgervereine) ºi de
tiraliori sau chiar asociaþiile religioase au înregistrat un recul vãdit, încetân-
du-ºi activitatea prin autodizolvare sau ordin de desfiinþare, la fel ca asociaþiile
cu scopuri de promovare a limbii naþionale maghiare ºi a politicii culturale
sau care îºi aveau reºedinþa în afara noilor graniþe de stat. Toate asociaþiile
locale ºi regionale au fost nevoite sã se adapteze noului cadru constituþio-
nal-juridic ºi practicii administrative a dreptului de asociere, reînnoindu-ºi
înregistrarea în registrul asociaþiilor. Deopotrivã asociaþiile vechi cât ºi cele
nou constituite s-au etnicizat ºi politizat, de multe ori în urma unui proces
dureros de separaþie etnicã a grupurilor costitutive ºi de excludere a mem-
brilor inadecvaþi sub aspectul apartenenþei de grup.160 Naþionalizarea a con-
tribuit esenþial la transformãrile intervenite în scopurile, structura ºi conþi-
nuturile asociaþiilor. Pentru atingerea scopurilor sale politice, Comunitatea
Etnicã ªvabo-Germanã ºi-a creat un sistem propriu de organizaþii, recurgând
ºi la asociaþii, folosite ca factori de coeziune ºi medii comunicaþionale. În pro-
cesul de naþionalizare, conducerile asociaþiilor ºi membri lor locali s-au dove-
dit multiplicatori eficenþi ai ideii naþionale. În pofida eforturilor de realizare
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 61

a unitãþii politice ºi organizatorice a Comunitãþii Etnice, societatea modernã

a noului grup minoritar regional s-a distins prin formele ei de diferenþiere.
Astfel dupã 1918/20 asociaþiile populaþiei germane din Banat s-au diferenþiat
ºi specializat ºi ele. Transformãrile structurale ale asociaþionismului etnore-
gional nu pot fi reduse numai la naþionalizare, dezvoltarea de noi principii de
diferenþiere repercutându-se asupra scopurilor programatice ºi formelor de
activitate ale asociaþiilor.
Recuperând etape de dezvoltare, structurile organizatorice de grup s-au
aliniat în perioada interbelicã evoluþiei specifice marilor grupuri naþionale la
nivel regional. La minoritãþile regionale, diferenþierea între asociaþie, partid,
cooperaþie nu era atât de clarã ca la nivelul asociaþiilor care acþionau la scarã
naþionalã. Ligatura etnicã favoriza în continuare forme mixte, interferenþe,
punþi de legãturã. Dupã excluderea liberalului Michael Kausch din Comunitatea
Etnicã în anul 1924,161 importanþa Societãþii Culturale Germano-ªvãbeºti s-
a diminuat. Concomitent, procesul de diferenþiere funcþionalã a structurilor
asociaþioniste, accelerat de succesul modelelor corporatiste, a redus însemnã-
tatea concurentei sale, Asociaþia Agricolã ªvabã, succesoarea Asociaþiei Agricole
a Plugarilor ªvabi.
Confruntarea dintre cele douã asociaþii nu a dãunat procesului de etnici-
zare, ci dimpotrivã, l-a accelerat, fãcându-l mai transparent pentru masã, etnii-
le vecine, marile partide politice ºi noua administraþie de stat. Cele douã aso-
ciaþii s-au deosebit prin poziþia atât faþã de procesul de modernizare socialã
în general, cât ºi faþã de corolarul ei naþional, prin conotarea ºi selectarea tra-
diþiei mereu invocate ideologic.
Tradiþia culturalã comunicatã membrilor de asociaþie a fost evaluatã ºi selec-
tatã în mod diferit. Astfel Asocaþia Germano-ªvãbeascã a Femeilor (Deutsch-
Schwäbischer Frauenverein), constituitã în octombrie 1919 ºi aflatã sub con-
trolul Societãþii Culturale, ºi-a propus promovarea ideii naþionale în familie
ºi în afara acesteia, defãºurarea de activitãþi caritative ºi emanciparea femei-
lor.162 În realitate activitãþile caritative dominau. Un rol deosebit a revenit aso-
ciaþiei în sfera sociabilitãþii prin conversiunea tradiþionalelor seri de dans în
manifestãri naþionale. Deja în anul 1919 a avut loc primul bal la care parti-
cipanþii ºi-au etalat fastul în culorile naþionale, negru-roºu-auriu. Expresie a
culturii înalte, concertele care inaugurau aceste manifestaþii contrastau prin
repertoriul lor cu noul termen aplicat acestor manifestaþii cultural-distracti-
ve, de „baluri ºvãbeºti“ (Schwabenball). Considerându-se excluºi, „autono-
miºtii“ au organizat în anul 1920 propriul lor bal prin iniþierea unui nou gen
de manifestare, „balul ºvãbesc costumat“ (schwäbischer Kostümball). Partipanþii
erau îmbrãcaþi în costum naþional, redescoperit sau mai bine zis recreat în
consonanþã cu cerinþele vestimentaþiei moderne ºi funcþia sa simbolicã. Calchiind
serbarea chirvaiului (Kirchweihfest), principala sãrbãtoare în anul festiv tra-
62 Josef Wolf, Marionela Wolf

diþional,163 noul model de bal, imitat ºi în mediul rural prin aºa-numitele „balu-
ri în port ºvãbesc“ (schwäbische Trachtenbälle), a iniþiat folclorizarea tradiþiei,
punând socialitatea în întregime în slujba etnicitãþii. Elemente reziduale ale
acestui tip de bal s-au pãstrat pânã astãzi în manifestaþiile diasporei ºvãbeºti
din Germania, inclusiv în vestimentaþia festivã bãrbãteascã (portul cizmelor
ºi al vestei negre cu nasturi de argint).164 Semnificativ pentru progresele
etnicizãrii este faptul cã spre deosebire de balurile organizate de „radicali“
la manifestãrile „autonomiºtilor“, participanþii în „port“ ºvãbesc recurgeau
la începutul anilor 1920 încã la limba maghiarã, dupã cum repertoriul se
alinia vechii culturi model dominante, cultivând dansurile maghiare.
Diferenþele dintre cele douã asociaþii þin de realitatea socialã. Tocmai con-
tradicþiile inerente acesteia au creat premiza pentru variaþii posibile în struc-
tura asocianistã a grupului. Societatea de Culturã a rãmas o construcþie neter-
minatã. Dupã anul 1924 Comunitatea Etnicã Germano-ªvãbeascã ºi-a asumat
o funcþie de restabilizare a sistemului de asociaþii, integrând-o deplin în siste-
mul sãu organizaþional. Prin consolidarea organizaþiei centrale, situaþiile con-
curenþiale nu au dispãrut, dar au fost translocate într-un alt domeniu, îndeo-
sebi în acela al asociaþiilor economice. Nu în cele din urmã trebuie remarcat
cã în pofida deschiderii politice a unor grupãri opoziþioniste ºi disidente spre
modelele asociaþioniste ºi ideologia politicã în ascensiune din „patria mamã“
(Mutterland), cea a naþional-socialismului, loialitatea faþã de stat165 a consti-
tuit o normã fundamentalã a asociaþiilor ºvãbeºti ºi a Comunitãþii Etnice
ªvabo-Germane, sub acoperiºul cãreia au activat multe dintre ele pânã la înce-
putul anului 1938.

Note
1. Assimilation in American Life. The Role of Race, Religion, and National Origin, New York,
1964.
2. Asupra evoluþiei grupurilor regionale germane din Ungaria ºi Transilvania vezi Friedrich
Gottas, „Die Deutschen in den Ländern der ungarischen Krone (1790-1867)“ [Germanii
în þãrile Coroanei ungare, 1790-1867], în Land an der Donau [Þarã la Dunãre] (Deutsche
Geschichte im Osten Europas), coord. Günter Schödl, Berlin, 1995, p. 219-290; Günter
Schödl, „Am Rande des Reiches, am Rande der Nation. Deutsche im Königreich Ungarn
(1867-1914/18)“ [La marginea imperiului, la marginea naþiunii. Germanii în Regatul
Ungariei, 1867-1914/18], în ibidem, p. 349-454; idem, „Die Deutschen in Ungarn“
[Germanii din Ungaria], în Die Habsburgermonarchie 1848-1918 [Monahia Habsburgicã],
vol. III/1: Die Völker des Reiches [Popoarele imperiului], coord. Adam Wandruzska, Peter
Urbanitsch, Wien, 1980, p. 340-410.
3. Vezi Schödl, „Am Rande des Reiches, am Rande der Nation“, p. 410-438; Ingomar
Senz, Die nationale Bewegung der ungarländischen Deutschen vor dem Ersten Weltkrieg.
Eine Entwicklung im Spannungsfeld zwischen Alldeutschtum und ungarischer Innenpolitik
[Miºcarea naþionalã a germanilor din Ungaria înainte de Primul Rãzboi Mondial. O
evoluþie în câmpul de tensiune între pangermanism ºi politicã internã maghiarã] (Buchreihe
der Südostdeutschen Historischen Kommission, 30), München, 1977. Despre forma-
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 63

rea partidului vezi Ingomar Senz, „Die „deutschnationale“ Bewegung in Südungarn vor
1914“ [Miºcarea „naþionalã germanã“ din Ungaria de sud înainte de anul 1914], în
Südostdeutsches Archiv, 15/16 (1972/73), p. 115-190.
4. Vezi recentul volum editat de Peter Haslinger (coord.), Schutzvereine in Ostmitteleuropa.
Vereinswesen, Sprachenkonflikte, Dynamiken nationaler Mobilisierung 1860-1939 [Asociaþii
protective în Europa centralã de est. Asociaþionism, conflicte de limbã, dinamici de
mobilizare naþionalã 1860-1939] (Tagungen zur Ostmitteleuropa-Forschung, 25),
Marburg, 2009. Pentru Bucovina: 25 Jahre deutsche Schutzvereinsarbeit im Buchenlande
1897-1922. Festschrift gewidmet dem Vereine der christlichen Deutschen in der Bukowina [25
de ani activitãþi asociaþioniste protective în Bucovina, 1897-1922. Volum festiv dedicat
Asociaþiei Democraþilor Creºtini din Bucovina], coord. Adolf Butz, Czernowitz, 1922.
5. Pieter M. Judson, „Die Schutzvereine und das Grenzland: Strategien zur Verwirklichung
von imagined borderlands“ [Asociaþiile protective ºi spaþiile frontaliere: strategii de rea-
lizare a unor imagined borderlands), în Haslinger (coord), op. cit., p. 7-19, aici p. 7; vezi
ºi idem, Guardians of the Nation. Activists on the Language Frontiers of Imperial Austria,
Cambridge (Mass.), London, 2006.
6. Istoriografia epocii comuniste s-a aplecat asupra atitudinii noii minoritãþi regionale ger-
mane faþã de noua administraþie româneascã; deºi baza documentarã este în general solidã,
modelul explicativ-interpretativ este viciat ideologic: Adolf Armbruster, Herbert Jäger, „Über
die Einstellung der deutschen Bevölkerung Siebenbürgens und des Banats zur Vereinigung
von 1918“ [Despre atitudinea populaþiei germane din Transilvania ºi Banat faþã de unirea
din 1918], în Revue Roumaine d’Histoire, 7 (1968), p. 1087-1097; Ioan Dimitrie Suciu,
„Semicentenarul unirii Transilvaniei ºi Banatului oglindit în istoriografia românã“, în Studii.
Revistã de istorie, 22 (1969), p. 761-777; William Marin, Unirea din 1918 ºi poziþia ºvabi-
lor bãnãþeni, Timiºoara, 1978. – Cercetãrile germane au privilegiat problematica diploma-
ticã ºi de delimitare a frontierei: Anton Tafferner, „Zur diplomatischen Vorgeschichte der
Aufteilung des Banats nach dem Ersten Weltkrieg und die Politik des Banater Schwabentums
1918/20“ [Cu privire la preistoria diplomaticã a partajãrii Banatului dupã Primul Rãzboi
Mondial ºi politica ºvabilor bãnãþeni 1918/20], în Der donauschwäbische Lehrer, 1 (1959),
p. 22-62; Alexander Krischan, „Das Schicksal des Banats 1918/20 im Spiegel der Literatur“
[Soarta Banatului 1918/20 oglinditã în literatura istoricã], în Südostdeutsches Archiv, 10
(1976), p. 210-233; Karl-Heinz Schlarp, „Zwischen Konflikt und Verständigung. Die jugo-
slawisch-rumänischen Beziehungen 1918 bis 1938“ [Despre conflict ºi înþelegere. Relaþiile
iugoslavo-române, 1918-1938], în Südostforschungen, 50 (1991), p. 191-213; Andrea
Schmidt-Röser, Rumänien nach dem Ersten Weltkrieg: Die Grenzziehung in der Dobrudscha
und im Banat und die Folgeprobleme [România dupã Primul Rãzboi Mondial. Delimitarea
frontierei în Dobrogea ºi Banat ºi consecinþele acesteia] (Europäische Hochschulschriften,
Reihe III, Geschichte und ihre Hilfswissenschaften, 622), Frankfurt a.M. [et al.], 1994,
p. 196-473. – Dintre cercetãrile sârbe recente vezi Drago Njegovan, Prisajedinenje Vojvodine
Srbiji [Unirea Voivodinei cu Serbia], Novi Sad, 2004; Jovan Pejin, „Banat u „Velikom Ratu“
1914-1918. godine i oslobodinaèki napor“ [Banatul în Marele Rãzboi 1914-1918 ºi
eforturile de eliberare], în Banat kroz vekove. Slojevi kultura Banata. Zbornik radova [Banatul
în cursul veacurilor. Straturile culturale ale Banatului. Culegere de studii], coord. Miodrag
Maticki, Vidojko Joviæ, Beograd, 2010, p. 217-246. – În privinþa populaþiei germane,
potenþialul documentar al analizelor efectuate de actanþi regionali principali în scop come-
morativ sau legitimativ, cât ºi cel al memorialisticii nu este încã pe deplin valorificat: Petre
Nemoianu, Ardealul ºi Banatul dupã unire, Cluj, 1925; George Popovici, Memorii cu pri-
vire la integritatea Banatului, Caransebeº, 1929; Alexandru Georgescu-Vâlcea, Douãzeci
de ani de la intrarea oºtirii româneºti în Banatul eliberat, Lugoj, 1939.
7. Presa ºi îndeosebi memorialistica germanilor bãnãþeni oferã în lipsa arhivelor organi-
zaþiilor minoritare germane doar o compensaþie parþialã: Deutsches Volkwerden im Banat.
64 Josef Wolf, Marionela Wolf

Reden und Aufsätze Dr. Kaspar Muth’s [Evoluþia naþionalã a germanilor din Banat.
Cuvântãri ºi articole ale dr. Kaspar Muth], ed. Josef Rieß, Timiºoara, 1935; Michael
Kausch, Schicksalswende im Leben des Banater deutschen Volkes. Wegbereitung und Auf-
bauarbeit [Cotiturã de destin în viaþa poporului german din Banat. Deschiderea dru-
mului ºi munca de reconstrucþie], Temeschburg, 1939; Hans Wolfram Hockl, Ungewisse
Wanderung. Von Krieg zu Krieg – Von Mensch zu Mensch [Cãlãtorie incertã. De la rãz-
boi la rãzboi. – De la om la om], Freilassing, 1960; Franz Kräuter, Erinnerungen aus
meiner christlich demokratischen Dienstzeit, insbesondere aus den Jahren der gegen Christentum
und Demokratie hinterlistig verübten Anschläge eines Geheimbundes, die im östlichen Teil des
Banates gleich nach dem Ersten Weltkrieg begannen und, in der Bundesrepublik und in Öster-
reich, bis auf den heutigen Tag fortdauern [Reminiscenþe din timpul serviciului meu creºtin-
democrat, îndeosebi din anii de dupã rãzboi, în care, au început în partea rãsãriteanã a
Banatului loviturile perfide ale unei alianþe secrete împotriva creºtinãtãþii ºi democraþiei,
continuate pânã în ziua de astãzi în Germania Federalã ºi Austria], ed. a II-a (I ed. 1967),
Freiburg i. Br., 1968; Hans Ewald Frauenhoffer, Erinnerungen und Erlebnisse eines
„Volksparteilers“ aus der Zeit um die Erneuerung des Banater Deutschtums [Amintiri ºi
întâmplãri din viaþa unui aderent al „Partidului Popular“ în epoca înnoirii germanilor
bãnãþeni], Gernlinden, 1975; Thomas Schön, Fragmente zur politischen Geschichte des
Banater deutschen Volkes, 1900-1980 [Fragmente din istoria politicã a poporului german
din Banat, 1900-1980], Deitlingen, 1980; Kaspar Hügel, Anekdotisches zur Zeitgeschichte.
Kaspar Hügel über die Jahre 1919-1944 [Anecdote cu privire la istoria contemporanã.
Kaspar Hügel despre anii 1919-1944], [Lochau], 1993; idem, Zwischen Volk und Vaterland.
Sieben Jahrzehnte Zeitgeschichte in den Erinnerungen eines südostdeutschen Schulmannes
[Între popor ºi patrie. ªapte decenii de istorie contemporanã în amintirile unui peda-
gog german din Europa de sud-est], Simbach/Inn, [1995].
8. Vezi retrospectiva principalilor oponenþi politici; Kausch, op. cit., p. 28-29; Kaspar Muth,
„Heiliger Kampf“[Lupta sfântã], în Schwäbischer Volkskalender. Mitteilungen der Volksgemeinschaft
1927, Temeswar 1927, p. 81-88; vezi ºi Schmidt-Rösler, op. cit., p. 199-217.
9. Kausch, op.cit., p. 29.
10. Vezi Gerhard Seewann, „Siebenbürger Sachse, Ungarndeutscher, Donauschwabe? Über-
legungen zur Identitätsproblematik des Deutschtums in Südosteuropa“ [Sas transilvã-
nean, german din Ungaria, ºvab dunãrean? Consideraþii asupra problematicii identitãþii
germanilor din Europa de sud-est], în Minderheitenfragen in Südosteuropa. Beiträge der
Internationalen Konferenz: The Minority Question in Historical Perspective 1900 - 1990;
Inter University Center, Dubrovnik, 8.-14. April 1991 [Probleme minoritare în Europa de
sud-est. Contribuþii la conferinþa internaþionalã: …] (Untersuchungen zur Gegenwarts-
kunde Südosteuropas, 27; Veröffentlichungen des Südostdeutschen Kulturwerks, Reihe
B, Wissenschaftliche Arbeiten, 52), coord. idem, München, 1992. p. 139-155. Studiul
a fost reluat în Siedler-Identität. Neun Fallstudien von der Antike bis zur Gegenwart [Identitate
de colonist. Nouã studii de caz din antichitate ºi pânã în prezent] coord. Christof Dipper,
Frankfurt am Main [et al.], 1995, p. 181-196. Seewann a propus ºi un model tipolo-
gic: „Ungarische und deutsche Minderheiten im Donau-Karpatenbecken 1918-1980.
Ein typologischer Vergleich ihrer Entwicklung“ [Minoritãþi maghiare ºi germane în bazi-
nul dunãreano-carpatin. O perspectivã tipologicã comparatã a evoluþiei lor], în Aspekte
ethnischer Identität. Ergebnisse des Forschungsprojekts „Deutsche und Magyaren als natio-
nale Minderheiten im Donauraum“ [Aspecte ale identitãþii etnice. Rezultatele proiectu-
lui de cercetare „Germani ºi maghiari ca minoritãþi naþionale în spaþiul dunãrean“]
(Buchreihe der Südostdeutschen Historischen Kommission, 35), coord. Edgar Hösch,
Gerhard Seewann, München, 1991, p. 395-409.
11. Vezi Schmidt-Rösler, op. cit., p. 218-242.
12. Kausch, op. cit., p. 11.
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 65

13. Vezi îndeosebi Ciobanu, op. cit.

14. Asupra genezei partidelor ºi formãrii Comunitãþii Etnice Germano-ªvãbeºti vezi, Hildrun
Glass. Zerbrochene Nachbarschaft. Das deutsch-jüdische Verhältnis in Rumänien (1918-1938)
[Vecinãtate ruinatã. Relaþiile dintre germani ºi evrei în România, 1918-1938] (Südosteuro-
päische Arbeiten, 98), München, 1996, p. 94-97.
15. Ferdinand Tönnies, Gemeinschaft und Gesellschaft. Grundbegriffe der reinen Soziologie
[Comunitate ºi societate. Concepte fundamentale ale sociologiei pure], Darmstadt, 2005
[reeditare a ediþiei a II-a, 1912; prima ediþie 1887].
16. Vezi în general ºi în perspectivã comparatã Wolfgang Hardtwig, Macht, Emotion und
Geselligkeit. Studien zur Soziabilität in Deutschland 1500-1900 [Putere, emoþie ºi socia-
bilitate. Studii asupra sociabilitãþii în Germania, 1500-1900], Stuttgart, 2009; Klaus
Nathaus, Organisierte Geselligkeit: deutsche und britische Vereine im 19. und 20. Jahrhundert
[Sociabilitate organizatã: asociaþii germane ºi britanice în secolul al XIX-lea ºi al XX-lea]
(Kritische Studien zur Geschichtswissenschaft, 181), Göttingen, 2009; Anna Ananieva,
Geselliges Vergnügen. Kulturelle Praktiken von Unterhaltung im langen 19. Jahrhundert
[Petrecere în societate. Practici ale distracþiei în lungul veac al XIX-lea], Bielefeld, 2011.
17. Asupra situaþiei de drept a asociaþiilor din monarhie vezi Hans Peter Hye, „Vereinswesen
und bürgerliche Gesellschaft in Österreich“ [Asociaþionism ºi societate civicã în Austria],
în Beiträge zur historischen Sozialkunde, 18 (1988), 3, p. 86-96. – Despre evoluþia aso-
ciaþiilor în Ungaria în secolul al XIX-lea vezi A magyarországi egyesületek címtára a
reformkortól 1945-ig, partea I: Vidéki egyletek és körök [ªematism al asociaþiilor din Ungaria
din epoca Reformelor pânã în anul 1945, I. Asociaþii ºi societãþi în provincie], vol. 1-
3, coord. Edit Pór, Budapest, 1988; I[stván] Barta, „Entstehung des Gedankens der
Interessenvereinigung in der ungarischen bürgerlich-adeligen Reformbewegung“ [Geneza
ideii de asociaþie de interes în miºcarea de reformã a burgheziei ºi nobilimii maghia-
re], în Nouvelles études historiques publiées à l’occasion du XIIe Congrès International par
la Commission Nationale des Historiens Hongrois, vol. I., Budapest, 1965, p. 491-516;
Elena Mannová, „Das Vereinswesen in Ungarn und die Revolution 1848/49 (am Beispiel
von Oberungarn/Slowakei“ [Asociaþionismul în Ungaria ºi revoluþia de la 1848/49:
exemplul Ungariei Superioare/Slovaciei], în Die ungarische Revolution von 1848/49.
Vergleichende Aspekte der Revolutionen in Ungarn und Deutschland [Revoluþia de la 1848/49
din Ungaria. Aspecte comparative ale revoluþiilor din Ungaria ºi Germania] (Beiträge
zur deutschen und europäischen Geschichte, 27), coord. Holger Fischer, Hamburg,
1999, p. 57-67. – Puþine sunt studiile referitoare la viaþa de asociaþie a germanilor din
Ungaria: Friedrich Gottas, „Vereine, Parteien und Interessenverbände der ungarländi-
schen Deutschen“ [Reuniuni, partide ºi asociaþii de interes ale germanilor din Ungaria],
în Die Habsburgermonarchie 1848-1918 [Monarhia Habsburgicã], coord. Helmut Rumpler,
Peter Urbanitsch, vol. 8,1: Politische Öffentlichkeit und Zivilgesellschaft. Vereine, Parteien
und Interessenverbände als Träger der politischen Partizipation [Sfera publicã a politicii ºi
societatea civilã. Reuniuni, partide ºi asociaþii de interes ca purtãtoare ale participãrii
politice], coord. Helmut Rumpler Wien 2006, p. 1205-1241, aici p. 1223-1228 (aso-
ciaþiile ºvabe din Banat ºi Bacica). Unica schiþã sinteticã asupra asociaþionismului din
Banat este datoratã fecundului polihistor Felix Milleker, „Geschichte des Vereinslebens
im Banat“ [Istoria vieþii asociaþiilor în Banat], în Deutscher Volkskalender 1930, Neusatz,
1930, p. 49-62.
18. Exemplele date provin din diverse monografii sãteºti cât ºi din schiþele monografice cuprin-
se într-o publicaþie recentã, merituoasã sub aspect informaþional: Städte und Dörfer im
Banat. Beiträge zur Siedlungsgeschichte der Deutschen im Banat [Oraºe ºi sate în Banat.
Contribuþii la istoria aºezãrilor germanilor din Banat] (Das Banat und die Banater Schwaben,
5), coord. Elke Hoffmann, Peter-Dietmar Leber, Walter Wolf, München, 2011.
19. Nikolaus Geiss, Guttenbrunn, Ulm [1985], p. 290-292.
66 Josef Wolf, Marionela Wolf

20. În oraºe, asociaþiile de tiraliori existau deja înainte de Revoluþia de la 1848/49. La

Timiºoara ºi în unele localitãþi rurale mari sunt atestate deja începând cu sfârºitul vea-
cului al XVIII-lea (Biled/Billed 1790, Zãbrani/Guttenbrunn 1824), în majoritatea sate-
lor ele s-au constituit însã abia dupã 1850, de exemplu la ªandra (Alexanderhausen)
în 1859 sau doi ani mai târziu la Bacova (Bakowa). La Timiºoara, Societatea Tiraliorilor
(Schützengesellschaft), succesoarea vechiului Corp al Þintaºilor (Scharfschützencorps),
a fost înfiinþatã în anul 1844. Desfiinþatã în timpul revoluþiei, a fost reorganizatã în
1857, primind statute noi. În anul 1905 s-a autodizolvat din motive financiare, averea
ei trecând în proprietatea oraºului; vezi Josef Geml, Alt-Temesvar im letzten Halbjahrhundert,
1870-1920. Mit einem Nachwort von Walther Konschitzky [Timiºoara veche în ulti-
ma jumãtate a veacului, 1870-1920. Cu o postfaþã de W.K.], Erding, 2010 [ediþia a
II-a. ediþia I Timiºoara, 1927], p. 372-373. Majoritatea asociaþiilor de acest tip ºi-a înce-
tat activitatea pe la 1925/26 prin intervenþie administrativã.
21. Germ. dial. „do owe uf’m Bode“.
22. Nikolaus Engelmann, Donauschwäbisches Christentum. Eine kulturhistorische Studie [Creºtini-
smul ºvabilor dunãreni. Un studiu de istoria culturii] (Donauschwäbische Beiträge, 2),
München, 1952, p. 8. Despre rolul credinþei în lumea tradiþionalã a vieþii individuale
ºi colective vezi Hans Hagel, „Religiöse Volkskunde aus dem Banat“ [Etnografie reli-
giosã din Banat], în Jahrbuch der katholischen Auslandsmissionen, 7 (1936/37), p. 81-112;
Martin Roos, „Die katholischen Donauschwaben im Banat und in der Diözese Tschanad
(1867-1918)“ [ªvabii dunãreni catolici din Banat ºi din Dioceza Cenadului, 1867-1918],
în Die katholischen Donauschwaben in der Doppelmonarchie 1867-1918. Im Zeichen des
Liberalismus [ªvabii dunãreni în dubla monarhie 1867-1918. Sub semnul liberalismu-
lui], [coord. Michael Lehmann, Josef Haltmayer], Stuttgart, 1977, p. 240-377, aici
p. 258-273.
23. Asupra situaþiei germanilor în aceastã perioadã vezi Friedrich Gottas, „Geschichte der
ungarländischen Schwaben im Zeitraum von 1848 bis 1867“ [Istoria ºvabilor din Ungaria
în perioada 1848-1867], în Wirtschaftliche Autarkie und politische Entfremdung [Autarhie
economicã ºi înstrãinare politicã] (Donauschwäbische Geschichte, 2), coord. Ingomar
Senz, München, 1997, p. 167-250.
24. Törtenelmi adattár Csanád-egyházmegye hajdana s jelenéhez. Havi folyóirat [Colecþie de
documente istorice cu privire la trecutul ºi prezentul diocezei Cenadului. Publicaþie
lunarã], ed. Tivadár Orthmayr, Jenö Szentkláray, vol. II, Budapest, 1872, p. 193 ºi 273.
25. „Die Gründung des katholischen Kasinos zu Temeswar“ [Înfiinþarea cazinoului catolic
la Timiºoara], în: Temeswarer Zeitung 21 (1872), Nr. 92, din 23.4.1872, p. 1-2. Asupra
masoneriei ca formã a sociabilitãþii vezi comparativ Stefan-Ludwig Hoffmann, Die Politik
der Geselligkeit. Freimaurerlogen in der deutschen Bürgergesellschaft, 1840-1918 [Politica
sociabilitãþii. Loji masonice în societatea burgherilor germani, 1840-1918] (Kritische
Studien zur Geschichtswissenschaft, 141), Göttingen, 2000.
26. Johann Heinrich Schwicker, Die Katholiken-Autonomie in Ungarn. Wesen, Geschichte und
Aufgabe derselben [Autonomia catolicilor din Ungaria. Caracterul, istoria ºi scopul ei],
Pest, 1870; Gábor Salacz, Egyház és allam Magyarországon a dualizmus korában 1867-töl
1918-ig [Bisericã ºi stat în Ungaria epocii dualismului, 1867-1918] (Dissertationes
Hungaricae ex Historia Ecclesiae, 2), München, 1974; Roos, op. cit., p. 318-327.
27. Ibidem, p. 328-330.
28. Ibidem, p. 301-302. Asupra genezei misiunii interne vezi Johannes Schlick, S.J., „Beiträge
zur Geschichte der Volksmissionen in Ungarn“ [Contribuþii la istoria misiunilor populare
în Ungaria], în Nachrichten der österreichischen Jesuiten-Provinz, Wien, 1909, p. 101-147.
29. Ordin de provenienþã olandezã cu reºedinþa la Steyl (azi oraºul Venlo).
30. Prima scrisoare pastoralã a episcopului Dessewffy, care în pofida originii sale (mama era
fiica fostului primar timiºorean Koppauer) nu cunoºtea decât puþin Banatul, articula
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 67

aceastã viziune: „Sãnãtate, iubiþi întru Dumnezeu, eu aduc credinþã creºtinã, credinþã
vie, care îmbrãþiºeazã cu drag omenirea fãrã consideraþie asupra naþionalitãþii, deose-
birilor de origine ºi diferenþelor de stare.“ Ordines circulares ad venerabilem clerum almae
dioecesis Csanádiensis, 13 (1890), p. 105; vezi ºi Roos, op. cit., p. 301.
31. Vezi articolul „Festtag der Kirchen“ [Sãrbãtoare pentru biserici], în Temeswarer Zeitung,
45 (1896), Nr. 11, din 12 mai 1896, p. 1-3. Scrisoare pastoralã din 28 iulie 1900, în
Ordines circulares ad venerabilem clerum almae dioecesis Csanádiensis, 20 (1900), p. 67-71.
32. Roos, op. cit., p. 304.
33. În anul 1911 existau in Dioceza Cenadului 64 de filiale cu 4749 membri. În general
erau filiale mici, excepþie fãcând filiala din Sânmartin (comitatul Arad) cu 308 membri;
vezi Roos, op. cit., p. 367.
34. Michael Lehmann, Ruf im Sturm. Beiträge zur Geistesgeschichte des Donauraumes und der
Donauschwaben [Strigãt în furtunã. Contribuþii la istoria spiritualã a spaþiului dunãrean ºi
a ºvabilor dunãreni], Wien, 1967, p. 49. O poziþie naþionalã mult mai criticã, anticleri-
calã, marcatã de propria experienþã a socializãrii ºi disputele avute în timpul activitãþii sale
politice cu reprezentanþii bisericii, adoptã pedagogul Kaspar Hügel, în perioada 1941-44
ºef al Oficiului ªcolar al Grupului Etnic German (Schulamt der Deutschen Volksgruppe in
Rumänien): „Im alten Ungarn war auch Gott ein „Patriot“. Die Magyarisierung der Banater
Schwaben als exemplarische Erscheinung und unbewältigte Vergangenheit“ [În vechea
Ungarie ºi Dumnezeu era un „patriot“. Maghiarizarea ªvabilor Bãnãþeni ca fenomen exem-
plar al unui trecut nebiruit], în Kulturpolitische Korrespondenz 1982, nr. 46, p. 1-23.
35. Johann Wolf, „Fortschrittliche Bestrebungen der Banater Lehrer im 19. Jahrhundert“
[Strãdanii progresiste ale învãþãtorilor bãnãþeni în secolul al XIX-lea], în Forschungen zur
Volks- und Landeskunde, 7 (1964), 2, p. 69-87, aici p. 75-87.
36. Magyar írok. Élete és munkái [A magyar könyvkiadók és könyvterjesztök egyesülése
utánnyomat-sorozata], [Viaþa ºi operele scriitorilor maghiari], coord. József Szinnyei,
vol. 11, Budapesta, 1981 [reprint al ediþiei Budapest 1891-1914], p. 998.
37. Josef Wolf, „Johann Heinrich Schwicker als Historiker. Geschichte im Spannungsfeld
zwischen Wissenschaft und Politik“ [Johann Heinrich Schwicker, istoricul. Istoria în
câmpul de tensiune între ºtiinþã ºi politicã], în Banatica, 10 (1993), 3, p. 5-19.
38. Vezi Magyar pedagogiai szemle, 1885, p. 202.
39. Johann Wolf, op. cit., p. 72.
40. Michael Eisler, Verhandlungen der I. Banater Lehrerversammlung. Stenographischer Bericht
[Dezbaterile primei întruniri a învãþãtorilor din Banat. Raport stenografic], Pest, 1867,
p. VIII; Ferencz Reitter, A délmagyarországi tanitóegylet emlekkönyve [Memorial al Asociaþiei
Învãþãtorilor din Ungaria de Sud], Temesvár, 1891, p. 8-9.
41. Michael Eisler, op. cit., p. IV.
42. Din 1872/73 Ungarische Schulzeitung (Foaia ºcolilor din Ungaria), ambele editate
de Rill ºi Schwicker.
43. Michael Eisler, Verhandlungen der IV. Banater Lehrerversammlung [Dezbaterile celei de a
IV-a întruniri a învãþãtorilor din Banat], Pest, 1870, p. 83.
44. Episcopul catolic Alexander Bonnaz i-a constrâns pe învãþãtorii din ºcolile confesiona-
le ale diocezei sale sã renunþe la calitatea de membru, interzicând aderarea la asociaþie;
Reitter, op. cit., p. 200-201.
45. George Joandrea, Vincenþiu Babeº ca director districtual de ºcoalã, Lugoj, 1903, p. 11-12.
Din primul comitet de conducere a fãcut parte ºi învãþãtorul român Traian Lungu. Dacã
la începuturile activitãþii asociaþiei, limbile românã ºi sârbã erau folosite în dezbaterile
ºi prelegerile din cadrul reuniunilor anuale ºi ca limbi de protocol la nivel local, dupã
1880 se pare cã nu mai existau filiale româneºti sau sârbeºti.
46. Filiala din Vârºeþ este reprezentativã pentru evoluþia învãþãmântului german ºi rolul aso-
ciaþiei în Banatul de sud-vest; vezi Bódog [Felix] Milleker, A délmagyarországi tanitóegy-
68 Josef Wolf, Marionela Wolf

let verseczi fiókegyletének multja és jelene [Trecutul ºi prezentul filialei din Vârºeþ a Asociaþiei
Învãþãtorilor din Ungaria de Sud], Versecz, 1893.
47. Iniþial adunarea generalã refuzase schimbarea denumirii, concomitentã cu modificãri
statutare care au diminuat potenþialul asociaþiei; vezi Eisler, op. cit., p. 44-53; Reitter,
op. cit, p. 20-29.
48. Printre primele se numãrã Reuniunea de Cântãri din Lugoj (Lugoscher Gesangsverein),
înfiinþatã în 1851.
49. Asupra asociaþiilor româneºti din Timiºoara vezi Ioan Munteanu, Rodica Munteanu,
Timiºoara, monografie, Timiºoara 2002, p. 425-427.
50. Cele mai importante erau Asociaþia de Cântãri a Tipografiilor (Typographia-Gesangs-
verein), Societatea Coralã Muncitoreascã din Fabric (Arbeiter-Liederkranz in der
Fabrikstadt).
51. Geml, op. cit., p. 376-378; Franz Metz, Societatea Filarmonicã din Timiºoara: 125 de
ani de la înfiinþare (1871-1996), [Timiºoara], 1996; idem, Der Temeswarer Philharmonische
Verein. Eine Chronik südosteuropäischer Musikgeschichte, 1850–1950 (Donauschwäbisches
Archiv, Reihe 3, Beiträge zur Volks- und Heimatforschung, [128]), München, 2005.
52. Pummer’sche Bierhalle din Piaþa Sf. Gheorghe, în Cetate, braseria Pilsen (Pilsener
Bierhalle) de mai târziu.
53. Despre întemeietorul societãþii vezi Josef Brandeiss, Erwin Lessl, Temeswarer Musikleben.
Zweihundert Jahre Tradition [Viaþa muzicalã timiºoreanã. 200 de ani tradiþie], Bukarest,
1980, p. 107-109.
54. Numai în perioada 1871-1886 ansamblul a apãrut de 403 ori pe scenã, prezentând 3064
de compoziþii. Printre dirijori s-au numãrat ºi compozitorii Heinrich Weidt ºi Franz
Wilhelm Speer.
55. În anul 1920 a fost înfiinþatã o nouã asociaþie, Societatea Prietenilor Muzicii (Gesellschaft
der Musikfreunde), în 1939 o orchestrã simfonicã condusã de Richard Oschanitzky.
Continuitatea vechii societãþi maghiare a fost asiguratã de un cor bãrbãtesc, desfiinþat
în 1948.
56. Dupã desfiinþarea Graniþei Militare Bãnãþene în 1873, tradiþia fanfarelor va fi dusã
mai departe; vezi Ioan Veleceanu, Corurile ºi fanfarele din Banat, Craiova, 1929.
57. Vezi Robert Rohr, Blasmusik der Donauschwaben in historischen Aufnahmen (von 1910 bis
1998) [Muzica de fanfarã a ºvabilor dunãreni în înregistrãri istorice, 1910-1998] (Do-
nauschwäbisches Archiv, Reihe 3, Beiträge zur Volks- und Heimatforschung, 72),
München 1999.
58. Despre fanfara de bãieþi din Sântana ºi renumitul ei dirijor vezi Anton Bleiziffer, „Lambert
Steiners Welttourneen. Ein Banater Kapellmeister und seine Knabenkapellen im Guinness
Buch der Rekorde“ [Turneele prin lume ale lui Lambert Steiner. Un dirijor bãnãþean
ºi fanfarele sale de bãieþi în Guinness Book of Records], în Banater Kalender 2012, Erding,
2011, p. 147-149.
59. Geml, op. cit., p. 300.
60. Ibidem, p. 300-301. ªi în alte oraºe din Banat ºi Bacica s-au constituit începând cu sfârºitul
secolului al XIX-lea asociaþii ale „Liceului Liber“ (Szabad Lyceum Egyesület) cu obiec-
tive asemãnãtoare.
61. Astãzi Piaþa Romanilor.
62. Geml, op. cit., p. 76. Despre rolul cârciumii ca spaþiu public al sociabilitãþii vezi Ulrike
Spring, Im Wirtshaus. Eine Geschichte der Wiener Geselligkeit [La cârciumã. O istorie a socia-
bilitãþii vieneze] [Catalog al expoziþiei organizate de Wien-Museum, Karlsplatz, 19 apri-
lie – 23 septembrie 2007], [Sonderausstellung des Wien-Museums, 336), Wien, 2007.
63. Urmãm îndeaproape analiza întreprinsã în Josef Wolf, „Deutsch-jüdische Kontakträume
in den Ländern der ungarischen Krone vom 18. bis zum beginnenden 20. Jahrhundert“
[Spaþii de contact germano-evreieºti în Þãrile Coroanei Ungare din veacul al XVIII-
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 69

lea ºi pânã la începutul veacului al XIX-lea], în Symbiose und Traditionsbruch. Deutsch-

jüdische Wechselbeziehungen in Ostmittel- und Südosteuropa (19. und 20. Jahrhundert)
[Simbiozã ºi efracþie a tradiþiei. Legãturi reciproce între germani ºi evrei în Europa
Centralã de est ºi în Europa de sud-est], coord. Hans Hecker, Walter Engel, Essen, 2003,
p. 201-298, aici p. 272-274.
64. Vãr cu primarul Timiºoarei (1885-1914), Karl (Károly) Telbisz de Óbessenyö, ºi mem-
bru marcant al cazinoului regional (Délvidéki Kaszinó), E. Telbisz a iniþiat înfiinþarea
Asociaþiei Canotorilor (Regattaverein) ºi a Clubului Automobilistic (Automobilclub),
Petri, op. cit., col. 1931-1932.
65. Dupã numele lui Karl Küttl, primar al oraºului între 1859-1861 ºi 1867-1872, astãzi
Piaþa ªtefan Furtunã.
66. Geml, op. cit., p. 279.
67. Astãzi Bulevardul 16 Decembrie.
68. Astãzi Podul Traian, de lângã Piaþa Maria.
69. Situat în Piaþa Victoriei.
70. Dintre contribuþiile mai recente asupra acestei instituþii vezi Klaus Thiele-Dohrmann,
Europäische Kaffeehauskultur [Cultura europeanã a cafenelei] (Piper, 2582), München
[et al.], 1999; Walter Vogel, Das Café. Vom Reichtum europäischer Kaffeehauskultur
[Cafeneaua. Despre bogãþia culturii europene a cafenelei], ed. a III-a revizuitã ºi com-
pletatã, Wien, 2001; Helfried Seemann, Kaffeehaus-Album 1860–1930. Mit vielen zeit-
genössischen Photographien und Feuilletons aus der Wiener Zeitschrift „Die Bühne“ [Albumul
cafenelelor, 1860-1930. Cu multe fotografii ºi foiletoane ale revistei vieneze „Scena“],
Wien, 2000; Hartmut Binder, Wo Kafka und seine Freunde zu Gast waren: Prager Kaf-
feehäuser und Vergnügungsstätten in historischen Bilddokumenten [Unde Kafka ºi prietenii
sãi au fost oaspeþi: Cafenele ºi locuri de distracþie din Praga în documente vizuale
istorice], Prag, 2000; Public spaces of modern architecture in Budapest, vol. 1: Cinemas and
„Grand Café Budapest“, coord. Zsófia Németh, Budapest, 2003.
71. Allgemeiner Deutscher Schulverein s-a constituit în anul 1881 în jurul Asociaþiei ªcoli-
lor Germane din Berlin, schimbându-ºi în 1909 denumirea în Verein für das Deutschtum
im Ausland (Asociaþia pentru Germanii din Strãinãtate). În conlucrare cu Asociaþia
Pangermanã (Alldeutscher Verband) a sprijinit încã de la începuturile sale ºcolile ger-
mane din Ungaria, stârnind ºi în oraºele bãnãþene proteste ale „patrioþilor naþionali“,
înscenate de autoritãþi. Despre activitatea sa vezi Günter Schödl, Alldeutscher Verband
und deutsche Minderheitenpolitik in Ungarn 1890-1914. Zur Geschichte des deutschen „extre-
men Nationalismus“ [Asociaþia Pangermanã ºi politica minoritarã germanã în Ungaria.
Cu privire la „naþionalismul extrem“ german] (Erlanger Historische Studien, 3), Frankfurt
am Main, Bern, Las Vegas, 1978.
72. Cronologic organizaþia germanã a fost devansatã der Asociaþia ªcolilor Germane (Deutsche
Schulverein) din Viena, înfiinþatã la 13 mai 1880 în consecinþa legislaþiei de folosire a
limbilor tot dupã model berlinez. Pentru evitarea unui conflict constituþional, s-a ferit
sã se implice în susþinerea ºcolilor ºi aºezãmintelor culturale ale grupurilor germane
din Transleitania. Vezi studiul de caz al lui Werner Drobesch, Der deutsche Schulverein
1880-1914. Ideologie, Binnenstruktur und Tätigkeit einer (deutsch)nationalen Kul-
turorganisation unter besonderer Berücksichtigung Sloweniens [Asociaþia ªcolilor Germane,
1880-1914. Ideologia, structura internã ºi activitatea unei organizaþii culturale naþio-
nale (germane), luând cu deosebire în consideraþie Slovenia], în Kulturelle Wechselseitigkeit
in Mitteleuropa. Deutsche und slowenische Kultur im slowenischen Raum vom Anfang des
19. Jahrhunderts bis zum Zweiten Weltkrieg [Interferenþe culturale în Europa Centralã.
Cultura germanã ºi slovenã în spaþiul sloven de la începutul secolului al XIX-lea ºi
pânã la al Doilea Rãzboi Mondial], coord. Felix J. Bister ºi Peter Vodopivec, Ljubljana,
1995, p. 129-154.
70 Josef Wolf, Marionela Wolf

73. Asupra activitãþilor sale vezi volumul festiv editat de József Pákéi Sándor, Az EMKE
megalapítása és negyedszázados mðködése 1885-1910 [Întemeierea ºi 25 de ani de activi-
tate a EMKE ], Kolozsvár, 1910.
74. Vezi mai recent Joachim von Puttkammer, „Die EMKE in Siebenbürgen und die FEMKE
in Oberungarn. Die Tätigkeiten zweier ungarischer Schutzvereine in ihrem nationalen
Umfeld“ [EMKE în Transilvania ºi FEMKE în Ungaria de Sus. Activitãþile a douã
asociaþii protective maghiare în mediul lor naþional], în Haslinger (coord.), Schutzvereine
în Ostmitteleuropa, p. 158-159.
75. Cum îi indicã ºi numele, Asociaþia de Culturã a Slovacilor din Ungaria (Magyarországi
Tót Közmðvelødési Egyesület), constituia o replicã naþionalã a asociaþiei regionale
maghiare.
76. Publicistul Gusztáv Beksics a înfiinþat în 1892 Asociaþia Culturalã pentru Pãrþile Trans-
danubiene (Dunántuli Közmðvelødési Egyesület).
77. Vezi Révai Nagy Lexikona. Az ismeretek enciklopédiája [Lexiconul Révai Nagy, enciclo-
pedia cunoaºterii], vol. 5, Budapest 1912, p. 404; Puttkamer, op. cit., p. 161
78. Vezi Documente privind miºcarea naþionalã a românilor din Transilvania, vol 1, 1881-1891,
Bucureºti [s.a.], doc. 112, p. 396-409.
79. Joachim von Puttkamer, Schulalltag und nationale Integration in Ungarn. Slowaken,
Rumänen und Siebenbürger Sachsen in der Auseinandersetzung mit der ungarischen Staatsidee
1867-1914 [Cotidianul ºcolar ºi integrarea naþionalã în Ungaria. Slovaci, români ºi
saºi transilvãneni în confruntarea lor cu ideea de stat ungar, 1867-1914] (Südosteuropäische
Arbeiten, 115), München, 2003, p. 208.
80. Vezi îndeosebi D.M.K.E. A Délmagyarországi Magyar Közmðvelødési Egyesület hivatalos
értesítøje [DMKE. Raport oficial al Asociaþiei Culturale Maghiare pentru Ungaria de
Sud], ed. Jenø Gallovich, vol. I-II, Szeged, 1904-1905.
81. A Délmagyarországi Magyar Közmðvelødési Egyesület évi jelentése [Raport anual al Asociaþiei
Culturale Maghiare pentru Ungaria de Sud], Szeged, 1907-1912.
82. Délmagyarországi közmðvelødési naptár az [...] évre [Calendarul cultural pentru Ungaria
de Sud pe anul (…)], ed. de Délmagyarországi Magyar Közmðvelødési Egyesület, Szeged
1907-1918.
83. Vezi de exemplu A Délmagyarországi Magyar Közmüvelødési Egyesület Vingai Fiókjának
könyvtári szabályzata [Statutul bibliotecii filialei Vinga a Asociaþiei Culturale Maghiare
din Ungaria de Sud] Temesvár [1910].
84. Geml, op. cit., p. 271-272.
85. Vezi în perspectivã comparatã: Elena Mannová, „… aber jetzt ist er ein guter Slowake“.
Varianten nationaler Identität im Vereinswesen zweier südslowakischer Kleinstädte“ [„…
dar acum este un bun slovac.“ Variante ale identitãþii naþionale în asociaþiile a douã oraºe
slovace mici], în Regionale und nationale Identitäten. Weschselwirkungen und Spannungsfelder
im Zeitalter moderner Staatlichkeit [Identitãþi regionale ºi naþionale. Raporturi recipro-
ce ºi câmpuri tensionale în epoca statalitãþii moderne] (Identitäten und Alteritäten 5),
coord. Peter Haslinger, Würzburg, 2001, p. 215-225.
86. Asupra acestui câmp problematic vezi Guido Hausmann, Gesellschaft als lokale Veranstaltung.
Selbstverwaltung, Assoziierung und Geselligkeit in den Städten des ausgehenden Zarenreiches
[Societatea ca manifestare localã. Autoconducerea, asocierea ºi sociabilitatea în oraºele
Imperiului þarist târziu] (Bürgertum, 22), Göttingen, 2002.
87. „Ein Wort zur Gründung eines Landwirtschafts-Vereins für das Banat“ [Un cuvânt despre
întemeierea unei asociaþii de agriculturã pentru Banat], în Temeswarer Zeitung, 15 (1866),
nr. 155 din 8.11, p. 1; Anton Petetr, Petri, Beiträge zur Entwicklung von zwei deutschen
Bauernvereinen im Banat (1885-1905) [Contribuþii la istoria a douã asociaþii agrare ger-
mane din Banat] (Neue Banater Bücherei, 45), Mühldorf am Inn 1990, p. 3-5; Maria
Werthan, Deutsche Agrarverbände im Banat [Asociaþii agrare germane în Banat] [tezã de
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 71

doctorat la Universitatea din Bonn] (Veröffentlichungen des Donauschwäbischen Archivs,

Reihe III, 113), Bonn 2004, p. 157-159.
88. Sekretarial-Bericht [Raport al secretariatului], în Landbote, 2 (1893), nr. 22, Beilage.
Printre iniþiatorii asociaþiei se numãrau personalitãþi ca Johann Wittmann, Franz Blaskovics,
Karl Kraushaar, Peter Ströbl ºi Melchior Frecot, care îi vor marca programul ºi evo-
luþia pânã la sfârºitul rãzboiului mondial.
89. Numãrul membrilor ºi al filialelor a crescut de la ca. 8000, organizaþi în 93 filiale, în
anul 1896 la ca. 9500 (120 filiale) în anul 1900 ºi 10.242 în anul 1910, repartiþia
teritoarialã filialelor prezentându-se astfel: 4 filiale în comitatul Arad, 5 în Caraº-Severin,
36 în Timiº, 63 în comitatul Torontal ºi 22 în comitatul Baci-Bodrog; vezi „Erfolge des
Bauernvereins“ [Succese als Asociaþiei Plugarilor], în Landbote, 27 (1898), din 20 mar-
tie, p. 2; Generalversammlung des „Südungarischen landwirtschaftlichen Bauernvereins
[Adunarea generalã a Asociaþiei Agricole a Plugarilor din Ungaria de Sud], în Landbote,
29 (1900), nr. 10, 11 martie, Beilage [Anexã]; Vendel Becker, Temesvár kultúrgeografiai
hatása a Délvidekre. Kultúrgeografiai monografia [Influenþa Timiºoarei asupra geogra-
fiei culturale a Ungariei de Sud. Monografie de geografia culturii], ed. de Szent István
Társulat, Szeged [s.a.], p. 47-48; Petri, op. cit., p. 5-8.
90. Printre cele mai importante se numãrã adunãrile de la Jimbolia (Hatzfeld, 1893),
Biled (Billed, 1905), Jamu Mare (Großscham, 1909) ºi Cãrpiniº (Gertianosch, 1910).
91. Vezi bilanþul fãcut de Franz Blaskovics, „20 Jahre, 1891-1911“ [20 de ani, 1891-1911],
în Temesvarer Zeitung, 60 (1911), nr. 273, din 29 noiembrie, p. 4.
92. Anton P. Petri, Beiträge zur Geschichte der Fortbildungsschulen des „Südungarischen Land-
wirthschaftlichen Bauernvereins“ (1894-1903) [Contribuþii la istoria ºcolilor de perfecþionare
ale „Asociaþiei Agricole a Plugarilor din Ungaria de Sud] (Neue Banater Bücherei, 75),
Mühldorf am Inn, 1992.
93. Idem, Beiträge zur Geschichte der „Südungarischen Landwirtschaftlichen Bank-Aktien-
gesellschaft“ (1895-1918) [Contribuþii la istoria „Bãncii Agricole din Ungaria de Sud
S.A.“, 1895-1918] (Neue Banater Bücherei, 51), Mühldorf am Inn, 1991, vezi ºi Kemény,
op. cit., p. 809-812.
94. Anton P. Petri, Beiträge zur Geschichte der Milchgenossenschaften im Banat und im Arader
Komitat (1896-1904) [Contribuþii la istoria cooperaþiilor de valorificare a laptelui din
Banat ºi comitatul Arad, 1896-1904] (Neue Banater Bücherei, 49), Mühldorf am
Inn, 1999.
95. Despre evoluþia sãptãmânalului de la un organ independent la o anexã a ziarului „Der
Freimütige“ ºi rolul lui Blaskovics vezi Anton Taferner, „Der Donauschwabe und seine
Presse“ [ªvabul dunãrean ºi presa sa], în Der Donauschwabe und sein geistiges Profil. Festgabe
für Prälat Nischbach [ªvabul dunãrean ºi profilul sãu spiritual. Prinos pentru prelatul
Nischbach], coord. Michael Lehmann, Wien, 1969, p. 179-202, aici p. 196-197.
96. Redactor ºef ºi editor al ziarului „Der Freimütige“, director al Bãncii Agricole din Ungaria
de Sud S.A., secretar ºi din 1894 vicepreºedinte al asociaþiei; vezi în lipsa unei mono-
grafii: „Domherr Franz Blaskovics“ [Canonicul Franz Blaskovics], în Temesvarer Zeitung,
60 (1911), nr. 286, din 15 decembrie, p. 2-3; Ludwig Bodrossi, „Abtdomherr Franz
Blaskovics“ [Canonicul abate Franz Blaskovics], în Temesvarer Zeitung, 65 (1916), din
19 decembrie, p. 2; Franz Xaver Kappus, „Banater Köpfe. Prälat Franz Blaskovics“
[Personalitãþi de frunte din Banat. Prelatul Franz Blaskovics], în Temesvarer Zeitung, 72
(1923), nr. 116, din 30 mai, p. 4; „Domprobst Franz Blaskovics“ [Prim-canonicul Franz
Blaskovics], în Temesvarer Zeitung, 86 (1937), nr. 261, din 17 noiembrie, p. 5.
97. „Knaben-Konvikt in Szegedin“ [Convictul de bãieþi din Seghedin], în Landbote, 23(1907),
din 27 mai 1894; vezi ºi „Das Szegediner Bauernverein-Konvikt“ [Convictul Asociaþiei
Plugarilor din Seghedin], în Temesvarer Zeitung, 46 (1897) nr. 210, din 14 septembrie,
p. 1-2; Iratok a nemzetiségi kérdés történetéhez Magyarországon a dualizmus korában
72 Josef Wolf, Marionela Wolf

[Documente cu privire la istoria problemei naþionale în Ungaria epocii dualismului],

coord. Gábor Kemény, vol. 3: 1900 – 1903, Budapest, 1964, p. 612-615.
98. Cf. Catherine Albrecht, „The Rhetoric of Economic Nationalism in the Bohemian
Boycott Campaigns of the Late Habsburg Monarchy“, în Austrian History Yearbook,
32 (2001), p. 47-67.
99. Titlul iniþial a fost adaptat în cursul timpurilor imperativelor politice. Achiziþionat de
primãria Timiºoarei în anul 1913, tripticonul este expus în foaierul sediului Forumului
Democrat German din Banat din Timiºoara (Casa Adam Müller Guttenbrunn).
100. Despre desfãºurarea festivitãþilor vezi programul cuprins în broºura lui Stefan Dold, Die
Einwanderung und Ansiedlung der Deutschen in Südungarn. Kurzgefaßte Gelegenheits-
Broschüre zur Bildenthüllung in Gyerthámos am 15. Mai 1910 [Imigrarea ºi aºezarea
germanilor în Ungaria de Sud. Scurtã broºurã ocazionalã despre vernisajul tabloului la
Cãrpiniº], Temesvár, 1910 [o a doua ediþie cu o scurtã relatare a vernisajului a apãrut
încã în acelaºi an]; vezi ºi analiza discursului istoric inerent festivitãþii ºi tabloului
întreprinsã de Josef Wolf, „Ehre dem Andenken der deutschen Auswanderer“. Historischer
Kontext und Erinnerungsstrategien der feierlichen Enthüllung von Stefan Jägers „Ein-
wanderungsbild“ vor hundert Jahren“ [„Onoare memoriei migranþilor germani“. Contextul
istoric ºi strategiile comemorative ale vernisajului festiv al „Tabloului imigrãrii“ al lui
Stefan Jäger acum o sutã de ani], în Banater Post, 54 (2010), nr. 13-14, p. 6-7.
101. Arhiva Institutului de Istorie ºi Geografie Regionalã a ªvabilor Dunãreni (Institut für
donauschwäbische Geschichte und Landeskunde) din Tübingen, Berichtebuch des Süd-
ungarischen Landwirthschaftlichen Bauernvereins, Temeswar, Ortsverein Warjasch, 1903-
1917 [Carte de rapoarte ale Asociaþiei Agricole a Plugarilor din Ungaria de Sud, Timiºoara,
filiala Variaº, 1903-1917], p. 21; copie, originalul este în posesia lui Michael Pfeiauf
jun., Dettelbach (Bavaria).
102. Arhivele Naþionale, Serviciul Judeþean Timiº, Fond Prefectura judeþului Timiº-Torontal,
dosar 96/1923, p. 16-17.
103. Werthan, op. cit., p. 198-199.
104. Ibidem, p. 213-214.
105. Ziarul a apãrut de la 7 octombrie 1923 ºi pânã la 18 decembrie 1940; asupra funcþiei
educaþionale a ziarului vezi Werthan, op. cit., p. 313-332; vezi ºi Kaspar Hügel: „Banater
Landwirt“ und „Sonntagsblatt“ als Quellen der Zeitgeschichte“ [„Plugarul Bãnãþean“
ºi „Foaia de duminicã“ ca izvoare ale istoriei contemporane], în Donauschwäbische
Forschungs- und Lehrerblätter, 25 (1983), nr. 4, p. 161-168.
106. Asupra ideii de autonomie ºi a variantelor sale vezi Schmidt-Rösler, op. cit., p. 258-263.
Vezi ºi textul integral al „Manifestului de autonomie“: „Manifest [des großen Komitees des
schwäbischen Nationalrates in Temeswar), Temeswar, den 8. Dezember 1918“ [Manifest (al mare-
lui Comitet al Consiliului Naþional ªvãbesc din Timiºoara], în Muth, op. cit., p. 49-51.
107. Aflatã în defensivã politicã prin crepusculul Comunitãþii Etnice Germane, Asociaþia
Agricolã a încercat sã contracareze pierderea de influenþã în acest domeniu, sprijinind
în 1937 constituirea unei cooperaþii regionale centrale – Banater Agraria (Agraria
Bãnãþeanã) – aflate sub controlul sãu; vezi Josef Komanschek, Die landwirtschaftliche
Zentralgenossenschaft. Ein Beitrag zur Geschichte des deutschen Genossenschaftswesens [Coo-
peraþia agricolã centralã. O contribuþie la istoria cooperativelor germane], Braºov –
Kronstadt, 1938, p. 21-22.
108. O reconstrucþie a activitãþilor filialei Variaº a asociaþiei pe baza protocoalelor adunãri-
lor generale a întreprins Maria Werthan, op. cit., p. 405-442.
109. Ibidem, p. 333-348; vezi ºi Anton P. Petri, Die ersten fünf Jahre der Deutschen Ackerbauschule
in Wojtek, 1927-1932 [Primii cinci ani din activitatea ªcolii Germane de Agriculturã din
Voiteg] (Neue Banater Bücherei, 23), Mühldorf am Inn, 1986; Martin Schmidt, „Die
deutsche Ackerbauschule in Woiteg“ [ªcoala germanã de agriculturã din Voiteg], în
Woiteg – Wojteg – Vojtek – Voiteg, coord. idem, Bukarest, 1993, p. 137-160.
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 73

110. Astãzi clãdirea centralã a Universitãþii de Medicinã ºi Farmacie „Victor Babeº“ din
Timiºoara.
111. Vezi Nikolaus Engelmann, „Die donauschwäbischen Katholiken im rumänischen Banat
1918-1945“ [ªvabii dunãreni catolici din Banatul românesc, 1918-1945], în Die katho-
lischen Donauschwaben in den Nachfolgestaaten 1918-1945. Im Zeichen des Nationalismus
[ªvabii dunãreni în statele succesoare, 1918-1945. Sub semnul naþionalismului], coord.
Michael Lehmann, Freilassing, 1972, p. 102-153, aici p. 131-134.
112. Kausch, op. cit., p. 56-59, despre activitatea cluburilor „germano-ºvãbeºti“, îndeosebi ale
acelora din suburbiile Iozefin ºi Fabric în perioada 1918-1920 vezi ibidem, p. 51-56 ºi
203-204.
113. Informaþii biografice asupra principalilor actanþi ai procesului de naþionalizare oferã
Anton Peter Petri, Kurzbiographien deutschbewußter Männer im ungeteilten Banat [Scurte
biografii ale personalitãþilor de orientare naþional-germanã din Banatul nepartajat]
(Veröffentlichungen der Landsmannschaft der Banater Schwaben, 8), München, 1979.
114. Dupã absolvirea liceului (Seghedin ºi Becicherecul Mare), Kausch, originar din Pardan
(Modosch, azi Pardanj în Banatul sârbesc) a urmat cursurile de teologie la Seminarul
teologic din Timiºoara ºi de germanisticã ºi hungarologie la Budapesta ºi Cluj. Dupã
susþinerea doctoratului în 1901 la Cluj, a fost profesor de liceu în mai multe oraºe, între
altele la Biserica Albã (Weißkirchen, Bela Crkva, 1905-1913), unul din centrele miºcãrii
naþionale germane timpurii. În timpul rãzboiului a activat la liceul de stat din Seghedin,
cunoscând astfel îndeaproape condiþia sufleteascã a numeroºilor elevi ºvabi din oraº, adã-
postiþi în convictul întreþinut aici de Asociaþia Plugarilor din Ungaria de Sud; vezi Anton
Peter Petri, Biographisches Lexikon des Banater Deutschtums [Lexicon biografic al ger-
manilor din Banat], Marquartstein, 1992, col. 888-889.
115. Înainte de a fi trimis în rezervã de guvernul Károly ºi stabilit la Timiºoara, colonelul von
Möller a înnãbuºit revoluþia la Muncaci. Primar secund al Timiºoarei în perioada sep-
tembrie-decembrie 1919 sub administraþia româneascã, a reprezentat în anii 1919-1926
minoritatea regionalã în senat. Din 1923 a întreþinut contacte cu miºcarea naþional-socia-
listã din Germania, contribuind la propagarea timpurie a ideologiei acesteia în Banat.
Vezi Karl Schworm, Karl von Möller. Zum 63. [!] Geburtstag des donauschwäbischen Dichters
und volksdeutschen Vorkämpfers [Karl von Moeller, la împlinirea a 63 (sic!) de ani a
poetului ºvabo-dunãrean ºi a luptãtorului pentru cauza germanilor de peste hotare],
München 1941; Petri, op. cit., col. 1288-1289.
116. Kopony poseda pe hotarul Timiºoarei, de-a lungul Cãii Aradului, 140 iugãre de pãmânt ºi un
domeniu situat pe hotarul comunei ªoºdea (jud. Caraº-Severin), înspre Mãureni (Moritzfeld),
colonizat înainte de izbucnirea rãzboiului (denumirea germ. a satului este Waldau).
117. Kausch, op. cit., p. 185, în retrospectiva vieþii.
118. Ibidem, p. 56-57.
119. Steuer a fost numit comite suprem al comitatului Torontal la 4 septembrie 1917, îndep-
linind funcþia pânã la introducerea administraþiei sârbe. În 1919 a fost numit secretar
de stat în Ministerul pentru Minoritãþi Naþionale de la Budapesta, condus de Jakob
Bleyer. Dupã dizolvarea ministerului în anul 1921 a preluat timp de un an conducerea
Comisariatului Guvernamental pentru Maghiarii de Limbã Germanã. Consecvent în
poziþia sa privind problema naþionalã, s-a distanþat în 1933 ºi de moderatul Bleyer; vezi
Petri, op. cit., col. 1873-1874.
120. Vezi textul integral al memoriului trimis mai multor membri ai guvernului în Kausch,
op. cit., p. 14-18, aici p. 16. Astãzi consideratã pierdutã, arhiva Societãþii de Culturã
Germano-ªvãbeºti, a rãmas dupã excluderea din Comunitatea Etnicã în posesia lui Kausch,
care a folosit-o pentru documentaþia memoriilor sale.
121. Kausch, op. cit., p. 138-139; vezi evoluþia evenimenþialã în Schmidt-Rösler, op. cit., p.
315-337.
122. Vezi programul adoptat la 7 septembrie 1919 la Timiºoara, Kausch, op. cit., p. 167-169.
74 Josef Wolf, Marionela Wolf

123. Asupra rolului lui Stefan Frecot, coiniþiator al Societãþii de Culturã, în delegaþia trimisã
la Paris vezi Walter Tonþa, „Dr. Stefan Frecot und die „Franzosenbewegung“ im Banat.
Ein Lebensbild zu seinem 125. Geburtstag“ [Dr. ªtefan Frecot ºi “miºcarea francezã“ din
Banat. Un portret biografic cu ocazia a 125 de ani de la naºtere], în Banater Kalender
2012, Erding, 2011, p. 95-100; vezi ºi Smaranda Vultur, „De l’Ouest à l’Est et de l’Est
à l’Ouest. Les avatars identitairs des Français du Banat“, în Visibles mai peu nombreux ....
Les circulations migratoires roumaines, coord. Dana Diminescu, Paris, 2003, p. 99-155.
124. Kausch, op. cit., p. 142.
125. Ibidem, p. 142; articol publicat în organul „radicalilor“ „Deutsche Wacht“, 1 (1919),
din 15 august.
126. Ibidem.
127. Asupra genezei ºi instrumentalizãrii termenului vezi Peter Haslinger, „Grenzgänger zwi-
schen Nationalkulturen: Die „Magyaronen“ im Burgenland der Zwischenkriegszeit“
[Frontieriºti între culturi naþionale: „maghiaronii“ din Burgenland în perioada inter-
belicã], în Grenzgänger zwischen Kulturen [Frontieriºti între culturi] (Identitäten und
Alteritäten, 1), coord. Monika Fludernik ºi Hans-Joachim Gehrke, Würzburg, 1999, p.
289-304.
128. Despre luptele intestine pentru putere vezi Kausch, op. cit., p. 88-96.
129. Kausch, op. cit., p. 215-223.
130. Ibidem, p. 190-192, 229-236 ºi 277-290.
131. Ibidem, p. 189.
132. La constituirea Fondului Naþional ªvãbesc au contribuit ºi organizaþiile ºvãbeºti din
Bacica ºi Baranya.
133. „Existã unele comune, în care s-a fãcut încercarea de a submina Societatea de Culturã
cu argumentul extrem de discutabil cã nu ar fi nevoie de atâtea asociaþii, oamenii sã se
concentreze într-o singurã asociaþie ºi aceasta ar fi Asociaþia Agricolã. Argumentul
este întrucâtva ridicol, dacã este cunoscut, cã acelaºi preºedinte al Asociaþiei agricole a
fost un mebru zelos al Demke [Délmagyarországi közmüvelødési egyesület; aluzie la
Kaspar Muth], vrând sã purceadã mai târziu împreunã cu Bleyer ºi Franz Herczeg la
înfiinþarea unei asociaþii de culturã germano-maghiare [...].“ Kausch, op. cit, p. 189-190.
Despre campaniile de presã, polemicele ºi concurenþa dintre ziarele celor douã partide
vezi ibidem, p. 83-87.
134. ªcoala Superioarã Realã de Stat (acum Liceul „Nikolaus Lenau“) din Timiºoara deve-
nise cu aprobarea Ministerului Instrucþiunii Publice ºcoalã cu limbã de predare germanã.
135. Ibidem, p. 195.
136. Ibidem, p. 196; articol publicat în „Schwäbisches Tagblatt“ din 23 ianuarie 1921.
137. „Cuvântul de führer nu este cunoscut în vocabularul antebelic al miºcãrii naþionale
germane. Noi am fost ºi suntem trudnici ai unei idei ºi nu führer.“ Ibidem, op. cit., p.
197-198.
138. De obicei paie.
139. Kausch, op. cit., p. 185.
140. Ibidem, p. 88; articol publicat în „Banater Tagblatt“, din 13 iulie 1920.
141. Ibidem, p. 188-189.
142. Kausch, op. cit., p. 208-215.
143. Ibidem, p. 204.
144. Ibidem, p. 193-197.
145. Vezi programul detaliat al festivitãþilor Lenaufest in Temesvar, veranstaltet durch den Deutsch-
Schwäbischen Kulturverband anläßlich der Tagung des ostdeutschen Hauptausschusses in
Temesvar, am Sonntag, den 7. September 1919 [Sãrbãtorirea lui Lenau la Timiºoara, orga-
nizatã de Societatea de Culturã Germano-ªvãbeascã cu ocazia întrunirii comitetului prin-
cipal al germanilor din Rãsãrit la Timiºoara, duminica, în 7 septembrie 1919], Temesvar,
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 75

1919, 24 p.; Kausch, op. cit., p. 198-201; Hans Wolfram Hockl, „Lenau in der Erinnerung
seines Geburtsortes“, în Heimatbuch der Donauschwaben [Monografie popularã a ºvabi-
lor dunãreni], coord. idem, Josef Schmidt, Josef Senz, Anton Tafferner, Aalen [1959],
p. 86-92. – În anul jubiliar, A. Müller-Guttenbrunn a publicat primul volum din trilo-
gia dedicatã vieþii lui Lenau, Sein Vaterhaus. Ein Lenau-Roman [Casa pãrinteascã. Un
roman despre Lenau], Leipzig, 1919. – Din publicistica epocii: Felix Milleker, Nikolaus
Lenau, 13.VIII.1902 – 22.VIII.1850 (Banater Bücherei, 5), Wrschatz, 1922; idem, Lenau
im Banat [Lenau în Banat] (Banater Bücherei, 25), Wrschatz, 1926; idem, „Lenau-
Verehrung im Banat“ [Venerarea lui Lenau în Banat], în Volkskalender, Lugosch, 1923,
p. 45-47; Bruno Kremling, „Nikolaus Lenau. Zur 120. Wiederkehr seines Geburtstages
am 13. August“ [Nikolaus Lenau. Jubileul de 120 de ani a naºterii sale la 13 august],
în Volkskalender, Lugosch 1923, p. 41-45.
146. Cuvântãrile au fost þinute de M. Kausch ºi H. Beller; Kausch, op. cit., p. 202-203; vezi
ºi broºura oficialã publicatã de Georg Schmaler, Geschichte der Gemeinde Guttenbrunn.
Geburtsstätte des Erzschwaben Adam Müller-Guttenbrunn [Istoria comunei Zãbrani, locul
de naºtere a ºvabului de frunte Adam Müller-Guttenbrunn], Temesvar, 1924.
147. Adam Müller-Guttenbrunn, der Mensch und sein Werk. Festschrift zum 70. Geburtstag
des Dichters am 22. Oktober 1922 [Adam Müller-Guttenbrunn, omul ºi opera. Volum
omagial la împlinirea vârstei de 70 de ani la 22 octombrie 1922], Novisad-Neusatz 1922,
în care personalitatea scriitorului dobândeºte dimensiuni panegirice.
148. Vezi în acest sens selecþia oferitã de Viktor Orendi-Hommenau, Berühmte Schwaben
[ªvabi renumiþi], Lugosch, 1923.
149. Asupra recepþiei sale vezi Stefan Sienerth, Nikolaus Lenau und das Banat. Zur regiona-
len Zuordnung und Rezeption des Dichters bei den Deutschen in Südosteuropa [Nikolaus
Lenau ºi Bantul. Cu privire la aproprierea regionalã ºi receptarea poetului de cãtre
germanii din Europa de sud-est], în Nikolaus Lenau „Ich bin ein unstäter Mensch auf
Erden“. Begleitbuch zur Ausstellung [Nikolaus Lenau, „Sunt un suflet pribeag pe acest
pãmânt“. Publicaþie însoþitoare a expoziþiei], coord. Eduard Schneider, Stefan Sienerth,
München, 1993 [ed. Rom. 1996], p 193-203, aici p. 193.
150. Dupã redactorul revistei lunare de culturã „Von der Heide“, „dintre numeroºii poeþi ºi
scriitori ai Banatului“ nici unul n-ar fi fost „atât de adânc concrescut cu solul câmpiei
bãnãþene ca Nikolaus Lenau; Viktor Orendi-Hommenau, „Die Heimat Lenaus“ [Me-
leagurile de baºtinã ale lui Lenau], în Marksteine. Literaturschaffende des Banats [Pietre
de hotar. Scriitori din Banat], ed. Heinz Stãnescu, Temeswar, 1974, p. 135; articolul
a fost publicat în anul 1926.
151. În periaoda 1918-1921 a reprezentat Partidul Popular al Germaniei Mari (Großdeutsche
Volkspartei) în parlamentul austriac (Nationalrat).
152. Asupra problematicii în perspectivã multidisciplinarã vezi Bernhard Böttcher, Gefallen für
Volk und Heimat. Kriegerdenkmäler deutscher Minderheiten in Ostmitteleuropa während der
Zwischenkriegszeit [Cãzut pentru neam ºi þara natalã. Monumente de rãzboi ale mino-
ritãþilor germane din Europa centralã de est în perioada interbelicã] (Studia Transylvanica,
39), Köln, 2009, p. 245-345. Asupra uzului politic al topos-ului „drum al calvarului“
vezi Kaspar Muth, „Weihnachtsbrief“ [Scrisoare de Crãciun], în idem, Deutsches Volkswerden
im Banat, p. 268-269; articol publicat în Banater Deutsche Zeitung, 1931, 25 decembrie.
153. Instrumentalizatã politic, datarea este fictivã. În oraºele cu funcþie militarã imigraþia a
început deja în 1717/18 colonizarea de masã, dirijatã de Camera Aulicã ºi executatã
de administraþia provincialã militar-cameralã demarând în 1721/22. Jaloanele inter-
pretãrii politice a evenimentului jubiliar au fost trasate de preºedintele Comunitãþii Etnice
Germano-ªvãbeºti ºi al Consiliului Naþional ªvãbesc, Kaspar Muth, „Das dritte Jahr-
hundert. Zur Zweijahrhundertfeier“ [Al treilea veac. Despre bicentenar], în Banater
Deutsche Zeitung, 1923, 8 septembrie, p. 1-2.
76 Josef Wolf, Marionela Wolf

154. Asupra contextului istoric, desfãºurãrii ºi mesajului politic al manifestãrii aniversative

vezi Josef Wolf, „Festakt von historischer Bedeutung. Die Zweihundertjahrfeier der
Ansiedlung 1923 im Spannungsfeld zwischen Politik und Erinnerungskultur“ [Act ani-
versar de însemnãtate istoricã. Bicentenarul colonizãrii din 1923 în câmpul de tensiu-
ne între politicã ºi culturã memorialã], în Banater Post, 38 (1993), nr. 13-14, 10 iulie,
p. 10 (partea 1); nr. 16, 20 august, p. 4 (2); nr. 18, 20 septembrie, p. 4 (3).
155. Momentul jubiliar a prilejuit apariþia primei prezentãri sintetice mai substanþiale a mino-
ritãþii regionale pentru publicul german, elaboratã de geograful Hugo Grothe ºi Karl
von Möller din însãrcinarea Comunitãþii Etnice Germano-ªvãbeºti ºi a Societãþii Germane
pentru Politica Culturii (Deutschen Kulturpolitischen Gesellschaft): Das Banat. Ein Bild
deutschen Volkstums und deutschen Schaffens im Südosten Europas. Eine Gedenkschrift zur
Zweihundertjahrfeier deutscher Siedlung im Banat zu Temesvar vom 9. bis 12. September
1923, [Banatul. O imagine a etnicitãþii germane ºi a realizãrilor germane în sud-estul
Europei. O publicaþie comemorativã cu prilejul bicentenarului colonizãrii germanilor în
Banat, sãrbãtorit în 9-12 septembrie 1923 la Timiºoara], Leipzig 1923, 80 p. (Extras
din Deutsche Kultur in der Welt, 9, 1923-24, nr. 1-4).
156. Karl von Möller, Wie die schwäbischen Gemeinden entstanden sind [Cum s-au constituit
comunele ºvãbeºti], vol. I-II, Temesvar, 1923-24. Asupra metodei, conþinuturilor ºi valo-
rii documentare vezi Josef Wolf, „Donauschwäbische Heimatbücher. Entwicklungsphasen
und Ausprägungen“ [Monografiile sãteºti populare ale ºvabilor dunãreni], în Das Hei-
matbuch [Monografia sãteascã popularã], coord. Mathias Beer, Göttingen, 2010, p. 129-
163, aici p. 140-144.
157. Sfinþit în 1925 preot la Vârºaþ, Hoffmann a fost nouã ani mai târziu exclus din serviciul
preoþesc. La 12 august 1944 a fost ucis de soldaþi germani aflaþi în retragere; vezi Petri,
op. cit., col. 747-748; vezi ºi Alexander Krischan, „Leo Hoffmann und seine Veröf-
fentlichungen zur Geschichte des Banats (1919-1938)“ [Leo Hoffmann ºi publicaþiile
sale privitoare la istoria Banatului], în Banatica, 1989, 3, 38-46.
158. Leo Hoffmann, Kurze Geschichte der (Banater) Schwaben. Auszug aus dem preisgekrönten
Werk zur 200-Jahrfeier [Scurtã istorie a ºvabilor (bãnãþeni). Extras din lucrarea premiatã
cu prilejul bicentenarului] (Schwäbische Heimatbücherei, 7), Temeswar, 1925; Kurze
Geschichte der Banater Deutschen, 1717 bis 1848 [Scurtã istorie a germanilor bãnãþeni,
1717-1848], Temesvar, 1925.
159. Walther Müller-Jentsch, „Der Verein – ein blinder Fleck der Organisationssoziologie“
[Asociaþia, o patã necunoscutã a sociologiei organizaþiilor], în Berliner Journal für
Soziologie, 18 (2008), nr. 3, p. 476-502.
160. Vezi Glass, op. cit., p. 151-170.
161. În martie 1924 Kausch a prevenit excluderea sa din Comunitatea Etnicã ªvabo-Germanã
prin aderarea simpatizanþilor sãi la Partidul Naþional Liberal, care pânã în 1938 i-a
asigurtat un loc „cert“ pe lista sa parlamentarã.
162. Kausch, op. cit., p. 204-206.
163. Hans Gehl, „Kirchweih bei den Donauschwaben“ [Chirvai la ºvabii bãnãþeni], în Jahrbuch
für ostdeutsche Volkskunde, 32 (1989), p. [1]-79.
164. Annemarie Röder, „Zur Funktionalität der donauschwäbischen Trachten“ [Cu privire
la funcþionalitatea portului ºvabilor dunãreni], în Jahrbuch für deutsche und osteuropäi-
sche Volkskunde, 39 (1996), p. [256]-281; vezi idem, Deutsche, Schwaben, Donauschwaben.
Ethnisierungsprozesse einer deutschen Minderheit in Südosteuropa [Germani, ºvabi, ºvabi
dunãreni. Procese de etnicizare la o minoritate germanã din Europa de sud-est] (Schrif-
tenreihe der Kommission für Deutsche und Osteuropäische Volkskunde in der Deutschen
Gesellschaft für Volkskunde e.V., 78), Marburg, 1998.
165. Asupra conceptului paradigmatic vezi Peter Haslinger, Joachim von Puttkamer, „Staats-
macht, Minderheit, Loyalität – konzeptionelle Grundlagen am Beispiel Ostmittel-
 ASOCIAÞIILE GERMANILOR DIN B A N AT 77

und Südosteuropas in der Zwischenkriegszeit“ [Putere de stat, minoritate, loialitate –

bazele conceptuale la exemplul Europei centrale ºi de sud-est în perioada interbelicã],
în Staat, Loyalität und Minderheiten in Ostmittel- und Südosteuropa 1918-1941 [Putere
de stat, minoritate, loialitate în Europa centralã ºi de sud-est, 1918-1941] (Buchreihe
der Kommission für Geschichte und Kultur der Deutschen in Südosteuropa, 39), coord.
idem, München, 2007, p. 1-16.

Abstract
German Associations in the Banat and the dynamics of political mobililisa-
tion after World War I
Few studies on the nationalizing process in the Banat, accelerated by the political and terri-
torial consequences World War I, call attention to the associations as an activator of national
segmentation and political mobilisation. Nonetheless a profound analysis from a regional and
local perspective of the associations shake up in the context of radical restructuring of politi-
cal and state order is still lacking. The mainly explorative study outlines the evolution and
models of German associationism in the Banat untill the end of World War I and discusses the
new organizational structures generated by the process of ethnopolitical mobilization from
1918 to the early 1920s.
The analysis centers on the emergence, programme and activity of an old and a new
association: the 1893 founded and 1922 reincoporated Agrarian Farmes’ Association of South
Hungary (Südungarischer Landwirtschaftlicher Bauernverein) and the 1919 constituted German-
Swabian Cultural Society (Deutsch-Schwäbischer Kulturverband). The German political move-
ment started in the Banat with the dissolution of the Dual Monarchy divided the regional
German society. The social and cultural process of “becoming national”, had an impact on the
relationship between national and sub-national – regional – levels of identity. In terms of
collective identity the “German radicals” (Deutsch-Radikale) recurred to the ethnonym “German”
(Deutsche), while the “moderates/autonomists” (Gemäßigte, Autonomisten) strongly identified
with the regionym “Swabians” (Schwaben).
The article describes the historical context in the building urban and rural associations,
when the different types of associations started and which transformations they suffered during
the 19th century. Using examplebased information, it shows how groups of individuals formed
professional bodies, and civic, religious, and musical voluntary associations or unions to accom-
plish a social, religious or cultural purpose, and which were the general structural features of
associations. Encoureged since the late 1870s by state and church, the process of cultural assi-
milation affected also the associations.
In the transition period after the end of the war the existence of concurrent associations
has led to different mobilization dynamics and ideologic constituencies in the German-Swabian
Ethnic Community (Deutsch-Schwäbische Volksgemeinschaft). The most compelling difference
was the organizational embeddedness of the political activists. The “autonomists” recurred
to the “old” renamed Swabian Agricultural Association (Schwäbischer Landwirtschaftsverein),
while the politically heterogeneous activist of the new Kulturverband were at the beginning
on the local level much less organizationally embedded than their counterparts. The pro-
grammatically redefined Landwirtschaftsverein had a financial basis and lot of association expe-
rience, whereas the Radical Germans recurred on clubs and the gradually created local orga-
nizations of the Kulturverband. Both associations had their newspapers. The Landwirtschaftsverein
remained a typical “old” association, mobilizing an experienced, male, more homogeneous
public. Attractive for intellectuals, youth and women the Kulturverband was a “new” move-
ment floating on national emotions and engagements, and with a much smaller organizatio-
nal backbone: the “German radicals” operated at the beginning in a less formal and organi-
zational manner. Along the political cleavage there was also also a social and cultural distinc-
tion between both associations. The mobilization dynamics of the analyzed associations
were different. With the consolidation of the German-Swabian Ethnic Community decreasing
importance distinguishes the further evolution of both associations.
Having a deep impact on the nationalizing process, the centrifugal regionalism respecti-
vely cultural autonomy and the role of “national” language were the key programmatic aspects
to distinguish between the two currents and the corresponding associations. One specific cul-
tural characteristic the authors focus a little bit more is language, the re-Germanization of
schools and associations. This feature was of great relevance for the intensity of national
conscience and the emerging of the national movement. The analyzed associations show dif-
ferent mobilization patterns: The activities of the Landwirtschaftsverein can be termed as a typi-
cal “closed” mobilization, that strongly benefited of a robust network oft the local organiza-
tions, while the Kulturverband practiced a diametrically opposed “open” mobilization pattern,
where clubs and new local organizations (Ortsvereine) played a crucial role. Although it was
still common for social movement activists from both parties to join forces, to mobilize for
a common cause participating in collective events. So for example was the bicentenary of
German settlement in the Banat, organized in September 1923 by the Kulturverband in
Timiþoara, a snapshot of joined national efforts. The participants in the public meeting were
motivated by the same motivational dynamics (collective identity, emotions). In-group soli-
darity became an important motivator for people to participate at the ethnisizing process.
Though the two associations were diametrically opposing each other, they shared similar struc-
tural features like juridical status, organization, membership, forms of activity.

Keywords
Banat, Germans (Swabians), associations, political mobilization, World War I
 Naþionalismul
cultural românesc
Ipostaze ale unui parcurs în modernitate

CÃTÃLIN TURLIUC

E
XPLICAÞIILE FURNIZATE de-a lungul timpului în legãturã cu naþiona-
lismul ºi pletora de manifestãri conexe lui au generat numeroase taxo-
nomii ºi interpretãri, au provocat dezbateri aprinse ºi au fãcut sã curgã
râuri de cernealã1. Lucrul cel mai uºor de constatat – deopotrivã pentru un
neofit sau un iniþiat al domeniului – este inflaþia conceptualã în jurul naþiu-
nii ºi a naþionalismului2. În lungi discuþii ºi interminabile polemici s-au impli-
cat diverºi savanþi ºi cercetãtori ai câmpului social reprezentând discipline pre-
cum istoria, sociologia, politologia, dreptul, teoria relaþiilor internaþionale,
antropologia, geopolitica, psihologia socialã etc. toþi folosind un amplu ºi
divers arsenal conceptual ºi metodologic în încercarea de stabilire a unei grile
interpretative valabile (dimensiunea subiectivã) ºi, mai ales, valide ºi credi-
bile (dimensiunea normativã). De aceea, majoritatea covârºitoare a dezbate-
rilor ºi intervenþiilor în acest domeniu au avut un pronunþat caracter con-
ceptual ºi normativ în defavoarea abordãrilor empirice. Asta explicã poate ºi
faptul cã existã o multitudine de definiþii ale naþionalismului. Exagerând puþin,
putem spune cã acestea sunt aproape la fel de multe ca ºi cei care s-au ocupat
de studiul sãu. Despre naþionalism s-a afirmat pe rând cã ar fi o ideologie,
o filosofie socialã ºi politicã, o doctrinã, o miºcare, un artefact cultural, o reli-
gie modernã, o realitate sociopsihologicã. El a fost clasificat „bun” sau „rãu”,
slab sau tare, progresist sau reacþionar, ofensiv sau defensiv, separatist sau uni-
ficator. S-a mai argumentat cã naþionalismul ar fi o realitate perenã, sau una
anterioarã modernitãþii, una exclusiv modernã ori una gata condamnatã de
istorie ºi aflatã pe cale de dispariþie. Distingem aici între abordãrile marcate
de perenialism, etnicism (etno-simbolism), primordialism, modernism, instru-
mentalism, creaþionism (în sensul „inventãrii” sau creãrii naþiunilor, viziune
80 Cãtãlin Turliuc

promovatã de post modernism) ºi altele asemenea3. De fapt, principala che-

stiune care nuanþeazã ºi desparte astfel de abordãri este rezumabilã la rãspun-
sul formulat de cercetãtorii domeniului la întrebarea: Este naþiunea, recte
naþionalismul, o realitate determinatã natural (biologic ºi/sau genealogic) sau
una inventatã?4 Este ea, altfel spus, un rezultat „organic” sau unul „meca-
nic” al evoluþiei istorice? Caracterul proteiform al naþionalismului a fost
mai totdeauna un teren fertil pentru abordãri contradictorii, adesea polemi-
ce. Diversitatea demersurilor îndreptate spre a explica originea, rãspândirea
ºi particularitãþile naþionalismului izvodesc ºi din modelele formulate de diverºi
autori care acrediteazã fie difuzionismul, curent care include modelul centru-
periferie, cel al comunicãrii sociale, al transferului de normativitate ºi acul-
turaþiei, fie mobilizaþionismul, direcþie centratã pe colonialismul intern ºi
determinismul economic sau pe diverse variante social-integrative. Un alt
model adesea frecventat de cercetãtorii domeniului este acela al construcþiei
naþionale (nation building) – o subdiviziune a difuzionismului – aflat adesea
în legãturã cu teoriile vizând centralitatea statului ºi naþionalismul civic. Cu
riscul de a fi acuzaþi de reducþionism, vom pãrãsi atât de numeroasele ºi labo-
rioasele posibile teorii, modele ºi scheme interpretative ale naþionalismului
punând în evidenþã câteva stereotipii frecvente în scrierile dedicate acestui
complex subiect. Cvasi-majoritatea textelor despre naþionalism pun în luminã
opoziþii de genul: naþionalism civic versus etnonaþionalism sau naþionalism
etnic; naþionalism occidental versus naþionalism rãsãritean; naþionalism ver-
sus cosmopolitism; naþionalism liberal versus naþionalism integral; naþiona-
lism emancipator versus naþionalism imperial etc. Evident, aceastã înºiruire
mai poate continua, dar rostul ei este doar de a ipostazia numeroasele punc-
te de clivaj ºi/sau rupturã pe marginea cãrora este concentratã o bunã parte
a literaturii dedicatã subiectului. Mai mult, din motivaþii conjuncturale ºi, mai
ales, ideologice sau politice, naþionalismul civic este acompaniat cu o serie de
epitete precum „constituþional”, „occidental”, „patriotic”, „inclusiv”, „bun”,
în timp ce naþionalismul etnic este asociat cu naþionalismul cultural, „estic”,
„exclusiv” sau „rãu”5. Un alt aspect care transpare cu relativã uºurinþã pen-
tru aceia familiarizaþi cu domeniul este modul în care este apreciat naþiona-
lismul: fie ca un particularism (cel mai adesea), fie ca universalism. Cu cer-
titudine naþionalismul nu este doar un particularism. El este universal ca
ideologie ºi viziune, stã la baza ordinii mondiale actuale ºi oricine ar încerca
sã imagineze astãzi o lume non-naþionalã ºi-ar da seama, cu rapiditate, cât de
stabilã este lumea statelor naþiune. Este la fel de adevãrat cã în ciuda gene-
ralitãþii sale, naþionalismul s-a manifestat ºi se manifestã sub forme particu-
lare. De aceea, se poate vorbi mai lesne de naþionalisme cu determinãri, conþi-
nuturi ºi aspecte diferite, stratificate cronotopic6. Naþionalismul are o forþã
de regenerare internã care îl face sã fie autonom ca forþã socialã ºi autosufi-
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L 81

cient în acelaºi timp7. În mod funciar, naþionalismul subzistã accentuând mereu

identitatea naþionalã pe care o potenþeazã constant dându-i o forþã stabili-
zatoare, centripetã, antientropicã. Naþionalismul a fost cel mai frecvent inves-
tigat în laturile sale politice, sociale, economice sau culturale iar acest lucru
a determinat o parcelare excesivã în defavoarea unei interpretãri globale8.
Subliniem acest lucru deoarece este evident cã atunci când vorbim despre
naþionalism ne referim, înainte de toate, la o formã de identitate transge-
neraþionalã cu o forþã de atracþie indubitabilã. Studiul naþionalismului, depar-
te de a produce o mare naraþiune recunoscutã ca un necesar referenþial, rãmâ-
ne ancorat în spaþiul unei ambiguitãþi pline de vocaþie germinativã pentru noi
intreprinderi intelectuale în direcþia investigãrii naþionalului cu toate aspec-
tele sale9. Devine tot mai evident faptul cã identitatea naþionalã, fenomene-
le ºi realitãþile conexe ei, trebuie analizate pe trei paliere: cel individual,
personal; cel al sistemului politic ºi, cel de-al treilea, nivelul ideologic.10 În
fine, în încheierea consideraþiilor noastre preliminare, trebuie sã remarcãm cã
studiul naþionalismului per se nu a mai mobilizat în ultima vreme la fel de
mulþi cercetãtori, acum mai mult preocupaþi sã relaþioneze acest subiect cu
globalizarea, integrarea europeanã, drepturile omului, multiculturalismul sau
analiza sistemului mondial.
În cele ce urmeazã ne propunem sã analizãm, pe scurt, conþinutul ºi vali-
ditatea conceptului de naþionalism cultural11 în cazul românesc, sã îl relaþionãm
cu asociaþionismul de facturã cultural naþionalã, sã identificãm etapele evoluþiei
sale pe parcursul modernizãrii societãþii noastre pânã în contemporaneitate.
Existã un naþionalism cultural ca atare? Întrebarea ar fi cel puþin ciudatã
ºi în vremurile mai recente, nu putem vorbi despre Kulturnation12. Fãrã a porni
aici o discuþie elaboratã, trebuie doar sã subliniem cã un marker de nelipsit al
manifestãrii în sens naþional îmbracã o formã culturalã, în sensul cel mai larg
al definirii acestui concept13. Altfel spus, nu existã în domeniul ontic un naþio-
nalism abstract, ci doar unul manifestat prin forme ºi mijloace exprimate,
printre altele, în sfera culturii. Opoziþia naþionalism civic – naþionalism
cultural14 rezidã în faptul cã naþionalismul civic sau contractual are drept refe-
renþial statul ºi procesul modernizãrii ºi democratizãrii sale, în timp ce, naþio-
nalismul cultural se reflectã prin prisma raportãrii la comunitatea de origi-
ni, limbã, tradiþie, moravuri, experienþe istorice etc. Ambele sunt însã, în bunã
mãsurã, ideal tipuri ºi în diverse proporþii ºi grade funcþioneazã împreunã15.
Într-un important studiu, Anthony D. Smith vorbeºte despre purificarea cul-
turii prin dimensiunea autenticitãþii, lucru care conduce la excluziune cultu-
ralã ºi socialã alãturi de alþi factori care întãresc dimensiunea naþionalã16. O
constatare care se impune este cã în ciuda faptului cã existã o abundentã ºi
voluminoasã literaturã dedicatã naþionalismului –aºa cum uºor se poate con-
stata – doar puþine lucrãri, comparativ, sunt dedicate rolului pe care naþio-
82 Cãtãlin Turliuc

nalismul cultural17 l-a avut, încã din perioada Iluminismului, la constituirea

naþiunilor moderne. În cazul arealului geopolitic cãruia îi aparþinem, naþio-
nalismul cultural a jucat un rol seminal în cristalizarea ºi afirmarea naþiunii ºi,
de aici, ºi preocupãrile istoriografice mai consistente în aceastã direcþie.
Naþionalismul cultural ºi cel politic au reprezentat douã forþe care s-au com-
plinit ºi potenþat reciproc în cazul românesc, concurând la realizarea statului
naþional18 ºi la dezvoltarea trãsãturilor particulare ale acestuia. Dacã naþio-
nalismul cultural a fost îndreptat cu predilecþie spre dezvoltarea unui spirit
comunitar - din pãcate, puþin prezent în societatea noastrã - cel politic a vizat
statalitatea de tip modern. Politizarea naþionalismului cultural s-a fãcut -
aºa cum vom vedea în cele ce urmeazã – rapid ºi cu rezultate notabile ºi
prin vehiculul reprezentat de asociaþionismul cultural de facturã naþionalã.
Naþionalismul cultural în cazul românesc, dar ºi în alte cazuri, ºi-a aflat sor-
gintea în opera ºi acþiunea elitei culturale care a dezvoltat o ideologie istori-
stã19 potrivit cãreia naþiunea românã, asemenea altora, este unicã în indivi-
dualitatea ei, are un parcurs istoric propriu ºi este menitã sã contribuie la
progresul general al umanitãþii prin propriul sãu geniu.
În spaþiul românesc identificãm începuturile unei asemenea viziuni, in nuce,
în scrierile ºi activitatea lui Ioan Inochentie Micu-Klein. Acesta aduce o serie
de argumente20 prin care solicitã drepturi pentru români, nu doar în calitatea
lor de comunitate religioasã, ci ºi aceea de comunitate lingvisticã, el neuitând
sã sublinieze originea latinã a limbii române. ªcoala Ardeleanã, prin corifeii
sãi ºi opera acestora, a marcat un moment hotãrâtor în afirmarea aspiraþiilor
naþionale ºi cristalizarea revendicãrilor româneºti de acest tip. Sub influenþa
sesizabilã a contractualismului francez, a iosefinismului ºi a Iluminismului ger-
man (Aufklarung) formulãrile revendicative în sens naþional epitomizeazã naþio-
nalismul cultural al epocii (în sens herderian). Supplex Libellus Valachorum21
(cele douã memorii din martie 1791 ºi respectiv, 30 martie 1792), la redac-
tarea ºi înmânarea cãrora au participat, direct sau indirect, Samuil Micu, Petru
Maior, Gheorghe ªincai, Ioan Piuariu-Molnar, Iosif Mehesi, Ioan Para, Ignatie
Darabant, Ioan Bob, Gherasim Adamovici º.a. au fost expresia vie a manife-
stãrii spiritului emancipator de facturã politico-naþionalã, cu precãdere, dar nu
exclusiv, pe baza argumentelor formulate în spiritul naþionalismului cultural
(etnicitate, vechime, prioritatea ocupãrii teritoriului, continuitate etc.). Ambianþa
culturalã specificã interstiþiului dintre sfârºitul Iluminismului ºi debutul
Romantismului, perioadã în care ºi-au desfãºurat activitatea reprezentanþii mar-
canþi ai ªcolii Ardelene, a influenþat hotãrâtor asupra unor autori precum Petru
Maior, care în opera sa Istoria pentru începutul românilor în Dachia (1812) pune
bazele viziunii moderne despre descendenþa românilor din sinteza daco-romanã.
Viziunea herderianã despre naþiune22 este augumentatã (amplificatã) de scrii-
tori români transilvãneni în siajul ªcolii Ardelene, exemplul lui Alexandru
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L 83

Gavra23 sau al mai cunoscutului Aaron Florian (în scrierile de tinereþe) fiind
elocvent în acest sens. În Principate, deschiderea spre valorile de tip naþio-
nal s-a produs pe fondul internalizãrii ideii de emancipare de sub dominaþia
otomanã ºi influenþa culturalã greco-levantinã. Naum Râmniceanu sub influenþã
transilvanã24 sau Dinicu Golescu25 vãd ºi ei în naþiune o extensie naturalã a fami-
liei. Cu certitudine ºi aici, ca ºi în cazul Transilvaniei, ideile referitoare la
contractul social, la noile canoane moderne introduse de revoluþia francezã ºi
ideocraþii vremii au întãrit curentul spre cristalizarea ºi afirmarea unui naþio-
nalism emancipator. Deopotrivã, legãturile peste munþi cu spaþiul transilvan s-
au îndesit ºi au cãpãtat ºi substanþã în sensul naþional. Dacã în interiorul arcu-
lui carpatic vectorul cel mai vizibil al abordãrilor de tip naþional viza emanciparea
politicã deplinã a românilor ºi, implicit, dobândirea de drepturi egale cu
celelalte naþionalitãþi, în Principate impulsul era spre un tip de dezvoltare în
sens modern, occidentalizator26 ºi deci, implicit, naþional. Cvasi-majoritatea
istoricilor români ºi nu numai, plaseazã începuturile naþionalismului româ-
nesc la sfârºitul secolului al XVIII-lea, legat de activitatea românilor tran-
silvãneni în vederea emancipãrii lor naþionale. Noi considerãm ºi vom încer-
ca sã argumentãm în acest sens, cã naþionalismul românesc are ca primã formã
de manifestare nativismul27, manifestat în aceiaºi perioadã de sfârºit de veac
al XVIII-lea, pe fondul aceluiaºi trend cultural iluminist despre care se vorbeºte
în cazul majoritãþii naþionalismelor occidentale. Nativismul a acþionat deo-
potrivã în Transilvania ºi în Principate: în primul caz, împotriva celor veniþi
mai târziu (maghiari, saºi etc.) ºi percepuþi ca atare, în cel de-al doilea, împo-
triva „grecilor”28 percepuþi ca reprezentanþi ai puterii suzerane. „Redeºtepta-
rea” naþionalã româneascã are deci loc în context iluminist ºi post-iluminist
sub forma nativismului, manifestare prezentã pânã spre deceniul 3 al secolu-
lui al XIX-lea. Sã detaliem: identitatea naþionalã româneascã s-a conturat, fi-
resc, în contrast cu a populaþiilor ºi vecinilor cu care românii au intrat în
contact, prin sublinierea vechimii ºi a întâietãþii lor istorice în zonã. Pe de
altã parte, nativismul românesc s-a combinat indubitabil cu elemente ale
gândirii politice moderne, raþionale, specifice epocii ºi Europei. „Vehiculul” ºi
promotorul acestui proces a fost elita intelectualã, redusã numeric, dar influentã
ºi animatã de spirit modernizator, reformist. Prea mulþi specialiºti români
sau strãini au discutat, din pãcate, „cantitatea” ºi nu „calitatea” care a stat la
baza naºterii naþionalismului românesc. Trebuie spus cã în deplinãtatea sen-
sului propriu al termenului – cel puþin aºa cum este el conturat în literatura de
specialitate – naþionalismul românesc se afirmã cu putere doar la mijlocul ºi ,
mai ales, în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea când el este certificat în actul
politic al guvernãrii ºi administrãrii þãrii.
Subliniem cã elitele româneºti din prima jumãtate a veacului al XIX-lea
au acþionat mai ales în direcþia afirmãrii naþionale în sens etnic ºi cã preocupãrile
84 Cãtãlin Turliuc

lor pentru acordarea generalã ºi deplinã a drepturilor civile ºi politice tuturor

a fost o preocupare de rang secund. Firesc, identitatea naþionalã româneascã
s-a nãscut aidoma altor identitãþi naþionale pe baza unor solidaritãþi. Acestea
s-au realizat pe suportul unor nuclee de viaþã socialã, culturalã ºi politicã având
ca prim factor familia. Când solidaritãþile organice, de jos, s-au „întâlnit” cu
cele organizate, de sus, au apãrut premisele unui liant social, în condiþiile în
care solidaritãþile organizate au dat rãspunsuri nevoilor solidaritãþilor organi-
ce, le-au creat ºi satisfãcut aspiraþii, le-au îndrumat ºi controlat prin mecani-
smul statal avut la dispoziþie29. Statul modern s-a bazat tocmai pe echilibrul
acesta între nevoile si aspiraþiile celor douã solidaritãþi folosind adesea ca pana-
ceu elementul naþional, de multe ori vãzut ca expresia voinþei „comune”.
Viziunea etno-naþionalã manifestatã sub forma naþionalismului cultural
a fost o constantã a vieþii societãþii româneºti spre mijlocul secolului al XIX-
lea. Este de ajuns sã invocãm pletora de societãþi ºi asociaþii cu vocaþie cul-
turalã, uneori paravane ale unor societãþi discrete sau secrete cu obiective
de multe ori politice , care au cultivat panromânismul sub forma daco-româ-
nismului. Discipline precum istoria, filologia, geografia etc. sunt convocate
acum sub mantaua dimensiunii naþionale ºi, asemeni lor, întregul proces de
instrucþie al noilor generaþii. Se naºte acum o opinie publicã care devine sen-
sibilã la mesajele de tip naþional promovate în presa vremii. Sunt prea bine
cunoscute numeroasele publicaþii din epocã cu denumiri, ele însele evocatoare
pentru simbolistica de tip naþional30, care circulã în societatea noastrã prepaºop-
tistã. Asociaþionismul cultural devine o formulã curentã de aglutinare a
spiritelor luminate care se mobilizeazã în sens naþional. Nu trebuie însã sã ex-
cludem ºi palierul politic unde apare o „partidã naþionalã” cu ambiþii moder-
nizatoare ºi, evident, naþionale.
Revoluþia de la 1848 a dãrâmat zãgazurile instituite de vechiul regim regu-
lamentar ºi a fost o demonstraþie în forþã a afirmãrii doleanþelor de tip naþio-
nal, în sensul realizãrii unirii principatelor pe fondul transformãrilor dorite de
elitele progresiste. Mai mult, acum, alãturi de astfel de cereri sunt formulate
doleanþe specifice naþionalismului civic precum acordarea împãmântenirii unor
minoritari, emanciparea în sens modern a unor largi categorii de populaþie etc.
Putem observa cum toate proclamaþiile ºi programele politice de la 1848,
dar ºi majoritatea scrierilor din epocã, au în comun exprimatã chemarea la
regenerare naþionalã – pornind de la realitatea etnicitãþii ºi afirmarea naþio-
nalitãþii – într-un cadru politico-instituþional ce se dorea a fi democratizat, pus
în acord cu realitãþile occidentale europene. Ceea ce intereseazã în cea mai mare
mãsurã demersul nostru este faptul cã, acum, generaþia paºoptistã a marcat tre-
cerea la faza activã, dinamicã a afirmãrii identitãþii naþionale ºi aceasta fãrã ca
sã manifeste tendinþe prejudiciatoare faþã de alogenii trãitori în Principate.
Textul proclamaþiei de la Islaz cuprinde la art. 21 „Emancipaþia israeliþilor ºi
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L 85

drepturi politice pentru orice compatrioþi de altã credinþã”31. O cerere similarã

întâlnim ºi în cuprinsul Dorinþelor Partidei Naþionale în Moldova la art. 27
care cere emanciparea gradualã a israeliþilor. De atenþie se bucurã ºi þiganii a
cãror dezrobire este cerutã în documentele programatice de la 1848. Empatia
care se manifestã faþã de alogenii din principate transpare în cadrul mai gene-
ral al obiectivelor politice avansate cu scopul de a da o nouã alcãtuire realitãþilor
politico-instituþionale. Astfel citim în textul amintitei Proclamaþii de la Islaz:
„Boieri, voi aþi fost generoºi cu strãinii, i-aþi primit, i-aþi hrãnit, i-aþi îna-
vuþit, i-aþi chemat a se împãrtãºi de drepturile voastre… Cu toþii întindeþi mâna
a închega toate clasele soþietãþii într-un singur corp, pe care sã-l putem numi,
fãrã ruºine Naþie… Cetãþeni în general… greci, sârbi, bulgari, germani, arme-
ni, israeliþi… Patria este a noastrã ºi a voastrã. Vouã vã place a ºede într-însa
ºi ea vã primeºte… De azi înainte o masã avem cu toþii, un ospãþ de frãþie ni
se întinde, aceleaºi drepturi vom avea cu toþii”32. Aceste exemple, alãturi de
multe altele care pot fi deopotrivã invocate, ne dau mãsura în care revoluþio-
narii români, animaþi de un puternic crez naþional, au înþeles sã afirme potri-
vit spiritului epocii necesitatea „deºteptãrii naþiei” ºi aºezãrii ei pe o nouã teme-
lie. Acest tip de solidaritate însã nu trebuie înþeles decât în mãsura în care
românii însãºi îºi pot impune voinþa naþionalã cãci, aºa cum se sublinia în
Proclamaþia Partidului Naþional din Moldova cãtre români: „Noi suntem româ-
ni ºi ca români avem drepturile noastre, pe cari le vom apãra ºi le vom spriji-
ni! Avem dreptul de a face îmbunãtãþiri în þara noastrã, cãci suntem stãpâni pe
pãmântul nostru”33. Este binecunoscut faptul cã doleanþele naþionale româ-
neºti vizând unitatea românilor, autonomia sau neatârnarea ºi independenþa,
individualizarea politicã clarã a românilor pe harta Europei, toate au fost cuprin-
se în adevãratul program naþional elaborat la 1848, program care a jalonat
de altfel evoluþia ulterioarã a societãþii româneºti. În Transilvania, unde din
cauza situaþiei generale a românilor, problema naþionalã cãpãtase încã mai
demult forme acute, glasul lui Simion Bãrnuþiu în catedrala din Blaj se fãcea
auzit la 16 mai 1848: „Eu zic cã libertatea cea adevãratã a oricãrei naþiuni nu
poate fi decât naþionalã… inima românilor a bãtut totdeauna pentru liberta-
te ºi dacã-i vedem ºi acum, cu multã bucurie cum s-au deºteptat ºi cu ce
uniune minunatã s-au legat, cã nu vor mai suferi ca sã-i calce în picioare alte
naþiuni; ei se adunarã cu cuget de a-ºi vindeca drepturile, care le uzurpã ungu-
rii, sãcuii ºi saºii de cente de ani ºi ca sã-ºi apere de pierirea viitoare acel
drept neînstrãinabil, de care nici gotul nu cuteza a se atinge, nici unul cel sãl-
batic, nici turcul necredincios, iar acum unguri cei liberali ne-o spun în faþã cã
vor sã-l ieie astãzi, în epoca frãþiei ºi libertãþii”34. De altfel, un alt revoluþio-
nar paºoptist, Gheorghe Bariþiu, scria încã în 1844 referindu-se la naþionali-
tate cã: „De la o vreme încoace, popoarele Europei pricep ºi cunosc cum cã
tãria ºi puterea unui popor, baza sa, buna sa organizare politicã, nãdejdile sale,
86 Cãtãlin Turliuc

prezentul ºi viitorul sãu zac în unirea naþionalã, ele pricepurã cã numai naþio-
nalitatea e în stare a încheia legãtuinþe, care dãinuie un timp mai îndelungat
ca ori care alte legãtuinþe politice”35. Toate exemplele de mai sus la care, fireºte,
se mai pot adãuga multe altele, deconspirã modul în care era înþeleasã naþiona-
litatea la 1848 ºi rolul pe care îl avea aceasta în stabilirea liantului social recla-
mat de spiritul epocii ºi de realitãþile româneºti. În ceea ce priveºte elemente-
le legate de etnicitate, ele sunt exprimate cu claritate în multe din preambulurile
proclamaþiilor, programelor sau articolelor unde istoria este invocatã ca prin-
cipal argument al luptei naþionale. Chiar dacã mai toþi paºoptiºtii erau de acord
cã modelul social occidental reprezintã indiciul cel mai sigur al progresului –
echivalat atunci cu Europa civilizatã – unii dintre ei, Mihail Kogãlniceanu ºi
Nicolae Bãlcescu spre exemplu, vor cãuta sã rãspundã problemei implementãrii
acestuia în societatea româneascã în mod „organic”, în aºa fel încât sã se
conserve ºi sã se dezvolte structurile istorice naþionale, pãstrându-se identita-
tea societãþii româneºti, nu numai ca civilizaþie, dar ºi ca naþiune.
Pornind de la realitatea incontestabilã, atât de uºor de susþinut docu-
mentar, cã etnicitatea ºi naþionalitatea au fost componentele de bazã care au
stat la formularea programului naþional românesc la 1848 vom încerca sã
argumentãm cã abia în etapa urmãtoare revoluþiei putem vorbi de un naþio-
nalism românesc în sensul deplin al cuvântului. Idealul naþional devine acum,
treptat, politicã naþionalã.
În Transilvania postrevoluþionarã situaþia românilor ºi a aspiraþiilor lor
de tip naþional cunoaºte o nouã fazã (dupã îngheþul din etapa neoabsoluti-
stã) în perioada aºa-zisului regim liberal inaugurat în 1860. Din pãcate, instau-
rarea dualismului ºi prorogarea Dietei de la Sibiu (anularea hotãrârilor sale),
redeschide într-o altã formulã, a rezistenþei în faþa maghiarizãrii, lupta pen-
tru naþionalitate ºi emancipare politicã. Confruntarea între pasivism ºi acti-
vism macinã intestin miºcarea naþionalã. Mai mult, în 1869 iau fiinþã douã
partide naþionale în Banat ºi în Ardeal cu abordãri însã diferite. În cele din
urmã, se vor uni în 1881 însã sub semnul pasivismului, politicã abandonatã
definitiv începând cu 1905. Dacã în plan politic revendicãrile au continuat
aproape firesc pe cele formulate anterior de ªcoala Ardeleanã ºi revoluþio-
narii de la 1848, maturizarea, în sens naþional deplin, s-a produs odatã cu
mobilizarea în lupta pentru unirea cu România36. Expresia vie a naþionali-
smului cultural a fost întruchipatã în mod excepþional, printre altele, de Asociaþia
Transilvanã pentru Literatura Românã ºi Cultura Poporului Român (ASTRA)
fondatã în octombrie 186137.
În Bucovina, naþionalismul de facturã culturalã este oglindit de activitatea
fraþilor Hurmuzachi ºi, mai apoi, de asociaþii culturale precum Societatea pen-
tru Culturã ºi Literaturã, Arboroasa ºi Concordia. Partidul Naþional Român
ia aici fiinþã în 1892, dar nu se ridicã la combativitatea ºi energia celui de peste
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L 87

munþi. Gruparea din jurul revistei Junimea literarã din Cernãuþi va exprima
clar orientarea naþionalã prin revendicarea constantã a unirii cu România.
În Moldova de peste Prut evoluþiile în direcþia afirmãrii unui curent naþio-
nal românesc apar, mai evident, spre sfârºitul secolului al XIX-lea. La 1898 se
vor naºte asociaþii ale studenþilor basarabeni care, în frunte cu Ion Pelivan,
militeazã pentru trezirea conºtiinþei naþionale ºi cultivarea limbii române.
Se va constitui aici o Societate pentru Culturã Naþionalã. Gazetele Basarabia
ºi Moldovanul, Luminãtorul ºi, mai târziu, din 1913, Cuvânt moldovenesc
deºi reprezentând curente ºi grupãri diferite, cu toatele, vor propaga un proiect
românesc având la temelie naþionalismul cultural. În 1917 se vor pune baze-
le Partidului Naþional Moldovenesc, iar în martie 1918, în condiþiile bine
cunoscute, se va realiza unirea cu România.
Dupã fondarea statului naþional modern român ºi, mai ales, dupã adop-
tarea Constituþiei de la 1866, naþionalismul românesc a îmbrãcat forma etno-
naþionalismului, manifestatã atât în ceea ce priveºte domeniul legislativ, cât ºi
în activitatea publicã, în sensul cel mai larg al termenului. Naþionalismul cul-
tural a fost epitomizat, printre altele, de societãþi precum Românismul, Liga
culturalã (mai târziu politicã) pentru unitatea tuturor românilor sau Frãþia buni-
lor români. În plan politic apariþia Partidului Naþionalist Democratic în 1910
reafirmã cu vigoare naþionalismul ca proiect identitar-existenþial38. Marele isto-
ric Nicolae Iorga, un adevãrat corifeu al naþionalismului românesc, începând,
în special, din perioada premergãtoare primului rãzboi mondial, va marca
prin opera ºi activitatea sa aceastã epocã. Referindu-se la societatea româ-
neascã, Iorga demonstra organicitatea idealului naþional ºi afirma: „Într-o
societate încã nefixatã ºi cãzutã prea repede în uºorul entuziasm al începu-
turilor, în cãutarea pãtimaºã a mulþãmirilor materiale ale vieþii, idealul social
trebuie sã fie naþional”39. Discutând rolul pe care marele istoric l-a jucat în
perspectiva ideologiei naþionale, a mutaþiilor calitative ºi structurale pe care
naþionalismul românesc le-a înregistrat la finele secolului al XIX-lea ºi la înce-
putul secolului trecut, Mihail Manoilescu aprecia: „Acest naþionalism evoluat
ºi mult mai fin în toate nuanþele lui, dezbãrat de exagerãrile declamatorii
ale naþionalismului generaþiei precedente, ancorat mai adânc în realitãþile
româneºti, mai serios în toate manifestãrile lui ºi mai ales, mai organic inte-
grat în societatea româneascã, a fost, orice s-ar spune, opera lui Iorga”40.
Realizarea Marii Uniri în siajul primei conflagraþii mondiale deschide o
cale nouã ºi hainei pe care o îmbracã acum naþionalismul românesc. Împli-
nirea de facto ºi mai apoi de jure a idealului naþional schimbã accentele pe care
naþionalismul românesc le pune. Necesitatea consolidãrii statale ºi naþiona-
le, prezenþa unor numeroase minoritãþi, angajamentele interne ºi externe asu-
mate, noua viziune asupra lumii dupã devastatorul prim rãzboi total din isto-
ria umanitãþii vor schimba scena pe care se desfãºoarã viaþa societãþii româneºti,
88 Cãtãlin Turliuc

doctrinele ºi ideologiile epocii. Alãturi de Nicolae Iorga, acest perpetuu spi-

ritus rector în chestiunea abordatã, a cãrui activitate istoriograficã a marcat în
continuare întreaga perioadã, s-au afirmat acum o serie de noi istorici, o „nouã
ºcoalã”, care într-o anumitã mãsurã a continuat preocupãrile pentru proble-
matica naþionalã41.
Din perspectivã sociologicã, problema naþiunii ºi a naþionalismului s-a
bucurat de atenþia ºi efortul constant a lui Dimitrie Gusti – evident marcat
de perspectiva istoristã – ºi a ºcolii sociologice de la Bucureºti, a lui Petre
Andrei, Eugeniu Speranþia, Nicolae Petrescu, George Emilian Marica, Traian
Brãileanu, Nicolae Roºu º.a. Trei mari curente sociologice care s-au manife-
stat în perioada menþionatã în legãturã cu problematica naþionalã: curentul
naþional reformist reprezentat de Dimitrie Gusti ºi discipolii sãi; curentul
naþional cultural ilustrat de Petre Andrei ºi Nicolae Petrescu ºi curentul de
dreapta, legionar, reprezentat printre alþii de Traian Brãileanu ºi Nicolae Roºu.
Dimitrie Gusti identifica sociologia cu ºtiinþa naþiunii, atribuind acesteia
din urmã o naturã spiritualã ºi voluntarã. Petre Andrei a fost adeptul unui
naþionalism cultural care nu era xenofob ºi nici exacerbat. Traian Brãileanu,
influenþat de gândirea lui Vilfredo Pareto ºi a lui Vasile Conta – în primul
rând – exprima ideea unei autarhii din punct de vedere naþional, fiind expo-
nentul unui naþionalism pe care îl putem cataloga drept totalitar.

Întreaga dezbatere în jurul problemei specificului naþional, care a antre-

nat savanþi ºi cãrturari cu preocupãri ºi orientãri diverse în perioada inter-
belicã, a fost simptomaticã pentru acuitatea cu care societatea româneascã pri-
vea problematica naþionalã. Nota comunã a tuturor acestor abordãri este aceea
cã toate justificã graniþele României întregite ºi, în acelaºi timp, explicã par-
ticularitãþile regimului de care s-au bucurat minoritãþile în România din
perspectivã istoricã ºi a condiþiilor proprii de evoluþie ale societãþii noastre.
Ca o observaþie generalã, putem aprecia cã începând cu deceniul al patru-
lea al secolului trecut, odatã cu ascensiunea dreptei ºi a revizionismului pe
plan european, elita româneascã în ansamblul ei a devenit din ce în ce mai
preocupatã ºi sensibilã la subiectele cu tangenþã naþionalã, manifestându-ºi în
acest fel grija pentru realitatea geopoliticã româneascã, care includea ºi un
numãr apreciabil de minoritari. Desigur, cea de-a doua conflagraþie mondialã
a potenþat ºi la noi, ca pretutindeni, naþionalismul ºi intransigenþa faþã de ele-
mentul etnic neromânesc, ºi, în acest sens, a influenþat viaþa publicã ºi pro-
ducþiile intelectuale care trebuiau acum sã justifice drepturile imprescripti-
bile ale românilor asupra unor teritorii pierdute încã înainte de intrarea noastrã
în rãzboi, în tragica varã a anului 1940.
Perioada de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial a fost marcatã de limitã-
rile impuse de ideologia comunistã în abordarea ºi tratarea problemei naþio-
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L 89

nale ºi a celor conexe ei. Astfel, într-o primã etapã, pânã la Congresul XX al
P.C.U.S. (1956) ºi perioada imediat urmãtoare acestuia, abordãrile practice
ºi literatura dedicatã chestiunii a fost impregnatã de ideea oarecum abstractã
a internaþionalismului proletar, pentru ca dupã acest moment, care a fisurat
monolitul comunist, abordãrile „delicate” ale acestei problematici sã fie din
ce în ce mai curajoase, uneori ele însele marcate de un puternic naþionali-
sm. Cu toate aceste limitãri ºi parazitãri ideologice s-au scris totuºi o serie de
lucrãri importante – în special dupã anul 1965 – dedicate cu predilecþie gene-
zei naþiunii române, conturãrii programului naþional, strategiilor luptei naþio-
nale, luptei naþionale a românilor aflaþi sub stãpânire strãinã etc., nefiind posi-
bilã însã abordarea frontalã ºi neideologizatã. Spre sfârºitul perioadei comuniste,
pe fondul crizei de legitimitate a regimului, s-a apelat la un naþionalism deºãnþat,
promovat în subsidiar de protocronism, lucru care a descalificat în ochii mul-
tora orice pretenþie de seriozitate atunci când era vorba de chestiunile conexe
problematicii naþionale.
Ca o trãsãturã generalã, specificã întregii literaturi apãrutã dupã încheie-
rea celui de-al doilea rãzboi mondial am remarca alãturi de puternica amprentã
ideologicã ºi tratarea selectivã, trunchiatã, a realitãþilor de ordin naþional.
Considerarea ab initio a naþionalismului ca retrograd, arhaic, fascist, ºovin etc.
de cãtre ideologia oficialã a determinat ºi imposibilitatea cercetãrii obiective
a acestui fenomen. În acelaºi timp însã, din raþiuni de tacticã ºi, mai ales, de
strategie politicã, regimul a cultivat în ultimele sale decenii de existenþã un
naþionalism de paradã, agresiv, cu indubitabile consecinþe asupra vieþii societãþii
româneºti.
Schimbarea provocatã de evenimentele din 1989 a deschis calea unor ample
reconsiderãri ale chestiunii naþionale ºi a naþionalismului, atât în practica poli-
ticã, cât ºi în abordãrile savante ale acestui domeniu. Treptat, valorile asociate
naþionalismului au fost abandonate ºi noua ideologie a multiculturalitãþii a înce-
put sã domine piaþa ideilor ºi sã se afirme în viaþa publicã. Sub presiunea glo-
balizãrii, sub imperativul europenizãrii astãzi a devenit exotic sã-þi mai afirmi
ataºamentul la ideologia naþionalã sau la valorile propuse de aceasta. Sunt
însã sigur – semnele deja au apãrut – cã o reinterpretare ºi revalorizare a ideilor
de tip naþional, cele care au acompaniat societatea noastrã în drumul ei spre
modernitate ºi democraþie, se va produce în viitorul previzibil, invalidând ast-
fel valoarea de panaceu acordatã de unii globalizãrii ºi relativismului cultural.
Înainte de formularea unor necesare încheieri sintetice vizând aspectele
abordate în lucrare vrem sã accentuãm cã pe parcursul drumului parcurs de
societatea noastrã în procesul modernizãrii ºi democratizãrii naþionalismul
cultural (un proiect cu rãdãcini în trecut, dar deschis mereu spre viitor) a evo-
luat în pandant cu cel politic (proiect raþionalist, ancorat mai adânc în pre-
zent). Dozajul în care s-au manifestat, preeminenþa uneia dintre forme asu-
90 Cãtãlin Turliuc

pra celeilalte, au fost totdeauna rezultatul unei conjuncturi politice sau al unui
context istoric specific. Miºcãrile revoluþionare, momentele schimbãrii abrup-
te de paradigmã, au favorizat mereu abordãrile de tip civic ale naþionali-
smului în condiþiile accentuãrii mobilizãrii sociale. Politizarea naþionalismu-
lui cultural românesc s-a fãcut cu mai mare intensitate în cursul procesului
modernizãrii statului naþional începând cu ultimele decenii ale secolului al
XIX-lea. Naþionalismul cultural românesc a parcurs trei stadii relativ bine defi-
nite: primul stadiu al germinãrii este circumscris perioadei secolului al XVIII-
lea ºi al primelor decenii ale secolului al XIX-lea ( aproximativ 1740-1830);
cea de-a doua perioadã, a cristalizãrii, se întinde la mijlocul secolului al XIX-
lea (aproximativ 1830-1860); în fine, a treia perioadã, a articulãrii socio-poli-
tice cuprinde perioada de sfârºit a secolului al XIX-lea ºi de început a seco-
lului trecut (aproximativ 1860 -1920). Dupã acest moment, în condiþiile
realizãrii României întregite, naþionalismul cultural este topit, fãrã a-ºi pier-
de însã identitatea specificã, în ceea ce putem numi naþionalismul integral.
Empiric, putem identifica forme ale naþionalismului cultural pânã în vre-
muri mai apropiate nouã.

În încheierea demersului nostru conchidem:

1. Naþionalismul este o realitate proteicã cu specificitãþi ºi caracteristici
indentificabile în secvenþe cronotopice diferite;
2. Lumea modernã ºi democraþia nu pot fi analizate, înþelese ºi discutate
convenabil în absenþa unei viziuni (teorii) despre naþionalism;
3. Naþionalismul cultural ºi cel politic sunt complementare ºi perioadele
în care unul predominã în defavoarea celuilalt pot fi identificate la scarã
istoricã în cazul mai tuturor statelor moderne;
4. Dimensiunea empiricã a studierii naþionalismului este la fel de impor-
tantã ca ºi aceea a studierii lui din perspectivã teoreticã;
5. Nivelul de analizã al naþionalismului trebuie sã includã palierul indivi-
dual, social ºi, în fine, cel ideologic;
6. În cazul românesc pot fi identificate mai multe etape ale evoluþiei naþio-
nalismului în variatele sale manifestãri (nativism, etnonaþionalism, naþio-
nalism cultural, politic etc.);
7. Naþionalismul românesc nu diferã funciar de alte naþionalisme dezvol-
tate în arealul european sau în regiunea cãreia îi aparþinem;
8. Între naþionalismul cultural ºi asociaþionismul de facturã cultural-naþio-
nalã existã o clarã relaþie biunivocã;
9. Achiziþiile conceptuale ºi normative în studierea naþionalismului sunt
fundamentale pentru depãºirea încãrcãrii semantice negative ale acestuia
ºi a valorilor pe care le promoveazã implicit.
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L 91

Note
1. Studiul este realizat în cadrul proiectului de cercetare PN II IDEI cod ID_1646 finanþat
de CNCSIS.
2. Prea puþine studii empirice vin sã argumenteze dezbaterea teoreticã ºi conceptualã. Vezi
in acest sens Henk Dekker, Darina Malova, Sander Hoogendoom, „Nationalism and Its
Explanations” in Political Psychology, Vol. 24, Nr. 2, Special Issue, National Identity in
Europe (June 2003), pp. 345-376.
3. Astfel de taxonomii sunt relativ comune ºi adesea întâlnite în literatura de specialitate. Un
inventar al lor ar ocupa câteva zeci de pagini, de aceea el nu ar fi util pentru subiectul
abordat de noi.
4. Vezi în acest sens excelentul studiu semnat de Elias José Palti, „The Nation as a Problem:
Historians and the „National Question” în History and Theory, Vol. 40, Nr. 3 (oct. 2001),
pp. 324-346.
5. Vezi ºi aprecierile noastre, Cãtãlin Turliuc, „National Idea and the Modern State”, în
Xenopoliana, VI, Nr. 1-2, 1998, pp. 26-36 sau mai recent John Gledhill, „The Power of
Ethnic Nationalism: Foucault’s Bio-power and the Development of Ethnic Nationalism
in Eastern Europe”, in National Identities, Vol. 7, Nr. 4, Dec. 2005, pp. 347-368.
6. Cãtãlin Turliuc, Organizarea României moderne. Statutul naþionalitãþilor 1866-1918, Vol.
I, Identitate ºi comunicare socialã, Iaºi, 2004, p. 67.
7. Vezi în acest sens ºi interesanta argumentaþie oferitã de Homi Bhabha, „DissemiNation:
Time, Narrative, and the Margins of the Modern Nation” in H. Bhabha (ed), Nation and
Narration, Routledge, 1990.
8. Asupra definiþiilor mai cuprinzãtoare sau restrictive ale naþionalismului s-au pronunþat
numeroºi autori. Vezi o bunã trecere în revistã a acestora în Alexander Motyl, „The
Modernity of Nationalism”, in Journal of International Affairs, Vol. 45, Nr. 2 (Winter
1992), pp. 307-324.
9. Perspective noi de analizã apar constant ºi vrem sã semnalãm aici studiul lui Manu Goswami,
„Rethinking the Modular Nation Form: Toward a Sociohistorical Conception of Natio-
nalism” in Comparative Studies in Society and History, Vol. 44, Nr. 4 (oct. 2002), pp. 770-
779, care discutã despre formele obiective si cele subiective ale naþionalismului, naþiona-
lismul modular, concept dezvoltat de Benedict Anderson ºi despre raportul dintre ideal-tip
ºi concepþiile socioistorice în studiul naþionalismului.
10. Vezi,de exemplu, Max Haller,” New societies or social anomie in the Europe of tomor-
row?” In Schweizerische Zeitschrift für Soziologie/ Revue suisse de sociologie, 1992, Vol. 18,
Nr. 3, pp. 635-656; Idem, „Voiceless submission or deliberate choice? European inte-
gration and the relation between National and European Identity” in H. Kriesi, K.
Armingeon, H. Siegrist, A. Wimmer (eds.) Nation and National Identity. The European
experience in perspective, Chur, Rüegger Verlag, 1999, pp.263-296; Athena S. Leoussi,
Steven Grosby (eds.) Nationality and Nationalism, London, I.B. Tauris, 2004.
11. O analizã remarcabilã a conceptului o face John Hutchinson, The Dynamics of Cultural
Nationalism: The Gaelic Revival and the creation of Irish nation-state, London, Allen&Unwin,
1987.
12. Vezi cazul ilustrativ al lui Elmar Holenstein, „Conceptul de Kulturnation: o aberaþie siste-
maticã”, in B. Baertschi, K. Mulligan, Naþionalismele, Bucureºti, 2010, pp. 187-213.
13. Interesantã în acest sens este demonstraþia lui John Hutchinson care discerne cicluri ºi
valuri de naþionalism politic ºi cultural care se substituie ºi potenþeazã reciproc. Vezi, John
Hutchinson, op.cit, cap. I, passim
14. Locus classicus al acestei opoziþii este comparaþia dintre modul în care este conceputã naþiu-
nea în Franþa ºi respectiv în Germania. Vezi în acest sens clasica lucrare a lui Rogers Brubaker,
Citizenship and Nationhood in France and in Germany, Cambridge, Mass., 1992 sau lucra-
rea lui Louis Dumont, German Ideology: From France to Germany and Back, Chicago, 1994.
92 Cãtãlin Turliuc

15. Dacã, mutatis mutandis, ar fi sã transferãm discuþia în domeniul dreptului am avea de-a
face cu raportul jus solis – jus sanguinis.
16. Anthony D. Smith,” Culture, Community and Territory: The Politics of Ethnicity and
Nationalism”, în International Affairs (Royal Institute of International Affairs 1944 -),
Vol. 72, Nr. 3, (July 1996), pp.445-458.
17. Nu ne vom avânta aici, din evidente raþiuni de spaþiu, în explorarea viziunii herderiene
asupra subiectului nostru. De altfel, ea este în general bine cunoscutã ºi adesea invocatã
în diverse lucrãri dedicate naþionalismului.
18. Fãrã a elabora prea mult aici asupra conceptului de stat naþional vom menþiona doar cã
statul ºi naþiunea pot fi concepute separat. Existã naþiuni fãrã stat (kurzii, scoþienii etc)
ºi state fãrã naþiune ( de exemplu, Kossovo).
19. Din momentul în care trecutul a devenit naþional s-a deschis calea largã spre ceea ce numim
naþionalism cultural.
20. Dintre acestea menþionãm: românii sunt cei mai vechi locuitori ai þãrii, sunt cei mai nume-
roºi, îndeplinesc muncile cele mai grele, plãtesc cele mai mari contribuþii, iar diplomele
leopoldine exprimând voinþa imperialã trebuie respectate ºi puse în practicã.
21. Vezi, David Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Prima ediþie Cluj, 1948. Reeditãri
Bucureºti, 1967, 1984, 1998.
22. Vezi, printre altele, lucrãrile semnate de Nicolae Bocºan, Ideea de naþiune la românii din
Transilvania ºi Banat (secolul al XIX-lea), Cluj-Napoca - Reºiþa, 1997 sau Sorin Mitu,
Geneza identitãþii naþionale la românii ardeleni, Bucureºti, 1997.
23. Profesor de matematicã ºi geografie, director al Preparandiei din Arad (1821-1877). A
editat ºi adnotat o parte a cronicii lui Gheorghe ªincai. A fost autorul unei prime încercã-
ri de realizare a unei enciclopedii româneºti. Pentru el naþiunea presupunea o certã legã-
turã organicã, de sânge.
24. Între 1788 ºi 1795 s-a aflat în Transilvania la mãnãstirea Hodoº-Bodrog.
25. A rãmas faimoasã cãlãtoria sa în Occident rememoratã în Însemnare a cãlãtoriei meale fãcutã
în anul 1824,1825,1826, ......................
26. Vezi articolul nostru despre relaþia modernizare ºi/sau occidentalizare, Cãtãlin Turliuc,”
Modernization and/or Westernization in Romania during the Late 19-th Century and the
Early 20-th Century”, în Transylvanian Review, Vol. XVII, No. 1, Spring 2008, pp. 3-11.
27. Evident, avem aici în vedere altceva decât îndeobºte se înþelege prin deja acreditatul ter-
men nativism în cazul american.
28. În sensul cel mai general ºi larg de creºtini sud-dunãreni.
29. Vezi, Alexandru Duþu, Ideea de Europa ºi evoluþia conºtiinþei europene, Bucureºti, 1999.
30. Dacia literarã, Magazin istoric pentru Dacia etc.
31. Apud, P. Cornea, M. Zamfir, Gândirea româneascã în epoca paºoptistã, Bucureºti, 1969,
p. 55.
32. Ibidem, p. 58.
33. Ibidem, p.64.
34. Ibidem, pp. 358-366.
35. Apud, V. Cristian, Contribuþia istoriografiei la pregãtirea ideologicã a revoluþiei române de
la 1848, Bucureºti, 1985, p. 38.
36. Vezi numeroasele lucrãri ºi studii pe aceastã temã semnate de Teodor Pãcãþianu, Liviu
Maior, Nicolae Bocºan, Vasile Netea º.a.
37. O interesantã analizã dedicatã Transilvaniei la sfârºitul secolului al XIX-lea din perspectiva
naþionalismului cultural, în care ASTRA este bine reprezentatã, este cea semnatã James P.
Niessen, „Museums, Nationality, and Public Research Libraries in Nineteenth-Century
Transylvania”, in Libraries & the Cultural Record, Vol. 41, Nr. 3, Summer 2006, pp.298-336.
38. Formula aparþine lui Dan Dungaciu, Naþiunea ºi provocãrile (post)modernitãþii, Bucureºti,
2004.
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L 93

39. Nicolae Iorga, Generalitãþi cu privire la studierea istoriei, Vãlenii de Munte, 1911, p.50
40. Mihail Manoilescu, Tragica predestinare a geniului moldovenesc, Iaºi, 1993, p.113
41. Amintim aici pe: Gheorghe Brãtianu, Constantin C. Giurescu, George Sofronie, Silviu
Dragomir, Ioan Lupaº º.a.m.d.

Abstract
Romanian Cultural Nationalism – Stages of Development on the Way
Towards Modernity

The present paper tackles one of the most important issues connected with Modern
Romania, namely cultural nationalism and the associative movement. An introduc-
tory part deals with different taxonomies, definitions and opinions about nationali-
sm in general and about cultural nationalism in particular. We argue about the
meaning and conceptual validity of the cultural nationalism when analyzing natio-
nalism in general. The origins and genesis of Romanian nationalism are discussed
and put into perspective in order to point out its roots and early evolution. Examples
concerning both Transylvania and the Principalities are given in order to clarify our
approach. The cultural milieu is investigated and the movement toward Romanian
civic and political emancipation in Transylvania and the modernization process in
Principalities are also analyzed in order to present some facts connected with the
development of cultural nationalism. We introduce here our opinion about nativism
– with a different meaning that the widely known American nativism – in order to
better explain empirically the first stage of Romanian nationalism. In connection with
the Romanian revolution of 1848 we show how Romanian nationalism manifested
itself in order to formulate the main national objectives and also how the revolu-
tionaries perceived the minorities and the problem of their civic and political eman-
cipation. After the establishment of the Romanian modern national state (1859) we
face a new stage of the Romanian nationalism, a stage that could be called the era of
ethno-nationalism. We also present the cultural-national associative movement in the
Old Kingdom but also in Transylvania, Bukovina and Bessarabia, provinces inhabi-
ted largely by Romanians but under foreign political domination. We present the
evolutionary stages of the Romanian cultural nationalism as follows: the genesis
(1740-1830); the crystallization (1830-1860); the social-political articulation (1860-
1920). After the Great Union of 1918, Romanian nationalism assumed new forms
which are also discussed in our paper. We briefly present the major trends developed
in the interwar years giving such examples as: Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Petre
Andrei, Eugeniu Speranþia, Nicolae Petrescu, George Emilian Marica, Traian Brãileanu,
Nicolae Roþu. WW II and the communist period are briefly discussed in relation with
the forms taken by Romanian nationalism. In our conclusions, we argue that natio-
nalism is a protean reality and should be discussed and analyzed according to diffe-
rent chronotopic sequences; the modern world and actual democracy cannot be pro-
perly understood if we disregard nationalism; cultural and political nationalism are
complementary; empirical analyses are as important as theoretical approaches in order
to study nationalism; when we discuss about nationalism we have to keep in mind
94 Cãtãlin Turliuc

three levels: the individual, the state and, last but not least, the ideological one;
cultural nationalism and cultural-national associative movements are in a strong rela-
tionship; Romanian cultural nationalism is similar to other nationalisms developed
in our geopolitical area.

Keywords
cultural nationalism, modernization, associationism, nativism, emancipation, ethno-
nationalism
 Astra ºi
Academia Românã

NICOLAE BOCªAN

A
SOCIAÞIONISMUL ªTIINÞIFIC ºi cultural la românii din Banat ºi Tran-
silvania a fost iniþiat de epoca Luminilor ºi de idealurile sale de ridi-
care calitativã a naþiunii prin culturã ºi educaþie. Iluminismul românesc
a iniþiat procesul de instituþionalizarea unor societãþi ºtiinþifice reprezentative
pentru cultura sau ºtiinþa româneascã în curs de cristalizare. Între societãþile
concepute de generaþia Luminilor, societatea filosoficeascã a neamului
românesc sau Societatea pentru cultivarea limbii române, au formulat pen-
tru întâia oarã, în spirit iluminist, un program care avea în vedere cultivarea
limbii române, unificarea ei, ortografia, gramatica ºi dicþionarul, istoria sau
publicarea documentelor istorice, nu în ultimul rând luminarea poporului,
rãspândirea ºtiinþei ºi culturii în popor.
Împrejurãrile epocii Luminilor nu au îngãduit atunci instituþionalizarea
culturalã în spirit naþional. A lãsat generaþiei romantice un program cultu-
ral ºi ºtiinþific, întemeiat pe ideea edificãrii instituþiilor ºtiinþifice sau cultu-
rale. Revoluþia de la 1848 a stimulat manifestarea curentului romantic în acest
domeniu, care a ezitat între o academie, universitate, facultate de ºtiinþe sau
societate literarã din nevoia de a afirma identitatea naþionalã prin educaþie,
ºtiinþã sau culturã, de a întãri conºtiinþa ºi voinþa românilor de a se manifesta
ca naþiune, de necesitatea realizãrii solidaritãþii naþionale, peste separatismul
politic sau deosebirile sociale ºi confesionale.
Solidaritatea naþionalã reclamatã de paºoptism, conceptual romantic de
naþiune, întemeiat pe naþiunea-popor impunea încorporarea mulþimii popo-
rului în cadrele naþiunii, aºa cum au teoretizat G. Bariþiu ºi Simeon Bãrnuþiu,
cu toate consecinþele pe care le reclama concepþia liberalã despre naþiune a
paºoptiºtilor. Acest deziderat a fãcut ca idealurile iluministe sã se prelungea-
96 Nicolae Bocºan

scã pânã târziu în secolul al XIX-lea, în primul rând ideea ridicãrii calitative
a naþiunii prin cultivarea, instrucþia ºi educaþia tuturor categoriilor sociale
în spirit naþional1.
Dupã o serie de tentative din perioada neoabsolutistã pentru a înfiinþa o
universitate, o facultate juridicã sau o academie2, abia în condiþiile favorabi-
le ale epocii liberale pentru români se cristalizeazã o miºcare pentru organi-
zarea asociaþiilor naþionale în domeniul cultural, economic, social sau bise-
ricesc. Principiul egalei îndreptãþiri promovat de Casa de Habsburg, contextul
politic favorabil românilor prin instaurarea regimului liberal în Austria, for-
marea statului român modern în vecinãtate, au stimulat asocierile culturale
de diferite tipuri care ºi-au asumat ideea propagãrii limbii ºi culturii naþionale
în cele mai diverse medii sau categorii sociale: elevi, studenþi, femei, mese-
riaºi, cler, mai târziu chiar ºi în rândurile þãranilor3.
Unirea Principatelor la 1859, prin dubla alegere a lui Al. I. Cuza, a declanºat
în Principatele Unite o campanie pentru înfiinþarea unei societãþi literare
sau a unei academii de ºtiinþe, la care s-au angajat V. A. Urechia, August
Treboniu Laurian ºi Gh. Sion. Acesta din urmã a cerut guvernului în 1860,
în „Revista Carpaþilor”, înfiinþarea unei academii de ºtiinþe4. În 7 aprilie 1860,
Consiliul de miniºtri a hotãrât înfiinþarea Societãþii Academice Române, care
sã contribuie la „înaintarea literaturii, istoriei ºi a culturii naþionale”. Deºi
Al. Ioan Cuza a aprobat înfiinþarea societãþii, aplicarea hotãrârii a fost amâ-
natã din cauza condiþiilor interne ºi internaþionale nefavorabile5.
O campanie asemãnãtoare a început ºi în Transilvania, în contextul dez-
baterilor pe marginea limbii publicaþiilor româneºti, în „Telegraful Român”.
Într-o corespondenþã din 20 martie 1860, I. Puºcariu vorbea „de foloasele
ºi urmãrile unei reuniuni a literaþilor români din Austria”6. O altã corespon-
denþã de la Blaj, din 14 aprilie 1860, semnatã de Ioan Rusu, scria cã „o reu-
niune pentru cunoºtinþele diverselor ramuri de ºtiinþã nu poate sã fie decât o dorinþã
fierbine a tuturora care pricep ºi ºtiu puþin foloasele ce provin pentru cultura
unei naþiuni din asemenea asociaþiuni”7. Într-o corespondenþã din 12 mai 1860,
I. Puºcariu sugera denumirea asociaþiei, fãcea propuneri pentru organizarea
ei ºi procurarea fondurilor8. Atanasie Marinescu era, în 26 mai 1860, pen-
tru „o societate ºtiinþificã cât de debilã la început, ca cu timpul sã poatã devein o
academie de ºtiinþe”9.
Ideea a fost îmbrãþiºatã de elita intelectualã româneascã. Paul Dunca a fost
desemnat sã elaboreze o petiþie care sã cearã guvernului aprobarea pentru
întrunirea unei adunãri menitã a definitive statutele10. Petiþia semnatã de 170
de personalitãþi ale societãþii româneºti, între aceºtia Al. Sterca Suluþiu, Andrei
ªaguna, Timotei Cipariu, Axente Sever, Iacob Mureºianu, Pavel Vasici, Iacob
Bologa, I. Raþiu, N. Popea, Gavril Munteanu, Ioan Popasu º.a., a fost înain-
tatã Guvernatorului Transilvaniei, în 10/22 mai 1860. Petiþia menþiona înfiinþa-
 A S T RA ªI ACADEMIA ROMÂNÃ 97

rea „unei asociaþiuni pentru literaturã ºi cultura poporului român”, astfel încât
ºi românii sã devinã „pãrtaºi luminãrei ºi culturei moderne”11. Chiar dacã nu
aprobã explicit cererea intelectualilor români, în 12 iulie 1860 guvernatorul
Lichtenstein a cerut episcopului ªaguna, statutele viitoarei societãþi12.
În paralel cu aceste demersuri, Ministerul de culte ºi instrucþiune a cerut
guberniului înfiinþarea unei comisii de filologi români, chematã sã se pro-
nunþe asupra ortografiei române cu litere latine, adãugând un proiect gata
elaborat. De la Viena, în septembrie 1860, ªaguna a cerut membrilor comi-
siei sã nu primeascã principial proiectul ministerial, pentru cã numai aºa româ-
nii puteau „dovedi lumii strãine cã noi am avut ºi pânã acum ortografia noastrã”.
Comisia filologicã, condusã de Timotei Cipariu, era formatã din George
Bariþiu, Gavril Munteanu, Andrei Mureºanu, Ioan Popasu, Ioan Puºcariu,
Ioan Codru Drãguºanu, Ioan Fechete Negruþiu, Anton Veºtemeanu. În ul-
tima ºedinþã din 6 octombrie 1860, comisia a cerut guvernatorului aproba-
rea pentru „formarea unei societãþi literare a cãrei chemare sã fie nu numai
cultura peste tot a limbii române, ci ºi specialmente elaborarea unui dicþionar
etimologic cât se poate mai complet, cum ºi a mai multor cãrþi scolastice”13.
Au fãcut propuneri de statute G. Bariþiu, Timotei Cipariu ºi Ioan Puºcariu.
La începutul lunii noiembrie 1860, proiectele de statut au fost înaintate lui
Andrei ªaguna. Pe baza lor, episcopul a elaborat statutul Asociaþiei pentru
literaturã ºi cultura poporului român ºi pentru înaintarea industriei ºi agri-
culturii14, preluând mai multe componente ale proiectului redactat de I.
Puºcariu.
În Principatele Unite comisia pentru adunarea documentelor istorice, for-
matã din August Treboniu Laurian, preºedinte, Gh. Sion, secretar, Ion Ma-
iorescu, Aron Florian, Petru Cernãtescu, Alexandru Odobescu, a elaborat, în
toamna anului 1860, statutele unei societãþi cu douã secþii: arheologicã-
istoricã ºi filologicã-lexicologicã, urmând sã se adauge cea de-a treia a ºtiinþe-
lor naturale15. La începutul lunii noiembrie 1860, o comisie formatã la Bucureºti
din August Treboniu Larian, Gh. Sion, Ion Maiorescu, Aron Florian, P.
Cernãtescu, I.C. Brãtianu a redactat proiectul pentru înfiinþarea unei societãþi
academice16.
În Transilvania, proiectul de statut revizuit de ªaguna a fost înaintat guver-
nului spre aprobare în 6 decembrie 186017. Conferinþa naþionalã a românilor,
întrunitã la Sibiu în ianuarie 1861, a cerut „înfiinþarea unei societãþi literare
ºi a unui fond pentru cultura limbii ºi înaintarea literaturii naþionale”18.
Cancelaria aulicã ºi guvernul au aprobat, în ianuarie 1861, întrunirea adunã-
rii consultative pentru constituirea asociaþiei culturale româneºti. Aprobarea
adunãrii a generat o emulaþie în cercurile intelectuale româneºti, preocupate
sã exploateze la maxim contextul favorabil creat. Acelaºi fervent susþinãtor
al Asociaþiunii, I. Puºcariu, cerea declanºarea imediatã a dezbaterilor pe tema
98 Nicolae Bocºan

organizãrii societãþii, declarând cã „acesta e cel dintâi organ legal al nostru, de

adunare unde într-adevãr putem reprezenta naþiunea”19.
Pentru realizarea efectivã a acestui proiect, Andrei ªaguna a invitat pe toþi
semnatarii petiþiei din mai 1860 sã participe la o consfãtuire în data de 9/21
martie 1861, în vederea definitivãrii statutelor.
La adunarea din martie 1861 au participat, sub preºedinþia lui ªaguna,
G. Bariþiu, I. Puºcariu, Ioan Raþiu, Ioan Alduleanu, Iacob Bologa, Pavel Vasici,
Pavel Dunca, Ilie Mãcelariu, Axente Sever, N. Popea, I. Hannia, Ioan Codru
Drãguºanu. Au fost dezbãtute cele patru proiecte de statut, încredinþându-se
unei comisii formate preponderent din juriºti elaborarea textului final al sta-
tutelor20. Chestiunea statutelor a ocupat o perioadã mai lungã de timp iniþia-
torilor Academiei Române ºi ai Astrei, dezvãluind o lipsã de experienþã pe tere-
nul asociaþionismului sau al organizãrii de tip academic, care explicã numãrul
mare al proiectelor de statute ºi diversitatea opiniilor. Asocierea cultural-ºtiinþi-
ficã era la începuturile ei în societatea româneascã de pretutindeni.
Statutele aprobate au stabilit denumirea oficialã a societãþii – Asociaþia
transilvanã pentru literatura românã ºi cultura poporului român – ºi
obiectivul acesteia: „înaintarea literaturii române ºi culturii poporului român
în deosebitele ramuri prin studiu, elaborarea ºi edarea de opuri, prin premii ºi
stipendii pentru diferitele specialitãþi de ºtiinþã ºi arte ºi alte asemenea”. Statutele
prevedeau urmãtoarele categorii de membri: fondatori, ordinari, corespon-
denþi ºi onorari. Statutele prevedeau organizarea Asociaþiunii pe 3 secþii: filo-
logicã, literarã, istoricã ºi de ºtiinþe naturale. Secþiunea filologicã avea ca obiec-
tiv înavuþirea dicþionarului limbii române române ºi purificarea ei de barbarism,
secþiunea istoricã trebuia sã adune documente istorice autentice pentru îm-
bogãþirea istoriei patriei, iar secþiunea de ºtiinþe naturale avea între preocupãri
prosperitatea economiei naþionale prin dezvoltarea agriculturii ºi silvicultu-
rii, avuþia montanisticã, comerþ ºi sãnãtatea populaþiei22.
În Transilvania, dupã aprobarea statutelor în 6 septembrie 1861, Andrei
ªaguna a convocat, în data de 23 octombrie/4 noiembrie „pe toþi inteligenþii
naþiunii noastre” ca sã participe la constituirea Asociaþiunii”.
Adunarea de constituire a Asociaþiunii, prima instituþie legal recunoscutã
românilor, cum aprecia I. Puºcariu, a prilejuit exprimarea unor mesaje de soli-
daritate naþionalã ºi de emulaþie în jurul noii instituþii. Timotei Cipariu s-a
exprimat în acest sens: „Un razim naþionalitãþii noastre se împlântã astãzi, ci
sperãm cã asemeni razime de astã ºi de alte forme se vor împlânta ºi de aici înain-
te ºi mai multe ºi mai puternice”23. Profeþia sa s-a împlinit, deoarece aproape
concomitent au luat naºtere Societatea pentru cultura ºi literatura românã din
Bucovina, Asociaþiunea arãdeanã ºi Asociaþiunea maramureºeanã.
Aceste asociaþii provinciale româneºti au luat naºtere dintr-o fireascã nevoie
de coordonare ºi unificare a iniþiativei culturale româneºti, fiind primele insti-
 A S T RA ªI ACADEMIA ROMÂNÃ 99

tuþii de nivel central laice care ºi-au asumat rolul de îndrumãtor al vieþii naþio-
nale. Ele au asigurat unitatea acþiunii culturale româneºti, au continuat, în
ambianþa romanticã, programul iluminist al ridicãrii calitative a naþiunii.
În a doua ºedinþã de constituire a Astrei, din 24 octombrie/5 noiembrie
1861, s-au înscris în asociaþie 212 membri, între care 9 membri fondatori
ca Al. Sterca Suluþiu, A. ªaguna, N. Popea, Andrei Mocioni, iar dintre cei
activi, G. Bariþiu, T. Cipariu, Axente Sever, Simion Balint, Zaharia Boiu, Pavel
Vasici, Iosif Hodoº, Visarion Roman, Ioan Popasu, Ilie Mãcelariu, Atanasie
Marienescu. Din punct de vedere profesional, cca. 30% proveneau din cler,
ceilalþi erau profesori, avocaþi, publiciºti, funcþionari, negustori, proprietar ºi
9 þãrani. Numãrul membrilor ordinari a oscilat de la 814 în 1861, 381 în
1864 ºi 235 în 1875. Alãturi de diferite persoane, au devenit membre ale
Astrei pânã în 1870 ºi unele comune, institute de credit, comunitãþi eclezia-
stice, biserici sau alte asociaþii. În ºedinþa a treia a adunãrii de constituire au
fost aleºi membrii onorari ai Asociaþiunii, între care Simion Bãrnuþiu, Al.
Papiu Ilarian, Aron Florian, A. Treboniu Laurian, Ion Maiorescu, Damaschin
Bojincã, Aron Pumnu, C. Hurmuzachi, Petrache Poenaru, Atanasie Sandor,
Mihail Kogãlniceanu, G. Sion, Al. Odobescu, Miko Imre, Bielz, Iosif Grimm
º.a. Tot în aceastã zi G. Bariþiu a prezentat cele 15 „propuseþiuni”, prin care
a detaliat viitoarea activitate a Asociaþiunii. Au fost aleºi Andrei ªaguna,
preºedinte, Timotei Cipariu, vicepreºedinte ºi G. Bariþiu secretar.
Lucrãrile preliminare înfiinþãrii Astrei ºi statutele ei relevã intenþia Asociaþiunii
de a dezvolta o activitate savantã, consacratã principalelor probleme ale societãþii
româneºti. Era evidentã intenþia noii instituþii de a contribui la procesul de
modernizare a economiei, culturii, a societãþii în general. Astra a depãºit deo-
sebirile confesionale, promovând solidaritatea naþionalã, indiferent de origi-
ne socialã sau de apartenenþã confesionalã, în conformitate cu noua concepþie
despre ideea modernã de naþiune.
Astra ºi-a prezentat convingãtor strategia sa culturalã la a doua adunare
generalã, din iulie 1862, de la Braºov, la care au participat 800 de oameni.
Atunci a rostit Timotei Cipariu discursul manifest de unitate naþionalã, pro-
gramatic pentru semnificaþia ºi acþiunea culturalã a Astrei, în care spunea:
„dea cerul ca precum toþi suntem de un sânge, toþi ne-am îndulcit de la sânul mai-
cei noastre cu acelaºi cuvinte dulci, toþi ne suntem fraþi, oricât ne despart munþii
ºi vãile ºi oricât ne împart stãrile politice ºi confesionale religioase, tot numai una
sã fim, una raþiune, una limbã, una literaturã… Atunci orice despãrþiri politice,
sociale ºi religioase ne vor tãia de cãtre alta, dar spiritul naþional ºi geniul român
va tinde aripile sale preste toþi fiii lui Traian ºi-i va þine legaþi întru legãturile
pãcii, frãþietãþii ºi unitãþii naþionale”.
Adunarea a aprobat înfiinþarea celor trei secþiuni, filologicã, istoricã, de
ºtiinþe fizico-naturale, a votat ortografia etimologicã a comisiei de filologi
100 Nicolae Bocºan

întrunitã în 1860. La Braºov a fost prezentatã prima expoziþie româneascã de

artã popularã, inaugurând seria manifestãrilor de acest fel care se vor repeta
în anii urmãtori ca un mijloc utilizat de societate pentru a prezenta tradiþii-
le ºi realizãrile poporului român. Participant la adunare, Al. Odobescu a apre-
ciat expoziþia ca o ilustrare a unitãþii româneºti: „Naþiunea în orice stare se aflã
ºi sub orice denumire trãieºte, ea totuºi a pãstrat în toate, acelaºi caracter, ace-
leaºi obiceiuri în viaþa sa casnicã, aceeaºi activitate, aceleaºi tradiþii industriale,
acelaºi gust original ºi propriu al sãu”. Adunarea de la Braºov a acordat pri-
mul sãu premiu lui Andrei Mureºianu pentru întreaga sa operã25.
Formarea României moderne ºi a instituþiilor sale reprezentative pe plan
politic, cultural, bisericesc ºi economic a generat o emulaþie naþionalã ºi un
puternic sentiment de solidaritate cu românii de pretutindeni. Opinia publicã
ºi oamenii politici au afirmat intenþia de a susþine aspiraþiile politice sau
culturale ale românilor aflaþi sub stãpâniri strãine, mai ales ale celor din
Transilvania, ameninþaþi de încheierea compromisului austro-ungar.
Manifestãrile de unitate naþionalã, instituþiile simbol ale unitãþii româneºti
au însoþit formarea statului român modern, exprimând intenþia acestuia de
a reprezenta interesele tuturor românilor. Aceasta a fost ºi semnificaþia înfiinþã-
rii Societãþii literare române, devenitã în 1867, Societatea academicã
românã. La 31 martie 1866, Locotenenþa domneascã a aprobat Regulamentul
Societãþii literare române, iar la 1 aprilie decretul acesteia hotãrãºte înfiinþa-
rea acestei societãþi cu misiunea de a stabili ortografia, gramatica ºi dicþio-
narul. Regulamentul Societãþii literare prevedea 21 de membri fondatori,
3 din Moldova, 4 din Muntenia, 3 din Transilvania, 2 din Banat, 2 din Ma-
ramureº, 2 din Bucovina, 3 din Basarabia ºi 2 din Macedonia, „acei din þãri-
le locuite de români, ce se deosebesc prin meritele ºi lucrãrile lor literare”. În 22
aprilie 1866 au fost numiþi, prin decret al Locotenenþei domneºti, urmãto-
rii membrii fondatori din Transilvania ºi Banat: Iosif Hodoº, Al. Roman
(Maramureº), Timotei Cipariu, Gavril Munteanu, George Bariþiu (Transilvania),
Andrei Mocioni ºi Vincenþiu Babeº (Banat)26. În vara anului 1867 acestora
s-a alãturat A. Treboniu Laurian, stabilit în România.
Sesiunea inauguralã a Societãþii literare a oferit numeroase prilejuri de
afirmare a unitãþii naþionale prin ºtiinþã ºi culturã. La festivitãþile organizate
pentru primirea membrilor societãþii, Alexandru Roman a declarat: „Fie ca
din unitatea limbii literare, pe calea cea paºnicã a ºtiinþelor, sã rezulte unitatea
naþionalã”. La solemnitatea inaugurãrii Societãþii literare de la Ateneul Român,
din 1 august 1866, ministrul de externe al României spunea: „Nu poate fi
dorinþã mai legitimã ºi mai iertatã pentru membrii aceleiaºi naþiuni, oricum i-
ar fi despãrþit politiceºte, decât a-i cultiva limba naþionalã, tezaur pe care nu
este putere omeneascã sã-l ia de la un popor”27.
 A S T RA ªI ACADEMIA ROMÂNÃ 101

În sensul celor afirmate la adunarea Astrei de la Braºov, Timotei Cipariu

a declarat la sesiunea inauguralã a Societãþii literare: „Am început a ne elibe-
ra patria, am început a ne elibera limba. Am început domnilor, am început, dar
nu am terminat, rãmâne sã continuãm ºi sã terminãm „28.
La prima sesiunea inauguralã a fost adoptatã denumirea oficialã Societatea
academicã românã, a fost aprobat statutul ºi organizarea ei pe trei secþiu-
ni: filologicã ºi literarã, istoricã-arheologicã, de ºtiinþe naturale, identice cu
cele constituite de Asociaþiunea transilvanã.
Obiectivele programului, identice la cele douã societãþi, la începuturile lor,
cultivarea limbii ºi a istoriei, relevã cã în primii sãi ani de activitate, pânã la
înfiinþarea Societãþii academice, Astra a cãutat sã-ºi identifice o direcþie pro-
prie de activitate, oscilând între cultura savantã ºi cultura de masã. Câþiva ani,
pânã la 1867, a fost principala societate culturalã ºi ºtiinþificã pentru toþi româ-
ni. Dupã înfiinþarea Societãþii academice, rolul de îndrumãtor al ºtiinþei ºi cul-
turii româneºti a fost transferat forului academic din România, Astra cultivând
preponderent, în deceniile urmãtoare, cultura de masã.
S-a putut observa paralelismul creat între Societatea academicã ºi Astra,
remarcat încã din epocã, în afirmarea ºi promovarea unitãþii naþionale, în orga-
nizarea lor internã, în secþiunile identice ºi programul iniþial al Societãþii lite-
rare, tributare în mare parte modelului instituþionalizat de Astra în Transilvania.
Organizarea societãþii în cele trei secþiuni identice, desemnarea unor membri
fondatori, ordinari sau supleanþi (corespondenþi) dintre personalitãþi ale vieþii
ºtiinþifice sau culturale din toate provinciile locuite de români, sunt argumente
în acest sens. Paralelismele de care de vorbeam s-au datorat, în parte, rolu-
lui important pe care l-au avut ardelenii – Timotei Cipariu, G. Bariþiu, A.
Traboniu Laurian – în organizarea Astrei ºi a Societãþii academice, cu deo-
sebire la redactarea statutelor Societãþii academice. În acelaºi timp erau nevoi
resimþite de evoluþia unitarã a culturii române pe coordonatele romanti-
smului, care dupã 1859 a început un amplu proces de instituþionalizare pe
baze naþionale, în fruntea cãruia se impunea cu necesitate un for academic
central. Timotei Cipariu ºi George Bariþiu a participat la elaborarea statute-
lor Astrei, tot ei au avut un rol important în redactarea statutelor Societãþii
academice. Toþi membrii fondatori ai Societãþii academice (au fost 7 din 22)
au participat la înfiinþarea Astrei, au fost membri ai Asociaþiunii transilvã-
nene, toþi membrii ardeleni ai Academiei Române au fost ºi membri ai Astrei.
Pânã la înfiinþarea Societãþii academice, Astra a încercat, chiar dacã rea-
lizãrile nu au fost la nivelul aspiraþiilor sã îndeplineascã un asemenea rol, cu
posibilitãþi mai modeste de exprimare. Resursele Asociaþiunii transilvane au
fost modeste la început, proveneau din contribuþiile membrilor, din donaþii.
Societatea academicã românã avea un sprijin consistent din partea statului.
102 Nicolae Bocºan

Erau douã tipuri de asociere ºtiinþificã sau culturalã, unul al societãþii civile
româneºti din Transilvania, celãlalt patronat de statul român ºi susþinut de
acesta.
Imediat dupã înfiinþarea Asociaþiunii transilvane s-au pus bazele bibliote-
cii Astrei, prin achiziþii ºi donaþii, a fost desemnat Visarion Roman bibliote-
car ºi a început catalogarea publicaþiilor. La adunarea din 1862 au þinut diser-
taþii I. Puºcariu ºi Gavril Munteanu. Dupã 1866 a început o perioadã de declin
în viaþa Astrei, ilustratã de reducerea numãrului de membri, activitatea
Asociaþiunii reducându-se la acordarea de burse pentru tineri studioºi. La pro-
punerea lui Gavril Munteanu s-a acceptat sã se acorde bursele în mod egal între
ortodocºi ºi greco-catolici. În primii ani au predominat bursele acordate
pentru alte domenii. La adunarea Astrei de la Alba Iulia, din 1866, au pre-
zentat disertaþii Timotei Cipariu, Despre ortografie ºi principiile etimolo-
gice, iar Iosif Hodoº a prezentat Istoria literaturii italiene. Disertaþia lui
Cipariu s-a vrut ºi un rãspuns la apelul lansat în 1865 de Asociaþiunea arãdanã
cãtre asociaþiile din Trasilvania ºi Bucovina în vederea unificãrii ortografiei
româneºti. Dupã 1866 problema a fost preluatã de Societatea academicã29.
Discursurile programatice rostite la inaugurarea celor douã societãþi relevã
acelaºi paralelism în strategia lor cultural-ºtiinþificã: cultivarea ºi unificarea
limbii, gramatica, dicþionarul, ortografia unitarã. În octombrie 1861, Timotei
Cipariu vorbea despre limba românã ca un tezaur „nepreþuit”, „tezaur mai
scump, decât viaþa”, „cea mai scumpã ereditate, fãrã de care nu am fi demni de
a ne mai numi fiii lor: limba românã”30. La rândul sã George Bariþiu spunea
la sesiunea inaguralã a Societãþii academice: „Dacã limba unei naþiuni este,
pe bunã dreptate, sufletul sãu, istoria unei naþiuni este mijlocul admirabil prin
care se manifestã viaþa sa naþionalã, diploma de legitimare prin care un popor se
prezintã în societatea ºi în concertul altor popoare”31.
George Bariþiu a promovat cu consecvenþã publicarea documentelor refe-
ritoare la istoria poporului român. În articolul programatic al revistei Asocia-
þiunii „Transilvania” din 1868, intitulat Culegere de documente istorice,
Bariþiu scris: „ne sântem datori nouã înºine a îmbrãþiºa, cu toatã cãldura orice
producte istorice ies la luminã în timpul nostru”32. La ºedinþa Societãþii acade-
mice din 7 septembrie 1870, acelaºi istoric a prezentat conferinþa Despre
istoria mai nouã ºi mai ales despre istoria anilor 1848 ºi 1849. Cu aceas-
tã ocazie susþinea cã era o datorie a intelectualilor faþã de popor „a purta de
grijã cu tot dinadinsul ca el sã-ºi cunoascã istoria sa bine ºi sã tragã învãþãturile
cele mai salutare dintr-însa… din ziua în care se va da poporului istoria sa scri-
sã bine, el va începe a învãþa din ea spre mântuirea sa ºi a patriei sale”. În fina-
lul comunicãrii sale la Bucureºti, Bariþiu a subliniat importanþa ºi semnificaþia
studierii istoriei naþionale: „Studiul istoriei patriei ºi a naþiunii este pentru naþiu-
nea româneascã una din condiþiile esenþiale de viaþã. Dacã limba unei naþiuni
 A S T RA ªI ACADEMIA ROMÂNÃ 103

se numeºte, cu tot dreptul, al ei suflet, apoi istoria ei este diploma de legitimaþiu-

ne cu care un popor se prezintã în societatea ºi în concertul celorlalte popoare”33.
Bariþiu a dezvoltat ideile expuse în primul numãr al revistei „Transilvania” din
1868, scriind: „Eu adicã nu sânt de opinia acelora care susþin cã popoarele nu
ar învãþa nimica din istoria lor. Fireºte cã nu vor învãþa nimic dacã nu va purta
nimeni grija ca generaþiunile, dupã cum ºi succed unele la altele, sã-ºi înveþe
una de la alta”34. Historia magistra vitae era concepþia dominantã în istorio-
grafia romanticã româneascã, pe care s-a bazat activitatea istoricilor din
Transilvania ºi România.
Astra ºi, mai ales Societatea academicã ºi-au onorat atât programul isto-
riografic, cât ºi cel referitor la cultivarea ºi unificarea limbii. Cu tot declinul
înregistrat în privinþa numãrului de membri, Astra a înscris între membrii sãi
mai multe comune, comunitãþi ecleziastice, diverse reuniuni cu caracter social
sau profesional, instituþii de credit, persoane din afara Transilvaniei, de la
Pesta, Viena din Bucovina, Banat, din România.
Din afara Transilvaniei au fost numiþi membrii onorari Scarlat Rosetti,
Atanasie Sandor, principele Bibescu Brâncoveanu, arhimandritul D. Scriban,
Georg Csaki, Kecskemeti Aurel, E. J. Tkalac, Mihail Kogãlniceanu, Gh. Sion,
Miko Imre, parohul Ackner, geograful Bielz, Al. Odobescu, Iosif Grimm, dr.
Katky. Ulterior s-au adãugat între membrii ordinari Francisc Nadasdy, Titu
Maiorescu, Gottfried Müller, Paul Istvanfi, Emile Picot, Urban Jarnik, V.
Alecsandri, Gustav Weigand35.
La rândul ei, Societatea academicã românã a ales, pânã în 1877, mai mulþi
membri onorari: Edgar Quinet, J.J.S. Steenstrup (Danemarca), Felipe Egger,
B. Biondelli, G. Capelli, baronul d’Avril , E. Desjardins, W. Fröhner, Ferdinand
de Lasteyrie, Charles de Linas, A.S. Uvarov, Franz Böck, J. Ubicini, Ioan
Ubicini, Friedrich Dietr, Paul Bataillard, Isaia Ascoli, Emil Legrand, Julius
Jung, Leon de Rosny36.
Activitatea Astrei s-a concentrat, dupã 1867, asupra acordãrii de burse
tinerilor la studii în diverse domenii. Pânã în 1875, Astra a acordat sprijin
material pentru 23 de tineri la drept, 6 la filosofie, 5 la politicã, 2 la agro-
nomie, 2 la pedagogie, 24 la gimnazii, 10 la ºcoli reale, 1 la silviculturã, 1
la ºcoala comercialã. O direcþie importantã în strategia Astrei a asigurat-o
pentru sprijinirea românilor la meserii. Între 1864-1882 au primit ajutor pen-
tru învãþarea meseriilor 303 români37.
Dupã 1866, orientarea preponderentã a Astrei a fost consacratã cu predi-
lecþie spre activitatea de popularizare a ºtiinþei ºi culturii. ªaguna a promovat
consecvent „lãþirea culturii în popor” ºi a susþinut necesitatea instruirii þãrani-
lor. Adunarea generalã a Astrei de la Deva, din 1874, a hotãrât tipãrirea de cãrþi
poporale, iar adunarea generalã de la Sighiºoara, din 1879, a hotãrât „ca acti-
vitatea Asociaþiunii sã se extindã în viitor mai mult asupra masei poporului”38.
104 Nicolae Bocºan

Între mijloacele acþiunii culturale a Astrei un loc important au avut con-

ferinþele destinate þãranilor pentru popularizarea metodelor moderne în agri-
culturã, pentru combaterea alcoolismului, pe teme de limbã, economie, is-
torie, meserii, igienã, superstiþii, literaturã, învãþãmânt.
Dupã expoziþiile din anii 1862 ºi 1881, preocuparea pentru organizarea
unor asemenea manifestãri va fi preluatã de despãrþãminte.
O altã direcþie importantã din activitatea Astrei a constituit-o susþinerea
ºcolilor româneºti, spre exemplu a ºcolii mixte confesionale de la Lãpuº. În
mod special, Andrei ªaguna, partizan al orientãrilor românilor spre meserii,
a susþinut acordarea unor burse pentru tinerii care au optat pentru aseme-
nea ocupaþii.
Dacã activitatea secþiunilor Astrei a fost mai slabã dupã înfiinþare, cen-
trala s-a concentrat la începutul activitãþii sale asupra editãrii publicaþiei ofi-
ciale a Astrei, revista „Transilvania”, aprobatã în adunarea generalã de la Cluj
din 1867. Din ianuarie 1868, „Transilvania” apãrea cu 300 de abonaþi39. O
preocupare la fel de importantã a constituit-o organizarea bibliotecii, care
în afara donaþiilor ºi achiziþiilor a iniþiat schimb de publicaþii cu Societatea
academicã românã, cu Ministerul de culte ºi instrucþiune din Bucureºti, cu
Academia de ºtiinþe din Viena, din Pesta, cu societatea sãseascã de la Sibiu,
cu bibliotecile universitare din Iaºi, Cernãuþi ºi cu bibliotecile naþionale din
Roma ºi Florenþa. O importanþã deosebitã a acordat Astra colecþionãrii de
cãrþi vechi ºi manuscrise la propunerea lui Timotei Cipariu40.
“Transilvania” a publicat comunicãrile susþinute de membrii ardeleni la
Academie, a dat informaþii despre ºedinþele Academiei. Revista Astrei a publi-
cat documente, cronici, studii ale lui Timotei Cipariu, George Bariþiu sau
Papiu Ilarian. Au susþinut istoriografia „Transilvaniei” ºi Iosif Hodoº, Stefan
Moldovan sau I. V. Rusu.
Astra ºi Societatea academicã românã ºi-au onorat programul ºtiinþific ºi
cultural în domeniul istoriei, filologiei, etnografiei.
Secþiunea filologicã-literarã avea cea mai mare pondere în Societatea aca-
demicã, 15 din 22 membrii. În 11 septembrie 1867, aceasta a desemnat comi-
sia pentru stabilirea ortografiei române, cu litere latine, formatã din T. Cipariu,
A.T. Laurean, G. Bariþiu, Iosif Hodoº, Al. Roman. Comisia a adoptat siste-
mul propus de Cipariu, care asocia sistemul etimologic cu cel fonetic. Societatea
academicã a premiat Gramatica limbii române de Timotei Cipariu, partea
I ºi II în 1868 ºi 1877. A început dezbaterile pe marginea dicþionarului.
Societatea Academicã a publicat din lucrãrile lui Dimitrie Cantemir, Miron
Costin, Nicolae Bãlcescu. Prin secþiunea istoricã – arheologicã a sprijinit cer-
cetarea arhivelor din Transilvania ºi Ungaria, a publicat în Analele Societãþii
cu predilecþie lucrãri de istorie, a susþinut misiuni de documentare la Berlin,
Viena, Roma, Petersburg.
 A S T RA ªI ACADEMIA ROMÂNÃ 105

A început editarea izvoarelor documentare de cãtre E. Hurmuzachi, Al.

Odobescu, N. Densuºianu, N. Iorga, Ioan Bogdan în cunoscuta colecþie
Hurmuzachi. Alexandru Dobre observa, pe bunã dreptate, cã cele 15 punc-
te, expuse de Bariþiu la înfiinþarea Astrei, în programul ei ºtiinþific, au fost
abordate, în diferite forme, de cãtre cele douã societãþi.
Au susþinut comunicãri pe teme de istorie, pânã în 1877, A. T. Laurian,
T. Cipariu, Al. Papiu Ilarian, George Bariþiu, Vasile Maniu41.
Dupã 1879, când Societatea academicã a devenit Academia Românã, pro-
gramul ei iniþial a fost considerabil lãrgit, fãrã a fi abandonat, conferind
acesteia rolul de prim for ºtiinþific ºi cultural al tuturor românilor, în timp
ce Astra îºi reconsidera programul pe coordinatele popularizãrii valorilor
ºtiinþei ºi culturii române. La adunarea Astrei de la Cluj, din 1867, care a
aprobat editarea revistei „Transilvania”, Vasile Ladislau Pop a sugerat ca acea-
sta sã nu fie strict literarã, „ci o foaie popularã, care sã se rãspândeascã în popor”.
Dupã 1879 Astra s-a concentrat preponderent pe instrucþia ºi educaþia þãrã-
nimii, ridicarea nivelului cultural al poporului de rând.
Academia Românã ºi-a îndeplinit misiunea încredinþatã la sesiunea fon-
datoare, patronând viaþa culturalã, ºtiinþificã a românilor de pretutindeni pânã
în 1918. Ea a devenit instituþia directoare în activitatea culturalã sau de cer-
cetare ºtiinþificã, în normarea limbii ºi a ortografiei. Academia Românã a difu-
zat cartea româneascã ºi publicaþiile proprii în toate provinciile locuite de
români, a spriinit instituþiile culturale româneºti din Transilvania ºi Banat în
faþa tentativelor de deznaþionalizare.
În Transilvania ºi Banat activitatea Academiei s-a bucurat de un ecou excepþio-
nal în scrierile ºi publicaþiile româneºti din aceste provincii. Revista „Transilvania”
a publicat discursurile sau comunicãrile prezentate de ardeleni sau bãnãþeni
la Academie. Revista „Familia” a consacrat anual spaþii mari activitãþii Academiei,
iniþiativelor ei cultural-ºtiinþifice, dezbaterilor, premiilor sau noilor membri
aleºi. Cele mai multe periodice româneºti din Transilvania ºi Banat aveau rubri-
ci permanente intitulate „Societatea Academicã Românã”, „Academia Românã”,
„De la Academia Românã”, promovând în opinia publicã româneascã, impor-
tanþa ºi valoarea instituþiei academice, ca unic for ºtiinþific sau cultural pen-
tru toþi românii. Academia Românã a oferit societãþilor culturale româneºti
ale elevilor, studenþilor, ale ºcolilor ºi revistelor, publicaþiile editate la Bucureºti,
îmbogãþind reþeaua bibliotecilor româneºti de toate categoriile.
Activitatea celor douã societãþi s-a împletit mereu prin membrii ardeleni
ºi bãnãþeani din Academie, prin prezenþa învãþãtorilor din România la adunã-
rile generale ale Astrei, care au culminat cu ocazia serbãrilor de la Blaj, din
1911, când tot ce avea mai bun inteligenþia româneascã din Transilvania ºi
mulþi din România au evocat creºterea ºi înflorirea tinerei plante, cum a denu-
mit Cipariu nou înfiinþata societate Astra. Activitatea lor s-a completat în mod
106 Nicolae Bocºan

fericit pânã în 1918, fiecare cu rosturile sale proprii, conºtientizate ºi asumate,

una dedicatã activitãþii savante, creatoare, erudiþiei, cealaltã rãspândirii ºtiinþei
ºi culturii în popor, educãrii acestuia, amândouã având ca obiective înainta-
rea, progresul, dezvoltarea ºi afirmarea naþiunii române.

Note
1. Nicolae Bocºan, „Transilvania ºi unirea din 1859. Implicaþii culturale”, în Anuarul
Institutului de istorie ºi arheologie, Cluj-Napoca, XXVII, 1985-1986, p. 486 sq.
2. ªtefan Pascu, Istoricul Academiei Române. 125 de ani de la înfiinþare, Bucureºti, 1991, p.
27 sq.
3. Nicolae Bocºan, op. cit., p. 489 sq.
4. ªtefan Pascu, op. cit., p. 41.
5. Ibidem, p. 42.
6. Mihai Sofronie, Mitropolitul Andrei ªaguna ºi Asociaþiunea transilvanã (Astra), Constanþa
2001, p. 58.
7. Ibidem.
8. Ibidem, p. 59.
9. Ibidem.
10. Ibidem, p. 60.
11. Actele privitoare la urzirea ºi înfiinþarea Asociaþiunii transilvane pentru literatura românã
ºi cultura poporului român, Sibiu, pp. 3-10.
12. Mihai Sofronie, op. cit., p. 61.
13. Ibidem, p. 62.
14. ªtefan Pascu, „Astra ºi Academia Românã”, în vol. Astra. Asociaþiunea transilvanã pen-
tru literatura românã ºi cultura poporului român. 130 de ani de la înfiinþare, Sibiu, 1992,
p. 19; Idem, „Însemnãtatea culturalã naþionalã a Astrei”, în Memoriile secþiei de ºtiinþe isto-
rice, seria IV, tom. VI, 1981, p. 97-98. Mihai Sofronie, op. cit., pp. 62-63.
15. ªtefan Pascu, Istoricul Academiei Române, p. 44.
16. Ibidem.
17. Actele privitoare la urzirea ºi înfiinþarea Asociaþiunii transilvane …, p. 15.
18. Mihai Sofronie, op. cit., p. 63.
19. Ibidem.
20. Ibidem.
21. Actele privitoare la urzirea ºi înfiinþarea Asociaþiunii transilvane …, p.19 sq.
22. Mihai Sofronie, Asociaþia transilvanã (Astra). Model de organizarea culturalã pânã la 1918,
Sibiu, 1996, pp. 7-8.
23. ªtefan Pascu, „Astra ºi Academia Românã”, p. 20.
24. Mihai Sofronie, Mitropolitul Andrei ªaguna ºi Asociaþiunea transilvanã, pp. 67-68.
25. Idem, Asociaþia transilvanã (Astra) model de organizare culturalã, … , Cap. Membrii,
pp. 26-34.
26. Idem, Mitropolitul Andrei ªaguna ºi Asociaþiunea transilvanã, pp. 71-75.
27. ªtefan Pascu, Istoricul Acacemiei Române, pp. 53-54.
28. Ibidem, p. 74.
29. Ibidem, pp. 74-75.
30. Mihai Sofronie, Mitropolitul Andrei ªaguna ºi Asociaþiunea transilvanã, Cap. Activitatea
Asociaþiunii între 1861-1867, pp. 71-79.
31. ªtefan Pascu, Astra ºi Academia Românã, p. 20.
32. Ibidem, p. 23.
 A S T RA ªI ACADEMIA ROMÂNÃ 107

33. Alexandru Dobre, „Asociaþia Transilvanã pentru Literatura Românã ºi Cultura Poporului
Român ºi Societatea Academicã Românã”, în vol. Astra 1861-1950. Asociaþiunea tran-
silvanã pentru literatura românã ºi cultura poporului român. 125 ani de la înfiinþare, Sibiu,
1987, p. 54.
34. Ibidem, p. 56.
35. Ibidem, p. 55.
36. Mihai Sofronie, Asociaþia transilvanã (Astra) model de organizare culturalã pânã la 1918,
pp. 31-32.
37. Petre Florea, „Membrii strãini ai Societãþii academice române”, în Memoriile secþiei de ºtiinþe
istorice, seria, IV, tom. V, 1980, pp. 137-170.
38. Mihai Sofronie, Aspecte ale activitãþii Asociaþiunii transilvanie (Astra), pânã la 1918, Sibiu,
1996, pp. 14-15.
39. Idem, „Activitatea editorialã a Asociaþiunii transilvane pânã la 1918”, în vol. Astra. 1861-
1950, p. 288.
40. Ibidem.
41. Idem, Aspecte ale activitãþii Asociaþiunii transilvane, …, p. 106 sq.
42. ªtefan Pascu, Istoricul Academiei Române, pp. 104-119.

Résumé
Astra et l’Academie Roumaine
L’associationnisme scientifique et culturelle roumaine a débuté, en même temps, en Roumanie,
Transylvanie et Banat après la Révolution de 1848. L’union des Principautés Moldavie et
Valachie, l’institution du régime libéral en Autriche ont créé les conditions politiques favora-
bles pour la création des associations culturelles et scientifiques nationales. En Transylvanie,
à l’initiative de l’intellectualité roumaine, a été créée l’Association transylvaine pour la littéra-
ture et la culture du people roumain (Astra), en 1861, en Banat et Crisana, l’Association d’Arad,
en Maramures, l’Association de Maramures. Dans les Principautés unies, pendant la règne de
Al. I. Cuza, ont débuté les démarches pour la création d’une association littéraire. Après
l’abdication de Cuza, l’Administration intérimaire de Bucarest a approuvé, en 1866, la créa-
tion de la Société Littéraire qui este devenue, en 1867, la Société académique roumaine.
L’étude relève le parallélisme qui existe entre les deux institutions représentatives des
roumaine pour rédiger les statuts, pour l’organisation interne et pour les objectifs program-
matiques assumés. L’importance des intellectuels roumains de Transylvanie – George Bariþiu,
Timotei Cipariu, A. Treboniu Laurian – en ce qui concerne la conception des statuts et l’or-
ganisation de ces deux institutions, a conduit à ces parallélismes. Astra et l’Académie Roumaine
ont promu la solidarité et l’unité nationale par la culture. Les solennités à l’occasion de leur
inauguration ont été des manifestations favorisant l’unité de tous les roumains.
Pendant les premières années d’activité, Astra a oscillé entre une société savante et une
société qui promeut la culture. Jusqu’en 1866, elle a été la seule institution culturelle – scien-
tifique pour tous les roumains. Après 1867, la Société Académique Roumaine – devenue
en 1879, L’Académie Roumaine –, a assumé un rôle de coordination et de guide pour la vie
culturelle – scientifique roumaine. L’Académie Roumaine a bénéficié d’un grand écho en
Transylvanie et en Banat. Son activité et ses accomplissements ont été présenté par plusieurs
journaux et revues roumaines.
Mots clés
Astra, la Société Littéraire Roumaine, la Société Académique Roumaine, George Bariþiu,
Timotei Cipariu Andrei ªaguna
 Influenþa ASTREI
asupra culturii române din Ungaria
(1861-1918)

MARIA BERÉNYI

„Fiecare naþiune se sileºte neîntrerupt a da

valoare naþionalitãþii ºi limbii sale naþionale."
Andrei ªaguna, 1860

L
A BAZA miºcãrii cultural-naþionale a românilor stã îmbinarea luptei
sociale, dusã secole de-a rândul, cu ideile avansate ale timpului, expri-
mate în Supplex Libellus Valachorum, în opera ªcolii Ardelene, în
ideologia revoluþiei din 1848. Unele dintre mijloacele de manifestare ale ace-
stor idei sunt asociaþiile literare ºi culturale. În intervalul dintre 1826-1864,
în Monarhia habsburgicã au luat naºtere asociaþii naþionale pentru promo-
varea diferitelor forme de culturã. Sârbii, cehii, slovacii, rutenii vor înfiinþa la
început, societãþi savante, sãli de lecturã, biblioteci, cluburi, prin intermediul
cãrora sã se dezvolte limba ºi conºtiinþa naþionalã.
Fondatã la Sibiu în 1861, Asociaþiunea Transilvanã pentru Literatura
Românã ºi Cultura Poporului Român – ASTRA împlineºte în acest an 150
de ani. Este important sã avem tãria ºi bucuria de a sãrbãtori acest eveni-
ment, expresie a preþuirii ºi gratitudinii noastre pentru întemeietori ºi frun-
taºi ai ASTREI, pentru înfãptuirile lor. De-a lungul existenþei sale, acest izvor
de solidaritate naþionalã, de înfrãþire a tuturor românilor ºi de propãºire a cul-
turii româneºti, a rãmas în conºtiinþa naþiunii cu realizãri deosebite, care au
intrat în patrimoniul cultural naþional, fiind repere în viaþa ºi conºtiinþa româ-
nilor: Biblioteca ASTRA, revista Transilvania, ªcoala Civilã de fete, Colecþia
de tipãrituri „Biblioteca poporalã”, despãrþãminte, cercuri culturale sãteºti,
biblioteci poporale, prelegeri ºi conferinþe, ºcoli þãrãneºti, publicaþii.
110 Maria Berényi

ASTRA prin rolul care ºi-l asumã la înfiinþare (1861) devine cea mai
cuprinzãtoare organizaþie a vieþii cultural-politice româneºti din Monarhia
Austro-Ungarã. Primul preºedinte al ei a fost Andrei ªaguna. Lucrãrile adunã-
rii de constituire a Asociaþiunii au avut loc în clãdirea Seminarului Teologic.
Discursul inaugural rostit de ªaguna în prima ºedinþã a adunãrii (23 octom-
brie 1861) începe prin legãmântul de urmat de toþi cei care vor lucra sub
cupola Asociaþiunii: „Mãrturisesc sincer convingerea mea, cã eu problema
Asociaþiunii noastre o caracterizez pe cât de nobilã ºi frumoasã ºi unicã în
felul sãu astãzi în întreaga naþiune din toate pãrþile unde se aflã ea, pe atât
de serioasã ºi grea, pentru cã cere o perseverenþã de fier ºi un sacrificiu din
inimã“.
Dupã ce prezintã pe scurt luptele purtate de intelectualii români pentru
înfiinþarea societãþii, face apel la toþi cei cu dragoste de neam sã se înscrie în
rândurile ei ºi sã participe la împlinirea þelurilor pentru care a fost creatã acea-
stã reuniune.1 Adunarea de constituire a Asociaþiunii se încheie prin cuvântul
scurt ºi potrivit al preºedintelui ales: „Ne-am adunat în caritate, ne despãrþim
în caritate. Dea Dumnezeu, ca pânã la capãtul veacului sã fie tot aºa. Sã ne
mai întâlnim la masa mamei noastre comune; sã ne îndulcim de limba, de
naþionalitatea ºi de toate câte sunt ale Românului. Luaþi seama, în ce momen-
te ºi în care epocã vieþuim. Popoarele mai înainte au putut trãi fãrã literaturã;
iar astãzi aºa ceva este curat peste putinþã. Feudalismul aristocratic s-a delã-
turat prin dezvoltarea puterii morale ºi cunoaºtera legilor fireºti; a pãºit în
locul aceluia egalitatea în drepturi ºi egala îndreptãþire, sã nu uitãm însã, cã
puterea minþii ºi a geniului, ºtiinþele ºi actele sunt, care în zilele noastre dau
popoarelor tãrie ºi le asigurã viitorul“.
Treptat ASTRA ºi-a creat fondurile de susþinere, parte din donaþii, parte
din cotizaþiile membrilor, fiind lipsitã de orice sprijin din partea statului. A
mai adminsitrat cîteva fundaþii: fundaþia lui Avram Iancu, George Bariþiu,
Andrei Mureºianu, Ioan ºi Zinca Roman, Demetriu Suciu, Ioan Zaicu ºi soþia
Viora, etc.
Ioan Zaicu a fãcut o fundaþiune de 20.000 coroane. El s-a nãscut în comu-
na Fizeº comitatul Caraº-Severin. Dupã terminarea studiilor academice din
Viena, unde era bursierul Fundaþiei Gojdu, a întreprins mai multe pictãri
de biserici. Printre altele a pictat ºi bisericile din Giula-Vãrºand ºi Cenadul-
Unguresc localitãþi în Ungaria de azi.2
Constituind aspiraþiile generaþiei secolului al XVIII-lea ºi ispirându-se din
ideologia revoluþiei de la 1848, promotorii ASTREI au pus temelia unui pro-
gram de luptã care a deschis perspective largi, în forme ºi împrejurãri noi,
vieþii naþional-culturale a românilor de sub stãpînirea Monarhiei Austro-
Ungare. Programul detailat al ASTREI este elaborat de George Bariþiu. În
jurul asociaþiei s-au adunat toþi luptãtorii Transilvaniei din toate generaþiile.
 I N F LU E N Þ A A S T R E I A S U P RA C U LT U R I I R O M Â N E D I N UNGARIA 111

S-a mobilizat mai întâi generaþia paºoptistã în frunte cu Andrei ªaguna – pri-
mul preºedinte – George Bariþiu ºi Timotei Ciapriu, care au pus bazele ideo-
logiei ºi activitãþii sale din primii ani. Dupã aceºtia a urmat generaþia memo-
randistã, apoi reprezentanþii genaraþiei Unirii.
Organul suprem al ASTREI era Adunarea generalã. Organul executiv al
asociaþiei este Comitetul central. Sediul central e la Sibiu. Ca membri ono-
rari ai ASTREI au fost aleºi în primii ani: Aron Florian, Simion Bãrnuþiu,
Damaschin Bojincã, Petru Moaler Câmpeanu (originar din Otlaca), C. Hur-
muzaki, Ioan Maiorescu, Al. Papiu Ilarian, Aron Pumnul, Atanasie ªandor,
Augustin Treboniu Laurean, Brâncoveanu Bibescu, gróf. Csáky György,
Kecskeméti Aurél, Mikó Imre, Alexandru Odobescu, C. A. Rosetti, George
Sion, N. Ionescu, Grigore Naum, Mihai Kogãlniceanu, B. H. Haºdeu, Vasile
Urechia, etc. Conform statutelor, „Membru fondator este tot insul care depu-
ne la asociaþie cel puþin o sumã de 200 fl.”. În 1861 ca mebru fondator s-a
înscris Al. Sterca ªuluþiu (2000 fl), Andrei ªaguna (1050 fl), George Bariþiu
(200 fl), Timotei Cipariu (200 fl), George Mocioni (200 fl), Emanuil Gojdu
(200 fl).
Secþiunile acesteia au fost concepute, iniþial, de liderii Asociaþiunii Transilvane
pentru a stimula cercetarea în domeniile ºtiinþelor, artelor, economiei, ºcolii,
pentru a se elabora dicþionare, colecþii de documente de istorie, etnografie,
literaturã popularã, compendii de ºtiinþe ale naturii ºi de medicinã, cãrþi de
pedagogie ºi manuale ºcolare, cãrþi de istoria Bisericii Române etc.
Adunãrile generale se þin anual în diferitele localitãþi ale Transilvaniei, ºi
acestea devin evenimente cultural-politice de rãsunet larg. La aceste adunãri
înafarã de transilvãneni, participã ºi românii de dincolo de Carpaþi. Dintre cei
mai cunoscuþi doar câteva nume amintim aici: Al. Odobescu, Mihai Eminescu,
Nicolae Iorga, I. L. Caragiale, George Coºbuc, ªt. O. Iosif, Simion Mehedinþi,
Ioan Bianu, Barbu ªtefãnescu Delavrancea, etc.
În fruntea asociaþiei s-a succedat pînã la Unirea din 1918 nouã preºedinþi:
Andrei ªaguna, Vasile L. Pop, Iacob Bologa, Timotei Cipariu, George Bariþiu,
Ioan Micu Moldovan, Alexandru Mocioni, Iosif Sterca ªuluþiu, Andrei
Bârseanu.3
Pentru ridicarea economicã ºi culturalã a satelor ASTRA a înfiinþat nume-
roase despãrþãmânte ºi cercuri sãteºti care au urmat necontenit, prin prelegeri
ºi articole rãspândirea cãrþii agricole ºi literare, organizarea de ºcoli ºi biblio-
teci þãrãneºti, de expoziþii de indusrie casnicã. Pînã în 1904 se fondeazã 87
de despãrþãminte.4
ASTRA din 1862 a înfiinþat secþii ºtiinþifice ºi literare. Pânã în 1900 a
funcþionat trei secþii: filologicã, istoricã ºi secþia de ºtiinþe fizico-naturale. Din
1900 funcþioneazã încã douã secþii, ºi anume: secþia economicã ºi ºcolarã.
Iniþial ASTRA a îndeplinit rolul de societate ºtiinþificã-literarã. Un moment
112 Maria Berényi

însemnat în activitatea de început al ASTRI îl constituie cea de-a doua adu-

nare generalã a sa, þinutã la Braºov în 1862. Printre altele aici s-a dezbãtut
problemele ortografiei ºi unificãrii formlor gramaticale ale limbii române. Cu
aceste probleme îºi începe activitatea ºi Academia Românã. Lupta pentru pro-
movarea limbii naþionale în secolul al XIX-lea, devine principalul, obiectiv
al întregii miºcãri naþionale din cele trei þãri româneºti. Împrejurãrile politi-
co-sociale din epoca dualismului austro-ungar, au determinat orientarea acti-
vitãþii ASTREI spre masele populare, care s-a impus tot mai mult, dupã 1870,
cînd Academia Românã preia sarcina coordonãrii activitãþii ºtiinþifice în toate
provinciile româneºti.5
Secþia literarã editeazã „Biblioteca poporalã” din 1890. Aceastã editurã
popularã este una din cele mai rãspândite colecþii din Transilvania. Apare sub
formã de broºuri cu subiecte din viaþa ºi preocupãrile þãrãnimii, despre grã-
dinãrit ºi legumerit, sfaturi medicale, igienice ºi juridice. În aceasta ediþie apar
scrieri ºi poezii din cei mai cunoscuþi literaþi români din toate provinciile: Ion
Creangã, Vasile Alecsandri, Ion Pop-Reteganul, Petre Ispirescu, Petre Dulfu,
George Coºbuc, Ioan Slavici, Ion Agârbiceanu, Octavian Goga etc. Membrii
secþiei au organizat serate literare. Poate nici o altã asociaþie cu acest caracter,
cu excepþia „Junimii”, n-a antrenat pânã la primul rãzboi mondial un numãr
mai mare de scriitori în cadrele ei ca ASTRA. Timp de o jumãtate de secol
a înmãnunchiat tot ceea ce avea mai bun intelectualitatea ardeleanã a vre-
mii: istorici, lingviºti, pedagogi, economiºti, literaþi, publiciºti, profesori,
funcþionari,meseriaºi, etc.
Cu timpul, se preciza orientarea activitãþii secþiunilor spre controlul mer-
sului dezvoltãrii culturale a poporului român, sprijinirea miºcãrii literare româ-
ne, conlucrarea la popularizarea ºtiinþelor, la crearea colecþiilor ºtiinþifice, la
organizarea expoziþiilor ºi a altor manifestãri culturale.
Demersul istoriografic ajutã la o mai bunã înþelegere a istoriei locale, pen-
tru cã Asociaþiunea, prin sistemul ei organizatoric ºi prin competenþa ºi zelul
membrilor care i-au susþinut obiectivele, a pãtruns în toate colþurile Transilvaniei
apoi a Ungariei, astfel cã nu poate fi înþeleasã istoria modernã a unei zone
sau chiar a unei localitãþi importante fãrã a o raporta la acþiunile ºi realizãri-
le Asociaþiunii.
Implicaþiile ASTREI în viaþa culturalã, socialã ºi politicã, activitatea despãrþã-
mintelor sale ºi rolul acestora în pãstrarea ºi promovarea culturii ºi spiritua-
litãþii româneºti ºi în susþinerea conºtiinþei naþionale e foarte importantã. Pânã
în anul 1896, Asociaþiunea, atît prin nume, cît ºi prin structura organizato-
ricã, îºi desfãºura activitatea doar în Ardealul istoric, celelalte regiuni locuite
de români aflaþi sub dominaþia maghiarã rãmânând astfel în afara asociaþiei.
Cu toate acestea, înfiinþarea Asociaþiunii a trezit bucurie ºi speranþã în inimile
românilor din Ungaria, care prin înscrierea ca membri cu drepturi depline,
 I N F LU E N Þ A A S T R E I A S U P RA C U LT U R I I R O M Â N E D I N UNGARIA 113

participarea la expoziþiile organizate de Asociaþiune, donarea de cãrþi ºi docu-

mente, rãspândirea de publicaþii, vor sprijini astfel activitatea Asociaþiunii ºi
îi vor duce mesajul ºi în Ungaria. În rândul celor 212 membri, cît numãra
Asociaþiunea în primul an de existenþã, se remarcã ºi numele unor membri
din Banat ºi Ungaria binecunoscuþi prin activitatea desfãºuratã, Andrei Mocioni
(membru fondator), Iova Popovici, Aloisiu Vlad, George Popovici, Atanasie
M. Marienescu, Pavel Vasici, Emanuel Gojdu, Damsachin Bojincã etc.6
Importante donaþii au fãcut românii din Ungaria ºi pentru fondul iniþiat
de Asociaþiune în vederea înfiinþãrii unei Academii de drept, pentru menþi-
nerea ªcolii superioare de fete de la Sibiu, pentru fondul cultural sau pen-
tru cel general. În acelaºi timp, ei au sprijinit diferite iniþiative culturale,
atât prin contribuþii cu bani, cît ºi prin donaþii de cãrþi, documente, publi-
caþii, obiecte cu valoare istoricã. La rândul ei, Asociaþiunea a venit în spriji-
nul românilor din Banat ºi Ungaria prin acordarea de burse pentru elevii ºi
studenþii sãraci.
Prima grijã a noilor despãrþãminte a fost aceea de a-ºi crea agenturi în loca-
litãþile mai importante ºi de a înscrie noi membri în Asociaþiune. Numãrul
agenturilor înfiinþate în despãrþãmintele din Ungaria a fost relativ mic com-
parativ cu situaþia din Ardeal.
Paralel cu preocuparea pentru înfiinþarea de agenturi, conducerea despãrþã-
mintelor a cãutat sã înfiinþeze în fiecare agenturã câte o bibliotecã poporalã
care sã cuprindã lucrãri de istorie, geografie, igienã, economie, volume de
poezii, nuvele ºi povestiri ale scriitorilor români reprezentativi.
Majoritatea cãrþilor existente în bibliotecile poporale proveneau din donaþii-
le Comitetului Central de la Sibiu, dar au existat ºi numeroase donaþii per-
sonale fãcute de cãtre unii membri ai despãrþãmintelor. Acestea s-au remar-
cat ºi prin susþinerea de prelegeri ºi conferinþe cu o tematicã variatã: economice,
istorie naþionalã, port popular, culturã ºi civilizaþie româneascã etc.
Din anii 1890 activitatea ASTREI se extinde ºi în pãrþile Ungariei de
azi, îºi desfãºoarã activtatea prin despãrþãminte ºi agenturi. Lãrgirea sferei de
activitate a asociaþiei în pãrþile ungurene este inauguratã de adunarea gene-
ralã a ATREI de la Lugoj din august 1896. Din 1898 asociaþia în pãrþile ungu-
rene îºi desfãºoarã activitatea prin despãrþãminte ºi agenturi, organizaþii ale
ASTREI, la nivelul judeþelor ºi ale comunelor, subordonate Comitetului
Central cu sediul la Sibiu. Scopul despãrþãmintelor organizate în pãrþile ungu-
rene era similar cu acelor din Transilvania. Activitatea multilateralã a ace-
stor despãrþãminte ºi agenturi s-a concretizat prin înfiinþarea bibliotecilor
sãteºti, prin iniþiative social-artistice (ºezãtori, spectacole literare ºi teatrale).
S-au þinut numeroase prelegeri populare pe teme de economie agrarã, vizând
în primul rând pomicultura, legumicultura ºi zootehnica. S-au organizat aºa
numite ºcoli þãrãneºti.
114 Maria Berényi

ASTRA a funcþionat ºi în pãrþile locuite de românii din Ungaria de azi.

Despãrþãmântul din Tinca are din 1912 agenturi în Micherechi ºi Crîstor.7
În comuna Micherechi în cadrul acestei agenturi a funcþionat un cerc de
lecturã.8 Înainte de constituirea agenturei în 1903 îl întâlnim printre mem-
brii ASTREI pe Nicolae Roxin, protopop.9 Exponentul vieþii culturale din
Micherechi în acest timp e Nicolae Roxin. La cele mai importante manifestã-
ri culturale este reprezentantul comunei. În 1911 a participat de exemplu la
ºezãtoarea scriitorilor din Arad. Aici a fost organizatã o seratã literarã, unde
au fost prezenþi: Nicolae Oncu, Emil Gîrleanu, Octavian Goga, Cincinat
Pavelescu, Silviu Dragomir, Cornel Moldovan, Ion Agârbiceanu. La aceasta
seratã a fost prezentã ºi Eugenia Fãºie din Chitighaz. Cu prilejul ºezãtorii scrii-
torilor români, Cincinat Pavelescu s-a adresat publicului cu un cãlduros apel,
rugându-l ca în semn de pietate pentru marele Eminsecu, sã contribuie cu
ceva la ridicarea bustului plãnuit la Sibiu. Printre donatori îl gãsim ºi pe Nicolae
Roxin protopop din Micherechi cu 2 coroane.10
În secolul al XIX-lea dacã era vorbã de donaþii nu s-au retras nici româ-
nii din Ungaria de azi. De exmplu în 1878 pentru ostaþii rãniþi în rãzboiul
pentru independenþã dintre românii din Ungaria chitighãzenii au donat
mai mult în frunte cu preotul Iosif-Ioan Ardelean.11, ºi aceasta fiind iniþiativa
ASTREI. Dascãlii ºi preoþii români din Ungaria nu numai cu donaþii a aju-
torat ASTRA, ci au organizat prelegeri populare ºi cursuri pentru analfa-
beþi, au participat la adunãrile generale ale acesteia. Liderii comunelor popu-
late ºi de români particpã la acþiunile mai importante al ASTREI. În 1905 la
adunarea generalã þinutã la Sibiu – atunci s-a inaugurat Casa Naþionalã a
ASREI – a fost prezent Victor Popovici, preot din Bichiºciaba, Romul Nestor,
Traian Marienuþ, Iosif Luþai ºi Lazar Ungureanu din Cenadul-Unguresc.12
În 1911 despãrþãmântul Sîntmiclãuº a înfiinþat o agenturã la Cenadul-
Unguresc. Din aceastã comunã s-a trimis delegaþi la Blaj (aici a jubilat ASTRA
aniversarea de 50 de ani de la constituire) în persoana lui Nestor Opreanu ºi
Ioan Demian.13
În 1904 ASTRA ºi-a þinut adunarea generalã la Timiºoara. Printre parti-
cipanþi îl gãsim pe avocatul din Giula, dr. Mihai Mãrcuº împreunã cu soþia
ºi pe doamnele Mãrioara Ovesea, Livia Popovici din Bichiº.14
ªi în localitãþile române din Bihor a fost o viaþã culturalã activã. Preotul
Vasile Bodor din Sãcal a fost membru al ASTREI din 1903.15 Cu ajutorul
ASTREI se constituie o „Concordie” la Pocei, în Jaca un „Casinou” ºi în Apateu
un „Cerc de lecturã”.16
Urmãrind procesul istoric ale secolelor al XIX-XX-lea, românii din Ungaria
de azi au desfãºurat o largã acþiune în direcþia dezvoltãrii vieþii culturale în
primul rând a creãrii societãþilor de lecturã ºi asociaþiilor culturale, mulþumitã
contactului cu ASTRA ºi cu viaþa cultural-naþionalã din Banat ºi Criºana. Prin
 I N F LU E N Þ A A S T R E I A S U P RA C U LT U R I I R O M Â N E D I N UNGARIA 115

aceste asociaþii, alãturi de ºcoalã ºi bisericã ºi-au menþinut limba ºi identita-

tea naþionalã.
În a doua jumãtate a anilor 1880 din iniþiativa ºi cu ajutorul ASTREI ºi
a Asociaþiei arãdene, s-au pus bazele cercurilor de lecturã ºi a reuninilor de
cîntãri în localitãþile populate ºi de români din patria noastrã. „Giulanii, modul
ridicãrii culturale a neamului nostru, precum ºi rãspândirea ideilor naþionale
le-au împrumutat de la cele mai vechi societãþi culturale din oraº, dar iniþia-
torii acestei miºcãri, fãcând teologia la Arad, au avut contact direct ºi cu
„Asociaþiunea naþionalã arãdeanã pentru cultura poporului român.”17
La 31 ianuarie 1887 preotul Ioan Bejan ºi învãþãtorul Ioan Mãrcuº înfiinþeazã
Societatea de lecturã în oraºul mare-românesc din Giula. Adunarea de consti-
tuire a fost în casa lui Dumitru Pop. Cercul s-a înfiinþat cu 103 de membri.
Comitetul de conducere era compus din: Ioan Bejan preºedinte, Ioan Mãrcuº
vicepreºedinte, Szénási Guzstáv notar, Török Gábor bibliotecar ºi Dumitru
Pop casier.18
Peste doi ani, în 1889, îºi începe activitatea Societatea de lecturã din oraºul mic
românesc din Giula, în frunte cu învãþãtorul Iosif Ivan. Aici conducerea societãþii
arãta astfel: Nicolae Cristo preºedinte, Petru Alb vicepreºedinte, Török Gábor
notar, Ilie Precup casier, Andrei Dascal revizor ºi Iosif Ivan bibliotecar.19
Ambele societãþi de lecturã la început avea douã limbi oficiale, precum
mebri români ºi maghiari. Cu timpul numãrul românilor creºte, precum ºi
programele, ºedinþele sînt þinute în limba românã. Programele cercului din
oraºul mare-românesc primesc un caracter literar mai accentuat sub preºedinþia
poetului giulan David Voniga (1893-1895).20
David Voniga (1867-1933) a fost unul dintre cei mai distinºi ºi mai pro-
ductivi publiciºti ºi scriitori bisericeºti. S-a nãscut la Giula la 8 septembrie
1867 din pãrinþi þãrani. Studiile liceale le-a fãcut la Giula, Beiuº ºi Budapeta,
iar cele teologice la Arad. Dupã terminarea studiilor s-a dedicat ziaristicii, de
care nu s-a despãrþit nici dupã ce în 1900 intrase în tagma preoþeascã. A cola-
borat la o mulþime de ziare ºi reviste. De numele lui se leagã ºi fondarea
unicei reviste române din Giula în secolul al XIX-lea. În anul 1894, cu aju-
torul profesorului bucureºtean dr. Elefterescu, scoate sãptãmînalul Lumina.
Aceastã revistã doar cîteva luni apare. În 1896 David Voniga pãrãseºte oraºul
natal. În acelaºi an îl gãsim la Timiºoara redactor la Dreptatea ºi Foaia de dumi-
nicã. Mai târziu colaboreazã la Tribuna Poporului din Arad, Tribuna Nouã,
Controla, Revista preoþilor, Luminãtorul ºi Banatul. În 1893 îi apare volumul
de pozii intitulat: Dor ºi jale. Îi apar mai multe scrieri pe teme economice,
religioase, etice ºi filozofice. A scris manuale de religie pentru ºcolile prima-
re ºi secundare.21 David Voniga din 1913 a devenit ºi mebru al ASTREI.22
Din iniþiativa lui David Voniga în oraºul mare-românesc din Giula în 1894
s-au organizat mai multe serate literar-culturale foarte reuºite. Acestea erau
116 Maria Berényi

þinute de tinerimea românã absolventã, în sala cea mare a pavilonului Göndöcs.

Societãþile de lecturã pe lângã seratele literare, mai organizeazã ºi baluri româ-
neºti. A avut un mare succes balul românesc organizat în 1889 în Hotelul
Korona. La aceste baluri au particpat ºi românii din satele apropiate. În 1899
printre alþii au particpat la aceastã petrecere Doamna Cornea din Chitighaz,
familia preotului Victor Popovici din Bichiº, familia protopopului Nicoale
Roxin din Micherechi, fraþii Giulani din Otlaca.23
Sub influenþa ASTREI ºi Asociaþiei de la Arad, societãþi de lecturã, casi-
ne, coruri vocale au funcþionat în mai multe localitãþi ale noastre în secolele
XIX-XX: Societatea de lecturã (1872) - Cenadul-Unguresc; Reuniunea de lec-
turã (1885) - Otlaca; Cor vocal (1886) – Pocei; Societatea de lecturã (1887)
- oraºul-mare românesc Giula; Societatea de lecturã (1889) - oraºul-mic româ-
nesc Giula; Corul vocal român (1890) – Giula; Societatea de lecturã mixtã
(1892) - Chitighaz; Reuniunea de lecturã „Concordia" (1900) - Pocei; Reu-
niunea românã de cântãri (1902) – Bãtania; Casinoul de lecturã (1903) -
Jaca; Cercul de lecturã (1903) - Apateu.
În satele române din Ungaria, cu ajutorul ASTREI ºi al Societãþii pen-
tru fond de teatru român iau naºtere ºi echipe de teatru care funcþionau în
cadrul cercurilor de lecturã þi a corurilor vocale.
Precum vedem la sfârºitul secolului al XIX-lea în mai multe pãrþi se fon-
deazã cercuri literare, sociale, economice, agricole în rândul românilor din
Ungaria de azi cu îndrumarea ºi dupã modelul ASTREI. Asociaþia sibianã
are o influenþã remarcabilã asupra acestora. Cultura româneascã din Ungaria
s-a pãstrat ºi rãspîndit prin mijlocirea bisericii ºi a ºcolii. Aceste instituþii au
fost ajutorate de societãþile culturale ºi de românii mai înstãriþi, care formau
ºi constituiau fundaþii, deveneau mecenaþii culturii româneºti de aici. Con-
stituirea asociaþiilor sau fundaþiilor culturale este o activitate caracteristicã
secolului al XIX-lea, cu preponderenþã, dar ºi primelor decenii ale secolului
XX. Fundaþiile ºi asociaþiile, mai ales acelea constituite din iniþiativa unor per-
sonalitãþi culturale, au avut drept obiectiv ºi ajutorarea elevilor ºi studenþi-
lor silitori, care nu dispuneau de posibilitãþi materiale pentru a-ºi termina stu-
diile, cu scopul de a contribui la culturalizarea maselor, fortificând conºtiinþa
de identitate.
Puþinii intelectuali ºi gospodarii mai înstãriþi români din Ungaria, erau recep-
tivi ºi deschiºi iniþiativelor bisericeºti, ºcolare, culturale ºi filantropice. S-au ataºat
mai multor asociaþii culturale din Bihor ºi Criºana. Fãceau donaþii umanitare,
dãdeau bani pentru ridicarea unor busturi ale oamenilor celebri, pentru ajuto-
rarea instituþiilor pedagogice ºi teologice, pentru edificii culturale.
Aceste pãturi de români erau abonaþi la mai multe reviste culturale, erau
prenumeranþii a numeroase cãrþi. În trecut difuzarea ºi editarea cãrþilor era
ajutatã material de mai multe personalitãþi, societãþi culturale, mecenaþi,
 I N F LU E N Þ A A S T R E I A S U P RA C U LT U R I I R O M Â N E D I N UNGARIA 117

etc. La cãrþi, viitorii cititori se abonau înainte de editare. Aºa, editorii ºi auto-
rii volumelor, aveau o garanþie pentru difuzarea publicaþiilor ºi pentru obþi-
nerea fondurilor necesare. Aceasta formã de „mecenat colectiv", cum a fost
sistemul prenumeranþilor, este mult mai complexã decât o simplã finanþare
a editãrii unei cãrþi de cãtre un grup de prenumeranþi. Participarea la o listã
de subscripþie pentru tipãrirea unei cãrþi echivala cu un act patriotic, iar
faptul de a apãrea pe aceastã listã, pe lângã ceilalþi „prieteni ai Muzelor"
constituia un prilej de mândrie pentru cei care se vedeau în felul acesta alã-
turi de cei mai reprezentativi oameni de culturã.
Crearea asociaþiilor a dinamizat miºcarea cultural-naþionalã, accesul
categoriilor sociale de jos, inclusiv a comunitãþii sãteºti (chiar dacã o face prin
elita localã) la actul de culturã. Laicizarea miºcãrii naþionale nu a atras dupã
sine respingerea în bloc, înlãturarea elementelor clericale din miºcarea cul-
tural-naþionalã. Dimpotrivã, biserica, instituþie naþionalã cu o organizare
ierarhicã ºi funcþionalã bine precizatã, a continuat sã reprezinte o componenþã
importantã în miºcarea de emancipare naþionalã. Nu întâmplãtor, dintre repre-
zentanþii comunitãþilor noastre la mai multe asociaþii ºi manifestãri cultura-
le, unul cel puþin (alãturi de învãþãtor sau notar, dacã acesta era român) era
preotul satului.24
Printre liderii ºi conducãtorii ASTREI gãsim personalitãþi marcante din-
tre românii din Budapesta ºi alte pãrþi ale Ungariei. Mulþumitã acestora
activitatea Asociaþiunii Transilvane e bine cunoscutã în aceste pãrþi. Alexandru
Mocioni de Foen, deºi bolnav, acceptã la vârsta de 60 de ani funcþia de preºedin-
te al Astrei deoarece pentru el: „Asociaþiunea este expresiunea unitãþii ºi soli-
daritãþii noastre pe tãrâm cultural“, iar „lupta pentru culturã (pentru cultura
adevãratã, care nu poate fi decât naþionalã), nu este altceva decât lupta pentru
existenþa naþionalã.“ În timpul preºedenþiei lui Mocioni (1901 - 1904), acti-
vitatea ASTREI a înflorit, s-a finalizat elaborarea Enciclopediei Române în trei
volume (1904) ºi a început construirea Casei Naþionale (1903).
Secþiunile aveau responsabilitatea de a elabora materiale de propagandã
culturalã prin conferinþe, sã gireze publicarea lucrãrilor în colecþiile de cãrþi
(se înfiinþase Biblioteca Poporalã a Asociaþiunii, urmau sã se înfiinþeze Biblioteca
Tineretului, Biblioteca ASTREI ), sã colaboreze la editarea revistei Transilvania
ºi a altor publicaþii. În categoria celor mai importante împliniri ale ASTREI,
face parte construirea Casei Naþionale de la Sibiu ºi înfiinþarea Muzeului
Naþional. Printre cei mai mari donatori îi gãsim pe Alexandru Mocioni, Zeno
Mocioni, Iosif Gall, George Szerb din Budapesta.
Dintre românii budapestani mulþi erau membri ai ASTREI. În 1861 ca
membru fondator s-a înscris printre alþii: Alexandru Mocioni, George Mocioni,
Emanuil Gojdu. Ghenadie Bogoevici, protosinghelul Parohiei Ortodoxe Române
din Budapesta a fost unul dintre autorii Encicopediei Române, editatã de aso-
118 Maria Berényi

ciaþia sibianã. Catedra de limba ºi literatura românã din Budapesta a avut

strânse relatii cu ASTRA. În 1906 profesorul catedrei, Ioan Ciocan a donat
50 de coroane pentru Casa Naþionalã.25 Un alt profesor, Gheorghe Alexici, a
donat în 1913 Muzeului etnografic al asociaþiei fotografia lui Kajoni, care
prima datã a notat jocurile ºi cîntecele româneºti în secolul al XVIII-lea.26
Apoi în 1904 îl gãsim pe Iosif Popovici, conferenþiarul catedrei, printre mem-
brii corespondenþi ai secþiei literare ale ASTREI.27 În 1914 ºi românii din
Budapesta au vrut sã înfiinþeze un despãrþãmînt al ATREI, în frunte cu
Ioan Ciocan. În fine acest despãrþãmânt nu a luat fiinþã, fiindcã primul rãzboi
mondial nu a fost favorabil asemeni iniþiative.28
Ca o curiozitate amintesc aici ºedinþa ordinarã a comitetului Astra din 7
decembrie 1875. Secretarul II. aduce la cunoºtinþã comitetului, cã tribunalul
reg. din Buda-Pesta a trimis în copie testamentul lui George Grabovski din
Pesta, (nepotul cunoscutului mecenat Atanasiu Grabovski) din care reiese, cã
a testat pe seama asociaþiunei suma de 400 fl. iar pe seama academiei suma
de 300 fl.: „Nr.293 Comitetul luând cu plãcere în cunoºtinþã împãrtãºirea
acelui testament, decide a se împuternici dr. Ioan caval. de Puºcariu din Pesta
pentru încasarea sumelor indegitate, în numele asociaþiunei.29
ASTRA prin activitatea desfãºuratã a fost cel mai însemnat factor de so-
lidarizare naþionalã a românilor, iar pînã la înfiinþarea Academiei a suplinit
chiar rosturile unei societãþi culturale a tuturor românilor. Instituþionalizarea
culturii în Transilvania ºi Ungaria, în spiritul principiului de naþionalitate,
s-a organizat cu iniþiativa ASTREI, care avea un nucleu central, în jurul cãreia
gravitau, mult sau mai puþin dependent, celelalte categorii de instituþii. Prin
activitatea desfãºuratã, ASTRA s-a definit ca un for cãlãuzitor, un cataliza-
tor de energii al cãrei rol a fost acela de a promova ºi de a ridica toatã cul-
tura româneascã, limba ºi literatura naþionalã, tradiþiile ºi obiceiurile creºtineºti,
arta ºi civilizaþia poporului român. Prin obiectivele mari pe care le-a impus ºi
le-a îndeplinit, ASTRA a contribuit la propãºirea vieþii materiale ºi spiritua-
le a satelor româneºti, la creºterea numãrul de intelectuali ºi la sporirea inte-
lectualitãþii româneºti.
„Asociaþiunea s-a nãscut – cum afirma cu mult adevãr Nicoale Iorga în 1905
– din curentul neântrerupt spre luminã, care a însufleþit de o sutã cincizeci de
ani mãcar pe Românii din Ardeal ºi þãrile ungureºti, din iubirea adevãratã
cãtre popor, cãruia îi trebuiau ºcoli tot mai bune ºi mai româneºti, pentru a
putea sta alãturi cu alþi locuitori ai acelui pãmânt. Ea s-a dus la îndeplinire
într-o clipã rarã, când amintirile unor primejdioase lupte purtate împreunã,
uniserã în inimi pe credincioºii celor douã biserici, rivale întotdeauna, din
nenorocire, duºmane, uneori, în care anumite împrejurãri au împãrþit neamul
nostru din acele pãrþi ameninþate. De la început Asociaþiunea a fost ºi a lui
ªaguna ºi a lui ªuluþu, ºi a sibienilor ºi a blãjenilor, ºi a uniþilor ºi a neuniþi-
 I N F LU E N Þ A A S T R E I A S U P RA C U LT U R I I R O M Â N E D I N UNGARIA 119

lor. ªi aceasta alcãtuieºte însuºirea ei de cãpetenie ºi cea mai scumpã (... ).

Unde desbinã legea, uneºte cartea, lumina.“

Note
1. Maria Berényi, Aspecte naþional-culturale din istoricul românilor din Ungaria (1785-1918),
Budapesta, 1990, pp. 92-94.
2. Poporul român, 1914, nr. 11.
3. Maria Berényi, Aspecte naþional-culturale..., pp. 92-94.
4. Transilvania, 1911, nr. 3-4, pp. 482.
5. Vasile Curticãpeanu, Miºcarea culturalã românescã pentru Unirea din 1918, Bucureºti, 1968,
pp. 69-128.
6. Maria Berényi, Aspecte naþional-culturale..., pp. 96-100.
7. Viorel Faur, „Date despre legãturile societãþii „Astrei” din Bihor”, în Crisia, Oradea, 1978,
p. 571.
8. Falusi egyletek, körök címtára és útmutatója, 1923, p. 25.
9. „Lista membrilor ASTREI”, în Transilvania, 1903, nr. 5-6.
10. Tribuna, 1911, nr. 86.
11. P. Abrudan, „Astra – promotoare a miºcãrii naþionale transilvãnene de solidaritate cu
România în rãzboiul de independenþã 1877-78”, în Studii ºi comunicãri, Muzeul
„Bruckental”, Sibiu, 1977, pp. 107-108.
12. Tribuna, 1905, nr. 154.
13. Românul, 1911, nr. 158.
14. Tribuna, 1904, nr. 174.
15. Transilvamia, 1903, nr. 5-6, p. 78.
16. Veritas, A magyarországi románok egyházi, iskolai, közmûvelõdési, közgazdasági Intézményeinek
és mozgalmainak ismertetése, Budapest, 1908, pp. 379-386.
17. Maria Berényi, Aspecte naþional-culturale..., p.106.
18. Békés, 1887. január 30.
19. Békés, 1889. április 21.
20. Maria Berényi, Românii din Ungaria de azi în presa românã din Transilvania ºi Ungaria
secolului al XIX-lea (1821-1918). Documente, Giula, 1994
21. Maria Berényi, „David Voniga, fondatorul revistei „Lumina" din Giula”, în Lumina '95,
pp. 7-14.
22. Transilvania, 1913, nr. 1-4, p. 87.
23. Békés, 1889. augusztus 11.
24. Maria Berényi, „Contactul românilor din Ungaria de azi cu viaþa culturalã din Banat ºi
Criºana în secolul al XIX-lea”, în Simpozion, Giula, 1996, pp. 92-93.
25. Transilvania, 1903, nr. 1-2.
26. Transilvania, 1913, nr. 7-9, p. 324.
27. Transilvania, 1914, nr. 9-11, p. 340.
28. Transilvania, 1914, nr. 10-12, p. 507.
29. Transilvania, 1876, nr. 9, p. 9.
120 Maria Berényi

Abstract
The Influence of the ASTRA on the Romanian Culture in Hungary
(1861-1918)
In keeping with the mission assumed at the time of its establishment (1861), the ASTRA beca-
me the most comprehensive Romanian cultural and political organization in the Austro-
Hungarian Empire. Its various divisions were originally devised to stimulate research in the
fields of science, the arts, economy, education, ethnography, for the compilation of dictiona-
ries, collections of historical documents, of folk literature, of compendia of natural science and
medicine, of books on education and textbooks, books on the history of the Romanian Church,
etc. Gradually, the divisions of the association directed their activities towards the cultural deve-
lopment of the Romanian people, supporting the Romanian literary movement, the popula-
rization of science, the establishment of scientific collections, the organization of exhibitions
and of other cultural events.
In the 1890s the ASTRA also began to operate on the present-day territory of Hungary,
setting up divisions and agencies. The Tinca division of the ASTRA had, starting with the year
1912, agencies in the villages of Micherechi and Crîstor. The leaders of the villages that also
had a Romanian population attended the major events organized by the ASTRA. The asso-
ciation assisted in the creation of a “Concordia” at Pocei, of a “Casino” at Jaca and of a
book club at Apateu. The end of the 19th century saw the creation of various literary, social,
economic, and agricultural societies belonging to the Romanians living in present-day Hungary,
under the guidance and along the model provided by the ASTRA, which exercised a remarka-
ble influence upon the associations operating in Transylvania and in Hungary. Among the lea-
ders of the ASTRA we find some outstanding representatives of the Romanians living in
Budapest or in other parts of Hungary, who ensured that the activity of the Transylvanian
Association was also known in these parts.

Keywords
ASTRA, culture, Romanians in Hungary, the modern era
 Astra în Banatul sârbesc

MIRCEA MÃRAN

D
E LA înfiinþare, „Astra” îºi desfãºura activitatea doar în Transilvania,
dar cu timpul a devenit prezentã ºi în alte pãrþi ale fostei Austro-
Ungarii locuite de români, printre care ºi în Banat. „Epoca de expan-
siune” a „Astrei” în Banat o inaugureazã adunarea de la Lugoj din anul 1896.
Trebuie subliniat cã ºi pânã în anul 1896 numeroºi intelectuali bãnãþeni au
colaborat cu Asociaþiunea, mai ales pe tãrâm literar-cultural, prin publicaþii-
le acesteia. Primul membru al „Astrei” din localitãþile actualului Banat sâr-
besc a fost Andrei Vasici, fostul primar al Vârºeþului, avocat ºi scriitor, frate-
le lui Pavel Vasici Ungureanu. Anume, la prima adunare a „Asociaþiunii”, care
a avut loc la Sibiu pe data de 4-5 noiembrie 1861, Andrei Vasici a fost ales
de membru de onoare, dupã care senatorul vârºeþean a trimis ºi o scrisoare
de mulþumire comitetului „Asociaþiunii”1.
Deci, încã de la începutul activitãþii în Banat, „Astra” avea membri ºi în
localitãþile locuite de românii din pãrþile vestice ale acestei provicnii. Membri
acesteia primeau revista „Transilvania”2 ºi alte publicaþii editate de Biblioteca
Asociaþiunii. Astfel de reviste, calendare ºi broºuri se mai pot gãsi ºi azi
prin satele româneºti din aceastã parte a Banatului. Din numãrul total de
77 de despãrþãminte de pe aproape întreg teritoriul locuit de românii din fosta
Austro-Ungarie, trei se gãseau pe teritoriul Banatului de Vest (Banatul sâr-
besc, azi în cadrul Republicii Serbia), ºi anume: despãrþãmântul Panciova,
Torac (mai târziu Becicherecul Mare) ºi Vârºeþ.
Despãrþãmântul Panciova al Asociaþiunii a luat naºtere pe 8 august 1899,
având în momentul înfiinþãrii un membru fondator, un membru pe viaþã ºi
17 membri ordinari. Despãrþãmântul Torac s-a organizat la 17 iunie 1900 în
cadrul adunãrii de constituire care a avut loc la Toracul Mic, cu care ocazie s-
122 Mircea Mãran

au înscris 8 membri ordinari ºi 26 membri ajutãtori. Despãrþãmântul Vârºeþ

a fost format la 8 octombrie 1900, având înscris un membru fondator, 5 mem-
bri pe viaþã, 25 ordinari ºi 23 ajutãtori.
La adunarea cercualã a Despãrþãmântului Torac al Asociaþiunii þinutã pe data
de 27 decembrie 1906 la Toracul Mare, s-a hotãrât ca sediul acestui despãrþãmânt
sã treacã de la Torac la Becicherecul Mare, „considerând, anume, cã Becicherecul
Mare este centrul de unde pornesc trenurile în toate direcþiunile în cât comi-
tetul cercual s-ar putea întruni mai lesnicios la ºedinþe...”3. Din raporturile comi-
tetului se poate afla cã despãrþãmântul numãrã 181 de membri. Biblioteca avea
35 de cãrþi, iar casa dispunea de 10 328 de coroane. Despãrþãmântul avea 5
agenturi: în Toracul Mic, Ecica, Foeni, Iancaid (azi Iankov Most) ºi în Toracul
Mare, ultimul fiind înfiinþat chiar la acestã adunare.
În anii urmãtori constatãm mici schimbãri când este vorba despre numã-
rul membrilor Asociaþiunii din cele trei despãrþãminte. Este interesant cã
numãrul membrilor în despãrþãmântul Panciova a scãzut, de la 27 în 1904,
la 23 în 1913. În acelaºi timp, în despãrþãmântul Vârºeþ numãrul membri-
lor creºte de la 36 la 434. În fruntea acestuia se gãsea protopopul Traian Oprea,
o personalitate binecunoscutã atât în rândul românilor din Vârºeþ, cât ºi mult
mai larg, prin strãduinþele sale de înfiinþare a parohiei ortodoxe române din
Vârºeþ ºi prin numeroase alte activitãþi pe plan naþional.
Conform unor surse5, despãrþãmântul „Astra” din Vârºeþ a avut înaintea
Primului Rãzboi Mondial 21 de membri fondatori ºi pe viaþã ºi 318 mem-
bri ajutãtori. Cu regularitate se þineau adunãri ºi conferinþe publice. În 1912,
acest despãrþãmânt a fost al doilea dupã cel din Sibiu, în ceea ce priveºte acti-
vitatea sa. Oprea ºi-a menþinut funcþia sa de preºedinte pânã la începutul
perioadei interbelice, însã ca urmare a trecerii acestei pãrþi a Banatului în
cadrul statului iugoslav, legãturile cu conducerea „Astrei” ºi cu alte instituþii
importante care promovau cultura ºi spiritualitatea poporului român rãma-
se în patria mamã, au fost aproape întrerupte. De aceea, nu mai existau
condiþii de continuare a activitãþii „Astrei” în localitãþile româneºti rãmase de
cealaltã parte a frontierei, la care adãugãm ºi ostilitatea autoritãþilor, în spe-
cial în momentele în care încã se mai spera, de ambele pãrþi, la obþinerea unor
poziþii cât mai favorabile în Banat.
În ciuda faptului cã în primii ani interbelici „Astra” ºi-a întrerupt activi-
tatea în pãrþile Banatului încadrate în statul iugoslav, adeziunea faþã de acea-
sta nu a dispãrut. Consemnãm, în acest sens, gestul marelui proprietar Andrei
Boboroni din Biserica Albã, care lasã „Astrei” din Sibiu prin testament 50
000 de coroane, sumã depusã la banca „Luceafãrul” din Vârºeþ. Conducerea
Asociaþiunii mulþumeºte ºi anunþã cã va lua mãsuri ca Ministerul de externe
al României sã intervinã în legãturã cu „aceastã pretenþiune ce o avem faþã de
Iugoslavia”6 (se referã la preluarea acestei sume de bani).
 A S T RA ÎN B A N AT U L SÂRBESC 123

În anii urmãtori, viaþa culturalã a românilor din Banatul sârbesc nu cunoºtea

forme organizate de activitate la nivel de minioritate, în ciuda unor încercã-
ri. În acest sens, amintim încercarea de înfiinþare a Asociaþiei Culturale a
Românilor din Regatul S.C.S. (1923), a cãrei înregistrare a fost respinsã de
autoritãþi, sau înfiinþarea Asociaþiei Corurilor ºi Fanfarelor Româneºti din Regatul
Iugoslavia (1931), care ºi-a întrerupt foarte repede activitatea. Fiecare socia-
tate culturalã de la sat ºi-a continuat activitatea independent, depinzând prac-
tic de forþele proprii. Unicul factor de coeziune între toate aceste societãþi
locale, despre care nu putem spune cã nu au fost active, îl reprezenta Biserica
Ortodoxã Românã, iar în decursul anilor douãzeci (1923-1929) ºi Partidul
Român din Regatul S.C.S., printre altele ºi prin intermediul publicaþiilor sale
„Graiul românesc” din Panciova ºi „Nãdejdea” din Vârºeþ.
Totuºi, lipsea o asociaþie culturalã care sã dirijeze ºi sã coordoneze activi-
tatea amatorilor culturali de pe sate, cât ºi a tuturor celorlalte forme de mani-
festare a spiritualitãþii româneºti în statul iugoslav. Restabilirea orânduirii par-
lamentare în þarã ºi desfiinþarea dictaturii au creat condiþii mai favorabile
pentru iniþierea unei noi acþiuni de înfiinþare a unei asociaþii culturale atât
de necesarã minoritarilor români din Iugoslavia. Pe plan politic, în anul 1935
a luat naºtere Comitetul Central Român, în frunte cu dr. Alexandru Butoarcã,
un fel de continuator al Partidului Român din anii care au precedat dictatu-
rii regelui Alexandru. Comitetul Central Român, în ciuda faptului cã s-a decla-
rat a fi unicul reprezentant politic al minoritãþii române din regat, nu se bucu-
ra de sprijinul unei pãrþi a intelectualitãþii române, ceea ce a reprezentat, de
fapt, continuarea luptelor fracþioniste prezente în cadrul miºcãrii naþionale
române încã din anii douãzeci. Atitudinea autoritarã a lui Butoarcã, avocat ºi
director al sãptãmânalului „Nãdejdea” din Vârºeþ, a întâmpinat încã în anii
precedenþi rezistenþa unei pãrþi a elitei româneºti din Banatul sârbesc, repre-
zentatã în special de preoþime. ªi acum, dupã ce Butoarcã a fost ales de sena-
tor în parlamentul iugoslav (1935) ºi prin intermediul Comitetului Central
Român încerca sã se impunã ca principalul lider al românilor iugoslavi, iatã
cã oponenþii sãi au hotãrât sã i se opunã cu fermitate. Încã în toamna anu-
lui 1935, pe 11 octombrie, la Vârºeþ a avut loc o consfãtuire la care au par-
ticipat peste 50 de reprezentanþi ai localitãþilor româneºti, la care a fost cri-
ticatã politica purtatã de „conducãtorii autoproclamaþi”, fiind ales un comitet
de acþiune. Acesta s-a întrunit din nou pe 2 martie 1936, tot la Vârºeþ, ºi dupã
ce s-a constatat cã situaþia nu s-a schimbat, s-a trecut la acþiuni concrete. A
fost alcãtuitã o proclamaþie adresatã tuturor parohiilor româneºti din Banatul
Sârbesc7, iar prin intermediul lor ºi tuturor românilor, în scopul „preluãrii de
acþiuni comune de refacere a spiritualitãþii româneºti”. Pe lângã preoþi, învãþã-
tori ºi alþi intelectuali, fiercare localitate ºi-a ales reprezentanþi numiþi de comi-
tetele parohiale8, care cu toþii vor participa la marea adunare a intelectualitãþii
124 Mircea Mãran

române de la Petrovasâla (Vladimirovaþ), planificatã pentru data de 19 mar-

tie 1936. La aceastã adunare au participat reprezentanþi din 29 de localitãþi,
încã patru localitãþi sprijinind adunarea prin declaraþie textualã. Cu aceastã
ocazie a fost înfiinþatã Asociaþia pentru Cultura Poporului Român din Banatul
Iugoslav, cunoscutã ºi sub numele de „Astra”9. Adunarea de la Petrovasâla a
fost deschisã de preotul local Constantin Dimian, care îl propune de preºedin-
te ad-hoc al adunãrii pe preotul Ioan Mitãr din Straja. Din cuvântãrile rosti-
te de cei prezenþi reiese clar cã în rândul intelectualitãþii domnea o evidentã
nemulþumire cu situaþia în ceea ce priveºte activitatea culturalã pe sate. În spe-
cial având în vedere ºi faptul cã intelectualitatea româneascã din Banatul
sârbesc a fost împrospãtatã prin venirea învãþãtorilor contractuali din România,
se considerã cã s-au creat condiþii mai favorabile pentru înfiinþarea „Astrei”.
Preotul Mitãr citeºte proiectul Statutelor „Astrei”, care este acceptat de Adunare.
La propunerea lui Nicolae Mãda, director de bancã ºi mare proprietar din
Petrovasâla, unul dintre iniþiatorii acþiunii de înfiinþare a „Astrei”, s-a ales
un comitet de conducere provizoriu, care va avea, printre altele, sarcina de
a obþine înregistrarea Statutelor de la autoritãþi. De preºedinte al acestui comi-
tet a fost ales acelaºi Ioan Mitãr, de membri de onoare protopopii Traian
Oprea, Ioan Murgu ºi Gherasim Andru, de vicepreºedinte Teodor Petricã, de
secretar Lazãr Cârdu, de casier Nicolae Mãda, iar de membri Constantin
Oalge, Traian Bojin, Ioan Naia, Traian Popescu, Eftimie ªoºdeanu, Constantin
Dimian, Trifu ªocardã, Savu Nicolaevici, Gurie Ursulescu, Iulian Moise, Ion
Colojoarã, Pavel Gaºpãr, Nicolae Iorga, ªtefan Voin, Pantelimon Jepcea, Adam
Gherga ºi Savu Nicolaevici-ªtegher10. La propunerea lui Lazãr Cârdu, se
iniþiazã publicarea unui sãptãmânal intitulat „Foaia poporului român”. Primul
numãr al acestei publicaþii apare la Vârºeþ pe 12 aprilie 1936, avându-l de
redactor pe preotul Mitãr. Între cele douã sãptãmânale rivale – „Nãdejdea” ºi
„Foaia poporului român” s-a iscat o luptã asprã în care se foloseau toate
mijloacele pentru realizarea scopurilor propuse. Acest conflict, prezent dupã
cum am mai subliniat ºi înainte de 1936, nu a mers în favoarea populaþiei
româneºti din regatul iugoslav, slãbindu-i forþele ºi energia atât de necesarã
unei comunitãþi gãsite în poziþie de minoritate naþionalã.
Dupã ce au fost de douã ori respinse, Statutele „Astrei” au fost în sfârºit
aprobate de autoritãþi, pe 4 septembrie 1936, în special prin angajamentul
lui Nicolae Mãda. Aceste Statute, cuprinzând 42 de articole, au fost publi-
cate în „Foaia poporului român”11, cât ºi în broºurã separatã12. Printre obiec-
tivele „Astrei”, pe baza Statutelor, se gãseau ºi unele care cu forþele umane
ºi materiale existente nu puteau fi realizate, în special în ceea ce priveºte înfiinþa-
rea de muzee, cãmine culturale, sau editarea de cãrþi ºi alte publicaþii, în afarã
de „Foaia poporului român”. Activitatea sa va consta în special în organiza-
rea de manifestãri culturale la nivel de minoritate sau cu caracter local.
 A S T RA ÎN B A N AT U L SÂRBESC 125

În urma înregistrãrii Statutelor „Astrei”, aceastã asociaþie a fost constituitã

ºi oficial la adunarea constitutivã de la Vârºeþ, care a avut loc pe data de 10
decembrie 1936. În discursul rostit de Ioan Mitãr, se subliniazã rolul hotãrâ-
tor pe care l-a jucat „Astra” în viaþa culturalã ºi naþionalã a românilor arde-
leni ºi bãnãþeni încã de la sfârºitul secolului al XIX-lea, insistând asupra loia-
litãþii faþã de dinastia Karaðorðeviæ ºi asupra respectãrii legilor statului în care
trãiesc. Cu aceastã ocazie au fost prezenþi delegaþi din 28 de localitãþi în
care trãieºte minoritatea românã13. De preºedinte al „Astrei” a fost ales Ioan
Mitãr, de vicepreºedinþi Adam Fiºtea ºi Nicolae Mãda, iar de secretar gene-
ral - Lazãr Cârdu. Comitetul Central al „Astrei” avea în total 20 de mem-
bri, dintre care 9 preoþi, 5 învãþãtori, doi directori de bancã, un inginer agro-
nom, un funcþionar ºi doi þãrani. Despre acest eveniment de importanþã majorã
pentru românii din Iugoslavia a relatat cu entuziasm ºi presa din România.
Preluând datele din „Foaia poporului român”, revista „Luceafãrul” din Timi-
ºoara îºi informeazã cititorii despre adunarea de constituire a „Astrei” din
Banatul Iugoslav14.
În continuare, dupã adunarea de constituire, cea mai mare atenþie a fost
acordatã rezolvãrii unor probleme organizatorice, în special a împãrþirii loca-
litãþilor româneºti în 6 despãrþãmânte, ºi anume: Alibunar, Biserica Albã,
Vârºeþ, Cuvin, Panciova ºi Petrovgrad (Becicherecul Mare, azi Zrenianin). Se
cere de la intelectualii români sã informeze populaþia ruralã despre însemnã-
tatea „Astrei” ºi sã încadreze cât mai multe societãþi culturale de pe sate15.
În ciuda problemelor întâmpinate ca urmare a activitãþii grupului din jurul
sãptãmânalului „Nãdejdea”, care avea numeroºi susþinãtori prin satele româ-
neºti, conducerea „Astrei” era ferm hotãrâtã sã-ºi realizeze obiectivul princi-
pal – lupta pentru emanciparea culturalã a românilor din Banatul sârbesc.
Primele „cercuri culturale” locale au fost înfiinþate în primãvara anului 1937
la Coºtei ºi Petrovasâla, pe când în unele localitãþi încã se simþea o anumitã
pasivitate, provocatã atât de însãºi mentalitatea þãranului, greu de pornit la
acþiune, cât ºi de faptul cã în unele localitãþi grupul care îl susþinea pe Butoarcã
avea mai mulþi aderenþi.
La ºedinþa extraordinarã a Comitetului Central al „Astrei”, þinutã la Vârºeþ
pe data de 13 mai 1937, s-a hotãrât ca societãþile culturale care deja au sta-
tutele aprobate sã fie încadrate direct în „Astra”. Totodatã, a fost adoptatã
ºi hotãrârea de deschidere a librãriei „Astrei” la Vârºeþ16, ceea ce s-a realizat în
septembrie 1937.
În urma întâlnirii membrilor Comitetului Central al „Astrei” cu un grup
de intelectuali români (iunie 1937) ºi a congresului „Astrei” din Timiºoara
(11-13 septembrie 1937), la care au participat ºi reprezentanþii „Astrei” din
Banatul Iugoslav – Ioan Mitãr ºi Lazãr Cârdu, care au cerut sprijinul „Astrei”
din patria mamã17, s-au creat în sfârºit condiþii de depãºire a ostilitãþilor ºi a
126 Mircea Mãran

rivalitãþii existente între cele douã grupuri de fruntaºi ai miºcãrii naþionale a

românilor din Iugoslavia. Un grup de intelectuali neutri, care nu aparþineau
nici grupului din jurul „Nãdejdei”, nici celui din jurul „Astrei”, au reuºit sã
iniþieze acþiunea de împãciuire. Cele douã pãrþi au încheiat o înþelegere, formân-
du-se un comitet de acþiune unitar al „Astrei”, în frunte cu preotul Adam
Fiºtea, dar alcãtuit ºi din membri grupului din jurul sãptãmânalului „Nãdejdea”,
printre care ºi Alexandru Butoarcã18. În noua situaþie s-au creat condiþii
pentru o organizare mai eficientã a cercurilor culturale ale „Astrei” pe sate,
astfel cã deja în noiembrie-decembrie 1937 iau naºtere numeroase astfel de
cercuri în localitãþile din jurul Vârºeþului, iar în primele luni ale anului 1938
ºi în alte localitãþi. Paralel cu înfiinþarea despãrþãmintelor ºi a cercurilor cul-
turale, satele româneºti sunt vizitate de fruntaºii „Astrei”, în majoritate de
preoþi, care explicã poporului rolul ºi importanþa acestei asociaþii culturale19.
Despre activitatea „Astrei” scrie în continuare ºi sãptãmânalul „Nãdejdea”,
care pânã atunci nu a relatat nimic despre activitatea acesteia.
Organele de stat, însã, priveau cu neîncredere desfãºurarea situaþiei, ob-
servând clar avântul miºcãrii naþionale româneºti din Banatul sârbesc. Admi-
nistraþia centralã a Banovinei Dunãrene, cu sediul la Novi Sad, cere de la orga-
nele districtuale din Panciova un raport despre „þinuta moralã ºi politicã a
întemeietorilor ºi conducãtorilor asociaþiei, pentru ca aceºtia adãpostindu-
se în spatele numelui de ‘Astra’ sã nu întreprindã acþiuni dupã culise, care
ar merge în defavoarea intereselor noastre naþionale ºi de stat”20. Prefectul
Markoviæ propune ca Statutele cercului cultural al „Astrei” din Satu Nou
(Banatsko Novo Selo) sã nu fie aprobate, susþinând cã „astfel de societãþi
nu servesc menirii care este specificatã în statute, ci pentru anumite acþiuni
dupã culise, contrare intereselor de stat” ºi cã „societãþile vor fi folosite în sco-
puri politice ºi în alte scopuri interzise”21. Probleme asemãnãtoare au întâm-
pinat ºi alte cercuri culturale ale „Astrei”. Cercului din Alibunar, înfiinþat la
1 aprilie 193822, i s-a reproºat din partea autoritãþilor de stat cã este condus
de învãþãtorii contractuali, care sunt cetãþeni strãini ºi cã pânã nu îºi alege o
nouã conducere, alcãtuiã din cetãþeni iugoslavi, nu-i vor fi aprobate Statutele23.
Adunarea „Astrei” care a avut loc la 22 mai 1938 la Vârºeþ, reprezintã,
dupã pãrerea noastrã, punctul culminant al activitãþii culturale a românilor
din Banatul Iugoslav în perioada interbelicã. În prezenþa reprezentanþilor tutu-
ror celor 6 despãrþãminte ºi 40 de secþii culturale (aproximativ 1500 de dele-
gaþi), a fost ales un nou Comitet Central, format din 20 de membri. De
preºedinte a fost ales Adam Fiºtea, de vicepreºedinþi ªtefan ªperchez ºi Pan-
telimon Jepcea, de secretar general Adam Bulic etc. Cu aceastã ocazie a fost
organizatã ºi o amplã manifestare cultural-muzicalã, la care au participat coru-
ri, fanfare ºi formaþii de cãluºari din mai toate localitãþile în care exista un cerc
al „Astrei”. Programul a cuprins în total 32 de puncte24, fiind urmãrit de peste
 A S T RA ÎN B A N AT U L SÂRBESC 127

4000 de spectatori, în mare majoritate din satele din împrejurimi. Programul

a avut loc în parcul oraºului. Au fost de faþã ºi reprezentenþii oficialitãþilor de
stat, ai Banovinei Dunãrene ºi ai oraºului Vârºeþ, cât ºi ministrul împuterni-
cit al României la Belgrad, Victor Cãdere.
Aceasta a fost însã ºi ultima manifestare culturalã mai importantã pe care
a organizat-o „Astra” în perioada interbelicã. Pânã la sfârºitul acestei perioa-
de, vor mai fi organizate doar manifestãri culturale cu caracter local, iar în
unele localitãþi s-a trecut la o pasivitate culturalã totalã. Una din principale-
le cauze ale acestei situaþii o reprezintã reînnoirea conflictelor dintre cele douã
fracþii ale fruntaºilor naþionali români, începutã în preajma alegerilor parla-
mentare din decembrie 1938. În toamna anului 1938, sãptãmânalul „Foaia
poporului român” îºi înceteazã apariþia, pentru ca deja la sfârºitul aceluiaºi an
sã aparã o nouã publicaþie româneascã la Vârºeþ – „Biruinþa”, sprijinitã de
cadrele tinere, de intelectualii generaþiei noi care erau interesaþi pentru depãºirea
divergenþelor ºi unirea tuturor forþelor naþionale româneºti în jurul „Astrei”.
La consfãtuirea acestui grup de intelectuali ºi activiºti culturali, care a avut
loc la Vârºeþ pe data de 12 ianuarie 1939, a fost adoptat un nou program
naþional, în 21 de puncte25, în care se cere întreruperea urgentã ºi necon-
diþionatã a ostilitãþilor între cele douã fracþii. Câteva puncte din acest „Program
românesc” se referã ºi la „Astra”. Printre altele, se cere ca sãptãmânalul „Nã-
dejdea” ºi tipografia cu acelaºi nume sã treacã în proprietatea „Astrei”, având
în vedere faptul cã aceasta este cea mai înaltã instituþie a minoritãþii române
din Iugoslavia. S-a dovedit însã cã acest program pretenþios, iniþiat de Nicolai
Roman ºi Silvius Miclea, este foarte greu de realizat, în special din cauza rezi-
stenþei opuse de grupul Butoarcã, care nu dorea sã renunþe la privilegiile pe
care le avea. Optimismul totuºi a reînviat, datoritã entuziasmului ºi a ener-
giei pozitive emanate de „Biruinþa”. Apar ºi noi iniþiative de organizare a unui
ciclu de prelegeri pe care „Astra” le-ar þinea prin satele româneºti. Redacþia
„Biruinþei” se pune în acest sens la dispoziþia „Astrei”, oferindu-i ºi o paginã
din gazetã pentru necesitãþile sale. În primãvara anului 1939, din lipsã de mij-
loace financiare, „Biruinþa” îºi înceteazã apariþia.
Colaborarea cu „Astra” din patria mamã nu a lipsit. Aceasta sprijinea acti-
vitãþile cultural-naþionale ale românilor din Banatul sârbesc, în special prin
trimiterea de cãrþi publicate la editura „Astrei” din Sibiu, ºi nu în ultimul rând
prin însãºi editarea unui volum, în 1939, intitulat „Poezii populare româneºti
din Banatul Iugoslav”, autori fiind Traian Mãrghiticean ºi Roman Cristea.
Rãzboiul din aprilie 1941 a dus la destrãmarea Iugoslaviei ºi la trecerea
Banatului sârbesc sub ocupaþie germanã, cu toate cã oficial acesta se gãsea
sub administraþia guvernului satelit înfiinþat în Serbia de naziºti. Dupã cãde-
rea Iugoslaviei, ocupatorul german a interzis activitatea tuturor organizaþii-
lor ºi a societãþilor din Banatul sârbesc. Deja în luna iunie însã, cu permi-
128 Mircea Mãran

siune germanã, la Vârºeþ a fost convocatã adunarea generalã a „Astrei”, la care

a fost ales un nou comitet central, alcãtuit în majoritate din preoþi26. Vechile
neînþelegeri însã nu au fost depãºite, astfel cã a fost nevoie de intervenþia auto-
ritãþilor statului român pentru o nouã unire a fracþiilor dezbinate din Banatul
sârbesc 27. Aceastã intervenþie a avut efect, „Astra” ºi-a primit din nou locul
binemeritat de reprezenant principal al românilor din Banatul sârbesc, cu toate
cã neînþelegerile nu au fost depãºite în întregime nici în anii urmãtori28. La
ºedinþa despãrþãmintelor „Astrei”, care a avut loc la Vârºeþ pe 16 decem-
brie 1941, s-a hotãrât adoptarea noilor Statute, în conformitate cu noile con-
diþii existente. S-a apelat la toþi românii ca sã se încadreze în „Astra”. Toate
cererile cetãþenilor vor fi luate în considerare doar în cazul în care semnata-
rii sunt membri acestei asociaþii, cu carnet de membru ºi cotizaþie plãtitã.
Orice apariþie sau intervenþie în faþa autoritãþilor este consideratã ca nelegalã,
în cazul în care nu este fãcutã cu permisiunea sau sub auspiciile „Astrei”.
Acesta devine, prin urmare, reprezentantul românilor din Banatul sârbesc
în relaþiile cu autoritãþile de ocupaþie germane, ceea ce, practic, a devenit o
realitate încã din momentul cãderii Iugoslaviei, chiar înainte de adunarea de
reconstituire din luna iunie 1941. Noile Statute vor fi aprobate de auto-
ritãþi în iunie 194229.
Prin intervenþia fruntaºilor „Astrei”, la jumãtatea lunii mai 1941 au fost
eliberaþi prizonierii din armata iugoslavã, etnici români, care dupã capitula-
rea armatei iugoslave au fost duºi în lagãrele din România. Meritul deose-
bit în aceastã intervenþie revine preotului Adam Fiºtea, preºedintele „Astrei”
din Banatul Sârbesc, dar ºi avocatului Alexandru Butoarcã, directorul sãptãmâ-
nalului „Nãdejdea” din Vârºeþ30. În urma intervenþiei „Astrei” la autoritãþile
germane, Internatul Român din Vârºeþ este din nou dat spre folosinþã elevi-
lor români, dupã ce o perioadã de timp au fost în el staþionate trupele ger-
mane. O altã intervenþie a urmat în cazul grupului de elevi ºi studenþi româ-
ni, arestaþi de autoritãþile germane sub acuzaþia de colaborare cu comuniºtii.
Printre cei eliberaþi datoritã acestei intervenþii era ºi Vasile Popa31, viitorul
mare poet iugoslav ºi sârb. Un numãr mare de cetãþeni s-a încadrat în acea-
stã asociaþie, pentru a obþine facilitãþi în ceea ce priveºte aprovizionarea cu
sare, petrol, lemne ºi alte produse deficitare în anii grei de rãzboi. Astfel, numã-
rul membrilor „Astrei” a crescut considerabil.
În întreaga aceastã perioadã, funcþia de preºedinte o deþinea preotul Adam
Fiºtea, iar din conducere mai fãceau parte ºi foºtii adversari ai „Astrei” – dr.
Alexandru Butoarcã ºi Traian Mucuceanu.
Printre alte probleme care se gãseau în aceºti ani la ordinea de zi a „Astrei”
era ºi combaterea cãsãtoriilor premature, care a devenit în ultimele decenii
una din cele mai importante cauze ale scãderii numãrului locuitorilor printre
românii din Banatul Sârbesc, apoi îmbunãtãþirea condiþiilor în ºcolile româ-
 A S T RA ÎN B A N AT U L SÂRBESC 129

neºti, iar în octombrie 1943 preia ºi redactarea sãptãmânalului „Nãdejdea”

din Vârºeþ. Numãrul membrilor este în continuã creºtere, chiar ºi în localitãþile
în care românii erau pe cale de dispariþie, printre care Dobriþa, Gai de lângã
Cuvin ºi altele. Ultimele acþiuni mai concrete ale „Astrei” au avut loc în primã-
vara anului 1944. La ºedinþa comitetului de conducere care a avut loc la
Petrovasâla pe 14 aprilie 1944, a fost înfiinþatã Secþia corurilor ºi fanfarelor,
în frunte cu învãþãtorul Mihai Avramescu. Acesta a fost ºi conducãtorul coru-
lui „Astrei” din Petrovasâla, cel mai mare din Banatul sârbesc, care numãra
peste 100 de membri. Însãºi filiala „Astrei” din Petrovasâla era cea mai nume-
roasã, având în aceºti ani 1386 de membri. Numai comitetul local din acea-
stã localitate fruntaºã numãra 38 de membri, în frunte cu preotul Valeriu
Filaret Perin32. Mai amintim ºi înfiinþarea Uniunii sportivilor români din Banat,
care funcþiona tot sub auspiciile „Astrei”, avându-l de preºedinte pe Silvius
Miclea33. Planurile acestei uniuni erau ambiþioase, printre care organizarea
Cupei „Astrei”, procurarea de echipament sportiv, înfiinþarea de cluburi spor-
tive prin sate etc.
Planurile optimiste pe anul 1944 însã nu vor fi realizate, activitatea „Astrei”
fiind brusc întreruptã odatã cu apropierea liniei frontului ºi cu instaurarea
regimului comunist în Banat, la începutul lunii octombrie. Noile autoritãþi
comuniste au interzis activitatea „Astrei”, considerând-o ca fiind principalul
colaborator al ocupatorului german din rândul minoritãþii române din Banat
în anii 1941-1944. Fruntaºii „Astrei” au fost prigoniþi, arestaþi, unii dintre ei
ºi condamnaþi, alþii au trecut în România, o parte s-a alãturat comuniºtilor,
adaptându-se foarte repede noilor condiþii prezente în þarã dupã terminarea
Celui De-al Doilea Rãzboi Mondial.
În istoriografia ºi opinia publicã iugoslavã ºi sârbeascã postbelicã, „Astra”
este tratatã ca un colaborator al regimului de ocupaþie nazist ºi al României
antonesciene, fãrã a fi însã analizat mai temeinic rolul sãu de promovator
al culturii printre populaþia româneascã din Banatul sârbesc. Unele încercãri
de reanimare a acestei asociaþii, în anii nouãzeci ai secolului lãsat în urmã,
au rezultat în sfârºit cu înfiinþarea „Astrei Române” în localitatea Coºtei, în
anul 1998, pentru ca, dupã ce autoritãþile i-au suspendat activitatea, sã fie
reînfiinþatã la începutul anului 1999 sub denumirea de „Astra Românilor din
Iugoslavia”34, care îºi desfãºoarã activitatea, ce e drept doar la Coºtei, pânã în
zilele noastre.

Note
1. Grigore Ploeºteanu, „Dr. Pavel Vasici ºi Astra”, în Studia Universitatis Petru Maior, Series
Historia, Târgu Mureº, 2006, p. 89.
2. Gligor Popi, Românii din Banatul sârbesc, Panciova-Bucureºti, 1993, p. 166.
130 Mircea Mãran

3. Lupta, Budapesta, nr. 16, 19 ianuarie/1 februarie 1907, pp. 10-11.

4. Ioan Cipu, Toracu Mare. Pagini de istorie. 1767-1920, vol. 3, Lugoj, 2007, p. 4.
5. Arhiva Protopopiatului Ortodox Român al Vârºeþului, nr. 202B/ex 1921.
6. Arhiva Protopopiatului Ortodox Român al Vârºeþului, nr. 1078/1921.
7. Ioan Mitãr, Lazãr Cârdu, Iubite frate!, proclamaþia intelectualilor români, Vârºeþ, 2
martie 1936.
8. Arhiva parohialã din Petrovasâla (Vladimirovaþ), Protocolul ºedinþelor Comitetului parohial,
Proces verbal luat la ºedinþa din 17 martie 1936.
9. Foaia poporului român, Vârºeþ, nr.1 din 12. aprilie 1936, p. 2.
10. Foaia poporului român, nr. 3 din 26 aprilie 1936, p. 4.
11. în numãrul 31 din 8 noiembrie 1936, pag. 1-3.
12. Statutele Asociaþiei pentru cultura poporului român din Banatul iugoslav, Vršac, 1936.
13. idem, nr. 1 din 10 ianuarie 1937, p. 3.
14. Luceafãrul, anul III, nr. 2, februarie 1937, pag. 79. Articolul „Astra din Banatul iugo-
slav".
15. Foaia poporului român, nr. 5 din 7 februarie 1937.
16. Foaia poporului român, nr. 20 din 20 mai 1937.
17. Foaia poporului român, nr. 38 din 26 septembrie 1937.
18. Foaia poporului român, nr. 46 din 21 noiembrie 1937.
19. Nãdejdea, Vârºeþ, nr. 8 din 20 februarie 1938, p. 3.
20. AV (Arhivele Voivodinei, Novi Sad), Fond 126 II, dosar 22428/939.
21. ibidem. raport din 6 octombrie 1939.
22. ibidem, F 126 II, 19893/939.
23. ibidem, Izveštaj Naèelstva Alibunarskog Sreza Kraljevskoj Banskoj Upravi Dunavske Banovine
od 6. decembra 1938 (Raportul prefecturii Plasei Alibunar Administraþiei Regale a Banovinei
Dunãrene din 6 decembrie 1938).
24. Nãdejdea, nr. 21 din 22 mai 1938, p. 2.
25. Biruinþa, Vârºeþ, nr. 3 din 22 ianuarie 1939, pp. 2-3.
26. Gligor Popi, Asociaþia culturalã „Astra” din Banatul iugoslav, Reºiþa, 2001, p. 45.
27. Mareºalul Ion Antonescu, Secretele guvernãrii, Rezoluþii ale conducãtorului statului (sep-
tembrie 1940-august 1944), Bucureºti 1992, p. 78.
28. G. Popi, op.cit, pp. 55, 59.
29. Nãdejdea, nr. 43 din 9 august 1942, p. 1.
30. Mircea Mãran, „Românii din Banatul Sârbesc în rãzboiul din aprilie 1941”, în Condeiul
ardelean, Sf. Gheorghe, nr. 174 (209), 25-31 martie 2011, p. 8.
31. G. Popi, op. cit., p. 60.
32. Calendraul Nãdejdea pe anul 1943.
33. Nãdejdea, nr. 38 din 18 iunie 1944, p. 2.
34. Despre activitatea „Astrei” la Coºtei a se vedea: Gligor Popi, Asociaþia culturalã „Astra”
din Banatul iugoslav, pp. 89-126.
 A S T RA ÎN B A N AT U L SÂRBESC 131

Abstract
The ASTRA in Serbian Banat
Since the very beginning of its activities in Banat, the ASTRA had some members among the
Romanians in Serbian Banat, who subscribed to both the magazine Transilvania and to
other publications issued by the Library of the Association. Of the total number of 77 divi-
sions covering almost the whole territory populated by Romanians in the former Austria-
Hungary, three were in the region of Serbian Banat: at Pancevo (founded in 1899), Tork (foun-
ded in 1900, later moved to Veliki Beckerek) and Vrsac (1900).
After the First World War and the division of Banat between Romania and the Kingdom
of the Serbs, Croats and Slovenes, the activity of the ASTRA in the region of Serbian Banat
was brought to an end. The Romanians finally managed to reorganize this important cultu-
ral association during the great assembly of the representatives of all the settlements in Banat
populated by the Romanians, held at Vladimirovac on March 19, 1936. After the authori-
ties had approved the statute of the ASTRA, the association was officially constituted at the
assembly organized in Vrsac on December 10, 1936. The priest Ioan Miter was elected pre-
sident of the association. In the following period, the 6 departments of the ASTRA opened
agencies almost everywhere. In the period between 1936 and 1938, a weekly magazine called
Foaia poporului român was published in Vrsac as an organ of the ASTRA. The representati-
ves of the Romanian Orthodox clergy led most of the associations, supported by other intel-
lectuals and by a part of the well-off peasantry.
After the communists took control in Yugoslavia, at the end of the Second World War, the
ASTRA’s activities in the Yugoslavian part of Banat were forbidden, under the accusation that
during the occupation it had been linked to the German authorities.

Keywords
ASTRA, culture, Romanians, Serbia
 Relansarea publicaþiei
„Cuvânt Moldovenesc”
– opera culturalã ºi naþionalã a „ASTREI” basarabene
(anii ’20-’30 ai secolului XX)

GHEORGHE COJOCARU

L
A 1 NOIEMBRIE 1926 este relansatã la Chiºinãu publicaþia Cuvântul
Moldovenesc, „gazetã sãptãmânalã cu tot felul de învãþãturi ºi ºtiri din
toatã lumea tipãritã pentru trebuinþele norodului moldovenesc din
Basarabia de cãtre Asociaþiunea „Astra”, în frunte cu directorul Onisifor Ghibu
ºi redactorii Iorgu Tudor ºi Mihail Minciunã. Redacþia ºi administraþia a
fost instalatã în Chiºinãu, str. Mihai Viteazul, nr. 50, colþ cu Alexandru cel
Bun. Iatã ce scria în editorialul din primul numãr al acestei gazete profesorul
universitar Onisifor Ghibu, director al publicaþiei ºi senator de Orhei în
acea vreme: „Cinstiþi Gospodari, De astãzi înainte, în fiecare sãptãmânã, va
veni pe la casele D-voastre un musafir, cu gânduri bune. Acest musafir nu
vã va cere nimic, nu vã va porunci nimic ºi nu vã va fi spre nici o greutate,
ci tocmai dimpotrivã. El vã va fi ca un frate, ca un povãþuitor ca un binevoi-
tor al D-voastrã ºi al copiilor D-voastrã. El vine cu dorinþa de a vã vorbi despre
lucrurile de care D-voatrã aveþi nevoie ºi de a vã da ºtiri ºi sfaturi cari sã vã fie
tuturora de folos pentru viaþa aceasta ºi cea viitoare. Musafirul acesta este
gazeta noastrã numitã Cuvântul Moldovenesc, pe care câþiva feciori de gospo-
dari s-au hotãrât s-o facã pentru a da ºi norodului nostru moldovenesc o hranã
sufleteascã sãnãtoaã, cum au toate noroadele luminate din lume. [...] Dorinþa
noastrã este ca ºi poporul nostru moldovenesc, care a fost þinut sute de ani la
întuneric, sã se deºtepte ºi sã-ºi înþeleagã durerea în lumea aceasta. Suntem
încredinþaþi cã sãtenii noºtru vor primi cu bucurie la casele lor pe acest musa-
fir, cã-l vor asculta cu drag ºi-l vor urma. Dea Dumnezeu ca Cuvântul Mol-
dovenesc sã rãsune nu numai în urechile poporului nostru ci ºi în inima lui
cu toatã puterea, spre a putea face din el un popor luminat, harnic ºi fericit”1.
Cum era ºi firesc, în prima paginã a acestui numãr i s-a oferit cuvântul lui
134 Gheorghe Cojocaru

Pan Halippa, cel care a editat între 1914-1919 vechiul Cuvântul Moldovenesc,
cu litere ruseºti. În apelul sãu cãtre populaþia Basarabiei întitulat „Învãþãturi
de ieri pentru ziua de azi”, Pan Halippa sublinia: „Este un lucru de mare
trebuinþã pentru Moldovenii noºtri o gazetã, care sã lumineze cãile vieþii în
toate tãrâmurile ei, care sã le lãmureascã temeiurile statului nostru române-
sc, care sã-i ajute pe cetãþeni întru priceperea drepturilor ºi îndatoririlor lor,
care sã arate relele de care suferim ºi care sã spunã un cuvânt de mângâiere
pentru cei nedreptãþiþi”2. Iorgu Tudor publicã tot aici un material sub titlul
„Ce este „Astra”, în care face istoricul apariþiei acestei „Asociaþiuni pentru
literatura românã ºi cultura poporului român” la 1861 în Transilvania, arãtând
cã „Astra” „ºi-a întins acum lucrarea ºi peste munþii Carpaþi, deschizând la
noi în Basarabia un Comisariat general în frunte cu omul de încredere, vechiul
luptãtor – Dl profesor Onisifor Ghibu, care în 1917-1918 ne-a dat ºi nouã
Basarabenilor mâna sa de ajutor”. De curând „Astra” înfiinþase o bibliotecã
publicã în comuna Nisporeni, de lângã Chiºinãu, ºi alte 5 în comunele Cobâlca,
Oliºcani, Ciocãlteni, Bravicea ºi Chiperceni, judeþul Orhei3. În pagina a
treia se poate gãsi „Imnul „Astrei” de Andrei Bârseanu. În paralel cu versiu-
nea gazetei în limba românã începu sã aparã ºi versiunea cu litere ruseºti,
dar cu un conþinut propriu. Iatã ce scriau cei doi redactori Mihail Minciunã
ºi Iorgu Tudor în aceastã privinþã: „Gazeta va fi scrisã într-o limbã curat mol-
doveneascã ºi se va tipãri cu douã feluri de litere: latineºti ºi ruseºti, pentru
ca ºi cei cari nu cunosc încã în de ajuns litera latinã, s-o poatã lesne ceti”4.

Redacþia demarase de la bun început o campanie de promovare a gaze-

tei. Cãtre fiecare primãrie fuseserã expediate câte 10-20 de exemplare de probã,
cu rugãmintea de a fi vândute þãranilor cu 3 lei exemplarul. Fruntaþii satelor
trebuiau sã numeascã un împuternicit – fie preotul, fie învãþãtorul, fie nota-
rul sau primarul satului, care sã aboneze sãtenii ºi sã furnizeze redacþiei ºtiri
locale pentru a le reproduce în paginile publicaþiei. Lucru important, cu
scopul de a stimula interesul faþã de slova scrisã, redacþia a anunþat condiþii-
le unui concurs, în conformitate cu care cine reuºea sã facã 10 abonamente
pânã la 1 decembrie obþinea un abonament gratuit anual la gazetã, cine reuºea
sã facã 25 de abonamente – obþinea odatã cu abonamentul gratuit la gazetã
pentru un an de zile ºi lucrarea lui Onisifor Ghibu „De la Basarabia rusea-
scã la Basarabia româneascã” – „carte de peste 700 de pagini, care costã
200 de lei ºi din cetirea cãreia vor putea afla multe lucruri folositoare despre
trecutul Basarabiei”5. Cine achita abonamentul în sumã de 150 de lei pen-
tru un an întreg, obþinea gratuit „Calendarul Basarabiei pe anul 1927”, edi-
tat de „Astra”. „Nu trebuie sã fie în întreaga Basarabie plugar, care sã nu cetea-
scã, el sau copii lui, singura gazetã scrisã pentru gospodarii de la þarã:
CUVÂNTUL MOLDOVENESC, care iese la Chiºinãu având ca directori pe
 R E LA N SA R E A PU B L I C A Þ I E I „ C U V Â N T M O L D OV E N E S C ” 135

dl Onisifor GHIBU, profesor universitar, senator, iar ca redactori pe dd. Iorgu

Tudor ºi Mihail Minciunã”. Gazeta urma sã aparã în fiecare sâmbãtã, pe 8
pagini, „cu literã româneascã ºi slovã ruseascã”. Probabil, din motive finan-
ciare, nu peste mult timp, la începutul anului 1927, aceste douã versiuni
vor fi comasate în una singurã, asigurându-se o paginã pentru textele cu
litere ruseºti, iar ulterior se va renunþa cu totul la aceastã iniþiativã. Gospodarii
satelor erau îndemnaþi sã adere la „Astra”, unde „sunt adunaþi la un loc tot
felul de oameni învãþaþi: profesori, doctori, ingineri, oameni de legi ºi gospo-
dari, cari împreunã îºi bat capul cum sã scape norodul de nevoi, de sãrãcie
ºi de boli”, în frunte cu ministrul Vasile Goldiº, în Basarabia împuternicitul
„Astrei”, fiind Onisifor Ghibu6. În curând în paginile gazetei îºi fac debutul
o serie de personalitãþi ale vieþii publice, între care doctorul ªt. Stelian,
Arhiepiscopul Chiºinãului, Gurie, mai mulþi preoþi, institutori ºi profesori.
În numãrul din 23 ianuarie 1927, Onisifor Ghibu descifra importanþa zilei
de 24 ianuarie 1859 în istoria românilor, amintind cã pentru Basarabia acea-
stã zi „mai are o însemnãtate: la 24 ianuarie 1918 Basarabia s-a rupt pentru
totdeauna de la Rusia”, scãpând astfel „de toate nenorocirile pe cari le vedem
în Rusia bolºevicã”7. ªi tot acolo întâlnim urmãtoarea notiþã: „La Chiºinãu
ies ºi câteva gazete ruseºti. Ele nu îndeamnã de loc cetitorii lor sã se dea dupã
stilul nou. Poate cã mai trag nãdejde cã va mai învia Neculai al doilea. Vorba
Românului: Pe unde a mâncat lupul mãgarul, umblã ºapte ani. - ºi pasãrea
mãlai viseazã...”8. Gazetã oferã spaþiu vorbelor de duh, poeziei, baladelor,
doinelor, colindelor ºi urãturilor, face recomandãri in domeniul agriculturii,
instituie rubrici despre necesitatea combaterii bolilor, explicã semnificaþiile
sãrbãtorilor religioase, acordã atenþie educaþiei copiilor, cultivã cunoaºterea
trecutului istoric românesc.
În primul an de activitate al „Astrei” basarabene preºedinte al Secþiei isto-
rice era I. P. S., Arhiepiscopul Gurie, preºedinte al Secþiei literare - Pan. Halippa,
al Secþiei medicale – dr. Papinian9. Obligatoriu, redacþia insera în fiecare numãr
un set de ºtiri despre evoluþiile internaþionale. Astfel, în editorialele lor, redac-
torii au consemnat importanþa ratificãrii Acordului de la Paris din 28 octom-
brie 1920 de cãtre Italia în martie 1927, prin care „se întãreºte de cãtre Marile
Puteri alipirea Basarabiei la România”10, sperându-se cã ºi Japonia va urma
acest gest al Romei11.

„Astra” a desfãºurat o amplã activitate de culturalizare a satelor Basarabiei.

Astfel, la 25 septembrie 1927 odatã cu sfinþirea noii biserici din s. Camencea,
judeþul Orhei, a fost inauguratã o nouã bibliotecã a „Astrei” în aceastã loca-
litate. Comisarul general al „Astrei” basarabene, Onisifor Ghibu, luând cuvân-
tul la festivitatea de deschidere a bibliotecii ºi-a arãtat bucuria de a putea
întoarce Basarabiei „mãcar o parte din binefacerile sãvârºite înainte de rãzboi,
136 Gheorghe Cojocaru

în Transilvania, de neuitatul patriot basarabean, Vasile Stroescu”12. La 23

octombrie 1927 la Chiºinãu a avut loc adunarea generalã de constituire a
„Astrei” basarabene, la care comisarul general al Asociaþiunii, Onisifor Ghibu,
a prezentat raportul de activitate sau „o dare de seamã”. Într-un an de acti-
vitate fuseserã organizate nu mai puþin de 60 de conferinþe publice, dintre
care 25 þinute de personalitãþi din partea locului, au fost scoase de sub tipar
12 ediþii din colecþia Biblioteca „Astrei” ºi Calendarul Basarabiei. Din donaþii-
le familiei Bibicescu din Turnu-Severin au fost fondate opt biblioteci popu-
lare exemplare în diverse localitãþi din judeþele Orhei ºi Lãpuºna.
„Astra” a activat ºi printre tineretul basarabean universitar. Doi absolvenþi
din Basarabia ai universitãþilor româneºti au fost trimiºi la studii de specia-
lizare în Europa: un medic la Paris ºi un inginer agricol în Italia. Nu a uitat
„Astra” nici de românii de dincolo de Nistru, nici de necesitatea unei bunei
înþelegeri cu minoritãþile etnice, atrãgându-le în activitãþile sale13.
Participanþii la adunarea generalã au format Regionala basarabeanã a „Astrei”,
în frunte cu un comitet din care fãceau parte: I/P/S. Arhiepiscopul Gurie al
Chiºinãului, Ion Inculeþ, membru al Academiei Române ºi ministru al Sãnãtãþii
Publice ºi al Ocrotirii sociale, General Romulus Scãriºoreanu, comandantul
Corpului III de Armatã, P.S. Iustinian al Ismailului ºi Cetãþii Albe, P.S. Visarion
al Bãlþilor ºi al Hotinului, Ion Pelivan, deputat, fost ministru de justiþie,
Pan. N. Halippa, deputat, membru corespondent al Academiei Române,
fost ministru al lucrãrilor publice, Gherman Pântea, primar al municipiului
Chiºinãu, preºedintele Camerei de industrie ºi comerþ, deputat, Valer Pop,
directorul Bãncii Naþionale din Chiºinãu, General Scarlat Panaitescu, membru
corespondent al Academiei Române, conferenþiar la Universitatea din Iaºi,
Eugen Ionescu-Dârzeu, consilier la Curtea de Apel, Ing. N. Proþiri, subdi-
rector al Serviciului poduri ºi ºosele din Basarabia, L. T. Boga, profesor, direc-
torul Arhivelor Statului, Secþia Chiºinãu, dr. Elena Alistar, directoarea ªcolii
Eparhiale de fete, Liviu Marian, directorul liceului „B. P. Haºdeu”, Ion Macovei,
directorul liceului „Alex. Donici”, Ion Drãgan, directorul ºcolii Normale din
Tighina, Dr. ªeptelici, directorul Spitalului Central, dr. Papinian, directorul
Spitalului „Regina Maria”, Econom stavrofor Ion Andronic, D. Pãun, preºedin-
tele Tribunalului Hotin, Dimitrie Tiron, preºedintele Tribunalului Orhei, Vasile
Ghenzul, subdirector al Bãncii Româneºti, preºedintele Corpului contabililor,
Pavel Grosu, inspector gheneral veterinar al reg. IX, pr. Iulian Friptu, Comrat,
Petre Firicã, mare comerciant, Chiºinãu, C. Georgescu Vrancea, avocat, ªtefan
Bulat, profesor, fost preºedinte al congresului naþional al moldovenilor de peste
Nistru, în 1917, Const. Popescu, institutor, Chiºinãu, T. Iacobescu, institutor,
fost deputat, Cetatea Albã. Au fost, de asemenea, rezervate 4 locuri libere care
se vor completa prin cooptare (din totalul de 35). Din cei aleºi - 17 erau basa-
rabeni, 15 din Vechiul Regat, 2 ardeleni, un bucovinean, un macedonean ºi
 R E LA N SA R E A PU B L I C A Þ I E I „ C U V Â N T M O L D OV E N E S C ” 137

un transnistrean. La acestea se adãugau alte 10 locuri pentru membrii supleanþi

ai Asociaþiei. A fost format biroul „Astrei” Basarabene: preºedinte – Ion Gh.
Pelivan, vicepreºedinþi – Eugen Ionescu-Dârzeu ºi N. Proþiri, casier general
– Valer Pop, cenzori – V. Ghenzul, C. Georgescu-Vrancea ºi P. Firicã, eco-
nom – V. Vasilescu14. Pãrãsind conducerea „Astrei” basarabene, Onisifor Ghibu
adresa un cuvânt de rãmas bun noilor ei conducãtori, îndemnându-i astfel:
„Credeþi, luptaþi, fiþi solidari - ºi veþi birui!”15.
Cu începere din 6 noiembrie 1927 gazeta Cuvântul Moldovenesc apare sub
conducerea unui comitet de redacþie în care intrau Pan. Halippa, Leon Boga,
A. Gheorghiu ºi V. Ghenzul, avându-l ca redactor pe Mihail Minciunã, apoi
pe Iorgu Tudor. La 29 aprilie 1928 gazeta consemneazã dezvelirea statuii
lui ªtefan cel Mare la Chiºinãu, pe care o descrie ca pe „un act de veºnicã
amintire, scris în istoria neamului românesc”16. Evenimentul s-a desfãºurat în
prezenþa I. P. S. Patriarh ºi Regent Miron Cristea al României, I. P. S. Gurie,
membrilor Guvernului, Armatei, unui numeros public17.
Cu prilejul marcãrii a zece ani de la unirea Bucovinei ºi Transilvaniei cu
Vechiul Regat al României „Astra” basarabeanã a organizat un Festival cul-
tural la Chiºinãu ºi o serie de conferinþe publice. Astfel, S. Pamfil a þinut o
conferinþã la sediul „Astrei” din str. Alexandru cel Bun, 67, despre princi-
piile radiofoniei, „împreunatã cu arãtarea practicã a aparatului ºi urmatã de
audiþie radiofonicã pânã la orele unu noaptea”. Profesorul I. Macovei, direc-
torul Liceului „Al. Donici”, a þinut o prelegere despre opera lui Schubert, iar
orchestra simfonicã a liceelor „Al. Donici” ºi „M. Eminescu” a interpretat,
sub bagheta profesorului Lojanschi, bucãþi din Schubert, intrarea fiind liberã18.
Gazeta a iniþiat o ancheta pe marginea atitudinii þãranilor faþã de trece-
rea la stilul nou religios, a sesizat autoritãþile publice în anii în care seceta fãcea
ravagii mai ales în Sudul Basarabiei. Iatã ce spunea Miron Cristea, Patriarhul
României, într-un Apel „Pentru Cuvântul Moldovenesc”: „Dar cei ce ne-au
dezrobit ºi alipit au fost fraþii noºtri din Vechiul Regat: de aceia îi zicem patria-
mumã. Acest lucru nu-i iertat sã-l uite nici Românii sau Moldovenii din
Basarabia, mai ales cã ºi azi tocmai acolo ostaºii þãrii trebuie sã aducã cele mai
grele jertfe de ostenealã, uneori chiar ºi viaþa, pentru a apãrea Basarabia ºi
a-i da liniºtea de care are lipsã. ... Iatã de ce ochii Românilor-Moldovenilor
- slobozi de la strãini trebuie sã fie pururea îndreptaþi spre fraþii lor din Vechiul
regat; ºi mai ales sufleteºte sã nu se despartã de ei ºi mulþimea cea mare a
poporului românesc. Cãci dacã ceilalþi Români toþi – mai ales în cele sufle-
teºti, duhovniceºti, religioase vor merge „cia”, ºi Moldovenii din Basarabia
vor merge „hãis”, atunci iar ni se îndepãrteazã drumurile. ªi Basarabenii se
vor pomeni iar cã se rup de trupul neamului ºi se alipesc de strãini. Iatã de
ce, fie la bine, dar mai ales la rãu, Basarabenii trebuie sã fie una cu ceilalþi
Români ºi sã nu se lase a apuca pe alte cãi”19.
138 Gheorghe Cojocaru

Din 10 mai 1929 gazeta începe sã poarte titlul vechi de Cuvânt Moldovenesc.
La iniþiativa harnicilor diriguitori ai „Astrei” basarabene, la Chiºinãu înce-
pu sã funcþioneze un club sportiv „Astra”, care între altele, avea o echipã de
fotbal la seniori ºi alta la juniori20. În timpul vacanþei, tinerii liceeni formau
echipe care sub egida „Astrei” fãceau apostolat cultural la sate. Iatã cum a
rãmas întipãrit în cronica timpul o revenirea a unei asemenea echipe de
tineri din turneul cultural prin judeþul Lãpuºna: „Pe strãzile oraºului în aceeaºi
zi miºuna oastea înarmatã ca la rãzboi. Cu o zi înainte, la 1 august, o ceatã
de strãin încercase sã strãbatã uliþele oraºului cu steag roºu în frunte. Se aºtepta
ca ºi la 2 August sã se iveascã vreun steag roºu. Dar, la amiazã, pe uliþa cea
mare a Chiºinãului, ce poartã numele voievodului Moldovei Alexandru cel
Bun, se ivi un car tras de doi boi moldoveneºti, chipeºi, alãturi de un smo-
lit moldovan – aºa precum se vede în chipul tipãrit mai sus/ Un car moldo-
venesc încãrcat cu verdeaþã, cu doi snopi de grâu semn al belºugului din acest
an - împodobit cu douã steaguri tricolore, care strãbãteau chipul scumpului
nostru Rege. Pãºea mândru moldovanul nostru cu carul lui pe uliþa Chiºinãu-
lui, iar din car se auzea glasul puternic al tinerilor care se întorceau dupã sece-
riºul cultural de o lunã. Pe marginea uliþei se plimbau cu arma la umãr, cu
baioneta ascuþitã strãlucind la soare, ostaºii puºi sã împiedice nebunia stea-
gurilor roºii. Dar în locul steagului roºu trecea carul cu boi al moldovanului
nostru smolit, împodobit cu tricolorul mândru. Iar în locul cântecului de urã
al strãinilor, uliþele Chiºinãului rãsunau de cântecele româneºti ale celor ce
intrau triumfãtori în oraº. Pentru clipele de înãlþare sufleteascã adusã sate-
lor, dar ºi pentru simbolica intrare în oraº prin care aþi mãrturisit biruinþa tri-
colorului nostru, „Astra” basarabeanã, dragi tineri vã aduce ºi pe aceastã
cale mulþumiri adânci”, consemna Leon T. Boga, vice-preºedinte al „Astrei”
basarabene21.
În anii 30, anume Leon Boga se va instala în fruntea gazetei Cuvânt
Moldovenesc, care va apare sub egida Fundaþiei Culturale Regale „Principele
Carol”, Regionala Basarabiei, cea care a preluat moºtenirea „Astrei” basara-
bene, avându-ºi sediul în str. Ion Inculeþ, nr. 61. Gazeta rãmâne pânã astãzi
un important izvor de cunoaºtere ºi documentare istoricã. De exemplu, în
numãrul sãu din 19 septembrie 1937 gãsim o amplã relatare despre Congresul
românilor transnistreni, desfãºurat la Chiºinãu în Sala Eparhialã. În faþa refu-
giaþilor transnsitreni ºi a unui public numeros Nichita Smochinã, un om de
ºtiinþã ºi o personalitate publicã bine cunoscutã, transnistrean, a arãtat cã cu
toate cã în Republica autonomã Moldoveneascã de peste Nistru „se învaþã
prin ºcoli limba românã, drepturile acestora (ale moldovenilor de acolo – n.a.)
nu sunt luate în seamã ºi toate chestiunile importante le conduc fruntaºii
comuniºti, care nu au nimic cu Moldovenii”. Congresul a þinut un minut de
reculegere în memoria moldovenilor care au cãzut sub gloanþele bolºevice,
 R E LA N SA R E A PU B L I C A Þ I E I „ C U V Â N T M O L D OV E N E S C ” 139

încercând sã evadeze peste Niustru, în Basarabia. S-a dat citire mai multor
terlegrame, între care ºi cea semnatã de Onisifor Ghibu. Congresul a fost salu-
tat de istoricul Alexandru Boldur ºi literatul ªtefan Ciobanu. Profesorul Ilie
Zaftur de la Cluj a relatat despre situaþia social-economicã a românilor tran-
snistreni, propunând ca refugiaþii transnistreni sã fie insdtalaþi de-a lungul
Nistrului în satele în care predominau minoritãþile etnice. Congresul a decis
înfiinþarea Asociaþiei culturale a românilor transnistreni, alegând un comitet
de conducere din 11 persoane, avându-l ca preºedinte pe Nichita Smochinã,
ca vice-preºedinþi – pe P. Ilin ºi ªt. Bulat22.
Ultimul numãr al publicaþiei Cuvânt Moldovenesc a apãrut pe 2 ianuarie
1938, prilej cu care directorul gazetei, Leon Boga anunþa un întreg pro-
gram de activitate care prevedea, între altele, combaterea viciilor sociale, „a
deprinderilor rele”, cultivarea cunoºtinþelor agrotehnice în mediul þãranilor,
încurajarea asocierii þãranilor „în vederea întemeierii prin sate a unor bãnci
pentru împrumutarea banilor ºi pentru întemeierea unor dughene obºteºti”
sau a tovãrãºiilor „pentru vâmzarea în tovãrãºie a roadeloor pãmântului”
etc.
În fine, în toþii anii sãi de activitate Cuvânt Moldovenesc, relansat la iniþia-
tiva lui Onisifor Ghibu de „Astra” basarabeanã, a lãsat o urmã adâncã pe tere-
nul cultivãrii limbii române ºi valorilor naþionale româneºti în Basarabia,
rãmânând un exemplu demn de urmat pentru presa naþionalã de astãzi ºi o
sursã inestimabilã de inspiraþie ºi documentare pentru cercetãtorii trecutu-
lui nostru istoric comun.

Note
1. Cuvântul Moldovenesc, (nr. 1) din 1 noiembrie 1926.
2. Ibidem.
3. Ibidem.
4. Кувынтул Молдовенеск, (nr. 1) din 1 noiembrie 1926.
5. Ibidem.
6. Ibidem.
7. Cuvântul Moldovenesc, din 23 ianuarie 1927.
8. Ibidem.
9. Ibidem, din 2 octombrie 1927.
10. Ibidem, din 13 martie 1927.
11. Ibidem, din 20 martie 1927.
12. Ibidem, din 2 octombrie 1927.
13. Ibidem, din 23 octombrie 1927.
14. Ibidem, din 30 octombrie 1927.
15. Ibidem.
16. Ibidem, din 29 aprilie 1928.
17. Ibidem, din 6 mai 1928.
18. Ibidem, din 2 decembrie 1928.
140 Gheorghe Cojocaru

19. Ibidem, din 10 mai 1929.

20. Ibidem, din 9 iunie 1929.
21. Ibidem, din 11 august 1929.
22. Ibidem, din 19 septembrie 1937.

Abstract
Re-launching the Publication Cuvânt Moldovenesc
– A Cultural and National Initiative of the Bessarabian Division of the
ASTRA (the 1920s and the 1930s)
On November 1, 1926, the Cuvânt Moldovenesc” (Moldavian Word) was re-launched at
Chisinau by the ASTRA Association as a weekly newspaper for the Romanian people from
Bessarabia, directed by Onisifor Ghibu and having as editors Iorgu Tudor and Mihail Minciuna.
The publication was issued between 1926 and 1938. The Cuvânt Moldovenesc contributed
a lot to the promotion of the Romanian language and national Romanian values in Bessarabia,
becoming a model to be followed by today’s national press and an invaluable source of
inspiration and documentation for those researching our historical past.

Keywords
Bessarabia, ASTRA, Cuvânt Moldovenesc, culture
 ASTRA. Repere istoriografice.
Cercetãri cu privire la activitatea ei în Bihor
(1898-1948)

ANTONIO FAUR

E
XAMINAREA STADIULUI cercetãrii organizãrii ºi a activitãþilor despãrþã-
mintelor Astrei în Transilvania, Banat, Criºana ºi Maramureº presu-
pune parcurgerea a tot ceea ce s-a scris, timp de un secol ºi jumãta-
te, despre aceste aspecte ale existenþei celei mai importante asociaþii culturale
româneºti de dincoace de Carpaþi în epoca modernã ºi contemporanã. Pentru
a contribui la realizarea unui asemenea deziderat, ne-am propus sã reactua-
lizãm principalele surse documentare, precum ºi lucrãrile (studiile, articolele
ºi cãrþile care s-au publicat) despre extensiunea Astrei în Bihor ºi preocupã-
rile efective ale despãrþãmintelor ei în acest judeþ din vestul þãrii. În felul ace-
sta, credem cã vom contribui – cu o modestã incursiune istoriograficã – cât
mai riguroasã ºi temeinicã reconstituire a rolului pe care l-a avut Astra în
cadrul eforturilor generale de culturalizare ºi afirmare a locuitorilor români
din provincia istoricã Criºana, sau, altfel spus, din fostul comitat Bihor ºi
actualul judeþ cu acelaºi nume.
Fireºte, consemnãrile documentare despre Astra sunt apropiate de momen-
tul întemeierii ei, în anul 1861. Este, deci, perfect explicabil faptul cã, dupã
organizarea – la nivel central – a Asociaþiunii, aceasta a iniþiat activitãþi spe-
cifice timpului, cum a fost „deschiderea” (în iulie 1862) a unei expoziþii cu
caracter preponderent etnografic la Braºov, prima de acest fel din Ungaria
ºi Transilvania. De remarcat cã, între primii „colectori”1 au fost ºi persona-
litãþi care activau în oraºele Oradea (comerciantul filantrop Nicolae Jiga, avo-
catul Ioan Gozman, ajuns vicecomite, avocatul Iosif Roman ºi profesorul
Iustin Popfiu2 iar din Beiuº, directorul Gimnaziului Superior gr. cat. din Beiuº,
Teodor Kövari3). Conform informaþiei existente4, pe lista sprijinitorilor Astrei
(în aceastã perioadã) figureazã ºi unii intelectuali, precum Nicolae Borbola
142 Antonio Faur

(în anii 1864/1865-1865/6), fost profesor la Academia de Drept din Oradea,

Simion Bica, preºedintele Consistoriului Ortodox Oradea, avocatul beiuºean
Partenie Cosma (ulterior director la Bãncii „Albina” din Sibiu), canonicii
greco-catolici Vasile Nistor ºi Ioan Pop, episcopul greco-catolic Iosif Pop
Silaghi ºi profesorul beiuºean Teodor Roºiu5. Este, evident, deci, cã unele date
despre raporturile bihorenilor cu Astra, în primii ei ani de existenþã, au fost
inserate în periodicul Transilvania, care, printre altele, a fãcut cunoscute ºi
numele membrilor sãi din întreg spaþiul de dincoace de Carpaþi. În paginile
aceleiaºi reviste, care ºi-a dovedit utilitatea tocmai prin salvarea de la uitare
a numeroase informaþii despre membrii ei ºi activitãþile lor, se regãsesc nume-
le unor bihoreni, ca Iosif Vulcan ºi Iustin Popfiu, care au intervenit, cu punc-
te de vedere, în cadrul adunãrilor generale anuale ale Astrei.
Revista Familia (care, din 1880, ºi-a stabilit sediul la Oradea) a publicat
note ºi comentarii despre prezenþa bihorenilor în activitãþile Astrei ºi, desi-
gur, manifestãrile acesteia. Cele douã periodice (Transilvania ºi Familia) conþin
o informaþie documentarã fãrã de care nu este posibilã elaborarea unor lucrã-
ri temeinic fundamentate. Se adaugã valoroasele surse documentare din foste-
le arhive ale despãrþãmintelor bihorene, depuse la Serviciul Judeþean Bihor al
Arhivelor Naþionale. Toate acestea, precum ºi anunþurile ºi relatãrile din presa
româneascã, constituie materialul documentar necesar pentru redactarea unor
lucrãri care vizeazã problematica de care ne ocupãm ºi care aparþine unui capi-
tol peren al spiritualitãþii naþionale ºi locale.
Au trecut trei sferturi de secol pânã când faza consemnãrilor de facturã
informativo-documentarã a fost depãºitã. Era timpul ca, printr-o prezentare
cronologicã ºi sistematicã a manifestãrilor realizate de despãrþãmintele biho-
rene ale Astrei, sã se realizeze o restituire istoriograficã la nivelul exigenþe-
lor ºi care sã reprezinte, concomitent, un progres real în cercetare.
O contribuþie substanþialã, sub acest raport, a adus-o istoricul Viorel Faur,
specializat în istoria culturalã, care, ocupându-se de miºcarea asociaþionistã
a românilor bihoreni, a stãruit, cu prioritate, asupra activitãþilor pe care le-au
desfãºurat despãrþãmintele bihorene ale Astrei, încercând o recuperare de
tip monografic a tradiþiilor constituite de aceasta pânã în 1918, deci pânã
când dimensiunea militantã a preocupãrilor lor a fost pregnantã, din raþiuni
de auto-apãrare a fiinþei naþionale în faþã mãsurilor de maghiarizare forþatã
adoptate de guvernanþii de la Budapesta, cu deosebire dupã 1867.
Legãturile Astrei cu românii din Bihor (1861-1897) au fost evidenþiate, de
autorul amintit într-o lucrare publicatã în Crisia, din anul 19786. Ele pot fi con-
siderate precedente ale momentelor de constituire a unor despãrþãminte ale Astrei
în Bihor, care s-au produs, în perioade diferite, în funcþie de capacitatea localni-
cilor de a se organiza ºi, printr-o salutarã voinþã de afirmare în plan cultural, de
a trece la înfiinþarea unor asemenea filiale ale marii societãþii transilvane.
 A S T RA . R E P E R E I S T O R I O G RA F I C E 143

În anul 1897, în preajma adunãrii generale a Astrei (care urma sã se des-

fãºoare la Mediaº), s-a pus „chestiunea” extinderii activitãþii Astrei, prin
realizarea de evenimente culturale de mare rezonanþã (cum erau adunãrile
generale) ºi în alte pãrþi, din afara Transilvaniei istorice. Conducerea generalã
a ajuns la concluzia cã Beiuºul7, ca autenticã citadelã a învãþãmântului româ-
nesc (în acest orãºel care-i poartã numele, cãrturarul iluminist Samuil Vulcan
a întemeiat, în 1828, primul gimnaziu românesc din pãrþile vestice pentru
elevii români de ambele confesiuni, ca ºi pentru alþii, mozaici etc), ar trebui
sã gãzduiascã, în 1898, adunarea generalã anualã a Astrei. S-a purtat o core-
spondenþã activã cu factorii locali, care s-au angajat sã pregãteascã, aºa cum
trebuie, festivitãþile care vor avea loc cu acest prilej.
Una dintre condiþiile impuse era aceea de a exista în Beiuº un despãrþãmânt
al Astrei, care avea datoria de a se ocupa de toate aspectele organizatorice (de
la gãzduirea oaspeþilor pânã la gãsirea unor clãdiri corespunzãtoare în care sã
se desfãºoare adunarea generalã a societãþii). La aceastã importantã acþiune
s-a asociat ºi revista Familia, al cãrei redactor ºi proprietar era publicistul Iosif
Vulcan, care fãcea, de mult timp, operã de cronicar al vremii, prin notele ºi
comentariile despre diferite întâmplãri (demne de interes) ale zilei, pe care le-
a conceput ºi inserat într-o rubricã specialã a revistei sale, consideratã de cãtre
cercetãtori ca o veritabilã arhivã.
Prin urmare, doi intelectuali din Beiuº (Ioan Buteanu ºi Paul Papp) au avut
„onoarea” de a conlucra pentru înfãptuirea despãrþãmântului, la 24 februarie
1898, pe lista membrilor acestuia figurând 59 de locuitori din Beiuº ºi împreju-
rimi (profesori, avocaþi, comercianþi, preoþi, învãþãtori, clerici etc). Protopopul
ºi istoricul beiuºan a publicat, într-un periodic local, majoritatea documen-
telor care se referã la înfiinþarea despãrþãmântului din Beiuº al Astrei8. De ase-
menea, o reconstituire cuprinzãtoare a acestor demersuri organizatorice9 a
realizat istoricul Viorel Faur, care a examinat întreg materialul documentar
amintit, adãugându-i o bogatã informaþie de presã, cu deosebire din revi-
stele Familia ºi Transilvania. Tot acelaºi autor a prezentat, într-o manierã con-
cludentã, adunarea generalã a Astrei din 27-28 august 1898, de la Beiuº10,
care a avut un ecou puternic în zona de sud a Bihorului, dar ºi în Transilvania.
La reuºita acesteia ºi-au adus contribuþia personalitãþi cunoscute ale vieþii
cultural-naþionale, ca Iosif Vulcan (care a pus la dispoziþia celor implicaþi pagi-
nile revistei sale Familia ºi a susþinut un discurs de primire a delegaþilor ale
societãþii din Transilvania), ºi preºedintele I.M. Moldovan.
Au fost prezente la adunarea generalã peste 1500 de persoane, cele mai
multe din depresiunea Beiuºului. Conform tradiþiei, pe lângã lucrãrile pro-
priu-zise ale Astrei (ºedinþa Comitetului Central, prezentarea raportului de
activitate pe anul precedent, alegerea comisiilor „de lucru”, examinarea chel-
tuielilor, alegerea Consiliului Central pe urmãtorii trei ani), au fost organi-
144 Antonio Faur

zate momente de un real interes pentru participanþi (un banchet, completat

de un spectacol muzical-teatral), iar, la final, un bal „splendid”, la care au pri-
mat dansurile naþionale.
Pe parcursul adunãrii generale s-a impus „spiritul constructiv” al Astrei,
care a adus în Bihor „mesajul unei culturi româneºti unitare”11. S-a vorbit
chiar de inaugurarea unei „noi ere” în activitatea Astrei, ceea ce a însemnat
cã adunarea ei generalã de la Beiuº a constituit nu numai un eveniment memo-
rabil, ci ºi un mijloc de afirmare a Astrei în pãrþile Criºanei, unde a fost implan-
tat (la 24 februarie 1898), ca expresie a extensiunii Astrei, primul ei despãr-
þãmânt în aceastã regiune istoricã.
Activitatea despãrþãmântului, de altfel cel mai dinamic ºi mai eficient din
Bihor, a fost, pentru prima datã, reconsideratã de Viorel Faur, într-un studiu
substanþial12, completat cu câteva tabele statistice în care au fost consemnate
atât conferinþele (în numãr de 236) susþinute în satele sud-bihorene de cãtre
reprezentanþii acesteia, în perioada 1898-191813. Acest studiu a recurs la o
informaþie documentarã ineditã, provenitã din arhivele centrale ale Astrei, de
la Sibiu, care s-a aflat, pânã nu demult, în arhiva Liceului „Samuil Vulcan
din Beiuº, transferatã ulterior – în cea mai mare parte – la Arhivele Naþionale
– Serviciul Judeþean Bihor, unde poate fi consultatã de cercetãtori.
Este cunoscut faptul cã una dintre principalele preocupãri ale despãrþã-
mintelor a fost aceea de a înfiinþa biblioteci în aºezarea în care îºi avea sediul
conducerea acestora (sub formã de biblioteci centrale ale despãrþãmântului),
dar, mai ales, în aºa-zisele agenturi, înfiinþate pe teritoriul despãrþãmântu-
lui. Aceastã operã, de mare însemnãtate (pentru cã, încã de la finele secolu-
lui al XIX-lea, s-a înfiripat o tradiþie, dezvoltatã în cea de-a doua jumãtate a
secolului trecut dar actualmente abandonatã, datoritã dezinteresului auto-
ritãþilor de stat centrale ºi locale), a fost, de asemenea, scoasã dintr-un deplin
anonimat, de acelaºi cercetãtor14 al vieþii spirituale a românilor bihoreni în
epoca modernã.
În cadrul despãrþãmântului beiuºean s-a constituit, în anul 1905, o impor-
tantã reuniune „de cântãri”, cu numele de „Lira”, care s-a impus în spaþiul
cultural local, datoritã aderenþei sociale la acesta de la tineretul ºcolar la cel adult,
între care ºi femeile, care au colaborat la realizarea unor programe muzicale,
interpretãri corale, vocale ºi instrumentale, de indiscutabilã vibraþie patrioticã15.
Se poate constata cã istoricul despãrþãmântului din Beiuº, între 1898 –
1918, a fost reconsiderat într-un mod temeinic ºi documentat, cercetarea ace-
stui aspect culminând cu apariþia, în 2006, a unui consistent volum16 (de 360
pagini), care conþine câteva studii (mai concret: cele la care ne-am referit deja)
ºi, fapt notabil, toate documentele care fac referiri la activitatea acestei filia-
le (deosebit de active) a Astrei. Prin urmare, despãrþãmântul beiuºean al Astrei
a beneficiat, pentru primele douã decenii ale existenþei sale, de o restituire
 A S T RA . R E P E R E I S T O R I O G RA F I C E 145

necesarã, aºa cum s-ar fi impus sã fie tratate, din perspectivã istoriograficã,
ºi celelalte despãrþãminte care au funcþionat dincoace de Carpaþi ºi au con-
tribuit, într-o mãsurã decisivã, la formarea ºi fortificarea conºtiinþei naþiona-
le, precum ºi la penetrarea faptului cultural în medii româneºti diverse (de
la intelectuali ºi pânã la comercianþi ºi meºteºugari).
Terenul pentru înfiinþarea în Bihor a altor despãrþãminte ale Astrei a fost
pregãtit atât de organizarea la Beiuº17 a despãrþãmântului, cât ºi de impactul
neobiºnuit pe care l-au avut asupra locuitorilor manifestãrile prilejuite de
desfãºurarea adunãrii generale (din 1898) în acelaºi orãºel de provincie,
care – prin ºcolile sale secundare ºi elita cultural-politicã existentã aici – a deve-
nit un reper important al acþiunilor identitare româneºti.
Era firesc ca, nu peste mult timp, orãdenii sã procedeze la efectuarea
aceloraºi demersuri, a cãror finalitate sã fie întemeierea ºi la Oradea a unui
despãrþãmânt al Astrei. Conducerea centralã (de la Sibiu) a Astrei l-a împu-
ternicit pe liderul politic dr. Nicolae Zigre18. Din anul 1907, preºedinte al
despãrþãmântului a fost ales dr. Aurel Lazãr, avocat ºi militant energic pentru
afirmare naþionalã, membru în conducerea centralã a Partidului Naþional
Român. Pentru a „coborî în mijlocul poporului”, comitetul despãrþãmântu-
lui orãdean a organizat adunãri generale în mai multe aºezãri (Bratca – 8 sep-
tembrie 1901, Nojorid – la 6 august 1905, Sânicolaul Român – 16 septem-
brie 1906, Sãcãdat – la 8 septembrie 1907 ºi Ortiteag – la 16 ianuarie 1910),
cu prilejul cãrora s-au întãrit contactele cu þãranii ºi intelectualii rurali, numai
în acest fel putând fi concretizate marile idealuri ale societãþii.
Cea dintâi investigaþie serioasã a fondurilor centrale ale Astrei, pentru depi-
starea de documente referitoare la înfiinþarea ºi activitatea altui despãrþãmânt
al acesteia – respectiv, cel din localitatea Ceica (Judeþul Bihor) – a fost fina-
lizatã în anul 1976, printr-un studiu întemeiat exclusiv pe o informaþie ine-
ditã19. Chiar dacã a fost examinatã numai o jumãtate de deceniu20 din exi-
stenþa acesteia (1910-1914), fiindcã a izbucnit Primul Rãzboi Mondial (care
i-a anihilat activitatea), totuºi a fost reactualizatã o experienþã culturaliza-
toare relevantã pentru zona Ceicãi.
De remarcat împrejurarea cã ºi în alte zone ale Bihorului, în care populaþia
româneascã era majoritarã, au fost iniþiate acþiuni de fondare a unor despãrþã-
minte ale Astrei. Astfel, la 16 octombrie 1910 s-a constituit despãrþãmântul
Marghita al Astrei, care ºi-a început activitatea la 21 ianuarie 191121. Reþinem
un episod caracteristic din istoria acestuia. Este vorba de organizarea, în loca-
litatea Sânlazãr, a unei „adunãri populare” (la 30 mai 1911), la care au apã-
rut jandarmii, cu scopul de a împiedica desfãºurarea ei, conform unei prac-
tici curente în epocã. „Cu multã greutate – menþiona dr. D. Stoica – ne-a
succes sã-i dezarmãm, dupã ce le-am arãtat statutele (care demonstrau fap-
tul cã despãrþãmântul funcþiona pe baze legale-n.n.) ºi dupã ce s-au convins
146 Antonio Faur

cã nu erau cãrþi agitatorice (de acestea se temeau autoritãþile ungare, de spi-

ritul lor-n.n.), ci poveþe despre cultivarea câmpurilor ºi a grãdinilor”22.
În anii 1912-1914 au continuat preocupãrile pentru înfiinþarea în Bihor a
altor despãrþãminte ale Astrei, în localitãþile Tinca, Salonta ºi Vaºcãu23, fãcân-
du-se primii paºi în aceastã direcþie, însã declanºarea Primului Rãzboi Mondial
a blocat, pentru timp de patru ani, desfãºurarea unei activitãþi normale a ace-
stora. De altfel, pe timp de rãzboi nu numai viaþa culturalã a naþionalitãþi-
lor a fost profund afectatã, ci ºi cea a ºcolilor confesionale româneºti.
Aºadar, pânã la 1914 în pãrþile Bihorului s-au creat ºapte despãrþãminte
ale Astrei (la Beiuº, Oradea, Ceica, Marghita, Tinca, Salonta ºi Vaºcãu), unele
dintre acestea (primele patru) reuºind sã se impunã în plan cultural-naþio-
nal prin activitãþi de o evidentã eficacitate, pe care le putem considera, pe
bunã dreptate, ca fiind un capitol însemnat al tradiþiilor culturale locale.
În Bihorul interbelic (1919-1940), Astra a reprezentat unul dintre facto-
rii cei mai activi – alãturi de Marea reuniune „Cele trei Criºuri” ºi Casa Naþionalã
a Judeþului Bihor – ai vieþii spirituale româneºti. Activitatea ei a avut mai
multe componente, în raport cu cerinþele timpului, de la menþinerea unei con-
tinuitãþi (mai cu seamã în ceea ce priveºte educaþia naþionalã ºi culturaliza-
rea locuitorilor de la sate) ºi pânã la introducerea unei forme de manifestare
în spaþiul cultural local. Despre acestea a scris câteva lucrãri Lucia Cornea, pe
care le-a publicat în periodice orãdene (cu deosebire în Crisia). Au fost recon-
stituite aspectele cele mai pregnante ale istoricului Astrei în Bihor: organi-
zarea de ºcoli þãrãneºti24 (ca premierã în activitatea ei), activitatea despãrþã-
mintelor25, adunarea generalã a Astrei de la Oradea26 (în 1920) ºi principalele
direcþii ale strãdaniilor despãrþãmintelor în cele douã decenii27.
A fost, de asemenea, elucidat momentul „dispariþiei”28 Astrei bihorene (31
decembrie 1948), datoritã mãsurii arbitrare adoptate de regimul comunist,
care a lichidat asociaþionismul cultural din România, acesta revenindu-ºi, cu
energie ºi forþã, dupã 1949.
Prezenþa efectivã a Astrei în perimetrul cultural bihorean interbelic a fost
reliefatã ºi în alte lucrãri, care au apãrut dupã 1990. Acestea vizeazã modul
cum au fost înfiinþate coruri (sub egida despãrþãmintelor ºi în mediul rural29),
constituirea de biblioteci „poporale”30, apariþia revistei cu titlul Astra Bihariei31
(ca oficios local al despãrþãmântului) ºi unele manifestãri ale despãrþãminte-
lor (organizarea de conferinþe, serbãri, ºezãtori culturale32 ºi de ºcoli þãrã-
neºti33). Întreaga problematicã a activitãþii despãrþãmintelor în perioada inter-
belicã a fost reluatã ºi completatã de Radu Romînaºu într-un substanþial capitol
al lucrãrii sale de doctorat consacrate vieþii culturale a românilor din Bihor
între anii 1919-194034.
Este, totuºi, necesarã o remarcã vis-a-vis de lucrãrile care se referã la filia-
lele Astrei din Bihor în anii interbelici. Acestea s-au fundamentat – cu prio-
 A S T RA . R E P E R E I S T O R I O G RA F I C E 147

ritate – pe o informaþie arhivisticã localã ºi pe cea din paginile revistei Tran-

silvania. Valorificarea acesteia a fost un demers necesar, însã au rãmas în afara
cunoaºterii istorice documente (de primã însemnãtate) aflate în fondul Astrei
de la Sibiu (atât de la Serviciul judeþean, cât ºi din cel al Muzeului Astrei), pe
care viitorii cercetãtori sunt datori sã le investigheze ºi sã le introducã în
circuitul istoriografic.
Interesul pentru Astra a fost în Bihor constant, chiar din anul fondãrii ei,
în 1861. Din 1898 ºi pânã în 1948, deci timp de cinci decenii, despãrþãmin-
tele ei din Bihor au promovat cultura naþionalã unitarã ºi o politicã proprie de
rezistenþã în faþa tendinþelor de deznaþionalizare ale guvernanþilor vremii.
Dupã unirea din 1918, registrul tematic al activitãþilor Astrei în pãrþile
bihorene s-a diversificat, în raport cu exigenþele progresului cultural într-un
stat naþional-unitar. Vibraþia cultural-patrioticã a acestor factori creatori de
manifestãri menite sã rãspundã la comandamentele epocii interbelice a fost
întreruptã, cu o brutalitate binecunoscutã, în anul 1948, de cãtre autoritãþi-
le statului comunist.
În contextul favorabil de dupã 1989 s-a produs regenerarea resurselor vita-
le ale Astrei, precum ºi refacerea, în mare parte, a structurilor ei teritoriale, aºa-
numitele despãrþãminte. În Oradea ºi Bihor activeazã, cu rezultate notabile, ase-
menea filiale ale Astrei, ca ºi în alte zone ale þãrii, chiar ºi în strãinãtate.

Note
1. Aceºtia erau adevãraþii reprezentanþi locali ai Astrei, ei îndemnând la participarea, cu obiec-
te originale, la expoziþiile organizate de Asociaþiune.
2. Transilvania, 1869, pp. 130-131.
3. Ibidem.
4. Vezi „conspectul” (respectiv lista membrilor) Astrei, publicat în oficiosul acesteia Transilvania
(1869, pp. 52-89, 229).
5. Ibidem.
6. Viorel Faur, „Date despre legãturile „Astrei” cu românii din Bihor (1861-1897)”, în Crisia,
1978, pp. 565-570; vezi ºi Idem, „Precedente muzeistice în viaþa culturalã a românilor
bihoreni”, în Centenar orãdean, Muzeul Þãrii Criºurilor, Oradea, 1972, p. 55; Idem, „Din
corespondenþa profesorilor beiuºeni cu Gheorghe Bariþiu”, în Lucrãri ºtiinþifice, Seria Istorie,
Oradea, 1973, pp. 156-157; Idem, „Istoricul muzeelor din Bihor”, în Revista muzeelor,
1975, nr. 5, pp. 66-67.
7. Lucrãrile pregãtitoare au fost încredinþate, de cãtre Comitetul central al Astrei, lui Partenie
Cosma, originar din Beiuº ºi stabilit la Sibiu, unde s-a impus prin activitatea sa în dome-
niile politic, financiar, cultural. Printre altele, Partenie Cosma a fost ºi deputat în parla-
mentul ungar, deci era o personalitate cu un prestigiu recunoscut.
8. Petru E. Papp, „Documente privitoare la înfiinþarea Despãrþãmântului Beiuº al Astrei”,
în Beiuºul, anul XII, Seria a II-a, nr. 41, p. 2.
9. Viorel Faur, „Istoricul constituirii despãrþãmântului beiuºean al Astrei (1897-1898)”,
în Crisia, 1977, p. 389-419; Idem, „Astra în Bihor”, în Familia, 1973, nr. 3, p. 23.
10. Idem, „75 de ani de la Adunarea Generalã a Astrei desfãºuratã la Beiuº”, în Crisia,
1973, pp. 305-316.
148 Antonio Faur

11. Ibidem.
12. Idem, „Istoricul despãrþãmântului beiuºean…”, în Crisia, 1977, pp. 389-419.
13. Vezi Anexele acestui studiu.
14. Viorel Faur, „Bibliotecile despãrþãmântului beiuºean al Astrei (1898-1914)”, în Crisia,
1976, pp. 265-271. Cataloagele originale (a patru biblioteci: cea a despãrþãmântului, apoi
a agenturilor Sâmbãta, Rogoz ºi Lazuri de Beiuº, din anii 1903-1904), cu autorii ºi cãrþi-
le din cele trei biblioteci, au fost, în mod abuziv, sechestrate de Ministerul de Interne
Ungar (mai concret de aºa-numitul Cabinet Negru, pentru naþionalitãþi, care a funcþio-
nat în cadrul acestuia), în arhiva cãruia au fost depistate ºi publicate.
15. Vezi Almanahul Criºana, sub red. lui Aurel Tripon, Oradea, 1937; Viorel Faur, „Contribuþii
documentare la cunoaºterea preliminariilor constituirii Reuniunii de cântãri „Lira” din
Beiuº”, în cartea acestuia de Contribuþii la cunoaºterea istoriei Bihorului (II). Beiuºul cul-
tural, Oradea, 1971, pp. 177-194.
16. Viorel Faur, Florin Ardelean, Istoricul despãrþãmântului „Astrei” din Beiuº (1898-1918),
Oradea, 2006, 360 p.
17. Referinþe despre momentele din 1898 (de organizare a despãrþãmântului beiuºean al Astrei
ºi adunarea generalã a acesteia), ca ºi în legãturã cu relaþiile cãrturarului Iosif Vulcan cu
Astra au mai apãrut în urmãtoarele lucrãri: Lucian Drimba, Iosif Vulcan, Bucureºti, 1974;
Ion Bradu, „Începuturile ºi activitatea Astrei în Bihor”, în volumul Contribuþii culturale
bihorene, Oradea, 1974, pp. 120-125.
18. Viorel Faur, „Despãrþãmântul orãdean al „Astrei” (1908-1918)”, în Crisia, 1975, p. 280.
Vezi ºi Titus Roºu, „Din activitatea Astrei orãdene”, în Familia, 1971, nr. 6, p. 17; Viorel
Faur, Cultura românilor din Bihor (1849-1918), Oradea, 1992.
19. Vezi Viorel Faur, „Înfiinþarea ºi activitatea despãrþãmântului din Ceica al „Astrei” între
anii 1910-1914”, în Crisia, 1976, pp. 265-271.
20. Ibidem.
21. Arhivele Naþionale – Serviciul Judeþean Sibiu, fond „Astra”, dos. 424/1904-1913, act 529.
Director al acestui despãrþãmânt a fost ales dr. Dionisie Stoica, care era ºi director al Bãncii
Luncana (Viorel Faur, „Activitatea despãrþãmântului din Marghita al „Astrei”(1910-
1914)”, în Crisia, 1977, p. 482).
22. Ibidem, p. 483.
23. Viorel Faur, „Contribuþii la cunoaºterea activitãþilor de constituire a despãrþãmântului
din Tinca al „Astrei”ºi a primelor demersuri pentru înfiinþarea celor din Salonta ºi Vaºcãu
(1912-1914)”, în Crisia, 1978, pp. 613 – 617.
24. Lucia Cornea, Barbu ªtefãnescu, „ªcolile þãrãneºti organizate de Astra bihoreanã în perioa-
da interbelicã”, în Crisia, 1982, pp. 145-203.
25. Lucia Cornea, „Aspecte ale activitãþii Astrei bihorene în perioada interbelicã. Activitatea
despãrþãmintelor (I-II)”, în Crisia, 1991, pp. 165-188; 1992, p. 211-236; Idem, „Aspecte
din activitatea despãrþãmântului Tinca al Astrei în perioada interbelicã”, în Crisia, 1983,
pp. 221-228; Idem, „Acþiuni specifice ale Astrei în plasele Beiuº ºi Vaºcãu (1919-1940)”,
în Munþii Apuseni, 2002, nr. 1-2, pp. 39-42.
26. Idem, „Adunarea generalã de la Oradea a Astrei”, în Analele Universitãþii din Oradea.
Fascicola Istorie, 1991, pp. 88-96.
27. Idem, „Principalele direcþii de activitate ale Astrei bihorene în perioada interbelicã”, în
Crisia, 1994, pp. 145 – 205; Idem, „Consideraþii privind asociaþionismul cultural inter-
belic în Bihor”, în Crisia, 1993, pp. 143-155.
28. Idem, „Dispariþia asociaþiilor culturale în epoca stalinistã. Studiu de caz: dispariþia Astrei
bihorene”, în Crisia, 2000, pp. 519-531.
29. Vezi Radu Romînaºu, „Organizarea de coruri sãteºti sub egida despãrþãmintelor biho-
rene ale Astrei în perioada interbelicã”, în Analele Universitãþii din Oradea, Seria Istorie-
Arheologie, 2003, pp. 201-206.
 A S T RA . R E P E R E I S T O R I O G RA F I C E 149

30. Idem, „Activitatea despãrþãmintelor bihorene ale „Astrei” în perioada interbelicã pentru
înfiinþarea de biblioteci poporale”, în Revista de istorie contemporanã, Oradea, 2006, nr. 2,
pp. 44-51.
31. Idem, „Revista „Astra Bihariei” – mijloc de culturalizare a satelor din Criºana în perioa-
da interbelicã”, în Revista de istorie contemporanã, Oradea, 2006, nr. 3, pp. 6-9.
32. Idem, „Conferinþe, serbãri ºi ºezãtori cultural-artistice organizate de despãrþãmântul cen-
tral-bihorean al „Astrei” în perioada interbelicã”, în Cele trei Criºuri, 2006, nr. 1-3, pp.
41-54.
33. Idem, „ªcolile þãrãneºti organizate de despãrþãmintele bihorene ale „Astrei” în perioada
interbelicã”, în Analele Universitãþii din Oradea, Seria Istorie-Arheologie, 2004, pp. 167-
178.
34. Radu Romînaºu, Asociaþii culturale româneºti din Oradea ºi Judeþul Bihor în perioada inter-
belicã, Oradea, 2008, pp. 178-280.

Abstract
ASTRA. Historiographical References.
Research on Its Activity in Bihor County (1898-1948)
The author makes a historiographical digression, reconstituting – based on the works that
underlie his scientific approach – the entire effort of knowing (in different historical moments)
and writing papers on the way in which the ASTRA was implemented in Bihor County
until the official end of its activity. He mentions all the press reports on the establishment of
all seven ASTRA divisions in Bihor County (in Beiuº in 1898; in Oradea in 1900; Ceica,
Marghita, Tinca, Salonta and Vaºcãu), as well as the first articles on their activity. It is worth
mentioning that the diversity of concerns shown by the ASTRA divisions in Bihor County
(from organizing conferences, ethnographic exhibitions to using modern methods of sprea-
ding scientific knowledge among inhabitants such as, for instance, projections of historical
images with a camera called skioptikon) has been investigated by many local researchers and
historians such as Viorel Faur, Titus Roºu, Radu Romînaºu, Lucia Cornea, Florin Ardelean
and so on. They have published books, studies and articles on these subjects, from which a
genuine historiography of the problem is constituted, based on a rich documentary material
(discovered in the pages of magazines published at that time and in the archival collections of
Oradea, where many information sources were kept). All these are mentioned in the present
paper so that we have a full inventory of what has been written and published about the history
of the ASTRA divisions in Bihor County so far. In the final part of the paper, he makes
some comments on the revival actions taken after 1989, on the activity carried out by Astra
in Bihor area, the most active such divisions functioning in Oradea and Beiuº.

Keywords
divisions, Bihor, ASTRA, historiographical research, cultural events
 Fondatorii „Astrei”
Studiu prosopografic

VLAD POPOVICI

I
MPORTANÞA FONDÃRII „Asociaþiunii Transilvane pentru Literatura Românã
ºi Cultura Poporului Român” a fost reflectatã de-a lungul timpului în
numeroasele întreprinderi istoriografice dedicate. Rolul sãu în propãºirea
culturalã a românilor din Monarhia Habsburgicã este inestimabil ºi tocmai
amploarea ºi extensia activitãþilor sale au determinat ca astãzi sã rãmânã
încã deloc sau puþin studiate unele dintre despãrþãminte. Prin proiecte majo-
re precum expoziþiile, biblioteca sau „Enciclopedia Românã”, dar ºi prin iniþia-
tive locale de genul cursurilor de alfabetizare, „Astra” ºi-a adus contribuþia la
ansamblul culturii româneºti ºi deopotrivã la educarea conaþionalilor.
Originile ºi procesul apariþiei sale au fãcut obiectul mai multor studii, fie
monografice, fie biografice, care au punctat etapele parcurse de români în
hãþiºul birocraþiei austriece ºi rolul jucat de diverse personalitãþi ale epocii –
în special de cãtre cele alese ulterior în structurile de conducere1. Marea masã
a membrilor „Astrei” nu a fãcut însã niciodatã obiectul unor cercetãri ela-
borate, ci doar al unor consideraþii de suprafaþã. Este într-adevãr greu – dar
nu imposibil în condiþiile tehnice ale cercetãrii de astãzi – sã fie recuperate
informaþii despre un numãr atât de mare de persoane, mai ales cã membrii
cotizanþi ai „Astrei” nu au depãºit cifra de 1.000 decât târziu, dupã 18952.
Chiar ºi faptul cã listele contributorilor ºi înscrierea membrilor sunt redate în
„Transilvania” (începând cu anul 1868) ar trebui sã îndemne la o aplecare mai
atentã asupra lor.
Plecând de la aceste premise, ne propunem prin cercetarea de faþã sã ofe-
rim o analizã prosopograficã a primilor membri ai „Asociaþiunii”3, cei care
practic au fondat „Astra” în cadrul adunãrii de constituire de la Sibiu (23-
26 octombrie/4-7 noiembrie 1861). Am fost tentaþi sã îi numim iniþial „mem-
152 Vlad Popovici

bri fondatori”, dar pentru a nu crea confuzii între ei ºi categoria „membri-

lor fondatori” aºa cum era ea definitã în statute4 am ales sã îi numim sim-
plu „fondatori”. Lista lor este redatã în broºura care a fãcut public evenimentul
ºi cuprinde 211 persoane (membri fondatori ºi ordinari, persoane fizice ºi
membri colectivi)5.
Unii fruntaºi români nu au putut fi prezenþi la aceastã adunare consti-
tuantã, fiind plecaþi la Viena în cadrul delegaþiei naþionale conduse de Mitro-
politul Al. Sterca-ªuluþiu, iar numele lor nu se regãsesc printre cei 211. Lipsesc,
de exemplu: Ioan cavaler de Puºcariu – unul dintre principalii artizani ai fondã-
rii „Asociaþiunii”, Dimitrie Moldovan – consilier aulic, Ioan Maior – conci-
pist aulic, toþi trei semnatari ai unei adrese de felicitare cititã în plenul adunã-
rii6. În schimb al patrulea semnatar al respectivului act, Vasile Ladislau Pop,
este menþionat ca membru ordinar7, ceea ce ne îndeamnã sã credem cã este
posibil ca primii trei sã nu fi contribuit financiar în acel moment ºi acesta sã
fie motivul omiterii lor. Pornind de la acest exemplu, considerãm cã este foar-
te probabil ca nu toþi cei enumeraþi în respectiva lista sã fi participat la adu-
narea constitutivã, ci doar sã-ºi fi trimis aportul financiar devenind prin acea-
sta membri ordinari.
Câmpurile cercetãrii vor fi constituite de analiza repartiþiei confesionale,
a statutului socio-profesional ºi a ariei geografice de provenienþã a acestor
primi membrii ai „Asociaþiunii Transilvane”, criteriul selecþiei fiind plata taxei
de înscriere ºi nu participarea propriu-zisã la eveniment. Intenþionãm sã obþi-
nem astfel un profil sociologic al membrilor „Astrei” la începuturile sale, sã
oferim un model ºi totodatã un termen de comparaþie pentru alte analize simi-
lare aplicate unor grupuri distincte (componenþa „Astrei” în diferite momen-
te ale existenþei sale, varii grupuri elitare politice, ecleziastice, economice etc.)8.
Acolo unde profesia nu era menþionatã, am utilizat sursele epocii, de la
enciclopedii la presã. Colecþia electronicã a revistei „Transilvania” digitizatã
de Biblioteca Centralã Universitarã „Lucian Blaga” ne-a ajutat mult în acest
sens, prin opþiunea de cãutare automatã în text9. În cazul clericilor, confe-
siunea a fost extrasã folosind ºematisme ºi calendare bisericeºti10. În cazul lai-
cilor nu am presupus cã cei veniþi împreunã cu un preot dintr-o anumitã loca-
litate aparþin confesiunii acestuia decât dacã localitatea era curat ortodoxã,
sau greco-catolicã11. Fiind vorba despre mulþi membri ei elitei o identificare
a confesiunii s-a putut face ºi pe baza participãrilor ulterioare la sinoadele ºi
congresele bisericeºti. Repartiþia geograficã a participanþilor a pornit de la
vechea organizare administrativã a Transilvaniei, reluatã imediat dupã perioa-
da absolutistã ºi pãstratã, cu mici modificãri, pânã în 187612.
Cei 211 fondatori ai „Astrei” se împart în „membri fondatori” ºi „mem-
bri ordinari” în funcþie de contribuþia lor financiarã. Doar 9 membri fonda-
tori sunt înregistraþi în 1861, dintre care unul este ceea ce am putea numi
 F O N D AT O R I I „ A S T R E I ” . S T U D I U P R O S O P O G RA F I C 153

membru colectiv: Capitlul Mitropolitan Greco-Catolic din Blaj. Ceilalþi

sunt fie personalitãþi ale epocii (Alexandru Sterca-ªuluþiu, Andrei ªaguna,
Andrei Mocioni) fie oameni cu dare de mânã, funcþionari, negustori sau înal-
te feþe bisericeºti (Lazãr Pipoº, Nicolae Popea, Nicolae ªandor, Ioan Viºa ºi
Ioan Pinciu).
Membrii colectivi sunt reprezentaþi, alãturi de sus-amintitul capitlu, de:
alumnii seminarului greco-catolic din Blaj, locuitorii comunei Salva, cei ai
comunei Sâncel, precum ºi cei din „Lãpuº ºi Chioar”. Atragem atenþia asu-
pra faptului cã toþi aceºti cinci membri colectivi provin din spaþiul confesio-
nal greco-catolic. La prima vedere aceastã situaþie poate fi interpretatã ca dova-
da unui interes cultural ºi a unui nivel de pregãtire superior faþã de cel al
ortodocºilor, dar explicaþia aceasta nu ne mulþumeºte în întregime ºi opinia
noastrã este cã avem de-a face ºi cu un argument în favoarea unei mai bune
organizãri ºi disciplinãri sociale în rândul confesiunii unite.
Dintre cei 206 membri individuali am reuºit identificarea confesiunii a 162
(79%): 81 ortodocºi ºi un numãr egal de greco-catolici. Þinând însã cont
de membrii colectivi, precum ºi de aria de provenienþã a multora dintre cei
neidentificaþi (Blaj, Alba Iulia), putem afirma cã numãrul greco-catolicilor
a fost superior celui al ortodocºilor în rândul fondatorilor „Astrei”. Aceastã
situaþie a condus, bineînþeles ºi la un aport financiar superior, cu atât mai mult
cu cât donaþia Mitropolitului A. Sterca-ªuluþiu fusese dublã faþã de cea a
Episcopului ortodox, ªaguna (2.000 fl. faþã de 1.050 fl.)13. Bineînþeles, nu
ne puteam aºtepta ca cele douã confesiuni sã fie strict egal reprezentate, iar
atitudinea lor concurenþialã s-a fãcut cu siguranþã simþitã ºi în procesul de
genezã a „Asociaþiunii”, reverberând încã memorialistic ºi istoriografic peste
câteva decenii în disputa dintre Ioan cavaler de Puºcariu ºi Dr. Ioan Raþiu14.
În ciuda acestor realitãþi „matematice” diferenþele reale rãmân totuºi mici,
susþinând caracterul supra-confesional al „Astrei” ºi faptul cã unitatea de con-
cepþie ºi acþiune cultural-naþionalã a surclasat riftul confesional.
Din punct de vedere al structurii socio-profesionale am identificat date
pentru 188 din cei 206 membri individuali (91%). Tabloul profesional indicã
prezenþa a 59 de clerici (ierarhi, protopopi, preoþi, cãlugãri, profesori semi-
nariali teologi), 46 funcþionari, 23 cadre didactice laice (învãþãtori ºi profe-
sori), 10 negustori, 11 liber profesioniºti (avocaþi, medici, artiºti, traducã-
tori etc.), 9 „economi” (þãrani înstãriþi), 27 „proprietari” (termen ambiguu,
sub umbrela cãruia s-au strecurat ºi persoane cu ocupaþii negustoreºti, dar
ºi funcþionari, alãturi de adevãraþii „proprietari”, care îºi câºtigau existenþa din
antreprenoriat), 1 ofiþer ºi 2 studenþi. Trebuie de asemenea precizat cã prin-
tre cei 18 membri cu profesiune neidentificatã nu se numãrã oameni ai bise-
ricii, ceea ce face ca raportul clerici/laici sã fie de 59/147 (28,5% clerici ºi
71,5% laici).
154 Vlad Popovici

Nu întâmplãtor, proporþiile (aproximativ 1/3 clerici ºi 2/3 laici) se apro-

pie de cele pe care le regãsim în cazul conferinþelor politice româneºti ale
perioadei, în interiorul Comitetului Naþional din 1863 sau al Comitetului
Central Electoral din 186915. Ele sunt relativ similare ºi raportului clerici/mire-
ni preconizat de ªaguna în organizarea bisericeascã ortodoxã16. Aceste apa-
rente coincidenþe trebuie sã dea de gândit, cãci spre deosebire de situaþiile
anterior menþionate, înfiinþarea „Astrei” nu a fost supusã unor reglementãri
în aceastã privinþã, componenþa corpului fondatorilor fiind rezultatul unui
demers mult mai spontan ºi mai puþin impus. În condiþiile date, faptul cã la
diverse evenimente naþionale prea puþin inter-relaþionate se pãstreazã un raport
relativ constant al prezenþei clerici/mireni poate fi interpretat ca dovadã a exi-
stenþei unui astfel de raport (1/4-1/3 clerici vs. 2/3-3/4 laici) ºi la nivelul
ansamblului elitei româneºti transilvãnene în anii 1860.
În cadrul laicilor dominau funcþionarii, profesorii/învãþãtorii ºi categoria
hibridã a „proprietarilor” – o reflectare a principalelor orientãri profesionale ne-
bisericeºti ale românilor transilvãneni în deceniul absolutismului. Numãrul mari-
lor negustori este mai restrâns, la fel ºi al celor cu profesiuni liberale. Lipsesc
aproape în totalitate categorii precum militarii ºi studenþii, motivele þinând pro-
babil în cazul celor dintâi de prea slaba popularizare a evenimentului ºi de carac-
terul sãu politic ambiguu, în cazul celor din urmã de efortul financiar necesar
deplasãrii ºi plãþii taxei de membru. O categorie aparte este cea a „economilor”,
9 la numãr. Aceºtia sunt þãrani înstãriþi, mulþi din Sãliºte (5), iar ceea ce îi
face demni de evidenþiat nu este atât mediul social de provenienþã ci faptul cã
unii dintre ei sunt rude apropiate cu viitori membri ai elitei politice: Petru Truþia
din Cricãu (tatãl viitorului deputat Petru Truþia)17 ºi Dimitrie Borcea din Sãliºte
(probabil fratele avocatului sibian Ioan Borcea ºi fiul preotului local D. Borcea
– fondator ºi el al „Astrei”)18. Cele 18 persoane cu profesiune neidentificatã pot
fi încadrate în mare parte în rândul „proprietarilor”, dar în lipsa datelor certe
am preferat sã le plasãm într-o categorie aparte.
Comparând structura socioprofesionalã a fondatorilor „Astrei” cu cea a
membrilor „Asociaþiei Naþionale Arãdene” (ANA) la începuturile sale (1863)
pot fi constatate o serie de diferenþe semnificative19. În primul rând procen-
tul clericilor este mult mai ridicat în cazul „Astrei” (28,5%) faþã de ANA
(12,8%). Categoria funcþionarilor, avocaþilor ºi juriºtilor cunoaºte de ase-
menea valori mai ridicate (26,69% faþã de 19,4%). În schimb comercianþii,
liber profesioniºtii ºi „proprietarii” sunt doar 18,45% în cazul „Astrei” faþã
de 36,8% în ANA. De asemenea profesorii ºi învãþãtorii laici reprezintã doar
4,85% în cadrul „Astrei” faþã de 11,4% în ANA. Nici chiar incluzându-i între
ei pe profesorii seminariali teologi procentele nu se echilibreazã. Este greu de
estimat în ce mãsurã aceste diferenþe reflectã deosebiri sociale structurale între
românii din Transilvania ºi cei din Pãrþile Vestice, sau pur ºi simplu sunt expre-
 F O N D AT O R I I „ A S T R E I ” . S T U D I U P R O S O P O G RA F I C 155

sia unor strategii diferite de circumscriere a grupurilor-þintã ºi atragere a mem-

brilor din partea fiecãrei asociaþii. Înclinãm spre aceastã din urmã expli-
caþie, cãci ea susþine ºi observaþiile istoricului Ioan Bolovan privind caracte-
rul mai puþin elitar al ANA faþã de alte asociaþii similare din Imperiu20, printre
care ºi „Astra”21.
Din punct de vedere al ariei geografice de extracþie 148 din cei 206 fon-
datori individuali ai „Astrei” (72%) provin din mediul urban (oraºe libere
regeºti, oraºe privilegiate, sedii episcopale, târguri, reºedinþe de comitate ºi
scaune). Cei mai mulþi erau locuitori ai Blajului (37), urmând în ordine Alba
Iulia (26), Sibiu (26), Braºov (15), Sebeº (9), Cluj (8), Aiud, Baia de Criº,
Fãgãraº, Haþeg, Miercurea, Nãsãud, Orãºtie, Reghin, Sighiºoara, Turda ºi
Zlatna (cu un total de 27). Dintre cei 58 de membri rezidenþi ai zonelor rura-
le o mare parte provin din localitãþi aflate în hinterlandul centrelor sus-amin-
tite (mai cu seamã din comunele vecine Sibiului) sau din reºedinþe proto-
popeºti (ªaroº, Ocniºoara, Satu Lung, Cugir, Þelna, Roºia, Alma).
Coroborând rezultatele de mai sus cu structura socio-profesionalã putem
afirma cã cei ce au pus bazele „Astrei” pot fi integrabili, în marea lor majo-
ritate, unei burghezii incipiente româneºti, o pãturã socio-economicã insu-
ficient coagulatã în acel moment, dar ai cãrei membri dovedeau cã posedã un
orizont de aºteptare cultural ºi naþional. Provenienþa lor majoritar urbanã
reprezintã un argument suplimentar pentru caracterul preponderent elitar al
„Asociaþiunii Transilvane” la începuturile sale.
Analizând distribuþia teritorial-administrativã a fondatorilor „Astrei” se
poate observa cã nucleul membrilor rezida în partea central-sudicã a Tran-
silvaniei, în comitatele Alba de Jos ºi Târnava, în scaunele Sibiului ºi Sebeºului,
în districtele Braºov ºi Fãgãraº. Reverberaþiile spre Vest (scaunul Orãºtiei,
comitatele Hunedoara ºi Zarand), sau spre Nord (comitatele Turda ºi Cluj,
districtele Cetãþii de Piatrã ºi Nãsãudului) sunt mai reduse cantitativ ºi discon-
tinue geografic, iar cele înspre Est (scaunele sãseºti ºi secuieºti) sunt spora-
dice. Se confirmã din acest punct de vedere rolul major deþinut de centrele
bisericeºti (Sibiu ºi Blaj), precum ºi de reþeaua lor eparhialã.
Este evident cã, deºi participarea la eveniment a avut un caracter bene-
vol, anumite mijloace de propagandã ºi persuasiune la nivel personal sau comu-
nitar au fost utilizate în vederea atragerii unui numãr cât mai amplu de mem-
bri. Principalii agenþi de propagandã („claquerii”22 punerii în scenã ce a marcat
naºterea Asociaþiunii) par a fi fost preoþii ºi protopopii, fapt normal în con-
diþiile inexistenþei oricãror altor instituþii naþionale organizate în afara bise-
ricilor. Aceastã situaþie oferã totodatã o explicaþie suplimentarã pentru pro-
centul ridicat al acestora.
Din oraºe precum Braºov, Alba Iulia, Sibiu, Cluj, Sebeº sunt prezenþi pro-
topopii ºi preoþii români aproape fãrã excepþie, indiferent de confesiune. Din
156 Vlad Popovici

alte localitãþi (Alma, Fãgãraº, Haþeg, Orlat, Rãºinari, Sãliºte, Vinerea, Zlatna)
clericii reprezentanþi vin însoþiþi de grupuri de localnici, uneori chiar rude.
Aceºtia sunt de cele mai multe ori membri ai elitelor locale (mica funcþionã-
rime, liber-profesioniºti, þãrani înstãriþi), pe ai cãror fii îi putem regãsi peste
câteva decenii tot în cadrul elitei, dar la niveluri superioare celor ale pãrinþi-
lor. Este cazul viitorilor deputaþi Petru Truþia din Cricãu ºi Ioan Mihu din
Vinerea, a canonicului Alexandru Grama din Blaj, a avocatului Ioan Borcea
din Sãliºte sau a învãþãtorului Herlea din Vinerea.
În câteva cazuri avem de-a face cu înscrierea mai multor membri ai ace-
leiaºi familii, uniþi fie prin legãturi de sânge, fie prin alianþã: Berghianu din
Alba Iulia (5 membri), Almãºan din Alma, Grama, Blasianu ºi Raþiu din Blaj,
Borcea din Sãliºte, parohul braºovean Iosif Barac cu ginerii sãi Gavrilã Mun-
teanu ºi George Belissimus (Moldovenescu)23, protopopul Simion Balint cu
ginerele sãu Iosif Hodoº24, protopopul Gregoriu Raþiu din Þelna cu ginere-
le sãu parohul Alexandru Tordãºian din Alba Iulia25, rudele lui Axente Sever
ºi George Bariþiu. Procentul celor enumeraþi anterior se apropie de 15%
din numãrul total al fondatorilor, dar luând în considerare faptul cã acestea
sunt doar cele mai cunoscute cazuri, uºor de identificat, procentul real al înru-
dirilor în acest cerc restrâns este posibil sã se situeze între 20%-25%. Fãrã a
supralicita eficienþa relaþiilor de sânge în emergenþa actului cultural de care
ne ocupãm, nu putem sã nu subliniem prezenþa acestora ºi rolul lor catali-
zator. Exprimãm de asemenea opinia, cu statutul de ipotezã, cã aprofundarea
cercetãrilor prosopografice ale membrilor „Astrei” poate demonstra pe viitor
amploarea acestui tip de relaþii ºi poate evidenþia mãsura în care reþelele fami-
liale au contribuit la susþinerea acestui proiect cultural-naþional.
Prezenþa reþelelor familiale ºi a celor comunitare în cadrul corpului de fon-
datori ai „Astrei”, distribuþia geograficã a membrilor ºi polarizarea lor în jurul
a câtorva centre urbane majore sunt indicatori ai solidelor acþiuni organiza-
torice ce au precedat adunarea constituantã din 3-26 octombrie/4-7 noiem-
brie 1861. La originea temeiniciei acestor pregãtiri a stat nu doar efervescenþa
liberalã a momentului, ci ºi colaborarea concurenþialã dintre cei doi centri de
putere (Biserica Ortodoxã ºi Biserica Greco-Catolicã), fiecare punând în
miºcare un angrenaj amplu în încercarea de a obþine o parte cât mai consi-
stentã din prestigiul ce urma sã însoþeascã fondarea „Asociaþiunii”. Astfel se
explicã relativul echilibru statistic, în cadrul cãruia Blajul deþine un uºor avan-
taj prin concentrarea unei participãri superioare din câteva centre urbane în
timp ce Sibiul contrapune o mai amplã reþea ruralã, „de hinterland”.
O altã constatare relativã la momentul înfiinþãrii „Asociaþiunii” este cã
cei ce au ales sau au fost convinºi sã devinã membri provin în mare parte dintr-
un eºalon situat peste media societãþii româneºti ardelene: mai mult de 50%
dintre clerici sunt ierarhi ºi protopopi, numãrul funcþionarilor ºi „proprieta-
 F O N D AT O R I I „ A S T R E I ” . S T U D I U P R O S O P O G RA F I C 157

rilor” primeazã net în faþa celui al cadrelor didactice, liber profesioniºtilor sau
þãranilor înstãriþi. Fãrã a fi o societate academicã, „Astra” poate fi consideratã,
prin profilul socio-profesional al fondatorilor sãi, nu doar o simplã asociaþie
elitarã, ci una a cãrei componenþã iniþialã reflectã relativ fidel ansamblul eli-
tei româneºti transilvãnene a momentului, ceea ce îi conferã o reprezentati-
vitate naþionalã aparte.

Note
1. Menþionãm selectiv câteva dintre titlurile importante: Eugen Hulea, Astra. Istoric, orga-
nizare, activitate, statute ºi regulamente, Sibiu, 1944, pp. 4-7; Vasile Curticãpeanu, „Înte-
meierea societãþii « Astra » ºi rolul ei în cultura poporului roman”, în Studii. Revistã de
istorie, XIV, 1961, nr. 6, pp. 1439-1466; Vasile Netea, „Proiectele de statut ale « Astrei
»”, în Revista Muzeelor, VII, 1970, nr. 3, pp. 202-205; George Cipãianu, „Din activita-
tea Astrei în 1861 ºi 1862 (pânã la a doua adunare generalã)”, în Studia Universitatis
Babeº-Bolyai series Historia, XVI, 1971, fasciculus 2, pp. 53-62; Pamfil Matei, „Asociaþiunea
Transilvanã pentru literatura ºi cultura poporului român” (Astra) ºi rolul ei în cultura
naþionalã (1861-1950), Cluj-Napoca, 1986, pp. 17-24; Victor V. Grecu (coord.), Astra
1861-1950. Asociaþiunea Transilvanã pentru Literatura ºi Cultura Poporului Român. 125 de
ani de la înfiinþare, Sibiu, 1987; Nicolae Josan, „Noi contribuþii ºi precizãri privind înfiinþa-
rea ºi începuturile « Astrei »”, în Apulum, XXXIII, 1996, pp. 75-87; Idem, Ioan Puºcariu.
Viaþa ºi activitatea, Alba Iulia, 1997, pp. 143-147.
2. Ioan Bolovan, Asociaþia Naþionalã Arãdeanã pentru cultura poporului român 1863-1918,
Cluj-Napoca, 2011, p. 102.
3. Deºi în ultimul deceniu a fost folositã destul de des de cãtre cercetãtorii români, proso-
pografia – cunoscutã ºi ca „biografie colectivã” – a rãmas una dintre cele mai puþin teo-
retizate metode în spaþiul ºtiinþific autohton. Pentru referinþe teoretice ºi dezbateri meto-
dologice asupra utilizãrii prosopografiei în cercetarea istoricã se poate consulta: K.S.B.
Keats-Rohan (ed.), Prosopography Approaches and Applications. A Handbook, Oxford, 2007.
Un studiu mai vechi dar demn de menþionat aparþine lui Lawrence Stone, “Prosopography”,
în Daedalus, vol. 100, 1971, no. 1, pp. 46-73.
4. ***, Acte privitóre la urdirea si infiintarea Asociatiunei Transilvane pentru literatur’a romana
si cultur’a poporului romanu date in tipariu de insasi Asociatiunea, Sibiu, 1862, p. 26.
5. Ibidem, pp. 54-62. Numãrãtoarea originalã este 1-212, dar poziþia 31 a fost sãritã, lãsând
un total de 211 membri. În consecinþã unii istorici au menþionat doar cifra greºitã de 212.
A se vedea: P. Matei, „Asociaþiunea Transilvanã pentru literatura ºi cultura poporului român”
(Astra)…, pp. 36; Nicolae Trifoiu, „Nãsãudenii ºi începuturile Astrei”, în Virtus Romana
Rediviva, 3, 1998, pp. 47-48. Nu am luat în considerare categoriile speciale ale membrilor
corespondenþi ºi onorifici deoarece aceºtia erau practic „invitaþi” ai Astrei, neavând conform
statutelor obligaþii financiare.
6. N. Josan, “Noi contribuþii ºi precizãri privind înfiinþarea ºi începuturile « Astrei »”, în
loc. cit., pp. 85-86.
7. ***, Acte privitóre la urdirea si infiintarea Asociatiunei Transilvane..., p. 61.
8. Necesitatea abordãrilor prosopografice în studiul elitelor din Ungaria dualistã a fost subli-
niatã de László Péter, “The Aristocracy, the Gentry and their Parliamentary Tradition in
the Nineteenth-Century Hungary”, in The Slavonic and East-European Review, vol. 70,
1992, no. 1, p. 110. Un exemplu de abordare a elitei ecleziastice din aceastã perspectivã
este oferit de Jan Plamper, “The Russian Orthodox Episcopate, 1721-1917. A
Prosopography”, in Journal of Social History, vol. 34, no. 1, 2000, pp. 5-34.
158 Vlad Popovici

9. http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/transilvania/ accesat între 01.04.2011-

15.05.2011.
10. ***, Siematismulu Veneratului Cleru Catholicu de ritulu Orientale alu Archi-Diecesei
Metropolitane a Albei-Julie pre anulu dela nascerea lui Christosu 1865, éra dela S. Uniune cu
Baserica Romei vechi alu 166-le, Blasiu, 1865; ***, ªematismul veneratului cler al Arhidiecesei
Metropolitane Greco-Catolice Române de Alba Iulia ºi Fãgãraº pre anul Domnului 1900 de la
sânta Unire 200, Blaj, 1900; ***, Calendariu pe anul comun dela Christos 1861 întocmit
dupã gradurile ºi clima Ungariei ºi a României, X, Sibiu, 1861.
11. Datele statistice au fost preluate din Varga E. Árpád, Erdély etnikai és felekezeti statisztikája,
1850-2002, ediþie electronicã, accesibilã la adresa http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/
erd2002.htm, consultatã între 01.04.2011-15.05.2011.
12. Anton Dörner, „Administraþia Transilvaniei în perioada anilor 1867-1876”, în Anuarul
Institutului de Istorie „George Bariþiu” din Cluj-Napoca, XL, 2001, pp. 105-122.
13. ***, Acte privitóre la urdirea si infiintarea Asociatiunei Transilvane…, p. 54.
14. N. Josan, „Noi contribuþii ºi precizãri privind înfiinþarea ºi începuturile « Astrei »”, în
loc. cit., pp. 77-82.
15. ***, Protocolulu Congresului natiunei romane din Ardealu, ce s’au tienutu in Sabiiu la
20/8 Prieru 1863, Sabiiu, 1863, pp. 5-13, 34-36; Teodor V. Pãcãþian, Cartea de aur sau
luptele politice-naþionale ale românilor de sub coroana ungarã, vol. V, Sibiu, 1909, p. 115.
16. ***, Protocolulu Congresului Nationalu Bisericescu Romanu de religiunea greco-resariteana
conchiamatu in Sabiiu pe 16/28 Septembre 1868 tiparitu din partea presidiului, Sabiiu, 1868,
pp. 248, 252, 259, 267, 276, 281.
17. Adalbert Toth, Parteien und Reichstagswahlen in Ungarn 1848-1892, München, 1973, p.
332.
18. Dumitru Peligrad, „Dr. Dumitru Borcia (1877-1946) ºi despãrþãmântul Sãliºte al ASTREI“,
în vol. Victor V. Grecu (coord.), Astra 1861-1950..., pp. 223-224.
19. Datele au fost preluate din I. Bolovan, Asociaþia Naþionalã Arãdeanã…, p. 103, iar valo-
rile ce fac referire la ASTRA au fost adaptate în funcþie de analiza noastrã, deoarece struc-
tura socio-profesionalã pe care autorul ºi-a construit calculele diferã pe alocuri de cea uti-
lizatã de noi.
20. În privinþa membrilor ºi a componenþei societãþilor literare slave (Matica) din Imperiul
Habsburgic ºi Austro-Ungaria a se vedea: Stanley B. Kimball, “The Austro-Slav Revival:
A study of Nineteenth-Century Literary Foundations”, în Transactions of the American
Philosophical Society. New series, vol. 63, 1973, no. 4, pp. 14-15, 18-25, 31-71; Peter Herrity,
“The Role of the Matica and Similar Societies in the Developement of the Slavonic Literary
Languages”, în The Slavonic and East European Review, vol. 51, 1973, no. 124, pp. 368-
369, 385.
21. I. Bolovan, Asociaþia Naþionalã Arãdeanã…, p. 76.
22. Nicolae Râmbu, „La claca nella storia della cultura”, în Cultura. International Journal
of Philosophy of Culture and Axiology, 3, 2006, nr. 5, pp. 117-129.
23. Laurenþiu Streza, Vasile Oltean, Mitropolitul Andrei ªaguna in documentele din ªcheii
Braºovului, vol. I, Sibiu, 2008, p. 90.
24. Ioan Chiorean, Iosif Hodoº. Viaþa ºi activitatea sa, Târgu-Mureº, 1996, p. 77.
25. N. Josan, Memorandistul moþ Rubin Patiþia 1841-1918, Alba Iulia, 2002, pp. 34-35.
 F O N D AT O R I I „ A S T R E I ” . S T U D I U P R O S O P O G RA F I C 159

Abstract
ASTRA’s Founders. A Prosopographical Study
The importance of the creation of the Transylvanian Association for Romanian Literature and
the Culture of the Romanian People (“Asociaþiunea Transilvanã pentru Literatura Românã
þi Cultura Poporului Român” – ASTRA) is historiographically reflected by the great num-
ber of works dedicated to it. Through major projects such as exhibitions, the Library or the
Romanian Encyclopedia, as well as due to local initiatives such as the literacy classes, the
ASTRA had an important contribution both to the spreading of Romanian culture as a whole,
and to the process of educating the masses. Its origins and the events that led to its foun-
ding have discussed in many studies, but the great majority of ASTRA members given little
consideration and never constituted the object of complex analyses.
Starting from the premises that prosopography (collective biography) can offer comple-
mentary data in addition to the ones obtained through classical approaches, we have tried
through the present study to extract as much information as possible on the 211 members
listed in the protocols of the constitutive assembly that founded the ASTRA (Sibiu, 23-26
October/4-7 November 1861). The objects of our research will thus be: the denominational
distribution, the socio-professional status and the geographical area of origin of the Transylvanian
Association’s first members.
As a result of our analyses, we reached the conclusion that the denominational distribu-
tion was homogeneous and the socio-professional structure was representative for the whole
Romanian elite of Transylvania, and that the geographic distribution points to a few urban
centers that actively supported the foundation of the Transylvanian Association. At the same
time, the catalyzing role of family and community networks was emphasized, which allowed
the gathering of a large number of participants. The previous assertions are proof of the fact
that we are dealing with a well organized establishment of this asociation, controlled by
both national centers (Sibiu and Blaj), probably in connection with the competitive attitude
of the two churches as well, as each of them tried to attract the larger share of the prestige that
was going to accompany the event.
Another ascertained fact is that the founders of the Association come from an echelon
superior to the great mass of the Romanians from Transylvania, and thus, without being an
academic association, due the socio-professional profile of its founders the ASTRA can be con-
sidered to be more than just an elite association. They also come as a group that reflects
with relative precision the structures of the Romanian elite from Transylvania – a detail that
makes its national representativeness especially relevant.

Keywords
cultural associations, Transylvania, statistics, elite, prosopography
 Aspecte din activitatea
Bibliotecii Centrale a Asociaþiunii
(1861-1950)

SILVIU BORª

P
RIN ÎNFIINÞAREA în 1861 a Asociaþiunii Transilvane pentru Literatura
Românã ºi Cultura Poporului Român, cu toate structurile sale funcþio-
nale, alcãtuite dupã modelul societãþilor similare germanã ºi maghiarã1,
fiecare dintre cele trei mari naþiuni transilvane deþinea propria bibliotecã naþio-
nalã; fiecare dintre cele trei grupuri etnice aspirau la alcãtuirea de colecþii spe-
cific naþionale pe care sã le punã apoi la dispoziþia propriului public2.
Imaginatã la început ca fiind instituþia academicã naþionalã a românilor tran-
silvãneni, apoi societatea culturalã naþionalã care sã polarizeze în jurul progra-
mului sãu, pe lângã publicul larg, ºi celelalte societãþi culturale transilvãnene,
Asociaþiunea urmãrea îmbunãtãþirea stãrii materiale ºi a nivelului cultural a
publicului românesc printr-un program cultural ºi educaþional concretizat în
organizarea de manifestãri cu impact regional sau naþional precum acordarea
de burse de studiu, premierea ºi publicarea de studii ºi cercetãri referitoare la
istoria românilor ºi de manuale ºcolare, organizarea de conferinþe ºi prelegeri
populare, înfiinþarea ºi organizarea de aºezãminte culturale în mediul rural ºi
urban, precum case naþionale, cãmine culturale, biblioteci publice, muzee ºi
expoziþii cu profil istorico-etnografic ºi economic, înfiinþarea ºi susþinerea de
ºcoli þãrãneºti, susþinerea miºcãrii feministe prin organizarea de cursuri practi-
ce pentru fete ºi femei ºi înfiinþarea de ºcoli pentru fete, promovarea, înfiinþa-
rea ºi susþinerea de însoþiri sau întovãrãºiri agricole pentru lucrarea pãmântu-
lui în comun, înfiinþarea de cooperative ºi bãnci populare, organizarea de expoziþii
ºi monumente comemorative, instituirea de colecþii editoriale pentru pentru
toate categoriile sociale ºi distribuirea lor masivã cãtre publicul larg prin stufoa-
sa reþea de biblioteci ºi muzee proprii, activitatea cinematograficã, implemen-
tarea Serviciului social, acordarea de sprijin pentru instituþiile ºcolare, organi-
162 Silviu Borº

zarea de cursuri de alfabetizare ºi de igienã publicã º.a.3. Deºi organizarea secþii-

lor ºtiinþifice ºi literare a fost proiectatã a se realiza încã din anul 1862 (filolo-
gicã, istoricã ºi fizico-naturale, respectiv istoricã, literarã, de ºtiinþe naturale ºi
fizice, ºcolarã, ºi economicã începând cu anul 1900 ºi literarã, ºcolarã, geogra-
ficã ºi etnograficã, social-economicã, demograficã ºi etnopoliticã, istoricã, medi-
calã ºi biopoliticã, de ºtiinþe naturale, artisticã, juridicã ºi femininã începând
cu 1935), despre o activitate semnificativã a acestora se poate vorbi abia dupã
reorganizarea din 19004. Revista Transilvania (cu prima apariþie în ianuarie
1868), Enciclopedia Românã (1898 – 1904), colecþiile Biblioteca poporalã a
Asociaþiunii (înfiinþatã în 1900, 296 de titluri), Biblioteca pentru tineret (1909-
1912, 9 titluri), Biblioteca Astra (1921 – 1944, 32 de titluri), precum ºi alte
lucrãri cu valoare ºtiinþificã incontestabilã ºi în timpurile noastre, neîncadrate
într-o colecþie anume, sunt doar câteva dintre rezultatele concrete pe care
Asociaþiunea le-a înregistrat în ceea ce priveºte activitatea editorialã ºi tipo-
graficã5. Înfiinþarea unei remarcabile reþele de muzee, printre care ºi Muzeul
istoric ºi etnografic de la Sibiu (inaugurat în 1905), Muzeul naþional „Avram
Iancu” de la Vidra (inaugurat în 1924), Muzeul Unirii din Alba Iulia (inau-
gurat în 1929), muzeele regionale de la Braºov (inaugurat în 1937) ºi Cluj
(inaugurat în 1939, însoþit de expoziþiile Astra în documente, cãrþi ºi imagini ºi
Expoziþia de artã plasticã ardeleanã (1919-1939)), precum ºi organizarea expo-
ziþiilor cu caracter naþional începând cu anul 1862, se constituie în tot atâtea
succese instituþionale ale Asociaþiunii în ceea ce priveºte eforturile de recupe-
rare ºi reconstruire a unei identitãþi naþionale6.
Cea mai importantã dintre bibliotecile publice create de Asociaþiune a fost
Biblioteca Centralã a Asociaþiunii, bibliotecile despãrþãmintelor regionale,
judeþene ºi de plasã ºi cele ale cercurilor culturale din comune ºi satele aparþinã-
toare urmându-i pe scara ierarhicã. Dintre bibliotecile mai bine înzestrate ºi
cu o activitate remarcabilã, enumerãm bibliotecile despãrþãmintelor Braºov,
Turda, Sighet, Oraviþa, Zalãu, Târgu Mureº ºi Sfântu Gheorghe; dotarea
bibliotecilor se fãcea în funcþie de categoriile de cititori, completarea colecþii-
lor de publicaþii fiind asiguratã de Asociaþiune prin Oficiul de înzestrare creat
special pentru aceastã chestiune, care cãdea în sarcina Bibliotecii Centrale a
Asociaþiunii ºi a Oficiului de expediþie; la dizolvarea Asociaþiunii, la Oficiul
de expediþie pentru bibliotecile regionale ºi cele de la sate se mai gãseau
zeci de mii de publicaþii din producþia editorialã a Asociaþiunii încã neexpe-
diate7; probabil cã este vorba despre publicaþiile trimise mai târziu la Cluj
în vederea topirii8. Tot Biblioteca Centralã a Asociaþiunii mai avea ºi rolul
de a asigura, prin împrumut interbibliotecar, din colecþiile sale, publicaþiile
solicitate de cãtre bibliotecile regionale9.
Între mijloacele de culturalizare a publicului larg, biblioteca ocupa, cel
puþin la nivel declarativ, un loc de primã importanþã, aceasta reprezentând,
 ASPECTE D I N A C T I V I TAT E A B I B L I O T E C I I C E N T RA L E . . . 163

de altfel, primul patrimoniu cultural înfiinþat de Asociaþiune, bibliotecarul

fiind ºi unul dintre funcþionarii asociaþiei; alocarea de spaþiu întotdeauna alã-
turi de birourile de la „centru”, eforturile (la început modeste) de constitui-
re a unui fond de publicaþii cu specific naþional ºi reorganizarea periodicã a
fondului de publicaþii vor aduce biblioteca în atenþia publicului; colecþiile
bibliotecii au început sã înregistreze o creºtere fãrã precedent ca urmare a
introducerii instituþiei pe lista celor care beneficiau de dreptul de depozit legal
naþional prin legea din 19 decembrie 1922, fapt care o va propulsa pe un
loc naþional cinci în ceea ce priveºte bogãþia colecþiilor10.
Analizatã în amãnunt, activitatea fiecãrui bibliotecar lasã impresia lucru-
lui parþial realizat, în cea mai mare mãsurã din cauza mijloacelor materiale de
care era privatã biblioteca, dar ºi din cauza funcþionarilor, în ale cãror preo-
cupãri, de cele mai multe ori, biblioteca ocupa un loc secundar sau terþiar;
privind în ansamblu evoluþia bibliotecii, realizãm însã cã fiecare dintre cei 13
bibliotecari ºi-au lãsat o amprentã beneficã asupra bibliotecii. Visarion Roman,
profesor, editor de reviste, membru fondator al Institututlui de credit ºi
economii „Albina” din Sibiu, membru corespondent al Societãþii Academice
Române din 1877, a reuºit sã constituie primele colecþii ale bibliotecii prin
apelul la donaþii ºi la schimburile interinstituþionale de publicaþii, ajungând
sã alcãtuiascã ºi un prim catalog al bibliotecii, chiar dacã sub forma unei sim-
ple liste de publicaþii întocmitã conform criteriului cronologic al intrãrii
acestora în bibliotecã; prima sistematizare a publicaþiilor, în 15 clase, este rea-
lizatã tot de cãtre Visarion Roman. Lui Nicolae Cristea, profesor, redactor,
memorandist, i se datoreazã întocmirea primului regulament de funcþionare
al bibliotecii; Ioan Maxim, profesor ºi jude regal, a refãcut catalogul biblio-
tecii, împãrþind colecþiile acesteia în 19 clase, pentru ca Ioan Creþu, asesor
judiciar ºi vicenotar comitatens, sã resistematizeze colecþiile bibliotecii în 21
de clase, propunând ºi alcãtuirea a trei cataloage: alfabetic, sistematic ºi cro-
nologic. Lui Nicolae Petra-Petrescu, publicist ºi traducãtor, i se datoareazã
întocmirea ºi publicarea în volum a primului catalog al bibliotecii (în 1882)
ºi reorganizarea colecþiilor bibliotecii în 19 clase. Ioan Criºan – doctor în isto-
rie la Universitatea din Leipzig, profesor ºi director al ªcolii de fete a Asocia-
þiunii – a fost cel care a reuºit sã facã o nouã sistematizare a colecþiilor, într-
un sediu nou. Se remarcã în mod deosebit lunga activitate a lui Nicolae Togan,
învãþãtor, preot ºi protopop greco-catolic, bibliotecar în perioada 1893-1907:
sistematizarea anualã a colecþiilor bibliotecii în 13 clase, realizarea celui de-
al doilea regulament de funcþionare a bibliotecii ºi a celui de-al doilea catalog
(în 1893, respectiv 1895), preluarea ºi organizarea unor importante donaþii,
printre care ºi cea a lui George Bariþiu, includerea selectivã a publicaþiilor în
colecþia bibliotecii, mutarea ºi reorganizarea bibliotecii în Casa naþionalã (în
anul 1904), introducerea unui Registru de intrare al publicaþiilor. În scurta
164 Silviu Borº

perioadã de timp petrecutã la bibliotecã, chiar dacã oficial funcþia era ocupatã
de cãtre Octavian Goga, Octavian C. Tãslãuanu a procedat ºi el la o nouã orga-
nizare a colecþiilor, dupã sistemul aplicat de Academia Românã, lucrare preluatã
ºi finalizatã de cãtre Ioan Banciu, bibliotecar în perioada 1910-1928; tot Ioan
Banciu va introduce cel de-al treilea regulament de funcþionare a bibliotecii
(1912); a fost organizatã ºi colecþia de periodice ca secþie separatã a bibliotecii,
gestionatã de o a doua persoanã (Victoria Jourca, bibliotecar ajutor). Victor
Lazãr – profesor, redactor ºi fost bibliotecar ajutor la Biblioteca Academiei
Române – este cel care va impune o reorganizare a colecþiilor bibliotecii, prin
realizarea unui inventar ºi a unui catalog alfabetic, acesta din urmã alcãtuit dupã
sistemul Bibliotecii Universitãþii din Halle; reorganizarea începutã de el a fost
preluatã ºi realizatã (parþial dupã sistemul dorit de el) de cãtre Horia Petra-
Petrescu, publicist ºi scriitor, secretar literar al Asociaþiunii. Începând cu anul
1940, biblioteca va fi reorganizatã, cu ajutorul ºi dupã modelul Bibliotecii
Universitãþii „Regele Ferdinand I” din Cluj pânã în 1945, de cãtre Petre Olariu
ºi Aurel Gherasim (continuatã de Aurel Gherasim din 1945 pânã în 1948).
Dezvoltarea colecþiilor bibliotecii este una anevoioasã, apelul la donaþii fiind
la ordinea de zi a bibliotecarilor, de la înfiinþarea Asociaþiunii pânã la desfiinþa-
rea sa. Chiar dacã era gânditã ca o bibliotecã în care sã se oglindeascã istoria
naþionalã a românilor, o selecþie a publicaþiilor dupã acest criteriu nu a putut
fi posibilã; mai mult, pânã la sfârºitul secolului al XIX-lea nu s-a procedat la
nici un fel de selecþie. Sumele alocate pentru achiziþii de publicaþii erau, cel
mai adesea, modice, iar atunci când era posibilã o astfel de achiziþie procedeul
era greoi, fiind necesarã constituirea de comisii de specialitate pentru a anali-
za propunerile de achiziþii ale bibliotecarului, aceste comisii trebuiau sã pre-
zinte concluziile la care au ajuns în ºedinþe de Comitet central (acestea erau
organizate, în mod normal, o datã pe lunã), care, eventual, le aproba; dupã
aceste aprobãri, bibliotecarul putea proceda la achiziþionarea publicaþiilor, pre-
cedura putând dura, în unele cazuri, ºi câteva luni de zile. Dupã anul 1918,
Asociaþiunea va constitui ºi o comisie specialã pentru Bibliotecã ºi Muzeu,
lucrurile în ceea ce priveºte chestiunile administrative ale bibliotecii desfãºurân-
du-se, în principiu, mai rapid; doar în principiu, pentru cã tot începând cu
acest an, biblioteca a înregistrat câteva episoade de crizã care i-au paralizat efec-
tiv activitatea pentru perioade însemnate de timp. La o atentã selecþie a publi-
caþiilor ce urmau a fi achiziþionate au procedat toþi bibliotecarii, numãrul mare
de donaþii care intrau în bibliotecã, în raport cu cele achiziþionate, fãcea însã
imposibil un control dupã a criteriul calitativ.
La început, profilul bibliotecii era unul elitist, colecþiile acesteia putând
fi consultate de cãtre membrii Asociaþiunii, nemembrii având nevoie de o
recomandare din partea a doi membrii ai Asociaþiunii pentru a avea acces la
colecþii; de-a lungul timpului întâlnim o categorie de cititori care va fi favo-
 ASPECTE D I N A C T I V I TAT E A B I B L I O T E C I I C E N T RA L E . . . 165

rizatã ºi preferatã: dacã în primul regulament se specificã doar faptul cã biblio-

teca „se dã spre folosinþã publicã”11, în cazul celui de-al doilea regulament
bibliotecarul va fi „la dispoziþia publicului ºi mai ales a oamenilor de litere”12,
iar sala de lecturã a bibliotecii, conform prevederilor celui de-al treilea regu-
lament, era „pusã la dispoziþia publicului cetitor, ºi în prima linie la dispoziþia
membrilor Asociaþiunii”13. Crearea unei baze materiale pentru membrii secþiu-
nilor ºtiinþifice era unul dintre obiectivele Asociaþiunii, iar colecþiile biblio-
tecii urmau sã fie în primul rând la dispoziþia acestora; în discursul sãu þinut
în cadrul Adunãrii generale de la Braºov din 1862, propunând pentru Aso-
ciaþiune „una biblioteca de cãrþile vechi româneºti, tipãrite ºi manuscrise, din
timpurile cele mai vechi, pânã cãtrã a. 1700, pe cât se poate mai completã”,
Timotei Cipariu contureazã o primã categorie de cititori pentru bibliotecã
formatã din cercetãtori care sã contribuie la scrierea istoriei românilor prin
realizarea unui „Dicþionariu românu”14; de altfel, Timotei Cipariu a urmãrit,
atât cât a fost posibil, înzestrarea bibliotecii cu publicaþii accesibile unui public
larg dar care sã corespundã ºi unor preocupãri ºtiinþifice avansate; în Proiect
de statut pentru o societate literarã pentru limba ºi literatura românã15, el spune
cã scopul societãþii poate fi atins „prin adunare de cãrþi române manuscrise
ºi tipãrite, de orpuri istorice ºi filologice, de artefacte, antichitãþi etc. din patrie
ºi din afarã”. Alãturi de George Bariþiu, Gavril Munteanu ºi Ioan Antonelli,
Timotei Cipariu face parte, în 1862, din comisia pentru achiziþionarea de
publicaþii pentru bibliotecã; dupã o analizã a situaþiei bibliotecii de la sfârºitul
anului, echipa orienteazã suma prevãzutã pentru achiziþia de carte (100 flo-
rini v.a.) din producþia literarã româneascã (ºi anume lucrãri care þin de „filo-
logia limbei, de istorie, geografie, arte, industrie ºi economie”); literatura cla-
sicã latinã ºi ramurile ei; literaturã strãinã („mai ales cele ce sunt în analogie
cu cele specificate mai sus româneºti”)16.
Informaþii referitoare la cititorii bibliotecii nu vom regãsi în rapoartele
bibliotecarilor decât dupã 1918 (cu excepþia anului 1913-1914), cu toate
cã eforturile bibliotecarilor în sensul organizãrii bibliotecii sunt vizibile, chiar
dacã metodele folosite de cãtre aceºtia le aparþin ºi nu urmeazã o regulã biblio-
teconomicã. Ioan Maxim, cel de-al treilea bibliotecar al Asociaþiunii, este pri-
mul care realizeazã o sistematizare (bazat pe ordinea alfabeticã) a fonduri-
lor în 19 clase. Trãdând o vizibilã nesiguranþã, pentru o eventualã revizuire
a acestei clasificãri el solicitã sprijinul unei comisii, apreciind în acelaºi timp
cã fondurile bibliotecii sunt inferioare altor biblioteci ºi provin „mai toate din
milã” iar literatura românã este foarte slab reprezentatã în colecþiile biblio-
tecii17. Chiar dacã în anul 1875 biblioteca este reorganizatã în 21 de clase
de cãtre Ion Creþu18 (reorganizare care constituie un pas înapoi faþã de clasi-
ficarea fãcutã de Ioan Maxim19), în anul 1876 Eugen Brote publicã un arti-
col dur la adresa bibliotecii Asociaþiunii criticând punctual clasificarea fãcutã
166 Silviu Borº

de cãtre Ioan Maxim; relevantã pentru situaþia dureroasã în care se afla biblio-
teca în relaþia cu cititorii ni se pare constatarea autorului articolului cum cã
„biblioteca astfel alcãtuitã [este vorba de regulamentul din 1869 – n.n.] s’a
deschis publicului ºi s’a fãcut un regulament pentru folosirea cãrþilor, înse nu
voim a decide, cine a fost causa, cã biblioteca nu sa folosit, materialul biblio-
tecei sau publicul ?!”20, iar „desconsiderând ºtiinþa ºi scopul principal al unei
biblioteci am grãmãdit tot ce se poate numi carte ºi apoi am bucinat în lumea
largã: «cã avem o bibliotecã carea preste puþin timp se va puté cu drept cuvent
numera între primele biblioteci strãine»„21.
Nicolae Togan procedeazã la o mai coerentã ºi amãnunþitã analizã a fon-
durilor clasificând fondul în 12 clase (13 cu publicaþiile periodice); el evi-
denþiazã anual, începând cu anul 1894 pânã în anul 1907, dinamica fondu-
lui de publicaþii, structuratã pe cele 12 clase. Interesul pentru bibliotecã se
face simþit cu mai mare intensitate în jurul anului 1900 când, dupã Adunarea
generalã de la Bãile Herculane, este accelerat ºi procesul de înfiinþare a biblio-
tecilor pupulare, Biblioteca Centralã a Asociaþiunii având rol metodic pentru
constituirea colecþiilor acestora22.
Ioan Banciu motiva slaba afluenþã ºi cerere de carte din anii 1913 – 1914
prin lipsa noutãþilor editoriale în bibliotecã; în cei doi ani biblioteca a avut
3.218 cititori care au consultat 4.216 volume. Comparând catalogul propriu
cu publicaþiile tipãrite în limba românã se poate constata cã 4/5 din titluri-
le apãrute nu se regãsesc în colecþiile bibliotecii23. În perioada Primului Rãzboi
Mondial, Biblioteca Centralã a Asociaþiunii înregistreazã, contrar aºteptãri-
lor, o însemnatã creºtere numericã a colecþiilor de publicaþii faþã de perioa-
da anterioarã, fãcându-se simþite în numãr mare donaþiile ºi achiziþiile de publi-
caþii în paralel cu o mai intensã orientare a eforturilor oficialilor Asociaþiunii
asupra acestui segment24, chiar în condiþiile în care biblioteca funcþiona fãrã
bibliotecar, acesta fiind mobilizat pe front25.
În condiþiile existenþei noului stat român, creat la 1918, Sibiul nu va mai
reprezenta un spaþiu cultural central în viaþa românilor (mai ales dupã ple-
carea Consiliului Dirigent la Cluj), dar încearcã sã rãmânã unul dintre oraºele
importante; numãrul ºcolilor, confesionale ºi de stat, creºte ºi se diversi-
ficã, presa sibianã înregistreazã de asemenea o diversificare ºi o creºtere can-
titativã, reuniunile culturale, majoritatea înfiinþate înainte de 1918, contri-
buie ºi ele la viaþa culturalã a comunitãþii sibiene. Exerciþiul lecturii este
încurajat de înfiinþarea sau susþinerea pe lângã instituþii de profil a colecþii-
lor de publicaþii.
Situaþia Bibliotecii Asociaþiunii se schimbã radical o datã cu trecerea la
noua structurã administrativã; dupã o perioadã de trei ani, în care datele refe-
ritoare la numãrul de volume din bibliotecã ºi numãrul de cititori lipsesc
din rapoartele bibliotecarului (aflãm doar în 1921 cã în bibliotecã existã 29.289
 ASPECTE D I N A C T I V I TAT E A B I B L I O T E C I I C E N T RA L E . . . 167

de volume, cifrã imposibil de verificat!), dintr-un articol publicat în revista

Transilvania, aflãm, pe un ton uºor dojenitor la adresa intelectualitãþii sibie-
ne, cã biblioteca deþine peste 50.000 de volume (carte ºi broºuri) precum ºi
toate revistele din România, iar sala de lecturã este deschisã publicului între
orele 16 ºi 18 în zilele de lucru26. Concluzia la care putem ajunge este aceea
cã exista o mare confuzie chiar în interiorul Asociaþiunii din moment ce în
anul 1919, conform raportul bibliotecarului din anul 1920, numãrul de
persoane care au împrumutat publicaþii pentru a le consulta fie la domici-
liu, fie la sala de lecturã era de 1500 de cititori, colecþia de ziare ºi reviste
putând fi consultatã zilnic între orele 15 ºi 1927, iar un an mai târziu, doar
în lunile mai, iunie ºi august au fost consultate 443 de publicaþii (faþã de 2015
în 1919!) de cãtre 260 de persoane.
În anul 1925 se vor amenaja încã douã sãli de lecturã pentru cititori,
una pentru ziare ºi reviste ºi cealaltã pentru cãrþi28. Oferta materialelor de lec-
turã, precum ºi a spaþiului alocat acesteia pare, în sfârºit, generoasã, de o modi-
ficare a orarului cititorii fiind anunþaþi sporadic în paginile revistei Transilvania.
La venirea sa în postul de bibliotecar al Asociaþiunii, Victor Lazãr, biblio-
tecar cu experienþã la Biblioteca Academiei Române, va critica dur starea în
care se gãsea biblioteca, el procedândºi la o reorganizare a fondului de publi-
caþii, intervenind, de asemenea, ºi în politica de achiziþie a publicaþiilor; tot
el este cel care va da o anumitã coerenþã în ceea ce priveºte modalitatea de
raportare a situaþiei bibliotecii, a fondurilor sale ºi a cititorilor sãi, încercând,
dupã modelul universitãþii clujene, sã extindã plaja categoriilor de cititori ai
bibliotecii. Relevant în acest sens ni se pare a fi articolul publicat de acesta
în revista Transilvania: „Intelectualii noºtri de astãzi nu se prea ocupã cu
studiul ºi cu cetitul, iar ceice totuºi cetesc, cautã mai ales romane sensaþio-
nale. E ºi aceasta una din boalele postbelice. Dar ea s’ar putea vindeca în parte
fãcându-se o propagandã inteligentã de îndemn la cetire nu prin notiþe prizã-
rite odatã la an, cã Biblioteca e închisã sau deschisã (s.n.), ci arãtându-se ce cuprin-
de Biblioteca noastrã. Dealtminteri ºi timpul, în care e deschisã sala de lecturã
(înainte de masã dela 9 la 13 dupã masã dela 16 la 18) e nepotrivit pentru
partea cea mai mare a celor doritori de citit, cãci tocmai în aceste ore sunt
ocupaþi cu lucrul, munca lor profesionalã. E însã un alt public lacom de carte,
care o ar cãuta, având cunoºtinþã de ce se gãseºte ºi ce se gãseºte în timpul,
când el e liber. Publicul acesta se compune din elevi ºi eleve, ucenici ºi munci-
tori, chiar ºi intelectuali, cari dispun de timp liber numai spre searã. Ne tre-
buie adecã o salã de lecturã care sã fie deschisã dela ora 15 pânã la 21 seara.
Localul ar putea fi subsolul din actualul Internat, rãmânând la Muzeu par-
terul pentru bibliotecar ºi ajutorarea lui, iar sala de lecturã pentru cei ce pot
veni înainte de masã ºi pentru cei ce fac studii speciale”29. Victor Lazãr indicã
ºi halucinanta cifrã de peste 39 de mii de cititori în cazul sãlii de lecturã ame-
168 Silviu Borº

najate de cãtre bibliotecarii universitãþii clujene în anul 192730, cifrã de care,

spune autorul „… cu o bunã propagandã s’ar putea apropia ºi Sibiul, care
se pretinde oraº cultural […], dupã câþiva ani”.
O atitudine anterioarã celei prezentate mai sus în ceea ce priveºte nevoia de
formare a publicului cititor prin orientarea lecturii spre opere de calitate ºtiinþi-
ficã probate de organisme abilitate, o regãsim la Horia Petra-Petrescu (viitor
bibliotecar al Asociaþiunii); aceasta se referã la situaþia de fapt a spaþiului cultu-
ral românesc ºi nu face referire la Asociaþiune: dupã modelul vest-european,
Horia Petra-Petrescu este partizanul ideii de a orienta lectura publicului prin
„cataloage de cãrþi bune” compuse de cãtre specialiºti, din domenii variate; în
articolul Cãlãuze literare ºi de ºtiinþã popularizatã, engleze, franceze ºi germa-
ne31, Horia Petra-Petrescu descrie experienþele bibliotecarilor vest-europeni, din
marile oraºe ºi din provincie, care „au simþit trebuinþa unor astfel de ghizi, cãci
altfel munca lor ar fi fost – de cele mai multe ori – ingratã, având sã împartã cãrþi-
le fãrã de nici un sistem, în mijlocul unei populaþii desorientate”.
Începând cu anul 1932, conform principiului biopolitic care primeazã celui
cultural în ceea ce priveºte dezvoltarea societãþii româneºti însuºit de preºedin-
tele Asociaþiunii, Iuliu Moldovan, se hotãrãºte ca unul dintre scopurile prin-
cipale pe care trebuie sã le urmãreascã Asociaþiunea sã fie „administrarea pru-
dentã ºi îmbogãþirea calitativã ºi cantitativã a capitalului biologic uman”32.
Probabil ºi sub imboldul acestei noi direcþii, dar ºi datoritã preocupãrilor sale
în sensul diversificii formelor de instruire prin lecturã, Horia Petra-Petrescu
propune înfiinþarea în cadrul Asociaþiunii unei biblioteci specializate pe carte
de tineret într-unul din marile oraºe ale României sau, cel puþin organizarea
unei secþii de carte pentru tineret pe lângã biblioteca centralã a Asociaþiunii33
– este prima încercare de înfiinþare a unei secþii a bibliotecii. Dupã modelu-
lul francez, biblioteca trebuia sã fie organizatã conform unor cerinþe specifi-
ce: încãperile sã fie mari, vesele, bine încãlzite, cu mese ºi scaune de înãlþi-
mi diferite pentru cititori de vârste diferite, rafturile sã nu treacã de înãlþimea
unui copil de 10 ani, cãrþile sã fie plãcute în ceea ce priveºte aspectul grafic ºi
sã conþinã albume ilustrate, poveºti cu zâne ºi cu animale, descrieri de cãlã-
torie, aventuri, istorie, ºtiinþã; micii cititori trebuie sã aibã „ca sfetnici” tine-
re bibliotecare care au absolvit un curs special, iar formalitãþile de înscriere sã
fie foarte reduse34. Deplângând suportul slab pe care statul îl asigura biblio-
tecilor ºi lecturii în general, precum ºi lipsa instrumentelor de lucru pentru
bibliotecari, Horia Petra-Petrescu face cunoscute publicului o parte din greutãþi-
le cu care se confruntã bibliotecarii: „În anii copilãriei, la miºcarea pornitã cu
înfiinþarea de biblioteci în þãri înaintate ca Anglia, Franþa ºi Germania, s-a cre-
zut cã este de ajuns dacã se împumutã cât mai multe volume, la cât mai mulþi
cititori. Datele statistice cu cifre respectabile umpleau de bucurie pe oame-
nii naivi, cari credeau cã numai de la numãrul ridicat de volume împrumu-
 ASPECTE D I N A C T I V I TAT E A B I B L I O T E C I I C E N T RA L E . . . 169

tate atârnã valoarea propagandei. Încet pe încetul s-a încetãþenit altã pãrere,
care cuprinde tot mai mult teren la oamenii aleºi sã conducã miºcarea biblio-
tecilor. Reformele sunt radicale ºi pun pondul principal pe felul cum este cetit
materialul împrumutat … Funcþionarii aplecaþi în serviciul bibliotecilor
sondeazã mentalitatea clienþilor lor dând sfaturi, ajutând ca cetitorul neîn-
demânatic, fãrã sistem de lecturã, sã nu înoate fãrã cârmã în toate direcþiile.
Se stabilesc statistici, cari aratã pânã la evidenþã foloasele cutãrei sau cutãrei
inovaþii în felul de împrumut al publicaþiilor. La prima privire s-ar pãrea cã
nu este nimic mai uºor decât conducerea unei biblioteci. Dacã vã voiu spune
cã existã zeci ºi zeci de reviste de specialitate cari se ocupã numai cu proble-
mele impuse de o conducere conºtiincioasã ºi dacã voiu constata cã la noi
nu se dã aproape nici o importanþã acestei probleme de capitalã împortanþã
pentru rãspândirea cetitului în masele poporului, n-are sã vã mire deloc”35.
De altfel, nu este singurul care face cunoscutã o situaþie tristã în ceea ce
priveºte exerciþiul lecturii în spaþiul românesc: inapetenþa pentru lecturã a
publicului cititor. Într-una din conferinþele sale, Liviu Rebreanu afirma cã „la
noi nu se citeºte […] Se ºtie doar cã românul e atât de inteligent de la Dum-
nezeu, încât se poate dispensa de lecturi fastidioase. Când eºti deºtept n-ai
trebuinþã sã mai fii ºi cultivat […] A nu citi devine astfel pentru românul sutã
la sutã o chestie de principii. În orice caz, românul nu citeºte când îi merge
bine ºi-n vremuri de belºug, pentru cã atunci are alte distracþii, mai agreabi-
le; dar, evident, nu citeºte nici când e sãrac ºi necãjit, ori când e crizã […]
fiindcã atunci nu-i ajung banii sã-i cheltuiascã pe cãrþi”36. În 1933, George
Cãlinescu identificã 12 cauze ale lipsei pentru interesul lecturii în cazul publi-
cului cititor, printre care: familia româneascã nu stimeazã carierele intelec-
tualilor, iar tinerii sunt crescuþi în spirit ostil culturii româneºti; manualele
ºcolare, în felul în care erau alcãtuite, propagau o aversiune faþã de scrisul con-
temporan; scriitorii se boicoteazã unii pe alþii prin reviste, bârfindu-se fãrã
raþiuni critice, ceea ce face ca cititorii sã nu mai creadã în ei; editorii vãd în
tipãrirea unei cãrþi o simplã afacere, publicând o mare cantitate de volume
fãrã valoare; snobismul „lumii bune”, axate doar pe lectura cãrþii ºi a revi-
stelor strãine. Acest dezinteres pentru lecturã creeazã un cerc vicios care se
regãseºte între producãtorul de carte ºi reviste, scumpirea acestora ºi greuta-
tea de a fi achiziþionate; criticul mai face cunoscut ºi faptul cã „numãrul de
cititori de cãrþi literare româneºti de oarecare þinutã a continuat sã scadã în
aºa fel încât […] la 10.000 de locuitori, n-avem decât un cititor”37.
Aparent paradoxal, Al Doilea Rãzboi Mondial a însemnat pentru Biblioteca
Centralã a Asociaþiunii perioada cea mai bunã din existenþa ei; refugiul uni-
versitarilor clujeni la Sibiu va impune o reorganizare a bibliotecii dupã cri-
terii ºtiinþifice, cu sprijinul specialiºtilor de la Biblioteca Universitãþii „Regele
Ferdinand I” din Cluj ºi al unui numãr mare de cadre didactice detaºate de
170 Silviu Borº

cãtre Ministerul Educaþiei Naþionale, aflate, de asemenea, în refugiu (deºi nu

am întâlnit numele lor în documentele de dupã 1950, bãnuim cã o parte din-
tre aceste persoane au rãmas în continuare la bibliotecã).
Aurel Gherasim, conducãtorul bibliotecii în perioada 1945-1948, va reuºi
sã reorganizeze biblioteca aproape integral; el va insista pentru restrângerea
accesului publicului la colecþiile considerate de valoare, biblioteca urmând ast-
fel sã revinã la caracterul sãu iniþial, de bibliotecã destinatã cercetãtorilor.
Ironic sau simplã coincidenþã, la desfiinþarea sa ca organism al Asociaþiunii,
biblioteca pare sã fi avut traseul unei bucle încheiate acum, în care va intra
din nou în anul 1951, când ea va avea ca obiect tot ridicarea nivelului cul-
tural, de data aceasta a „oamenilor muncii”; desigur cu alte metode, dupã alte
principii ...

Note
1. Este vorba de Verein für Siebenbürgische Landeskunde, înfiinþatã la Sibiu în 1840 ºi de
Societatea Muzeului Ardelean, înfiinþatã la Cluj în 1859, care, un an mai târziu va dispune
ºi de o bibliotecã proprie. Dupã modelul primei societãþi amintite, Asociaþiunea stabilea orga-
nizarea de adunãri generale anuale, existenþa unui bibliotecar în structurile sale funcþionale
fiind una tipicã actelorde înfiinþare a Societãþii Muzeului Ardelean. Cfr. James P. Niessen,
„Museums, Nationality, and Public Research Libraries in Nineteenth-Century Transylvania”,
în Libraries & the Cultural Record, Vol. 41, No. 3, Summer 2006, p. 317 (http://muse.jhu.edu/-
journals/libraries_and_culture/v041/41.3niessen.pdf, accesat la 10/01/2008).
2. Ibidem, p. 299.
3. Ioan Holhoº, „Sistemul organizatoric pentru susþinerea ºi realizarea programului cultu-
ral-educativ al ASTREI”, în ASTRA 1861 – 1950. 125 de ani de la înfiinþare. Sibiu, 1987,
p. 253. Vezi ºi Vasile Curticãpeanu, „Caracterul european ºi modernizator al concepþiei
ºi activitãþii ASTREI pînã la Unirea din 1918”, în ASTRA 1861 – 1950. 125 de ani de
la înfiinþare. Sibiu, 1987, p. 77-88; Valer Moga, Astra ºi societatea. 1918-1930, Cluj-
Napoca, 2003, pp. 361-524.
4. Pamfil Matei, „Asociaþiunea transilvanã pentru literatura românã ºi cultura poporului român”
(Astra) ºi rolul ei în cultura naþionalã (1861 – 1950). Cluj-Napoca, 1986, pp. 147-171.
5. Pentru mai multe informaþii referitoare la activitatea editorialã a Asociaþiunii vezi Corneliu
Dragoman, Asociaþiunea – „Astra”. Activitatea editorialã la Sibiu. Sibiu, 1973, XXXIV
+ 60 p.; Mihai Sofronie, „Activitatea editorialã a «Asociaþiunii transilvane» pânã la 1918”,
în ASTRA 1861 - 1950. 125 de ani de la înfiinþare. Sibiu, 1987, pp. 287 – 291; Pamfil
Matei, op. cit., pp. 200-220.
6. Pamfil Matei, op. cit., pp. 234-249.
7. Ioan Holhoº, op. cit., pp. 384; 390-391.
8. Proces verbal. Astãzi, 26 Septemvrie 1949, orele 17,30, Dresat în ºedinþa Consiliului de con-
ducere a Asociaþiunii [...], DJSAN, Fond „Astra”, Acte, document nr. 941/1949.
9. Ioan Holhoº, op. cit., p. 391; Ioan Domºa, op. cit., p. 3.
10. Valer Moga, Astra ºi societatea. 1918 – 1930..., pp. 414-416.
11. Regulamentu Despre modulu întrebuinþiarei bibliotecei asoc. tr. rom. pentru literatur’a ºi
cultur’a poporului rom., în Transilvania, 23/1 decembrie 1869, pp. 277-278, § 1.
12. Regulamentu pentru folosirea bibliotecii „Asociaþiunii transilvane pentru literatura românã ºi
cultura poporului român”. (1893), în Transilvania, 2/15 februarie 1894, pp. 50-51, § 1.
13. Regulament pentru folosirea bibliotecii ºi sãlii de lecturã a”Asociaþiunii pentru literatura românã
ºi cultura poporului român”, în Transilvania, 1-2, ian.-apr. 1913, pp. 94-96.
 ASPECTE D I N A C T I V I TAT E A B I B L I O T E C I I C E N T RA L E . . . 171

14. Discursulu D. Canonicu etc. Timoteu Cipariu tienutu in adunarea Asociatiunei etc. in 29 c.n.
Iuliu 1862. În II. Adunare generale a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si
cultur’a poporului romanu tienuta in Brasiovu. Dela 28/16 – 30/18 Iuliu 1862. Sibiiu, in
Tipografi’a diecesana, 1862, pp. 124 – 125.
15. Biblioteca Astra, Colecþii speciale, M VI/2.
16. Valeriu Niþu, Timotei Cipariu ºi începuturile Bibliotecii „Astra” din Sibiu, în Centenarul revi-
stei „Transilvania”, Biblioteca „Astra” Sibiu, Sibiu, 1969, pp. 194.
17. Bibliotecariulu asoc. trans. Pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu reportéza despre sta-
rea bibliotecei asociatiuni, în Transilvania, 19/1 octombrie 1871, pp. 222.
18. Transilvania, 20/15 octombrie 1875, p. 225.
19. Cfr. George Bondoc, Note privind începuturile unei vechi biblioteci româneºti ºi colecþiile
sale („Astra” – Sibiu) , în Probleme de bibliologie, vol. II, Bucureºti, 1967, p. 168.
20. Eugen Brote, Biblioteca societãþii, în Foiºoara Telegrafului român, Sibiiu, An I, nr. 16/29
iulie 1876, pp. 122 – 123.
21. Autorul face referire la aprecierea lui Ioan Maxim despre biblioteca Asociaþiunii din rapor-
tul citat. Eugen Brote, op. cit., nr. 19, 9 septembrie 1876, p. 146.
22. Bibliotecarul Asociaþiunii va controla conþinutul colecþiilor prin stabilirea unei liste de
lucrãri obligatorii care trebuie sã se regãseascã în bibliotecile poporale; tot el este cel
care va alcãtui regulamentul de funcþionare pentru bibliotecile poporale.
23. Dorin Goþia, ASTRA în anii Primului Rãzboi Mondial (1914 – 1918). Tezã de doctorat
susþinutã în 1998, conducãtor ºtiinþific Liviu Maior, Facultatea de Istorie – Filosofie,
Universitatea „Babeº-Bolyai” Cluj-Napoca, p. 117.
24. Ibidem, p. 136.
25. Ion Mariº, Biblioteca Judeþeanã ASTRA. 1861 – 2001. Sibiu, 2001, p. 64.
26. „Câþi intelectuali sibieni cunosc cabinetul de lecturã ºi biblioteca «Asociaþiunii»? Prea puþi-
ni! ªi e pãcat! Aici ar putea sã petreacã clipe plãcute, citind publicaþii româneºti ºi strei-
ne, vrednice de a fi luate la cunoºtinþã! În bibliotecã se aflã mai mult de 50,000 volume
ºi broºuri. Sosesc toate revistele din România ºi editurile de cãrþi sunt chemate prin lege
sã trimitã tot ce publicã”. Transilvania, 1924, p. 64.
27. În perioada 1918 – 1919 fondul de publicaþii al bibliotecii ajunge de la 10.717 la 28.404;
cifrele raportate de cãtre bibliotecar nu ni se par a fi eronate, cea mai plauzibilã explicaþie
fiind aceea cã în perioada amintitã Consiliul Dirigent a funcþionat la Sibiu iar infuzia de
publicaþii, preponderent româneºti, a fost orientatã spre Biblioteca Asociaþiunii.
28. Transilvania, 1926, p. 417.
29. Transilvania, 1930, pp. 233 – 238.
30. În anul universitar 1926/1927 numãrul vizitatorilor la Biblioteca Popularã este de 41.807,
cele douã sãli de lecturã amenajate dispunând de 220 de locuri pentru lecturã, bibliote-
ca fiind deschisã publicului ºi în zilele de duminicã ºi sãrbãtori legale între orele 14 ºi
20. Pentru o statisticã a cititorilor ºi a numãrului de publicaþii împrumutate la aceastã
bibliotecã în perioada 1921 – 1935, vezi Traian Brad, op. cit., p. 42.
31. Transilvania, 1925, p. 127 – 139. Motivând faptul cã nu avea posibilitatea de a urmãri
îndeaproape cultura englezã (motivele þineau de distanþã ºi de necunoaºterea limbii), Horia
Petra-Petrescu face referire la lucrarea lui Ernst Schultze, Volksbildung und Volkswohlfahrt
in England (Cultura popularã ºi bunãstarea popularã în Anglia), München ºi Berlin, 1912,
în ceea ce-i priveºte pe englezi; în cazul francezilor el aminteºte mai multe astfel de ghi-
duri, printre care Tout les Chefs d’Oeuvre de la litterature française, Le livre français, 1917,
Catalogue de livres classiques édités par 48 éditeurs, 1919; germanii au editat, la Berlin, încã
din 1889, Die besten Bücher aller Zeiten und Literatturen (Cele mai bune cãrþi din toate tim-
purile ºi din toate literaturile) avându-i coautori pe Max Schneidewin ºi Hans Herrig; auto-
rul articolului apreciazã cã lucrarea Literarischer Ratgeber (Sfãtuitorul literar) editatã de
societatea culturalã germanã Dürerbund poate sã fie adoptatã ºi de cãtre români ca un
îndreptar pentru modalitatea de culturalizare a publicului român.
172 Silviu Borº

32. Olimpiu Boitoº, „Le progrès culturel en Transylvanie de 1918 à 1940”, în Revue de
Transylvanie, Tomes VII – IX, Sibiu, 1941 – 1943, p. 199.
33. Elena Dunãreanu, „Horia Petra-Petrescu – bibliotecar al „Astrei”. 100 de ani de la naºtere”,
în Biblioteca ºi cercetarea, 9/1985, Cluj Napoca, p. 150.
34. Vezi aceastã descriere în articolul Cum luptã alþii pentru culturã, publicat în Transilvania,
1925, pp. 28 – 34, semnat de Horia Petra-Petrescu cu pseudonimul Mintea sãnãtoasã.
35. Horia Petra-Petrescu, Viaþa intelectualã în oraºele din Ardeal (cum este ºi cum ar trebui sã
fie), conferinþã, apud Elena Dunãreanu, op. cit., p. 35.
36. Cfr. Traian Brad, Lectura ºi biblioteca publicã la Cluj, Cluj-Napoca, 2001, p. 46.
37. Cfr. Liviu Maliþa, Eu scriitorul. Condiþia omului de litere în Ardeal între cele douã rãzboaie.
Cluj-Napoca, 1997, p. 81.

Abstract

The evolution of the Library of the Association must be associated with the evolution of the
Association as cultural society, as the latter had in its turn an evolution specific to the European
ethno-political movements; even though, organizationally speaking, the library was mostly asso-
ciated with the archive and the museum, situation which enjoyed a long tradition up to the
end of the 19th century, from the functional point of view the library has been set on a secondary
position. Even the librarians were sometimes chosen only thanks to their names’ sonority. Analyzed
in detail, the activity of every librarian gives the impression of a work only partially accompli-
shed, mostly because of the material resources the library lacked, but also because of the clerks,
within whose concerns the library held, in most of the cases, a secondary or a tertiary place; at
a general view of the library’s evolution, we nevertheless realize that each of the 13 librarians left
his imprint on the library

Keywords
intellectual life history; romanian libraries history; romanian cultural associations, The Central
Library of the Association
 Naþionalism cultural
ºi asociaþionism
în Bucovina în secolul XIX1

MIHAI ªTEFAN CEAUªU

M
OMENTUL 1848 a constituit o etapã decisivã în afirmarea naþiona-
lismului cultural românesc2 în Bucovina habsburgicã, ca formã
de apãrare ºi promovare a limbii române, în condiþiile în care pute-
rea politico-administrativã provincialã ºi centralã avea o cu totul altã limbã
ºi culturã decât populaþia indigenã majoritarã. Climatul politic favorabil sati-
sfacerii cerinþelor popoarelor din imperiu, instituit la Viena în urma înlãturãrii
regimului absolutist, prin revoluþia din martie 1848 ºi promulgarea cu titlu
provizoriu, o lunã mai târziu, a unei Constituþii liberale3, au fost factori care
au influenþat puternic opinia publicã ºi miºcarea naþionalã româneascã din
Bucovina. Evenimentele din capitala imperiului au determinat, pe lângã o
miºcare socialã, ce avea în vedere eliberarea þãranilor de sarcinile clãcãºeºti
ºi o puternicã miºcarea politicã al cãrei obiectiv principal viza separarea Buco-
vinei de marea provincie Galiþia, la care fusese alipitã în 1786 ºi constitui-
rea acesteia într-o provincie autonomã a pãrþii austriece a monarhiei.
Elita politicã româneascã, provenitã din rândul marilor proprietari funcia-
ri de origine nobilã, a clerului ortodox ºi al „intelighenþiei” provinciale, conºtientã
de marile diferenþe de religie, de tradiþie, de naþionalitate ºi de limbã ce exi-
stau între cele douã provincii, considera cã doar prin obþinerea autonomiei
provinciale ºi a unei diete proprii, vor putea fi dobândite noi drepturi, iar inte-
resele naþionale ale populaþiei româneºti vor putea fi mai bine protejate. Liderul
de necontestat al elitei politice româneºti a fost Eudoxiu Hurmuzaki. Alãturi
i-au stat mereu tatãl sãu, bãtrânul boier Doxachi, proprietarul moºiei Cernauca,
loc de refugiu primitor pentru revoluþionarii moldoveni ºi ardeleni, precum ºi
fraþii sãi Alexandru ºi Gheorghe Hurmuzaki, fondatorii primei gazete pro-
vinciale româneºti pentru politicã, religie ºi literaturã, intitulatã sugestiv
174 Mihai ªtefan Ceauºu

“Bucovina”. Acest periodic a fost între 1848 ºi 1850 nu numai o tribunã a lup-
tei politice, ci ºi un important factor de rãspândire a culturii române, devenind
prin literatura publicatã în paginile sale de scriitorii ardeleni, moldoveni sau
munteni, un adevãrat simbol al unitãþii spirituale româneºti4.
Libertatea de exprimare câºtigatã în urma revoluþiei din martie, a dat auto-
nomiºtilor bucovineni imboldul necesar în lupta pentru realizarea dezidera-
telor naþionale. Calea preconizatã ºi urmatã a fost cea moderatã, petiþio-
narã. Ca urmare, dupã mai multe dezbateri ºi întruniri publice, elita politicã
româneascã a reuºit sã formuleze principalele sale revendicãri politice. Totodatã,
ea a reuºit sã reuneascã în jurul programului sãu autonomist ºi pe reprezen-
tanþii celorlalte naþionalitãþi din provincie. Cele mai importante doleanþe ale
sale, cu un caracter moderat, au fost înserate într-un amplu memoriu desti-
nat împãratului Austriei, intitulat „Petiþia Þãrii Bucovina”, redactat la sfârºitul
lunii mai – începutul lunii iunie 18485. Faptul cã acest memoriu era semnat
de numeroºi clerici, în frunte cu episcopul ortodox Eugenie Hacman, de o
serie de mari proprietari precum: Doxachi von Hurmuzaki, Ioan von Mustaþã,
Nicolae von Petrino, precum ºi de alþi peste 230 de bucovineni din aproape
toate straturile sociale ºi etniile existente în provincie, avea menirea de a relie-
fa în faþa autoritãþilor imperiale centrale existenþa unei note de adeziune gene-
ralã faþã de revendicãrile exprimate.
Prin glasul semnatarilor memoriului, dupã ce era formulatã mulþumirea
locuitorilor Bucovinei faþã de patenta imperialã din 15 martie 1848, care pro-
mitea satisfacerea drepturilor politice ºi cetãþeneºti ale tuturor locuitorilor
monarhiei, inclusiv ale românilor, în acord cu prevederile acesteia se solicita
împlinirea principalei lor revendicãri politice, despãrþirea de Galiþia ºi acor-
darea autonomiei provinciale, precum ºi a celor economice, sociale ºi cultu-
rale, cuprinse în cele 12 puncte ale petiþiei. Emanciparea prin culturã era cerutã
imperios chiar la punctul al doilea, în care se stipula ca o condiþie esenþialã pen-
tru pãstrarea ºi dezvoltarea naþiunii române din aceastã provincie, necesitatea
înfiinþãrii de ºcoli primare româneºti ºi, mai ales, a unei catedre de limba ºi
literaturã românã. Totodatã, se solicita ca pe viitor, în mod oficial, limba românã
sã fie folositã în administraþie ºi justiþie, alãturi de germanã. În acelaºi timp era
exprimatã dorinþa ca persoanelor ce urmau a fi angajate în instituþiile pro-
vinciale, sã li se impunã condiþia de a cunoaºte limba românã, urmând ca ace-
stea sã provinã în mare parte dintre pãmânteni, evitându-se astfel invadarea
þinutului de funcþionari strãini. Numai în acest mod, considerau semnatarii
memoriului cã locuitorii din aceastã provincie micã, care însã, în opinia lor,
trecea drept reprezentantã a naþionalitãþii române, vor putea pãºi pe calea pro-
gresului, sub semnul libertãþii, alãturi de celelalte milioane de supuºi ai monarhiei,
fiind în acelaºi timp un exemplu pentru conaþionalii lor, mai ales din afara gra-
niþelor imperiului, în special pentru cei din Moldova învecinatã6.
 NAÞIONALISM C U LT U RA L ª I A S O C I A Þ I O N I S M Î N B U C OV I N A 175

Insistenþa elitei româneºti în direcþia ridicãrii culturale a naþiunii româ-

ne, prin ºcoalã, nu a lãsat insensibile autoritãþile habsburgice. În acest sens,
în august 1848, Ministerul de Interne din Viena, recunoscând necesitatea unei
catedre de limbã ºi literatura românã, ca pe o chestiune mult doritã de popu-
laþia provinciei, recomanda Ministerului Învãþãmântului sã întreprindã dili-
genþele necesare pentru înfiinþarea acesteia la Institutul de studii filozofice din
cadrul Gimnaziului german din Cernãuþi. În viziunea ministerului, crearea
acesteia era înlesnitã de faptul cã resurse financiare necesare pentru acest scop
existau deja, iar ele urmau sã provinã din bogatele venituri ale Fondului bise-
ricesc bucovinean7.
În urma susþinerii concursului pentru ocuparea catedrei, organizat în ianua-
rie 1849 de Ministerul Învãþãmântului, postul a fost obþinut de revoluþio-
narul ardelean Aron Pumnul, refugiat pe atunci la Cernãuþi, datoritã cunoºtinþe-
lor sale temeinice în domeniul limbii ºi al literaturii române ºi a susþinerii
avute din partea familiei Hurmuzaki8. Constituirea catedrei de limbã ºi lite-
raturã românã din Cernãuþi, singura de acest fel din provincie, a fost un mare
succes al naþionalismului cultural promovat de elita bucovineanã, ce a dat
posibilitate tineretului român sã-ºi cultive limba naþionalã, contribuind la întã-
rirea sentimentului identitar românesc9.
Plecând de la revendicarea înseratã în „Petiþia Þãrii”, privitoare la necesita-
tea dezvoltãrii învãþãmântului românesc în provincie, Consistoriul Episcopiei
Ortodoxe a Bucovinei solicita printr-un memoriu adresat în august 1848,
Ministerului Învãþãmântului din Viena, încetarea competenþelor administrati-
ve ale Consistoriului catolic din Lemberg asupra ºcolilor din þinut ºi trecerea
acestora în seama celui ortodox din Cernãuþi, începând cu anul ºcolar 1849/1850.
De asemenea, pe lângã mãrirea salariilor învãþãtorilor, se cerea ca pe viitor sã fie
înfiinþatã o Preparandie în Cernãuþi, ºcoli de fete la Câmpulung, Siret ºi Suceava,
precum ºi o creºtere gradualã a numãrului de ºcoli triviale în mediul rural10.
Eforturile de emancipare culturalã prin ºcoalã au fost sprijinite ºi prin inter-
mediul ziarului „Bucovina”, care va insista în mai multe numere în privinþa
necesitãþii creºterii numãrului de ºcoli primare româneºti în mediul rural, româ-
nii având în aceastã privinþã o situaþie mai puþin bunã, în comparaþie cu alte
naþionalitãþi din provincie, ca ºi în privinþa folosirii limbii române în ºcoalã11.
În urma acestor insistenþe, Ministerul Învãþãmântului din Viena a dispus
în decembrie 1848, înfiinþarea ªcolii normale de învãþãtori sau a unei Pre-
parandii, cu o duratã a studiilor de doi ani în Cernãuþi. Conform deciziei
ministeriale, Preparandia era o ºcoalã de nivel mediu, cu o programã de
studiu mult mai dezvoltatã, faþã de vechile cursuri preparandale, în cadrul
cãreia limba românã devenea obiect de studiu, iar candidaþii trebuiau sã fie
absolvenþi a patru clase de gimnaziu12. Prin aceasta se urmãrea ca viitorii învãþã-
tori sã dobândeascã o culturã generalã ºi profesionalã mult mai bunã decât
176 Mihai ªtefan Ceauºu

a înaintaºilor lor. Menirea sa principalã era de a pregãti viitorii învãþãtori pen-

tru ºcolile poporale, mai ales rurale, al cãror numãr va creºte tot mai mult
în perioada ce a urmat dobândirii autonomiei provinciale a Bucovinei, prin
Constituþia din 4 martie 1849.
În urma insistenþelor elitei româneºti în direcþia transpunerii în practicã
a consecinþelor ce decurgeau din autonomia provincialã dobânditã, printr-o
decizie ministerialã din februarie 1850 s-a decis trecerea îndrumãrii ºi con-
trolul întregii reþele ºcolare provinciale de la Consistoriul catolic din Lemberg,
în atribuþia Consistoriului ortodox din Cernãuþi, dupã ce anterior predarea
în limba românã a fost extinsã la Institutul teologic ºi la Seminarul ortodox
din capitala provinciei13. În acest fel s-au pus bazele învãþãmântului naþio-
nal, care avea sã se dezvolte treptat pe parcursul celei de-a doua jumãtãþi a
secolului XIX. La fel ca ºi în alte provincii multietnice ale pãrþii austriece a
Monarhiei de Habsburg,14 ºi în Bucovina, prin strãdaniile conjugate ale elitei
româneºti pe linia promovãrii limbii prin ºcoalã, soldate adesea cu dezbateri
aprinse în Camera legislativã provincialã15, reþeaua ºcolarã s-a extins treptat,
de la ºcoli primare în mediul rural, pânã la clase paralele româneºti în cadrul
gimnaziilor de stat din oraºele ºi târgurile provinciei.
Începuturile asociaþionismului cultural românesc în Bucovina poate fi pla-
sat cu puþin timp înainte de momentul 1848, fiind reflectarea clarã a creºterii
conºtiinþei naþionale în rândul elitei româneºti din aceastã provincie, ce se pre-
zintã tot mai mult ca una ce avea un grad sporit de culturã ºi educaþie, dobân-
dit în mare parte la universitãþile din vestul monarhiei. Dupã ce cu mai bine
de douã decenii înainte, bucovineanul Teodor Racoce încercase sã publice un
prim ziar în limba românã16, în vara anului 1846 un grup de profesori de la
Institutul teologic din Cernãuþi, în frunte cu Constantin Popovici, a lansat
un apel ºi o listã de subscripþie pentru adunarea de fonduri necesare editãrii
manuscrisului „Dicþionarului româno-german-francez”, alcãtuit de fostul can-
celar al Agenþiei austriece din Iaºi, Vasile Cantemir. La acest apel au rãspuns
un numãr de 28 de clerici, profesori, funcþionari sau moºieri români, în frun-
te cu Doxachi Hurmuzaki, care în noiembrie 1846 au hotãrât înfiinþarea
„Societãþii Literale din Eparhia Bucovinei”. Societarii urmau a se întruni
în ºedinþã publicã trimestrial. Conºtienþi de importanþa limbii în emancipa-
rea culturalã a populaþiei româneºti bucovinene, membrii societãþii îºi pro-
puneau sã contribuie nu numai la editarea lexiconului lui Cantemir, ci, mai
ales, sã lucreze „pentru ridicarea adânc cãzutei limbi, literaturi ºi culturi naþio-
nale”17. Deºi „Societatea Literalã din Eparhia Bucovinei” a avut o existenþã
scurtã, de doar un an ºi nu a putut sã-ºi atingã scopurile propuse, datoritã
împrejurãrilor politice potrivnice ale acelui timp, dar ºi a factorului uman, ea
marcheazã etapa de început a eforturilor elitei bucovinene de ridicare a naþiu-
nii române prin cultivarea limbii ºi culturii naþionale.
 NAÞIONALISM C U LT U RA L ª I A S O C I A Þ I O N I S M Î N B U C OV I N A 177

Dupã proclamarea autonomiei provinciale prin Constituþia din 1849, repre-

zentanþii elitei româneºti au militat în direcþia transpunerii în practicã a tutu-
ror chestiunilor ce decurgeau din aceasta, inclusiv a celor culturale. În con-
diþiile în care pãtura cultã a societãþii resimþea lipsa unei biblioteci publice
provinciale, ca pe o problemã de maximã importanþã, marele proprietar Mihai
Zotta18 a donat în anul 1850 suma de 1000 florini pentru constituirea unui
fond menit sã ducã la înfiinþarea sa. Dupã pilda sa, numeroºi alþi moºieri româ-
ni de origine nobilã, precum Iordachi von Vasilco, Nicolae von Petrino, Ioan
von Musteaþã, Alexandru von Costin º.a. au donat sume importante în acelaºi
scop19. Pentru atingere scopului propus, în mai 1851 în Cernãuþi s-a consti-
tuit „Societatea pentru fondarea ºi întreþinerea unei biblioteci publice”, ce îl
avea în frunte pe baronul Ioan Musteaþã, iar între membrii sãi pe moºierul
Doxachi Hurmuzaki, pe doctorul Cristof Petrovici º. a. În apelul lansat cãt-
re locuitorii Bucovinei, pentru donaþii de cãrþi ºi de fonduri, se sublinia cã în
acest mod se putea pune „temelia unei Biblioteci a Þãrii, care sã rãmânã pro-
prietatea þãrii ºi sã fie deschisã fiecãrei persoane cultivate”20. Prin eforturile
membrilor bucovineni ai societãþii, la care s-a adãugat sprijinul material
oferit cu generozitate de diferite personalitãþi din Principatul Moldova, pre-
cum fostul domn Mihai Sturza, fraþii Scarlat ºi Costache Vârnav, Nicolae
Cantacuzino-Paºcanu, Mihail Kogãlniceanu º. a., s-au pus bazele primei biblio-
teci publice din Bucovina21. Printr-o rodnicã ºi îndelungatã activitate, desfãºuratã
de-a lungul celei de-a doua jumãtãþi a secolului XIX ºi dupã aceea, Biblioteca
Þãrii a avut un rol deosebit în creºterea gradului de culturã la români, dar
ºi la celorlalte naþionalitãþi din provincie.
În perioada neoabsolutistã, restrângerea dreptului de asociere al cetãþeni-
lor, prin prevederile patentei imperiale din 26 noiembrie 1852, ce reintro-
ducea sistemul de concesiune la alcãtuirea societãþilor, precum ºi alte îngrã-
diri legislative22, au împiedicat constituirea unor societãþi culturale în Bucovina.
Redobândirea autonomiei provinciale în 1861 ºi climatul politic liberal
creat în Monarhia de Habsburg dupã prãbuºirea neoabsolutismului, au sti-
mulat în rândul românilor bucovineni îmbrãþiºarea ideii asociaþioniste, resimþitã
ca pe o necesitate organicã a societãþii româneºti a timpului.
O primã manifestare în acest sens s-a concretizat în înfiinþarea la 1 mai
1862 a Reuniunii Române de Lepturã din Cernãuþi, ce-ºi propunea ridicarea
românilor prin culturã. În acest sens, primul articol din statutele societãþii
preciza cã: „Reuniunea va fi un centru de adunare pentru bãrbaþii care vreau
sã se familiarizeze cu progresele limbii ºi literaturii române”23. Iniþiativa de
a constitui aceastã asociaþie culturalã a aparþinut unui grup de tineri intelec-
tuali în frunte cu I. G. Sbiera24, secondat de Aron Pumnul ºi mai ales de fraþii
Alexandru ºi Gheorghe Hurmuzaki25. În primul comitet de conducere a so-
cietãþii au intrat, alãturi de marele proprietar funciar, dr. Mihai von Zotta,
178 Mihai ªtefan Ceauºu

ales ca preºedinte, alþi doi intelectuali de marcã: Alexandru von Hurmuzaki,

ca vicepreºedinte ºi profesorul Ion Gh. Sbiera, ca secretar, ultimul activând cu
importante merite, pânã în 1896, în fruntea asociaþiei26. Înfiinþarea acestei
societãþi culturale a avut un larg ecou în rândul românilor din provincie ºi din
afara ei, între cei 221 de membri înregistraþi în primul an de activitate, în-
tâlnim ca membri de onoare, personalitãþi din România precum: Mihail
Kogãlniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintneanu etc. sau din Transilvania:
Andrei ªaguna, George Bariþ, Timotei Cipariu27 º. a. Þelurile urmãrite de
noua societate culturalã bucovineanã au fost definite în mod elocvent de
Alexandru Hurmuzaki în discursul public de deschidere a primei adunãri
generale a Reuniunii din 1862, în care reliefa faptul cã misiunea acesteia era
aceea de „a da intelighenþei naþionale din patrie posibilitatea de a cunoaºte
produsele literaturii naþionale din toate ramurile, de a citi ºi studia foile ºi
cãrþile acesteia, de a fi, prin urmare, un mijloc de întâlnire pentru toþi com-
patrioþii dornici de a urmãri propãºirea culturii naþionale, toate miºcãrile ºi
manifestãrile geniului român”28.
Societatea culturalã bucovineanã a fost rodul afirmãrii ºi dezvoltãrii naþio-
nalismului cultural în rândul unor categorii sociale tot mai largi a societãþii
româneºti, într-o provincie ce poartã amprenta toleranþei ºi a diversitãþii etno-
culturale29. În acelaºi timp se poate afirma cã ea a apãrut într-un context
cultural mai larg ce poartã amprenta înfiinþãrii la Sibiu, în toamna anului
1861, a Asociaþiei Transilvane pentru Literatura Românã ºi Cultura Poporului
Român30, fapt care a produs o puternicã impresie asupra românilor din Mo-
narhia de Habsburg. De remarcat faptul cã între membrii „fondatori” ai
ASTREI s-a aflat ºi marele proprietar bucovinean, baronul Iordache von
Vasilco, iar între „ordinari”, bucovinenii Nicolae Criste ºi fraþii Popovici31.
Membrii Reuniunii bucovinene au fost împãrþiþi la fel ca în cazul ASTREI32,
în mai multe categorii: fondatori, ordinari, corespondenþi ºi onorari. Pentru
desfãºurarea în bune condiþii a activitãþii, societatea a avut la dispoziþie impor-
tante fonduri rezultate din cotizaþii, donaþii, vânzarea unor lucrãri sau bene-
ficii rezultate din administrarea unor fundaþii particulare, care totalizau la
sfârºitul Monarhiei de Habsburg un fond de peste 500.000 de coroane33.
Situaþia financiarã i-a permis sã achiziþioneze o tipografie proprie în 1897
ºi chiar un sediu propriu – Palatul Naþional din Cernãuþi, dar mai ales sã publi-
ce câteva zeci de periodice precum „Foaia Soþietãþii pentru literatura ºi cul-
tura românã în Bucovina” sau „Aurora Românã” ºi peste 150 de lucrãri de
literaturã ºi folclor, tipãrite în colecþii ca „Biblioteca pentru tinerimea românã”,
menite sã rãspândeascã literatura românã în rândul maselor34.
Transformatã în 1865, dupã aprobarea statutelor de autoritãþile hab-
sburgice, în Societatea pentru Literatura ºi Cultura Românã în Bucovina, ea a
fost nu numai asociaþia culturalã ce a dãinuit cel mai mult (pânã la sfârºitul
 NAÞIONALISM C U LT U RA L ª I A S O C I A Þ I O N I S M Î N B U C OV I N A 179

Austro-Ungariei ºi chiar ºi dupã aceea), ci ºi cea care a avut cel mai mare impact
asupra dezvoltãrii culturale a românilor bucovineni35. Scopul principal al societãþii
a fost acela de a promova, prin diferite metode ºi mijloace, bunurile supre-
me ale unui popor: limba ºi cultura, ca forme prin care se fortificã conºtiinþa
sa naþionalã. Mare parte din activitãþile acestei asociaþiei culturale româneºti
bucovinene au fost canalizate, mai ales dupã 1869, în direcþia sprijinirii
ºcolii ºi a învãþãmântului în limba românã. Autoritãþile austriece cãutau sã
restrângã ºi chiar sã elimine posibilitãþile sale de intervenþie sau influenþã în
problemele ºcolare, pe motiv cã acest lucru nu era specificat în statute. Ca
urmare, în adunarea generalã extraordinarã din 20 iunie 1869, statutul Societãþii
pentru Literatura ºi Cultura Românã în Bucovina a fost modificat, prin adãu-
garea unui nou articol ce prevedea între scopurile urmãrite „stãruirea pentru
înaintarea ºi îmbunãtãþirea învãþãmântului popular”36. Susþinând dezvoltarea
învãþãmântului în limba naþionalã, Societatea a militat pentru extinderea
reþelei de ºcoli primare româneºti în mediul rural, a gimnaziului românesc din
Cernãuþi ºi a unor ºcoli particulare de fete37. În condiþiile în care problema
manualelor era strâns legatã de cea a limbii, ultima fiind o chestiune pro-
fund statuatã în activitatea Societãþii pentru Literatura ºi Cultura Românã în
Bucovina, Consiliul ºcolar provincial a intervenit oficial uneori pentru impli-
carea sa în rezolvarea problemei. Ca urmare, pentru sprijinirea ºcolii, au fost
întocmite ºi publicate pe spezele sale mai multe manuale pentru ºcolile pri-
mare ºi secundare româneºti din provincie38. Pentru ajutorarea elevilor meri-
tuoºi din mediul rural, mai ales, care doreau sã se instruiascã în ºcolile secun-
dare, Societatea a acordat burse ºi a deschis un internat de 250 de locuri în
Cernãuþi, urmat apoi de alte douã în Rãdãuþi ºi Siret. Internatele nu au însem-
nat doar asigurarea unui adãpost relativ ieftin ºi confortabil pentru elevii româ-
ni, ci ºi ele au reprezentat adevãrate instituþii de educaþie ºi culturã naþionalã,
fiind conduse de unii din cei mai pricepuþi profesori39.
Dacã la nivel enunþiativ, prin legea ºcolarã din 14 mai 1869 se promitea un
tratament egal pentru toate naþionalitãþile pe tãrâm ºcolar, transpunerea în prac-
ticã a acestui principiu a fost mult mai greoaie. Astfel, doleanþele exprimate de
români, de înfiinþare de clase paralele româneºti la Gimnaziul din Suceava,
înfiinþat în 1860 ca ºcoalã medie cu limba de predare germanã, au întâmpinat
numeroase piedici din partea autoritãþilor, încât abia în 1881 au putut fi
satisfãcute40. Aceastã realitate, ca ºi convingerea cã ºcoala era unul din facto-
rii cei mai de seamã în efortul de emancipare a poporului român, au deter-
minat în 1883 un grup de profesori de la Gimnaziul din Suceava, în frunte cu
ªtefan ªtefureac ºi judecãtorul T. V. ªtefanelli, sã ia iniþiativa înfiinþãrii Societãþii
culturale „ªcoala Românã”, care în timp a ajuns sã aibã 14 filiale, ce activau
în oraºele ºi satele din provincie. Scopul declarat al societãþii era „de a lucra
pentru înaintarea învãþãmântului la poporaþiunea româneascã din Bucovina”,
180 Mihai ªtefan Ceauºu

contribuind astfel la rãspândirea culturii în rândul maselor41. Dispunând de

venituri importante provenite din administrarea unor fonduri, din donaþii ºi
din cotizaþiile membrilor sãi, Societatea „ªcoala Românã” s-a îngrijit în pri-
mul rând de ajutorarea elevilor de la clasele paralele româneºte de la Gimnaziul
din Suceava, tipãrind manuale ºcolare ºi literaturã extraºcolarã, acordând dife-
rite ajutoare sau gãzduind în internatul propriu pe cei merituoºi, dar lipsiþi
de mijloace. În acelaºi timp, ea a sprijinit material mulþi elevi ce urmau ªcoala
normalã din Cernãuþi, pregãtind astfel mai multe generaþii de învãþãtori româ-
ni. Pentru a încuraja activitatea ºcolilor sãteºti le-a înzestrat cu manualele ºcola-
re necesare ºi a instituit premii pentru învãþãtorii ce trimiteau elevi bine pregã-
tiþi în ºcoli secundare. Prin burse ºi alte forme de ajutorare a sprijinit elevii
merituoºi, dar fãrã posibilitãþi materiale, proveniþi mai ales din mediul rural,
ca la terminarea studiilor secundare sã poatã face studii superioare la Universitatea
din Cernãuþi42, contribuind astfel la naºterea unei generaþii de intelectuali româ-
ni care îºi vor pune întreaga energie în slujba intereselor naþionale.
Dezvoltarea sistemului educaþional din Bucovina ºi ridicarea lui pe o treaptã
fundamental superioarã, prin înfiinþarea Universitãþii din Cernãuþi în 1875,
a dus la apariþia unor noi forme de asociaþionism cultural în rândul români-
lor bucovineni, concretizate în forma unor societãþi academice studenþeºti.
Prima dintre aceste societãþi a fost Societatea Academicã „Arboroasa”, înte-
meiatã pe criterii naþionale, în decembrie 1875, de studenþii români de la uni-
versitatea cernãuþeanã, la iniþiativa tânãrului magistrat român T. V. ªtefanel-
li, fost membru al Societãþii „România Junã” din Viena, cu scopul de a
contribui, între altele, la „perfecþionarea reciprocã a membrilor pe tãrâm
naþional, literar ºi cultural”43. Deºi a avut o viaþã destul de scurtã, doar pânã
în 1877, când a fost desfiinþatã de autoritãþile habsburgice datoritã implicã-
rii membrilor societãþii într-un celebru scandal politic, cu conotaþii naþiona-
le, „Arboroasa” a desfãºurat o activitate destul de intensã pe tãrâm literar ºi
muzical, în cadrul unor serate apreciate de publicul românesc din Cernãuþi,
dupã cum precizau ziarele timpului44.
La aproape un an de la desfiinþarea „Arboroasei”, în iarna anului 1878, un
numãr de studenþi români, dintre care unii foºti „arboroseni” au decis înfiinþa-
rea Societãþii Academice „Junimea”, preluând statutul, imnul festiv, deviza ºi
fondurile fostei societãþi studenþeºti45. În rãstimpul a aproape cinci decenii de
existenþã, „Junimea” a continuat cu stãruinþã ºi fermitate sã promoveze spiritul
naþional în rândul românilor din Bucovina, ceea ce a avut un profund impact
asupra membrilor sãi ºi a opiniei publice româneºti. Fiinþatã ca o societate
academicã cu un program cultural-naþional bine definit, aceasta a avut ca direcþie
principalã de acþiune cultivarea culturii ºi a limbii române. De aici a rezultat o
constantã a activitãþii junimenilor, ce avea în vedere cultivarea naþionalitãþii prin
limbã ºi literaturã46. În aceastã direcþie se înscriu conferinþele tratând subiecte
din istoria ºi literatura naþionalã, seratele muzicale ºi literare sau spectacolele
 NAÞIONALISM C U LT U RA L ª I A S O C I A Þ I O N I S M Î N B U C OV I N A 181

dramatice care promovau creaþii originale ale propriilor membri sau ale unor
autori români consacraþi. Prin introducerea unui examen regulamentar menit
a verifica temeinicia cunoºtinþelor de istorie ºi literaturã naþionalã a celor dori-
tori sã devinã membri ai societãþii, s-a dorit sã se completeze lacunele din cul-
tura studenþilor români, contribuind în acelaºi timp la întãrirea conºtiinþei lor
naþionale. Membrii „Junimii”, combãtând tendinþa de a considera cultura ca un
privilegiu al vârfurilor unei naþiuni ºi considerând cã este de datoria lor sã
activeze în direcþia ridicãrii nivelului de culturã al maselor, au desfãºurat o
rodnicã activitate de culturalizare a poporului, prin organizarea unor cicluri
de conferinþe sau a unor serbãri comemorative, contribuind în mod substanþial
la emanciparea sa cultural-naþionalã47. În aceeaºi idee, începând din ultimul dece-
niu al secolului XIX, studenþii „junimiºti” au dedicat tot mai multe programe
lumii satelor, luând parte la înfiinþarea unor cabine de lecturã sau prezentând
conferinþe în cadrul unor Case Naþionale în diferite localitãþi rurale48.
Înscriindu-se în acelaºi cadru cultural-naþional, alte douã societãþi acade-
mice înfiinþate în deceniul nouã al secolului XIX, anume: Întrunirea Academicã
Românã „Bucovina” (1880) ºi Societatea „Academia Ortodoxã”, pentru
Literaturã, Retoricã ºi Muzicã Bisericeascã (1883), aveau drept scop culti-
varea sentimentelor de dragoste de neam ºi patrie, precum ºi rãspândirea lim-
bii ºi a culturii naþionale, atât în rândul propriilor membri, cât ºi al poporu-
lui, printr-o serie de activitãþi specifice. Chiar dacã Societatea „Bucovina” a
fost organizatã dupã modelul asociaþiilor studenþeºti germane, cu dreptul
membrilor sãi de a practica scrima, ea a fost o vajnicã apãrãtoare a însem-
nului naþional, tricolorul ºi a demnitãþii naþionale, provocând la duel pe toþi
cei care aduceau o ofensã românilor. O realizare remarcabilã a Întrunirii
Academice Române „Bucovina” a fost editarea Almanahului literar, în pagi-
nile cãruia au fost publicate producþiile literare ale autorilor români din
provincie49. La rândul sãu, Societatea „Academia Ortodoxã”, formatã în majo-
ritate din studenþi de la Facultatea de Teologie, a contribuit substanþial la
opera de culturalizare a lumii rurale româneºti, printr-o serie de conferinþe pe
teme literare, de moralã sau religioase, ca ºi prin publicarea Calendarului popo-
rului bucovinean, distribuit gratuit la sate50.
În acest mod, putem spune cã în instituþionalizarea culturii româneºti în
Bucovina, în a doua jumãtatea a secolului al XIX-lea, societãþile studenþeºti
au jucat un rol important, alãturi de cele culturale. Prin întreaga lor activi-
tate, societãþile academice ºi asociaþiile culturale româneºti au adus o contri-
buþie substanþialã la pãstrarea ºi cultivarea limbii ºi a culturii naþionale în aceas-
tã provincie. La acea datã, cultura devine printre cele mai importante mijloace
de promovare a ideologiei naþionale în rândul unor categorii sociale tot mai
largi din cadrul societãþii româneºti bucovinene.
Naþionalismul cultural formulat de românii din Bucovina, fie în docu-
mentele anului 1848 ºi de dupã aceea, fie în programele ºi acþiunile diferi-
182 Mihai ªtefan Ceauºu

tor asociaþii culturale sau academice, s-a prezentat mereu la nivel de principii
sau atitudini, fãrã a fi agresiv faþã de celelalte naþionalitãþi din provincie, cu
care s-a dorit convieþuirea paºnicã. Prezent prima oarã în Petiþia þãrii din iunie
1848, apelul la limbã, ca factor fundamental în afirmarea identitãþii naþio-
nale, dar ºi de ridicare culturalã a naþiunii române, prin ºcoalã ºi educaþie,
rãmâne definitoriu pentru toate eforturile naþionale emancipatorii din a doua
jumãtate a secolului XIX.

Note
1. Acest studiu a fost realizat în cadrul Grantului CNCSIS-UEFISCSU, PN II, ID, proiect
no. 1646.
2. Din bogata literaturã dedicatã naþionalismului în general, ca ºi pentru naþionalismul româ-
nesc vezi între altele: Karl Deutsch, Nationalism and Social Communication. An Inquiry
into the Foundations of Nationality, London, 1966; Roland Sussex, J.C. Eade (eds.), Culture
and Nationalism in the Nineteenth-Century Eastern Europe, Columbus, 1981; Eric
Hobsbawm, Nations and Nationalism since 1780, Cambrige, 1992; Stephen Fischer Galaþi,
„The Origins of Modern Romanian Nationalism”, în Jahrbücher für Geschichte Osteuropas,
12, 1964, pp. 48-54; Frederick Kellogg, „The Structure of Romanian Nationalism“, în
Canadian Review of Studies in Nationalism, 11, 1(1984), pp. 21-50; Cãtãlin Turliuc,
„Modernization and/or Westernization in Romania during the Late 19th Century and the
Early 20th Century”, în Transylvanian Review, 17, 1 (Spring 2008), pp. 3-11 etc.
3. Erich Zöllner, Istoria Austriei. De la începuturi pânã în prezent, ediþia a VIII-a, vol. I,
Bucureºti 1997, p. 438.
4. Teodor Bãlan, Fraþii Gheorghe ºi Alexandru Hurmuzachi ºi ziarul “Bucovina”, Cernãuþi,
1924, passim; Petru Rusºindilar, Hurmuzãcheºtii în viaþa culturalã ºi politicã a Bucovinei,
Iaºi, 1995, p. 69 ºi urm.
5. Mihai Iacobescu, Din istoria Bucovinei. De la administraþia militarã la autonomia provin-
cialã (1774-1862), vol. I, Bucureºti, 1993, p. 375 ºi urm.; ªtefan Purici, Miºcarea naþio-
nalã româneascã în Bucovina între anii 1775-1861, Suceava, 1998, p. 184 ºi urm.
6. Arhivele Naþionale, Direcþia Judeþeanã Suceava, colecþia Documente, pachet XIII, docu-
ment nr. 35/1848; vezi ºi textul documentului publicat integral, însã fãrã semnãturi, la
Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date ºi mãrturii, vol. I, Bucureºti, 1982, p.
609 ºi urm.
7. Direcþia Arhivelor Naþionale Istorice Centrale Bucureºti, fond Guvernãmântul Bucovinei,
pachet 2, dosar 2/1848, f. 19.
8. Mircea Cenuºã, „Aron Pumnul – cel dintâi profesor de limba românã în Bucovina”, în
Suceava. Anuarul Muzeului Bucovinei, 17-19, 1990-1992, pp. 270-273.
9. Ion Nistor, Un capitol din viaþa culturalã a românilor din Bucovina. 1774-1857, Bucureºti,
1916, p. 59.
10. I. V. Goraº, Învãþãmântul românesc în þinutul Sucevei. 1775-1918, Bucureºti, 1975, pp.
91-92.
11. Vezi în acest sens: Bucovina. Gazetã româneascã pentru politicã, religie ºi literaturã, Cernãuþi,
nr. 2/1848 ºi nr. 40/1849.
12. Constantin Ungureanu, Învãþãmântul primar din Bucovina (1774-1918), Chiºinãu, 2007,
pp. 154-155.
13. Mihai Iacobescu, op. cit., p. 450.
14. Ulfried Burz, “Demographie und Nationalismus am Beispiel Kärten (1848-1918)“, în
Transylvanian Review, 18, Supplement No. 1 (2009), pp. 356-357.
 NAÞIONALISM C U LT U RA L ª I A S O C I A Þ I O N I S M Î N B U C OV I N A 183

15. Mihai-ªtefan Ceauºu, Parlamentarism, partide ºi elitã politicã în Bucovina habsburgicã (1848-
1918). Contribuþii la istoria parlamentarismului în spaþiul central-est european, Iaºi, 2004,
pp. 156-157.
16. Teodor Bãlan, „Teodor Racoce ºi „Crestomaticul românesc“, în Codrul Cosminului, 2-3,
1925-1926, Cernãuþi, p. 369 ºi urm.
17. Dimitrie Dan, Un autor român bucovinean din anul 1826/27, Cernãuþi, 1922, p. 17.
18. Mihai Zotta, în calitate de medic al oraºului Iaºi, a întemeiat în 1830, împreunã cu
doctorul Iacob Czihak “Cercul ieºean de citire medicalã”, iar ulterior, în 1832, a fost cofon-
datorul „Societãþii literale a medicilor ºi naturaliºtilor” din Iaºi, cf. N.A. Bogdan, Societatea
medico-naturalistã ºi muzeul istorico-natural din Iaºi. 1830-1919. Documente, scripte ºi amin-
tiri. Culese ºi comentate de ....., Iaºi, 1919, p. 4 ºi urm.
19. Ion Nistor, Istoria Bucovinei, Bucureºti, 1991, p. 149.
20. Mihai-ªtefan Ceauºu, Emil I. Emandi, „Prochiemare spre dãruiri pentru Biblioteca Þerei
Bucovina”, în Septentrion, I, nr. 1/1990, p. 7.
21. Ion Nistor, op. cit., p. 150.
22. Hans Peter Hye, Das politische System in der Habsburgermonarchie. Konstitutionalismus,
Parlamentarismus und politische Partizipation, Praha, 1998, p. 197.
23. Constantin Loghin, Societatea pentru Cultura ºi Literatura Românã în Bucovina (1862-
1942). La 80 de ani - Istoric ºi realizãri, Cernãuþi, 1943, p. 5.
24. Alis Niculicã, Ion G. Sbiera. Viaþa ºi opera, Suceava, 2005, p. 41.
25. Ilie Luceac, Familia Hurmuzaki: între ideal ºi realizare. O istorie a culturii româneºti din Bucovina
în cea de a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, Cernãuþi-Timiºoara, 2000, pp. 52-53.
26. Pavel Þugui, Contribuþii la o istorie a miºcãrii cultural-ºtiinþifice din þinuturile bucovinene,
Craiova, 1977, p. 19.
27. Ion Negurã, “Societatea pentru Cultura ºi Literatura Românã în Bucovina”, în Suceava.
Anuarul Muzeului Judeþean, 4, 1977, p. 183.
28. Foaea Soþietãþii pentru Literatura ºi Cultura Românã în Bucovina, an I, nr.1-3, Cernãuþi,
1865, pp. 6-7.
29. Petru Bejan, “About Hospitality and Tolerance in South-Eastern Europe”, în Journal
for the Study of Religions and Ideologies, 9, 26 (Summer 2010), p. 44.
30. Pentru impactul cultural al ASTREI vezi: Pamfil Matei, „Asociaþiunea Transilvanã pen-
tru literatura ºi cultura poporului român”(Astra) ºi rolul ei în cultura naþionalã (1861-1950),
Cluj- Napoca, 1986.
31. Ion Lupaº, „Din corespondenþa lui ªaguna cu Bucovinenii”, în Junimea literarã, 11-12,
1909, p. 213.
32. Vlad Popovici, “Astra’s Founders: a Prosopographical Study”, în Transylvanian Review,
20, 2 (Summer 2011), p. 89.
33. Constantin Loghin, op. cit., p. 64.
34. Ibidem, pp. 117-118.
35. Pe larg pentru istoricul societãþii vezi: Constantin Loghin, Societatea pentru Cultura ºi
Literatura Românã în Bucovina. 1862-1932. Schiþã istoricã cu prilejul jubileului de 70 de ani,
Cernãuþi, 1932.
36. Idem, Societatea pentru Cultura ºi Literatura Românã în Bucovina. La 80 de ani, p. 110.
37. Grigore Nandriº, „70 de ani de la înfiinþarea Societãþii pentru Cultura ºi Literatura Românã
în Bucovina”, în vol. ªaptezeci de ani de la înfiinþarea Societãþii pentru Cultura ºi Literatura
Românã în Bucovina. Conferinþe þinute în cadrul sãrbãtorilor jubiliare, Cernãuþi, 1932, p IX.
38. Constantin Loghin, op. cit., p. 130.
39. Ibidem, p. 163.
40. I. V. Goraº, op. cit., p. 126.
41. Iorgu G. Toma, ªcoala Românã, societate culturalã în Suceava, Suceava, 1908, p. 36.
42. Ibidem, p. 185 ºi urm.
184 Mihai ªtefan Ceauºu

43. Corneliu Crãciun, Societãþi academice din Bucovina (I). Arboroasa ºi Junimea, Oradea, 1997,
pp. 17-18.
44. Ilie Dugan, Istoricul societãþii academice române „Junimea”, partea I: „Arboroasa” (1875-
1877), Bucureºti, 1931, pp. 16-17.
45. Corneliu Crãciun, op. cit., p. 55 ºi urm.
46. Emilian Dan Petrovici, „Societãþile academice româneºti din Bucovina – forme ale luptei
de emancipare socialã ºi naþionalã”, în Suceava. Anuarul Muzeului Judeþean, 8, 1981, p.
360.
47. Ibidem, p. 364.
48. Dan Jumarã, Societãþile culturale academice româneºti din Bucovina în perioada interbelicã,
Iaºi, 2005, pp. 66-67.
49. Ibidem, pp. 71-73.
50. Emilian Dan Petrovici, op. cit., p. 369.

Abstract
Cultural Nationalism and Associationism in Bucovina in the 19th Century
The moment of 1848 constituted a decisive phase in the affirmation of Romanian cultural natio-
nalism in Habsburg Bukovina. Present in the country’s Petition of June 1848 and in the other
memoirs and petitions of the Bukovina people that demanded provincial autonomy through a
separation from Galicia, the recourse to language—as a fundamental factor in establishing a sepa-
ration between the two provinces, one Romanian, the other Polish, but also as a factor of pro-
gress for the Romanian nation, through education—remains definitive in this sense.
The liberal political climate, created in the Habsburg Monarchy after the fall of neo-abso-
lutism and after the recovery of the provincial autonomy in 1861, stimulated the associationist
idea among the Romanians, felt as an organic necessity of the Romanian society of the time.
This materialized in the creation of the Romanian Reading Association of Chernowitz in 1862,
transformed one year later into the Society for Romanian Literature and Culture in Bukovina, which
would last until the end of Austria-Hungary and even afterwards. The primary aim of the society
was to promote, through various methods and means, the supreme features of a people, lan-
guage and culture, as elements that strengthen its national conscience.
The development of the educational system in Bukovina to a fundamentally superior level
through the establishment of Chernowitz University in 1875 led to the appearance of new forms
of cultural associationism among the Bukovina Romanians, in the form of student academic
societies. Beginning with the “Arboroasa” Academic Society (1875), continuing with the “Junimea”
Academic Society (1878), The Bukovina Romanian Academic Assembly (1880), The Chernowitz
Orthodox Academy for Ecclesiastic Literature, Rhetoric, and Music (1883) and so on, the aim
of the student societies was the cultivation of patriotic feelings and the dissemination of natio-
nal culture, not only among its own members, but also among the people, though various cul-
tural national activities. In this manner, the cultural associations brought their contribution to
the preservation and cultivation of the national language and culture, culture being among the
most important means of promoting the national ideology among ever larger social categories
inside the Romanian society of the 19th century Bukovina.

Keywords
Bukovina, cultural nationalism, associationism, cultural associations, student academic socie-
ties
 Societatea pentru Cultura
ºi Literatura Românã în Bucovina
(1862-1944)

CONSTANTIN UNGUREANU

Renaºterea naþionalã a românilor bucovineni dupã 1848

R
EVOLUÞIA DIN 1848 a contribuit la deºteptarea naþionalã a români-
lor bucovineni. Deja la 22 martie a fost convocatã o adunare popula-
rã la Cernãuþi, iar douã luni mai târziu, la 20 mai 1848, a fost organi-
zatã o nouã mare adunare în capitala Bucovinei. Principalele revendicãri ale
bucovinenilor au fost sintetizate în 12 puncte, cuprinse în Petiþia Þãrii, ºi
au fost subscrise de peste 230 de locuitori ai Bucovinei. Cea mai impor-
tantã revendicare consta în despãrþirea de Galiþia ºi acordarea Bucovinei a
unui statut de autonomie.
În anii 1848-1849, elita românilor bucovineni, în frunte cu fraþii Hurmu-
zachi, a optat ºi pentru aprofundarea legãturilor cu românii din Transilvania
ºi Principatele dunãrene. În vara anului 1848, la Cernãuþi ºi la conacul fami-
liei Hurmuzachi din Cernauca, s-au aflat în refugiu cca. 50 de revoluþionari
moldoveni, printre care Vasile Alecsandri, Mihail Kogãlniceanu, Alexandru
Ion Cuza, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Gheorghe Sion, fraþii Petrache
ºi Costache Cazimir º.a. Refugiaþii moldoveni s-au constituit în „Societatea
moldovenilor din Cernãuþi”, au participat activ la evenimentele din Bucovina,
au publicat diferite materiale în ziarul „Bucovina”. Cu sprijinul financiar al
familiei Hurmuzachi, Vasile Alecsandri a publicat la Cernãuþi poemul mani-
fest Deºteptarea României, iar Mihail Kogãlnicenu a editat manifestul Dorinþele
partidei naþionale1.
În timpul revoluþiei din 1848 s-au aflat în refugiu la Cernãuþi ºi mai mulþi
revoluþionari români din Transilvania, printre care Aron Pumnul, George
Bariþiu, Timotei Cipariu. O perioadã scurtã s-a aflat la Cernãuþi ºi episco-
186 Constantin Ungureanu

pul Andrei ªaguna. Dupã ce armatele austriece, þariste ºi otomane au înãbuºit

revoluþia din Moldova, Muntenia ºi Transilvania, Bucovina a devenit pentru
scurt timp loc de refugiu pentru mai mulþi revoluþionari din cele trei princi-
pate române. Cu spijinul ºi al revoluþionarilor moldoveni ºi ardeleni, din
octombrie 1848 a început sã aparã la Cernãuþi ziarul bilingv „Bucovina”, edi-
tat de fraþii Gheorghe ºi Alecu Hurmuzachi. Secretar de redacþie al gazetei
a fost preotul Iraclie Porumbescu, tatãl renumitului compozitor Ciprian
Porumbescu, iar responsabil pentru „partea româneascã” a ziarului - arde-
leanul Aron Pumnul. Acest ziar a fost rãspândit nu numai în Bucovina, dar
ºi în principalele centre urbane de pe întreg spaþiul etnic românesc.
Dupã înfrângerea revoluþiei în Moldova ºi Þara Româneascã, reprezen-
tanþii românilor bucovineni au continuat demersurile naþionale pentru a obþi-
ne cel puþin unirea tuturor românilor din Monarhia habsburgicã într-o pro-
vincie autonomã. La 13/25 februarie 1849, o delegaþie a românilor din Austria,
formatã din 12 persoane, inclusiv bucovinenii Eudoxiu Hurmuzachi ºi Mihai
Bodnar, s-au prezentat la Olmütz în faþa împãratului Franz Iosif I. Ei au înain-
tat Memoriul naþiunii române din marele Principat al Ardealului, din Banat,
din pãrþile vecine ale Ungariei ºi din Bucovina2. Evoluþia ulterioarã a eveni-
mentelor a zãdãrnicit realizarea doleanþelor românilor bucovineni ºi ardele-
ni de a se constitui într-o singurã provincie autonomã. Totuºi, în timpul revo-
luþiei din 1848, bucovinenii au reuºit sã obþinã separarea de Galiþia ºi
proclamarea Bucovinei, prin Constituþia din 7 martie 1849, ca „þarã a coroa-
nei austriece” cu statut de ducat autonom.
Românii bucovineni au obþinut atunci ºi alte succese de mare impor-
tanþã naþionalã. Astfel, în septembrie 1848 a fost creatã o Catedrã pentru
limba ºi literatura românã la Gimnaziul german din Cernãuþi, titularul cãreia
a devenit profesorul ardelean Aron Pumnul. În martie 1849, limba românã
a fost introdusã ca obiect obligatoriu în ºcolile din Cernãuþi, iar în februa-
rie 1850, printr-un decret imperial, sistemul de învãþãmânt din Bucovina a
fost scos de sub jurisdicþia autoritãþilor galiþiene. De asemenea, la Institutul
de Teologie din Cernãuþi s-a introdus limba românã ca obiect de studiu. În
1850, la iniþiativa lui Mihai Zotta ºi alþi nobili bucovineni, s-au donat anu-
mite sume de bani pentru înfiinþarea la Cernãuþi a unei biblioteci publice,
care a jucat un rol important în culturalizarea maselor. Totuºi, dupã abroga-
rea, la 31 decembrie 1851, a Constituþiei din 1849, ºi instalarea unui regim
neoabsolutist în Imperiul habsburgic, multe reforme progresiste, iniþiate în
timpul revoluþiei, fie au fost stopate, fie au fost implementate doar parþial
în practicã.
 S O C I E TAT E A PENTRU C U LT U RA ªI L I T E RAT U RA R O M Â N Ã 187

Reorganizarea Monarhiei habsburgice

ºi unirea Principatelor Române

LA SFÂRªITUL anilor’50 ºi începutul anilor’60 ai sec. al XIX-lea, atât în Monarhia

habsburgicã, cât ºi în spaþiul locuit de români, s-au produs evenimente impor-
tante, care au modificat esenþial mersul istoriei. În vara anului 1859, trupe-
le austriece au suferit înfrângeri în Italia, ceea ce a contribuit la pierderea defi-
nitivã a Lombardiei ºi Veneþiei, ºi a deschis calea spre unificarea Italiei. Aceste
evenimente au condus la prãbuºirea regimului neoabsolutist din Austria. Noul
guvern a încercat sã reorganizeze statul în unitãþi teritorial-administrative mai
mari ºi puternice. În consecinþã, prin decretul din 22 aprilie 1860, a fost
desfiinþatã autonomia Bucovinei, acest teritoriu fiind din nou unit la Galiþia.
Aceste mãsuri însã nu mai puteau salva imperiul în vechea sa formã de admi-
nistrare.
La 26 februarie 1861 a fost adoptatã o nouã Constituþie, care a con-
sfinþit definitiv autonomia Bucovinei. La 26 august 1861, împãratul a apro-
bat stema ducatului, reprezentând capul de bour de pe vechea stemã a Moldovei,
ºi drapelul provinciei, ce avea culorile albastru ºi roºu, dispuse vertical, iar
prin diploma imperialã din 9 decembrie 1862 a fost proclamatã oficial, auto-
nomia provincialã a Bucovinei.
Criza constituþionalã din Austria însã nu fusese depãºitã, fiindcã mai multe
popoare din Monarhia habsburgicã, în primul rând ungurii, revendicau o mai
mare autonomie în cadrul imperiului. Înfrângerile militare din 1866 în rãz-
boiul cu Prusia au contribuit la pierderea influenþei Austriei în spaþiul ger-
man, ceea ce a deschis calea spre unificarea Germaniei. Aceste evenimente au
grãbit reorganizarea radicalã a Imperiului habsburgic. Pentru a evita destrã-
marea imperiului, autoritãþile de la Viena au fost nevoite sã ajungã la înþe-
legere cu cea mai puternicã minoritate, cea maghiarã. Astfel, în 1867 s-a con-
stituit Monarhia Austro-Ungarã, Bucovina fiind inclusã în partea austriacã
a monarhiei, numitã Cisleithania, iar Transilvania, Banat, Criºana ºi Maramureº
au revenit Regatului Ungariei, denumitã Transleithania. În rezultatul ace-
stei reorganizãri a Monarhiei habsburgice, românii din Bucovina au fost
despãrþiþi de conaþionalii lor de dincolo de Carpaþi.
În aceeaºi perioadã s-au produs evenimente istorice ºi în Principatele dunã-
rene. În urma înfrângerii Rusiei în Rãzboiul Crimeii, Moldovei au fost retro-
cedate, în 1856, judeþele Cahul, Bolgrad ºi Ismail din sudul Basarabiei. În
ianuarie 1859, moldovenii ºi muntenii l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza dom-
nitor în ambele Principate, punându-se bazele statului român modern. În tim-
pul domniei lui Alexandru Ioan Cuza au fost realizate un ºir de reforme, în
1866 a fost adoptatã o nouã Constituþie, iar în 1878 România ºi-a proclamat
oficial independenþa.
188 Constantin Ungureanu

Înfiinþarea SCLRB

ÎN 1861, ROMÂNII ardeleni au înfiinþat Asociaþiunea Transilvãneanã pentru Literatura

Româneascã ºi Cultura Poporului Român (ASTRA), care a fost, pânã la izbucni-
rea Primului Rãzboi Mondial, cea mai importantã societate culturalã a româ-
nilor din Regatul Ungariei. În 1863, a luat fiinþã la Iaºi Societatea „Junimea”,
iar peste 3 ani, în 1866, la Bucureºti se constituia „Societatea Literarã Românã”,
care în 1879 se va transforma în Academia Românã3.
La începutul anilor’60 ai sec. al XIX-lea, ºi românii bucovineni au înfiinþat
prima societate naþional-culturalã. Un grup de tineri intelectuali români, prin-
tre care Nicolae Vasilco, Leon Popescu, Orest Reni-Herºeni, Leon Ciupercovici,
Mihai Zotta º.a. au înfiinþat, la 1 mai 1862, „Reuniunea Românã de Lepturã”.
Iniþiativa înfiinþãrii acestei societãþi culturale a aparþinut profesorului Ioan
Sbiera. În fruntea „Reuniunii Române de Lepturã” au fost aleºi Mihai Zotta,
ca preºedinte, ºi Alexandru Hurmuzachi, ca vicepreºedinte. Din conducerea
societãþii mai fãceau parte Aron Pumnul, Ioan Sbiera, Ion Calinciuc ºi
Alexandru Costin4.
Scopul acestei societãþi era cunoaºterea mai bine a culturii poporului român,
citirea revistelor ºi gazetelor româneºti editate sau aduse în Bucovina, menþi-
nerea conºtiinþei naþionale ºi sprijinirea învãþãmântului în limba românã. La
momentul înfiinþãrii, „Reuniunea Românã de Lepturã” numãra 183 de mem-
bri, iar pânã la sfârºitul anului, numãrul acestora a crescut la 2215. În pri-
mul an de activitate, aceastã asociaþie a organizat diferite manifestãri, a deschis
o salã de citire ºi o bibliotecã cu cãrþi româneºti, a stabilit legãturi cu societãþi
culturale ºi oameni de culturã din România ºi Transilvania. Activitatea „Re-
uniunii” se desfãºura în limba românã, folosindu-se scrisul cu alfabetul latin.
La adunarea generalã din mai 1863, „Reuniunea Românã de Lepturã” ºi-
a schimbat denumirea în „Societatea bucovineanã pentru literatura ºi cultu-
ra poporului român”, dar aceastã denumire a fost respinsã de autoritãþile
austriece. Dupã îndelungate negocieri, autoritãþile au aprobat denumirea de
„Societatea pentru Cultura ºi Literatura Românã în Bucovina” (SCLRB) ºi
au modificat unele prevederi din statutul societãþii cu referire la naþionalita-
te, culturã, ºtiinþã ºi poporul român. În varianta aprobatã de autoritãþi, tex-
tul statutului societãþii cuprindea astfel de sarcini, precum rãspândirea ºi întã-
rirea culturii naþionale; editarea de studii ºi tratate ºtiinþifice; acordarea de
burse ºi premii pentru tinerii români din ºcolile medii ºi universitãþi; susþi-
nerea învãþãmântului în limba românã etc. Membri a SCLRB puteau deveni
persoane, indiferent de naþionalitate, confesiune ºi cetãþenie, ceea ce a permis
conducerii societãþii sã-ºi aprofundeze relaþiile cu românii din alte provincii
istorice6. Acest statut al societãþii a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1865, când
SCLRB a fost autorizatã oficial sã-ºi înceapã activitatea.
 S O C I E TAT E A PENTRU C U LT U RA ªI L I T E RAT U RA R O M Â N Ã 189

Statutul societãþii reglementa de asemenea îndatoririle membrilor ºi moda-

litatea lor de alegere; rolul adunãrii generale; activitatea conducerii societãþii;
mijloacele materiale ºi sursele de venituri. Potrivit statutului, membrii SCLRB
erau împãrþiþi în: membri fondatori, care donau suma de 200 de florini; mem-
bri ordinari, care plãteau anual o cotizaþie de 12 florini; membri corespondenþi,
propuºi la adunãrile generale de un membru ordinar sau fondator ºi care nu
plãteau cotizaþii; membrii de onoare, care aveau merite personale recunoscute
ºi erau validaþi de adunarea generalã. Conducerea Societãþii era constituitã dintr-
un comitet, format din 15 membri. O treime din membrii comitetului erau
desemnaþi anual, prin tragere la sorþi. Dintre membrii comitetului erau aleºi
bibliotecarul, arhivarul, casierul ºi controlorul, iar comitetul trebuia sã se con-
voace în ºedinþã lunar. Data, locul ºi ordinea de zi a adunãrilor generale a SCLRB
trebuiau sã fie cunoscute autoritãþilor austriece cu 14 zile înainte. De asemenea
prin statut se stabilea cã, sediul Societãþii era oraºul Cernãuþi7.
ªedinþa festivã de inaugurare a noii societãþi a avut loc la Cernãuþi în
ziua de 11/23 ianuarie 1865. Prima adunare generalã a SCLRB l-a ales preºedin-
te pe Gheorghe Hurmuzachi. În aceeaºi ºedinþã au fost proclamaþi membri
de onoare a Societãþii: bucovinenii Doxache Hurmuzachi, Constantin Hur-
muzachi ºi Eugen Hacman; Vasile Alecsandri ºi Dimitrie Bolintineanu (din
România); ardelenii Andrei ªaguna, Alexandru Sterca-ªuluþiu, Timotei Cipariu,
George Bariþiu, August Treboniu Laurian, Al. Papiu Ilarian ºi Aron Pumnul8.
Pânã la izbucnirea Primului Rãzboi Mondial, în fruntea SCLRB s-au
aflat reprezentanþi ai românilor bucovineni, bine cunoscuþi nu numai în
Bucovina, dar ºi peste hotarele provinciei. În perioada 1862-1920, preºedinþi
ai SCLRB au fost: Mihai Zotta (1862-1863), Eugen Hacman (1863-1864),
Gheorghe Hurmuzachi (1865-1882), Victor Stârcea (1882-1887), Iancu
Zotta (1888), Eudoxiu Hurmuzachi (1889-1899) ºi Dionisie Bejan (1900-
1920), iar vicepreºedinþi: Alexandru Hurmuzachi (1862-1863), Ion Calinciuc
(1864-1874), Silvestru Morariu (1874-1880), Miron Cãlinescu (1880-1889),
Vladimir Repta (1889-1896), Iancu Flondor (1896-1909), Sextil Puºcariu
(1909-1910) ºi Tudor ªtefanelli (1910-1920)9.

Foaia Societãþii

DUPÃ INCHIDEREA ziarului „Bucovina”, în 1851, timp de 15 ani în Bucovina

nu a existat nici o publicaþie periodicã în limba românã. Unele articole,
semnate de bucovineni, au fost publicate în aceastã perioadã în ziare din
România sau Transilvania, precum „Albina”, „Concordia”, „Telegraful Român”,
„Observatorul” º.a. De asemenea, în ziarul german „Bukowina” din Cernãuþi
apãreau uneori ºi articole în limba românã.
190 Constantin Ungureanu

Lipsa unei publicaþii periodice în limba românã la momentul înfiinþãrii

SCLRB a obligat conducerea societãþii sã urgenteze apariþia unei astfel de
publicaþii. Deja la 1 martie 1865 a apãrut la Cernãuþi primul numãr al Foii
Societãþii pentru Cultura ºi Literatura Românã în Bucovina. Redactor respon-
sabil ºi editor al Foii Societãþii era Ambrosie Dimitroviþã, doctor în drept ºi
autorul lucrãrii Catehismul constituþional. La 15 iulie 1866 Dimitroviþã a dece-
dat din cauza holerei, iar conducerea redacþionalã a Foii a fost preluatã de Ioan
Sbiera. Foaia Societãþii a apãrut lunar, în perioada 1865-1869.
Pe parcursul a cinci ani de zile, Foaia Societãþii a fost principala publi-
caþie româneascã din Bucovina, în paginile acestei reviste au fost tipãrite un
ºir de materiale cu caracter istoric, cultural, literar. Printre cei mai activi cola-
boratori bucovineni ai Foii au fost fraþii Gheorghe ºi Alecu Hurmuzachi, Ion
ºi Vasile Bumbac, preoþii Vasile Ianovici ºi Constantin Morariu, poetul Dimitrie
Petrino º.a. În Foaia Societãþii au fost publicate poezii, proze ºi alte materia-
le ale lui Vasile Alecsandri, Iacob Negruzzi, Alecu Russo, Gheorghe Sion,
Dimitrie Bolintineanu º.a.10.
Foaia Societãþii conþinea informaþii valoroase despre activitatea SCLRB
în perioada respectivã. La adunãrile generale ºi la ºedinþele comitetului Societãþii
erau dezbãtute probleme arzãtoare ale românilor bucovineni, precum scrie-
rea limbii române, dezvoltarea învãþãmântului în limba românã, stimularea
creaþiei ºtiinþifice ºi artistice, legãturile cu românii din alte provincii. Începând
din ianuarie 1867, redacþia Foii a iniþiat ciclul de studii istorice literare, care
conþinea diferite informaþii despre istoria pãmânturilor româneºti. Au fost
publicate materiale despre rãzboaiele daco-romane ºi vitejia lui Decebal, despre
Dacia romanã ºi încreºtinarea românilor, despre ªtefan cel Mare sau româ-
nii din Transilvania ºi Banat etc11.
O altã temã importantã din Foaia Societãþii era despre starea învãþãmân-
tului primar din Bucovina. Astfel, Alexandru Hurmuzachi a publicat artico-
lele „Despre o lipsã a învãþãmântului public la noi” ºi „Carele e caracterul ºi
tendinþa învãþãmântului public la noi”, iar Ioan Drogli a editat materialul
„Unele cuvinte privitoare la învãþãmântul ºcolii populare”. În articolul „ªcoli-
le poporale din Bucovina” s-a publicat o statisticã din anul 1867, potrivit
cãreea atunci erau în Bucovina 45.054 copii de vârstã ºcolarã, dar numai 3.073
frecventau o ºcoalã ºi atunci activau doar 114 învãþãtori12.
Probleme existente în cadrul Eparhiei ortodoxe din Bucovina au fost de
asemenea reflectate în paginile Foii Societãþii. În acea perioadã episcopul Eugen
Hacman s-a împotrivit la nenumãratele solicitãri ale românilor bucovineni de
a înfiinþa o mitropolie pentru toþi românii ortodocºi din Monarhia hab-
sburgicã. Motivând cã, o parte din credincioºii ortodocºi din Bucovina erau
de naþionalitate ucraineanã, episcopul Hacman a optat pentru crearea unei
mitropolii a Bucovinei, separatã de cea a Transilvaniei. Fraþii Hurmuzachi
 S O C I E TAT E A PENTRU C U LT U RA ªI L I T E RAT U RA R O M Â N Ã 191

ºi alþi reprezentanþi ai românilor bucovineni au optat pentru caracterul naþio-

nal al Bisericii ortodoxe din Bucovina. În Foaia Societãþii au fost publicate mai
multe articole despre biserica ortodoxã, semnate de fraþii Hurmuzachi sau de
unii clerici, precum Vasile Mitrofanovici, Ion Stefaniuc º.a13.
În acea perioadã aveau loc discuþii aprinse în privinþa ortografiei limbii
române. Gheorghe Hurmuzachi susþinea propunerea „Direcþiunii Asociaþiunii
naþionale din Arad pentru cultura poporului român”, semnatã de Vicenþiu
Babeº, Anton Mocioni ºi Dionisiu Pescuþiu, care optau pentru unificarea scrie-
rii limbii române. Ioan Sbiera, însã, a fost un adept al ideilor fonetismului lui
Aron Pumnul14.
În primii ani de apariþie, Foaia Societãþii a avut o limbã românã literarã,
fiind sub influenþa directã a fraþilor Hurmuzachi. Însã, dupã ce redacþia Foii
a fost încredinþatã lui Ioan Sbiera, limba revistei a început sã fie puternic
influenþatã de sistemul ortografic fonetic a lui Aron Pumnul. În acest stil
publicau articole nu numai filologul Ioan Sbiera, dar ºi mulþi clerici, cola-
boratori ai revistei, precum Vasile Mitrofanovici, Samuil Morariu, Constantin
Morariu. Din colaboratorii bucovineni, în principal fraþii Alecu ºi Gheorghe
Hurmuzachi scriau într-o limbã curatã, neinfluenþatã de „pumnulisme”15.
Discuþiile despre ortografia limbii române, neînþelese simplilor cititori, au
abãtut tot mai mult revista de la misiunea sa principalã de culturalizare a mase-
lor. S-a ajuns pânã acolo, încât redacþia Foii ºi-a permis sã intervinã în textul
poeziilor ºi prozelor lui Vasile Alecsandri. Nemulþumit, Alecsandri scria la 20
aprilie 1868 lui Alecu Hurmuzachi: „Dacã Foaia Societãþii þine sã mã aibã
de colaborator, pretind ca sã mã primeascã cu defectele mele de stil ºi de limbã.
Dar sã nu mã ciuneascã din cap pânã în picioare ºi sã-mi schimbe cuvintele
...”16. Stilul redacþional al revistei a fost de asemenea criticat de poetul buco-
vinean Dimitrie Petrino, dar ºi de Titu Maiorescu, într-un articol din revista
„Convorbiri Literare”. Nemulþumit de situaþia creatã, la începutul anului 1869
Vasile Alecsandri ºi-a întrerupt colaborarea cu Foaia Societãþii, urmat ºi de alþi
colaboratori fideli ai revistei17. În aceste împrejurãri, Ioan Sbiera ºi-a pre-
zentat demisia din funcþia de redactor al revistei. Din nefericire, odatã cu ple-
carea lui Ioan Sbiera, a încetat sã mai aparã ºi Foaia Societãþii, dupã cinci ani
de activitate promiþãtoare.

Activitatea SCLRB

PÂNÃ LA sfârºitul stãpânirii austriece, SCLRB a fost cea mai importantã ºi

influentã societate culturalã a românilor bucovineni. Chiar din primii ani
de activitate, Societatea a invitat la Cernãuþi trupe de teatru din România.
Meritul acestor reuºite de reprezentãri teatrale i-a revenit lui Alexandru Hur-
192 Constantin Ungureanu

muzachi ºi fraþilor Emanuel Costin (din Moldova) ºi Alexandru Costin (din

Cernãuþi). Prima stagiune a trupei teatrale Fani Tardini din Bucureºti a în-
ceput în martie 1864 la Cernãuþi. A doua stagiune a acestei trupe teatrale a
început în noiembrie 1864 ºi a continuat pânã în martie 1865, fiind pre-
zentate peste 50 de spectacole în sãli arhipline. În anii 1866-1868 nu au
fost prezentate noi stagii teatrale, atât din cauza rãzboiului Austriei cu Prusia
ºi Italia, cât ºi din cauza epidemii groaznice de holerã din Bucovina. Stagiile
teatrale au fost reluate în anii 1869-1871, sub conducerea lui Matei Milo ºi
Mihail Pascali18. Aceste reprezentãri teatrale în Bucovina au avut un ecou
extraordinal în rândul românilor bucovineni, contribuind la trezirea conºtiinþei
naþionale. Însã, dupã un început promiþãtor, stagiul teatrelor din România au
fost întrerupe. Abia în ajunul Primului Rãzboi Mondial au fost invitate noi
trupe de teatru din România, în special a lui Petre Liciu (în 1910) ºi Cazimir
Belcot (în 1912)19.
La 15 august 1869 se împlineau 400 de ani de la fondarea mãnãstirii Putna.
Cu aceastã ocazie s-a decis sãrbãtorirea solemnã a personalitãþii lui ªtefan cel
Mare. Serbarea, însã, a fost amânatã cu doi ani ºi a avut loc în zilele de 14-16
august 1871. Pentru organizarea acestei manifestãri, a fost creat un comitet de
acþiune, în frunte cu Ioan Slavici (preºedinte), Mihai Eminescu ºi Vasile Morariu
(secretari) ºi Pamfil Dan (casier). La aceastã sãrbãtoare au sosit peste 3.000 de
invitaþi ºi vizitatori, atât din Bucovina ºi Transilvania, cât ºi din România, in-
clusiv membri ai Academiei Române ºi Mitropoliei Moldovei20. Deºi SCLRB nu
s-a aflat printre organizatorii direcþi ai acestei sãrbãtori, totuºi mulþi reprezen-
tanþi de marcã a acestei societãþi au fost la Putna ºi au contribuit la buna desfãºurare
a manifestãrii. Ioan Sbiera, unul din fruntaºii SCLRB, a prezentat o cuvântare la
Putna, inclusiv ºi în numele Academiei Române, ca membru fondator.
În 1875 se împlineau 100 de ani de la rãpirea Bucovinei. Cu aceastã oca-
zie, autoritãþile au sãrbãtorit cu mare fast evenimentul, iar la Cernãuþi a
fost înfiinþatã o universitate, cu limba germanã de instruire. SCLRB practic
a boicotat aceste manifestãri, iar o delegaþie a românilor bucovineni a parti-
cipat la o manifestare de doliu, la Iaºi. Tot atunci era lansatã lucrarea lui Mihail
Kogãlniceanu „Rãpirea Bucovinei, dupã documente autentice”.
Încã în 1848, liderii românilor bucovineni au cerut înfiinþarea unei uni-
versitãþi la Cernãuþi, la care sã se þinã ºi cursuri în limba românã. Aceastã
iniþiativã a fost susþinutã ºi de SCLRB, dar ºi de deputaþii români în Parlamentul
de la Viena, în special de Gheorghe Hurmuzachi ºi Constantin Tomasciuc.
Fraþii Hurmuzachi au insistat ºi în privinþa predãrii unui curs de istorie a
românilor la universitatea din capitala Bucovinei. Autoritãþile austriece însã
au neglijat aceste revendicãri, care au fost realizate doar parþial mult mai
târziu. La insistenþa ºi a SCLRB, la Facultatea de Filosofie a fost înfiinþatã o
Catedrã de limbã ºi literaturã românã, al cãrei titular, pânã în 1906, a fost
 S O C I E TAT E A PENTRU C U LT U RA ªI L I T E RAT U RA R O M Â N Ã 193

Ioan Sbiera, urmat în acest post de ardeleanul Sextil Puºcariu. O catedrã de

„Istoria sud-est europeanã cu deosebitã privire la români” a fost înfiinþatã
în 1912. Ion Nistor ºi-a prezentat lecþia inauguralã, ca titular al noii cate-
dre, la 12 octombrie 1912.
Dupã o activitate fructuoasã, în primii ani de la înfiinþare, SCLRB ºi-a restrâns
activitatea în urmãtoarele decenii, limitându-se la unele manifestãri, într-un cerc
mai redus de persoane. Dupã dispariþia Foii Societãþii, în 1869, SCLRB a înce-
put sã editeze un „Calendar”, începând cu 1873, care cuprindea ºi o rubricã lite-
rar-culturalã. Au fost publicate ºi douã „Calendare”, care erau difuzate mai ales
în zona ruralã a Bucovinei. În anii 1881-1884 a fost editatã ºi „Aurora românã”21.
De asemenea au fost editate 14 broºuri în colecþia „Biblioteca pentru tineri-
mea românã” (1886) ºi 4 broºuri în colecþia „Biblioteca pentru tinerimea adultã”
(1890), care, în tiraje mari, au fost rãspândite ºi distribuite gratuit22.
În noiembrie 1909, la adunarea generalã a SCLRB, a fost ales un nou comi-
tet (Dionisie Bejan – preºedinte, Iancu Flondor ºi Sextil Puºcariu – vice-
preºedinþi, George Tofan – secretar general), iar peste câþiva ani, în 1913,
în comitetul de conducere al Societãþii a fost ales ºi istoricul Ion Nistor23.
Aceastã întinerire a conducerii SCLRB a impulsionat activitatea sa, în anii din
ajunul Primului Rãzboi Mondial. Noul comitet al Societãþii ºi-a propus sã-ºi
extindã sfera de activitate în toatã provincia, sã organizeze congrese anuale ºi
serbãri naþionale, sã stimuleze activitatea cabinetelor de lecturã, sã susþinã
învãþãmântul în limba românã. În 1912, SCLRB a iniþiat ºi a susþinut zbo-
rul cu avionul a lui Aurel Vlaicu deasupra Cernãuþilor, zbor la care au asi-
stat cca. 30.000 de spectatori, inclusiv foarte mulþi români bucovineni24.
În ajunul recensãmântului din 1910, elitele politice ºi culturale ale români-
lor bucovineni au efectuat o amplã campanie de iluminare în zona ruralã,
pentru a-i convinge pe þãranii români din satele cu populaþie mixtã sã se înscrie
drept vorbitori de limbã românã, deºi mulþi dintre ei cunoºteau bine ºi limba
ucraineanã ºi se foloseau frecvent de aceastã limbã în conversaþie cu ucraine-
nii. În timpul acestei campanii explicative s-au remarcat mai ales SCLRB ºi
Societatea Mazililor ºi Rãzeºilor din Bucovina. Pentru a stopa procesul de rute-
nizare a Bucovinei, SCLRB s-a adresar preoþilor, învãþãtorilor, descendenþilor
de mazili ºi rãzeºi, sã explice þãranilor din satele rutenizate importanþa politicã
a rezultatelor recensãmântului. Dionisie Bejan ºi George Tofan, împreunã cu
studenþi români, au cutreierat satele Bucovinei, iar rezultatele nu s-au lãsat mult
aºteptate. În multe sate din nordul Bucovinei, unde se pãrea cã procesul de asi-
milare etnicã devenise ireversibil, s-a produs o adevãratã redeºteptare naþionalã.
Astfel, la recensãmântul din 1910 au fost înregistraþi 273.216 (34,4%) vorbi-
tori de limbã românã faþã de 305.222 (38,4%) vorbitori de ruteanã. Comparativ
cu recensãmântul din 1900, sporul absolut al populaþiei româneºti a fost de
44.198 persoane faþã de numai 7.424 al populaþiei ucrainene25.
194 Constantin Ungureanu

La 26 ianuarie 1907 a fost adoptatã o nouã lege electoralã imperialã, care

prevedea crearea unor circumscripþii electorale naþionale. Atunci s-a introdus
votul universal, direct ºi secret, la care aveau dreptul sã participe bãrbaþii, care
au împlinit 24 de ani. Pentru completarea listelor electorale, locuitorii trebuiau
singuri sã se decidã din care curie electoralã vor face parte: germanã, românã,
ucraineanã sau polonã. Evreii au fost înscriºi în listele alegãtorilor germani,
maghiarii – în curiile româneºti, iar lipovenii – în circumscripþiile ucrainene.
În timpul desfãºurãrii campaniei de întocmire a listelor electorale, societãþi-
le culturale româneºti, în special SCLRB, s-au implicat activ ºi au explicat,
mai ales în zona ruralã, importanþa þãranilor de a se înscrie în listele electo-
rale româneºti. La 23 octombrie 1910, chiar în ajunul recensãmântului din
1910, au fost publicate în ziarul Czernowitzer Zeitung listele complete ale
alegãtorilor din toate localitãþile pentru preconizatele alegeri locale ºi parla-
mentare. Au fost înregistraþi în total 180.414 alegãtori, inclusiv 66.569 (36,9%)
în listele româneºti, 64.673 (35,8%) în cele ucrainene, 39.492 (21,9%) în
cele germane ºi 9.680 (5,4%) în cele polone. Astfel, numãrul alegãtorilor
români ºi ucraineni era în 1910 aproximativ egal, dacã þinem cont cã în liste-
le româneºti au fost înscriºi ºi cca. 2.000 de alegãtori maghiari26.
Pe parcursul ultimelor decenii de stãpânire austriacã, în comitetul de
conducere al SCLRB s-au aflat reprezentanþii cei mai cunoscuþi ºi mai valo-
roºi ai românilor bucovineni, iar câþiva dintre ei au fost aleºi ºi membri ai
Academiei Române. În ajunul înfiinþãrii Societãþii Academice Române, au
fost invitaþi ºi doi bucovineni (Alexandru Hurmuzachi, preºedintele SCLRB
ºi Ambrosie Dimitroviþã, redacorul Foii Societãþii) sã devinã membri fonda-
tori. Deoarece Ambrosie Dimitroviþã a încetat din viaþã în iulie 1866, în locul
lui a fost invitat ca membru fondator Ioan Sbiera, un alt membru marcant al
SCLRB. Dupã moartea lui Alexandru Hurmuzachi, în 1871, Academia Ro-
mânã l-a ales pe fratele sãu, Eudoxiu Hurmuzachi, membru titular la 2 augu-
st 1872. Alþi doi membri ai familiei Hurmuzachi au fost numiþi membri de
onoare a Academiei Române: Nicolae Hurmuzachi, la 2 aprilie 1883, ºi
Constantin Hurmuzachi, la 7 iunie 1919. De asemenea istoricul Ion Nistor
a devenit membru corespondent al Academiei Române, la 18 mai 1911, ºi
membru titular, la 19 mai 191527.

Susþinerea învãþãmântului în limba românã

LA MOMENTUL înfiinþãrii SCLRB, sistemul de învãþãmânt din Bucovina încã

era foarte slab dezvoltat, iar majoritatea covârºitoare a românilor ºi ucraine-
nilor erau neºtiutori de carte. În 1871, ºcolile primare din Bucovina erau frec-
ventate doar de 9.815 elevi, dintre care 4.306 (43,9%) germani ºi evrei, 2.073
 S O C I E TAT E A PENTRU C U LT U RA ªI L I T E RAT U RA R O M Â N Ã 195

(21,1%) români, 1.947 (19,8%) ucraineni, 1.127 (11,5%) poloni, 353 (3,6%)
maghiari 28. Adoptarea, la 14 mai 1869, a unei legi imperiale a învãþãmân-
tului, a contribuit la îmbunãtãþirea rapidã a sistemului de învãþãmânt ºi în
Bucovina. Frecvenþa ºcolarã a crescut de la doar cca. 12-13%, în 1871, la cca.
96%, în anul ºcolar 1912/13. Totodatã, în ultimele decenii de stãpânire
austriacã, a crescut foarte rapid numãrul elevilor de naþionalitate românã ºi
ucraineanã. În anul ºcolar 1912/13, în Bucovina fiinþau 564 de ºcoli prima-
re oficiale, dintre care 219 rutene, 190 româneºti, 97 germane, 15 polone-
ze, 4 maghiare ºi 39 mixte. La sfârºitul anului 1913, ºcolile primare oficiale
ºi private din Bucovina erau frecventate de 109.441 de elevi, inclusiv 41.635
(38%) români, 38.081 (34,8%) ucraineni, 23.072 (21,1%) germani ºi evrei,
4.791 (4,4%) polonezi, 1.510 (1,4%) maghiari29.
Pentru învãþãmântul primar din Bucovina, problema cea mai delicatã era
alegerea limbii de predare în ºcoli, mai ales în localitãþile cu populaþie mixtã,
românã ºi ucraineanã. Iniþial au fost deschise multe ºcoli primare mixte cu
douã, trei ºi chiar patru limbi de instruire, iar ulterior, odatã cu dezvoltarea
reþelei de ºcoli primare, au fost create mai multe ºcoli cu o singurã limbã de
instruire. Totuºi, în multe cazuri au fost neglijate revendicãrile românilor de
a deschide clase paralele cu limba românã de instruire. Din aceastã cauzã, în
multe sate mixte, copiii români erau nevoiþi sã frecventeze ºcolile ucrainene.
Românii din Bucovina, prin intermediul diferitor societãþi culturale, au
luptat ºi au susþinut învãþãmântul românesc, în special în partea nordicã a pro-
vinciei, unde constituiau o minoritate. O amplã activitate culturalã au pro-
movat SCLRB, societatea ªcoala Românã, Societatea Mazililor ºi Rãzeºilor
din Bucovina. Din 1907, sub redacþia lui George Tofan a început sã aparã o
datã în lunã revista ªcoala, organ al Reuniunii ºcolare române din Bucovina,
prin intermediul cãreia se încerca de a sensibiliza ºi rezolva problemele învã-
þãmântului românesc din Bucovina.
În mai multe sate cu populaþie mixtã, ani în ºir au luptat românii, pânã
când autoritãþile au satisfãcut cerinþele lor de a avea învãþãmânt în limba
maternã. Astfel de situaþii s-au consemnat în satele Ipoteºti, Mihalcea, Broscãuþii
Noi, Cuciurul Mare, Ceahor, Corceºti º.a30. Totuºi, datoritã spijinului activ
din partea diferitor societãþi culturale, în primul rând al SCLRB, în ultimul
deceniu din ajunul declanºãrii rãzboiului s-a îmbunãtãþit semnificativ învãþãmân-
tul în limba românã, iar numãrul elevilor români a depãºit pe cel al ucraine-
nilor. Astfel, dacã în 1900, ºcolile primare publice ºi private erau frecventa-
te de 70.953 elevi, inclusiv 26.350 (37,4%) ucraineni faþã de 23.391 (33,2%)
români, atunci în 1913, din totalul de 109.441 elevi, deja 41.635 (38%) erau
români faþã de numai 38.081 (34,8%) ucraineni. Timp de 13 ani, numãrul
elevilor români a crescut cu 18.244 de persoane, iar a celor ucraineni – doar
cu 11.73131.
196 Constantin Ungureanu

Pânã în 1914, autoritãþile ºcolare din Bucovina au înfiinþat ºcoli sau clase
paralele româneºti ºi ucrainene în mai multe sate mixte, precum Cuciurul
Mare, Broscãuþii Noi, Banila Moldoveneascã, Davideni, Camenca, Corceºti,
Ceahor, Molodia, Volcineþ, în suburbiile Cernãuþiului. În Bucovina însã
existau ºi alte sate cu populaþie mixtã, unde cãtre anul 1910, fie fiinþau doar
ºcoli primare publice ucrainene, fie nici nu existau ºcoli. Pentru a susþine pe
românii din aceste sate, SCLRB ºi alte societãþi culturale i-a ajutat sã înfiinþe-
ze ºcoli particulare româneºti. Pentru susþinerea financiarã a acestor ºcoli, a
fost înfiinþat un fond ºcolar, iar mulþi români bucovineni au donat sume impor-
tante de bani. Graþie acestor eforturi, dupã 1910 au fost deschise 14 ºcoli par-
ticulare româneºti în satele Breaza, Carapciu pe Ceremuº, Cãlineºti Cuparencu,
Cãlineºti Ienachi, Comareºti, Costeºti, Cotul Bainschi, Gemene, Hliboca,
Mãrãþei, Mihalcea, Panca ºi ªerbãuþi. În ajunul rãzboiului, în aceste 14 ºcoli
particulare româneºti erau instruiþi cca. 1.400 de elevi32. Statistica ºcolarã din
31 decembrie 1913 a consemnat activitatea a 12 ºcoli private româneºti în
Bucovina. Potrivit sursei respective, cele 12 ºcoli particulare româneºti aveau
23 de clase, frecventate de 1.274 de elevi, adicã la o ºcoalã reveneau în medie
câte 106 elevi33.
SCLRB a contribuit substanþial ºi la susþinerea învãþãmântului secundar în
limba românã. La 4 septembrie 1860 a fost inaugurat Gimnaziul greco-orien-
tal din Suceava, însã abia în 1881 au fost deschise primele clase paralele româ-
neºti. Lipsa manualelor ºcolare în limba românã ºi a secþiilor româneºti în cla-
sele superioare a pus în pericol ºi secþiile din clasele inferioare ale gimnaziului.
Pentru a rezolva aceastã problemã, mai mulþi profesori români de la Gimnaziul
din Suceava s-au implicat în elaborarea sau traducerea unor manuale ºcola-
re. S-au remarcat în mod special profesorii Samuil Isopescul, ªtefan ªtefu-
reac, Constantin Cosovici, Gherasim Buliga, Dimitrie Isopescul º.a. Secþiile
româneºti de la Gimnaziul din Suceava au fost susþinute foarte activ mai
ales de Societatea „ªcoala Românã” din Suceava, înfiinþatã în 1883. SCLRB
a alocat suma de 3.000 de florini pentru editarea manualelor în limba românã
ºi a acordat burse ºi subvenþii mai multor elevi de la acest gimnaziu34.

SCLRB în perioada interbelicã

ÎN TIMPUL Primului Rãzboi Mondial, SCLRB ºi-a sistat activitatea, iar mulþi
membri marcanþi ai Societãþii, în frunte cu Ion Nistor ºi George Tofan, s-au
refugiat în România. În toamna anului 1918, SCLRB a avut un rol primor-
dial în înfãptuirea unirii Bucovinei cu România. La sediul Societãþii, în Palatul
Naþional din Cernãuþi, a avut loc, la 27 octombrie 1918, Adunarea Constituantã
a Bucovinei, avându-l ca preºedinte pe Dionisie Bejan. Liderii principali ai
 S O C I E TAT E A PENTRU C U LT U RA ªI L I T E RAT U RA R O M Â N Ã 197

SCLRB, precum Dionisie Bejan, Iancu Flondor, Ion Nistor, Sextil Puºcariu,
George Tofan º.a., au fost ºi cei mai activi promotori ai unirii Bucovinei cu
România35.
Dupã 1918, SCLRB cunoaºte o nouã etapã de activitate ºi afirmare, dato-
rate noilor condiþii politice, în cadrul României întregite. Însã, din cauza
implicãrii factorului politic, în primul deceniu din perioada interbelicã SCLRB
a avut o activitate redusã. Conflictul politic dintre Ion Nistor cu Iancu Flondor
s-a rãsfrânt negativ ºi asupra SCLRB. În 1919, Sextil Puºcariu, unul din mem-
brii marcanþi al Societãþii, a pãrãsit Bucovina ºi a plecat la Cluj. În acelaº an,
Ion Nistor a pãrãsit demonstrativ SCLRB, iar peste un an, în 1920, ºi Iancu
Flondor s-a retras atât din viaþa politicã, cât ºi din conducerea Societãþii.
Dupã unirea Bucovinei cu România, membrii marcanþi ai SCLRB au ade-
rat la Partidul Poporului sau Partidul Naþional Liberal, iar rivalitatea dintre
cele douã partide a dezbinat ºi Societatea. În ianuarie 1921 a avut loc prima
adunare generalã a Societãþii, iar adepþii Partidului Poporului au obþinut prin-
cipalele funcþii de conducere. Astfel, liderul local al Partidului Poporului, Nicu
Vasilovschi, ºi Vasile Gheorghiu au fost aleºi vicepreºedinþi, Dionisie Bejan
– preºedinte de onoare. Membrii PNL nu au fost aleºi în conducerea Societãþii,
ceea ce a declanºat o luptã susþinutã împotriva SCLRB. Din cauza acestei
atmosferi tensionate, Comitetul ales în 1921, a activat pânã în 1929, fãrã a
fi convocate adunãri generale, care trebuiau conform statutului, sã se þinã
anual. În aceastã perioadã, SCLRB a reuºit sã organizeze doar puþine mani-
festãri culturale, la care a participat un numãr restrâns de persoane36.
În mai 1929 a fost ales un nou comitet al SCLRB, în frunte cu Grigore
Nandriº (preºedinte), Ion Brãteanu ºi Alexandru Vitencu (vicepreºedinþi) ºi
Constantin Loghin (secretar general). Cu mici excepþii, acest comitet a condus
Societatea pânã la tragicul an 1940. În aceastã perioadã SCLRB s-a afirmat ca
cea mai importantã asociaþie culturalã a românilor bucovineni. Societatea a orga-
nizat cu regularitate adunãrile generale, a renovat ºi a redeschis internatul de
bãieþi din Cernãuþi, a creat 15 burse de câte 10.000 de lei anual pentru elevii
interniºti, a reorganizat societatea din punct de vedere financiar ºi ºi-a extins
activitatea în diferite zone ale Bucovinei, a reparat Palatul Naþional ºi a desfãºurat
diferite manifestãri culturale, artistice sau jubiliare, a organizat expoziþii de pic-
turã ºi artã. În 1930 a fost deschisã o Universitate liberã la Cernãuþi, la care
au fost prezentate comunicãri pe teme de ºtiinþã, literaturã ºi istorie, ºi au fost
înfiinþate 20 de biblioteci populare. Tot în 1930 a fost construit Ateneul popu-
lar din Storojineþ, care a purtat numele lui Iancu Flondor37.
Una din cele mai mari realizãri ale SCLRB din aceastã perioadã a fost ºi
construcþia la Cernãuþi a Palatului Culturii, unde s-a desfãºurat adunarea gene-
ralã a societãþii cu prilejul împlinirii a 10 ani de activitate a comitetului,
condus de Grigore Nandriº. Atunci activau în Bucovina 25 de filiale ºi 179
198 Constantin Ungureanu

de secþii ale Societãþii38, inclusiv ºi în sate din afara Bucovinei, în special în

judeþul Hotin din nordul Basarabiei. Pentru a asigura o activitate culturalã
mai eficientã în zona ruralã, s-a mers pe principiul ca un sat sã aibã o singurã
societate culturalã, iar cele existente urmau sã se afilieze SCLRB. Astfel, în
1933-1934 s-au afiliat patru societãþi, iar în 1934-1935 – alte cinci (Ateneul
Român din Ciudei, Societatea „Constantin cel Mare” din Volovãþ, Societatea
„Mitropolit Silvestru” din Frãtãuþii Vechi, Cabinetul de citire „Stânca” ºi
Societatea „Trei culori” din suburbia Clocucica). În noiembrie 1938 s-a con-
stituit Societatea Scriitorilor Bucovineni, ca secþie a SCLRB, în frunte cu Con-
stantin Loghin (preºedinte), Mircea Streinul (vicepreºedinte), Traian Chelariu
(secretar). În aceastã perioadã a crescut constant ºi numãrul membrilor SCLRB:
în 1933/1934 – 605 membri, în 1934/1935 – 760, 1936 – 873, 1937 – 857,
1939/1941 – 875, 1942/1943 – 926 membri39.
În aprilie 1939 a avut loc ultima adunare generalã a Societãþii înainte de
ocuparea nordului Bucovinei de cãtre URSS. Dupã 1940, Palatul Cultural
din Cernãuþi a fost transformat în Casa Armatei Sovietice, iar Palatul Naþional
– în tribunal sovietic, biblioteca a fost transportatã într-un loc necunoscut
ºi tipografia închisã, iar internatul devenise sediul unei cazãrmi militare.
Majoritatea membrilor de conducere a Societãþii au reuºit sã se refugieze în
România.
Dupã eliberarea nordului Bucovinei, în vara anului 1941, la Cernãuþi s-au
întors membrii comitetului, iar SCLRB ºi-a reluat activitatea. În scurt timp
s-a reuºit sã fie pusã în funcþiune tipografia, au fost inventariate bunurile exi-
stente ºi a fost reparat internatul, a fost reorganizatã arhiva Societãþii, a fost
gãsitã ºi transportatã în sediul Palatului Cultural biblioteca Societãþii. În urma
inventarierii au fost înregistrate cca. 80.000 de volume ºi s-a constatat lipsa
a cca 6.000 de cãrþi. Pânã la 1 aprilie 1942 Comitetul a þinut 32 de ºedinþe,
iar în anii 1942-1944 au mai avut loc 50 de ºedinþe de comitet ºi o adunare
generalã a Societãþii40. În timpul rãzboiului, SCLRB a fost susþinutã activ, inclu-
siv financiar, de cãtre autoritãþile statului.
În primãvara anului 1944, în nordul Bucovinei au revenit din nou auto-
ritãþile sovietice, iar SCLRB ºi-a suspendat activitatea. Dupã 1944, Societatea
a reuºit sã-ºi continue activitatea în exil. În 1862, cu prilejul împlinirii a
100 de ani de la înfiinþarea SCLRB, a avut loc în SUA o manifestare de come-
morare, iar cu acest prilej a fost publicatã lucrarea lui Grigore Nandriº,
„Din istoria Societãþii pentru Culturã. Centenarul. Cernãuþi 1862-1962”41.
Dupã prãbuºirea regimului comunist din România ºi URSS, SCLRB ºi-
a reluat activitatea, dar în mod separat, în nordul ºi sudul Bucovinei. În
mai 1989 s-a înfiinþat la Cernãuþi, Societatea pentru Culturã „Mihai Eminescu”,
care a reuºit sã se manifeste foarte activ mai ales în anii’90 ai secolului al
XX-lea. În zilele de 30 iunie – 2 iulie 1990, a avut loc la Gãlãneºti, în apro-
 S O C I E TAT E A PENTRU C U LT U RA ªI L I T E RAT U RA R O M Â N Ã 199

piere de Rãdãuþi, congresul de constituire a SCLRB. Atunci a fost ales un

comitet de conducere, format din 18 membri, în frunte cu Mircea Irimescu
(preºedinte executiv), Mihai Iordache ºi Dragoº Luchian (vicepreºedinþi),
George Muntean (secretar general), Petru Bejinariu (rectorul Universitãþii
populare). Academicianul Vladimir Trebici a fost numit atunci preºedinte de
onoare al Societãþii42.
Ambele societãþi au desfãºurat un ºir de activitãþi culturale, au publicat
cãrþi ºi reviste, au înfiinþat mai multe filiale în diferite localitãþi, contribuind
la redeºteptarea naþionalã, mai ales a românilor din nordul Bucovinei. Societatea
din sudul Bucovinei a editat periodic publicaþia „Septentrion” ºi a organizat
în fiecare an cursurile de varã ale Universitãþii populare, conduse de Petru
Bejinariu. În primii ani de activitate, au fost organizate ºi mai multe mani-
festãri în comun de cãtre cele douã societãþi culturale.

Note
1. Mihai Iacobescu, Din istoria Bucovinei, vol.I (1774-1862), Bucureºti 1993, p. 410.
2. ªtefan Purici, Miºcarea naþionalã româneascã în Bucovina între anii 1775-1861, Suceava
1998, p. 161.
3. Rodica Iaþencu, „Societatea pentru Cultura ºi Literatura Românã în Bucovina în perioa-
da interbelicã – deziderate ºi realizãri”, în Analele Bucovinei, anul VI, 2 / 1999, Bucureºti,
p. 305.
4. Ion Nistor, Istoria Bucovinei, Bucureºti 1991, p. 152; Petru Bejinariu, „Înfiinþarea Societãþii
pentru Cultura ºi Literatura Românã în Bucovina – condiþii istorice ºi etape”, în Codrul
Cosminului, seria nouã, Nr.6-7 (16-17), 2000-2001, Suceava 2003, p. 429.
5. Rodica Iaþencu, op. cit., p. 305.
6. Pavel Þugui, Bucovina – istorie ºi culturã, Bucureºti 2002, p. 94.
7. Petru Bejinariu, op. cit., pp. 429-430.
8. Ion Nistor, op. cit., pp. 154-155.
9. Rodica Iaþencu, op. cit., p. 329.
10. Constantin Loghin, Istoria literaturii române din Bucovina 1775-1918, Cernãuþi 1996, pp.
127-131.
11. Marian Olaru, „Lupta de emanciape naþionalã, reflectatã în paginile „Foii Societãþii
pentru Literatura ºi Cultura Românã în Bucovina”, în Analele Bucovinei, anul I, 1 / 1994,
pp. 86-90.
12. Ibidem, p. 91-93.
13. Ibidem, p. 95-96.
14. Pavel Þugui, op. cit., p. 95.
15. Constantin Loghin, op. cit., p. 140.
16. Ion Nistor, op. cit., p. 160.
17. Constantin Loghin, op. cit., pp. 141-142.
18. Ion Nistor, op. cit., pp. 165-166.
19. Simina-Octavia Stan, „Miºcarea cultural-naþionalã în Bucovina în a doua jumãtate a seco-
lului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea”, în Analele Bucovinei, Anul XIII, 2 / 2006,
p. 517.
20. Petru Bejinariu, op. cit., pp. 431-432.
21. Rodica Iaþencu, op. cit., p. 308.
200 Constantin Ungureanu

22. Simina-Octavia Stan, op. cit., p. 518, 525.

23. Rodica Iaþencu, op. cit., p. 309.
24. Petru Bejinariu, op. cit., p. 434.
25. Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stãpânirii austriece 1774-1918, Chiºinãu 2003,
pp. 170, 251.
26. Ibidem, p. 172.
27. Dimitrie Vatamaniuc, „Academia Românã ºi Societatea pentru Cultura ºi Literatura
Românã în Bucovina”, în Analele Bucovinei, Anul IX, 1 / 2002, p. 5.
28. Constantin Ungureanu, Învãþãmântul primar din Bucovina (1774-1918), Chiºinãu 2007,
p. 189.
29. Ibidem, pp. 187, 192.
30. Ibidem, pp. 123-124.
31. Ibidem, p. 192.
32. Petru Bejinariu, op. cit., p. 434; Simina-Octavia Stan, op. cit., p. 526.
33. Constantin Ungureanu, „Învãþãmântul primar ...”, p. 141.
34. Petru Bejinariu, op. cit., p. 433.
35. Rodica Iaþencu, op. cit., p. 310; Maria Costea, „Impactul politicului asupra „Societãþii
pentru Cultura ºi Literatura Românã din Bucovina” în perioada interbelicã”, în Þara
Fagilor, anul VIII, 1999, p. 52.
36. Rodica Iaþencu, op. cit., p. 311; Maria Costea, op. cit., p. 53.
37. Petru Bejinariu, op. cit., p. 434; Rodica Iaþencu, op. cit., p. 312.
38. Petru Bejinariu, op. cit., p. 435.
39. Rodica Iaþencu, op. cit., pp. 316-317, 327.
40. Ibidem, pp. 324-325.
41. Ibidem, p. 328.
42. Petru Bejinariu, op. cit., p. 435.

Abstract
The Society for Romanian Culture and Literature in Bukovina (1862-1944)

The article deals with one of the most important cultural institutions in the history of the
Romanians in Bukovina. The Romanian Reading Association of Chernowitz was founded on
1 May 1862 and, after a year of activity, changed its name into the Society for Romanian
Culture and Literature in Bukovina (SCLRB). Until the outbreak of World War I, the leaders
of the SCLRB were representatives of the Romanians in Bukovina, well-known not only in
Bukovina, but also outside the province, like George Hurmuzachi, Eudoxiu Hurmuzachi,
Victor Starcea, Dionysius Bejan, Ion Calinciuc, Silvestru Morariu Miron Cãlinescu, Vladimir
Repta, Iancu Flondor, Sextil Puºcariu, Tudor ªtefanelli. During its existence, the SCLRB edi-
ted many newspapers and reviews, supported the development of the Romanian education in
the province etc.

Keywords
Bukovina, Chernowitz, Romanian culture and education, society, newspapers
 Asociaþionism ºi naþionalism
cultural românesc în Bihor
(sf. sec. al XIX-lea – încep. sec. XX)
Aurel Lazãr, Astra ºi Hilaria

ION ZAINEA

A
UREL LAZÃR, unul din liderii români ai Bihorului, înainte ºi dupã
Marea Unire din 1918, a condus, în calitate de preºedinte, mai multe
asociaþii culturale româneºti din Bihor ºi Oradea. Douã dinre acestea
sunt, credem, reprezentative pentru fenomenul asociaþionismului ºi naþio-
nalismului cultural din spaþiul amintit: ASTRA ºi HILARIA.
Despãrþãmântul din Oradea al Astrei a fost înfiinþat în anul 19001. Primul
ei director a fost Nicolae Zigre, dar în 1907, simþindu-se nevoia unei pri-
meniri la nivelul conducerii, director va fi ales Aurel Lazãr2. Preluând con-
ducerea despãrþãmântului într-un moment în care Astrei îi reveneau sarcini
speciale pentru a contracara efectele puternicelor lovituri primite de ºcolile
româneºti prin aplicarea legilor Apponyi, noul Comitet3 s-a asociat efortu-
lui general al românilor bihoreni, aducându-ºi contribuþia la pregãtirea ºi
desfãºurarea adunãrilor de protest organizate în Bihor.
Amânatã din cauza vremurilor nefavorabile, adunarea generalã a despãrþã-
mântului s-a þinut la 16 ianuarie 1910, în comuna Ortiteag4. În prezenþa unui
„foarte numeros public“, Aurel Lazãr a deschis adunarea cu un discurs audiat
cu multã atenþie. În continuare, Gheorghe Tulbure a vorbit adunãrii „despre
durerile neamului“, iar Alexandru Munteanu despre „dragostea faþã de limba ºi
legea româneascã“. Dupã cele douã conferinþe ºi raportul comisiilor, Aurel Lazãr
a fãcut propunerea de a se înfiinþa în comuna Ortiteag o agenturã a despãrþãmân-
tului, propunere aprobatã de adunare. Preºedinte al agenturii a fost ales þãranul
Simeon Popa, iar veniturile realizate din petrecerea organizatã dupã adunare au
fost folosite pentru procurarea primelor cãrþi pentru biblioteca agenturii.
Cu toate strãdaniile lui Aurel Lazãr, care a conceput ºi câteva proiecte de
acþiuni menite sã contribuie, prin punerea lor în aplicare, la progresul cul-
202 Ion Zainea

tural al românilor bihoreni, pânã la rãzboi activitatea despãrþãmântului biho-

rean n-a fost prea bogatã. Aceasta a rãmas în cadrele clasice, conturate de susþi-
nerea unor turnee de conferinþe ºi ºezãtori culturale în diferite zone ale Bihorului
ºi de întemeiere a unor biblioteci „poporale“5.
Prea slabul interes pentru Asociaþiune, al intelectualilor mai ales, a deter-
minat Comitetul sã lanseze, la 9 octombrie 1910, un nou apel pentru înscrie-
rea de noi membri. A fost elaborat un plan de propagandã culturalã, împãrþin-
du-se despãrþãmântul în patru raioane responsabilitatea pentru fiecare revenind
unui membru al Comitetului, care trebuia sã întocmeascã ºi un plan cu pre-
legerile ce vor fi þinute în raionul sãu6. S-a instituit un premiu de 50 de coroa-
ne, pentru „acel dascãl sãtesc din fiecare secþiune, care va presta la sfârºitul
anului cel mai bun examen de limba românã cu elevii sãi“7. Dintr-o mode-
stã sumã repartizatã de ASTRA, despãrþãmântul a procurat cãrþi pentru biblio-
tecile ºcolilor confesionale din comunele Betfia, Peºtiº ºi Abramul Superior,
fãcându-ºi cunoscutã intenþia „de a înfiinþa an de an, succesiv, în proporþie cu
puterile materiale”, asemenea biblioteci8. Fondurile despãrþãmântului erau
însã foarte mici, ceea ce l-a împiedicat sã-ºi dovedeascã grija ce o purta ºco-
lilor româneºti nesubvenþionate de stat. Cu sume foarte mici, pe mãsura posi-
bilitãþilor Comitetului, s-a contribuit pentru Masa studenþilor români din
Oradea, iar în unele comune de pe teritoriul despãrþãmântului au fost orga-
nizate cursuri de alfabetizare.
Cu toate eforturile Comitetului, activitatea despãrþãmântului pânã în 1914
a fost destul de modestã. Explicabil astfel de ce, la 18 mai 1914, preºedin-
tele ASTREI, Andrei Bârseanu, adreseazã lui Aurel Lazãr o scrisoare, în care-
l roagã ca, împreunã cu Florian Stan, delegat de Centru, sã reorganizeze
despãrþãmântul9. Printr-o nouã scrisoare, expediatã douã zile mai târziu, Andrei
Bârseanu îl anunþa pe Aurel Lazãr cã va trebui sã se ocupe singur de acest
lucru, Florian Stan neputând sã-l ajute, fiind reþinut de „prea numeroasele
sale ocupaþiuni“.
Dând curs cãlduroaselor solicitãri ce i-au fost adresate, Aurel Lazãr con-
voacã adunarea de reorganizare a despãrþãmântului orãdean pentru ziua de 8
iunie 1914. Adunarea, care s-a þinut în sala festivã a Preparandiei greco-
catolice din Oradea, a hotãrât reactivarea despãrþãmântului ºi a ales un nou
Comitet ºi un nou director, în persoana canonicului Ilie Stan10. Împrejurãri-
le „excepþionale“ din timpul rãzboiului, au împiedicat cu desãvârºire despãr-
þãmântul sã desfãºoare o activitate la nivel de organizaþie, cea mai mare parte
a membrilor sãi fiind mobilizaþi11.
Dupã rãzboi, despãrþãmântul orãdean este reorganizat, reluându-ºi activi-
tatea cu un eveniment deosebit: organizarea primei adunãri generale a ASTREI
în cadrul statului naþional unitar român. Hotãrârea ASTREI de a þine aduna-
rea sa la Oradea, a fost comunicatã directorului despãrþãmântului, Ilie Stan,
 ASOCIAÞIONISM ª I N A Þ I O N A L I S M C U LT U RA L R O M Â N E S C Î N BIHOR 203

prin adresa din 20 august 192012. În adresã se fãcea cunoscutã intenþia Comi-
tetului Central de a organiza, cu acest prilej, „o mare serbare popularã“, pre-
cum ºi faptul cã la adunare au fost invitaþi sã þinã conferinþe Nicolae Iorga ºi
Sextil Puºcariu, rectorul Universitãþii din Cluj13. Directorul despãrþãmântului
era îndemnat sã ia legãtura cu toþi factorii locali ºi sã depunã toatã stãriunþa
pentru „o cât mai reuºitã izbândã, care ar fi însãºi izbânda culturii româneºti“.
Un eveniment de o asemenea importanþã ºi amploare, a avut darul sã mobi-
lizeze toate energiile româneºti din Oradea. Reprezentanþii instituþiilor cul-
turale, autoritãþilor locale, armatei ºi celor douã Biserici româneºti, s-au întru-
nit la 1 septembrie 192014, fiind stabilit programul de desfãºurare al adunãrii
ºi festivitãþilor, de organizarea cãrora s-a ocupat un comitet condus A. Lazãr.
Adunarea generalã ºi serbãrile ASTREI de la Oradea s-au desfãºurat în
zilele de 17 ºi 18 oct. 192015. Pe lângã membrii Comitetului Central al AS-
TREI, în frunte cu preºedintele Andrei Bârseanu, au fost invitaþi la adunare
ºi au venit la Oradea, mitropoliþii Nicolae Bãlan ºi Ioan Suciu, episcopii Ioan
Pop, de la Arad, Emil Hossu, de la Gherla, Bãdescu de la Caransebeº, pro-
fesorii Nicolae Iorga de la Bucureºti, Ioan Lupaº ºi Alexandru Lapedatu de
la Cluj; din partea Guvernului au venit generalul I. Rãºcanu, ministrul de rãz-
boi ºi Octav Trancu-Iaºi, ministrul cultelor16. Oaspeþii au sosit la Oradea în
seara zilei de 16 oct., fiind întâmpinaþi la garã de Gh. Popa ºi Aurel Lazãr. În
aceeaºi searã, la restaurantul Vulturul Negru, a avut loc „masa de cunoºtinþã“,
o întâlnire a oaspeþilor cu organizatorii. A doua zi, dupã serviciul divin ofi-
ciat în ambele biserici româneºti, la ora 9½ s-au deschis lucrãrile adunãrii
generale. În numele comitetului de organizare, Aurel Lazãr a rostit discur-
sul de bun sosit, în care a subliniat importanþa faptului cã întâia adunare gene-
ralã a ASTREI în cadrul statului naþional unitar român, are loc la Oradea17.
Preºedintele ASTREI, Andrei Bârseanu, în cuvântarea de deschidere a adunã-
rii, ºi-a exprimat convingerea în viitorul Asociaþiunii, care ,,îºi are ºi acum
rostul ei”, arãtând ºi el însemnãtatea desfãºurãrii acestei adunãri la Oradea
ºi amintind de fruntaºii neamului, mireni ºi clerici, care au luptat aici.
Dupã prezentarea Raportului general de activitate al Comitetului Central
pe anul 1919 ºi primirea de noi membri în Asociaþiune, a urmat un moment
deosebit: dezvelirea bustului regelui Ferdinand, ridicat din iniþiativa genera-
lului Traian Moºoiu în incinta Comandamentului Corpului de vânãtori. Au
rostit discursuri: mitropolitul Nicolae Bãlan, care a oficiat ºi serviciul divin,
generalii Traian Moºoiu ºi I. Rãºcanu, primarul Coriolan Bucico ºi Amos
Frâncu, iar corul Hilaria a intonat „Imnul regal”. Dupã o defilare a trupe-
lor, urmatã de cea a satelor bihorene, care au prezentat ºi o suitã de dansuri
naþionale, festivitãþile primei zile s-au încheiat cu un concert al corului Hilaria.
Activitãþile au continuat în ziua urmãtoare, punctul de atracþie constituin-
du-l conferinþele lui Nicolae Iorga ºi Alexandru Lapedatu18. Dupã vizitarea
204 Ion Zainea

expoziþiei organizatã de Reuniunea Cele Trei Criºuri ºi Biblioteca Episcopiei

greco-catolice, a fost vizionat un spectacol teatral susþinut de trupa Teatrului
din Cluj, iar seara a avut loc banchetul la Palatul Episcopiei greco-catolice19.
Cu tot începutul promiþãtor, activitatea despãrþãmântului orãdean în anii
care au urmat a fost extrem de slabã20. Directorul sãu, canonicul Ilie Stan, un
om în vârstã ºi bolnav, a lãsat conducerea despãrþãmântului pe mâna unor per-
soane de încredere, cum erau Aurel Lazãr sau ªtefan Mãrcuº, dar neavând cali-
tatea oficialã aceºtia nu s-au putut implica prea mult. Datã fiind aceastã situaþie,
în anul 1923 Comitetul Central al Asociaþiunii a încredinþat sarcina de a reor-
ganiza despãrþãmântul lui Aurel Lazãr21, care, de la sfârºitul anului 1919, figu-
ra în categoria membrilor fondatori ai ASTREI. Adunarea generalã de reor-
ganizare, a avut loc la 15 martie 192322, în prezenþa unui „ales public românesc“,
fiind deschisã de Aurel Lazãr, care a fãcut un scurt istoric al despãrþãmântu-
lui orãdean. El evocã anii rãzboiului, când acesta a fost nevoit sã-ºi suspende
activitatea, apoi anii de dupã 1918, când fiind atâtea de fãcut pentru conso-
lidarea statului român, „nu ne-a mai rãmas timp ºi pentru reînceperea mun-
cii culturale“23. Arãtând rolul covârºitor al culturii într-un stat modern, fiind
„cea mai puternicã forþã a statului“, Aurel Lazãr îndeamnã la acþiune pe toþi
intelectualii români din þinut: „Ne facem – a spus el – o dublã datorie, atun-
ci când începem o vie activitate culturalã româneascã, aici la marginea þãrii“.
Sub conducerea lui Aurel Lazãr, despãrþãmântul orãdean va desfãºura în
anii urmãtori o activitate notabilã. „O reorganizare cãreia i-a urmat în scurt
timp o activitate mult promiþãtoare“- se menþiona în raportul de activitate
al Comitetului Central al Astrei pe anul 192324. În anii 1923-1924, despãr-
þãmântul cuprindea 50 de comune ºi avea 115 membri, din care 30 fonda-
tori, 58 pe viaþã ºi 27 activi25.
În noua calitate de director al despãrþãmântului orãdean, Aurel Lazãr par-
ticipã la adunarea generalã de la Timiºoara, din 28-29 august 1923, când
Vasile Goldiº a fost ales preºedinte al ASTREI26. Vechii combatanþi de pe fron-
tul luptei pentru Unire se reîntâlneau, de data aceasta pentru consolidarea
ei prin culturã. Ca o recunoaºtere a meritelor sale pe acest tãrâm, la adunarea
generalã de la Reghin, din 29-30 august 1925, Aurel Lazãr a fost ales mem-
bru în Comitetul Central al ASTREI27, calitate pe care ºi-o va pãstra tot restul
vieþii, la fel ca ºi pe aceea de preºedinte al despãrþãmântului orãdean.
În anul 1926, a intervenit o schimbare în structura organizatoricã a ASTREI
– aºa-numita „descentralizare”, pusã în discuþie de Vasile Goldiº încã din 1924,
descentralizare aplicatã efectiv în 1926, când au fost înfiinþate despãrþãmin-
tele centrale judeþene, ca organe intermediare, de legãturã, între Centru ºi
despãrþãmintele de plasã, cu rol de coordonare a activitãþii celor din urmã28.
În viziunea Centrului, noile despãrþãminte judeþene trebuiau sã se ocupe de
alcãtuirea „unui plan unitar de acþiune”, pentru toate despãrþãmintele din
 ASOCIAÞIONISM ª I N A Þ I O N A L I S M C U LT U RA L R O M Â N E S C Î N BIHOR 205

judeþ, „în conformitate cu împrejurãrile locale”, precum ºi de procurarea ºi

distribuirea mijloacelor financiare necesare propagandei29.
Ca urmare, în vara anului 1926, despãrþãmântul Oradea se transformã
în despãrþãmântul central judeþean Bihor. Noul Comitet de conducere al ace-
stuia era alcãtuit din: Aurel Lazãr (preºedinte), Iosif Pogan (secretar), Iacob
Iosif, Iacob Lazãr, Iacob Radu, Andrei Horvath, Victor Cãdere, Teodor Neº,
ªtefan Mãrcuº, Nicolae Niciu, Augustin Cosma, Ioan Boroº, Iosif Marta,
Teodor Popa, Petru Tãmâian, Volburã Poianã ºi Ioan Matei (membri)30. Pe
baza orientãrilor primite din partea Centrului ºi în conformitate cu nevoile
culturale ale judeþului, Comitetul despãrþãmântului judeþean a elaborat un
amplu program cultural, care-ºi propunea, în esenþã, urmãtoarele obiective:
înfiinþarea, în fiecare localitate a judeþului, a unei agenþii a despãrþãmântului,
respectiv un cerc cultural, o bibliotecã “poporalã” ºi o casã naþionalã; inten-
sificarea propagandei culturale la sate prin conferinþe, prelegeri ºi ºezãtori cul-
turale; organizarea unor cursuri de alfabetizare, precum ºi a unor concursu-
ri de coruri ºi dansuri; sporirea membrilor Asociaþiunii31. Obiectivul final al
acestei activitãþi de amploare era, în concepþia lui Aurel Lazãr, „luminarea
poporului“, prin „crearea ºi susþinerea unui contact viu între cãrturarii ºi þãra-
nii români“32.
Activitatea ASTREI sub conducerea lui Aurel Lazãr a însemnat, în plan
concret, o lungã listã de sate în care au fost înfiinþate cercuri culturale ºi biblio-
teci „poporale“, ori în care s-au þinut conferinþe ºi ºezãtori culturale, cu
problemele ºi greutãþile legate de înfiinþarea, dotarea ºi reorganizarea lor,
expresie a remarcabilei sale capacitãþi organizatorice. La baza acestei rea-
litãþi palpabile stã concepþia lui Aurel Lazãr despre rolul ASTREI ºi princi-
palele sale direcþii de acþiune, principiile dupã care s-a ghidat ºi pe care s-a
strãduit sã le transpunã în practicã.
În primul rând, Aurel Lazãr considera satul ca principal beneficiar al in-
fluenþelor educative ºi acþiunilor culturalizatoare ale ASTREI. Atenþia prio-
ritarã acordatã þãrãnimii, era conformã cu obiectivul principal al Asociaþiei
dupã rãzboi, care-ºi propunea „rãspândirea culturii ºi promovarea, pe toate
tãrâmurile, a progresului poporului românesc, îndeosebi a þãrãnimii“33. Orien-
tarea prioritarã spre þãrãnime, se explicã prin ponderea mare a acesteia în
ansamblul populaþiei34, ca ºi prin persistenþa în epocã a unui anume cult pen-
tru þãrãnime, concepþia cã aceasta reprezintã temelia societãþii, pe care o întâl-
nim ºi la Aurel Lazãr.
În activitatea sa, Aurel Lazãr a pornit de la realitãþile culturale ºi etnice ale
judeþului Bihor. Era conºtient de faptul, cã aici cultura românã era prea puþin
cunoscutã, chiar ºi „de fiii români ai judeþului, iar conaþionalii noºtri, scãldaþi
în apele unei culturi streine, nu o cunosc deloc“35. Se arãta convins cã pro-
gramul ASTREI va trezi, în cele din urmã, admiraþia unanimã a locuitori-
206 Ion Zainea

lor, nu doar români ci ºi maghiari. „Noi încercãm – spunea el, la adunarea de

la Diosig, din 1927 – sã arãtãm splendoarea acestei culturi, farmecul ºi forþa
ei, care vor crea o desãvârºitã admiraþie între fiii acestui judeþ ºi cã cultura
românã, izvorâtã din geniul latin, se poate mândri cã are valori asemãnãtoa-
re cu ale altor popoare latine, sub a cãror raze de culturã s-au înnobilat naþiu-
nile europene“. Iar cu altã ocazie afirma: „Minoritarii noºtri, trebuiesc con-
vinºi cu armele culturii noastre superioare“36.
Propaganda pentru carte ºi prin carte, considera Aurel Lazãr, va duce, în
cele din urmã la creºterea apetitului lumii rurale pentru cunoaºterea culturii
naþionale. Cu ocazia unei serbãri, pe care despãrþãmântul a organizat-o în
1923 la Cefa, vorbind despre rosturile ASTREI, Aurel Lazãr spunea þãrani-
lor: „Þara aºteaptã de la voi cinste, suflet, muncã, inimã caldã pentru tot ce
e bine ºi liber de orice patimã… Aici se cere suflet…, iar sufletul trebuie
cultivat, trebuie întãrit cu culturã româneascã, cu cât mai multã carte“37.
Vorbind þãranilor din satul Inand, cu prilejul înfiinþãrii bibliotecii „popora-
le“ de aici, Aurel Lazãr le spunea: „V-am adus cãrþi, sã le citiþi, sã vã deschi-
deþi mintea, ca sã simþiþi româneºte, sã cunoaºteþi trecutul vostru, neamul
vostru ºi þara voastrã“38.
Dar satul n-a fost singurul teren de activitate al ASTREI. În condiþiile
în care populaþia româneascã din oraºe a crescut mereu39, destul de curând
conducerea ASTREI a înþeles necesitatea cuprinderii în sfera ei educaþio-
nalã ºi a unor categorii sociale din mediul urban. Problema raporturilor
ASTREI cu muncitorimea, s-a discutat la Congresul Asociaþiei desfãºurat la
Sibiu în anul 193040. Cu acest prilej, Vasile Goldiº declara: „Culturalizarea
muncitorimei industriale este una din cele mai de seamã probleme de stat”,
recomandând despãrþãmintelor centrale judeþene „sã se aproprie prin mijloace
culturale de aceastã pãturã socialã româneascã, nãzuind a o îngloba în soli-
daritatea naþionalã“41. Împãrtãºind aceleaºi concepþii, în condiþiile specifice
ale judeþului Bihor, Aurel Lazãr spunea, la rândul sãu, în 1929: „Întãrirea
conºtiinþei naþionale, sprijinirea consecventã a industriei, culturii române, tre-
buie sã ne îndrepte paºii noºtri. Iubirea adevãratã, fãrã fãþãrnicie, ne poate asi-
gura statul câºtigat prin sânge, prin lupte grele de o mie de ani“42.
Aurel Lazãr a înþeles necesitatea de a se apropia ºi a susþine elementul româ-
nesc din Oradea, „expus curentelor antipatriotice, antisociale ºi antireligioa-
se“43. Scurtã vreme dupã alegerea sa în fruntea despãrþãmântului orãdean al
ASTREI, în ºedinþa din 15 octombrie 1923, Aurel Lazãr înfiinþeazã douã
comisii speciale, care sã se ocupe de propaganda naþional culturalã în rân-
dul meseriaºilor români orãdeni. O lunã mai târziu, el punea bazele Asociaþiei
Meseriaºilor Români din Oradea, al cãrei preºedinte a fost ales.
Ideea eficienþei propagandei culturale, l-a preocupat mereu pe Aurel Lazãr.
În concepþia sa, propaganda prin conferinþe, prelegeri ºi ºezãtori culturale repre-
 ASOCIAÞIONISM ª I N A Þ I O N A L I S M C U LT U RA L R O M Â N E S C Î N BIHOR 207

zenta principalul mijloc educativ, principala acþiune culturalizatoare a ASTREI

asupra maselor populare de la sate. Pe aceastã cale se putea atinge cel mai
uºor „partea principalã din programul cultural al ASTREI, care are drept
þintã crearea ºi susþinerea unui contact viu între cãrturari ºi þãranii români“44.
ASTRA bihoreanã a practicat, ca peste tot, douã forme de prelegeri: una
pentru sãteni, cealaltã destinatã, în principal, intelectualilor din oraº. Cele
douã forme se deosebeau prin tematicã, prin conþinut ºi limbajul utilizat. O
„echipã culturalã“ tipicã pentru activitatea conferenþiarã la sate, era alcã-
tuitã, în general, dintr-un profesor, un medic, un avocat ºi un preot, uneori
însoþiþi de un grup de coriºti. În 1926, despãrþãmântul judeþean organizase
trei astfel de echipe, prezente în fiecare zi de duminicã în unul sau mai multe
sate45. Conferenþiarii erau în majoritate profesori, avocaþi ºi medici orãdeni,
dintre care s-au remarcat avocaþii Teodor Popa ºi Aurel Lazãr, profesorii Teodor
Neº ºi Damaschin Ioanovici, medicii Ioan Matei ºi Dimitrie Gâldãu. Tematica
conferinþelor a fost lãsatã la latitudinea conferenþiarilor. Aurel Lazãr reco-
manda însã celor care se ofereau sã vinã de la Cluj sau Bucureºti, sã-ºi aleagã
subiectul conferinþelor „din domeniul literaturii ºi al istoriei naþionale, din
sociologie, artã ºi economie naþionalã“, acestea fiind impuse de „împrejurã-
rile culturale de la noi“46. Din tematica conferinþelor þinute de Aurel Lazãr
amintim: „Vasile Alecsandri”, „Lupta noastrã în trecut, datoriile în pre-
zent”, „Ce foloase vom avea dintr-o industrie româneascã”, „ªcoala ºi agri-
cultura”, „Cooperativele”, „Forþa neamului”, „Naþionalismul”, „Despre
ASTRA”, „Despre Unire” etc.
ªezãtorile culturale tipice, sunt definite de Aurel Lazãr ca „adunãri popo-
rale, cu conferinþe, declamãri ºi cânturi naþionale“47. În mod obiºnuit, con-
ferinþele erau însoþite de serbãri ºcolare ºi interpretarea unor piese corale. De
regulã, serbãrile erau susþinute de elevii ºcolilor locale, iar corurile veneau
în general de la Oradea, împreunã cu conferenþiarii. Pentru a spori eficienþa
propagandei prin conferinþe, prelegeri ºi ºezãtori culturale, Aurel Lazãr a cãu-
tat, de-a lungul anilor în care a condus despãrþãmântul orãdean, formele orga-
nizatorice cele mai potrivite. În 1923 de pildã, el propunea ºi împãrþea des-
pãrþãmântul în zece sectoare, dupã plase, încredinþând unui membru al
Comitetului organizarea ºi conducerea propagandei culturale în fiecare sec-
tor48. Mãsura s-a dovedit inspiratã, deoarece, o bunã bucatã de vreme, pro-
paganda s-a desfãºurat „în chip vrednic de toatã lauda“. El însuºi s-a ocupat
de plasa Sãlard, gãsind timp pentru a fi prezent ºi la Sarcãu ºi la Sârbi, Chistag,
Burzuc etc.
Vorbind despre propaganda prin conferinþe ºi ºezãtori culturale în anii 1923-
1924, Aurel Lazãr spunea: „Adunãrile au fost astfel organizate ca prin ele sã
se deºtepte interesul poporului faþã de carte, culturã, istorie, literaturã ºi artã
naþionalã, sã se trezeascã sentimentul iubirii de neam ºi patrie, de ºcoala româ-
208 Ion Zainea

neascã ºi biserica naþionalã“. Strãdaniile sale de a imprima un suflu nou ace-

stei propagande ºi a o face mai eficientã, sunt meritorii. În iulie 1926, Aurel
Lazãr propunea o concentrare a activitãþii conferenþiarilor; aceºtia urmau sã
rãmânã timp mai îndelungat în acelaºi sat, unde sã þinã mai multe conferinþe,
„cercetând în acelaºi timp toate nevoile, lipsurile, bolile trupeºti ºi sufleteºti
ale locuitorilor acelui sat“. Propunea, totodatã, ca temele conferinþelor sã fie
alese cu prioritate din economie, deoarece „în viaþa poporului român din Bihor,
economia joacã un rol preponderent“49. O viziune desigur idealã, dar care în
practicã s-a dovedit greu de realizat din diverse motive. În acelaºi sens, Aurel
Lazãr susþinea ºi necesitatea cointeresãrii, organizãrii ºi orientãrii de cãtre ASTRA
a potenþialului intelectual local, prin „aºezãminte culturale potrivite cu trebuinþele
locale ºi hrãnite cu energiile locale“50.
Punctele de sprijin – organizatoric ºi cultural – ale ASTREI în satele judeþu-
lui au fost agenturile, mici asociaþii culturale locale, denumite, începând cu anul
1925, cercuri culturale. Marea majoritate a cercurilor culturale din judeþ, au
fost înfiinþate din iniþiativa despãrþãmântului central judeþean, cu prilejul unor
ºezãtori culturale organizate duminica. Au existat, în acest sens, adevãrate cam-
panii, detaºându-se net cea din 1925, când au fost înfiinþate nu mai puþin de
45 de cercuri culturale51. Cercurile culturale ar fi trebuit sã aibã fiecare câte un
sediu, în aºa-numitele case naþionale, ce urmau a se construi în fiecare sat. În
Bihor, astfel de case naþionale au fost puþine. În 1926, ele erau amintite la
Sãbolciu, Chiºlaca ºi Cheresig52, deºi pânã în anul 1928, Consilieratul agricol
al judeþului Bihor repartizase terenuri în acest scop unui numãr de 64 de comu-
ne53. În vara anului 1928, a fost înfiinþatã Casa Naþionalã a judeþului. Cu
prilejul inaugurãrii sale, Aurel Lazãr a subliniat „unitatea sufletului românesc
pe aceste plaiuri“ ºi „forþa sãnãtãþii morale a poporului de la sate“, elemente
pe care „se poate clãdi solid“. „Putem fi divizaþi în partide – spunea el – dar
trebuie sã rãmânem uniþi în manifestãrile culturale ºi naþionale“54.
Strâns legatã de existenþa cercurilor culturale, a fost înfiinþarea aºa-ziselor
biblioteci poporale, constând în seturi de cãrþi (între 50 ºi 100 de volume) aduse
de activiºtii ASTREI cu ocazia punerii bazelor unui cerc cultural. În con-
cepþia iniþiatorilor, acestea reprezentau doar „începuturile“ unor viitoare adevã-
rate biblioteci. În cea dintâi „campanie“ de înfiinþare a bibliotecilor, cea din
1924, s-a remarcat însuºi episcopul greco-catolic Valeriu Traian Frenþiu, cãruia,
la solicitarea sa, Comitetul Central al ASTREI i-a pus la dispoziþie 50 seturi de
biblioteci, pe care sã le înfiinþeze în satele bihorene cu prilejul vizitelor sale cano-
nice în diecezã55. Cu tot potenþialul intelectual deosebit concentrat în despãrþãmân-
tul orãdean, numãrul bibliotecilor poporale ºi implicit al cercurilor culturale,
nu a fost deloc spectaculos, dând totodatã la ivealã o activitate în salturi56.
În ampla operã de culturalizare a satelor, desfãºuratã de ASTRA bihoreanã,
Aurel Lazãr a înþeles necesitatea colaborãrii cu alte societãþi culturale sau insti-
 ASOCIAÞIONISM ª I N A Þ I O N A L I S M C U LT U RA L R O M Â N E S C Î N BIHOR 209

tuþii care aveau acelaºi scop. În iulie 1926, el fãcea cunoscutã dorinþa ASTREI
de a colabora cu toate celelalte societãþi culturale din Oradea, „menþinând
însã pe mai departe locul prim ce ocupã despãrþãmântul nostru între aceste
societãþi“57. Dacã încercarea de fuziune cu Reuniunea Cele Trei Criºuri nu s-
a putut realiza, în schimb colaborarea cu ASTRA medicalã a fost un adevã-
rat exemplu. Atât de mult s-au apropiat ºi s-au completat obiectivele celor
douã societãþi, încât în cele din urmã acestea vor fuziona, ASTRA medicalã
devenind o secþie a ASTREI culturale. Conlucrarea cu echipa de medici din
Oradea, în frunte cu dr Ioan Matei, ce dispunea ºi de un autobuz, s-a dove-
dit pentru ASTRA un mijloc ideal de a pãtrunde mai uºor la sate.
Pentru a da consistenþã ºi eficienþã propagandei culturale la sate ºi în dorinþa
„de a nu rupe legãturile tradiþionale dintre culturã ºi religie în viaþa satelor“,
Aurel Lazãr a considerat utilã o colaborare cu Biserica, astfel încât „fiecare
manifestare culturalã sã fie însoþitã de serviciul divin, cor ºi predici“58. În acest
scop, Aurel Lazãr s-a adresat conducãtorilor celor douã biserici româneºti din
Oradea, solicitându-le colaborarea. În adresa cãtre Episcopul ortodox, Roman
Ciorogariu, Aurel Lazãr spunea: „Asociaþia ASTRA dorind intensificarea pro-
pagandei culturale la sate, ºi-a pus în program, pe lângã ºezãtorile obiºnuite
ºi participarea la serviciul divin cu preoþi, coruri, predici, pentru a lãsa impre-
sii mai profunde ºi mai durabile ºi a îndruma propaganda culturalã pe fãgaºul
tradiþiilor strãmoºeºti“59. ASTRA se oferea, totodatã, sã contribuie la orga-
nizarea de serbãri populare cultural-religioase, prin colaborarea cu asociaþii-
le religioase ºi „la orice nãzuinþã de a ridica nivelul intelectual ºi moral al vieþii
de la sate, prin înfrãþirea dintre culturã ºi religie“60.
În ampla acþiune pe care-a conceput-o ca preºedinte al ASTREI bihorene,
Aurel Lazãr s-a lovit, între altele, de lipsa de fonduri, ca ºi de numãrul redus
ºi lipsa de angajare a unor intelectuali de la sate. Lipsa de fonduri, l-a deter-
minat pe Aurel Lazãr sã se adreseze în mai multe rânduri Comitetului Central
al ASTREI, precum ºi Prefecturii judeþului, în vederea acordãrii unor sume
mai însemnate pentru trebuinþele de propagandã culturalã ale despãrþãmân-
tului. Chiar dacã bunele intenþii nu au lipsit61, sprijinul nu a fost pe mãsura
necesitãþilor. Pentru sporirea fondurilor, despãrþãmântul a avut ºi iniþiative
proprii, cum a fost ºi aceea a construirii unui cinematograf, iar veniturile rea-
lizate sã fie folosite pentru intensificarea activitãþii despãrþãmântului central
judeþean ºi ajutorarea celorlalte despãrþãminte din judeþ62.
Constatând indiferenþa unor intelectuali de la sate faþã de scopul nobil al
ASTREI, Aurel Lazãr considera cã „e datorie de conºtiinþã româneascã sã
te angajezi cu toate puterile în slujba propagandei naþionale, pe care trebuie
sã o facem mai cu seamã aici la graniþã“63. Nu întâmplãtor, în anii 1927-1929,
ASTRA bihoreanã ºi-a þinut adunãrile generale în regiuni cu populaþie mixtã:
Diosig, Marghita ºi Tileagd.
210 Ion Zainea

Numãrul mic de intelectuali la sate, lipsa de angajare a unora, lipsa de fon-

duri, de mijloace de transport, au fãcut, aºa cum reiese ºi din adresa despãr-
þãmântului beiuºan din 15 ianuarie 1927, cãtre Aurel Lazãr, ca acþiunea de
propagandã culturalã în satele bihorene sã nu se poatã desfãºura dupã „un
plan de activitate curentã ºi de perspectivã“, ci sã se facã, la fel ca pânã acum,
„dupã putinþã“64. Cu toate acestea, activitatea generalã a despãrþãmântului biho-
rean a fost bine apreciatã de conducerea ASTREI centrale. Într-o adresã a ace-
steia, din aprilie 1929, Aurel Lazãr era anunþat cã în raportul Comitetului Central
adresat adunãrii generale a ASTREI þinutã la Sibiu în 8 decembrie 1928, „s-a
scos la ivealã ºi activitatea foarte mulþumitoare a despãrþãmântului de sub con-
ducerea d-Voastrã“. „Accentuãm ºi cu acest prilej – se spunea în adresã – mulþu-
mirea ce o simþim în suflet pentru aceastã activitate ºi avem toatã nãdejdea cã
frumoasa activitate din trecut aþi continuat-o ºi o continuaþi ºi în anul de faþã,
pentru progresul în cultura neamului nostru“65.
Între acþiunile mai deosebite, pe lângã munca de uzurã a propagandei cul-
turale, pot fi amintite cele privind înfiinþarea unui Muzeu Etnografic al Bihariei
ºi organizarea unui concurs al corurilor din judeþul Bihor. Fiind ºi primar al
municipiului Oradea, Aurel Lazãr a putut acorda acestor acþiuni un sprijin
mai substanþial, material ºi moral.
Începutã în primãvara anului 1927, acþiunea în vederea înfiinþãrii Muzeului
Etnografic al Bihariei nu s-a putut finaliza decât în anul 1934, sub egida Casei
Naþionale a judeþului66. Concursul de coruri a fost organizat cu prilejul adunã-
rii generale a despãrþãmântului judeþean, din 8 octombrie 1930, desfãºuratã
la Oradea în sala Teatrului „Regina Maria”67. La concurs au participat coru-
rile sãteºti din Bãiþa, Tãuteu, Holod, Ucuriº, Tãgãdãu, Batãr, Chiºlaca, Talpoº,
Beliu, Auºeu-Groºi, Gurbediu, Miersig, Ateaº, Giriº ºi Ceica, precum ºi cele
ale meseriaºilor ºi pompierilor din Oradea68. Cu aceastã acþiune, a început
în Bihor o miºcare coralã deosebit de activã, care ºi-a pus amprenta atât
asupra activitãþii propriu-zise a ASTREI, cât ºi asupra vieþii culturale a sate-
lor bihorene timp de câþiva ani. La aceastã adunare a rostit Aurel Lazãr ulti-
mul sãu discurs în calitate de preºedinte al despãrþãmântului bihorean al
ASTREI, în care a arãtat rolul acestei societãþi în viaþa culturalã a românilor
de peste munþi, în trecut ºi în prezent. El a subliniat faptul cã dacã în trecut
rolul ASTREI s-a rezumat la „pãstrarea credinþei, limbii ºi portului naþional“,
astãzi se impune ca activitatea sa culturalã sã fie nu numai amplificatã, ci ºi
desfãºuratã „dupã un plan bine stabilit“69.
Activitatea de peste trei decenii în cadrul ASTREI, i-a oferit lui Aurel Lazãr
posibilitatea de a o cunoaºte ºi a o evalua sub toate aspectele ºi în toate resor-
turile sale. Bogata experienþã acumulatã, pe de o parte, problemele noi apã-
rute în lumea satului ca urmare a impactului cu criza economicã, pe de altã
parte, l-au fãcut sã înþeleagã necesitatea unor schimbãri în activitatea ASTREI70.
 ASOCIAÞIONISM ª I N A Þ I O N A L I S M C U LT U RA L R O M Â N E S C Î N BIHOR 211

În concepþia lui Aurel Lazãr, aceste schimbãri trebuiau sã înceapã cu o mai

îndeaproape cunoaºtere a atmosferei sufleteºti a satelor, a stãrii de spirit a þãrã-
nimii din punct de vedere al problemelor naþional-culturale ale ASTREI, pre-
cum ºi a greutãþilor ivite în activitatea secþiilor, cãrora sã li se caute remedii-
le cele mai potrivite71. O problemã importantã, de care ºtia cã depinde foarte
mult continuarea activitãþii ASTREI în noul context, era pentru Aurel Lazãr
aceea a colaboratorilor din lumea satelor, în speþã învãþãtorii ºi preoþii. Considera
necesar ca, pe de o parte, ASTRA sã caute modalitãþi noi prin care sã ºi-i poatã
apropia pe cãrturarii satelor, pentru a-i pune în slujba scopurilor sale, iar pe
de altã parte sã vadã „ce mijloace ºi orientãri de activitate chibzuitã ºi folo-
sitoare þãranului“ ar putea pune la îndemâna acestora, pentru a le spori auto-
ritatea în lumea satelor ºi a se bucura de mai multã încredere din partea
þãranilor.
Aurel Lazãr a înþeles cã activitatea culturalã de tip turneu era, în ultimã
instanþã, de suprafaþã, cã ea nu putea prinde rãdãcini, nu lãsa urme adânci
în configuraþia culturalã a satului. „Propaganda noastrã culturalã în mijlocul
poporului – spunea el la adunarea generalã a despãrþãmântului din anul 1930
– nu se poate mãrgini la un export de culturã intelectualã la sate de la centru,
ca ºi cum am avea înmagazinatã aici cultura satelor noastre. Cultura satelor
înseamnã descãtuºarea, organizarea ºi fructificarea energiilor social-econo-
mice-culturale, care stau îngropate acolo, în solul nerãscolit încã a pãturii noa-
stre þãrãneºti“72. Iar în legãturã cu mijloacele de realizare a acestei propagan-
de culturale, Aurel Lazãr afirma: „Conferinþele la sate sunt, în cel mai bun
caz, un rãsad. Acest rãsad trebuie cultivat sistematic pentru a se ajunge la rezul-
tate durabile, altfel ele rãmân manifestaþii intelectuale de paradã, costisitoa-
re“73. La fel, în legãturã cu bibliotecile: „Înfiinþarea de biblioteci poporale
în acelaºi mod pripit, nu ne duce cu mult mai departe decât risipa de inte-
lectualitate conferenþiarã. Ele se pierd pur ºi simplu, cum am avut ocazia sã
constatãm la faþa locului, în sate, unde procese verbale arãtau bibliotecã
înfiinþatã în douã rânduri ºi tot nu este“.
Aurel Lazãr considera cã trebuie începutã „o propagandã culturalã temei-
nicã, bazatã pe realizãri solide ºi durabile, pe studii ºi experienþã“74. „Astra nu
se poate mulþumi, an de an, cu înregistrarea unei serii mai mult sau mai puþin
bogate de conferinþe ºi manifestãri intelectuale la sate ºi pentru sãteni, ci
trebuie sã organizeze ºi sã orienteze energiile de acolo prin aºezãminte cul-
turale potrivite cu trebuinþele locale ºi hrãnite cu energiile locale“75. În acest
scop, el propune „o cercetare analiticã ºi criticã asupra mijloacelor de pro-
pagandã la sate, folosite de ASTRA pânã acum, în raport cu situaþia econo-
micã, socialã, culturalã a þãrãnimii din diferite þinuturi“. În opinia sa, pro-
paganda culturalã trebuia sã þinã cont, în primul rând, de situaþia economicã
a satelor. De aceea, recomanda ca subiectele conferinþelor sã fie luate din acest
212 Ion Zainea

domeniu, însã „potrivit cu starea sufleteascã ºi cu nevoile locale“. Ca pro-

bleme din viaþa satelor, ce „se cer impetuos tratate în conferinþe“, Aurel Lazãr
recomandã: a lãmuri þãranului rostul ºi funcþionarea mecanismului statului,
datoriile lui, rostul dãrilor, pentru a-l face astfel sã înþeleagã criza econo-
micã ºi financiarã ºi a potoli nemulþumirea; a lãmuri defecþiunile vieþii noa-
stre administrative ºi culturale, precum ºi a arãta caracterul inutil ºi primej-
dios al fricþiunilor politice în sate, prin explicarea rolului partidelor în stat;
a explica þãranilor cauzele sãrãciei, motivele pentru care n-au reuºit sã funcþio-
neze cu succesul dorit asociaþiile ºi cooperativele sãteºti; curente ºi perturbaþii
sociale în viaþa satelor, îndeosebi sectarismul, din punct de vedere naþional-
cultural etc. Întrucât cheltuielile unei propagande culturale intense erau mari,
ca modalitate de organizare a conferinþelor Aurel Lazãr propune un confe-
renþiar permanent în fiecare sat ºi colaborarea cu specialiºti pe probleme eco-
nomice, medicii de plase, cãrturarii satelor, cu ªcoala ºi Biserica. Era con-
vins cã în felul acesta, în condiþiile unei munci continue, se putea înfãptui o
legãturã mai trainicã între ASTRA ºi lumea satelor, nu atât prin conferenþia-
ri, cât prin cãrturarii satelor ºi medicii de plase.
Pentru urmãrirea sistematicã a rezultatelor muncii de propagandã cultu-
ralã, pentru a avea în permanenþã informaþii la zi ºi a gãsi cãile cele mai potri-
vite pentru realizãri, Aurel Lazãr propune efectuarea unor sondaje de opi-
nie periodice, prin intermediul unor chestionare. La iniþiativa sa, despãrþãmântul
bihorean întocmise deja un astfel de chestionar, pe care îl propune spre discu-
tare conferinþei preºedinþilor de despãrþãminte, þinutã în primãvara anului
193076.
Cu toatã analiza exigentã, dar lucidã, uneori cu accente critice la adresa acti-
vitãþii ASTREI, Aurel Lazãr a rãmas pânã la capãt un partizan însufleþit al
acesteia, animat de cunoscuta-i energie ºi capacitate de a se mobiliza ºi a mobi-
liza. Activitatea ºi contribuþia sa în cadrele ASTREI, s-ar mai putea exemplifi-
ca desigur cu numeroase amãnunte. Reþinem dintre acestea, câteva mai sem-
nificative. În iunie 1925, Aurel Lazãr trimitea la Sibiu, pentru arhiva ASTREI
centrale, douã fotografii originale ale lui Iosif Vulcan, contribuind în felul
acesta la completarea importantului fond documentar încredinþat Asociaþiei de
vãduva cãrturarului, la scurtã vreme dupã moartea acestuia77. La 28 noiem-
brie 1926, Aurel Lazãr a participat, în fruntea unei delegaþii a ASTREI biho-
rene, la serbãrile de la Auºeu, prilejuite de comemorarea centenarului naºterii
lui Alexandru Roman78. În acelaºi an, Aurel Lazãr, împreunã cu Gheorghe
Tulbure, Ioan Matei ºi Gheorghe Bota, au reprezentat despãrþãmântul orã-
dean la serbãrile ASTREI de la Zalãu, care aniversa 65 de ani de activitate79.
Cu Aurel Lazãr, ASTRA a recrutat în rândurile sale o personalitate ºi un
conducãtor de nãdejde. Îl recunoaºtem, cât se poate de bine, în succinta carac-
terizare de ansamblu, pe care Vasile Goldiº a fãcut-o preºedinþilor de despãrþã-
 ASOCIAÞIONISM ª I N A Þ I O N A L I S M C U LT U RA L R O M Â N E S C Î N BIHOR 213

minte la Congresul cultural al ASTREI de la Sibiu, din primãvara anului 1930.

„Preºedinþii aceºtia – spunea Vasile Goldiº – sunt oameni de treabã, fruntaºi
ai societãþii, suflete idealiste, care, cei mai mulþi, aduc apreciabile jertfe pen-
tru Asociaþiune, fãrã nici un interes de ordin personal“80.
Reuniunea coralã Hilaria, a luat fiinþã în anul 187581, fiind „cea mai însem-
natã reuniune muzicalã româneascã din aceste pãrþi“82. Aºa cum reiese din
Statute, reuniunea îºi propunea un dublu scop: de a contribui la „perfecþio-
narea membrilor activi în arta vocalã“ ºi de ,,a promova scopurile filantro-
pice pe care le va afla de bine“, îndeosebi pentru a-i ajuta pe studenþii ºi ele-
vii români care aveau nevoie de sprijin material pentru a-ºi putea continua
studiile.
Valorificând ºi cultivând creaþia muzicalã româneascã, cu precãdere cea
inspiratã din lupta eroicã a poporului român, precum ºi creaþia folcloricã, reu-
niunea a fãcut-o cunoscutã unui public de o structurã socialã diversã, lãrgind
aria de rãspândire a muzicii militant-patriotice româneºti. Din anul 1900, reu-
niunea a beneficiat de serviciile unui pasionat dirijor, învãþãtorul Nicolae Firu83,
care a dovedit reale calitãþi artistice, fiind totodatã un harnic cercetãtor al tre-
cutului cultural al românilor.
Perioada cea mai fructuoasã din existenþa reuniunii a fost cu siguranþã cea
care precede actul Unirii, când aceasta s-a aflat într-o continuã ºi meritorie
acþiune culturalizatoare, activitatea sa asociindu-se în mod fericit eforturilor
fruntaºilor politici, existând numeroase elemente comune între cele douã
domenii ale luptei de emancipare naþionalã a românilor. „În trecutul româ-
nesc al Bihorului – spunea Aurel Lazãr la jubileul de 50 de ani al acesteia –
reuniunea Hilaria a fost sinteza naþionalismului nostru pânã la 1914 pe te-
renul cultural ºi social“84.
Un salt calitativ în activitatea reuniunii se înregistreazã începând cu anul
1905, o datã cu alegerea unui nou comitet de conducere, alcãtuit din: Florian
Duma (preºedinte), Aurel Lazãr (vicepreºedinte), Nicolae Firu (secretar),
Ioan Petra (casier)85. Foarte activ, plin de iniþiative ºi idei novatoare, s-a dove-
dit a fi Aurel Lazãr, care din toamna anului 1907 va fi ales preºedinte al
reuniunii. El a urmãrit sã confere acesteia caracterul unei autentice societãþi
culturale, în care scop a cãutat sã extindã preocupãrile reuniunii, adãugând la
cele exclusiv muzicale de pânã atunci, preocupãri de naturã literarã, socialã,
eticã ºi de altã naturã. În ºedinþa Comitetului de conducere din 14 martie
1907, el face urmãtoarea propunere: „Deoarece scopul reuniunii - cultiva-
rea artei vocale - se poate atinge numai prin cunoaºterea perfectã a limbii ºi
literaturii române, pentru ca membrii reuniunii sã aibã ocazia de a se ocupa
ºi cu probleme literare ºi a dezbate unele defecte sociale, precum ºi pentru
ca reuniunea, dupã o producþiune (o activitate, un concert) sã nu adoarmã,
ci continuu sã se ocupe cu bucãþi noi, pentru a fi gata în orice împrejurare,
214 Ion Zainea

sã se stabileascã, la interval de 1-2 sãptãmâni, localul ºcolii unde vor fi dezbã-

tute probleme sociale; cu aceastã ocazie corul va arãta activitatea în deose-
bitele intervaluri. Se vor primi dizertaþii ºi alte lucrãri din sfera literaturii,
iar cele mai bune vor fi incluse în programul producþiunii viitoare“86.
Prin urmare, Aurel Lazãr propunea ca munca în salturi din activitatea de
pânã atunci a reuniunii, sã fie înlocuitã cu o muncã continuã, susþinutã, o
extindere a preocupãrilor acesteia spre probleme de ordin literar ºi social, pre-
cum ºi o creºtere a calitãþii muncii ºi a spiritului de responsabilitate al mem-
brilor reuniunii. În intervalul, de obicei mare, dintre douã concerte, reuniu-
nea urma sã desfãºoare activitãþi sub formã de matinee literar-muzicale,
organizate la interval de 1-2 sãptãmâni, care vor cuprinde pe lângã specta-
colul coral, douã dizertaþii, una literarã ºi alta socialã. În acest mod, înþelegând
rosturile unei astfel de societãþi în pãrþile cele mai vestice ale românismului,
Aurel Lazãr intenþiona sã integreze reuniunea în viaþa societãþii, unde trebuia
sã facã educaþie patrioticã, artisticã dar ºi moralã.
Vreme de ºapte ani, cât va conduce destinele reuniunii Hilaria, Aurel Lazãr
s-a strãduit sã punã în aplicare acest veritabil program de muncã. Prin urma-
re, sporeºte numãrul concertelor, seratelor ºi matineelor muzical-literare, orga-
nizate sub auspiciile reuniunii, în Oradea dar ºi la Tinca, Borod, Ortiteag ºi
alte localitãþi ale Bihorului. Cele din Oradea se þineau fie în sala de festi-
vitãþi a hotelului Vulturul Negru, fie în cea a hotelului Arborele Verde. Repertoriul
corului se îmbogãþeºte continuu, cu creaþii noi din operele compozitorilor
români Ciprian Porumbescu, Ion Vidu, George Dima, Gavril Muzicescu,
Mihail Gane, G. Kiriac, Alexandru Flechtermacher, Tiberiu Brediceanu, dar
ºi a unora strãini ca W.A. Mozart, Franz Liszt, Eduard Grieg ºi alþii, cei din
urmã selectaþi pe baza gustului artistic al epocii.
Programul spectacolelor devine mai variat ºi mai atractiv. Alãturi de creaþii-
le muzicale interpretate de corul bãrbãtesc, care treptat se va transforma într-
unul mixt, încep sã fie puse în scenã scurte piese de teatru, sunt introduse
momente poetice cu recitãri de poezii, iar în pauze dansuri populare. Uneori
se þineau ºi conferinþe pe teme literare. Erau preferate piesele într-un act, cu
muzicã, precum La ºezãtoare de Tiberiu Brediceanu, ori Sãrãcie lucie a lui Iosif
Vulcan. Poeziile sunt alese din operele lui George Coºbuc ºi Octavian Goga,
dar din programul spectacolelor erau nelipsite versurile Deºteptarea Bihorului,
compuse de Vioara din Bihor (Vioara Ciordaº). Dintre dansurile populare,
care umpleau pauzele spectacolelor, erau preferate Cãluºerul ºi Bãtuta. Spec-
tacolele erau, de regulã, urmate de dans ºi contribuþii financiare benevole
ale celor participanþi, care erau apoi folosite în scopuri filantropice.
Interesul publicului pentru spectacole a crescut astfel simþitor, iar reuºita
acestora era asiguratã. Comitetul reuniunii îºi dãdea toatã silinþa sã aducã la
spectacole „toatã inteligenþa româneascã din Bihor ºi jur“, pentru a da ace-
 ASOCIAÞIONISM ª I N A Þ I O N A L I S M C U LT U RA L R O M Â N E S C Î N BIHOR 215

stora „proporþiile largi ºi impunãtoare ale unor adevãrate manifestaþiuni arti-

stice ºi culturale“87. Fãcând o cronicã a seratei literar-muzicale organizate la
Tinca în 27 februarie 1910, ziarul Tribuna scria urmãtoarele: „Hilaria, prin
prestaþiile ei, dovedeºte cã de când este sub oblãduirea actualului ei preºedin-
te, adaugã tot mai mult la reputaþia ei binecunoscutã. O reuniune de cântã-
ri, care întruneºte oameni energici ºi de muncã, cum este preºedintele Dr.
Aurel Lazãr, este o mândrie a noastrã“88.
Rezultatele din ce în ce mai promiþãtoare ale reuniunii ºi comentariile favo-
rabile din presa româneascã, o vor face tot mai cunoscutã. Hilaria este ast-
fel invitatã sã participe la Festivalul coral de la Bucureºti, organizat de Reuniunea
coralã Carmen, la care au luat parte 25 de coruri ºi 12 reuniuni corale ºi
care s-a desfãºurat la Arenele Romane, în zilele de 27-29 august 190689.
Impresia frumoasã pe care a fãcut-o aici, l-a determinat pe compozitorul Ion
Vidu sã compunã special pentru Hilaria ºi sã-i dedice acesteia un Motto
pentru cor bãrbãtesc, care începea cu versurile: „Din vale, din câmpii ºi munþi/Cu
brazde de dureri pe frunþi/Venim cu doina noastrã fraþi/Sã v-o cântãm sã nu
uitaþi“90. Prestigiul reuniunii a sporit ºi prin cooptarea în comitetul sãu de
conducere a unor membri noi, de certã valoare, cum au fost Gheorghe Tulbure,
Coriolan Pop, Demetriu Kiss ºi episcopul Mihai Pavel, ultimii trei cu statut
de membri onorifici.
Conducerea reuniunii a cãutat ºi alte modalitãþi de îmbogãþire ºi diversi-
ficare a spectacolelor Hilariei, apelând la concursul unor cunoscute soliste,
din localitate sau din alte oraºe ºi chiar a unor coruri. Astfel de spectacole
atrãgeau public nu doar din Bihor, ci ºi din þinuturile învecinate.
Încã de la sfârºitul anului 1909, Comitetul de conducere al reuniunii a
început demersurile pentru a-l convinge pe compozitorul Tiberiu Brediceanu,
pe atunci funcþionar la banca „Albina” din Sibiu, sã-ºi punã în scenã la Oradea,
cu concursul Hilariei, piesa într-un act La ºezãtoare91. Acesta a acceptat ºi a
încredinþat pregãtirea reprezentaþiei lui Nicolae Firu. Conducãtorii reuniunii,
Aurel Lazãr, Gheorghe Tulbure ºi Nicolae Firu au continuat, în lunile urmã-
toare, schimbul de scrisori cu Tiberiu Brediceanu, având ca obiect efectua-
rea pregãtirilor pentru susþinerea concertului proiectat.
Piesa lui Brediceanu urma sã se joace în cadrul unei serate literar-muzi-
cale, de organizarea cãreia s-a ocupat un comitet alcãtuit din: Aurel Lazãr
(preºedinte), Nicolae Zigre (vicepreºedinte) ºi Gheorghe Tulbure (secretar)92.
Spectacolul s-a þinut la 10 martie 1910, în sala hotelului Vulturul Negru. În
program erau cuprinse: Deºteptarea Bihorului, versuri de Vioara din Bihor,
La ºezãtoare, piesã într-un act cu muzicã de Tiberiu Brediceanu ºi Pui de lei,
de Ion Vidu, executat de Hilaria. A fost un prestigios spectacol muzical-lite-
rar, unul din cele mai strãlucite din existenþa reuniunii, la reuºita cãruia au
contribuit coriºti din Sibiu ºi Oradea ºi care s-a bucurat „de concursul graþios”
216 Ion Zainea

al Veturiei Triteanu din Sibiu. „Serata din 10 martie 1910 - se spunea în rapor-
tul general al Comitetului - se poate numi punctul ºi momentul cel mai lumi-
nos din întregul trecut de 35 de ani al reuniunii noastre; acest moment a deve-
nit strãlucitor prin faptul cã la serata din martie ºi-a dat întâlnire nu numai
inteligenþa întreagã din Bihor, ci floarea ºi elita românismului de pretutin-
deni, dând astfel producþiunii aspectul unei grandioase ºi impunãtoare mani-
festãri sociale ºi culturale româneºti, cum nu s-a vãzut în Bihor“. Între cei pre-
zenþi s-au aflat ºi fruntaºii politici Teodor Mihali, Vasile Lucaciu ºi Alexandru
Vaida-Voevod, care împreunã cu cei bihoreni au þinut o consfãtuire, în care
au fost puse la punct detaliile privind campania electoralã a Partidului Naþional93.
A fost o dovadã a modului în care Aurel Lazãr a ºtiut sã îmbine artisticul
cu politicul. Cu instinctul sãu practic, el ºi-a dat seama de importanþa unor
astfel de manifestaþii în deºteptarea conºtiinþei naþionale ºi solidarizarea mase-
lor în jurul Partidului Naþional.
Seria concertelor organizate de Hilaria a continuat ºi în anii urmãtori. Între
acestea pot fi amintite cele susþinute în Oradea, la 16 februarie 191194 ºi 3
iunie 191295 ºi cel de la Tinca din 19 august 191196, cu un program foarte
bogat. Din când în când, pentru a evita instalarea imobilismului în activita-
tea reuniunii, conducerea acesteia concepea câte un spectacol de amploare,
care sã iasã din tiparele activitãþii obiºnuite. Este cazul, spre exemplu, al
concertului organizat în 26 februarie 1914 la Oradea. „Concertul acesta - scria
ziarul Românul - e aranjat aºa ca sã iasã din cadrele obiºnuite ale concerte-
lor date pânã acum de Hilaria ºi sã iee proporþiile largi ºi impunãtoare ale
unei adevãrate manifestaþiuni artistice ºi culturale“97.
Comitetul care s-a îngrijit de organizarea acestui mare spectacol a fost alcã-
tuit din: Aurel Lazãr, Demetriu Kiss ºi Coriolan Pop, preºedinþi de onoare,
Teodor Popa, preºedinte, Vasile Chirvai, vicepreºedinte ºi Marcel Jurcã, secre-
tar. La reuºita spectacolului ºi-au dat concursul o serie de interprete cunoscute
ca: Lucreþia Pãºcuþiu, Lucia Zigre, Nora Hossu, Delia Plopu. Cu ocazia
acestui concert, Hilaria interpreteazã în premierã balada Mama lui ªtefan
cel Mare, compoziþie a lui George Dima. Succesul acestei frumoase „seri cul-
turale româneºti“, a fost semnalat chiar ºi de presa maghiarã din Oradea.
Astfel, ziarul Nagyvarad, care face o amplã relatare a spectacolului, scria între
altele: „A fost o searã culturalã în sensul cel mai înalt al cuvântului, fiindcã
fiecare numãr din program, prezentat cu o deosebitã pricepere artisticã, a adus
la suprafaþã valori muzicale“98. Iar ziarul Szabadsag, scria despre corul reu-
niunii: „Hilaria.. în spectacolul de ieri searã a dat dovadã de marea sa meni-
re. Unele voci au corespuns de minune misiunii lor ºi în final au produs un
asemenea sunet care ar putea fi spre lauda oricãrui cor de teatru“99. Prin ast-
fel de acþiuni, „numele ºi prestigiul societãþii Hilaria s-a înãlþat ºi s-a rãspân-
dit în tot cuprinsul locuit de români“100.
 ASOCIAÞIONISM ª I N A Þ I O N A L I S M C U LT U RA L R O M Â N E S C Î N BIHOR 217

În cadrul reuniunii, Aurel Lazãr a înfiinþat un cerc de lecturã, unde puteau

fi citite ziare ºi reviste din Regat, precum Neamul românesc al lui Nicolae Iorga,
sau revista Viaþa româneascã. Tot aici, membrii reuniunii îºi pregãteau con-
ferinþele pe teme literare sau sociale, pe care le prezentau fie cu prilejul unor
spectacole, fie în cadrul unor serii de „conveniri sociale“ sãptãmânale. Din
multitudinea de conferinþe, se remarcã, prin tematica abordatã, cea din 1907
a lui Teodor Popa despre „Naþionalismul lui Mihai Eminescu” ºi cea a lui
Gheorghe Tulbure despre „Curentul þãrãnesc în literatura românã”, prezen-
tatã cu ocazia spectacolului din 14 noiembrie 1909101.
Prin cercul sãu de lecturã, reuniunea a încurajat producþia literarã ºi a insti-
tuit premii pentru cele mai reuºite creaþii. Este, fãrã îndoialã, un progres vizi-
bil în ceea ce priveºte menirea unei adevãrate societãþi culturale, care, prin
dispariþia revistei Familia dar ºi prin preluarea din mers a unor atribuþii ale
acesteia, rãmâne „cel mai important factor de culturã din Oradea, cu excepþia
instituþiilor ºcolare“102. Posibilitãþile ºi forþa reuniunii au fost sesizate de
contemporani. „Aºa cum se înfãþiºeazã, - scria într-un articol apãrut în revi-
sta arãdeanã Biserica ºi ºcoala - cu existenþa ei efemerã, cu periodicele ei semne
de viaþã, alternate de lungi perioade de somnolenþã, Hilaria este singura reu-
niune româneascã potrivitã a întruni toate elementele societãþii noastre, sub
flamura artei ºi culturii naþionale“103.
Din veniturile realizate de pe urma spectacolelor, o parte erau folosite pen-
tru susþinerea reuniunii, iar o altã parte era destinatã Mesei studenþilor româ-
ni din Oradea. Aceasta fusese înfiinþatã în octombrie 1905, din iniþiativa unui
grup de inimoºi intelectuali, în frunte cu Coriolan Pop, Aurel Lazãr ºi Florian
Duma, cãrora li s-a ºi încredinþat conducerea ºi punerea în practicã a frumoasei
iniþiative104.
În afara spectacolelor muzical-literare pe care le-a organizat, reuniunea
Hilaria ºi-a fãcut simþitã prezenþa în viaþa publicã bihoreanã prin participa-
rea la toate acþiunile româneºti importante, de la cele culturale ºi bisericeºti
la cele politice, constituind un factor mobilizator ºi contribuind la reuºita ace-
stora.
Fiind solicitat, în primãvara anului 1914, sã se ocupe de reorganizarea
despãrþãmântului din Bihor al Astrei, Aurel Lazãr va ceda conducerea reu-
niunii Hilaria lui Teodor Popa. Ca recunoºtinþã pentru munca depusã, Aurel
Lazãr va primi din partea reuniunii funcþia de preºedinte onorific. A rãmas
legat sufleteºte de Hilaria, a cãrei activitate o va urmãri cu emoþie ºi dupã rãz-
boi. Cu vorba sau cu fapta, va fi întotdeauna alãturi de foºtii sau noii con-
ducãtori ai reuniunii ºi a evocat, cu plãcere ºi mândrie, de câte ori a avut
prilejul, activitatea reuniunii ºi munca membrilor sãi.
218 Ion Zainea

Note
1. Familia (Oradea), 1899, nr. 49, p. 586.
2. Arhivele Naþionale-Serviciul Judeþean Bihor (în continuare AN-SJ Bihor), fond ASTRA
– Despãrþãmântul Bihor-Oradea, dos. 1/1905-1914, f. 12.
3. din care mai fãceau parte Corneliu Bulc (vicepreºedinte), ªtefan Tãiºeanu (secretar),
Coriolan Pop, Ioan Buna, Vasile Babi, Alexandru Muntean ºi Valeriu Hetco (mem-
bri).
4. AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul Bihor-Oradea, dos. 1, f. 18-19.
5. În lunile aprilie ºi mai 1908 s-au þinut prelegeri în 13 comune bihorene, iar la 12
iunie acelaºi an, Aurel Lazãr nota într-un raport cã în despãrþãmânt funcþionau 20 de
biblioteci „poporale“, fiecare având câte 25 de volume.
6. Viorel Faur, „Despãrþãmântul orãdean al „Astrei” (1900-918)”, în Crisia, 1975, p. 283.
7. Teodor Neº, Oameni din Bihor (1848-1918), Oradea, 1937, p. 570.
8. Viorel Faur, „Despãrþãmântul orãdean al Astrei“(1900 - 1918)”, p. 284.
9. AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul Bihor – Oradea, dos. 1, f. 19.
10. Ibidem, dos. 3/1916-1921, f. 4-7.
11. Ibidem, f. 1. Raportul despãrþãmântului despre activitatea din anii 1914 ºi 1915.
12. Ibidem, f. 5.
13. Acesta din urmã neputând fi prezent, în locul sãu va veni profesorul Alexandru Lapedatu.
14. AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul Oradea – Bihor, dos. 3, f. 7-8.
15. Pentru amãnunte privind organizarea ºi desfãºurarea acestei adunãri, a se vedea: Lucia
Cornea, „Adunarea generalã de la Oradea a „Astrei” (17-18 octombrie 1920)”, în Analele
Universitãþii din Oradea, fascicola Istorie, 1991, pp. 88-96.
16. Patria (Cluj), 1920, nr. 225, p. 2.
17. Lucia Cornea, „Adunarea generalã de la Oradea a „Astrei”...“, loc. cit., p. 90.
18. Conferinþa lui Iorga a avut ca titlu „Vechimea ºi continuitatea elementului românesc
în pãrþile Bihariei“, iar cea a lui Lapedatu „Câteva relaþiuni cu privire la graniþa noa-
strã de nord-vest”.
19. Patria, 1920, nr. 226, p. 2.
20. În anii 1921-1922, despãrþãmântul n-a trimis Centralei din Sibiu nici un raport asu-
pra activitãþii sale, nici vreo listã cu persoane recomandate pentru a organiza despãrþã-
minte ale ASTREI în cele 9 plase ale judeþului, unde acestea încã nu existau: Transilvania
(Sibiu), 1922, nr. 7-8, p. 507.
21. Transilvania, 1923, nr. 8-9, p. 388.
22. Lucia Cornea, „Aspecte ale activitãþii „Astrei“ bihorene în perioada interbelicã. Activitatea
despãrþãmintelor” (II), în Crisia, XXII, 1992, p. 227.
23. Tribuna (Oradea), 1923, nr. 15, p. 4.
24. Transilvania, 1923, nr. 8-9, p. 305.
25. AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul Oradea – Bihor, dos. 4/1924, f. 4. Numai
cu ocazia adunãrii de reorganizare, s-au înscris 12 membri fondatori, 23 pe viaþã ºi 27
activi (Transilvania, 1923, nr. 8-9, p. 388).
26. Transilvania, 1923, nr. 10-12, pp. 569-574.
27. Ibidem, 1925, nr. 11-12, p. 613.
28. Lucia Cornea, „Principalele direcþii de activitate ale “Astrei” bihorene în perioada inter-
belicã”, în Crisia, XXIV, 1994, p. 147.
29. Transilvania, 1927, nr. 10-11, p. 416.
30. AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul Oradea – Bihor, dos. 6/1926, f. 5.
31. Ibidem, f.11-14.
32. Ibidem, dos. 7/1926, f. 1.
33. Lucia Cornea, „Principalele direcþii de activitate ale “Astrei” bihorene în perioada inter-
belicã”, loc. cit., p. 152.
 ASOCIAÞIONISM ª I N A Þ I O N A L I S M C U LT U RA L R O M Â N E S C Î N BIHOR 219

34. Dãm, spre exemplificare, situaþia judeþului Bihor. În 1921 populaþia româneascã a judeþu-
lui numãra 275.881 de suflete, din care trãiau în mediul rural 262.390, adicã 96%.
Situaþia nu s-a modificat prea mult pânã în 1930, când populaþia româneascã a judeþu-
lui era de 314.109 suflete, din care în mediul rural trãiau 287.062, adicã 92%. (C.
Martinovici, M. Istrati, Dicþionarul Transilvaniei, Banatului ºi celorlalte þinuturi alipite,
p.12-15. Recensãmântul general al populaþiei României pe anul 1930, p. XCVI-XCVII).
35. AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul Oradea – Bihor, dos.8/1927, f. 6-7.
36. Gazeta de Vest (Oradea), 1929, nr. 12, p. 5.
37. Beiuºul,1923, nr. 19-20, p. 2. Transilvania, 1923, nr. 8-9, p. 389.
38. Beiuºul, 1923, nr. 19-20, p. 3.
39. Spre exemplu, în judeþul Bihor, în anul1921 populaþia româneascã din mediul urban era
de 13.491 de suflete, iar în 1930 de 27.047 suflete. (C. Martinovici, M. Istrati, op.cit.,
p.12-15; Recensãmântul general al populaþiei României pe anul 1930, p. XCVI-XCVII).
40. Transilvania, 1930, nr. 1-6, p. 4.
41. Lucia Cornea, „Principalele direcþii de activitate ale “Astrei“ bihorene în perioada inter-
belicã”, loc. cit., p. 155.
42. Gazeta de Vest, 1929, nr. 12, p. 5.
43. Se referã la cele antiortodoxe (Transilvania, 1925, nr 9-10, p. 435).
44. AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul Oradea – Bihor, dos. 7/1926, f. 1.
45. Lucia Cornea, „Principalele direcþii de activitate ale “Astrei” bihorene în perioada inter-
belicã”, loc. cit., p. 168.
46. AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul Oradea – Bihor, dos. 5/1925, f. 6.
47. Transilvania, 1925, nr. 9-10, p. 434.
48. Ibidem, p. 433. Astfel, plasa Centralã a fost împãrþitã în 3 sectoare, care au fost încre-
dinþate lui Alexandru Muntean, Teodor Popa ºi Iosif Tãrãu, plasa Cefa forma un sin-
gur sector, care a fost încredinþat lui Iosif Iacob ºi Iosif Tripon, plasa Sãlard avea 2 secþii,
încredinþate lui Aurel Lazãr ºi Zaharie Moga, plasele Sãcuieni ºi Valea lui Mihai formau
fiecare câte o secþie, ambele încredinþate lui Iacob Radu, iar în Oradea erau 2 secþii,
Oradea ºi Oradea-Velenþa, de ambele rãspunzând Nicolae Firu.
49. AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul Oradea – Bihor, dos. 7/1926, f . 1.
50. Ibidem, dos. 10/1929, f. 33.
51. Lucia Cornea, „Principalele direcþii ale „Astrei“ bihorene în perioada interbelicã”, loc.cit.,
p. 160.
52. Transilvania, 1927, nr. 10-11, p. 448.
53. Ibidem, 1928, nr. 12, p. 1125.
54. Tribuna (Oradea), 1929, nr. 26, p. 3.
55. Transilvania, 1923, nr. 8-9, p. 350. Lucia Cornea, „Pricipalele direcþii de activitete ale
„Astrei“ bihorene în perioada interbelicã”, loc. cit., p. 165.
56. Despãrþãmântul a înfiinþat, în anul 1925, un numãr de 26 de biblioteci, 8 în 1926, 18
în 1927, 10 în 1929 ºi doar 6 în 1930 (AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul
Oradea – Bihor, dos. 10/1929-1930, f. 36). Parþial, slaba activitate în acest domeniu,
se explicã prin faptul cã despãrþãmântul central judeþean a trebuit sã suplineascã perio-
dic lipsa de activitate a unor despãrþãminte de plasã.
57. AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul Oradea – Bihor, dos. 7/1926, f. 1.
58. Ibidem, dos. 11/1930, f. 5.
59. Ibidem, dos. 10/1929-1930, f . 22.
60. Ibidem, dos.11/1930, f. 5.
61. Prefectul judeþului, Iacob Iosif, comunica, de pildã, lui Aurel Lazãr la 29 septembrie
1926, ca rãspuns la intervenþiile acestuia ºi a lui Vasile Goldiº: „În mãsura în care ne este
îngãduit ºi cu mijloacele de care dispunem, vom sta întotdeauna la dispoziþia „Astrei“,
pãtrunºi de aceleaºi sentimente ºi intenþiuni pentru dezvoltarea ºi întãrirea sentimen-
220 Ion Zainea

tului naþional ºi pentru prosperarea culturalã a poporului nostru“. (AN-SJ Bihor, fond
ASTRA – Despãrþãmântul Oradea – Bihor, dos. 6/1926, f. 4).
62. AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul Oradea – Bihor, dos. 9/1927, f. 37.
63. Transilvania, 1925, nr. 9-10, p. 435.
64. AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul Oradea – Bihor, dos. 9, f. 1.
65. Ibidem, dos. 10/1929, f. 14.
66. Lucia Cornea, „Principalele direcþii de activitate ale „Astrei“ bihorene în perioada inter-
belicã”, loc. cit., p. 187
67. Gazeta de Vest, 1930, nr. 321, p. 1.
68. AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul Oradea, dos. 12/1930, f. 55-65.
69. Gazeta de Vest, 1930, nr. 321, p. 1.
70. Problemele noi din lumea satelor ºi nevoia unor schimbãri în activitatea ASTREI, s-
au discutat la Adunarea generalã anualã þinutã la Turda în 6 octombrie 1929, când s-a
luat hotãrârea de a se organiza o consfãtuire cu toþi preºedinþii despãrþãmintelor, „pen-
tru a examina situaþia ASTREI ºi a se stabili mãsurile care se impun pentru crearea con-
diþiunilor care sã garanteze continuarea activitãþii“. Cu scopul de a spori eficienþa acþiu-
nii, Comitetul Central a cerut tuturor preºedinþilor sã comunice în prealabil ce probleme
considerã cã ar fi necesar sã se ia în discuþie. (AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul
Oradea – Bihor, dos. 10/1929, f .12).
71. Punctele de vedere exprimate de Aurel Lazãr sunt desprinse din rãspunsul sãu în legã-
turã cu problemele de discutat la consfãtuirea preºedinþilor despãrþãmintelor. (AN-SJ
Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul Oradea – Bihor, dos. 10/1929, f. 31-33).
72. Ibidem, dos. 13/1931, f. 23.
73. Ibidem, dos. 10/1929, f. 31.
74. Gazeta de Vest, 1923, nr. 231, p. 1.
75. Teodor Neº, op. cit., p. 572.
76. AN-SJ Bihor, fond ASTRA – Despãrþãmântul Oradea – Bihor, dos. 10/1929, f. 32-33.
77. Ibidem, dos. 5/1925, f. 11.
78. Ibidem, dos. 7/1926, f. 8. La serbare au mai participat delagaþi din partea Academiei
Române, Societãþii Academice „Petru Maior” ºi Universitãþii din Cluj. Cu acest prilej,
Academia Românã a aºezat o placã comemorativã pe modesta casã din Auºeu unde s-
a nãscut Alexandru Roman. (Gelu Neamþu, Alexandru Roman, marele fiu al Bihorului
(1826-1897), Oradea, 1995, p. 174).
79. Tribuna, 1926, nr. 38, p. 1.
80. Transilvania, 1930, nr. 1-6, p. 3.
81. AN-SJ Bihor, fond Primãria Municipiului Oradea, dos. 10/1921, f. 31.
82. Viorel Faur, „Înfiinþarea ºi organizarea Reuniunii de cântãri Hilaria”, în Reuniunea de
cântãri Hilaria din Oradea (1875 - 1975). Documente, Oradea, 1975, p. 75.
83. Stefan Mãrcuº, Muzicã ºi teatru în Bihor, Oradea, 1935, p. 127.
84. AN-SJ Bihor, fond Hilaria, d. 4, f. 80.
85. Ibidem, dos. 5/1905-1906, f. 1-2, 7-8.
86. AN-SJ Bihor, fond Hilaria, dos. 8/1907, f. 27.
87. Românul (Arad), 1914, nr. 28, p. 3.
88. AN-SJ Bihor, fond Hilaria, dos. 4, f. 42.
89. Ibidem, f. 23.
90. Ibidem, f. 29.
91. Viorel Faur, Contribuþii la cunoaºterea istoriei Bihorului, I, Oradea, 1970, p. 57-87.
92. AN-SJ Bihor, fond Hilaria, dos. 4, f. 43.
93. Teodor Neº, op. cit., p. 533.
94. AN-SJ Bihor, fond Hilaria, dos. 4, f. 43.
95. Românul, 1912, nr. 114, p. 7.
 ASOCIAÞIONISM ª I N A Þ I O N A L I S M C U LT U RA L R O M Â N E S C Î N BIHOR 221

96. AN-SJ Bihor, fond Hilaria, dos. 4, f. 45.

97. Ibidem, f. 55; articol din Românul, nr. 28, 18 februarie 1914.
98. Nagyvarad (Oradea), 1914, nr. 47, p. 8.
99. Szabadsag (Oradea), 1914, nr. 48, p. 6.
100. Teodor Popa, Almanahul jubiliar al Reuniunii de cântãri Hilaria (1875 - 1926), Oradea,
1926, p. 43.
101. AN-SJ Bihor, fond Hilaria, dos. 4, f. 40.
102. Viorel Faur,Cultura românilor din Bihor (1849-1918), p. 74.
103. Biserica ºi ºcoala (Arad), 1914, nr. 15, p. 115.
104. Familia, 1905, nr. 41, p. 490.

Abstract
Romanian Cultural Associationism and Nationalism in Bihor at the end
of the 19th Century and the Beginning of the 20th Century. Aurel Lazãr,
ASTRA and Hilaria
Aurel Lazãr, one of the Romanian leaders of Bihor before and after the Great Union of 1918,
was the president of many Romanian cultural associations from Bihor and Oradea. Two of
these are, we believe, representative for the cultural phenomenon of associationism and natio-
nalism in the region: ASTRA and HILARIA.
The ASTRA division of Oradea was established in the year 1900. From the year 1907,
as it was necessary to make changes at leadership level, Aurel Lazãr was chosen to direct the
division, which he did, with some pauses, until his death in 1930. Despite the dedication of
the new president, until the war the activity of the division was rather modest, remaining in
the classic framework: conferences and social cultural gatherings in various areas of Bihor, and
the founding of popular libraries. After the war, under the leadership of Aurel Lazãr, the divi-
sion carried out a notable activity, based on a comprehensive cultural program, which set as
its goals, basically, the creation, in each locality of the district, of an agency or cultural circle,
of a popular library and a national house; the intensification of cultural propaganda in villa-
ges through conferences, lectures, cultural gatherings; the organization of literacy courses,
as well as of choirs and dance contests; the increase of the Association’s membership.
Established in year 1875 and having Aurel Lazãr as its president starting with the year
1907, the HILARIA singing reunion carried out commendable cultural activities, based on
the local cultural reality, despite certain unfavorable conditions and permanent material diffi-
culties. As it results from its statute, the organization had a double goal: perfect the skills of
its active members in the vocal arts and “promote philanthropic goals which they will consi-
der worthy,” especially when it came to helping the Romanian students and pupils who nee-
ded material support in order to continue their studies. Beside the musical-literary perfor-
mances which it organized, the Hilaria reunion made its presence felt in the public life by
participating in all the important Romanian activities, from the cultural and ecclesiastic ones
to the political ones, and constituting a mobilizing factor and contributing their success.

Keywords
culture, ethnic group, association, nationalism, propaganda
 Asociaþia Naþionalã Arãdeanã pentru
cultura poporului român (1863-1918):
între local ºi regional

IOAN BOLOVAN

D
ezvoltarea relativ unitarã a teritoriilor româneºti din Monarhia Habs-
burgicã în secolul al XIX-lea a favorizat existenþa unor structuri ºi
instituþii similare; acest sincronism este lesne sesizabil ºi în proce-
sul apariþiei societãþilor culturale regionale din Transilvania ºi Bucovina (ASTRA,
Asociaþia pentru cultura poporului român din Maramureº, Societatea pentru lite-
ratura ºi cultura românã din Bucovina ºi Asociaþia naþionalã arãdeanã pentru
cultura poporului român).
Asociaþia naþionalã arãdeanã pentru cultura poporului român, înfiinþatã în
anul 1863, s-a numãrat, alãturi de ASTRA, printre instituþiile culturale cu
o contribuþie deloc neglijabilã în amplul proces de renaºtere naþionalã a româ-
nilor din pãrþile vestice ale Transilvaniei, în cea de-a doua jumãtate a seco-
lului al XIX-lea ºi la începutul secolului XX. Instituþia culturalã din Arad ºi-
a început oficial activitatea doar în primãvara anului 1863, însã iniþiativa,
pregãtirile, redactarea primei versiuni a statutelor etc. aparþin anului 1861,
fiind contemporane astfel cu preparativele de înfiinþare ale ASTREI. Deºi fie-
care asociaþie comportã ºi trãsãturi particulare, ce evidenþiazã amprenta unor
condiþii locale, influenþate de existenþa unor lideri locali cu sau fãrã prizã la
nivelul conducerii monarhiei, de miºcarea politico-naþionalã din zonã la înce-
putul perioadei neoliberale, de apartenenþa politico-administrativã a vremii
(Aradul ºi Maramureºul se gãseau în Ungaria, Ardealul îºi redobândise auto-
nomia instituþionalã, Bucovina devenea în acei ani ducat autonom etc.) exi-
stã, fãrã îndoialã, aspecte comune în geneza ºi funcþionarea asociaþiilor cul-
turale regionale.
Desigur, Asociaþia naþionalã arãdeanã era doar o micã parte din ceea ce
specialiºtii au denumit „societatea civilã româneascã” din Transilvania în epoca
224 Ioan Bolovan

modernã. De regulã, societatea civilã este formatã din cetãþeni, care, aso-
ciaþi sub diferite forme, participã la viaþa publicã, influenþeazã politicile, apãrã
ºi promoveazã interesele populaþiei. Sergiu Tãmaº, cercetãtor al instituþiilor
politice, afirma cã „formarea societãþii civile este rezultatul unei miºcãri spon-
tane ºi creatoare a cetãþenilor care instituie în mod benevol diverse forme
de asociere politicã, economicã, culturalã. În cadrul societãþii civile, cetãþe-
nii intrã într-o þesãturã de raporturi sociale, participând benevol la activitatea
unei multiplicitãþi de asociaþii, organizaþii, cluburi, în vederea promovãrii unei
diversitãþi de obiective ºi interese. Organizaþiile societãþii civile sunt auto-
nome în raport cu statul, reprezentând o multitudine de centre de putere, un
sistem al puterilor non-statale”1. Sintagma enunþatã anterior, „societate civilã
româneascã”, pentru perioada anterioarã Unirii de la 1918, a fost lansatã în
istoriografia românescã relativ recent, de cãtre Liviu Maior, unul dintre cei
mai avizaþi specialiºti ai istoriei Transilvaniei. În timpul dualismului, ca urma-
re a statutului pe care l-au avut românii din Transilvania, au fost create sute
de instituþii profesionale ºi culturale regionale ºi locale (asociaþii ºi societãþi
culturale, reuniuni de femei, reuniuni învãþãtoreºti, societãþi de lecturã ale ele-
vilor ºi studenþilor, coruri, asociaþii economice etc.), care au contribuit la întã-
rirea conºtiinþei naþionale româneºti. Practic, aceastã efervescenþã asociaþio-
nistã pusã în slujba consolidãrii ºi afirmãrii naþiunii române reprezintã, aºa
cum s-a afirmat cu multã pertinenþã, o adevãratã „societate civilã românea-
scã”, adaptatã la condiþiile politice, culturale ºi economice specifice epocii 2.
„Societatea civilã româneascã” din Transilvania a avut, spre deosebire de
accepþiunea curentã, o specificitate rezultatã în urma condiþiilor în care au
trãit românii din provincie pânã la 1918. Aceasta nu diminueazã însã cu nimic
valoarea ºi importanþa ei pentru corpul naþional românesc, aportul societãþii
civile româneºti la procesele modernizatoare care s-au derulat în Transilvania
în deceniile premergãtoare Primului Rãzboi Mondial fiind unul vizibil ºi de
necontestat. Modelul era unul larg rãspândit în dubla monarhie, unde unele
popoare începuserã mai devreme procesul asociaþionist, de construire a societãþii
civile, cehii fiind cei mai avansaþi în acest sens3.
În continuare vom încerca sã desluºim câteva probleme referitoare la
profilul Asociaþiei naþionale arãdene pentru cultura poporului român. Pornim
de la premisa cã instituþia din Arad nu a apãrut din senin ci s-a raportat la un
model existent în epocã în lumea româneascã în primul rînd, dar ºi în rân-
dul maghiarilor ºi germanilor din Transilvania, în cadrul slavilor din monarhie
etc. Aceasta ne va permite sã evidenþiem nu numai influenþele venite din-
spre ASTRA, dar ºi dinspre maticele slave, sã observãm cum relaþiile perso-
nale între diverºi lideri provenind din arii geografice ºi administrative dife-
rite au modelat profilul Asociaþiei naþionale arãdene. Apoi, vom contura ºi
ceea ce ºi-a propus sã înfãptuiascã Asociaþia naþionalã arãdeanã pentru cul-
 ASOCIAÞIA NAÞIONALÃ ARÃDEANÃ... 225

tura poporului român, având mereu în vedere, dincolo de idealismul ºi uto-

pia unor deziderate, realizãrile efective. De aceea ne-am propus prin sintag-
ma din titlul articolului sã punem în oglindã localul ºi regionalul, ambele sub-
sumate de cele mai multe ori naþionalului.
În primul rând, putem considera cã înfiinþarea asociaþiilor regionale (în
special a celor de la Arad, Cernãuþi ºi Sibiu, importante centre iluministe, cul-
turale ºi politice) a reprezentat expresia necesitãþilor intelectualitãþii româneºti
din Ardeal ºi pãrþile vestice de a dezvolta într-un cadru adecvat cultura majorã,
corespunzãtoare cu cea desfãºuratã de instituþiile savante ale altor popoare.
Este extrem de edificatoare în acest sens mãrturisirea pe care o fãcea George
Bariþiu în anul 1867, cu ocazia deschiderii Societãþii Literare a României
(viitoarea Academie Românã): „Ideea unei societãþi academice române nu es-
te de ieri, iar eu din parte-mi am venit la cunoºtinþa ei înainte de aceasta cu
zece ani. Aceastã idee a fost nãscãtoarea celor trei societãþi literare româneºti
din Transilvania, Ungaria ºi Bucovina, înfiinþate în anii 1861-1862”4. Prin sco-
purile ºi preocupãrile sale, cel puþin în primii ani ai existenþei sale, Asociaþia
arãdeanã a avut fizionomia unei societãþi savante, academice, de exemplu, iniþia-
tivele de unificare a ortografiei, de redactare a unor lucrãri complexe, istorico-
etnografico-literare despre românii transilvãneni etc.). Astfel, la a doua adu-
nare generalã a asociaþiei care s-a desfãºurat la Arad, între 13/25 – 14/26
octombrie 1864, familia Mocioni, prin intermediul lui Vincenþiu Babeº, a pro-
pus redactarea ºi premierea cu 100 florini a unei lucrãri istorice despre „ori-
ginea, decãderea ºi renaºterea românismului”5. Vincenþiu Babeº, cu erudiþia-i
bine cunoscutã, a schiþat planul viitoarei lucrãri – o adevãratã sintezã de isto-
rie naþionalã. Aceasta trebuia sã prezinte perioada de glorie din vremea daci-
lor, decãderea din timpul nãvãlitorilor, iar partea cea mai consistentã urma sã
conþinã luptele politice ºi procesul redempþiunii naþionale. Finalul discursu-
lui lui Vincenþiu Babeº este extrem de revelator ºi în ce priveºte sensurile acþiu-
nii preconizate: „O soartã mai grea, o existenþã mai amarã, o probã mai lungã
ca a românului abia se poate sã mai fi fost ursitã cuiva. O dramã impor-
tantã cu grai de tunet striga ºi anunþa lumii cum cã naþiunea românã nu e
nimicitã în orient; cum cã procesul dezvoltãrii ºi înãlþãrii ei nu se poate împie-
deca mai mult; cum cã înflorirea ºi mãrirea ei sunt asigurate prin conduita
ei”6. Iniþiativa nu a reprezentat o noutate în planul militantismului politico-
naþional, deoarece de la generaþia ªcolii Ardelene s-a recurs la un asemenea
mijloc de argumentare ºtiinþificã în acþiunea politicã revendicativã.
Cu prilejul celei de a treia adunãri generale, din 10/22 – 11/23 mai 1865,
Vincenþiu Babeº a pus în discuþie una dintre problemele majore ale culturii
româneºti, unificarea ortografiei. Venind în întâmpinarea dorinþei ºi a nece-
sitãþii generale, Asociaþia naþionalã arãdeanã ºi-a asumat responsabilitatea unui
demers ce viza crearea unui front comun pentru unificarea ortografiei româ-
226 Ioan Bolovan

neºti7. S-a constituit o comisie în componenþa cãreia a intrat Vincenþiu Babeº,

alãturi de Iustin Popfiu ºi ªtefan Adam, comisie care trebuia sã contacteze
ASTRA, Societatea pentru culturã din Bucovina ºi „bãrbaþii cultivaþi” din
România, în vederea stabilirii mijloacelor de realizare a propunerii. Ortografia
unificatã urma sã fie adoptatã de cele trei societãþi culturale, de toate publi-
caþiile româneºti ºi urma sã fie introdusã în ºcoli ºi în toate instituþiile naþio-
nale. Acþiunile Asociaþiei naþionale arãdene pentru unificarea limbii scrise sunt
cu atât mai valoroase cu cât ele premerg preocupãrile ASTREI în acest sens,
ºi sunt anterioare întemeierii Academiei Române! De asemenea, faptul cã
iniþiativa provine din teritorii româneºti aflate sub dominaþia strãinã dezvã-
luie existenþa ºi funcþionalitatea unei active conºtiinþe panromâneºti, care pro-
venea dintr-o înþelegere exactã a necesitãþilor întregii naþiuni.
Asociaþia arãdeanã a traversat o perioadã de vizibile cãutãri în strategia cul-
tural-naþionalã, oscilând între un program ºtiinþific major, savant, ºi o acti-
vitate de culturalizare, de popularizare a valorilor naþionale înspre masele
populare. Dupã primii de activitate, dupã consacrarea ASTREI ºi înfiinþa-
rea Academiei Române, instituþia culturalã din Arad a renunþat vizibil ºi aproa-
pe definitiv la prima orientare, acordând prioritate activitãþii de propagare a
culturii în masele populare. Lipsitã de mijloace financiare ºi materiale care sã-
i permitã desfãºurarea unei culturi majore, Asociaþia arãdeanã a devenit cu
trecerea timpului o instituþie culturalizatoare, pe o arie de extensiune geo-
graficã relativ limitatã la aria comitatului Arad.
Înfiinþarea Asociaþiei naþionale arãdene ºi, bineînþeles, a celorlalte societãþi
culturale regionale, trebuie abordatã însã ºi dintr-o altã perspectivã. Momentul
apariþiei asociaþiilor culturale a fost unul dintre punctele de maximã eflore-
scenþã a sentimentului naþional românesc din epoca modernã, stimulat de
epoca liberalã ºi de Unirea Principatelor Române la 1859. Evenimentele
din România, dupã 1859, au avut rolul de catalizator asupra spiritului româ-
nilor transilvãneni, ideea naþionalã devenind o forþã spiritualã dominantã în
rândurile intelectualitãþii româneºti, dar treptat ºi în rândurile altor catego-
rii socio-profesionale din provinciile româneºti din monarhia habsburgicã8.
Aceastã stare de efervescenþã naþionalã la nivelul de jos al societãþii româneºti
transilvãnene a fost surprinsã foarte clar ºi coerent de rapoartele oficiale din
acei ani9. Dar, mai ales, aceastã stare de efervescenþã naþionalã la toate nive-
lele societãþii româneºti a intuit-o cu o exemplarã luciditate elita conducã-
toare, care a ºi concentrat-o spre þelurile propuse. În scrisoarea din februa-
rie 1861, adresatã de Vincenþiu Babeº presei franceze ºi italiene, se remarca
în sensul celor arãtate anterior: „Nu numai cã românii din Austria posedã un
foarte pregnant simþ ºi caracter naþional, dar ei le au chiar într-o mãsurã
mai mare decât oricare din cele zece seminþii ale Austriei; în timpul din urmã,
ei au devenit de-a dreptul campionii naþionalitãþilor din Austria”10. Dincolo
 ASOCIAÞIA NAÞIONALÃ ARÃDEANÃ... 227

de exagerãrile inerente ale lui Babeº, un lucru era cert ºi din ce în ce mai vizi-
bil, românii au început sã conºtientizeze importanþa lor ºi sã pretindã în mod
ferm ºi demn drepturile ce li se cuveneau.
La începutul deceniului ºapte, s-a realizat o remarcabilã unitate în inte-
riorul miºcãrii naþionale româneºti (chir dacã ea nu a fost de lungã duratã),
consecinþa fireascã a amplorii cu care ideea naþionalã a rãscolit toate nivelele
societãþii transilvãnene. Eforturile miºcãrii de emancipare naþionalã se desfãºurau
sub semnul primatului pe care-l realiza intelectualitatea laicã asupra clerului
în conducerea vieþii politico-culturale. Intelectualii din Transilvania au depus
eforturi susþinute în vederea aplanãrii conflictelor dintre uniþi ºi ortodocºi,
prin propulsarea unui spirit tolerant în viaþa publicã ºi în strategia politico-
culturalã naþionalã11. Ideea naþionalã învinsese confesionalismul, chiar dacã
nu pentru multã vreme. De altfel, încã din 1848, Simion Bãrnuþiu, în discur-
sul sãu din 2/14 mai, relevase importanþa unirii naþionale, în detrimentul dez-
binãrilor confesionale, pentru afirmarea deplinã a naþiunii române: „Scopul
meu nu e a chema pe români la unire confesionalã, ci la uniune naþionalã.
Dacã vor rãmânea românii în aceastã uniune naþionalã, atunci vor ridica cu
puteri unite fonduri naþionale, ºcoale, academii, institute de artã, societãþi de
ºtiinþe, ºi prin acestea îºi vor câºtiga respect ºi valoare în lume12. Naþionalul a
prevalat la începutul epocii liberale, în mod irecuzabil, în detrimentul con-
fesionalului. Ideea naþionalã a reprezentat în acei ani, pentru cei mai mulþi
exponenþi ai naþiunii, ceva mai grandios decât confesionalismul ºi, ortodocºi
sau uniþi, la fel, „au descoperit în ea sursa fraternitãþii lor”13. Simptomatic pen-
tru a învedera sensul noilor solidaritãþi moderne, prin excelenþã naþionale, este
ºi alegerea în funcþiile de conducere ale asociaþiilor regionale atât a unor lide-
ri (laici ºi clerici) ortodocºi cât ºi uniþi. Pentru început, în toamna anului 1861,
cu prilejul primei adunãri generale, în funcþia de preºedinte ale ASTREI era
ales episcopul ortodox al Sibiului, Andrei ªaguna, iar ca vicepreºedinte cano-
nicul greco-catolic din Blaj, Timotei Cipariu. Liderii arãdeni au copiat mode-
lul ASTREI cu prilejul primei adunãri generale din primãvara anului 1863.
Astfel, ca preºedinte al Asociaþiei arãdene a fost ales episcopul ortodox al
Aradului, Procopie Ivacicovici, iar ca vicepreºedinte canonicul greco-catolic
din Lugoj, Mihail Naghy. Caracterul naþional al acestor instituþii culturale a
fost înþeles ºi receptat ca atare ºi de cãtre contemporani. Lipsind de la adu-
narea generalã de constituire a Asociaþiunii naþionale arãdene, din 30 aprilie
1863, un grup de fruntaºi români din pãrþile Zarandului a trimis o scrisoare
de felicitare asociaþiei, din care se desprind aceleaºi idei de solidaritate naþio-
nalã ºi socialã: „Noua asociaþie nu e a unitului sau a neunitului, nici a ari-
stocratului, nici a democratului, ci a tuturor românilor de orice clasã”14.
Fenomenul românesc nu a fost singular în cadrul monarhiei dualiste habs-
burgice, în acea perioadã; el poate fi detectat, pe aceleaºi coordonate, ºi
228 Ioan Bolovan

pentru maticele slave. Promovarea unitãþii cultural-naþionale deasupra con-

fesionalismului a reprezentat o coordonatã esenþialã a acestor matice. Totodatã,
unirea confesiunilor în vederea unei acþiuni naþionale eficiente ºi conver-
gente se poate observa, spre exemplu, ºi în 1864, cu ocazia alegerii în funcþia
de preºedinte al Maticei Slovace a episcopului catolic Stefan Moyses, iar în
cea de vicepreºedinte a superintendentului Bisericii evanghelice Karol Kuz-
many15. Modelul coeziunii confesionale româneºti i-a putut contamina pe lide-
rii slovaci care ºi-au înfiinþat ºi ei matica proprie, astfel încât nu trebuie sã
omitem ca ipotezã de luru faptul cã mimetismul slovacilor a avut în vedere
experienþa româneascã.
Fãrã îndoialã, înfiinþarea ºi evoluþia asociaþiei culturale din Arad a stat ºi sub
semnul unor rivalitãþi ºi orgolii regionale, fruntaºii din Banat ºi Partium dorind
sã reacþioneze în manierã proprie iniþiativei ardelenilor de constituire a unei
societãþi culturale naþionale. Evenimentele de la Sibiu din primãvara anului
1861 legate de înfiinþarea unei atari instituþii, au declanºat o vie emulaþie la
Arad, în rândurile elitei locale româneºti, care, în virtutea unei ”concurenþe
spirituale” (Aradul avea cea mai veche preparandie româneascã, era sediul unei
episcopii ortodoxe etc.), dar ºi a unor necesitãþi stringente imediate, va acþio-
na pentru înfiinþarea unei societãþi culturale în zonã. Astfel, în ciorna apelu-
lui redactat la 7/19 septembrie 1861, la Arad, de cãtre Atanasie ªandor, Miron
Romanul ºi Nicolae Philimon, se fãceau referiri la o atare influenþã ºi concu-
renþã, care s-a dovedit a fi favorabilã pentru românii din pãrþile vestice: „Românii
din comitatul Aradului nicicând n-au fost parte neînsemnatã din românime.
Sã nu rãmânem nici acum îndãrãt, nici într-o privinþã, când cu atâta isteþime
au început a înainta fraþii noºtri români pretutindeni16.
Acelaºi imbold imitativ a fost cu siguranþã unul dintre numeroasele cauze
ale înfiinþãrii societãþilor culturale din Arad, Sibiu ºi Cernãuþi la începuturi-
le anilor 60 ai secolului naþionalitãþilor. Legãturile politice existente între
români ºi popoarele slave în epoca modernã – care au fost mai mult decât
conjuncturale la mijlocul secolului al XIX-lea, revoluþia de la 1848 demon-
strând pe deplin acest lucru – au reprezentat cadrul pentru extinderea acestor
legãturi ºi asupra altor compartimente ale vieþii naþionale17. Situaþia politi-
co-culturalã a românilor prezintã multe note comune cu cea a slavilor din
monarhia habsburgicã18. Idealurile ºi scopurile care au concurat la înfiinþa-
rea asociaþiilor regionale româneºti (mai ales a ASTREI ºi a Asociaþiei arã-
dene) sunt comparabile, în multe privinþe, cu cele care au generat maticele
slave (1826, Matica Srpska; 1831, Matica Ceska; 1836, Matica Moravska;
1842, Matica Ilirska; 1863, Matica Slovenska; 1864, Matica Slovenã)19. Matica
Srpska, apãrutã la Pesta în anul 1826 (dupã modelul recent createi Academii
Ungare de ºtiinþe), a reprezentat prototipul celorlalte societãþi similare con-
stituite în procesul renaºterii culturale a popoarelor slave din monarhia hab-
 ASOCIAÞIA NAÞIONALÃ ARÃDEANÃ... 229

sburgicã20. Analiza statutelor ºi a activitãþilor Asociaþiei arãdene ºi ale ASTREI,

comparativ cu cele ale maticelor slave, relevã multe similitudini în strategia
culturalã adoptatã de fruntaºii români ºi slavi, fãrã a se pierde din vedere par-
ticularitãþile inerente ale fiecãrei naþiuni. Promovarea limbii, literaturii ºi isto-
riei naþionale prin scrieri ºi publicaþii, dotarea cu fond de carte ºi de reviste
a bibliotecilor proprii, organizarea de adunãri generale anuale, categoriile
de membri etc., au fost aspecte ce s-au regãsit atât la maticele slavilor cât ºi
la asociaþiile regionale româneºti21.
La mijlocul secolului al XIX-lea procesul de instituþionalizare a culturii s-a
înregistrat ºi la maghiarii ºi germanii din Transilvania, din nevoia fireascã a
diversificãrii ºi extinderii ariei acþiunii culturale. Astfel, în anul 1841 s-a
desfãºurat la Sighiºoara prima adunare generalã a societãþii sãseºti Verein für
Siebenbürgische Landeskunde (Asociaþia de cercetãri transilvane), iar în anul 1859
s-a înfiinþat la Cluj societatea maghiarã Erdély Múzeum (Asociaþia muzeului
ardelean), instituþii ce s-au remarcat în mod deosebit prin cercetãri în dome-
niul istoriei, literaturii ºi al ºtiinþelor naturale22. De asemenea, ele au avut struc-
turi organizatorico-funcþionale asemãnãtoare maticelor ºi asociaþiilor regio-
nale. În atari condiþii se pune problema dacã a funcþionat în spaþiul românesc
un model cultural instituþional extern, care a modelat profilul societãþilor cul-
turale româneºti. În acest sens, s-au înregistrat, în epocã, câteva referiri la acti-
vitatea unor asemenea instituþii strãine, atunci când s-a pus problema con-
stituirii asociaþiilor proprii. Astfel, în rãspunsul pe care-l dau fruntaºii arãdeni,
în 2/14 ianuarie 1862, la întrebãrile Consiliului Regesc Locumtenenþial Ungar
în legãturã cu statutele viitoarei Asociaþii arãdene, se precizeazã foarte eloc-
vent în acest sens: „Noi, fundatorii, atunci când vedem lucrarea cea salutarã
a celor multe ºi felurite asociaþiuni ce le au cei de naþionalitate maghiarã ºi
alte naþionalitãþi, cum sunt: a Sfântului ªtefan, a Sfântului Ladislau, Matica
... nu putem rãmâne indiferenþi ...”23. Atari referiri s-au semnalat ºi mai târ-
ziu, atunci când se evaluau rezultatele obþinute de Asociaþia arãdeanã com-
parativ cu societãþile culturale ale celorlalte naþiuni din Monarhia habsbur-
gicã. Pe de altã parte, între generaþiile de intelectuali care au pus bazele
asociaþiilor culturale, ºi intelectualii slavi, au existat contacte ºi schimburi de
opinii încã de pe vremea când mulþi dintre ei erau colegi la ºcolile ºi univer-
sitãþile din Monarhie. În acest stadiu al cercetãrilor, putem afirma cã apa-
riþia asociaþiilor de la Sibiu, Arad, Sighet ºi Cernãuþi nu a fost rezultatul imitã-
rii mecanice al vreunui model instituþional extern, nici un act de bunãvoinþã
gratuitã din partea Curþii vieneze. Înainte de toate, societãþile culturale regio-
nale se origineazã în evoluþia spre modern a societãþii româneºti transilvã-
nene, în procesul de instituþionalizare a culturii ardelene pe baze naþionale.
Ampla solidaritate general româneascã ce s-a manifestat cu multã vigoare în
toamna anului 1918 se datoreazã, în bunã parte, ºi activitãþilor lansate în timp
230 Ioan Bolovan

de instituþiile culturale de la Arad, Sibiu, Sighet ºi Cernãuþi, care au pro-

movat cu consecvenþã, mai mult sau mai puþin explicit, idealul unitãþii naþio-
nale al tuturor românilor.
Desfãºurarea adunãrii consultative pentru înfiinþarea Asociaþiunii transil-
vane la Sibiu, în zilele de 9-11 martie 1861, a reactivat intelectualitatea arã-
deanã, dornicã de acþiona în vederea organizãrii în spirit naþional a societãþii
româneºti din pãrþile vestice. Anexarea Banatului ºi a Partiumului la Ungaria,
în decembrie 1860, a constituit un stimulent pentru manifestarea români-
lor din zonã pe temeiul principiului de naþionalitate. În cursul verii anului
1861, intelectualii din Arad (laici ºi clerici deopotrivã) au dezbãtut în întru-
niri cu caracter restrâns problema înfiinþãrii unei societãþi culturale ºi pen-
tru românii arãdeni. Aceleaºi realitãþi sociale, politice ºi culturale au impus
instituþiilor de la Arad ºi Sibiu foarte multe forme organizatorice ºi acti-
vitãþi asemãnãtoare, întrucât strategia culturalã adoptatã de liderii din Arad
ºi Sibiu viza în ultimã instanþã menþinerea fiinþei naþionale româneºti.
Statutele Asociaþiei naþionale arãdene pentru cultura poporului român
au cunoscut modificãri succesive în a doua jumãtate a anului 1861 ºi, în
stadiul actual al informaþiei este greu sã precizãm data la care ele au îmbrãcat
forma finalã. Cert este cã în cursul lunilor august-septembrie 1861 au fost
difuzate ºi semnate primele liste publice de subscripþii în folosul viitoarei aso-
ciaþii culturale24. Firesc, ºi statutele instituþiei proiectate trebuiau sã cunoa-
scã în acel moment o primã redactare. Practic, la începutul lunii septembrie
1861 se încheie o etapã din dezbaterile elitei locale din Arad pe marginea con-
stituirii unei societãþi culturale. Caracterul acestei instituþii se poate lesne
desprinde din analiza hotãrârii fruntaºilor arãdeni, întruniþi într-o ºedinþã la
5/17 septembrie ºi la care au participat: George Popa de Teiuº, Ioan Arcoºi,
Mihail Beºanu, Ioan Raþiu, Miron Romanul, Atanasie ªandor, David Nicoarã,
Nicolae Philimon etc. Cei 14 lideri prezenþi au hotãrât constituirea unei
societãþi de lecturã, ai cãrei membri fondatori sã plãteascã o taxã de 8 flori-
ni ºi sã se aboneze la câte ziare ºi reviste: „Gazeta Transilvaniei”, „Telegraful
Român”, „Amicul ªcoalei”, „Concordia”, „Öst und West”, „Hirnok”, „Arader
Zeitung” etc.25. Prezenþa la ºedinþã a unui numãr restrâns de intelectuali, sco-
pul avansat, precum ºi taxa de membru preconizatã, contureazã profilul insti-
tuþiei proiectate: o societate de lecturã cu caracter elitar, care sã satisfacã nece-
sitãþile intelectualitãþii locale ºi nicidecum o asociaþie culturalã regionalã.
Aprobarea statutelor ASTREI de cãtre autoritãþi la 6/18 septembrie 1861,
larga audienþã de care s-au bucurat prevederile statutare în mijlocul publi-
cului românesc din întreaga Transilvanie au influenþat opþiunile elitei inte-
lectuale din Arad. În fapt, acum demareazã a doua etapã din procesul înfiinþã-
rii Asociaþiei naþionale arãdene. Aria de extensiune a societãþii de lecturã a
suferit sensibile modificãri. S-a hotãrât constituirea unei societãþi de lecturã
 ASOCIAÞIA NAÞIONALÃ ARÃDEANÃ... 231

pentru toatã „românimea din comitatul Aradului, ºi s-a discutat problema

recrutãrii membrilor acesteia, folosindu-se reþeaua parohiilor ºi a judecãto-
riilor cercuale”26. Se intenþiona în primul rând atragerea elitei locale de la nive-
lul comunitãþilor sãteºti, a dascãlilor ºi a preoþilor care puteau oferi un suport
pentru activitatea cultural-naþionalã. Astfel, în apelul tipãrit la 12/24 sep-
tembrie 1861 de diriguitorii miºcãrii culturale din Arad, se lansa o chemare
cãtre publicul românesc din comitat pentru sprijinirea iniþiativei de înfiinþa-
re a unei societãþi de lecturã: „Trezindu-ne vedem, cã spre scãparea numelui
ºi a naþionalitãþii noastre de pieire, întâia ºi neincongiurabila datorinþã ne este:
a pãstra ºi cultiva limba literarã. Aceasta numai atunci o vom putea face
dacã mai înainte ne vom însoþi mai strâns laolaltã, ca aºa cu puteri unite sã
tãiem ºi sã netezim calea cãtre cultura naþionalã. Spre acest scop, inteligenþa
din Arad, dupã o conþelegere amiabilã a aflat de bine a face paºii cuviincioºi
pentru înfiinþarea unei societãþi de lecturã în centrul acestui comitat. Inteligenþa
arãdeanã e pãtrunsã de acea convergere cã bãrbaþii noºtri cei iubitori de
literaturã împrãºtiaþi prin acest comitat ne vor sprijini în aceastã întreprin-
dere naþionalã”27.
Sunt primii paºi pentru abandonarea din start a caracterului elitar ºi preo-
cuparea pentru un dialog mai larg cu masele populare, chiar dacã se realiza
prin intermediul elitei locale sãteºti. Sunt semne cã ºi miºcarea culturalã (ca,
de altfel, miºcarea politicã a vremii) era strãbãtutã de ideea lãrgirii bazei socia-
le, care putea fi asiguratã doar de þãrãnime28. Simptomatic, preocupãri iden-
tice pentru adaptarea Maticei Srpska la noile realitãþi politice din Monarhie
au fost inaugurate ºi de Svetozar Miletic, care a cãutat sã imprime un carac-
ter mai popular acestei instituþii. Cultivarea poporului însemna de fapt cul-
tivarea þãrãnimii, educarea ei politico-culturalã pe temeiul principiului de
naþionalitate, pentru a o angaja în sfera militantismului miºcãrii de emanci-
pare naþionalã29. Extensiunea teritorialã este un merit al acestei etape, iar sco-
pul societãþii de lecturã preconizatã acum vine tocmai în întâmpinarea noilor
comandamente social-politice de la începutul deceniului ºapte al secolului al
XIX-lea. Firesc, nici la acea datã statutele Asociaþiei arãdene nu îmbrãcaserã
forma finalã.
Între timp, în toamna aceluiaºi an, la 23 octombrie 1861, la Sibiu într-o
atmosferã de general entuziasm ºi optimism, a debutat strãlucit activitatea
ASTREI, care, decenii la rând, va fi coordonatoarea miºcãrii cultural-naþio-
nale a românilor transilvãneni. În perioada ce a urmat dupã demararea acti-
vitãþilor societãþii din Sibiu s-au redactat într-o formã definitivã ºi statutele
Asociaþiei arãdene. Fenomenul coincide în timp cu dezvoltarea celei de a treia
faze din procesul de constituire a asociaþiei din Arad. Cert este cã în luna
decembrie a anului 1861 statutele instituþiei arãdene erau elaborate, deoare-
ce fruntaºii asociaþiei întocmesc la 2/14 ianuarie 1862 un lung memoriu expli-
232 Ioan Bolovan

cativ pe marginea observaþiilor Consiliului Locumtenenþial Ungar în legãturã

cu statutele Asociaþiei naþionale arãdene30. Documentul este extrem de impor-
tant pentru sesizarea noilor sensuri pe care le-a dobândit instituþia din Arad
în aceastã a treia etapã a înfiinþãrii sale, în toamna anului 1861. Cea mai nota-
bilã transformare o constituie evoluþia de la o societate de lecturã la o aso-
ciaþie culturalã cu un program complex, menit sã contribuie la progresul cul-
tural al naþiunii. Abandonarea provincialismului ºi abordarea problemelor
stringente ale întregului popor român aflat sub dominaþie strãinã a fost în
mãsurã sã-i confere acestei societãþi un caracter panromânesc. Sunt edifica-
toare în acest sens cuvintele lui Vincenþiu Babeº rostite la a doua adunare
generalã a Asociaþiei naþionale arãdene, din anul 1864: „A fost sã fie [Asociaþia
arãdeanã –B.I.] o reuniune a fraþilor noºtri din oraºul ºi comitatul ARAD, un
fel de casinã sau societate de lecturã, dar împrejurãrile au ridicat-o la însemnã-
tate generalã, cu un destin mãreþ ºi înalt, fãcând-o de factor al înaintãrii cul-
turii naþionale româneºti peste tot”31.
Statutele însele au consacrat acest caracter general românesc al instituþiei
arãdene. În cuprinsul lor nu existã nici un paragraf care sã permitã interpre-
tarea societãþii culturale arãdene ca o asociaþie localã, limitatã doar la oraºul
ºi comitatul Arad. Asociaþia naþionalã arãdeanã avea deci scopuri largi, care
depãºeau interesele locale ºi se încadrau într-o strategie naþionalã ce-ºi pro-
punea, prin intermediul asociaþiilor regionale, sã militeze pentru unitatea
culturalã a tuturor românilor. Astfel, în preambulul statutelor Asociaþiei arã-
dene se avertiza publicul asupra acestui aspect: „Subscriºii români din oraºul
Arad ºi din prejurul lui, având în vedere cã înaltul guvern al þãrii concede [per-
mite – B.I.] fiecãrei naþionalitãþi libera dezvoltare, ºi cã spre dezvoltarea naþio-
nalã a vreunui popor societãþile sunt foarte de lipsã, am aflat de bine pentru
înaintarea culturii naþionale a poporului nostru român a înfiinþa o societate cu
urmãtoarele statute: 1). – scopul societãþii peste tot e cultura naþionalã a popo-
rului român, iar mai ales înaintarea literaturii române ºi a culturii sociale...”32.
Paralel cu trimiterea statutelor la Consiliul Locumtenenþial Regesc Ungar,
doi delegaþi ai miºcãrii naþionale româneºti din Arad au plecat la Viena, pen-
tru a înainta ºi împãratului statutele spre aprobare. Cunoscuta birocraþie
vienezã, la care s-a adãugat ºi reticenþa vãditã a forurilor budapestane, a fãcut
ca procesul oficializãrii Asociaþiei naþionale arãdene pentru cultura poporu-
lui român sã se prelungeascã relativ mult. În cele din urmã, statutele au pri-
mit consacrarea oficialã, fiind aprobate prin rezoluþia din 17 septembrie 1862
a împãratului (publicatã în Decretul aulic nr. 15.554 din 18 octombrie 1862),
iar de cãtre Consiliul Locumtenenþial Regesc Ungar prin decretul nr. 10.280
din 11 februarie33. Pregãtirile pentru ºedinþa de constituire a Asociaþiei arã-
dene au intrat astfel în primãvara anului 1863 în faza finalã. Iniþiativa o are
de astã datã factorul ecleziastic, respectiv, episcopul ortodox al Aradului,
 ASOCIAÞIA NAÞIONALÃ ARÃDEANÃ... 233

Procopie Ivacicovici. Acesta convoacã într-o ºedinþã preliminarã elita arãdeanã

pentru data de 18/30 martie 1863. Cu ocazia acestei conferinþe s-a consti-
tuit un comitet executiv format din Ioan Raþiu, Ioan Arcoºi, Atanasie ªandor,
Nicolae Philimon, Miron Romanul, Lazãr Ionescu ºi Ioan Popovici Desseanu,
în ale cãrui atribuþii revenea sarcina pregãtirii lucrãrilor pentru desfãºurarea
adunãrii generale constitutive. Comitetul executiv s-a întrunit ulterior în ºapte
ºedinþe, dezbãtând toate problemele ce se ridicau pentru demararea acti-
vitãþilor Asociaþiei naþionale arãdene. S-a fixat cu ocazia acestor ºedinþe pro-
gramul de desfãºurare al primei adunãri generale, s-au lansat noi liste de
subscripþii, au fost fãcute invitaþii tuturor personalitãþilor marcante ale vieþii
publice româneºti din Transilvania pentru a participa la deschiderea lucrãri-
lor asociaþiei (George Bariþiu, Axente Sever, Timotei Cipariu, Ion Codru
Drãguºanu, Andrei ªaguna, Vincenþiu Babeº etc.)34. Aceastã acþiune se înca-
dra în intenþiile liderilor arãdeni de a face din asociaþia culturalã din Arad un
focar de culturã naþionalã, care sã depãºeascã cadrul strict local. De altfel, ecou-
rile prilejuite de înfiinþarea instituþiei din Arad au demonstrat cã opinia publicã
româneascã era pregãtitã din acest punct de vedere ºi a receptat cum se cuvi-
ne evenimentul. Era, fãrã nici o îndoialã, rezultatul evoluþiei unitare a tutu-
ror teritoriilor româneºti, al intensificãrii în timpul ºi dupã Revoluþia de la
1848 a colaborãrii conducãtorilor miºcãrii de emancipare naþionalã a româ-
nilor din Imperiul habsburgic35.
Într-o atmosferã de entuziasm general, stare proprie momentelor de eli-
berare a energiilor unei naþiuni, a avut loc la 30 aprilie/12 mai 1863 prima
adunare generalã (de constituire) a Asociaþiei naþionale arãdene. Dupã ofi-
cierea unei slujbe religioase la catedrala ortodoxã a oraºului, în prezenþa
episcopului Procopie Ivacicovici, participanþii s-au îndreptat spre hotelul
„Crucea Albã”, unde urmau sã se desfãºoare ºedinþele propriu-zise. Participarea
intelectualilor din zonã, a unor fruntaºi din întreaga Transilvanie, precum ºi
a unui numãr mare de þãrani din împrejurimile oraºului, a conferit primei
adunãri generale a Asociaþiei arãdene caracterul unei adevãrate sãrbãtori naþio-
nale. Adunarea a ºi fost comparatã de cãtre contemporani drept „cea dintâi ºi
cea mai grandioasã manifestare culturalã a românilor din pãrþile Banatului
ºi Criºanei de la înfiinþarea Preparandiei arãdene din 1812” 36.
Cu prilejul ºedinþelor care au avut loc în data de 30 aprilie/12 mai, s-au
definitivat ultimele probleme organizatorice. În fruntea asociaþiei a fost ales
ca preºedinte episcopul Procopie Ivacicovici, ca vicepreºedinþi canonicul greco-
catolic din Lugoj, Mihail Naghy ºi George Popa de Teiuº; ca director prim
a fost ales Anton Mocioni, iar ca director secund Sigismund Popovici. Ceilalþi
membri ai direcþiunii erau intelectuali, laici ºi clerici din Arad, Pesta, Lugoj,
Lipova, Satu Mare, Timiºoara etc. Întreaga componenþã a direcþiunii societãþii
relevã faptul cã s-a cãutat plasarea în funcþiile de conducere atât a unor ele-
234 Ioan Bolovan

mente de confesiune ortodoxã cât ºi greco-catolicã, indiferent de originea lor

geograficã ºi socialã. Realizarea unitãþii de acþiune peste confesionalism tre-
buia, în intenþiile contemporanilor, sã confere Asociaþiei arãdene statutul de
instituþie reprezentativã a naþiunii române din Monarhie. Tot acum s-a sta-
bilit ºi sigiliul asociaþiei, asemãnãtor cu cel al ASTREI, care înfãþiºa efigia
mitologicã a zeiþei Minerva „ca idealul ºtiinþelor ºi artelor ºi având înscrisã
titulatura societãþii: Asociaþia Naþionalã pentru cultura poporului român,
Arad, 1863”.
În ºedinþa finalã din 1/13 mai 1863 a fost constituitã o delegaþie (Procopie
Ivacicovici, Anton Mocioni, Vincenþiu Babeº, Sigismund Popovici, Lazãr
Ionescu) care urma sã prezinte împãratului scrisoarea ºi omagiile de mulþu-
mire pentru bunãvoinþa acestuia de a-ºi fi dat acordul la înfiinþarea asociaþiei.
Tot atunci s-a votat în plenul adunãrii generale bugetul pe anul în curs. Dupã
rezolvarea problemelor administrative, suma de bani rãmasã a fost atribuitã
în felul urmãtor: burse pentru elevi ºi studenþi – trei pãrþi, pentru sprijini-
rea industriei ºi comerþului – o parte, pentru ºcolile elementare – douã pãrþi,
pentru biblioteca proprie – douã pãrþi, pentru sprijinirea creaþiilor literare ºi
artistice o parte, fond de rezervã – o parte37. Erau fãcuþi astfel primii paºi, mo-
deºti deocamdatã, pentru transpunerea în fapte a unui program cultural naþio-
nal de anvergurã, care sã contribuie la afirmarea poporului român. Societatea
culturalã din Arad a modelat mentalul colectiv contemporan, numele ei deve-
nind un adevãrat simbol al vieþii culturale din zonã. Este semnificativã în acest
sens aprecierea fãcutã în ziarul „Concordia”, în anul 1863: „Deoarece situaþiu-
nea geografico-topograficã a acestei cetãþi [a Aradului – B.I.] e aceea a unui
punct central între românii din Ungaria ºi Banat, noi asociaþia din Arad o pri-
vim din punct de vedere naþional, pentru toþi românii din Ungaria de azi”38.
Într-adevãr, Aradul a avut ºansa de a fi situat într-o zonã centralã a românitãþii
din sud-estul Ungariei vremii; poziþia sa privilegiatã în raport cu Timiºoara
sau Szeged i-a permis sã coaguleze mai eficient energiile creatoare ale româ-
nilor în plan economic, cultural ºi politic.
Nou înfiinþata asociaþie culturalã a întrunit curând adeziunea tuturor cate-
goriilor sociale din societatea româneascã a vremii. Organele de presã proprii
au desfãºurat o amplã campanie pentru prezentarea evenimentelor de la Arad
ca o manifestare fecundã a comunitãþii naþionale româneºti39. ªtirile despre
înfiinþarea societãþii culturale din Arad au provocat o vie emoþie în inimile
românilor din Imperiu, generând credinþe, nãdejdi ºi un entuziasm colectiv.
Învãþãtori, preoþi, avocaþi, funcþionari, meºteºugari, elevi, studenþi, þãrani etc.,
provenind din Viena, Baden, Munkács, Pesta, Fãgãraº, Sibiu, Sãlaj, Sighet,
Caransebeº, Lugoj, Satu Mare ºi din multe alte localitãþi s-au înscris ca mem-
bri ai Asociaþiei arãdene, dorind a fi coautori ºi pãrtaºi la progresul cultural
românesc. Din Viena ºi-au exprimat dorinþa de a fi membri ai instituþiei
 ASOCIAÞIA NAÞIONALÃ ARÃDEANÃ... 235

din Arad 35 de români, dintre care 25 erau studenþi, 5 secretari aulici, 2 pro-
fesori, 2 juriºti ºi un negustor. O scrisoare pateticã trimite la 2 iunie 1863
Asociaþiei arãdene ºi George Popa, ofiþer în Ceneda (Italia), în care exprimã
sentimentele de bucurie ale unui grup de ofiþeri români pe marginea inau-
gurãrii activitãþii ei40. Din Veneþia, locotenent-colonelul Traian Doda expedia
10 florini pentru sprijinirea scopurilor Asociaþiei arãdene. Dovezi de simpa-
tie pentru noua societate au sosit ºi de la Bucureºti ºi Iaºi, concretizate, alã-
turi de scrisori de felicitare, în donaþii de bani, cãrþi, tablouri istorice etc.41.
Toate condiþiile erau astfel îndeplinite pentru ca Asociaþia naþionalã arãdeanã
sã dezvolte o activitate culturalã de amploare, pe mãsura speranþelor gene-
rate la înfiinþarea ei.
În acest loc trebuie sã scrutãm care au fost raporturile instituþiei cultura-
le din Arad cu ASTRA la începutl secolului XX, pe mãsurã ce instituþia sibianã
ºi-a extins sfera de activitate în pãrþile vestice ºi Banat. Crearea despãrþã-
mintelor ASTREI în Banat ºi Bihor dupã 1896 a pus problema necesitãþii
menþinerii Asociaþiei arãdene ca o structurã independentã sau metamorfo-
zarea acesteia într-un despãrþãmânt al ASTREI. În acei ani s-au exprimat în
repetate rânduri atacuri privind societatea culturalã româneascã din Arad.
Articole apãrute în Luceafãrul ºi în Gazeta Transilvaniei lansau atacuri maliþioa-
se la adresa asociaþiei arãdene pe tema aºa-zisei descentralizãri din miºcarea
culturalã42. În contextul extinderii despãrþãmintelor ºi agenturilor ASTREI ºi
în zonele apropiate ale Aradului, unii lideri ai asociaþiei de la Sibiu doreau
transformarea Asociaþiei arãdene într-un despãrþãmânt local al ASTREI.
Argumentul adus de cei care intenþionau subordonarea instituþiei din Arad
era destul de precar: existenþa mai multor societãþi culturale ar afecta unita-
tea miºcãrii cultural-naþionale. În asemenea împrejurãri se impunea o con-
ducere unitarã a activitãþii culturale, pentru coordonarea eficientã a tuturor
organizaþiilor naþionale. Polemica s-a prelungit ºi în anii urmãtori. Roman
Ciorogariu, în raportul prezentat cu ocazia alegerii sale în cadrul Comitetului
Partidului Naþional Român, în 1913, milita cu argumente logice pentru recu-
noaºterea dreptului la existenþã a societãþii culturale româneºti de la Arad43.
Cert este cã Asociaþia arãdeanã a continuat sã-ºi menþinã organizarea de
sine stãtãtoare pânã la Unirea din 1918, deºi activitatea ei a fost practic inexi-
stentã dupã anul 1910. Direcþiunea ºi-a mai þinut sporadic ºedinþele, a mai
distribuit câteva ajutoare financiare elevilor, dar „steaua ei apusese”44. Între
timp, ASTRA ºi-a continuat activitatea de organizare în zonã, reuºind sã-ºi
creeze agenturi în imediata apropiere a oraºului Arad45.
În primii ani ai existenþei sale, beneficiind ºi de climatul favorabil al epo-
cii liberale, instituþia culturalã din Arad a lansat o serie de activitãþi ºi iniþia-
tive care sã materializeze programul statuat. Ea s-a înscris în acei ani ca un
factor deosebit de important pentru manifestarea în spirit naþional a româ-
236 Ioan Bolovan

nilor din pãrþile vestice. Tendinþele de încadrare în miºcarea culturalã româ-

neascã, într-o strategie naþionalã unitarã, au propulsat Asociaþia arãdeanã drept
una dintre cele mai eficiente instituþii ale timpului. Acþiunile întreprinse în
temeiul principiului de naþionalitate au contribuit la reducerea distanþei
dintre elita miºcãrii naþionale din zonã ºi popor, realizând o unitate cultu-
ralã ºi o solidaritate naþionalã peste graniþele politico-administrative tempo-
rare. Fãrã a fi strãinã de un oarecare mimetism în geneza, statutele, structu-
ra sa organizatoricã ºi în programul de activitãþi, Asociaþia naþionalã arãdeanã
a cãutat în timp sã-ºi modeleze un profil distinct. Similitudinile în primul rând
cu ASTRA dar ºi cu instituþiile slavilor, maghiarilor sau germanilor din mo-
narhie ori din Transilvania fac dovada unor evoluþii naþionale, socio-econo-
mice ºi politico-culturale relativ echilibrate, dar reflectã ºi spiritul epocii.

Note
1. Sergiu Tãmaº, Dicþionar politic. Instituþiile democraþiei ºi cultura civicã, Bucureºti, 1993, p.
258.
2. Liviu Maior Habsburgi ºi români. De la loialitatea dinasticã la identitate naþionalã, Bucureºti,
2006, p. 8.
3. Jan Havranek, „The Development of Czech Nationalism”, în Austrian History Yearbook,
vol. III, part 2, 1967, p. 239.
4. Apud, Vasile Curticãpeanu, Miºcarea culturalã româneascã pentru Unirea din 1918, Bucureºti,
1968, p. 78.
5. Teodor Botiº, Monografia familiei Mocioni, Bucureºti, 1939, p. 98; Aurora Românã, II,
1864, nr. 21.
6. În Vasile Curticãpeanu, Miºcarea culturalã româneascã ..., p. 54.
7. Servicul Judeþean Arad al Arhivelor Naþionale (în continuare SJAAN), Fond ASTRA,
Dosar 47/1865, f. 149; Petre Oallde, Lupta pentru limbã româneascã în Banat. Apãrarea
ºi afirmarea limbii române la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea,
Timiºoara, 1983, p. 162; Aurora Românã III, 1865, nr. 11. Corectãm pe aceastã cale afir-
maþia regretatului Dr. Eugen Glück din articolul „Contribuþii cu privire la colaborarea
Ascciaþiei culturale arãdane cu ASTRA”, în vol. ASTRA, 1861-1950. 125 de ani de la
înfiinþare, sub red. Victor V. Grecu, Sibiu, 1987, p. 244, despre paternitatea iniþiativei de
unificare a ortografiei.
8. Alexandru Duþu, „Miºcarea pentru unitatea culturalã a românilor în a doua jumãtate a
secolului al XIX-lea ºi la începutul secolului XX”, în vol. Naþiunea Românã. Genezã,
afirmare, orizont contemporan, coord. ªtefan ªtefãnescu, Bucureºti, 1984, p. 427 sq; C.A.
Macartney, The Habsburg Empire, 1790-1918, Weidenfeld and Nicolson, London, 1971,
p. 731; Liviu Maior, „Intensificarea luptei pentru desãvârºirea unitãþii de stat dupã 24
ianuarie 1859”, în Apulum, VII/2, 1969, p. 185.
9. SJAAN, Fond George Popa de Teiuº, dosar 2/1848-1866; E. Hodoº, O viaþã de luptã,
suferinþã ºi nãdejde. Însemnãri biografice, Sibiu, 1941, p. 34.
10. În Corespondenþa lui V. Babeº (scrisori trimise), vol. II, ediþie îngrijitã de George Cipãianu
ºi Ana Maria Cipãianu, Cluj-Napoca, 1983, p. 132.
11. Keith Hitchins, „Cultul naþional sacru. Intelectuali români ºi Biserica din Transilvania,
1834-1869”, în vol. Conºtiinþã naþionalã ºi acþiune politicã la românii din Transilvania
(1700-1868), Cluj-Napoca, 1978, p. 126; Cornelia Bodea, „Baza socialã a miºcãrii de
emancipare naþionalã a românilor din Transilvania sec. XVIII ºi XIX”, în Revista de Istorie,
 ASOCIAÞIA NAÞIONALÃ ARÃDEANÃ... 237

31, 1978, nr. 11, p. 1964; Nicolae Iorga, Istoria poporului românesc, ediþie îngrijitã de
Georgeta Penelea, Bucureºti, 1985, p. 623.
12. În Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date ºi mãrturii, vol. I, Bucureºti, 1982,
p. 479 sq.
13. Keith Hitchins, „Laic ºi ecleziastic în miºcarea naþionalã româneascã din Transilvania
(1830-1869)”, în vol. Culturã ºi naþionalitate în Transilvania, Cluj, 1972, p. 68; Idem,
„Cultul naþional sacru ...”, p. 127.
14. SJAAN, Fond ASTRA – despãrþãmântul cultural al judeþului Arad, Dosar 6/1863, f. 28
sqq. Aceeaºi idee o exprimã ºi Vasile Goldiº, la adunarea generalã a Asociaþiei naþionale
arãdane din anul 1910: „Aici [la Asociaþia arãdeanã – B.I.] se pot întâlni deci toþi româ-
nii ... cãrora le zace la inimã cultura româneascã. Asociaþia nu este instituþiune confe-
sionalã. Membrii ei pot sã fie toþi românii de orice stare socialã, de la vlãdicã pânã la
opincã”. În „Tribuna”, XIV, 1910, nr. 1.
15. Andrej Mraz, „Vznik Matice slovenskey a jej význam v obdobi zvýšenéhe národného
útlaku”, în vol. Matica slovenská v našich dejinách sbornik stati, Bratislava, 1963, p. 41;
Mihail P. Dan, „Matica Slovenska Octogenarã”, în Transilvania, 75, 1944, nr. 4-5, p. 360.
16. Dan Demºea, „Istoricul unei biblioteci româneºti – biblioteca Asociaþiei Naþionale Arãdene
pentru cultura ºi conversarea poporului român”, în vol. Comunicãri ºi referate, Arad, 1974,
p. 72.
17. Miodrag Milin, Relaþiile politice româno-sârbe în epoca modernã (perioada 1848-1878),
Timiºoara, 1986, pp. 29-37; Vasile Netea, Lupta românilor din Transilvania pentru liber-
tate naþionalã (1848-1881), Bucureºti, 1974, p. 46; Lucian Boia, Relationships Between
Romanian, Czecks and Slovaks (1848-1914), Bucureºti, 1977, pp. 17-33.
18. Fran Zwitter, Les problemes nationaux dans la monarchie des Habsbourg, Beograd, 1960, p.
88 sqq.
19. Pamfil Matei, ASTRA ºi rolul ei în cultura naþionalã, Cluj-Napoca, 1986, p. 35; Ioan Lupaº,
„Asociaþiunea Transilvanã ºi Matica Slovenska”, în Transilvania, 75, 1944, nr. 4-5, p. 309.
20. P. Herrity, „The Role of the Matica and Similar Societies in the Development of the
Slavonic Literary Language”, în Slavonic and East European Review, vol. 51, July 1973,
nr. 124, pp. 368-386; S.B. Kimball, The Austro-Slav Revival ..., p. 6; Idem, „The Serbian
Matica – Prototype of Austro-Slav Literary Foundations: The First Fifty Years, 1826-
1876”, în East European Quarterly, III, 1959, nr. 3.
21. Ioan Bolovan, Liana Lãpãdatu, “Societãþile culturale româneºti din Transilvania ºi Matica
Srpska în epoca modernã”, în Anuarul Institutului de Culturã al Românilor din Voivodina,
Zrenianin, 2009, p. 160sqq.
22. Ana Maria Ardos, M. Mirel, Consideraþii privind înfiinþarea societãþilor culturale ..., p. 534;
Petre Dan, Asociaþii, cluburi, ligi, societãþi. Dicþionar cronologic, Bucureºti, 1983, p. 25 sq.
23. Arhiva Episcopiei Ortodoxe Române Arad, I, Dosar 229, Doc. 24/1861, f. 3v (în con-
tinuare se va prescurta A.E.A.). A se vedea ºi în vol. Mãrturii privind lupta românilor
din pãrþile Aradului pentru pãstrarea fiinþei naþionale prin educaþie ºi culturã /1784-1918).
Documente referitoare la Episcopia Ortodoxã a Aradului, Prefaþã de P.S. Episcop dr. Timotei
Seviciu, Studiu introductiv, note ºi comentarii de prof. dr. Vasile Popeangã, Arad, 1986,
pp. 142-144.
24. Mircea Timbus, „Mãrturii documentare despre rolul Asociaþiei Naþionale din Arad pen-
tru cultura poporului român în lupta de emancipare naþionalã ºi spiritualã a românilor
din Transilvania (sec. XIX)”, în Ziridava, VI, 1976, p. 165; SJAAN, Fond ASTRA, Dosar
1/1861, f. 1-2.
25. Dan Demºea, „Istoricul unei biblioteci româneºti...”, p. 71.
26. Ibidem.
27. În Vasile Curticãpeanu, Miºcarea culturalã româneascã ..., p. 49; Petre Dan, Asociaþii,
culturi, ligi ..., p. 52 sq.
238 Ioan Bolovan

28. Simion Retegan, „Contribuþia satului la miºcarea naþionalã ºi spiritualã a românilor din
Transilvania în perioada liberalismului austriac”, în vol. Stat, societate, naþiune. Interpretãri
istorice, îngrijit de Nicolae Edroiu, Aurel Rãduþiu, Pompiliu Teodor, Cluj-Napoca, 1982,
p. 343.
29. Stanley B. Kimball, The Austro-Slav Revival ..., p. 19; Emil Niederhauser, A Nemeti
Negújulási Mozgalmak Kelet-Európában, Akademiai Kiadó, Budapest, 1977, p. 262.
30. SJAAN, I, Dosar 229, Doc. 24/1861.
31. Propunerea familiei de Mocioni fãcutã în a doua adunare generalã a Asociaþiei române
naþionale din Arad, Pesta, 1864, p. 3 sq.
32. Catalogul membrilor ºi Statutele Asociaþiunei naþionale în Aradu pentru cultura ºi conversa-
rea poporului român, Arad, 1864, p. 36.
33. Ibidem; Mircea Timbus, „ASTRA – Despãrþãmântul cultural al judeþului Arad”, în Revista
Arhivelor, 1970, nr. 1, p. 191.
34. SJAAN, Fond ASTRA, Dosar 6/1863, f. 5-16.
35. Unitatea naþionalã a românilor în epoca modernã, 1821-1918, Bucureºti, 1985, p. 88.
36. Vasile Curticãpeanu, Miºcarea culturalã româneascã ..., p. 51.
37. Ibidem; SJAAN, Fond ASTRA, dosar 6/1863, r. 61-62.
38. Apud, I.D. Suciu, „Societãþi de lecturã ºi ºcoli superioare la românii bãnãþeni în sec. XIX”,
în Mitropolia Banatului, XXX, 1980, nr. 10-12, p. 666.
39. Aurora Românã, I, 1863, nr. 10; Gazeta Transilvaniei, XXVI, 1863, nr. 37, 38; Concordia,
III, 1863, nr. 37.
40. Andrei Caciora, Nicolae Roºuþ, Mircea Timbus, Aradul în lupta pentru eliberare socialã
ºi naþionalã, vol. II, Arad, 1980, p. 31; SJAAN, Fond ASTRA, Dosar 1/1861, f. 3.
41. Ibidem, Dosar 36/1864, f. 38v, 62.
42. Tribuna, XIV, 1910, nr. 18.
43. Roman Ciorogariu (1852-1936). Studii ºi documente, p. 209: „Asociaþia arãdanã ... nu
numai cã a fost neglijatã ºi chiar paralizatã de tendinþa de centralizare. I se imputã sepa-
ratismul ... Logica luptei de apãrare este cã acolo sã te întãreºti mai mult unde eºti mai
expus. Descentralizarea nu este separatismul îngust ce slãbeºte, ci împãrþirea muncii, un
principiu modern ce se dovedeºte cel mai puternic factor al progresului”.
44. SJAAN, Fond ASTRA, Dosar 211/1910, f. 38, 39, 47.
45. Idem, Colecþia de documente „Dr. Octavian Lupaº”, Dosar 9, f. 1-2.

Abstract
The Arad National Association for the Culture of the Romanian People
(1863-1918). Between the Local and the Regional Framework
Within the national cultural and institutional system, the regional cultural associations played
a special role: the Association for the Culture of the Romanian People from Maramureº (Sighet,
February 5, 1861); the Transylvanian Association for Romanian Literature and Culture of the
Romanian (ASTRA), founded at Sibiu, on October 23–26/November 4–7, 1861; the Arad
National Association for the Culture of the Romanian People (Arad, April 30/May 12, 1863).
Due to their regional character, they accelerated the cultural activity on a relatively extended
geographical area, also favoring in time the access to culture of village communities. At the
same time, due to the concentration of the political and intellectual elite of all Romanians
under foreign domination, they supported and launched extremely fruitful activities for the
affirmation of the Romanian national identity.
The founding of regional associations (especially those in Sibiu and Arad, important
cultural and political centers), reflected the need of the Romanian elite to generate, in an ade-
 ASOCIAÞIA NAÞIONALÃ ARÃDEANÃ... 239

quate framework, a major culture, corresponding to the one developed by the scientific
institutions of other peoples. Taking into account their purposes and concerns, as well as their
organization, the ASTRA and, partially, the Arad National Association, resembled the scien-
tific, academic societies operating elsewhere. From another point of view, the founding of
regional associations contributed to the institutionalization of Transylvanian Romanian cul-
ture, on a national basis, which anticipated the expansion of the national awareness towards
the greater social categories. This process became more and more visible at the middle of
the 19th century, reflecting the dissemination of Romanticism in the local public interest, as
well as throughout the entire Southeastern Europe. Regional associations embraced various
cultural objectives, in the Romanticist direction, which amplified the manifestations of the
national sentiment and contributed to the affirmation of Romanian solidarity in general.
The creation of regional associations accelerated the national cultural movement on a large
geographic area, which led to the involvement of the community in the national militanti-
sm. Actually, the effervescence of the associations aiming at consolidating and affirming the
Romanian nation is a real “Romanian civil society,” adapted to the political, cultural and
economic conditions specific to this era. The dialogue between culture, society and nationa-
lity, mediated by the associations in Sibiu and Arad, reveals certain essential aspects regar-
ding cultural modernization in the Transylvanian Romanian space and the evolution of the
national strategy.

Keywords
Transylvania, Romanians, Arad, regional cultural associations
 Naþionalismul cultural între necesitate
naþionalã ºi discurs oficial.
Studiu de caz:
preoþii ºi învãþãtorii din mediul ortodox (1900-1918)

VALERIA SOROªTINEANU

S
TUDIUL DE faþã se doreºte a fi contribuþie la complexa problemã a naþio-
nalismului cultural propagat de Biserica Ortodoxã din spaþiul transil-
van, cu referire la perioada 1900-1918. Element de bazã în susþinerea
ºi derularea activitãþii propriu-zise, Consistoriul Arhiepiscopiei Ortodoxe a
Sibiului a reuºit ºi prin compartimentul sãu ºcolar, nu fãrã mari dificultãþi, sã
impunã preoþilor ºi învãþãtorilor confesionali jaloanele necesare pentru derula-
rea activitãþii lor în cadrul naþiunii române ºi apoi în cadrul statului dualist.1
Raportul Consistoriului, ca senat ºcolar ºi în cadrul Sinodului arhidiece-
zan anual, a fost chintesenþa unei activitãþi tot mai complexe, mai ales cã
din anul 1907, Consistoriul a avut de rezolvat un numãr dublu de acte, faþã
de sectorul bisericesc sau epitropesc. În acest sens, conduita echilibratã faþã
de stat ºi faþã de credincioºi se impuneau ca o necesitate, deoarece, ºcoala ajun-
sese sã fie consideratã cel mai sensibil punct.
Din multitudinea de acte prezentate ºi dezbãtute în ºedinþele Consistoriului,
am considerat a fi importante, prin variatele lor trimiteri, cele prin care
Arhidieceza se raporteazã la Ministerul Cultelor ºi Instrucþiunii Publice, la fel
ca ºi cele prin care învãþãtorul vine în contact direct cu forurile bisericeºti.
Privind ultimul aspect menþionat, el presupune ºi o anumitã conduitã, din
partea credincioºilor, pentru cã orice sat are nevoie atât de preot, cât ºi de
învãþãtor, ceea ce nu înseamnã, automat, cã li s-a acordat o atenþie egalã.
În ºedinþele Senatului ºcolar, inclusiv în anul 1899 au fost discutate multe
acte, provenind de la ministerul de resort, care au demonstrat, de-a lungul ani-
lor, preponderenþa interesului de a se face nu o „politicã” ºcolarã, ci una a sta-
tului. Drept urmare, s-a acordat o mare importanþã activitãþii inspectorului regal
de stat comitatens, ca fiind cel mai important reprezentant al ministerului.
242 Valeria Soroºtineanu

Acesta a oferit, pentru perioada 1899-1916, exact imaginea pe care a încer-

cat sã o transfere, nu fãrã succes, ºi asupra unor învãþãtori confesionali,
aceea de zeloºi funcþionari ai statului dualist, aºa cum s-a întâmplat în proto-
popiatele Zarand ºi apoi Hunedoara, unde inspectorii au cerut cu insistenþã,
odatã cu anul 1900, ca sã se corespondeze în limba statului. În ºedinþa nr. 24
din 5 iulie1901, Consistoriul a invocat respectarea articolului de lege 44
din 1868 ºi sã se foloseascã, în acte, douã coloane, una pentru limba maghiarã
ºi una pentru limba românã.
Dovadã a unui model pe care statul dualist se oferea sã îl ofere ca un înlo-
cuitor oficial al autoritãþii clericale a fost ºi o literaturã pedagogicã de tipul
broºurii cu „Drepturile ºi datorinþele învãþãtorului român”, semnalatã în ºedinþa
nr. 38 din 8 noiembrie1901, popularizatã prin intermediul inspectorilor ºco-
lari regali, deci de stat.
Erau situaþii în care inspectorul nu-l condamna pe învãþãtor, ci pe parohul
local, în calitatea lui de director ºcolar; astfel, inspectorul regal din Sibiu noti-
fica necesitatea unui al doilea post de învãþãtor în Vurpãr, fiind favorizat ºi de
faptul cã parohul local neglija ºcoala, motiv pentru care acesta a fost citat la
Consistoriu. Tot inspectorul respectiv atenþiona Consistoriul, cã, în mai multe
comune bisericeºti din protopopiatul Fãgãraº : Densuº, Sâmbãta de Jos ºi
Viºtea de Sus, nu s-au plãtit salariile învãþãtoreºti.
Comisarii consistoriali, dr. D.P. Barcianu, dr. Miron Cristea ºi Matei Voileanu
au fost trimiºi, din partea Consistoriului, sã inspecteze zeci de ºcoli, mai
ales în protopopiatele din sudul Transilvaniei; iar în cazul unor mari neorân-
duieli, protopopul era cel tras la rãspundere, pe cale disciplinarã, dacã situaþia
nu era remediatã2.
Din 1902, ministrul a fost de acord sã admitã ºi examene de calificare pen-
tru învãþãtoare, dacã acestea au studiile necesare, dar trebuie sã subliniem fap-
tul cã, în cadrul ºcolii confesionale româneºti din spaþiul ortodox au fost accep-
tate în posturi doar în comunele mari, cu mai multe clase, dificultãþile
întâmpinate în a se definitiva au fost socotite mult prea dificile pentru a putea
fin rezolvate de cãtre acestea.
Pentru cã în 1903 se împlineau 100 de ani de la naºterea lui Francisc Deak,
considerat unul dintre eroii naþionali ai Ungariei, Consistoriul anunþa toate
instituþiile româneºti de învãþãmânt despre acest eveniment 3 .
În parohia Zam/ protopopiatul Iliei, notarul i-a obligat pe elevi sã frec-
venteze ºcoala de stat, deºi exista ºi una confesionalã, astfel Consistoriul a fost
nevoit sã cearã protopopului sã intervinã la inspector. Cazuri similare s-au
înregistrat ºi în protopopiatul Târnava4.
Deºi nu aveau un drept de control direct, ci doar de a primi din partea
Consistoriului sibian statistica privitoare la numãrul de învãþãtori dintr-un
comitat, în funcþie de pregãtirea lor, comisiile administrative ale comitatelor
au început sã se substituie, în unele cazuri, chiar ºi inspectorului regal, cerând
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L Î N T R E N E C E S I TAT E N A Þ I O N A L Ã . . . 243

motivaþia pe baza cãreia au fost instituiþi ºi învãþãtori provizorii în locul celor

definitivi (exemplul comitatului Târnava-Mare).Au fost semnalate ºi în pro-
topopiatul Trei-Scaune, tot mai multe ingerinþe ale forurilor administrative
în „cauze ºcolare” iar Consistoriul era nevoit sã sublinieze, de fiecare datã, cã
„limba oficialã a bisericii” [deci ºi a ºcolii confesionale], este limba românã”.
De asemenea, au început sã fie sancþionate, „gesturi nepatriotice”, ca de
exemplu – faptul cã nu s-a arborat steagul statului în ziua Sf. ªtefan, lucru
cerut de foiºpanul comitatului Bistriþa-Nãsãud iar Consistoriului a fost nevoit
sã se conformeze.
Au fost ºi inspecþii din partea statului care amendau lipsuri reale. În pro-
topopiatul Bistriþei, inspectorul a „vizitat” ºcolile ºi a observat cã nu existã
o planificare a materiei, motiv pentru care Consistoriul a cerut ca aceasta sã
se facã, în mod obligatoriu, cel puþin cu o lunã înainte. În cursul anului 1904,
în protopopiatul Hunedoara, ministrul „a excepþionat” (a închis temporar) o
serie de ºcoli iar în Zarand, acelaºi lucru îl va face inspectorul regal. Proto-
popiatul cel mai atacabil a fost cel din Trei-Scaune unde toþi învãþãtorii din
cele 29 de parohii, erau provizorii, drept urmare protopopii au primit ordi-
ne sã instituie învãþãtori definitivi.
Din Sibiu, inspectorul regal al comitatului a cerut Consistoriului ca ofi-
ciile bisericeºti sã nu mai foloseascã “termeni contrari”constituþiei statului.
Sunt citaþi protopopii, atunci când administraþia statului decidea închiderea
unor ºcoli, fiind considerat direct rãspunzãtori, ca de exemplu, în protopo-
piatul Mediaº, în cazul ºcolii din Pãuca5.
La fel, comitele suprem al Hunedoarei notifica la Sibiu, încãpãþânarea pro-
topopului Iliei, de a nu folosi limba oficialã a statului în corespondenþa
oficialã. Nu lipsesc, în acest context, nici recomandãrile unor lucrãri de peda-
gogie, cum ar fi Despre defectele spirituale ale bãieþilor, autor Decsi Jaroly ºi cea
a lui Madasi Imre, referitoare tot la educaþie.
Nu au fost uitate nici amãnunte, care, inclusiv pentru un ministru, deve-
neau foarte importante.În 1905, ºcoala din Vaidasig a fost atenþionatã cã
nu este corectã denumirea ei – „ªcoala confesionalã românã greco-orientalã”,
din simplul motiv cã „Românã” era scris cu litere mari iar protopopul urma
sã supervizeze faptul cã, în noua denumire, literele urmau sã fie egale.
În protopopiatul Unguraº, inspectorul a pretins ca planul de învãþãmânt
ºi orarul sã fie redactate în limba maghiarã. Aºa cum s-a mai arãtat, nici ziua
liberã nu trebuia uitatã; inspectorul regal din Sibiu se interesa care este ziua
liberã în ºcolile confesionale româneºti. Aceasta era, de regulã, vinerea6.
Materialele didactice de genul hãrþilor ºi globurilor pãmânteºti, care nu
erau întocmite în ºi cu acordul celor abilitaþi în acest sens, erau interzise;
aºa s-a întâmplat cu cele de provenienþã germanã din ºcolile confesionale
ale comitatului Sibiului sau, în continuare, cu manualul de Istoria Ungariei,
tipãrit la Blaj 7 .
244 Valeria Soroºtineanu

Harta expusã la Bucureºti, cu ocazia expoziþiei din 1906, deºi provenea

din Viena, a fost interzisã, mai ales în gimnaziile din Brad ºi Braºov.
În Fãgãraº, protopopul Nicolae Borzea nu a fost de acord cu numirea unui
învãþãtor; mai mult, el s-a opus la propunerea inspectorului regal, ca învãþã-
torii sã depunã jurãmântul de credinþã faþã de stat.
Consistoriul a difuzat, în urma ºedinþei nr. 35 din 4.X.1907, în traduce-
re, prin intermediul protopopilor, legea nr. 27 din 1907. Deja o datã cu ºedinþa
nr. 38 din 29.X. 1907, în protopopiatul Lupºa, învãþãtorul Pârvan, din Poºaga
de Jos a fost suspendat de ministru pentru cã nu a fãcut „destul spor în limba
maghiarã”. Vor fi la ordinea zilei suspendãrile învãþãtorilor pentru cã nu
cunoºteau sau nu predau la nivelul cerut limba maghiarã 8 .
În parohia Folt/protopopiatul Geoagiu, s-a înfiinþat ºi o ºcoalã comunalã,
dar pentru cã cea confesionalã nu a putut fi desfiinþatã, „birãul” a confiscat
toate bãncile ºi le-a dus la cealaltã dar protopopul urma sã le aducã înapoi.
Nici în anul 1908, protopopii ºi preoþii care luptau pentru menþinerea ºcoli-
lor confesionale nu vor fi scutiþi de tot felul de învinuiri.
În ºedinþa nr. 8 din 15.II.1908, Consistoriul a luat cu plãcere la cunoºtinþã
cã din partea Universitãþii sãseºti se mai adaugã 5 000 de coroane, la cota deja
existentã de 69 000, pentru ajutorul dat ºcolilor.(ajutor acordat Bisericii
Ortodoxe din comitatul Sibiului, dupã desfiinþarea Universitãþii sãseºti, ca
o despãgubire istoricã.
Deoarece ºcolile confesionale din Comitatul Hunedoarei au fost mai uºor
desfiinþate, ministrul a hotãrât, ca aici, sã mai funcþioneze un inspectorat,
cu sediul la Brad.
Treptat, de la minister, vor sosi îndrumãri de a se redacta în limba maghiarã
ºi procesele-verbale ale conferinþelor învãþãtoreºti, precum ºi rapoartele ºcola-
re administrative. Consistoriul a admis doar redactarea lor bilingvã.
La 50 de ani de la moartea „marelui bãrbat Szechény”, ministrul va cere
organizarea de sãrbãtori ºcolare. Tot acum a cerut Regulamentul pentru
desfãºurarea menþionatelor conferinþe învãþãtoreºti.
Din 1910, ministrul foloseºte amenzile în bani pentru învãþãtorii care dove-
deau neglijenþã în predarea limbii maghiare. Pentru a se stabili dacã o ºcoalã
este sau nu pasibilã de suspendare, Consistoriul a obþinut doar posibilitatea
de a-ºi trimite un asesor consistorial în comisiile mixte.Atunci când ministrul
de culte ºi instrucþiune s-a aflat la Orãºtie, Consistoriul a dat îndrumãri învãþã-
torilor ºi mai ales profesorilor de la Gimnaziul din Brad, sã se prezinte doar
sub conducerea protopopului Vasile Damian, în faþa acestuia, dacã vor fi soli-
citaþi. În ºedinþa nr. 39 din 21.X.1910, protopopul menþionat aratã cã s-a pre-
zentat în faþa ministrului ºi a comunicat „gravaminele bisericii noastre”, accen-
tuând mai ales asupra orelor de Religie.
În paralel, cei cu „antecedente” au fost acuzaþi din nou: protopopii Borzea
ºi Cândea care continuau sã scrie în limba românã actele oficiale cerute de
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L Î N T R E N E C E S I TAT E N A Þ I O N A L Ã . . . 245

inspectori iar în protopopiatul Trei-Scaune, inspectorul regal a ºters Limba

românã din planul de învãþãmânt iar la Pedagogia de fete din Cluj, tot nu s-
a permis catehizarea în limba românã.
De fapt, odatã cu intrarea în vigoare a legii 27 din 1907, ministerul a tole-
rat, probabil cu bunã ºtiinþã, ca inspectorii sã aibã o influenþã ºi o putere
tot mai mare, mai ales în ºcolile confesionale ajutate de stat. Articolele legii
au fost interpretate în sensul extrem, care-i punea mereu într-o poziþie favo-
rabilã, iar apoi s-a declanºat o adevãratã „cursã” pentru creºterea numãrului
de ºcoli patriotice.
Datoritã situaþiei create, în ºedinþa nr. 49 din 23 dec.1910, Meþianu
propune ca asesorul Lazãr Triteanu sã fie trimis la Minister, pentru clarifica-
rea unor articole de lege.Motivul a fost dat mai ales de o circularã a inspec-
torului regal, prin care se cerea învãþãtorilor din protopopiatul Cetatea-de-
Piatrã sã predea în limba maghiarã ºi discipline, cum ar fi : Aritmetica,
Geografia ºi Constituþia patriei, deºi legea nu prevedea aºa ceva9.
În 1911, ajutoarele au continuat sã vinã din partea Universitãþii sãseºti:
ajutoare permanente pentru comunele Iacobeni, Bacifalãu, Apoldul de Sus,
Daneº, Tãlmãcel- pe 3 ani, pentru construcþia de ºcoli (10 la numãr),de la
200 pânã la1 000 coroane, pentru învãþãtorii bolnavi, 3 ajutoare, în valoare
de 30 de coroane; din Fondul cultural, câte 200 – 400 de coroane pentru ºcoli
iar pentru catiheþi, în numãr de 15, între 50 ºi 200 de coroane.Chiar ºi o
iniþiativã, teoretic bunã, putea avea urmãri negative pentru credincioºi; în pro-
topopiatul Trei-Scaune, inspectorul regal a cerut ca salariile sã fie stabilite
conform noilor legi, fãrã a se þine cont de subvenþia de la stat.
În ºedinþa nr. 17 din 14 IV 1911, au fost votate ajutoare pentru 30 de
ºcoli (200- 1000 coroane). Vasile Stroescu a trimis 5 500 coroane pentru
11 ºcoli, apoi, în mai 1911 a fost din nou prezent cu un ajutor de 6 500 coroa-
ne pentru 13 ºcoli. Trebuie specificat aici cã el s-a consultat cu asesorii în pri-
vinþa situaþiei unor ºcoli, deoarece cererile în acest sens erau în numãr foar-
te mare.
În protopopiatul Sibiu, învãþãtorii din Poplaca au fost suspendaþi deoare-
ce nu au predat limba maghiarã suficient iar în Breaza/protopopiatul Fãgãraº,
forurile administrative au alcãtuit o comisie, în acelaºi scop, dar Consistoriul
a insistat sã fie mixtã iar inspectorul sã nu facã parte din ea. Din anul 1911,
încep sã fie întâlnite ºi suspendãrile de învãþãtori pentru agitaþie.Învãþãtorii din
protopopiatul Agnita, care nu cunoºteau bine limba maghiarã au fost îndru-
maþi sã-ºi dea mai multã silinþã, lucru care va fi arãtat ºi ministrului. Pe de altã
parte, învãþãtorii puteau fi amendaþi cu 5% din salariu pentru „neglijenþã în
propunerea limbii maghiare”. Protopopiatul Fãgãraºului nu a fost luat în con-
siderare la acordarea unor ajutoare de la stat, 18 cereri fiind respinse.
Dacã numele localitãþilor nu erau scrise în limba maghiarã, inspectorii,
cum a fost cel din comitatul Alba, puteau refuza decretele învãþãtoreºti de
246 Valeria Soroºtineanu

numire10, mai mult, ministrul a cerut ca inclusiv rechizitele ºcolare sã fie

procurate „numai din patrie”.
Începând cu anul 1912, ministrul nu a mai fost de acord nici cu înlocui-
rea învãþãtorilor concediaþi cu preoþi, deºi iniþial, i-a admis ºi pe teologi la
susþinerea examenului de „calificaþie învãþãtoreascã„.Consistoriul a precizat
cã numirea preoþilor s-a fãcut numai în cazuri de necesitate.
Tot în 1912, sub pretextul perturbãrii procesului de învãþãmânt, inspec-
torii ºcolari ºi-au exprimat dezacordul, cu acei învãþãtori, care erau ºi canto-
ri iar amenzile pentru insuficienta predare a limbii maghiare se stabiliserã deja,
în septembrie 1912, de 100 de coroane.
Dacã în protopopiatul Sãliºte, dr. Ioan Lupaº propunea ºi înfiinþarea unei
ºcoli civile, pentru a mai reduce din presiunea statului, la inspecþia fãcutã în pro-
topopiatul Clujului, dr. O. Ghibu a constatat „o mare neglijenþã din partea pro-
topopului Tulliu Roºescu” ºi a fost nevoit sã-l reclame la senatul bisericesc.
Unul din „vizitatorii de ºcoli”, inspectorul Bene Lajos din Huedin cerea
de la Consistoriu autorizaþia pentru a convoca ºi pe învãþãtorii confesionali
la conferinþele învãþãtorilor de stat. I s-a rãspuns cã „avem conferinþele noa-
stre învãþãtoreºti”, ulterior, pentru conduita sa, Consistoriul l-a reclamat ulte-
rior, pe respectivul inspector, pentru „tratarea nedemnã cu învãþãtorii noºtri”11.
În ºedinþa nr. 6 din 7.II.1913, Consistoriul a înaintat, la ministru ºi la
Dietã, un memoriu de protest, fiind astfel în consonanþã cu protestul repre-
zentanþilor învãþãtorilor români de la Cluj.
Nu numai inspectorii evaluau cunoºtinþele de limbã maghiarã ale învãþã-
torilor români; în ºedinþa nr. 8 din 20.II.1913, protopopul Sãliºtei se plân-
gea Consistoriului de faptul cã unii profesori de la Gimnaziul de stat din Sibiu
considerã cã, în Sãliºte, limba maghiarã nu se predã suficient.
Ministrul se aratã „îngrijorat”, în anul 1913, de faptul cã mulþi învãþãto-
ri nu depuseserã jurãmântul de credinþã, dar funcþionau chiar ºi în douã ºcoli.
Pentru anul 1914, ajutoarele acordate ºcolilor au provenit de la Universitatea
sãseascã, s-au dat 5 ajutoare pentru salarizarea unor învãþãtori ºi 12 pentru
edificii ºcolare.
În circulara nr. 5481, din 1914, se detaliazã modalitatea de susþinere a exa-
menului pentru absolvenþii clasei a VI-a a ºcolii confesionale. Din 1913 (conform
art. de lege XXXVII) s-a stabilit cã doar printr-un examen special de absolvi-
re se poate acorda, pe lângã censul de 2 coroane, dreptul de a vota. Ministrul
a stabilit cadrul examenului prin ordinul nr. 57 729 din acelaºi an. Consistoriul
a fost reprezentat, iniþial, la aceste examene, de protopopi sau preoþi, iar mini-
sterul, prin aºa-numiþii iskolofedügyelö; aceºtia erau desemnaþi pentru o anumitã
ºcoalã, deosebindu-se de un inspector regal, care putea sã asiste la orice exa-
men din comitatul de care rãspundea, în tot timpul anului.
Examenul, ca atare, urmãrea 5 puncte:
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L Î N T R E N E C E S I TAT E N A Þ I O N A L Ã . . . 247

1. Starea cunoºtinþelor religioase;

2. Scrisul ºi cititul, în mod mulþumitor, în limbile românã ºi maghiarã;
3. „Icoana” despre pãmântul patriei;
4. Probleme de aritmeticã;
5. Cunoºtinþele de ortografie – testate printr-o lucrare scurtã, de 5 – 6 rân-
duri, în limbile românã ºi maghiarã.
Elevii urmau sã fie examinaþi în grupuri, în special la Religie. Întrebãri-
le urmau sã fie puse de oricare dintre cei trei membri ai comisiei: învãþãtorul,
comisarul consistorial sau trimisul ministerului. Regula era aceea de a se exa-
mina mai mult din obiectele neaprofundate în timpul anului. Examenul era
public ºi se examinau zilnic 20 de elevi.La notarea rãspunsurilor din Religie
nu lua parte reprezentantul ministerului. Examenul era considerat luat dacã
se obþinea cel mult la o singurã materie calificativul „insuficient”. În urma tre-
cerii examenului, se elibera un absolutoriu (certificat).
Intrarea Austro-Ungariei în rãzboi a dus, desigur ºi la o altã perspectivã
asupra reaºezãrii unor imperative, inclusiv cu finalitate educaþionalã.Odatã cu
a doua jumãtate a anului 1914 sunt semnalate ºi cazurile învãþãtorilor acuzaþi
acum de delicte politice ºi vãtãmarea casei domnitoare 12 .
Anul 1915 a început, pentru Consistoriu, cu un succes, anume exceptarea
de la serviciul militar a învãþãtorilor nãscuþi în perioada 1873–1877 ºi care au
avut funcþiuni publice, începând din 15 ianuarie 1915. În schimb, mini-
strul honvezilor era de acord cu înrolarea preoþilor sfinþiþi, dar care nu-ºi urma-
serã menirea de preot. Învãþãtorii au participat la colectele necesare soldaþi-
lor de pe front. Referentul ºcolar care l-a înlocuit pe dr. O. Ghibu refugiat
în România, dr. Ioan Mateiu nu a mai avut, însã, posibilitatea unor inspecþii
în diverse protopopiate.
În ºedinþele sale, Consistoriul a fost nevoit sã accepte, în condiþiile impu-
se de rãzboi, o tot mai mare intervenþie a statului, care va culmina, în 1917,
cu instituirea „zonei culturale” în sudul Transilvaniei13.
La zecile de cereri intrate la Consistoriu ºi prin care comunitãþile parohia-
le au arãtat cã nu pot sã mai susþinã ºcoala confesionalã, forul bisericesc le-
a îndemnat pe acestea sã reziste. Au fost situaþii când s-a încercat convinge-
rea elevilor de a frecventa ºcoala de stat, în Bran,de exemplu, pe motivul cã
numãrul lor fiind prea mare, nu sunt atâtea sãli de clasã; drept urmare,
Consistoriul a dat ordin protopopului sã urmãreascã mãrirea sãlilor de învã-
þãmânt.Conlucrarea dintre parohie ºi organele administraþiei de stat nu a fost,
de multe ori, eficientã; un aspect des uzitat a fost acela cã oficiile protopo-
piale scuteau foarte uºor pe pãrinþii ai cãror copii au absentat mult de la ºcoalã,
deºi protopopul Târnavei, spre exemplu, ºtia cã respectivii aveau „avere”.
Personalitatea mult mai accentuatã de care dau dovadã comitetele ºi epi-
tropiile parohiale iese în evidenþã mai ales atunci când are loc alegerea unui
248 Valeria Soroºtineanu

învãþãtor definitiv. [„Reprezentanþele parohiale”, grupuri de iniþiativã din

parohie, merg pânã la a anula valoarea salariului, dacã cel care fusese candi-
datul lor, nu este recunoscut ºi de preot sau Consistoriu.] Astfel, în Moþiu,
unde românii reprezentau majoritatea covârºitoare a populaþiei, au intrat în
conflict cu reprezentanþa comunalã – primãria cu epitropia, deoarece era pusã
sub semnul întrebãrii suma de 900 de coroane pentru plata salariului învãþã-
toresc, cotã parte din alodiul comunei politice. Mai mult, notarul (sas) va cere
transformarea ºcolii confesionale în ºcoalã comunalã, deoarece în lipsa aju-
torului alodial, românii nu-ºi puteau susþine ºcoala. Consistoriul a reco-
mandat o clarificare a salariului învãþãtoresc ºi, în cadrul lui, cât reprezenta
„repartiþia”, contribuþia credincioºilor ºi apoi, cât trebuia sã se cearã de la stat.”
Alãturi de învãþãtori ºi preoþii puteau fi acuzaþi de „þinutã contrarã statu-
lui”; aceasta se întâmpla tot pentru „insuficientã propunere a limbii maghia-
re”. Protopopul Dobrei, Iosif Morariu a fost acuzat de a-i fi influenþat, în sen-
sul arãtat mai sus, pe elevii ºcolii confesionale din Dobra.
ªi în 1905 au fost protopopiate, de exemplu Ilia, unde 14 ºcoli au fost
considerate necorespunzãtoare de cãtre preturã. Consistoriul a cerut sã se înlã-
ture cât mai repede neajunsurile14.
Stabilirea exactã a pãmânturilor care aparþineau comunei politice sau bise-
riceºti devine obligatorie, în caz contrar, forurile administrative puteau sã
confiºte pãmântul considerat a fi al ºcolii confesionale ºi sã-l dea celei comu-
nale. Consistoriul a cerut lãmuriri din partea parohului ºi stabilirea exactã a
provenienþei pãmântului, în momentul segregãrii. Astfel de cazuri au fost
semnalate în protopopiatele Cluj ºi Ilia.
În ºedinþa nr. 28 din 16 noiembrie1906, Consistoriul anula hotãrârile comi-
tetelor parohiale de a preda ºcoala confesionalã statului, aºa cum s-a întâm-
plat în parohia Cerbel/protopopiatul Hunedoara, unde se impunea intervenþia
protopopuluui15.
Deºi i se cerea sã intervinã cât mai repede la administraþia statului, în cazul
unor acuzaþii nedrepte, Consistoriul nu o mai putea face dacã vina era în între-
gime de partea unui protopop; astfel, aceºtia aveau ºi obligaþia de a anunþa,
în fiecare an, inspectorului regal, numãrul exact al ºcolilor ºi învãþãtorilor;
în 1908, pentru cã nu a fãcut acest lucru, la înºtiinþarea inspectorului din
Dobra, protopopul a fost nevoit sã plãteascã o amendã de 20 de coroane16.
Printre protopopiatele cu probleme, în anul 1909 s-a aflat ºi cel al Za-
randului; unde protopopul, sub presiunea adminstraþiei locale a cerut lãmu-
riri Consistoriului în ceea ce priveºte limba folositã în corespondenþa oficialã
(s-a stabilit ca, în funcþie de situaþie, sã se foloseascã limba românã sau maghiarã
ºi cel mult „româneºte ºi ungureºte”). În ce priveºte completarea „tipãrituri-
lor” ºcolare, ele urmau sã fie redactate doar în limba maghiarã; în al doilea
rând, în acest protopopiat, preoþii urmau sã-i suplineascã pe învãþãtorii din
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L Î N T R E N E C E S I TAT E N A Þ I O N A L Ã . . . 249

anumite parohii ca: Peºtera, Prihodiºte, Buceºti, Dupãpiatrã, Luncoiul de Sus.

Protopopul trebuia ca, împreunã cu credincioºii, sã aducã ºcolile într-o stare
corespunzãtoare, la fel ºi salariile, pentru a-i atrage pe învãþãtorii calificaþi.
Cu cât se apropia anul 1910, în care intra în vigoare Articolul de lege 27/1907,
ministerul începe sã primeascã ºi adrese, considerate a fi din partea unor parohii
ºi care solicitau ca limba de predare în ºcoala confesionalã sã fie maghiara.
Dacã o ºcoalã confesionalã ajungea sã fie închisã, se spera totuºi ca în
viitor sã se revinã asupra deciziei.Acolo unde s-a putut, chiar dacã va fi „cerutã
în chirie” (în protopopiatul Dobra), s-a preferat ca localul ºcolii sã fie locuinþã
pentru parohul local.Unele mãsuri ale organelor administrative nu erau însoþi-
te de nici o explicaþie; astfel,în protopopiatul Trei-Scaune, 10 ºcoli au fost
închise, iar ºcoala din Brateiu/protopopiatul Mediaº a fost închisã dar nici
dupã un an nu se înfiinþase o ºcoalã de stat. S-a cerut Consistoriului sã in-
tervinã la ministru pentru redeschiderea ºcolii confesionale.
În ºedinþa nr. 49 din 15 decembrie1911, Consistoriul este înºtiinþat de
faptul cã mai multe ºcoli din comitatul Sibiului erau ameninþate cu închide-
rea iar în protopopiatul Abrud, la Ighiu, protopretorul de acolo a ajuns la
concluzia cã nu este permisã menþinerea cuvântului „român” într-o inscripþie
ºcolarã. Se dã o copie de pe un act ministerial care demonstreazã contrariul.
ªedinþa nr.27 din 2.VIII.1912, pe lângã consemnarea a încã 12 000 de
coroane, donaþie a lui Stroescu pentru 24 de comune bisericeºti, a inclus ºi
plângerea credincioºilor din Galaþi/Protopopiatul Fãgãraº, ai cãror copii
erau obligaþi sã se înscrie la ºcoala de stat.
ªi în 1912, Vasile Stroescu a mai acordat ajutoare pentru 15 comune bise-
riceºti.În 1912 ajutoarele pentru ºcoli, datorate Fondului cultural ºi lui Vasile
Stroescu au fost pentru salarizarea învãþãtorilor din 8 parohii (între 100-
600 coroane), ajutoare provizorii (între 300 ºi 500 coroane), pentru con-
strucþii de ºcoli – 34 de parohii, dintre care 6 au fost ajutate de Stroescu, cu
sume între 300 ºi 500 de coroane. Au mai urmat apoi ºi alte ajutoare – pen-
tru rechizitele de învãþãmânt, catiheþi ºi pentru vãduvele unor învãþãtori.Ajutoare
pentru ºcoli vor fi date ºi din Fondul ªaguna – între 100 ºi 1000 de coroane,
pentru 8 parohii (Ciceu-Poeni, Colibi, Gãbud, Fizeº-Sâmpetru, Erdö-Sân-
georgiu, Amnaº, Ciubanca, Negrileºti). Vasile Stroescu va mai dona 5 300
coroane pentru 11 comune bisericeºti, apoi alte 24 800 coroane.
ªi în ºedinþa nr. 24, din 12 iulie1912 este menþionat faptul cã 7 comune
bisericeºti au fost ajutate de Stroescu. Încã 15 000 de coroane vor fi date
de Stroescu pentru a ajuta ºcolile.
În anul 1913, Consistoriul a votat între 60 ºi 200 de coroane pentru catiheþi
ºi între 15 ºi 18 burse pentru pedagogi, din partea lui Vasile Stroescu.
În urmãtoarea ºedinþã, nr. 16 din 11.IV.1913 Vasile Stroescu a acordat aju-
toare permanente, de 500 coroane, parohiilor Ofenbaia, Bucium-Muntari ºi
250 Valeria Soroºtineanu

Bobohalma pentru construcþia de noi edificii ºcolare, în timp ce alte 32 de

comune bisericeºti i-au cerut ajutor pentru susþinerea ºcolilor.
Suma de 22 000 de coroane datã de Stroescu ºi depusã, iniþial, la Banca
„Albina”, drept ajutoare, a fost datã parohiilor îndreptãþite. Dintre bãncile
româneºti, mai ales „Albina” ºi „Arieºana” din Turda se remarcã prin aju-
toarele acordate ºcolilor.
Admonestãrile ºcolilor confesionale încep sã fie percepute ca fiind un mare
pericol, mai ales din 1913,în protopopiate cum ar fi Ilia ºi Haþeg, ºcolile con-
fesionale sunt închise cu forþa, iar în Cerbia/Protopopiatul Ilia, învãþãtorul nu
a primit ajutor de la stat pentru cã nu cunoaºte bine limba maghiarã. I s-a
cerut sã frecventeze un curs pentru a putea face faþã pretenþiilor. În proto-
popiatul Haþeg, parohia Petroºeni a hotãrât cã nu mai poate susþine ºcoala
confesionalã; este trimis acolo dr. I. Lupaº pentru rezolvarea situaþiei. 17
Nici în 1914, Consistoriul nu va putea accepta ca un preot sã intervinã la
forurile civile pentru a-l pedepsi pe un învãþãtor; astfel, în Cristian/Protopopiatul
Sibiu, parohul C. Moldovan era nemulþumit de absenþele învãþãtorului de la
ºcoalã, dar a semnalat acest lucru numai antistiei- primãriei comunale. Consistoriul
l-a amendat ºi pe el cu 10 coroane, pentru aceastã atitudine. O situaþie similarã
a fost menþionatã în protopopiatul Sebeº, parohia Râmeþi-Purcãreºti.Mulþi parohi,
deoarece nu au primit, în copie, procesele-verbale ale inspectorilor au refuzat
sã le semneze; începutul a fost fãcut în protopopiatul Zarand.
Consistoriul a ordonat pensionarea învãþãtorilor socotiþi cã au ajuns inca-
pabili, dar nu era nevoie de închiderea ºcolii, în perioada pânã la numirea
altuia, chiar dacã nu se primea ajutor de la stat, ca de exemplu, în Alã-
mor/Protopopiatul Sãliºte, unde învãþãtorul urma sã fie înlocuit18.
Protopopiatul Bran s-a confruntat cu cererea inspectorului, ca bãieþii de la
ºcolile confesionale, din clasele terminale V – VI, sã treacã la stat, ceea ce
nu s-a încuviinþat19.
Ministrul a invitat din nou învãþãtorii confesionali sã participe la confe-
rinþele învãþãtoreºti de stat, încercând sã acrediteze ideea cã, fiind conside-
raþi ºi primii funcþionari ai statului, alcãtuiau „un singur organism ºcolar”.
Protopopul Geoagiului semnala Consistoriului un fenomen care, în anii
urmãtori a luat o tot mai mare amploare. Este vorba de cazuri izolate, în care
elevi ortodocºi sunt siliþi sã frecventeze ºcoala de stat, pãrinþii lor fiind pedepsiþi
în cazul în care ºi-ar îndruma în continuare copiii spre ºcoala confesionalã.
Tot în respectivul protopopiat, deoarece învãþãtorul nu ºi-a ocupat postul
într-un anumit termen, ºcoala din Someºul-Rece a fost închisã din dispo-
ziþia comitelui. Din cauza numeroaselor reclamaþii, Consistoriul îl desem-
neazã pe asesorul Matei Voileanu sã inspecteze ºcolile cu probleme de acolo.
Sãrbãtorile Bisericii Ortodoxe nu au fost luate în considerare de cãtre admi-
nistraþiile comitatense; spre exemplu, în comitatul Albei inferioare, a fost sesi-
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L Î N T R E N E C E S I TAT E N A Þ I O N A L Ã . . . 251

zat Consistoriul deoarece nu s-au þinut ore în ºcolile confesionale, în data

de 26 octombrie,de Sf. Dumitru.
„Asociaþiunea pentru cultura ºi literatura poporului român”, ASTRA, într-
o scrisoare adresatã Consistoriului, aratã cã ºcolile româneºti din Munþii
Apuseni se aflã într-o stare jalnicã. Respectiva scrisoare a fost trimisã, în copie,
protopopilor din Abrud, Câmpeni, Lupºa, Alba Iulia, Geoagiu ºi Zarand.
Ministerul urmãreºte cu atenþie mai ales situaþia învãþãtorilor necalificaþi,
fiecare caz fiind semnalat Consistoriului iar pentru plata cvincvinalelor, mini-
strul a cerut ca toþi învãþãtorii, îndreptãþiþi la aceasta, sã fie definitivaþi, con-
diþie sine qua non.
Pentru anul 1900, ministerul considerã a fi necesar ca toþi învãþãtorii sã fie
calificaþi, dacã nu, aleºi definitiv. Din septembrie 1900, cei care nu aveau stu-
diile cerute, au fost, rând pe rând atenþionaþi ºi apoi „excepþionaþi” de ministru.
În ºedinþa nr. 23 din 2 septembrie 1900, Consistoriul a fost nevoit sã insti-
tuie învãþãtori în 20 de protopopiate, jumãtate dintre ei fiind provizorii sau
toleraþi, pentru a nu se întrerupe procesul de învãþãmânt. Printre protopo-
piate se numãrau Abrud, Sãliºte, Braºov, Haþeg, Unguraº, Câmpeni, Cohalm,
Bistriþa, Trei-Scaune.
Cele mai numeroase instituiri de învãþãtori s-au fãcut în ºedinþa Consisto-
riului din 6 septembrie1901, pentru 27 de protopopiate, cei mai mulþi învãþã-
tori fiind în pp. Agnita ºi Ilia,în ultimul, numãrul învãþãtorilor toleraþi fiind
mai mare.
În protopopiatul Trei-Scaune au fost opriþi sã profeseze trei învãþãtori care
nu aveau diplomã, fiind doar „prevãzuþi cu absolutorii (adeverinþe de absol-
vire a cursului pedagogic). Deoarece respectivul protopopiat era cel mai desco-
perit în ceea ce-i priveºte pe învãþãtori, Consistoriul a hotãrât sã-i menþinã
în post.
Vor urma, apoi, multe cereri ale parohiilor de a institui ca definitivi mulþi
învãþãtori provizorii; Consistoriul, oprit de legislaþia ºcolarã a statului nu putea
face acest lucru decât dacã respectivii aveau calificarea cerutã.Dacã neînþele-
gerile cu învãþãtorii nu duceau la o împãcare cu parohienii, aceºtia îi vor apli-
ca ºi învãþãtorului o pedeapsã pe care au folosit-o ºi în cazul unor preoþi –
închiderea ºcolii.
În ºedinþa nr. 43 din 3.XII.1909, învãþãtorul Victor Pãcalã din Sãliºte a
fost felicitat pentru valoroasa monografie a comunei Rãºinari ºi pentru urmã-
torul proiect: Încercãrile Bisericii reformate din Ardeal de a ne atrage în sânul
ei (1650-1684).
Academia Românã a trimis ºi Consistoriului mai multe exemplare privind
noile reguli ortografice care urmau sã fie popularizate.
O altã luptã acerbã, repetatã anual a fost aceea pentru folosirea unor manua-
le, provenind din mediul teologic ºi pedagogic de la Sibiu mai ales, dar lista
252 Valeria Soroºtineanu

trimisã la minister a fost mereu rescrisã, în funcþie de atitudinea acestuia.

Protopopii sunt mereu atenþionaþi sã trimitã un raport corect privitor la catehi-
zarea elevilor ortodocºi ºi sã nu accepte decât manualele aprobate.
În ºedinþa nr. 11 din 27 aprilie 1900 s-a primit nota ministrului prin care
manualul de Limba românã al profesorului Nicolae Bogdan, de la Gimnaziul
din Braºov a fost considerat plin de defecte.
În privinþa manualelor, a devenit o obiºnuinþã ca ministerul sã le cearã spre
analizã pe toate cele folosite în ºcolile confesionale ºi gimnaziile româneºti.
Manualul de Istorie bisericeascã pentru clasa a III-a, aparþinând lui Ilarion
Puºcariu a fost interzis în ºcolile confesionale, dar Consistoriul ar fi dorit sã
ºtie „care sunt defectele?” Protopopii urmau sã-i anunþe pe învãþãtori, în ceea
ce priveºte „mersul problemei”. Pentru a se putea cere aprobarea manualu-
lui de Istorie bisericeascã al vicarului Ilarion Puºcariu, Consistoriul l-a numit
pe Matei Voileanu, sã întocmeascã recenzia; acesta gãsind manualul pe deplin
corespunzãtor; la rândul sãu, de aceastã datã, ministrul a avut doar observaþii
minore.-manuale20
Au fost oprite de la aprobare manuale ºcolare, pentru cã nu s-a plãtit
taxa ca atare, cum a fost cazul manualelor lui Virgil Oniþiu, de la Gimnaziul
din Braºov.
Acceptat dupã câþiva ani, în 1911, manualul de Istorie bisericeascã a lui
Ilarion Puºcariu a fost din nou interzis.
Ministrul se va interesa ºi de cãrþi bisericeºti, cum ar fi Mãrturisirea orto-
doxã, cerând ca numele oraºului (Sibiu.)sã fie scris în ungureºte.
Pentru a nu se ajunge la intervenþia inspectorilor, oficiile parohiale sem-
naleazã Consistoriului folosirea manualelor neaprobate de cãtre acesta; în acest
caz, cel care rãspundea direct, respectiv învãþãtorul, urma sã se justifice21.
La gimnaziile de stat sau aparþinând de exemplu confesiunii reformate nu
s-a acceptat. decât foarte greu ca orele de religie, pentru elevii de confesiu-
ne ortodoxã sã se facã în limba românã.
Deoarece orele de Religie erau puþine la gimnaziile de stat, Consistoriul a
hotârât, în ºedinþa nr. 29 din 19 octombrie1900 ca la aceste ºcoli numãrul de
ore sã fie de cel puþin 6 pe sãptãmânã.
Catehizarea în limba românã nu era acceptatã de minister pentru ºcolile
comerciale din Cluj; în ºedinþa nr. 25 din 13 septembrie1900, Consistoriul a
luat hotãrârea sã se foloseascã, în limba românã, doar manualele admise22.
În ºedinþa a doua, din 13.I.1905, Consistoriul a avut aceeaºi atitudine
intransigentã în ceea ce priveºte limba de catehizare în protopopiatul Trei-
Scaune.
Mitropolitul Ioan Meþianu, care prezida, de obicei, ºedinþele Consistoriului
a intervenit în ºedinþa nr. 3, din 19.I.1906, cerând suplimentarea cu 10 000
de coroane a bugetului ºcolar – þinându-se cont, în primul rând de faptul cã sta-
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L Î N T R E N E C E S I TAT E N A Þ I O N A L Ã . . . 253

tul nu i-a mai plãtit pe catiheþi. În ºedinþa nr. 4 din acelaºi an, mitropolitul
Meþianu a prezentat o intervenþie la ministru în ceea ce privea catehizarea.
Consistoriul a cerut protopopiatului Dejului sã foloseascã, în continua-
re, limba românã în catehizarea elevilor români de la gimnaziile din locali-
tate, chiar dacã cei care predau nu urmau sã fie plãtiþi de conducerea respec-
tivelor gimnazii de stat.; la fel a fost sfãtuit ºi Ioan Rusu, catihet în Mureº-
Oºorhei (Târgu-Mureº).La protestele trimise, ministerul a rãspuns cã „nu se
poate abate de la ordinaþiunile date”.
Protopopiatul Fãgãraºului este citat în ºedinþa urmãtoare, deoarece catihe-
tul de la gimnaziul de stat de acolo respecta doar 6 dintre sãrbãtorile Bisericii
Ortodoxe; rezoluþia Consistoriului a fost aceea cã, datã fiind situaþia, era sifi-
cient23. Abia în 1910, ministrul a hotãrât sã se ajungã la o soluþie de com-
promis, în mare parte deoarece Biserica Ortodoxã rezistase în bunã mãsurã
presiunilor, astfel ca, în ºcolile de stat, în primele 3 clase, Religia sã se predea
în limba românã, iar în clasa a IV-a doar Liturghia.
Cei mai cunoscuþi cateheþi, Jantea ºi Hociotã din Sibiu au fost îndru-
maþi sã punã un accent mai mare pe rugãciuni ºi pe elaborarea unui plan de
învãþãmânt pentru catehizarea în gimnazii ºi respectiv ºcolile de meserii.
Toþi directorii de gimnazii din Transilvania vor notifica faptul cã interzic
predarea Religiei în limba românã.
Catihetul Ioan Hociotã trimite Consistoriului planul de învãþãmânt pri-
vind Religia la ºcolile de meserii; planul va fi cerut apoi, ca model, ºi de alþi
catiheþi.
Protopopul Clujului avea nevoie, în 1912, de un catihet pentru institu-
tul de corecþie din Cluj (unde se aflau în acel moment 25 de ortodocºi).
Tot în perioada la care ne referim, Consistoriul a depus eforturi foarte mari,
atât materiale pentru a susþine ºcolile confesionale, cât mai ales pentru a con-
vinge comunitãþile parohiale de importanþa fundamentalã a ºcolilor, pentru
naþiunea românã.
Astfel, dacã edificiul ºcolar era necorespunzãtor sau era nevoie de o a doua
salã de clasã, în unele parohii din protopopiatul Geoagiu s-a amânat repara-
rea bisericii ºi ajutorul primit a fost folosit pentru ºcoalã.
Edificiile cu destinaþie ºcolarã nu puteau fi, în ochii autoritãþilor, decât cele
ºcolare propriu-zise, motiv pentru care, în protopopiatul Trei-Scaune, pri-
marul din Hoghig a dat ordin sã nu se mai þinã ºcoalã în edificiul casei parohia-
le. Consistoriul a intervenit la organele administrative pentru revocarea ordi-
nului.
Edificiile ºcolare continuã sã fie un punct nevralgic, altfel este greu de înþe-
les cum, în protopopiatul Ilia, se aflau 14 ºcoli în aceastã situaþie, la fel ºi în
protopopiatele Câmpeni ºi Abrud. Unele ºcoli din protopopiatul Bistriþa (pre-
cum cea din Blaºfalãul de Sus) au fost închise la ordinul ministrului, deºi atun-
254 Valeria Soroºtineanu

ci când au fost vizitate, inspectorii au consemnat în procesul-verbal cã învãþã-

torii fac progrese.
Dintre protopopiate, în Zarand s-au semnalat cazuri când edificiile ºcola-
re au fost „cerute în chirie” de ºcolile comunale, chiar dacã erau declarate
necorespunzãtoare.
În protopopiatul Trei-Scaune, datoritã eforturilor depuse de credincioºi în
edificarea de noi ºcoli, se cerea redeschiderea lor.
Edificiile ºcolare care urmau sã fie construite puteau cere ajutor din Fondul
ªaguna care avea, în primul rând, aceastã destinaþie, dar numai dupã ce se
întocmea un plan de cãtre arhitectul Mitropoliei sau oricare alt arhitect; exi-
stenþa planului de construcþie era o garanþie a seriozitãþii parohiei. În ºedinþa
nr. 15 din 25.IV.1901, Consistoriul a îndemnat parohiile Rãºinari/protopo-
piatul Sibiu, Alba-Iulia-Maieri/protopopiatul Alba Iulia ºi altele din proto-
popiatele Zarand, Sibiu, Ilia, sã procedeze în acest sens.
Tot acum, ministrul cere parohiilor cu ºcoli necorespunzãtoare sã-ºi edi-
fice noi clãdiri, pânã în 1911.
A fost nevoie ca Biserica sã menþinã relaþia dintre preot ºi învãþãtor la un
nivel superior de înþelegere, care sã fie capabilã sã treacã peste orice dificultãþi.
Astfel, în ºedinþa nr. 13 din 8 iulie1900 i se cerea preotului Daniil Pop din
Lona-sãseascã sã prezinte situaþia ºcolii confesionale ºi a învãþãtorului de acolo.
Tot acum, era îndemnat ºi protopopul Clujului sã lupte pentru a menþine
caracterul confesional al ºcolilor româneºti. Referitor la acelaºi protopopiat,
Consistoriul a acceptat ca mai multe sate-comune bisericeºti, sã cearã ajutor
de la stat, pentru acoperirea salariului învãþãtoresc.
ªedinþa nr.11, din 18 martie1904, a fost cea în care s-au votat ajutoare din
Fondul ªcolar în anul ºcolar 1903/1904, pentru 49 de ºcoli ºi 18 învãþãtori
catiheþi; sumele au variat între 100 ºi 200 de coroane.
Pentru anul ºcolar 1904/1905, ajutoarele pentru ºcoli, în valoare de 100
– 200 coroane, au vizat 17 ºcoli; s-au dat, apoi, câte 50 coroane învãþãtorilor
Ioan Maier ºi I. Bucur din Gârbacea ºi între 50 – 100 de coroane la 5 catiheþi.
Din bugetul Fondului ªcolar pentru anul 1905/1906, au fost distribuite
ajutoare pentru 48 de ºcoli (între 400 ºi 100 de coroane), pentru 2 învãþãtori
ºi 9 catiheþi.
În continuare, au fost ajutate 64 de ºcoli (cu sume între 150-400 de coroa-
ne), 3 învãþãtori definitivi (25 coroane) ºi 12 catiheþi (50-300 coroane).
Focalizându-ºi atenþia, în cea mai mare parte, asupra instituþiilor de învã-
þãmânt, Consistoriul nu a tolerat nici spiritul critic prea dezvoltat al unor
învãþãtori, precum Ioan Berescu din Fãgãraº, redactor al Þãrii Oltului. Mitro-
politul Ioan Meþianu ºi asesorii consistoriali considerau cã, alãturi de preoþi
ºi învãþãtorii trebuiau sã dea dovadã de o disciplinã de tip militar; chiar
dacã fiecare avea o personalitate, lupta comunã era singura chezãºie, din par-
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L Î N T R E N E C E S I TAT E N A Þ I O N A L Ã . . . 255

tea lor, cã vor câºtiga. Învãþãtorul amintit va fi absolvit de vinã (atacuri prin
presã), cu condiþia de a aplana toate divergenþele ºi de a fi respectuos, în
primul rând, cu „superiorii sãi bisericeºti”.
În ºedinþa nr. 9 din 11.III.1910, s-au votat ajutoare din partea Universitãþii
sãseºti pentru ºcoli din protopopiatele Avrig, Agnita, Bistriþa, Bran, Braºov,
Cohalm, Mediaº, Orãºtie, Sibiu, Sighiºoara; de la Fondul cultural, pentru ridi-
carea de ºcoli, în valoare de 1 000 coroane, în Bucium, Bian, Valea-Lungã,
Tãtari, Nucºoara, Arpaºul de Sus, Tomnatecul de Sus, Ighiu. La ajutoarele
amintite, se vor adãuga altele, pentru 71 de parohii, între 500 ºi 100 de coroa-
ne; 2 catiheþi au primit 200 de coroane.
Observând cã Arhidieceza are un nou fond, de aceastã datã general, care
ar fi putut fi folosit ºi pentru susþinerea ºcolilor, ministrul cerea informaþii
despre Fondul cultural. Din acest fond, vor fi ajutate pentru a-ºi construi ºcoli
noi, parohiile Râºnov – 3 000 coroane (protopopiatul Braºov), Sighiºoara
– 1 000 coroane ºi Daneº – 500 coroane (ambele din protopopiatul Sighiºoara).
Vor mai fi date ajutoare la încã 27 de parohii, în total 10 000 de coroane,
întregire la salariul învãþãtoresc (între 700 – 200 coroane) pentru 4 ºcoli, pânã
în 1917 ºi burse pentru 3 elevi gimnaziali, în valoare de 100 coroane.
În parohiile unde se construiau noi edificii ºcolare ºi preoþii nu arãtau nici
un interes, datoritã gravitãþii situaþiei, aceºtia erau pasibili de suspendare.
Când ºcoala confesionalã din Dobolii de Jos/protopopiatul Trei-Scaune
a fost abandonatã, dupã ce ministrul nu a permis folosirea limbii române,
Consistoriul a promis credincioºilor un ajutor de 7 000 de coroane dacã
vor construi o ºcoalã confesionalã în filia Lunca.
Pentru conferinþele învãþãtoreºti cercuale, în ºedinþa nr. 29 din 16 august
1912, se va pune în aplicare „concluzul sinodal nr. 66/1912”, prin care Arhi-
dieceza se împarte în 14 cercuri. Au fost admonestaþi, de asemenea, parohii
care au permis ca sub conducerea lor, comitetele parohiale sã-i destituie pe
învãþãtori, fãrã o prealabilã cercetare.
Zelul cu care revizorul ºcolar, dr. Onisifor Ghibu ºi-a fãcut datoria, inspec-
tând zeci de ºcoli în multe protopopiate, ca ºi stilul mult mai direct în relaþii-
le cu autoritãþile au fãcut ca ministrul sã-l acuze; au existat ºi critici aduse
Anuarului sãu pedagogic24.
Referitor la un subiect care mai fusese tratat ºi în anii anteriori, Consistoriul
a fost, în principiu, de acord cu organizarea unui Congres al învãþãtorilor din
Mitropolie.Toþi clericii din Institutul andreian s-au angajat sã susþinã ºi exame-
nul de calificare pentru învãþãtori.ªedinþa nr. 27 din 26.VI.1914 a iniþiat discuþii
la nivelul Arhidiecezei referitoare la beneficiile învãþãmântului alternativ.
Faþã de învãþãtori ºi credincioºi, atitudinea Consistoriului a vizat grija pen-
tru rezolvarea beneficã a problemelor ºcolare; s-a acordat o anumitã marjã de
libertate, aºteptându-se ºi soluþii din partea comunitãþilor locale.
256 Valeria Soroºtineanu

Conºtient cã presiunea a fost mult mai mare asupra învãþãtorilor din parohii,
decât la Sibiu, în mai multe circulare, Meþianu, alãturi de Consistoriu, a pre-
zentat ºcoala confesionalã ca un bastion care trebuie apãrat împreunã. Singurul
mare handicap care însoþeºte de la început situaþia ºcolii confesionale a fost dat
de precaritatea mijloacelor materiale. Lipsa de fonduri suficiente a reprezen-
tat vârful piramidei, la care s-au adãugat ºi alte impedimente: învãþãtorul deve-
nit funcþionar al statului ºi conflictul de interese ce exista, latent, în aproape
fiecare parohie. Nevoia de individualizare a propriilor drepturi l-a fãcut pe
învãþãtor mai sensibil în abordarea raporturilor sale cu preotul sau comunita-
tea sãteascã (favorabilã sau nu alegerii sale definitive ca învãþãtor).
A fi primul sau al doilea intelectual al satului, a luat pânã la urmã forma
unui conflict latent, pe care, prin intervenþiile sale (datorate mai ales admi-
nistraþiei locale), statul l-a vrut tot mai acutizat.
Încã de la începutul pãstoririi sale, Meþianu a îndrumat Consistoriul sã
acþioneze prudent în cazul în care credincioºii întârziau cu salarizarea învãþã-
torilor.Impunerea repartiþiilor fãcea posibilã intervenþia statului; cu toate ace-
stea, Consistoriul le va aproba, pentru ca posturile învãþãtoreºti sã poatã fi
justificate în faþa inspectorului ºi a ministrului.
În ºedinþa nr. 10,din 30 martie1900 au fost acceptate repartiþiile pentru
ºcoli din protopopiatele: Unguraº, Abrud, Orãºtie ºi Târnava.Cererile tot mai
numeroase ale parohiilor pentru acordarea de ajutoare din Fondul eparhial
pentru salariul învãþãtoresc au silit Consistoriul sã-i îndrume pe credincioºi sã
apeleze la stat. În general, salarizarea învãþãtorului putea fi asiguratã, deºi
cu greu, în mai mult de jumãtate din parohii; teama privind necesitatea plãþii
celorlalte impozite cãtre stat, a fãcut ca multe comunitãþi parohiale sã treacã
printr-o stare de panicã. Astfel, în Oarda-de-Jos /protopopiatul Alba-Iulia nu
s-a putut face repartiþie nici pentru suma de 400 coroane, în loc de 800.
Consistoriul cere preotului sã insiste. Tot situaþia materialã a fãcut ca în destul
de multe comune, sã se amâne mereu concursul pentru alegerea unui învãþã-
tor definitiv.
Dacã ºcolile se aflau în protopopiate unde pânã la mijlocul secolului al
XIX-lea au fiinþat ºcoli grãnicereºti, comunitãþile vor cere Consistoriului ca,
cel puþin parþial, salariul învãþãtoresc sã fie plãtit din fostele fonduri grãni-
cereºti,ca de exemplu în comuna Ucea de Jos/protopopiatul Fãgãraº25.
Preoþii, ca ºi directorii ºcolari, au rãmas, în faþa comunitãþii ºi a Consistoriului
solidari cu învãþãtorul, tentativele de neimplicare ale acestora au fost, de fapt,
mai aspru pedepsite decât unele lipsuri ale învãþãtorilor. În protopopiatul
Braºov, de exemplu, pentru cã nu s-a ocupat de bunul mers al învãþãmântu-
lui, parohul Ioan Bogdan a fost ameninþat cu suspendarea.
Nici reducerea posturilor de învãþãtori, la ºcolile cu cel puþin 2 învãþãtori nu
va fi admisã de Consistoriu, deoarece principala sa obligaþie se îndrepta spre
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L Î N T R E N E C E S I TAT E N A Þ I O N A L Ã . . . 257

educarea elevilor. În protopopiatul Dobra s-a aplicat, în 1901, o altã soluþie;

astfel, s-a instituit un învãþãtor ambulant pentru parohiile Stãnceºti, Ohaba ºi
Rãduleºti (deºi învãþãtorii ambulanþi, puþini faþã de cei provizorii sau toleraþi,
erau cea mai facilã þintã pentru atacurile venite din partea autoritãþilor).
Niciodatã Consistoriul nu a acceptat ca sã se apeleze la forurile civile pen-
tru diversele neînþelegeri cu parohul sau comitetele parohiale. Dacã acu-
zaþiile acestora erau întemeiate, învãþãtorul era admonestat ºi sfãtuit sã þinã
cont de îndrumãrile acestora.Dacã se acceptã, în ºcoli din protopopiatul Trei-
Scaune, ca preoteasa sã þinã un curs gratuit de Lucru de mânã, nu la fel stã
situaþia în cazul unui post de învãþãtoare (aºa cum se va sublinia ºi în dez-
baterile conferinþei învãþãtoreºti din 1903, pãrerile învãþãtorilor fiind împãrþi-
te, dacã o femeie poate sã corespundã sau nu meseriei de dascãl); în proto-
popiatul Avrig credincioºii erau foarte siguri cã nu doresc ca postul al patrulea,
vacant, sã fie ocupat de o învãþãtoare.
Parohiile în care preotul era ºi învãþãtor erau atacabile, nu atât din partea
credincioºilor, cât, mai ales, din partea autoritãþilor statului. În protopopia-
tul Sãliºte, în Mag, de exemplu, M. Vlad a fost învãþãtor, apoi a fost hiroto-
nisit ca preot dar fiindcã era nevoie ºi de învãþãtor, în continuare, a rãmas
ºi în acest post.
Pentru a neutraliza posibilele escaladãri ale conflictelor, Consistoriul numea
ad-hoc comisari consistoriali; astfel, în Mãnãºturul-Unguresc/protopopiatul
Cluj, Gavriil Hango i-a admonestat, atât pe preot, cât ºi pe învãþãtor, ultimul
primind dojanã „pentru necercetarea bisericii” ºi pentru expresii „vãtãmã-
toare” la adresa Bisericii. În alte situaþii, preotul ºi învãþãtorul sunt amendaþi,
de obicei cu 20 sau 50 de coroane, în favoarea Fondului de pensii arhidie-
cezan, ca de exemplu în Oarda de Jos/protopopiatul Alba-Iulia.
Dacã ºi plata salariului era o problemã, cu atât mai mult va fi ºi acorda-
rea gradaþiilor; epitropiile parohiale vor gãsi însã o altã modalitate de soluþio-
nare, prin acordarea în folosinþã a unor terenuri agricole, de preferinþã live-
zi sau grãdini ºcolare.În ºedinþa nr. 5 din 31 ianuarie1902, protopopul din
Trei-Scaune raporta cã nu a putut obþine salariul învãþãtorului Aron Puºcariu,
nici prin intervenþia forurilor civile iar Consistoriul a cerut parohului sã depunã
mai mult zel.Un alt element care putea stârni animozitãþi era dat de situaþia
satelor unde existau atât ºcoli confesionale, cât ºi ºcoli de stat; darea culturalã
era încasatã doar o singurã datã,nu dublu, pentru ambele tipuri de ºcoli.
Odatã ales definitiv, un învãþãtor era numit în prezenþa protopopului sau a
parohului local, tocmai pentru a scoate în evidenþã legãtura organicã cu Biserica;
au fost admonestaþi membrii marcanþi ai comitetelor parohiale locale, ca ºi
învãþãtorii care „s-au introdus singuri în oficiu”. În astfel de cazuri, Consistoriul
a cerut suspendarea respectivului conducãtor al comitetului, ca de exemplu în
Avrig, cazul lui Ioan David. Acesta s-a exprimat în termeni duri la adresa
258 Valeria Soroºtineanu

Consistoriului, reieºind cã, pe plan local, hotãrârile unui comitet parohial

sunt mult mai puternice. În tot acest mecanism, relaþia cu preotul trebuia sã
funcþioneze fãrã greºealã, în cazul unor inadvertenþe, preotul fiind primul
care, semnalând protopopului situaþia, putea interveni la comitat.
Cazurile învãþãtorilor cu rezultate slabe în educaþia elevilor trebuiau pre-
zentate în primul rând Consistoriului. Comisarul consistorial Matei Voileanu
a arãtat, în ºedinþa nr. 21 din 13 iunie 1902, cã învãþãtorul Dionisie Lãncrãnjan,
din Mohu, a fãcut „progres slab în studiu”. Învãþãtorul a fost chemat, pentru
a se justifica, la Consistoriu,deoarece aici doar el poate hotãrî ºi nu comi-
tatul26.
O altã modalitate de a se interpune în calea transformãrii caracterului ºcolii,
era trecerea ei pe numele bisericii.
Sunt tot mai numeroase cazurile când alegerile de învãþãtori, neputând
avea loc, Consistoriul îi îndemna pe preoþi la rãbdare ºi la instituirea de învãþã-
tori provizorii, aºa cum s-a întâmplat în Slimnic, Ruºi/protopopiatul Sibiu,
Rãhãu/protopopiatul Sebeº.
Totdeauna, atunci când parohienii au cerut trimiterea unui comisar con-
sistorial, acesta a fost, de obicei, protopopul. Dacã nu se putea realiza nici un
acord între comunitate ºi învãþãtor, de cele mai multe ori acesta era schim-
bat din post; în Slimnic, trimisul Consistoriului, Lazãr Triteanu, i-a îndu-
plecat pe sãteni sã descuie ºcoala, dar învãþãtoarea a fost schimbatã din post27.
În parohii centrale, ca de exemplu în Bran sau Braºov, Eforia putea sta-
bili mult mai exact starea învãþãmântului. În ºedinþa nr. 46 din 9.XII.1904,
protopopul Branului a constatat cã elevii din Bran erau foarte slabi. Consistoriul
a cerut protopopului sã-i convoace pe toþi învãþãtorii de la ºcolile din Bran,
îndemnându-i sã depunã mai mult zel,iar fiecare ºcoalã confesionalã urmau
sã aibã 6 despãrþãminte (clase).
Pentru anul 1908, protopopii desemnaþi sã inspecteze ºcolile, au fost cei
din Orãºtie, Sãliºte, Hunedoara ºi Dobra, respectiv : Medean, Stroia, Pãcurariu
ºi Morariu.
Dacã în anumite parohii, deºi ºcoala nu era corespunzãtoare, se prefera
construirea unei case parohiale, Consistoriul a cerut inversarea ordinii; în acest
sens a fost ºi rezoluþia pentru parohia Tãmaº/protopopiatul Unguraº: ”sã
aducã ºcoala în ordine ºi apoi casa”.
Tot în protopopiatul Zarandului, cel mai mare, dar printre cele mai sãra-
ce, protopopul a zãdãrnicit ºi hotãrârile iniþiale ale parohiilor Sãliºte, Trestici
ºi Cãinel, care, deoarece nu puteau mãri salariul învãþãtorului, doreau sã renunþe
la ºcoalã28.
Constrânºi de legislaþia ºcolarã, unii învãþãtori au început sã neglijeze, din-
tre obiecte, Limba românã, în favoarea celei maghiare, fapt semnalat de
protopopul Zarandului, în Blãjani-Plai, cazul învãþãtorului Adam Jercan. Tot
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L Î N T R E N E C E S I TAT E N A Þ I O N A L Ã . . . 259

în Zarand, 14 ºcoli nu aveau nici un învãþãtor; li se cere preoþilor sã predea,

cel puþin 4 ore de Religie pe sãptãmânã.
Cum ºi în protopopiatul Cetatea-de-Piatrã preoþii urmau sã aibã grijã de
elevi, dacã nu era ºcoalã, li se va cere sã catehizeze de douã ori pe sãptãmânã
iar cei care nu fãceau acest lucru trebuiau „sã fie disciplinaþi”.
Dr. Onisifor Ghibu a derulat, în 1912, un vast program de inspecþii; în
rapoartele sale nu va ierta pe nimeni, inclusiv pe protopopi (cum a fost cel
al Clujului) a îndemnat însã mereu, preoþii ºi învãþãtorii, la cea mai bunã înþe-
legere29.
Consistoriul, ca senat ºcolar, a urmãrit cu mare atenþie pãstrarea caracte-
rului confesional al ºcolii româneºti ºi, în directã legãturã, conºtientizarea învãþã-
torilor asupra acestei apartenenþe, singura care trebuia sã-i caracterizeze.
Am lãsat la urmã, doar pentru cã ne oferã o imagine mult mai corectã a
eforturilor depuse de Bisericã, preoþi ºi învãþãtori pentru menþinerea ºcolii
confesionale din mediul ortodox, relaþia organicã dintre Bisericã ºi comu-
nitate.
Astfel, dintre protopopiate, în cel al Zarandului, s-a observat un grad mai
mare de imobilism; din teama cã nu vor putea plãti salariul învãþãtoresc,
din 23 de parohii, doar în 7 s-a publicat concurs. Preoþii din 9 parohii au
fost amendaþi cu 10 coroane în favoarea Fondului ºcolar.La fel, în protopo-
piatul Orãºtie,18 comune bisericeºti au ales aceeaºi metodã, mai mult, au cerut
„combinarea” unor ºcoli. Ea a fost acceptatã doar acolo unde distanþa din-
tre parohii este mai mare de 4 km. Protopopul trebuia sã caute învãþãtori har-
nici iar problemele ºcolare, ca atare, urmau sã fie discutate întâi doar în „foru-
rile bisericeºti” din parohii.
Mai direcþi, între anumite limite, decât preoþii, învãþãtorii nu s-au sfiit sã
cearã, mult mai des, pedepsirea absenþelor ºcolare; la intervenþia organelor
administrative care i-au amendat, credincioºii au apelat la Consistoriu pentru
a fi amânaþi cu plata amenzilor. Consistoriul îi va amâna pânã în toamnã ca
în cazul celor din Hida/protopopiatul Unguraº Învãþãtorii care nu respec-
tau conduita impusã de calitatea lor, puteau fi, în ultimã instanþã, opriþi de a-
ºi mai desfãºura activitatea în Arhidiecezã, pânã când demonstrau cã ºi-au
îndreptat comportamentul.
Comitetele parohiale trebuiau sã stabileascã tot ceea ce þinea de dotaþia
învãþãtorului; absenþa membrilor de la ºedinþe putea fi consideratã un baro-
metru al atitudinii faþã de învãþãtor; astfel, în Sadu/protopopiatul Sibiu, la
stabilirea „relutului de cvartir” al învãþãtorului (banii pentru plata chiriei),
membrii comitetului parohial s-au prezentat în numãr insuficient, pentru a
se lua o hotãrâre.
Neînþelegerile dintre douã parohii, care susþineau ºcoala confesionalã,
duceau nu numai la perturbarea elevilor, dar ºi la pericolul ca o parte dintre
260 Valeria Soroºtineanu

aceºtia sã frecventeze o ºcoalã comunalã, aºa cum s-a întâmplat în protopo-

piatul Orãºtie, în parohiile Simeria ºi Tolþia Micã.
Comitetele parohiale au imitat felul în care Consistoriul rezolva, în timp,
diferitele situaþii apãrute.Astfel, în ºedinþa nr. 36 din 18 octombrie1907, comi-
tetul parohial din Zãrneºti/protopopiatul Braºov a semnalat Consistoriului
cã învãþãtorul Spârchez, dupã ce a fost condamnat la plata unei amenzi, a recla-
mat comuna bisericeascã la protopretor ºi acesta, în contul banilor, a seche-
strat lemnele din curtea ºcolii. Protopopul a fost îndrumat sã-i cearã învãþã-
torului sã plãteascã amenda ºi, mai ales, sã revoce acuzaþia, altfel va fi suspendat30.
În unele cazuri, era nevoie de puterea de convingere a unor asesori con-
sistoriali – cazul lui Miron Cristea – pentru a-i convinge pe credincioºi cã pot
sã construiascã o nouã ºcoalã prin eforturi materiale comune. Dacã respec-
tiva parohie nu putea contribui decât cu o parte din sumã, s-a hotãrât ca
Arhidieceza sã contribuie ºi ea; desigur, putea fi ºi o stratagemã acest tip de
comportament al epitropilor locali.
Astfel, în Vinerea/Protopopiatul Sebeº, comitetul parohial l-a înºtiinþat pe
protopopul Sergiu Medean cã nu se va alege un învãþãtor definitiv decât atun-
ci când se va primi ajutor de la Consistoriu pentru salariul învãþãtoresc.Drept
urmare, au primit 500 de coroane din suma datã de Universitatea sãseascã.
Într-o altã parohie din protopopiatul Sebeº, Pianul de Jos, comitetul parohial
a refuzat sã întocmeascã lista cu cei care candidau la postul de învãþãtor, dorind
sã li se mai lase o perioadã de reflecþie. Consistoriul a cerut ºi consultarea sino-
dului parohial, deoarece exista pericolul ca interesele comitetului sã fie con-
siderate ca fiind ºi ale sinodului.
Dacã o parte a membrilor comitetului parohial se arãta recalcitrantã faþã
de hotãrârile bisericeºti, aceºtia puteau fi înlocuiþi dar ºi mai rãu, o ºcoalã
putea fi închisã ºi pentru cã, timp mai îndelungat nu s-a plãtit taxa la Fondul
de pensii regnicolar31.
În pp. Fãgãraº, ºcoala din parohia centralã a fost subvenþionatã de Reuniunea
femeilor, una din puþinele iniþiative private de acest gen.
La finalul studiului se impun o serie de concluzii:
A devenit clar cã începând cu instaurarea statului dualist, legislaþia ºcolarã
nu a putut stabili o imperioasã echilibrare între obiectivele naþionale ºi cele
pedagogice, de strictã specialitate. Astfel, elita politicã ºi culturalã maghiarã
a ales sã se raporteze exclusiv la afirmarea ºi dezvoltarea unei singure cultu-
ri, cea maghiarã.
Arhiepiscopia Ortodoxã a Transilvaniei a încercat în întreaga perioadã
de care ne ocupãm, cea a statului dualist, sã se conformeze legislaþiei menþio-
nate. Se scot, astfel, în evidenþã, nu numai criticile întemeiate aduse legilor
ºcolare în cauzã, ci ºi lipsurile proprii, pentru înlãturarea cãrora se militeazã
în continuare.
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L Î N T R E N E C E S I TAT E N A Þ I O N A L Ã . . . 261

Naþionalismul cultural a fost propagat, în mod natural de cãtre Biserica

Ortodoxã ºi nu numai ca o necesitate naþionalã. Desigur, datoritã modului
propriu de a vedea acest lucru, discursul ei nu a putut decât în cel mai bun
caz sã tempereze cerinþele oficiale.
Ca studiu de caz, preoþii ºi învãþãtorii din mediul ortodox (1900-1918)
au continuat sã realizeze în continuare o alianþã, care, chiar dacã a dat naºtere,
mai mult ca în altã perioadã unor necesare clarificãri, în faþa noilor cerinþe
ºi realitãþi, a rezistat, în cea mai mare parte.
Una dintre concluziile care se impun face referire la menþinerea unei legã-
turi organice, indisolubile între Bisericã ºi „fiica” acesteia. ªcoala. Starea mate-
rialã a credincioºilor, amprentatã ºi pe structuri mentale, rãmase în general,
conservatoare a rãmas, alãturi de stat, structurile, care au supus ºcoala con-
fesionalã româneascã unei probe, la care aceasta a rezistat, nu fãrã pierderi.

Note
1. Vezi în acest sens, o bibliografie vastã ºi pertinentã, care a prezentat, începând cu seco-
lul al XIX-lea ,mai ales, etapele pe care ºcoala confesionalã le-a parcurs, în strânsã legã-
turã cu politica educaþionalã a monarhiei habsburgice ºi ulterior a monarhiei dualiste.
Indiferent de tematica generalã sau particularã aleasã ºi în anumite cazuri, de perioada
în care au fost publicate, aceste referinþe bibliografice scot în evidenþã legãtura organicã
existentã între : devenirea modernã a naþiunii române, activitatea Bisericilor naþionale,
Ortodoxã ºi Greco-Catolicã ºi ºcoala confesionalã. Dintr-un numãr impresionant de lucrã-
ri generale ºi de specialitate, se impun urmãtoarele : George Bariþiu, Pãrþi alese din isto-
ria Transilvaniei pe 200 de ani din urmã, vol. I-III, Sibiu, 1890-1891. T. V. Pãcãþian, Cartea
de Aur sau luptele politico-naþionale ale românilor de sub coroana ungarã, vol. I-VII, Sibiu,
1902-1915, Nicolae Bocºan, Contribuþii la istoria iluminismului românesc, Timiºoara, 1986.
Eusebiu Roºca, Monografia Seminarului Teologic „Andreian” al Arhidiecezei greco-orto-
doxe române din Transilvania, Sibiu, 1911. G. Sima (Onisifor Ghibu), ªcoala româneascã
din Transilvania ºi Ungaria. Dezvoltarea ei istoricã ºi situaþia ei actualã. Vasile Oltean, ªcoala
româneascã din ªcheii Braºovului, Bucureºti, 1989. Mircea Pãcurariu, Douã sute de ani de
învãþãmânt teologic la Sibiu, 1786-1986, Sibiu, 1987. Iacob Mârza, ªcoalã ºi naþiune, ªcoli-
le de la Blaj în epoca renaºterii naþionale, Cluj-Napoca, 1987. Sate ºi ºcoli româneºti din
Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea, 1867-1875, note, ediþie îngrijitã, studiu intro-
ductiv de Simion Retegan, 1995. Cornel Sigmirean, Istoria formãrii intelectualitãþii româ-
neºti din Transilvania ºi Banat în epoca modernã, Cluj-Napoca, 2000. Paul Brusanovschi,
Învãþãmântul confesional ortodox din Transilvania între anii 1848-1918, între exigenþele sta-
tului centralizat ºi principiile autonomiei bisericeºti, Cluj-Napoca, 2005.
2. Arhiva Arhiepiscopiei Sibiu, Protocoalele Consistoriului Arhidiecezan (ca senat
ºcolar).A.A.S., 1901, ºedinþa nr. 9 – ministrul recomandã cumpãrarea operelor lui Iozef
Eótvös; ºedinþa nr. 28 din 6.IX.1901: au fost instituiþi în protopopiatul Agnita, pentru
17 parohii ºi în pp. Ilia – pentru 24 de parohii, din tot atâtea care formau „tractul”; ºedinþa
nr. 35 din 18.X.1901 – inspecþia în pp. Fãgãraº a dr. D. P. Barcianu.
3. Ibidem, 1902, ºedinþa nr. 16 din 25.V.1902, ºedinþa nr. 25 din 25.VIII.1902 – în ºcoala
din Cohalma „domneºte un spirit antipatriotic”, învãþãtorul trebuind sã se justifice.
4. Ibidem, 1903, ºedinþa nr. 38 din 23.X.1903. Oficiul parohial din Valendorf aratã cã orga-
nele administrative împiedicã, de multe ori cursul, normal al învãþãmântului.
262 Valeria Soroºtineanu

5. Ibidem, 1904, ºedinþa nr. 1 din 8.I.1904, comisia administrativã din Târnava Mare cere
Consistoriului justificarea cu privire la învãþãtorul Ioan Bercan, din Fiºer; ºedinþa nr.
11, din 18.III.1904 – cele mai multe ºcoli proveneau din pp. Agnita, Cluj, Haþeg, Lupºa,
Reghin; dintre cei 18 învãþãtori; ºedinþa nr. 37 din 7.X.1904 – la edificiile ºcolare din
ªimotelnic ºi Galaþi nu a fost arborat steagul; ºedinþa nr. 42 din 11.XI.1904.
6. Ibidem, 1905, ºedinþa nr. 2 din 13.I.1905 , ºedinþa nr. 5 din 10.II.1905 – parohul din
Poiana Sãratã a fost îndemnat de inspector sã predea Religia în limba maghiarã, la
ºcoala de stat. Consistoriul îi cere sã o facã numai în româneºte; ºedinþa nr. 6 din 17.II.1905,
ºedinþa nr. 16 din 12.V.1905, ºedinþa nr. 18 din 2.VI.1905 – pp. Câmpeni – ºcoala din
Neagra de Jos a fost închisã din ordinul ministrului; la fel în pp. Ilia, 14 ºcoli au fost închi-
se de preturã; pp. Abrud – ºcoala din Galaþi, pp. Câmpeni – ºcoala din Vidra-de-Mijloc
este închisã a doua oarã de cãtre ministru; parohul Iosif Gomboº din Abrud va fi che-
stionat de cãtre Consistoriu; ºedinþa nr. 42 din 24.XI.1905; ºedinþa nr. 43 din 15.XII.1905.
1906, ºedinþa nr. 3 din 19.I.1906 – un alt aspect i-a pus pe catiheþi într-o situaþie delicatã
– deºi se ºtia cã inspectorii le-au cerut sã semneze declaraþii cã vor preda Religia în
limba maghiarã, Consistoriul, dupã ce i-a chestionat pe protopopi, mai ales pe cei din
Dobra, Ilia ºi Hunedoara, a concluzionat, în mod diplomatic, cã acest lucru nu poate fi
stabilit cu exactitate.
7. Ibidem, 1906, ºedinþa nr. 3 din 19.I.1906. Cele 10.000 de coroane în plus, se plãteau
anual din resursele Arhidiecezei, astfel, în Gherla ºi Cluj, Gavriil Hango ºi M. Jantea nu
au primit nimic, pentru cã nu au predat Religia în limba maghiarã; ºedinþa nr. 4 din
26.I.1906, ºedinþa nr. 20 din 15.VI.1906 – în viitor, se va stabili prin circularã, ca pro-
topopii sã anunþe cu cel puþin 8 zile înainte, inspectorii, iar apoi ºi organele administra-
tive; ºedinþa nr. 34 din 20.X.1906.
8. Ibidem, 1907, ºedinþa nr. 4 din 8.II.1907 – ajutoare pentru ºcoli; învãþãtori ºi catiheþi -
ºedinþa nr. 22 din 5.VII.1907; Consistoriul îi va cere sã amâne termenul; ºedinþa nr. 35
din 4.X.1907, pentru traducerea art. de lege 27 /1907, i se vor vota referentului L. Triteanu,
200 de coroane.
9. Ibidem, 1910, ºedinþa nr. 1 din 8.I.1910, ºedinþa nr. 13 din 9.IV.1910 – manualul de
Literaturã românã al lui Virgil Oniþiu; ºedinþa nr. 35 din 23.IX.1910 – învãþãtorul Lungu
din Tãrãþel a fost amendat cu 50 de coroane; L. Triteanu, membru într-o comisie mixtã,
în Sâmbãta-de-Sus, a constatat, în cadrul comisiei mixte, cã învãþãtorii erau buni, cerân-
du-se intervenþia la ministru.
10. Ibidem, 1911, ºedinþa nr. 5 din 10.II.1911, ºedinþa nr. 28 din 7.VII.1911; ºedinþa nr.
46 din 24.XI.1911 – 3 decrete învãþãtoreºti nu au fost recunoscute pe acest motiv.
11. Ibidem, 1912, ºedinþa nr. 5 din 9.II.1912, ºedinþa nr. 12 din 15.III.1912 – învãþãtorul
Ioan Enescu a fost suspendat de comisia administrativã, pentru agitaþie; ºedinþa nr. 16
din 26.IV.1912 – învãþãtorul Dan, din Piºchinþ, a fost pedepsit pe acest motiv, cu 5% din
salariu; ºedinþa nr. 29 din 16.VIII.1912 – printre comisarii consistoriali se aflau: dr. O.
Ghibu, I. Lupaº, N. Sulicã, Ioan Stroia, Ioan Teculescu, V. Stan, V. Duma, N. Bologa,
Alexandru Bogdan; ºedinþa nr. 30 din 23.VIII.1912 – Cristian/pp. Sibiu – învãþãtorul
ªtefan Stan este destituit de la respectiva ºcoalã.
12. Ibidem, 1914, ºedinþa nr. 1 din 2.I.1914, deoarece Arhidieceza Transilvaniei avea nevoie
de un numãr mare de învãþãtori, secretarul consistorial, dr. G. Proca va propune înfiinþa-
rea unei Pedagogii confesionale de fete. Se va institui o comisie, alcãtuitã din: M. Voileanu,
L. Triteanu, dr. V. Stan ºi cel care a fãcut propunerea; ºedinþa nr. 50 din 24.XII.1914 –
învãþãtorul Procopiu Benþia din Hurez/pp. Fãgãraº, a fost acuzat de delict politic.
13. Ibidem, 1915, ºedinþa nr. 10 din 26.III.1915.
14. Ibidem, 1905, ºedinþa nr. 47, ºedinþa nr. 48 din 22.XII.1904/4.I.1905.
15. Ibidem, 1906, ºedinþa nr. 13 din 7.III.1906.
16. Ibidem, 1908, ºedinþa nr. 1 din 4.I.1908.
 NAÞIONALISMUL C U LT U RA L Î N T R E N E C E S I TAT E N A Þ I O N A L Ã . . . 263

17. Ibidem, 1913, ºedinþa nr. 22 din 31.V.1913 – pp. Ilia: Almaº – Sãliºte, Bråzeºti, Micãneºti;
pp. Haþeg: Petroºeni; pp. Ilia: Cerbia.
18. Ibidem, 1914, ºedinþa nr. 5 din 13.II.1914 – parohul M. Vulcu l-a acuzat pe învãþãtor
în faþa inspectorului; va fi amendat pentru conduitã.
19. Ibidem, 1910, ºedinþa nr. 42 din 11.XI.1910 – nu erau acceptate cererile învãþãtorilor,
care participau la conferinþele învãþãtorilor de la stat ºi cereau, apoi, Consistoriului, diurnã.
20. Ibidem, ºedinþa nr. 18 din 2.IV.1905; dosar IV, 317/8866, referitor la manualul de Istorie
bisericeascã a lui Ilarion Puºcariu, trebuie subliniat faptul cã motivaþia ca atare a vizat par-
tea referitoare la Istoria bisericeascã a românilor din Ardeal, deranjând inclusiv cererile de
a menþiona Ardealul, doar sub denumirea sa în limba maghiarã. În 1905, ediþia incri-
minatã era a 5-a, fiind aprobatã sau nu, pânã în 1911 – 1912, inclusiv.
21. Ibidem, 1902, ºedinþa nr. 8 din 21.II.1902 – în Sãcãdate/pp. Avrig, Consistoriul acceptã
învoiala ca învãþãtorul din Sãcãdate sã primeascã dreptul de folosinþã al unei livezi, în
schimbul primului cvincvenal.
22. A.A.Sibiu, Protocoalele Consistoriului Arhidiecezan (ca senat ºcolar), ºedinþa nr. 3 din
3.II.1900; cazul învãþãtorului din protopopiatul Fãgãraº – ajutorul provenea din fondul
moºiilor erariale; ºedinþa nr. 13 din 8.VI.1900. Cele mai multe cazuri au fost menþio-
nate iniþial în protopopiatele: Sãliºte, Cluj, Hunedoara – mai mult, în anul când ministrul
a trimis Institutului andreian un nou plan de învãþãmânt pentru secþia pedagogicã, inspec-
torul regal din Hunedoara susþine dispoziþiile ca toþi cantorii (în marea lor majoritate
învãþãtori) sã se califice „la pedagogia din Deva”.
23. Ibidem, 1909, ºedinþa nr. 18 din 9.V.1909, ºedinþa nr. 25 din 18.VI.1909.
24. Ibidem, 1913, ºedinþa nr. 6 din 7.II.1913; ºedinþa nr. 21 din 22.V.1913 – Consistoriul
a fost nevoit sã dea o circularã în acest sens.
25. Ibidem, 1900.
26. Ibidem, 1901, ºedinþa nr. 2 din 11.I.1901 – el trebuia sã închirieze un local provizoriu
pentru ºcoalã ºi sã-l îndrume pe învãþãtorul Comãnescu sã înceapã imediat orele. Tot el
urma sã se ocupe ºi de: construirea unei ºcoli corespunzãtoare ºi de asigurarea plãþii
salariului învãþãtoresc, prin repartiþie, de la credincioºi, ºedinþa nr. 15 din 25.IV.1901- au
fost vizate ºcolile din: Rãºinari/pp. Sibiu, Alba-Iulia-Maieri/pp. Alba-Iulia, Sibiu-Iosefin/pp.
Sibiu, ªelimbãr/pp. Sibiu, Viºca, Gurasada/pp. Ilia; ºedinþa nr. 18 din 17.V.1901.
27. Ibidem, 1903, ºedinþa nr. 41 din 13.XI.1903 – oficiul parohial din Poiana Mãrului, 1904,
ºedinþa nr. 13 din 15.IV.1904 – cauza disciplinarã a învãþãtorului George Nicola din Albac-
Arada; ºedinþa nr. 27 din 29.VII.1904 – cazul învãþãtorului Ioan Sântimbreanu din Deva;
ºedinþa nr. 28 din 12.VIII.1904; ºedinþa nr. 39 din 21.X.1904 – ºi autoritãþile statului se
pregãteau sã intervinã, departe de a considera ºcoala confesionalã ca þinând numai de bise-
ricã, primpretorul cercului Sibiu a chestionat Consistoriul dacã s-a fãcut plângere penalã
împotriva sãtenilor, deoarece au încuiat ºcoala; ºedinþa nr. 46 din 9.XII.1904.
28. Ibidem, 1909, ºedinþa nr. 8 din 5.III.1909; ºedinþa nr. 11 din 16.IV.1909 – în Tibru/pp.
Alba-Iulia, s-a cerut acest lucru; s-a rãspuns de la Sibiu cã nimeni nu a cerut acest lucru;
ºedinþa nr. 39 din 6.XI.1909 – Miron Cristea a convins parohia din Valea – Sângeorgiu,
de necesitatea unei noi ºcoli care sã nu mai fie uºor de suspendat.
29. Ibidem, 1912, ºedinþa nr. 43 din 29.XI.1912, inspecþii în protopopiatele Cluj ºi Dobra.
30. Ibidem, 1907, ºedinþa nr. 36 din 18.X.1907.
31. Ibidem, 1911, ºedinþa nr. 49 din 15.XII.1911 – au fost suspendaþi ºi înlocuiþi o parte din
membrii comitetului parohial din Veneþia de Jos/pp. Fãgãraº; ºedinþa nr. 50 din
19.XII.1911/1.I.1912.
264 Valeria Soroºtineanu

Abstract
Cultural Nationalism between National Necessity and Official Discourse.
Case Study: Orthodox Priests and Teachers from the Orthodox
Environment (1900-1918)

The main idea of this work lies in the debate regarding education in the Hungarian area of
the dual state: education as such, or patriotic and therefore political education?
It was very clear that, with the creation of the dual state, school legislation could not
evenly balance the national objectives and the special ones. Thus the political and cultural elite
chose to focus mainly on the affirmation and development of one culture, the Hungarian one.
The Orthodox Archbishopric of Transylvania tried throughout the whole investigated
period to obey the mentioned legislation. Therefore, not only the well-founded objections
to these laws are highlighted, but also its own shortcomings, for the elimination of which the
church is still fighting.
The school memos of the church, just like the Synods of the Orthodox Archbishopric
of Transylvania, are a clear example of the obstacles that the confessional school of Orthodox
origin from the Romanian environment had to overcome.
The dual state’s school legislation emphasized the necessity of reconsidering the status
of teachers from the Romanian Orthodox environment, who, beyond their efforts and the
patriotic quality of their teaching, also had to make a living. The battle between the state
and the two Romanian churches imposed a clarification of the connections not only with ‘the
eternal enemy’ – the dualist state – but also between the Orthodox Church and the Greek-
Catholic Romanian Church.
Especially after being subjected to Appony Albert’s legislation, the teachers from the
Romanian confessional schools understood better the difficulties represented by the new
status that the dualist state tried to implement.
One of the conclusions that must be drawn concerns the preservation of an organic,
unbreakable tie between the church and its ‘daughter’, the school.
Despite the official legislation, the Orthodox Archbishopric of Transylvania was able to
involve the teachers in a work of individual improvement and at the same time to stimulate
the involvement the people, by placing their traditions and legends to the forefront.
Thus, the school came to be regarded, in the Romanian environment, regardless of deno-
mination, as the institution that provides basic education but can also provide, depending
on the times, the real sense of belonging to a nation.

Keywords
Orthodox Church, Romanian nation, school, Austro-Hungarian state, pedagogy
 Reuniunea învãþãtorilor greco-catolici
din arhidieceza de Alba Iulia
ºi Fãgãraº ºi contribuþia sa la
dezvoltarea culturalã a românilor

DANIELA MÂRZA

Înfiinþarea

P
REOCUPÃRILE PENTRU înfiinþarea unor asociaþii ale învãþãtorilor ro-
mâni dateazã de la începutul anilor ’60 ai secolului al XIX-lea. Astfel,
din 1862 încep sã se þinã conferinþe ale învãþãtorilor ortodocºi, organi-
zate ºi coordonate de inspectorii districtuali, în special pe teme de metodi-
cã. În 1869 se înfiinþeazã o reuniune a învãþãtorilor din dieceza Caransebeºului,
în 1872 a celor din Arad, tot în 1872 reuniunea „Marianã” a învãþãtorilor nã-
sãudeni. Aceste reuniuni aveau drept scop perfecþionarea metodicã a învãþã-
torilor, apãrarea drepturilor acestora, culturalizarea poporului etc.
La Blaj, discuþiile privind înfiinþarea unei reuniuni învãþãtoreºti au început
în cadrul unui congres ºcolar þinut în 1873. În 1875 ªtefan Pop, preºedin-
tele de atunci al conferinþei învãþãtoreºti de la Blaj, a înaintat o adresã cãtre
Consistoriul mitropolitan, în care se aratã cã în luna august a anului respec-
tiv s-au întrunit peste douã sute de învãþãtori, hotãrând formarea a cinci-
sprezece reuniuni cercuale ºi a unei reuniuni arhidiecezane. Trimis spre apro-
bare ministrului, statutul a rãmas mult timp fãrã rãspuns1.
În 1890, mitropolitul Vancea trimitea o circularã cãtre oficiile protopo-
peºti în care le comunica constatarea sa cã ministrul aproba mai degrabã reu-
niuni constituite dupã unitãþi teritoriale administrative (comitate), decât dupã
cele bisericeºti (protopopiate sau arhidiecezã); prin urmare, protopopii erau
îndrumaþi sã se punã de acord pentru astfel de asocieri, precum reuniunea
învãþãtorilor greco-catolici din comitatul Cluj, înfiinþatã în 18892.
O altã asemenea reuniune era cea a învãþãtorilor greco-catolici din comi-
tatul Sibiului care, aºa cum se poate vedea din rapoartele publicate periodic
266 Daniela Mârza

în revista Unirea, a desfãºurat o rodnicã activitate. Dupã constituirea Reuniunii

învãþãtorilor din Arhidiecezã, dascãlii sibieni au decis, în cursul adunãrii lor
generale din 1897, afilierea la aceasta3.
O tentativã de constituire au avut ºi învãþãtorii din comitatul Târnavei Mici:
un „grup de iniþiativã” format din cinci învãþãtori din protopopiatul Biia a
iniþiat contactarea, prin intermediul cãrþilor poºtale, a tuturor învãþãtorilor
greco-catolici din comitat, în numãr de ºaptezeci ºi doi, „risipiþi în ºapte pro-
topopiate”. Dintre aceºtia au rãspuns numai douãzeci ºi doi, numãr insufi-
cient pentru formarea unei reuniuni4.
De cele mai multe ori, însã, învãþãtorii s-au întrunit în reuniuni organi-
zate la nivel de protopopiat, formã sub care organizau adunãri periodice (anua-
le sau bianuale).
Prima adunare generalã constituantã a reuniunii învãþãtorilor din Arhidiecezã
a avut loc la data de 15 iunie 1897, cu participarea a 140 de învãþãtori. În
cadrul acesteia a fost aleasã, pentru trei ani, ºi conducerea reuniunii („biroul
central”): George Munteanu – preºedinte, Ioan Fekete Negruþiu – vice-
preºedinte, Petru Ungureanu ºi Nicolae Pop – notari, Aurel P. Bota – casier,
Aurel C. Domºa – controlor, Ioan Stoica – bibliotecar5.
Prima întrunire în plen a comitetului central a avut loc în 1899, cu par-
ticiparea a ºaisprezece învãþãtori (din partea celor douãzeci ºi ºapte de despãrþã-
minte)6.
Una din cauzele pentru care a durat atât de mult întrunirea adunãrilor
generale a constituit-o problema cheltuielilor de cãlãtorie (transport, diurnã)
a participanþilor: învãþãtorii afirmau cã nu îºi pot permite cheltuieli de zece
- douãzeci de florini anual pentru aceste deplasãri, Consistoriul lãsa în seama
protopopiatelor rezolvarea acestei chestiuni7.
Numãrul membrilor reuniunii a variat în timp. În 1912, de exemplu, erau
689 de membri (fondatori 180, ordinari 479, onorari 10, ajutãtori 20)8.
În ceea ce priveºte relaþiile cu autoritãþile, activitatea reuniunii se afla, ca
orice aspect al învãþãmântului confesional sau nu, sub controlul Ministerului
de Culte ºi Instrucþiune Publicã. Reuniunea trebuia sã funcþioneze dupã
statute aprobate de minister, iar rapoartele luate în urma adunãrilor genera-
le ºi ale despãrþãmintelor trebuiau depuse la inspectorii ºcolari de stat sub juri-
sdicþia cãrora se aflau. În 1901 s-a încercat instituirea unui control ºi mai rigu-
ros asupra reuniunilor de învãþãtori, prin mãsuri precum: despãrþãmintele
sã þinã numai o adunare pe an în loc de douã, adunarea generalã sã se þinã
numai o datã la doi ani; temele de dizertaþie sã fie comune pentru toate
despãrþãmintele, care trebuiau sã elaboreze un program comun de activita-
te. Aceste prevederi par sã fi fost, însã, ignorate, fapt sugerat de activitatea
despãrþãmintelor ce continuã tot conform statutelor9.
 REUNIUNEA Î N V Ã Þ Ã T O R I L O R G R E C O - C AT O L I C I 267

Activitatea

ÎNCÃ DE la începutul activitãþii sale, Reuniunea învãþãtorilor greco-catolici din

Arhidieceza de Alba Iulia ºi Fãgãraº s-a dorit a fi mai mult decât o „corpo-
raþie” destinatã sã protejeze interesele învãþãtorilor. Conform statutelor, sco-
pul sãu era acela de a „întruni ºi îndemna la activitate în spirit religios toate
puterile didactice de pe teritoriul Arhidiecezei”, de a „deºtepta ºi cultiva iubi-
rea colegialã ºi interesul faþã de cauza învãþãmântului”, de a „înãlþa oficiul
momentos al învãþãtorilor conform progresului spiritual ºi material al tim-
pului modern, aºa încât învãþãtorul sã poatã corespunde chemãrii atât pe tere-
nul ºtiinþific, cât ºi pe cel social, ºi astfel în ºcoala încredinþatã lui sã înfloreascã
educaþiunea ºi instrucþiunea religioasã ºi moralã, ºi prin aceasta sã se pro-
moveze bunãstarea patriei ºi a bisericii”.
Se dorea sporirea cunoºtinþelor necesare educaþiei ºi instrucþiunii prin dizer-
taþii pe teme de pedagogie ºi didacticã, prin prelegeri practice-model, prin
prezentarea de cãrþi ºi rechizite ºcolare, prin înfiinþarea de biblioteci, prin edi-
tarea unui periodic cu conþinut pedagogic10.
Reuniunea era pusã sub înaltul patronaj al Mitropolitului de Alba Iulia
ºi Fãgãraº, îºi avea sediul la Blaj, fiind organizatã în douãzeci ºi ºapte de
despãrþãminte corespunzând districtelor protopopeºti. Era formatã din mem-
bri ordinari, fondatori, auxiliari ºi onorifici. Membri ordinari erau conside-
raþi toþi învãþãtorii ºi învãþãtoarele de la ºcolile elementare, superoare ºi de
la grãdiniþele de pe teritoriul arhidiecezei, precum ºi profesorii de la institu-
tul preparandial greco-catolic din Blaj; aceºtia erau datori sã contribuie cu doi
florini anual. Membri fondatori erau consideraþi toþi cei care, indiferent de
profesia lor, achitau la fondul reuniunii suma de douãzeci de florini „o datã
pentru totdeauna” (printre aceºtia se numãrau personalitãþi precum mitro-
politul Victor Mihaly de Apºa, prepozitul capitular Ioan Micu Moldovan,
Augustin Bunea etc.)11. Membri auxiliari erau consideraþi cei care contribuiau
cu suma de 1 florin anual. În fine, membri onorifici puteau fi aleºi de cãtre
adunarea generalã acei „cetãþeni ai statului ungar care s-au distins pe tere-
nul educaþiunei ºi instrucþiunii poporale ori ºi-au câºtigat deosebite merite
pentru reuniune”12.
În conducerea reuniunii era implicatã elita pedagogicã blãjeanã; printre
preºedinþi s-au numãrat, aºa cum am vãzut, pedagogi precum George Munteanu
sau Ioan Fekete Negruþiu. George Munteanu a fost director al Preparandiei,
unde a funcþionat timp de optsprezece ani ca profesor, predând religie, peda-
gogie, metodicã, limba germanã, istorie, geografie, istorie naturalã, consti-
tuþie13. Ioan Fekete Negruþiu, la rândul sãu director al Preparandiei, a fost o
adevãratã personalitate a vieþii culturale româneºti din Transilvania acelei epoci:
a fost, timp de 15 ani, preºedintele despãrþãmântului Blaj al Astrei, a fost, de
268 Daniela Mârza

asemenea, preºedintele secþiei ºcolare a Astrei, a editat Foaia ºcolasticã, o

revistã pedagogicã ce se distinge, în rândul periodicelor româneºti de profil,
prin una dintre cele mai îndelungate ºi constante apariþii14.
Partea cea mai importantã ºi mai vizibilã a activitãþii reuniunii se derula
prin intermediul adunãrilor þinute periodic, de douã ori pe an în despãrþã-
minte ºi o datã pe an - adunarea generalã. În cadrul acestor adunãri, pe lângã
discutarea chestiunilor de ordin administrativ, erau prezentate lecþii practice
ºi dizertaþii cu subiecte foarte variate, reprezentative atât pentru preocupãri-
le învãþãtorilor din acea vreme, cât ºi pentru mesajul pe care aceºtia doreau
sã-l transmitã comunitãþii, þinând cont de faptul cã la aceste manifestaþii solem-
ne participau de regulã ºi mulþi dintre locuitorii comunei-gazdã.
Enumerarea câtorva dintre titlurile acestor dizertaþii poate fi edificatoare:
„Idealul învãþãtorului”, „Rolul religiunii în ºcoala poporalã”, „Cum se poate
câºtiga poporul pentru ºcoalã”, „Recunoºtinþa faþã de învãþãtor”, „Disciplina
ca factor principal al educaþiunii”, „Împãrþirea grãdinei de legumi”, „Cum sã
facem ca pãrinþii sã-ºi trimitã copiii regulat la ºcoalã, înconjurând pedepsele?”,
„Cum sã facem ca creºterea din ºcoalã sã fie cât mai în strânsã legãturã cu
creºterea din casa pãrinteascã?”, „Combaterea luxului, lenei ºi a risipei”, „Contra
beþiei”, „Ce leagã pe om de þara sa?”, „Cum trebuie aplicate pedepsele ºi remu-
neraþiunile în ºcoala poporalã?”, „Cultura viþei de vie ºi folosul ei”, „Cum sã
þinã învãþãtorul pas cu progresul timpului”, „Despre asocieri”, „Ce misiune
trebuie sã aibã învãþãtorul cu privire la purtarea socialã”, „Referinþele ºcolii
poporale cu familia, ºcoala ºi satul”, „Lucrarea pãmântului”, „Activitatea ºi
munca fericesc pe om”, „Indiferentismul poporului nostru faþã de meserii ºi
comerciu”, „Cauza decadenþei materiale a poporului þãran”, „Cetitul ca mij-
loc de a propaga cultura în popor”, „Sentimentul naþional, însemnãtatea ºi mij-
loacele pentru dezvoltarea lui”, „Morburile contagioase” etc15.
De multe ori, câteva dintre cele mai bune dizertaþii susþinute pe parcursul
unui an erau premiate cu premii în bani de cãtre reuniune (în 1903, de exem-
plu, reuniunea instituia trei premii pentru cele mai bune lucrãri cu temele:
“Prin ce mijloace am putea câºtiga poporul pentru ºcoalã?” (30 coroane),
“Cum am putea, prin mijlocirea ºcolii, sã stârpim din popor alcoolismul?”(20
coroane), “Cum avem sã propunem economia în ºcoala popularã nede-
spãrþitã?”(15 coroane plus 10 coroane donaþie din partea inspectorului pen-
sionar Iuliu Bardoºi)16; la aceasta se adãugau ºi iniþiative private, precum
cea a mitropolitului Victor Mihaly care oferea periodic, din veniturile pro-
prii, asemenea premii (de exemplu, premii de câte 50 de coroane oferite de
mitropolit pentru cele mai bune lucrãri cu subiectele: “Planul special pentru
ºcolile primare cu 6 clase nedespãrþite”, “Cum sã se propunã limba românã
în ºcolile primare nedespãrþite?”17), sau a inspectorului pensionar Iuliu Bardoºi
care dona fonduri nu doar pentru premierea unor dizertaþii valoroase, ci ºi
 REUNIUNEA Î N V Ã Þ Ã T O R I L O R G R E C O - C AT O L I C I 269

pentru alte categorii de acþiuni (cum ar fi un premiu de 15 coroane oferit

pentru învãþãtorul care în decursul unui an altoia cei mai mulþi pomi, fie în
grãdina ºcolii, fie în alte grãdini)18.
Pe de o parte, subiectele acestor dizertaþii reflectã preocupãrile fireºti ale
învãþãtorilor faþã de diversele aspecte ale activitãþii lor pedagogice ºi didactice.
Pe de altã parte, însã, acestea sugereazã rolul pe care învãþãtorii considerau
cã trebuie sã ºi-l asume în societate: munca lor nu se limita numai la copii ºi
la sala de clasã, ei trebuiau sã fie ºi dascãli ai poporului în mijlocul cãruia trãiau.
Edificator în acest sens este îndemnul adresat lor de cãtre preºedintele reu-
niunii, George Munteanu, în cuvântarea de deschidere a adunãrii generale din
anul 1900: „Fiþi practici în învãþãmântul dumneavoastrã, faceþi-vã folositori
poporului ºi-l respectaþi nu numai prin coduita dumneavoastrã moralã, demnã,
dar ºi prin poveþele ce trebuie sã daþi poporului... faceþi-l sã iubeascã satul ºi
moºia pãrinteascã; contribuiþi la dezvoltarea poporului, nu numai culturalã
ci ºi economicã, cã numai aºa poate deveni fericit... Neobosiþi, dar, dupã munca
zilei de a creºte copii, nu vã pregetaþi a cultiva ºi pe cei adulþi”19.
Învãþãtorii înºiºi resimþeau povara acestei datorii auto-asumate: „Societatea
în care trãim ne impune mereu noi sarcini: ne face economi, industriaºi, comer-
cianþi º. a. ºi aºteaptã de la noi ca în ºcoalã sã le învãþãm copiii, afarã de ºcoalã
sã conducem ºcoala repetiþionalã economicã, sã instruãm pe meseriaºi, sã avem
cor bisericesc, sã formãm biblioteci poporale, reuniuni ºi tovãrãºii, sã aranjãm
petreceri, sã þinem disertaþiuni poporale etc. pentru locuitorii din comunã”20.
Sunt numeroase exemplele de învãþãtori care se strãduiau sã fie la înãlþi-
mea acestor cerinþe, îngrijindu-se ºi de locuitorii adulþi ai satelor, nu doar
de elevii lor. Astfel, în anul 1912, învãþãtorul Ilie Faroga din Sebeº a îndru-
mat tinerii sã punã în scenã piesa Rusaliile, de Vasile Alecsandri; sub îndru-
marea învãþãtorului din Suceag, Ioan Fãtu, þãranii au jucat piesa Drumul de
Fier de Vasile Alecsandri; la Niraºteu, preotul V. Tufan ºi învãþãtorul E. Drãgan
au organizat, în ºcoala greco-catolicã, cinci ºezãtori populare (cu cântece, poe-
zii, prelegeri, lecturi) în cinci duminici consecutive, la care au participat sãte-
nii ºi ºcolarii claselor III-IV21.
Dintre chestiunile în care reuniunea s-a implicat în mod deosebit pot fi
menþionate combaterea alcoolismului ºi a analfabetismului. În primul caz,
învãþãtorii erau solicitaþi nu doar sã þinã prelegeri populare pe aceastã temã,
ci ºi sã organizeze reuniuni de temperanþã sau alte asemenea acþiuni (în 1903,
de exemplu, în adunarea de primãvarã a despãrþãmântului Cluj s-a decis sã fie
rugatã congregaþia comitatului ca aceasta sã dispunã închiderea cârciumelor
cel puþin în timpul serviciului divin)22.
În ceea ce priveºte analfabetismul în rândul adulþilor (mai ales cei din mediul
rural), acesta era considerat o serioasã problemã cu care se confrunta socie-
tatea româneascã. O circularã adresatã de cãtre mitropolit întregului cler
270 Daniela Mârza

arhidiecezan în decembrie 1908 subliniazã aspectele negative ale acestei stãri

de lucruri: þãranul care nu ºtie sã citeascã nu poate nicicum sã ajungã la
bunãstare, întotdeauna va fi exploatat ºi înºelat de cei care ºtiu carte, care sunt
la curent cu evoluþia preþurilor; nici gospodãria casnicã nu poate prospera dacã
femeia, neºtiind carte, nu poate þine evidenþa veniturilor ºi cheltuielilor casei.
Prin urmare, preoþii, învãþãtorii ºi ceilalþi “credincioºi luminaþi” aveau dato-
ria de a sprijini toate instituþiile culturale, preoþii ºi curatoratele bisericeºti ºi
senatele ºcolare erau datoare sã vadã ce pot face în afara ºcolii pentru alfabe-
tizarea poporului (cursuri pentru analfabeþi, prelegeri, biblioteci etc.)23.
Analfabetismul era cu atât mai ameninþãtor cu cât se discuta schimbarea
legii privind dreptul de vot, astfel încât acesta sã fie condiþionat de ºtiinþa
de carte; acest fapt a dus la declanºarea, pe tot cuprinsul statului, a unei vii
miºcãri culturale pentru alfabetizare24.
Elita româneascã a depus, la rândul sãu, mari eforturi în acest sens. Învãþã-
torii erau solicitaþi sã organizeze în timpul iernii cursuri gratuite pentru „lumi-
narea poporului ºi instruirea tuturor analfabeþilor din comuna lor”, sã meargã
personal pe la fiecare sã-l convingã sã participe, dacã situaþia o cerea. Reuniunea
oferea premii învãþãtorilor care obþineau cele mai bune rezultate: de exem-
plu, erau oferite zece premii de câte 30 de coroane celor care în iarna 1908/1909
au instruit cel mai mare numãr de neºtiutori de carte; în sprijinul acestei acþiu-
ni, Arhidieceza la rândul ei trimitea gratuit, pentru fiecare analfabet înscris,
câte cinci caiete, douã condeie ºi douã creioane. În cadrul acestei campanii,
reuniunea colabora cu Astra, care punea gratuit la dispoziþia învãþãtorilor
un Abecedar special întocmit pentru analfabeþi25.
Aceste iniþiative întâmpinau diverse greutãþi, cele mai multe þinând de
mentalitate: þãranii priveau cursurile cu reþinere, nu vedeau motivul pentru
care ar fi trebuit sã participe la ele, mai ales cei trecuþi de mult de vârsta ºcolarã.
În plus, era deplâns faptul cã mulþi învãþãtori nu aveau îndemânarea necesarã
pentru a instrui adulþi, folosind aceleaºi metode ca ºi cu copiii, situaþie care
scãdea eficienþa eforturilor lor26.

Problemele practice cu care se confrunta reuniunea în activitatea sa îi deter-

minau pe diverºii sãi membri sã formuleze unele propuneri menite sã facã
mai eficientã munca asociaþiei. O asemenea propunere, adresatã comitetului
central al reuniunii, se referea la instituirea a douã comisii permanente, una
pedagogicã, alta administrativã, motivul invocat fiind acela cã „întreaga muncã
spiritualã ce se îndeplineºte în cadrul Reuniunii e irositã, fiindcã grupul de
oameni de la conducere are prea multã povarã de felurite ordine, iar mulþi-
mea mare de membri muncesc fãrã sistem, fãrã directivã, fãrã o cãlãuzã cen-
trifugalã”. Sarcinile comisiei pedagogice ar trebui sã fie cenzurarea manua-
lelor („senatul ºcolar arhidiecezan sã fie rugat sã primeascã opinia comisiunii
 REUNIUNEA Î N V Ã Þ Ã T O R I L O R G R E C O - C AT O L I C I 271

de un vot consultativ”), alcãtuirea unei biblioteci pedagogice care sã includã

traduceri din autori strãini, studierea ºi stabilirea „cuantului de limbã maternã
(românã) ce o aduce copilul la intrarea în ºcoalã”, editarea unei reviste pen-
tru copii, revizuirea planului de învãþãmânt. Comisia administrativã trebuia
sã se ocupe de gestionarea fondurilor, mai ales de colectarea numeroaselor
taxe restante. Alte sarcini aveau în vedere realizarea unor statistici despre:
numãrul ºi calitatea ºcolilor, numãrul ºcolarilor, raportul ºcolari/învãþãtor,
raportul dintre numãrul ºcolilor ºi cel al crâºmelor, starea locuinþei învãþãto-
rilor, salariile acestora, numãrul analfabeþilor, anii de contribuþie la fondul de
pensie, numãrul intelectualilor (cu cel puþin patru clase medii) proveniþi
din comuna respectivã, numãrul meseriaºilor, ce gazete ºi reviste citeºte învãþã-
torul, la ce societãþi e membru, în ce þãri strãine a cãlãtorit, ce cãrþi l-au impre-
sionat mai mult etc. (de fapt un veritabil profil al învãþãtorului ºi al comu-
nei sale)27. Deºi asemenea propuneri nu au fost întru totul concretizate în
practicã, ele sunt deosebit de sugestive atât pentru chestiunile care reveneau
în sarcina reuniunii, cât ºi pentru percepþia pe care o aveau diverºi membri
despre asociaþia din care fãceau parte.
Participarea la adunãrile despãrþãmintelor pare sã fi fost în general bunã,
deºi nu lipsesc ºi plângerile generate de absenþele nemotivate înregistrate în
numãr mare pe alocuri. Printre cauzele acestor absenþe, pe lângã „indiferen-
tismul” incriminat, se pot numãra, presupunem, ºi cele financiare: în ciuda
unor cereri repetate, nu s-a reuºit sã li se asigure învãþãtorilor decontarea chel-
tuielilor de deplasare la aceste adunãri. În plus, despãrþãmintele nu aveau auto-
nomie financiarã, chiar dacã administrau bine sumele provenite din cotizaþii
sau alte surse ºi fãceau economii, acestea trebuiau vãrsate la fondul reuniunii.
Aceastã situaþie nu era de naturã sã-i motiveze pe mulþi dintre membri sã-ºi
achite taxele, fapt care prejudicia veniturile reuniunii.
Evident, una dintre principalele direcþii spre care se îndreptau eforturile
reuniunii a fost atragerea de noi membri, nu doar din rândul celor care aveau
contact direct cu ºcoala, ci ºi din pãtura mai largã a inteligenþei, deoarece -
considerau fruntaºii blãjeni - „numai încurajaþi ºi ajutaþi de societatea pen-
tru care muncim din greu ne vom putea achita cu demnitate de datorinþele
ce ni se impun”28. Aceastã acþiune pare sã nu fi avut succesul sperat, chiar ºi
preoþii - directori de ºcoalã! – se înscriau de multe ori doar în urma unor
dispoziþii speciale din partea protopopilor sau a Consistoriului. Totuºi, prin-
tre membrii reuniunii s-au numãrat ºi reprezentanþi ai altor profesii sau mese-
rii. De exemplu, printre cei care s-au înscris în 1904 în despãrþãmântul Uioara
se aflau un „notar cercual”, un „jude comunal”, un „jude de curte”, câþiva
„servitori”, „fauri” ºi „economi”29.
Adunãrile despãrþãmintelor (dar ºi cele generale) erau ocazii solemne,
manifestãri desfãºurate dupã un plan dinainte stabilit. Se începea cu o slujbã
272 Daniela Mârza

religioasã desfãºuratã în biserica localitãþii, în prezenþa tuturor invitaþilor ºi

a altor doritori sã asiste (de regulã localnici). Programul cuprindea, pe lângã
discutarea problemelor concrete, o lecþie practicã susþinutã de învãþãtorul din
localitate cu elevii sãi ºi o dizertaþie, pregãtitã din timp de o persoanã desem-
natã anume, pe teme privind diversele aspecte ale învãþãmântului.
Din numeroasele relatãri privind aceste adunãri, selectãm la întâmplare
câteva exemple.
Adunarea de toamnã din anul 1902 a despãrþãmîntului Giurgeului, de
pildã: sunt prezenþi majoritatea membrilor, doi absenteazã motivat, altul nu-
ºi motiveazã absenþa, “fiindcã poate nu are altã cauzã decât indiferentismul
dejositor”; în afarã de membrii ordinari mai participã viceprotopopul tractual,
primarul din localitate, un reprezentant al inspectorului regesc, mai mulþi preoþi,
cantori, notarul din localitate. Dupã serviciul divin, se discutã despre proble-
mele despãrþãmântului: este constatatã starea financiarã destul de proastã pe
anul 1900/1901, cu 500 coroane restanþe; se fac propuneri privind recupe-
rarea acestora. Prelegerea practicã susþinutã de învãþãtorul local are ca temã:
“Dezvoltarea Nr. 1 în clasa I-a dupã planul treptelor formale Herbart-Zilleriene”,
pe marginea ei ºi a prestaþiei copiilor purtându-se apoi discuþii. Se discutã,
apoi, aprins pe marginea disertaþiei “Idealul învãþãtorului” þinutã de Emanoil
Comãnescu în adunarea din primãvarã, i se reproºeazã cã e prea idealist ºi depar-
te de realitate. Se propune sã fie numiþi doi învãþãtori care sã participe la toate
examenele finale care se vor þine în despãrþãmânt pentru a putea raporta reu-
niunii despre progresele înregistrate. Este prezentatã disertaþia “Rolul reli-
giunei în ºcoala poporalã”, de cãtre învãþãtorul S. T. Focºan30.
În cursul aceluiaºi an, în despãrþãmântul Morlaca, “din cauza indolenþei
pãcãtoase a unor membri, abia dupã a doua convocare s-a putut þine adu-
narea ordinarã de toamnã în frumoasa ºcoalã greco-catolicã din Fildul-supe-
rior”. Prezenþa a fost slabã, absentând opt învãþãtori ºi ºapte preoþi; “mem-
brii absenþi din nou au dovedit nu numai cea mai mare nepãsare, ci ºi aceea,
cã ei nici acum n-au putut ajunge la atâta, ca sã cunoascã necesitatea ºi folo-
sul nespus de mare, ce îl au reuniunile” – constata cu necaz raportorul. Printre
cei prezenþi s-au numãrat protopopul Ioan Pop, un notar, un vice-notar,
doi preparanzi din Blaj, mult popor. Lecþia practicã a avut ca temã “Dezvoltarea
numãrului 4”, þinutã la clasa I a ºcolii din localitate, dupã planul treptelor for-
male Herbart-Zilleriene, de cãtre învãþãtorul din Molosig, Ioan Popuþa.
Dizertaþia, prezentatã de învãþãtorul Ioan Mango din Mãrgãu, a tratat subiec-
tul “Cum se poate câºtiga poporul pentru ºcoalã”. Din punct de vedere finan-
ciar, acest despãrþãmânt avea, la rândul sãu, restanþe de 262 de coroane31.
Adunarea de toamnã a despãrþãmântului Alba Iulia, desfãºuratã în data de
16 noiembrie 1911 în Bãrãbanþ, a gãzduit o lecþie practicã de geografie susþi-
nutã de învãþãtorul Ioan Tãnase cu elevii clasei a III a, cu subiectul “Orientarea
 REUNIUNEA Î N V Ã Þ Ã T O R I L O R G R E C O - C AT O L I C I 273

pe mapã dupã cele patru regiuni principali”; dizertaþia a fost susþinutã de cãtre
Niculae Duºa ºi Gheorghe Spãtãcean pe tema “Alcoolismul”. În cadrul adunã-
rii de varã a acestui despãrþãmânt, þinutã în aprilie 1912 la Sântimbru, lecþie
practicã a susþinut învãþãtorul Ioan Udrea cu elevii claselor V-VI din fizicã,
cu subiectul “Apãsarea aerului”, iar dizertaþie învãþãtorii Traian Bretoiu pe
tema “Influenþa muzicii ºi a cântului asupra inimii”, ºi Nicolae Avram pe tema
“Învãþãtorul ca luminãtor”32. Considerãm cã aceastã trecere în revistã oferã
indicii despre categoriile de chestiuni pedagogice discutate în cadrul adunã-
rilor despãrþãmintelor Reuniunii.
Aceste adunãri periodice, þinute relativ regulat, aºa cum reiese din rapoar-
tele publicate periodic în Foaia scolasticã, pot fi considerate drept veritabile
“laboratoare” pentru activitatea pedagogicã (atât teoreticã cât ºi practicã) a
învãþãtorilor din Arhidiecezã, cadru propice în care erau discutate diverse idei
ºi concepþii privind educaþia. Desfãºurate în general în prezenþa unui audi-
toriu numeros, aceste adunãri reprezentau unul dintre cele mai eficiente
mijloace prin intermediul cãrora aceste idei erau popularizate în rândul publi-
cului larg. În acest mod, deºi nu a generat “nume grele” în domeniul gândi-
rii pedagogice, Reuniunea învãþãtorilor din Arhidieceza de Alba Iulia ºi Fãgãraº
a oferit un mediu fertil pentru cristalizarea unui sistem coerent de concepþii
privind educaþia ºi diversele sale aspecte.

Note
1. Vasile Popeangã, „Asociaþiile învãþãtoreºti din Transilvania din sec. al XIX-lea”, în Revista
de pedagogie, Bucureºti, 1/1964, pp. 75-88.
2. Unirea, 1/1893, p. 2.
3. Ibidem, 11/1897, p. 70.
4. Ibidem, 6/1897, p. 45.
5. Ibidem, 25/1897, p. 204.
6. Ibidem, 2/1899, p. 1.
7. Ibidem, 50/1898, p. 396.
8. Foaia ºcolasticã. Organ al Reuniunii învãþãtorilor din Arhidieceza de Alba Iulia ºi Fãgãraº,
Blaj, 18/1912, p. 211 (în continuare: Foaia ºcolasticã).
9. Idem, 9/1902, pp. 135-136.
10. Statutele Reuniunii învãþãtorilor greco-catolici din Arhidieceza de Alba Iulia ºi Fãgãraº, Sibiu,
1897, pp. 1-23.
11. Unirea, 25/1907, p. 204.
12. Statutele..., p. 5.
13. N. Comºa, T. Seiceanu, Dascãlii Blajului, Bucureºti, 1994, passim.
14. Viorica Lascu, „Profesorul Ioan F. Negruþiu (1854-1940)”, în Luminã din Ardeal.
Comunicãrile simpozionului „ªcolile Blajului - tradiþie ºi contemporaneitate”, 20-21 mai 2004,
Blaj, 2004, pp. 110-114.
15. Aceste titluri au fost extrase din diverse numere ale revistei Foaia ºcolasticã.
16. Foaia ºcolasticã, 18/1912, p. 211.
17. Ibidem, 16/1912, p. 183.
274 Daniela Mârza

18. Ibidem, 20-21/1903, p. 325.

19. Ibidem, 7/1900, p. 83.
20. La începutul anului al V-lea, în Ibidem, 1/1903, pp. 1-3.
21. Ibidem, 13/1912, p. 162.
22. Ibidem, 20-21/1903, p. 327.
23. Circular cãtre întreg clerul arhidiecezan nr. 8608/1908 (din ºedinþa consistorialã din 15
decembrie 1908), Ibidem, 1/1909, p. 6.
24. Traian ªuteu, Analfabetismul, Ibidem, 5/1909, p. 53
25. Ibidem, 16-17/1909, p. 191.
26. Circular..., p. 6.
27. Toma Cociº, O propunere, Ibidem, 4/1914, p. 119.
28. Ibidem, 20/1899, p. 170.
29. Ibidem, 7/1904, p. 118.
30. Ibidem, 5/1902, p. 77-79.
31. Ibidem, 6/1902, p. 93-94.
32. Ibidem, 11/1912, p. 10

Abstract
The Association of the Greek-Catholic Schoolteachers
from the Archdiocese of Alba Iulia and Fãgãraº and Its Contribution to
the Cultural Development of the Romanians

From the beginning, the Association of the Greek-Catholic Schoolteachers from the Archdiocese
of Alba Iulia and Fãgãraº was intended to be more than a simple professional union, meant
only to protect the cause of its members. Its higher goal was to stimulate all the didactic
activities within the Archdiocese, from a religious and scientific point of view. The means
employed in order to accomplish this goal were the journal “Foaia scolasticã”, conferences,
school libraries, and many others; the strong involvement of the local communities was
desired and encouraged by the elite.

Keywords
schoolteachers, Greek-Catholic, association, modern era, Archdiocese of Alba Iulia and Fãgãraº,
Transylvania
 Onisifor Ghibu,
promotor al asociaþionismului
ºi naþionalismului cultural
în Basarabia interbelicã

NICOLAE ENCIU

Î
N LUNA aprilie a anului 1926, Onisifor Ghibu (31.V.1883, com. Sãliºte,
Sibiu – 31.X.1972, Sibiu), profesor de pedagogie la Universitatea din
Cluj, la crearea ºi organizarea cãreia avusese o contribuþie importantã1,
a acceptat sã plece pentru mai mult de un an, – pânã în octombrie 1927, –
pentru a se implica în viaþa politicã a Basarabiei, înscriindu-se pe listele
pentru dobândirea scaunului de senator al consiliilor comunale ale judeþului
Orhei2, ca ºi pentru a organiza extinderea în Basarabia a activitãþii „Astrei”
transilvãnene3.
Era pentru a doua oarã când marele dascãl ardelean accepta o grea ºi riscantã
misiune în Basarabia. Venise pentru prima oarã la Chiºinãu în martie 1917
unde, dupã izbucnirea revoluþiei ruse ºi pânã în decembrie 1918, desfãºurase
o vastã ºi intensã activitate culturalã, editând între 1 iunie ºi 31 decembrie
1917 revista ªcoala moldoveneascã, apoi, de la 1 octombrie 1917, ziarul Ardealul,
pentru refugiaþii ardeleni din Rusia, transformat în cotidian la 24 ianuarie
1918, sub titlul de România nouã, „organ pentru unirea politicã a tuturor
românilor”4. A revenit apoi în vara anului 1923, unde timp de peste o lunã
de zile a vizitat oraºele Ismail, Orhei ºi Chiºinãu, a cãlãtorit printr-o mulþi-
me de sate, a fost pe la mãnãstiri, ºcoli, serbãri ºi iarmaroace, întorcându-se
acasã „încãrcat de impresii dintre cele mai variate”5. ªi chiar dacã pentru meri-
tele sale din acea perioadã fusese decorat cu o seamã de distincþii din cele mai
prestigioase – ordinele „Ferdinand” (comandor), „Steaua României” (Mare
ofiþer), „Coroana României” (Mare Ofiþer) ºi „Bãrbãþie ºi credinþã” cu spade6,
– decepþiile lui Onisifor Ghibu erau la fel de mari, constatând în una din scri-
sorile sale publicate la începutul anului 1926, cã „azi nu mã mai vor nici poli-
ticienii cei mari de la Bucureºti, care la 1917-1918 se minunau de îndrãzneala
cu care m-am înfipt în viaþa Basarabiei, ºi nu mã vor nici politicienii basara-
276 Nicolae Enciu

beni, care au nevoie de altfel de oameni, decum pot fi eu. Atunci, ce sã caut
eu acolo, cu idealismul meu pur ºi neîngrãdit de nici o posibilitate ºi de nici
o putere? Ca sã-mi fãrâmiþez energia ºi timpul, în lupta stearpã cu parve-
niþii ºi cu stricaþii de politicã, pentru care þara este fãcutã sã aibã putinþa sã se
lãfãiascã în bunãtãþile ei câºtigate cu sudori crunte de alþii?”7.
În pofida acestor îndoieli ºi cumpãnind cu toatã seriozitatea îndemnul
preºedintelui „Astrei”, Vasile Goldiº, Onisifor Ghibu a ajuns la concluzia cã
nu avea dreptul de a o refuza: „Fiecare român este dator, în vremurile grele
de astãzi, când Þara nu este încã deplin consolidatã, sã aducã pe altarul naþiu-
nii sale jertfa care i se cere de cãtre cei chemaþi, ºi nu eu aº putea sã refuz de
a merge într-o provincie româneascã, oricât de depãrtatã ar fi ea, dacã acea-
sta are nevoie de ajutorul meu. M-am dus doar în 1917 de bunã voie în
Basarabia ruseascã, care era în flãcãrile revoluþiei; aº putea eu sã nu mã duc
în timp de pace în Basarabia noastrã, când aceasta mi se impune ca o dato-
rie patrioticã?”8.
Decizia lui Onisifor Ghibu de a-ºi asuma nu doar „o simplã obligaþie de
ordin cultural”, ci de „a îmbrãþiºa din toate punctele de vedere întreaga pro-
blemã basarabeanã, cu un devotament ºi cu o hotãrâre cel puþin la fel de mare
ca ºi în clipele hotãrâtoare din 1918”, a fost determinatã inclusiv de venirea
la cârma þãrii a unui guvern prezidat de generalul Alexandru Averescu –
originar din Basarabia, militar de carierã, care ºi-a legat numele de marea epo-
pee naþionalã a luptelor de la Mãrãºeºti, devenind ulterior mareºal al României,
- ºi având în componenþa sa patru membri ai comitetului de conducere al
„Astrei” (V. Goldiº, preºedinte, O. Goga ºi Ion Lapedatu, foºti secretari ºi
Ioan Lupaº)9. În cadrul unei discuþii avute de O. Ghibu cu Octavian Goga,
- devenit ministru de Interne în Cabinetul de Miniºtri prezidat de Al. Averescu,
- s-a putut constata cã „Guvernul voeºte sã îmbrãþiºeze cu toatã solicitudi-
nea problema Basarabiei (...)”10. În plus, o lungã audienþã avutã la regele
Ferdinand I în zilele imediat urmãtoare eºecului Conferinþei româno-sovie-
tice de la Viena, în cadrul cãreia suveranul României evocase „cu cuvinte pline
de recunoºtinþã (...) vremurile din 1917-1918, când Ardelenii îºi dãdeau
tributul lor pe altarul Basarabiei”, regretând totodatã cã acea activitate a
fost întreruptã, cã „pentru culturã nu se face aproape nimic, iar fãrã culturã
nu se poate zidi temeinic”11, l-a întãrit pe O. Ghibu în convingerea de a reve-
ni în Basarabia, pentru a-ºi relua, în noi condiþii istorice, activitatea din anii
1917-1918.
Sub aceste auspicii favorabile, în ultimele zile ale lunii aprilie 1926 Onisifor
Ghibu a revenit la Chiºinãu ºi, dupã un prim contact cu „realitatea sufleteas-
cã” din Basarabia, a constatat cã „situaþia este mult mai grea de cum o cu-
noºteam eu ºi de cum îºi putea da cineva seama”: „Un pesimism exagerat
stãpânea toate sufletele ºi un adevãrat dispreþ pentru tot ce e românesc. Dupã
 ONISIFOR GHIBU, P R O M O T O R A L A S O C I A Þ I O N I S M U LU I . . . 277

seria nesfârºitã de decepþii ºi de dezastre care avuseserã loc în cei din urmã
opt ani, nimeni nu mai credea posibilã o refacere a Basarabiei româneºti. Din
partea unor oameni care jucaserã roluri importante în viaþa politicã ºi cultu-
ralã, mi se spunea hotãrât, sã nu mai cutez a veni acolo cu vreo iniþiativã
„româneascã”, cãci mã vor boicota ºi sabota fãrã nici o considerare la vechi-
le legãturi de prietenie pe care le-am avut ani de-a rândul cu ei. Pentru ei expe-
rienþele ultimilor opt ani erau concludente ºi orientarea lor nu mai avea nimic
comun cu ce puteam aduce eu...”12.
Referindu-se la starea de lucruri din acea perioadã, S.V. Goraº, învãþãtor
în comuna Briceni, jud. Hotin, menþiona cã, „(...) în afarã de timidele înce-
puturi ale realizãrilor culturale, Basarabia se gãseºte sub toate raporturile în
aceeaºi pãrãginire de dupã rãzboi. Aceastã stare de lucruri se datoreºte în
cea mai mare parte indiferentismului conducãtorilor Basarabiei, care dupã ce
au realizat unirea, o bunã parte dintre ei ºi-au socotit rolul îndeplinit, înhãitân-
du-se la diferite partide politice în cadrul cãrora s-au trudit sã-ºi anihileze por-
nirile de curatã abnegaþie ce-i cãlãuzise pânã aci”13. „ªi nu e de mirare, - expli-
ca în continuare cauza acelei situaþii S.V. Goraº, - fiindcã, în afarã de câteva
excepþii, Basarabia n-a avut o clasã conducãtoare moldoveneascã (din punct
de vedere cultural-naþional) înainte de rãzboi, pãtrunsã de un ideal naþio-
nal, pentru care sã fi luptat ºi sã-l desãvârºeascã astãzi. Din aceeaºi cauzã, gene-
raþia tânãrã basarabeanã n-are entuziasmul generaþiei similare din celelalte
provincii alipite fiindcã, pe lângã lipsa exemplului înaintaºilor, a mai fost opri-
marea lor, atunci când pãºea în arena vieþii publice”. Din care motiv, con-
cluziona autorul menþionat, „pentru tineretul basarabean, acþiunea de cul-
turalizare a Basarabiei (...) trebuie sã fie ca o razã purificatoare a unui rãsãrit
târziu în lupta pentru ridicarea poporului basarabean”14.
Gravitatea situaþiei din Basarabia consta nu numai în faptul cã „încrede-
rea în vreo îndreptare a lucrurilor nu mai încolþea aproape în nici un suflet”,
ci ºi în aceea cã puþinii intelectuali basarabeni fuseserã divizaþi între ei de par-
tidele politice, „care au introdus în Basarabia otrava socialã într-o mãsurã mai
înspãimântãtoare decât în celelalte provincii”. Consecinþã directã a acelei stãri
de lucruri, o parte a intelectualitãþii susþinea fãþiº cã „problema Basarabiei (...)
nu se mai rezolvã acum nici la Bucureºti, nici la Paris, nici la Chiºinãu; ea se
rezolvã la Moscova ºi la Balta, în capitala «Republicii Moldoveneºti». De acolo
se aºteaptã sã vinã în curând, - afirmau respectivii intelectuali, - «polcurile
(regimentele) roºii», care sã dezlege ele problema Basarabiei, pe care România
s-a dovedit incapabilã s-o dezlege (...)”15.
Câteva exemple invocate de O. Ghibu ilustreazã pregnant starea de lucru-
ri din Basarabia acelor ani. Astfel, cãtre 1926, din Chiºinãu dispãruserã nu
numai cele douã prime tipografii româneºti înfiinþate de O. Ghibu la 1917 ºi
191816, - între care ºi vechea tipografie „Albina româneascã” a lui Gh. Asachi,
278 Nicolae Enciu

preluatã ulterior de T. Codrescu ºi transformatã în „Buciumul român”, -

dar era pe cale de dispariþie întreaga presã româneascã, piaþa informaþionalã
din Basarabia fiind dominatã de cotidiane de limba rusã ca Bessarabskoie Slovo,
Bessarabskaia Pocita sau Utro. Urmare ironicã a acelei stãri de lucruri, la 14
martie 1926, când ultimul ziar cotidian românesc Dreptatea îºi dãdea obºtescul
sfârºit, în ultimul sãu numãr fãcea apel la presa de limbã rusã sã se milosti-
veascã a publica ea câteva coloane în româneºte, „pentru a se da putinþa ºi
populaþiei române de aci a cunoaºte informaþiile zilnice în limba statului”17.
Decis sã „intensifice mijloacele de luptã în vederea unei biruinþi care tre-
buie sã vinã” ºi profitând de „înþelegerea cuvenitã pentru situaþia din Basarabia”
manifestatã de guvernul de la Bucureºti, Onisifor Ghibu reuºeºte deja cãtre 1
iunie 1926 sã facã sã reaparã seria nouã a ziarului România Nouã18, precum
ºi pune începutul sistematic de extensiune a „Astrei” în Basarabia.
Venitã din Ardeal cu o solidã tradiþie de naþionalism, idealism ºi solidari-
tate, „Astra” basarabeanã avea sã porneascã de la realitãþile sociale existente,
urmãrind mai întâi scopul solidarizãrii pe baza ideii naþionale a tuturor in-
telectualilor Basarabiei, pentru a le oferi apoi posibilitatea de a sesiza în
mod documentat atât nevoile multiple ale provinciei, cât ºi mijloacele sigu-
re de lecuire a lor. „Astra” venea în Basarabia, dupã cum menþiona O.Ghibu,
„hotãrâtã sã afirme prin fapte principiul naþional într-o mãsurã pe care sta-
tul singur nu o poate face”19.
Conceputã de Onisifor Ghibu drept o „veritabilã Academie militantã”, cu
rolul de „far al latinitãþii ºi cetate a naþionalismului ºi a solidaritãþii”20, „Astra”
basarabeanã ºi-a desfãºurat activitatea în cadrul a 10 secþii ºi anume: secþia
literarã-filologicã, artisticã, istoricã, etnograficã-geograficã, juridicã, social-
economicã, tehnicã, ºcolarã, ºtiinþificã ºi medicalã. În secþiile respective,
precum menþiona O. Ghibu, fuseserã grupaþi „cei mai de seamã muncitori
intelectuali” din întreaga Basarabie, constituind, împreunã, un organism rela-
tiv unitar, având un caracter de „academie militantã”. În cadrul celor 10 secþii
ale „Astrei” au fost organizate douã cicluri de 70 de conferinþe, punându-se
în discuþie o serie întreagã de probleme stringente ale realitãþii basarabene din
acea perioadã, conferinþele soldându-se cu „soluþii deosebit de preþioase”21.
Angajând în activitatea „Astrei” basarabene toate forþele intelectuale ale
acesteia: preoþi, învãþãtori, medici, ingineri, juriºti, literaþi, artiºti, economiºti
ºi oameni de stat, precum ºi creând legãturile necesare între ei în baza uneia
ºi aceleiaºi idei, s-a reuºit, potrivit opiniei lui O. Ghibu, plasarea noþiunii de
culturã într-un cadru mai larg, mai real ºi mai folositor, „scoþând-o din îngu-
stimea în care o încadraserã atâtea încercãri de propagandã zadarnicã”22.
Iatã cum aprecia activitatea „Astrei” din acei ani Vasile Cijevschi23, fost preºedin-
te al Congresului Ostaºilor Moldoveni din 1917, deputat în Sfatul Þãrii ºi
cunoscut om politic ºi publicist al anilor ’20: „Saloanele Asociaþiunii „Astra”
 ONISIFOR GHIBU, P R O M O T O R A L A S O C I A Þ I O N I S M U LU I . . . 279

au devenit astãzi un far, unde ideile se încruciºeazã zilnic. În fiecare searã se

þin conferinþe cu diferite subiecte ºi cu discuþii libere, iar publicul începe a
se obiºnui cu aceste conferinþe ºi în timpul serii dã nãvalã în saloanele pri-
mitoare ale Astrei. Numãrul ascultãtorilor creºte din zi în zi. (...) Ideea «Aca-
demiei militante» prinde rãdãcini în viaþa noastrã ºi încetul cu încetul acea-
sta devine o tribunã liberã pentru ºtiinþã ºi chestiunile sociale, unde fiecare
persoanã competentã în materie are putinþa ºi ocazia sã contribuie (...) la
rezolvarea chestiunilor de actualitate (...) Conferinþele care se þin la Astra sunt
pe înþelesul tuturor, iar discuþiile au caracterul oricãror discuþii academice.
Acest fel de posibilitãþi, pe care Astra le-a inaugurat, completeazã golul cul-
tural care se simþea în viaþa noastrã ºi este menit sã influenþeze ideile ºi men-
talitatea noastrã, care pânã acum rãmâneau la voia întâmplãrii”24.
De rând cu organizarea „Astrei” ºi relansarea unor ziare de limbã românã
la Chiºinãu, lui Onisifor Ghibu îi aparþine o importantã contribuþie la expli-
carea esenþei „problemei basarabene”, înþeleasã total diferit faþã de cum o
interpreta în acea perioadã presa minoritarã din Basarabia, anume ca o pro-
blemã general-româneascã ºi ca o problemã a latinitãþii.
Originalitatea interpretãrii „problemei basarabene” de cãtre O.Ghibu con-
sta în afirmarea tezei, potrivit cãreia, „deºi politiceºte Basarabia aparþinea
de nouã ani unei alte lumi, decât cea veche orientalã, ea rãmânea totuºi înlãnþuitã
de povara trecutului vitreg în care trãise veacuri întregi”25. Altfel spus, „pro-
blema basarabeanã” constituia, în fapt, o problemã complexã a succesiunii
generaþiilor, generatoare a fenomenului „basarabenismului cultural”, ideo-
logia cãruia constituia „un complex de frãmântãri ale ideologiei ruseºti, distru-
se de evenimentele uriaºei revoluþii, ºi de idei ºi cunoºtinþe cãpãtate în ulti-
mele clase de liceu ºi în sãlile de curs ale universitãþilor româneºti”26. Dacã
însã generaþiile mai în vârstã ºi-au subordonat treptat „ideologia rusã, vacci-
natã în ºcolile ruseºti, sentimentului de patriotism”, mult mai complicatã
era situaþia tineretului basarabean, aflat în acea perioadã „în stãpânirea unui
haos de idei”. Din care motiv, „noi am cãutat, - menþiona în acest sens O.
Ghibu, - sã-i facem pe basarabeni, pe toþi basarabenii, sã vadã cã Nistrul nu
este numai o graniþã între douã þãri, ci este un hotar între douã lumi distinc-
te ºi cã orientarea Basarabiei trebuie sã se întoarcã pentru totdeauna dinspre
Rãsãritul slav al anarhiei, spre Occidentul originii ºi viitorului nostru”27.
Într-un context mai larg, necesitatea sincronizãrii civilizaþiei române de
dupã 1918 în contextul culturii ºi civilizaþiei europene a fost argumentatã,
între primii, de ilustrul critic literar Eugen Lovinescu (1881-1943), care a
realizat în anul 1925 o excepþionalã Istorie a civilizaþiei române moderne în
3 volume28. Referindu-se, bunãoarã, la împrejurãrile istorice în care se con-
stituise poporul român, E. Lovinescu afirma cã, „ºi prin constituþie etnicã,
ºi prin poziþie geograficã, acesta (poporul român. – N.n.) se aflã la hotarul
280 Nicolae Enciu

a douã lumi: a Rãsãritului ºi a Apusului”29. În accepþia aceluisºi autor, chiar

dacã „tragice împrejurãri istorice ne-au statornicit pentru multã vreme în
atmosfera moralã a vieþii rãsãritene”, „noi nu numai cã n-am ajuns la capã-
tul sforþãrilor în a ne fixa sufletul, dar chiar abia acum am intrat în adevãra-
tul ciclu de formaþie naþionalã”30.
Momentul istoric al acelui proces era cât se poate de favorabil, deoarece
„axa vieþii politice ºi culturale, - precum afirma E.Lovinescu, - s-a schimbat
din Rãsãrit în Apus”; prin urmare, „se va schimba ºi axa vieþii noastre sufle-
teºti. Timpul roade chiar ºi lungile deprinderi intrate în inconºtient, sã-i
aºteptãm deci acþiunea”31. În atare mod, contactul cu Occidentul era consi-
derat de autorul Istoriei civilizaþiei române moderne drept „o reluare a adevã-
ratei continuitãþi etnice ºi ideale: descãtuºându-ne, deocamdatã, de formele
sociale, ne va dezrobi, mai târziu, de invizibilele lanþuri spirituale ale Þarigra-
dului, ale Athosului sau ale Kievului, adicã de formele ancestrale ale obscu-
rantismului ºi ale inerþiei, pentru a ne pune pe calea regãsirii de sine ºi a
progresului”32. Concluzia generalã a lui E. Lovinescu era univocã: „în vea-
cul ºi de la locul nostru, lumina vine din Apus: ex occidente lux ! Progresul
nu poate deci însemna, pentru poporul român, decât îmbogãþirea fondului
naþional prin elementul creator al ideologiei apusene”33.
În aceeaºi ordine de idei, convins cã cele mai multe din problemele cu care
se confrunta Basarabia dupã Unirea din 1918 nu mai puteau fi soluþionate
de generaþia veche, „crescutã ºi trãitã sub ruºi”, care „cu greu se mai poate
schimba”, întreaga atenþie a „Astrei” conduse de O. Ghibu a fost îndreptatã
spre noua generaþie ºi, în special, spre tineretul universitar, pentru a-l pregã-
ti „sã ia în mâinile sale conducerea vieþii publice a Basarabiei”34.
În cunoscutele sale conferinþe þinute în faþa studenþilor basarabeni din
Bucureºti ºi din Iaºi în 1927, O. Ghibu menþiona, pe bunã dreptate, cã pri-
mul rãzboi mondial transferase graniþa lumii occidentale de pe râul Prut pe
râul Nistru. „Bãtrânul Tyras – Nistrul nostru de astãzi”, afirma Stoian Stanciu,
învãþãtor din jud. Cetatea Albã, „stã din nou, aºa cum era pe vremuri, hotar
prãpãstios între douã lumi cu structurã deosebitã”, din care motiv, „Basarabia
toatã ºi mai cu seamã cea de la Nistru, – intelectualii în primul rând, – are un
suflet al sãu: un suflet de hotar”35. Ca urmare a acestei modificãri esenþiale,
lucrul cel mai important, în accepþia lui O. Ghibu, pe care tineretul basa-
rabean urma sã-l înþeleagã în mod definitiv ºi irevocabil, era cã, „de acum
încolo, nu mai are ce cãuta cu privirile peste Nistru, unde stãpâneºte o altã
concepþie decât cea care este temelia civilizaþiei apusene. El trebuie sã-ºi întoarcã
faþa spre Occidentul originii ºi al misiunii noastre istorice”36. Prin afirmarea
respectivei teze, Onisifor Ghibu se plasa în rândul promotorilor ideii de moder-
nizare a României prin europenism, de asimilare cât mai deplinã ºi pro-
fundã a valorilor culturii ºi civilizaþiei Europei Occidentale37.
 ONISIFOR GHIBU, P R O M O T O R A L A S O C I A Þ I O N I S M U LU I . . . 281

Potrivit opiniei lui O.Ghibu, românitatea interbelicã, – etnicã ºi politicã,

– impunea ca directive majore trei principii esenþiale ºi anume: naþionalismul
luminat, patriotismul ºi regionalismul constructiv. Mai mult decât tineretul
din celelalte provincii istorice, tineretul intelectual basarabean urma sã conºtien-
tizeze cã, „mai ales dupã experienþele fãcute cu concepþiile internaþionaliste,
care au dus Rusia la dezastru, principiul naþional trebuie sã determine între-
gul lor crez”38.
Naþionalismul luminat, în accepþia lui O. Ghibu, „înseamnã, pe de o parte,
încrederea deplinã în puterea valorilor morale ºi intelectuale ale neamului din
care facem parte, iar pe de alta, tendinþa permanentã de a ridica pe toate tere-
nele neamul, apãrându-l de influenþe ºi primejdii strãine, convinºi cã prin
naþionalismul luminat ºi sãnãtos se întãreºte umanitatea însãºi”39. Ca ºi naþio-
nalismul luminat, patriotismul abia începând cu 1918 urma a fi cultivat ºi
creat în mediul tineretului basarabean. „Moldovenii pe timpul Ruºilor, – afir-
ma în aceastã privinþã O. Ghibu, – îºi iubeau pãmântul ºi provincia lor, Ba-
sarabia, dar conºtiinþa de Patrie nu o aveau, precum nu o aveau nici Ruºii.
Patriotismul, în vechiul înþeles al cuvântului, ei nu-l cunoºteau; în noul înþe-
les abia de acum înainte trebuie sã-l înveþe”40.
În fine, nu însã ºi în ultimul rând, referindu-se la cel de-al treilea princi-
piu, – cel al regionalismului ºi, în special, la tezele autonomiste vehiculate
în anumite cercuri intelectuale sau politice („Ardealul al Ardelenilor”, „Basarabia
a Basarabenilor” etc.), – O.Ghibu le califica, pe bunã dreptate, „pure absur-
ditãþi, inventate ºi menþinute sau de niºte oameni inconºtienþi, sau de niºte
duºmani ai neamului ºi statului nostru”, România interbelicã fiind o þarã uni-
tarã ºi funcþionând conform principiului: „fiecare parte a ei este a tuturor
celorlalte ºi fiecare parte trãieºte graþie legãturii organice cu restul þãrii”. În
acest sens, „o Basarabie care ar fi numai a Basarabenilor, – afirma O. Ghibu,
– n-ar putea trãi nici 24 de ceasuri, nici din punct de vedere al siguranþei, nici
financiar, nici cultural”, astfel încât „existenþa ºi dezvoltarea fireascã a Basarabiei,
numai în cadrul României întregite poate avea loc”41. Cât priveºte „regiona-
lismul constructiv”, înþeles în sensul cã „cineva poate ºi trebuie chiar sã fie
membru devotat al familiei sale ºi al provinciei sale, fãrã ca sã-ºi neglijeze dato-
riile care îi revin ca membru al comunei sau al statului din care face parte”,
autorul era de acord cã un astfel de regionalism constructiv „nu numai cã
nu poate fi combãtut, dar el trebuie chiar cultivat”42.

**********

LA O DISTANÞÃ de peste opt decenii de la extinderea „Astrei” în Basarabia,

se constatã o certã actualitate a activitãþii acestei organizaþii în vederea redre-
sãrii stãrilor de lucruri ºi ridicãrii nivelului de culturã ºi instrucþie a maselor
282 Nicolae Enciu

largi ale populaþiei ºi, în special, a tinerelor generaþii. De o importanþã ºi actua-

litate identicã sunt ºi pledoariile lui Onisifor Ghibu vizând necesitatea cul-
tivãrii în mediul tineretului a unor principii cãlãuzitoare esenþiale, ca naþio-
nalismul luminat, patriotismul ºi regionalismul constructiv, – valori larg
dezbãtute în prezent în cadrul Uniunii Europene43, aflatã în plin proces de
transformare, de aprofundare identitarã ºi de extindere, astfel încât experienþa
perioadei interbelice în acest domeniu necesitã a fi studiatã în continuare ºi
valorificatã inclusiv în context european.

Note
1. Prezenþe basarabene în spiritualitatea româneascã (secolul al XIX-lea – prima jumãtate a seco-
lului al XX-lea). Dicþionar / Alcãt.: Gheorghe Bobânã, Lidia Troianowski, Chiºinãu, 2007,
pp. 135-136.
2. Onisifor Ghibu, Câteva cuvinte cãtre domnii membri ai Consiliului judeþean ºi Consiliilor
comunale din judeþul Orhei, Chiºinãu, 1927.
3. Asociaþiunea Transilvanã pentru Literatura Românã ºi Cultura Poporului Român
(„ASTRA”) a fost o organizaþie culturalã, înfiinþatã în anul 1861 la Sibiu, având ca obiec-
tiv iniþial organizarea ºi coordonarea activitãþii de emancipare culturalã ºi politicã a româ-
nilor în secolul al XIX-lea, în lupta de eliberare naþionalã ºi în pregãtirea Marii Uniri
din 1918. Avându-i ca preºedinte pe episcopul Andrei ªaguna, vicepreºedinte pe Timotei
Cipariu ºi secretar pe George Bariþiu, ASTRA ºi-a mai propus alcãtuirea ºi tipãrirea unor
lucrãri, elaborarea unui dicþionar ºi înfiinþarea unei biblioteci care sã adune cele mai vechi
tipãrituri româneºti. Asociaþia s-a preocupat, inclusiv între cele douã rãzboaie mondiale,
de ridicarea nivelului de culturã ºi de instrucþie în mediul rural, prin întemeierea de ºcoli,
cãmine culturale, atenee populare, prin tipãrirea de manuale ºi broºuri de economie ruralã,
ca ºi prin cursuri de alfabetizare. Având filiale în toate regiunile României, societatea a
înfiinþat un muzeu etnografic ºi o editurã ºi a editat reviste („Transilvania”, „Þara noa-
strã”, „Foaia poporului” etc.) ºi colecþii (Biblioteca popularã, Biblioteca tineretului,
Biblioteca profesiunilor industriale) (Enciclopedia Universalã Britannica. Vol. 1. Coord.:
Cornelia Marinescu, Ilieº Câmpeanu, Bucureºti, 2010, p .328).
4. Onisifor Ghibu, Pedagogia militans (Antologie de idei pedagogice). Îngrijirea ediþiei, stu-
diu introductiv, note ºi comentarii: Patiþa Silvestru. Indice de termeni: Octavian O. Ghibu,
Bucureºti, 1998, p. 26; Idem, Dela Basarabia Ruseascã la Basarabia Româneascã: Analiza
unui proces istoric. Însoþitã de 186 documente. Vol. 1, F.e., Cluj, 1926, passim.
5. Onisifor Ghibu, Cãlãtorind prin Basarabia. Impresiile unui român ardelean, Chiºinãu, 1923,
p. 3.
6. Onisifor Ghibu, Pe baricadele vieþii: În Basarabia revoluþionarã (1917-1918). Amintiri,
Chiºinãu, 1992, p. 26.
7. Onisifor Ghibu, Trei ani pe frontul basarabean. Bilanþul unei activitãþi cu XXIII anexe,
Biblioteca „Astrei” basarabene. Nr. 10, Chiºinãu, 1927, pp. 8-9.
8. Ibidem, pp. 9-11.
9. Marin Nedelea, Prim-miniºtrii României Mari. Ideile politice, Bucureºti, 1991, pp. 36-
45; Ion Mamina ºi Ioan Scurtu, Guverne ºi guvernanþi (1916-1938), Bucureºti, 1996, pp.
56-60.
10. Onisifor Ghibu, Ardealul în Basarabia. O paginã de istorie contimporanã, Cluj, 1928, p. 58.
11. Onisifor Ghibu, „Douã audienþe la Regele Ferdinand”, în Transilvania, anul 59, nr. 7,
1927, pp. 286-289.
12. Onisifor Ghibu, Trei ani pe frontul basarabean., pp. 7-9.
 ONISIFOR GHIBU, P R O M O T O R A L A S O C I A Þ I O N I S M U LU I . . . 283

13. S.V.Goraº, „Spre o deºteptare cultural a Basarabiei”, în Almanahul învãþãtorilor din Cetatea-
Albã. Întocmit de Mircea Ispir ºi Lazãr ªtefãnescu, F.e., F.l., 1934, p. 70.
14. Ibidem, p.70-71.
15. Onisifor Ghibu, Ardealul în Basarabia..., p. 60.
16. Onisifor Ghibu, Pe baricadele vieþii: În Basarabia revoluþionarã (1917-1918)..., 591-600.
17. Onisifor Ghibu, Trei ani pe frontul basarabean..., pp. 10-11.
18. Ibidem, pp.11-12.
19. Ibidem, pp. 42, 55-56.
20. Ibidem, p. 43.
21. Ibidem, pp. 56-57, 65-78.
22. Ibidem, pp. 57-58.
23. Prezenþe basarabene în spiritualitatea româneascã (secolul al XIX-lea – prima jumãtate a seco-
lului al XX-lea)..., p. 83.
24. România Nouã, 30 ianuarie 1927.
25. Onisifor Ghibu, Trei ani pe frontul basarabean..., p. 26.
26. Constantin Mâþu, „Din necesitãþile culturale ale Basarabiei. Tineretul basarabean sã fie
îndreptat spre apus”, în Transilvania, anul 57, nr. 11-12, 1926, pp. 632-633.
27. Onisifor Ghibu, Trei ani pe frontul basarabean..., p. 40 ºi urm.
28. Eugen Lovinescu, Istoria civilizaþiei române moderne. I. Forþele revoluþionare; II. Forþele
reacþionare; III. Legile formaþiei civilizaþiei române. Ediþie, studiu introductiv ºi tabel
cronologic de Z.Ornea, Bucureºti, 1992.
29. Eugen Lovinescu, Istoria civilizaþiei române moderne. I. Forþele revoluþionare, pp. 5-6.
30. Ibidem, pp. 6, 16.
31. Ibidem, p. 17.
32. Ibidem, pp. 16-17.
33. Ibidem, p. 18; III. Legile formaþiei civilizaþiei române, p. 134.
34. Onisifor Ghibu, Trei ani pe frontul basarabean..., p. 53.
35. Stoian Stanciu, „Suflet de hotar”, în Almanahul învãþãtorilor din Cetatea-Albã. Întocmit
de Mircea Ispir ºi Lazãr ªtefãnescu, F.e., F.l., 1934, p. 49.
36. Ibidem, p. 207.
37. Detalii la Gheorghe Iacob ºi Luminiþa Iacob, Modernizare – europenism. România de la
Cuza Vodã la Carol al II-lea. Vol. II: Percepþie, trãire, identitate etnicã, Iaºi, 1995; Svetlana
Suveicã, Basarabia în primul deceniu interbelic (1918-1928): modernizare prin reforme,
Chiºinãu, 2010.
38. Onisifor Ghibu, Cuvinte cãtrã tineretul intelectual basarabean, Chiºinãu, 1927, p. 4.
39. Ibidem, pp. 3-4.
40. Ibidem, p. 5.
41. Ibidem, p. 6.
42. Ibidem, pp. 5-6.
43. Vezi Regiune ºi regionalizare în Uniunea Europeanã. Coord.: Vasile Puºcaº, Adrian Liviu
Ivan, Cluj-Napoca, 2004; Sylvain Kahn, Geopolitica Uniunii Europene. Trad.: Gabriela
ªiclovan, Chiºinãu, 2008 º.a.
284 Nicolae Enciu

Abstract
Onisifor Ghibu - Promoter of Cultural Nationalism and Associationism
in Interwar Bessarabia

Drawing on the comprehensive and varied source material available within the periodicals and
edited works of the interwar period, this study highlights the work and timely nature of the
Astra Society in 1920s Bessarabia, due to its activities towards raising the cultural and edu-
cational awareness of the masses. In particular, it ensured the correct ideological, political and
professional orientation of the younger generation.
The author also analyses the important and well-timed initiatives and actions of the distin-
guished Transylvanian intellectual and patriot Onisifor Ghibu, concerning the need to culti-
vate key guiding principles such as associationism, enlightened nationalism, patriotism and
constructive regionalism amongst the youth of the day. All of these concepts are treated by the
author in terms of the widely debated European Union values of today, which are in the
process of transformation, extension and a further deepening of identity. The author also high-
lights the applicability of the interwar experience in this particular field, which needs to be
studied and applied in both a broader and in a European context.

Keywords
associationism, cultural nationalism, patriotism, idealism, solidarity, constructive regionalism,
the Bessarabian problem, cultural Bessarabianism, Latinity, Western civilization, Eastern
civilization
 Silviu Dragomir
ºi chestiunea minoritãþilor la
Revue de Transylvanie

MARIA GHITTA

D
OUÃ REPERE importante marcheazã activitatea din 1934 a istoricu-
lui Silviu Dragomir. Este anul în care îi apare ampla lucrare intitu-
latã La Transylvanie roumaine et ses minorites ethniques, dupã cum, tot
atunci, începe sã publice împreunã cu un grup de colaboratori Revue de
Transylvanie. Dacã prima dintre aceste întreprinderi nu reprezenta o noutate1
în bogata paletã profesionalã a universitarului clujean2, cea de-a doua era o
premierã. Dragomir îºi asuma conducerea unui periodic ce-ºi propunea sã
aparã de patru ori pe an, sã-ºi „informeze cititorii din Occident asupra diver-
selor aspecte din viaþa unei provincii importante a noii Românii” ºi sã fie „un
instrument de informare obiectiv ºi precis”. Între temele pe care revista le avea
în vedere se aflau, în prim plan, „problemele etnice ale Transilvaniei ºi, în par-
ticular, chestiunea minoritãþilor”3.
Înlãnþuirea celor douã evenimente nu era o simplã coincidenþã. Schimbãrile
de direcþie în politica europeanã, mai ales cele înregistrate în anul precedent
în Germania, nu puteau fi decât motive de îngrijorare pentru cei care con-
statau atacurile tot mai frecvente asupra ultimelor organizãri politice date
de pacea postbelicã. ”Tratatul de la Trianon n-a încetat sã fie atacat de cei care
îl contestã. Calul de bãtaie al inamicilor sãi este tocmai chestiunea mino-
ritãþilor, pe care nu înceteazã sã o agite în faþa opiniei europene în ultimii zece
ani”4.
Erau, acestea din urmã, nuanþe polemice ce ºi-ar fi gãsit mai greu loc într-
o lucrare academicã. Pentru a descrie cam aceeaºi situaþie, Dragomir se expri-
ma astfel în cuprinsul cãrþii apãrute în strictã contemporaneitate: „Cuvintele
de înþelepciune se multiplicã zi dupã zi, dar ºi valurile revizioniste au dat
noi speranþe minoritãþii maghiare, iar adoptarea ideilor politice ale lui Hitler
286 Maria Ghitta

ameninþã sã distrugã solidaritatea tradiþionalã a saºilor”5. Într-adevãr, evo-

luþiile politice internaþionale întãriserã frontul revizionist, fapt ce se reper-
cuta ºi asupra revendicãrilor pe care minoritãþile le formulau în interiorul þãrii.
Sub impresia unui întreg ºir de fapte din aceeaºi categorie, Dragomir ajun-
sese, dupã toate probabilitãþile, la concluzia cã a publica, la interval de câþi-
va ani, cãrþi care sã punã „în adevãrata luminã” situaþia minoritãþilor din
Transilvania româneascã, nu mai era de ajuns. Era nevoie de dublarea efor-
tului editorial, prin crearea unui „instrument” mai suplu, cu o ritmicitate mai
bunã, care sã adune competenþele mai multor specialiºti în domenii ce aveau
legãturã cu chestiunea în discuþie ºi care sã rãspundã mai prompt provocãri-
lor, inclusiv în notã polemicã, dacã era cazul. Apariþia revistei n-a însemnat,
pentru Dragomir, renunþarea la „precizie ºi obiectivitate” (atribute ale „ºtiinþei”),
pe care le recomandã din plin; i-a oferit însã ocazia utilizãrii ºi a unui alt regi-
stru, a unei alte voci, ea însãºi în schimbare, pe mãsurã ce lucrurile vor evo-
lua, în timpul celor mai bine de zece ani în care Revue de Transylvanie va
exista.
În mod semnificativ, atât cartea consacratã situaþiei minoritãþilor din
Transilvania, cât ºi revista sunt publicate în limba francezã. Ele se adreseazã
mediilor internaþionale, politice ºi culturale, mediilor în care se ducea bãtã-
lia pentru imagine, dar ºi pentru viitorul naþiunilor central ºi est-europene.
Aceste instanþe de decizie sau de influenþã trebuiau sã cunoascã „adevãrul”
pãrþii române, iar Dragomir ºi, mai apoi, colaboratorii sãi vor întreprinde un
vast efort de documentare ºi argumentare pentru a-l susþine.
Datele de bazã pe care se aºeza întreg edificiul problemei minoritãþilor
în Transilvania ºi în România, în general, la mijlocul anilor ’30 erau, în viziu-
nea lui Dragomir, urmãtoarele: România era, cu cei 73,4% locuitori de ori-
gine românã, un stat naþional ºi nu unul poliglot, precum îl prezentase pro-
paganda maghiarã. Recensãmântul din 1930 arãta cã maghiarii reprezintã 7,7%
din populaþie, iar germanii 4,3%. Pentru Transilvania, cifrele indicau un pro-
cent de 57,9% români, 24,4% maghiari ºi 9,8% germani6. Preponderenþa
etnicã româneascã îºi gãsise, o datã cu finele anului 1918, ºi „veritabila expre-
sie politicã”. Analizând situaþia fiecãrei minoritãþi din Transilvania, Dragomir
constatã cã maghiarii au un singur grup compact ºi important numeric, cel
al secuilor, situat chiar în inima României, restul populaþiei fiind rãspânditã în
masa de români, cu aglomerãri importante în oraºe7. Germanii sunt împãrþiþi
în cele douã grupuri etnice distincte, ºvabii, respectiv saºii. ªvabii, aflaþi în
sudul ºi nordul graniþei vestice a þãrii nu formeazã grupuri compacte, nu au
un ideal naþional precis, au fost victime ale politicii de maghiarizare, mai ales
aceia din zona nord-vesticã. Saºii, în schimb, joacã rolul elitei, atât pentru
conaþionali, cât ºi în raport cu celelalte naþionalitãþi. Superioritatea lor cultu-
ralã ºi economicã se datoreazã condiþiilor favorabile de care s-au bucurat de-
 S I LV I U D RA G O M I R ªI CHESTIUNEA MINORITÃÞILOR 287

a lungul secolelor. Atât pentru maghiari, cât ºi pentru români ei reprezintã alia-
tul dezirabil8. Evreii din Transilvania sunt o populaþie aproape cu totul asi-
milatã (maghiarizatã) de dinainte de rãzboi, când politica statului maghiar a
încurajat acest proces, pentru a îmbunãtãþi procentul maghiarilor în statistici9.
Sã observãm cã dacã, în cvasi-totalitatea cazurilor, atunci când se referã
la minoritãþile etnice din Transilvania, Dragomir utilizeazã drept criteriu pri-
mordial în evaluarea lor ponderea pe care o deþin în totalul populaþiei ºi apoi
situarea geograficã (adicã tocmai considerentele ce au contat la Conferinþa de
Pace), eventual proporþia rural-urban, în favoarea saºilor e dispus sã facã o
excepþie, pentru a le clama „superioritatea” economicã ºi culturalã, pentru
a-i califica drept „elita” provinciei.
Totuºi, în acord cu proporþia importantã pe care o deþin ºi cu probleme-
le numeroase pe care le pun, maghiarii ocupã cel mai mult loc în economia
preocupãrilor legate de minoritãþile naþionale ale þãrii, fapt reflectat ºi de lucra-
rea lui Dragomir, ºi de intervenþiile sale ulterioare la temã. Fie cã a fost vorba
de reglementarea situaþiei bisericilor minoritare ºi a raporturilor lor cu sta-
tul român, fie cã s-au aflat în discuþie legile învãþãmântului de stat sau ale celui
confesional, minoritatea care a ridicat cele mai multe ºi mai importante obiecþii
a fost cea maghiarã. Lucrarea lui Dragomir nu ocoleºte aceastã problematicã,
amintind mereu cã rezolvãrile au fost în limitele legislaþiei internaþionale
privind minoritãþile ºi nu omite sã compare stuaþia prezentã în domeniu cu
cea de dinainte de 1918 (numãr de ºcoli, publicaþii, teatre, situaþia economicã
etc.). Admite totuºi cã minoritatea maghiarã a suferit serios din pricina refor-
mei agrare, altfel necesarã din motive economice ºi sociale. Cum cei mai mari
proprietari de terenuri din Transilvania au fost maghiarii (împreunã cu orga-
nizaþiile lor confesionale), ei au fost ºi cei mai afectaþi de mãsurã10.
Dragomir întreprinde tot acest excurs „istorico-politic” asupra situaþiei
minoritãþilor „de azi ºi de ieri” ºi ca un bilanþ la 15 ani de la Unire, dar,
mai ales, pentru a contracara tot mai activa propagandã maghiarã (a statu-
lui maghiar) care nu se mulþumea sã sesizeze instanþele internaþionale asupra
vreunei posibile încãlcãri a drepturilor minoritãþilor11, ci punea tot mai apã-
sat în discuþie o revizuire a frontierelor. În consecinþã, atunci când se invo-
cau, mai ales începând cu mijlocul anilor 30, chestiuni privind minoritãþile
din România, accentul cãdea asupra minoritãþii maghiare (celelalte minoritãþi
nu avuseserã pânã atunci solicitãri considerate a fi problematice). Iar referi-
rea la chestiune conþinea, explicit sau implicit, ºi o reconsiderare a organizã-
rii postbelice a Transilvaniei12.
Cã se acumulase o cantitate sporitã de tensiune între cele douã pãrþi (românã
ºi maghiarã) o dovedeºte tonul, vãdit iritat, al primului studiu pe care isto-
ricul clujean îl publicã în Revue de Transylvanie, studiu ce deschide revista.
„Les deux attitudes du comte Bethlen. L’impérialisme hongrois – La Tran-
288 Maria Ghitta

sylvanie état-tampon” este scris ca urmare a „recentelor conferinþe” susþinu-

te în Anglia de contele Bethlen, „fost prim-ministru al Regatului maghiar”,
despre care, crede Dragomir, Occidentul trebuie sã afle mai multe, respectiv
sã fie la curent cu felul în care a evoluat gândirea sa politicã, „opera” sa. Ironia,
conþinutã de aceastã introducere, va fi continuatã de prezentarea ºi analizarea
ideilor contelui în diverse ipostaze de dinainte de rãzboi (scrieri, luãri de
poziþie cu caracter politic) ºi de confruntatea lor cu cele afirmate recent la
Cambridge ºi la Londra, înregistrându-se mereu contradicþiile, inexactitãþile,
dar ºi dându-i-se dreptate fostului oficial maghiar, când se considerã cã e cazul.
Polemistul Silviu Dragomir iese la rampã cu aceastã ocazie, nesfiindu-se sã-
i corecteze contelui maghiar, în vreo douã-trei pagini, chiar greºelile de isto-
rie. Constatarea de final e aceasta: contele Bethlen ajunsese la 1933 sã susþinã,
pentru Transilvania, soluþia pe care o respinsese în vara-toamna anului 1918,
adicã independenþa cu autonomie naþionalã pentru fiecare popor, cu alte cuvin-
te un fel de Elveþie orientalã. În aceeaºi notã, polemico-ironicã, Dragomir
face opiniei europene o contrapropunere: „Maghiarii au dominat Transilvania
timp de o mie de ani ºi reprezintã abia o pãtrime din populaþia provinciei. Sã
fie lãsatã o mie de ani ºi românilor. La expirarea termenului se va proceda
la o revizuire conform situaþiei”13.
Aceasta n-a fost singura ieºire polemicã a directorului în paginile revi-
stei. El va mai interveni astfel, când simte cã are de îndreptat „informaþii
sau afirmaþii apãrute în studii sau cãrþi”14, aparþinând mai ales unor confraþi
de breaslã. Contelui Bethlen pare însã sã-i acorde o atenþie particularã, reve-
nind asupra acþiunilor lui15.
Ipostaza de polemist n-a fost unica sub care s-a arãtat Dragomir cititori-
lor publicaþiei pe care o conducea, ºi nici singura sub care a tratat relaþiile
româno-maghiare. La cel de-al doilea tom al reviste, el contribuie cu un amplu
studiu dedicat tratativelor (discrete) pe care contele Tisza le-a iniþiat în primã-
vara anului 1910 cu reprezentanþi ai românilor din Transilvania, mai precis
cu unul dintre liderii lor: Ioan Mihu. Ne aflãm de astã-datã dinaintea istori-
cului Silviu Dragomir, care urmãreºte cu ochi atent, profesional, evoluþiile
acestor convorbiri, mai cu seamã pe baza însemnãrilor lui Mihu, situându-
le în cadrul mai larg al relaþiilor internaþionale de dinaintea izbucnirii primului
conflict mondial, când taberele viitoare aveau tendinþa sã se aºeze ºi re-aºe-
ze. Dragomir constatã cu calm insuccesul acelor discuþii ºi pune diagnosticul.
Tratativele au eºuat din pricina „dilemelor tragice în care se afla Tisza între
calitatea lui de om de stat ºi constrângerile unui naþionalism inflamat”. Avea
sã fie acesta articolul pe care-l semneazã cu calitãþile sale de membru al Aca-
demiei Române ºi profesor la Universitatea din Cluj16.
Problema maghiarã n-a constituit subiectul exclusiv al intervenþiilor lui
Dragomir în Revue de Transylvanie. Ea a ocupat însã marea lor majoritate a
 S I LV I U D RA G O M I R ªI CHESTIUNEA MINORITÃÞILOR 289

acestora, mai ales în primii trei-patru ani de la apariþie. Iar asemenea subiec-
te erau departe de a fi excepþii în paginile periodicului. Titluri precum: „Ungaria
ºi problema Transilvaniei”, „O carte secretã a guvernului maghiar”, „Transilvania
economicã ºi tezele revizionismului maghiar”, „Istoria artei maghiare în
serviciul revizionismului”, „Funcþionarii maghiari ºi statul român”, „Importul
de reviste ºi cãrþi maghiare în România (1926-1934)” se aflau între coper-
tele revistei în acea perioadã, fiind în sine edificatoare asupra conþinutului
articolelor ºi a îngrijorãrilor pe care le purtau. Iar acele informaþii ºi acele
puncte de vedere trebuiau sã ajungã înintea opiniei publice occidentale, mai
ales a aceleia din Franþa, pe sprijinul cãreia se conta, în virtutea precedente-
lor alianþe. Anglia devenise ºi ea, dupã cum am vãzut deja, un teritoriu al
disputei româno-maghiare pentru imagine ºi influenþã.
În acest tablou al suportului extern pe care se miza, anul editorial 1937
al Revue de Transylvanie va aduce un (mic?) cutremur. Seismograful naþio-
nal înregistreazã cu mare preocupare declaraþiile fãcute de Mussolini la Milano
în noiembrie 1936, potrivit cãrora „Bazinul danubian nu va cunoaºte stabi-
litatea câtã vreme nu se va face dreptate Ungariei, marele mutilat cu patru
milioane de conaþionali în afara graniþelor”. Revista consemneazã protestele,
comentariile surprinse sau indignate ale câtorva dintre oamenii politici impor-
tanþi ai zilei, declaraþii care îi definesc ºi-i deosebesc ºi cu acel prilej. Iuliu
Maniu conchide cã „sensul clar al acelui discurs este cã ºeful guvernului ita-
lian se pronunþã pentru revizuirea Tratatului de la Trianon, pentru mutila-
rea frontierelor þãrii noastre ºi împotriva Societãþii Naþiunilor”, în timp ce
Octavian Goga þine sã precizeze cã în ciuda „respectului profund pe care îl
am pentru personalitatea Ducelui, una din marile figuri ale istoriei contem-
porane”, concepþia reprezentatã în acele vorbe este „una radical falsã”17. În
linia aceleaºi „surprize quasi-dureroase” se înscriu articolele publicate apoi sub
semnãtura lui Simion Mândrescu18 sau Valeriu Pop19, care consemneazã cu
neplãcere schimbarea de direcþie a surorii de gintã latinã, faþã de poziþia de
sprijin pe care o avusese aceeaºi Italie pentru cauza româneascã în ultimul
an al Marelui Rãzboi.
În 1937 se mai petrece o premierã în paginile revistei: un studiu despre
o minoritate germanã, respectiv ºvabii din judeþul Satu Mare, studiu ce pune
în evidenþã câteva particularitãþi ale acestui grup minoritar. Supuºi procesu-
lui de maghiarizare înainte de 1918, ºvabii sãtmãreni îºi pierduserã practic
limba, solicitând chiar dupã încadrarea în statul român sã continue sã-ºi
desfãºoare diferite forme de învãþãmânt în limba maghiarã, care era ºi limba
lor de cult. Opoziþia dintre procesul de maghiarizare ºi apoi de re-germani-
zare era pusã astfel în evidenþã, ca moduri divergente de tratare a chestiunii
minoritare20, iar funcþionarea triunghiului naþionalist în Transilvania ieºea încã
o datã la vedere.
290 Maria Ghitta

Pe mãsurã ce ne apropiem ºi intrãm în anii rãzboiului, un soi de gravita-

te coboarã în paginile revistei. Problema minoritãþilor e mai puþin (cantita-
tiv) ºi uºor diferit (calitativ) tratatã: argumentul de tip geo-politic, ca ºi cel
economic intervin mai mult în susþinerea intereselor româneºti21.
Din aceastã perioadã dateazã un text mai particular al lui Silviu Dragomir,
despre politica României la adresa minoritãþilor etnice. Dupã Dragomir-isto-
ricul, dupã Dragomir-polemistul, avem acum drept autor pe omul politic, pe
ministrul minoritãþilor22. Ne aflãm, de fapt, în faþa Raportului pe care, în acea-
stã calitate, Dragomir îl prezintã în faþa Camerei Deputaþilor la 18 aprilie
1940. Politicianul îºi prezintã realizãrile în domeniu ºi problemele încã în curs
ale mandatului sãu, cu cea mai binevoitoare atitudine posibilã la adresa mino-
ritãþilor. Istoricul, cercetãtorul cu acelaºi nume sprijinã demersul omului poli-
tic; Dragomir îºi credibilizeazã discursul politic cu calitatea sa de universi-
tar ce a studiat atent în ultimii 20 de ani problematica asupra cãreia se pronunþã.
„Regimul minoritãþilor din România a fost fondat, în cei douãzeci de
ani de la Unire, pe principiul egalitãþii în drepturi, zice ministrul, subliniind
liniile de continuitate ºi apoi inovaþia la care este parte: crearea unui „organ
special de legãturã, Comisariatul general pentru minoritãþi ºi elaborarea unui
„Statut cu indicaþii de ordin practic pentru rezolvarea unor diferende, ca
cele produse în ultimii 10 ani”23.
Atunci când prezintã minoritãþile din România ºi situaþia ce le este carac-
teristicã, Dragomir utilizeazã o ordine pe care nu o mai practicase în studii-
le sale. Începe cu minoritatea germanã ºi ne dã ºi o explicaþie: noua politicã
a statului a gãsit un prim ecou în rândul acestei minoriþãþi, care a cerut cea
dintâi intrarea în Frontul Renaºterii Naþionale24, de altfel singurul organism
public care mai funcþiona în þarã la acea datã. Între toate minoritãþile trecu-
te în revistã, care s-au integrat, pe rând, noii ordini politice, se remarcã o
absenþã: lipsesc evreii25. Finalul discursului reafirmã ataºamentul (ce se va
dovedi ironic din perspectiva celor întâmplate apoi) faþã de sistemul drep-
turilor minoritãþilor, idee aflatã la baza sistemului practicat de Societatea
Naþiunilor26.
La scurtã vreme dupã ce susþinuse aceste idei, Dragomir asistã, din poziþia
de membru al Consiliului de Coroanã, la pierderile teritoriale suferite de
România, apoi la abdicarea regelui, fapt ce va pune punct ºi ministeriatului
sãu. Obligatã la refugiu, în urma cedãrii Ardealului de Nord cãtre Ungaria,
Universitatea lui Dragomir pleacã la Sibiu, acolo unde va apãrea de acum ºi
Revue de Transylvanie sub egida nou creatului Centru de Studii ºi Cercetãri
privitoare la Transilvania, aflat la rândul sãu în subordinea Universitãþii27.
În acei ani, Dragomir se mai dedicã o datã problemelor puse în politica
minoritarã a României ºi îmbracã iar haina polemistului. Un polemist aproa-
pe pocãit, de astã-datã, dar care þine sã-ºi precizeze totuºi poziþiile. Articolul
 S I LV I U D RA G O M I R ªI CHESTIUNEA MINORITÃÞILOR 291

rãspunde unui autor german, Arnold Werner, care publicase cu câþiva ani în
urmã un studiu „ce mãrturisea altfel o largã înþelegere a realitãþilor politice
româneºti”, dar comitea imprudenþa de a emite observaþii critice la adresa
capacitãþii României de a face faþã provocãrilor puse de situaþia minoritãþilor
dupã 1918. Douã sunt reproºurile respinse de Dragomir: pe de o parte, acela
care spune cã „grupurile etnice alogene din teritoriile primite în 1918 con-
stituie o fracþie importantã din populaþie ºi dispun de o culturã ºi o organi-
zare superioare”, pe de altã parte, referirea la lipsa oricãrei experienþe a României
în domeniul naþionalitãþilor. Dacã argumentele cu care asemenea afirmaþii
mai fuseserã respinse ºi altãdatã ne sunt de acum familiare, ceea ce frapeazã,
noutatea absolutã, sunt termenii utilizaþi pentru aceasta. Dragomir îºi pãstreazã
ideile, dar intrã în limbajul preopinentului sãu, pentru a vorbi despre „rase”,
„populaþii alogene”, „grupuri etnice alogene” sau „grupuri etnice strãine”28.
Ultimul dintre articolele ce trateazã chestiunea minoriþãþilor în Revue de
Transylvanie îi aparþine tânãrului (pe atunci) jurist Tudor Drãganu. Intervenþia
sa, publicatã în ultimul numãr al revistei se referã la deciziile de la Alba Iu-
lia ºi la interpretarea lor de cãtre autoritãþile din România. Prezentarea con-
ferenþiarului de la Facultatea de Drept are, pe rând, o parte istoricã (despre
cum au fost interpretate în trecut acele hotãrîri ºi raportul lor cu Tratatele
de pace)29 ºi una prospectivã, asupra posibilelor intrepretãri în viitorul ime-
diat, în noile condiþii ce se întrevãd odatã cu sfârºitul rãzboiului. Într-un sens
parþial ironic, dar ºi într-unul puternic evocator, Alba Iulia se aflã pentru prima
datã în centrul unui articol despre problema minoritarã în paginile publicaþiei.
Pentru a întrezãri viitorul se revine la ceea ce a fost considerat multã vreme
punctul de pornire: Articolul III al Proclamaþiei de la Alba Iuia. Un para-
dox al istoriei e semnalat de T. Drãganu. „E interesant de remarcat cã pro-
tocolul de la Viena (30 august 1940) este primul act internaþional care recu-
noaºte decizia de la Alba Iulia ca sursã de drept”30.
Silviu Dragomir a revenit la Cluj la sfârºitul rãzboiului, la fel ºi Centrul de
Studii pe care-l conducea. În scurtã vreme însã instaurarea comunismului în
România avea sã rãstoarne vieþi de oameni ºi de instituþii. Centrul de Studii
ºi Cercetãri privitoare la Transilvania se va desfiinþa, revista, deºi pregãtitã
pentru tipar, nu mai apare, profesorul Dragomir e pensionat forþat pentru a
fi mai apoi arestat. Dupã eliberarea din detenþie (1955) el îºi reia, fie ºi sub
o oarecare „supraveghere”, activitatea de istoric, nu ºi pe aceea de dascãl31.
Nu va mai aborda în scrierile sale problema minoritãþilor.
Cele douã instituþii pe care le crease vor reînvia într-o nouã formulã abia
în 1991, dupã o nouã schimbare de regim ºi se vor numi Centrul de Studii
Transilvane ºi Transylvanian Review.
292 Maria Ghitta

Note
1. Cu câþiva ani mai înainte, Silviu Dragomir publicase, ca rãspuns la o carte similarã a unui
istoric maghiar, The etnical minorities in Transylvania, Geneva, 1927.
2. Despre opera lui Silviu Dragomir, vezi, Pompiliu Teodor, Introducere în istoria istorio-
grafiei româneºti, Accent, 2002, p. 200-202; Nicolae Bocºan, „Silviu Dragomir”, în
Transylvanian Review, vol. V, no. 4, 1996, pp. 45-51; Sorin ªipoº, Silviu Dragomir-isto-
ric, Cluj-Napoca, 2002, 440 p.
3. „Avant-propos”, în Revue de Transylvanie, tom I, nr. 1, 1934, pp. 3-4.
4. Ibidem, pp. 3-4.
5. Silviu Dragomir, La Transylvanie roumaine et ses minorités ethniques, Bucarest, 1934, p.
281. Reuniþi în congres la Sibiu în octombrie 1933, saºii, despre care Dragomir spune
cã erau „atât de paºnici altãdatã”, adoptaserã un program nou, „influenþat de puternicul
spirit naþionalist fondat pe ideea de rasã”.
6. Ibidem, p. 52; p. 41.
7. Ibidem, p. 54
8. Ibidem, pp. 73-79.
9. Ibidem, pp. 82-85. Era rãspânditã situaþia în care evreii se declarau maghiari de religie
israelitã.
10. Ibidem, pp. 145-146; pp. 238-258.
11. Primul deceniu interbelic a fost acela în care s-au reglementat în România, în mare, drep-
turile minoritãþilor aºa cum apar ele în înþelegerile de pace de la Paris (Constituþia, legi-
le învãþãmântului, legea cultelor), iar disputele din epocã au reflectat aceste episoade. Vezi
Maria Ghitta, „Între ideologie ºi mentalitate: problema minoritãþilor din Transilvania în
primul deceniu interbelic”, în vol. Identitate ºi alteritate. Studii de imagologie, vol. II, Cluj-
Napoca, 1998, pp. 333-348.
12. Dragomir evocã, în acest sens, rãspunsul dat pãrþii maghiare de Nicoale Titulescu (în apri-
lie 1934), tocmai în legãturã cu modul de trasare a frontierelor la Conferinþa de Pace de
la Paris: La Transylvanie roumaine, pp. 64-71.
13. Revue de Transylvanie a apãrut între 1934 ºi 1945 (1944), mai întâi sub auspiciile Astrei,
iar apoi sub cele ale Centrului de Studii ºi Cercetãri privitoare la Transilvania, în interva-
lul 1941-1945, cât acesta a funcþionat la Sibiu, sub egida Universitãþii din Cluj, aflatã în
refugiu. În tot acest timp Silviu Dragomir a fost directorul publicaþiei, redactorii ºefi fiind,
pe rând, D.D. Roºca, Ioachim Crãciun ºi George Sofronie. Despre organizarea ºi funcþio-
narea revistei, vezi Stelian Mîndruþ, „La Revue de Transylvanie et l’école d’histoire de Cluj
(1934-1945), în Studia Universitatis Babeº-Bolyai. Historia, XXXII, 1987, 1, pp. 65-75.
14. A se vedea, spre exemplu, Silviu Dragomir, „L’âge d’or des minorités”, în Revue de
Transylvanie, tom III, nr. 1, 1937, pp. 96-102 (un rãspuns la studiul lui Szekfu Gyula apã-
rut într-un periodic german ºi apoi în francezã în Nouvelle Revue de Hongrie) sau Idem,
„Opinion anglaises sur le probléme de la Transylvanie”, în Revue de Transylvanie, tom
IV, nr. 1-2, 1938, pp. 90-108. Existã ºi note de lecturã favorabile, precum Silviu Dragomir,
„That blue Danube” , în Revue de Transylvanie, tom II, nr. 2, 1935, pp. 215-218 (la
cartea cu acelaºi titlu a lui J.D.E. Evans, apãrutã la Londra, în acelaºi an).
15. Silviu Dragomir, „La Hongrie et le probléme de la Transylvanie”, în Revue de Transylvanie,
tom I, nr. 3, 1934, pp. 334-354.
16. Silviu Dragomir, „Le comte Étienne Tisza et les roumains de la Transylvanie.Les pour-
parles de 1910”, în Revue de Transylvanie, tom II, nr. 4, 1936, pp. 439-474.
17. „L’Italie et notre unité nationale”, în Revue de Transylvanie, tom III, nr. 1, 1937, p. 1, 8.
18. Simion Mândrescu, „Pro Italia. Pages d’histoire vécue”, în Revue de Transylvanie, tom III,
nr. 2, 1937, pp. 131-153.
19. Valeriu Pop, „La légion roumaine d’Italie”, în Revue de Transylvanie, tom III, nr. 2, 1937,
pp. 154-166.
 S I LV I U D RA G O M I R ªI CHESTIUNEA MINORITÃÞILOR 293

20. Gheorghe Tulbure, „L’Action nationale des souabes de Transzlvanie”, în Revue de Tran-
sylvanie, tom III, nr. 2, 1937, pp. 199-218.
21. A se vedea, spre exemplu, I. Moga, „L’orientation économique de Transylvanie”, în Revue
de Transylvanie, tom VI, nr. 1, 1940, pp. 73-106.
22. Din 30 decembrie 1937, Silviu Dragomir face parte din vremelnicul guvern Goga-Cuza,
ca secretar de stat pentru minoritãþi, cu rang de ministru. Indiferent de schimbarea titu-
laturii departamentului sãu ºi a tipului de guvern, Dragomir va rãmâne în funcþie, deve-
nind comisar ºi apoi ministru al minoritãþilor, în toate aranjamentele de guvernare patro-
nate de Carol al II-lea, pânã la abdicarea acestuia. În aceastã calitate a fost prezent chiar
la Consiliile de Coroanã care au hotãrât în final cedãrile teritoriale din vara 1940, cu toate
cã Dragomir s-a aflat între opozanþii unor asemenea decizii. Vezi Sorin ªipoº, Silviu
Dragomir-istoric, pp. 56-63.
23. Silviu Dragomir, „La politique de la Roumanie a l’égard des minorités ethniques”, în
Revue de Transylvanie, tom VI, nr. 2, 1940, pp. 145-147.
24. Ibidem, p. 148.
25. Mãsurile antisemite se aflau în plinã evoluþie în România timpului ºi fuseserã inaugura-
te pe timpul guvernãrii Goga-Cuza.
26. Silviu Dragomir, „La politique de la Roumanie”, p. 159.
27. Pentru constituirea ºi începerea funcþionãrii Centrului, vezi Stelian Mîndruþ, „Centrul de
studii ºi cercetãri privitoare la Transilvania. Istoric ºi activitate 1942-1948 (I)”, în Anuarul
Instittului de Istorie Cluj, XXIX, 1989, pp. 317-345.
28. Silviu Dragomir, „La politque minoritaire de la Roumanie entre 1918-1940”, în Revue
de Transylvanie, tom VII-IX, 1941-1943, pp. 279-290.
29. A se vedea, pe aceastã temã, Maria Ghitta, „Proclamaþia de la Alba Iulia în câteva dezba-
teri politice interbelice”, în vol. Cãlãtor prin istorie. Omagiu profesorului Liviu Maior la împli-
nirea vârstei de 70 de ani, coord. I.-A. Pop, I. Bolovan, Cluj-Napoca, 2010, pp. 551-559.
30. Tudor Drãganu, „Les decisions d’Alba Iulia et leur interpretation par les minorités natio-
nales de Roumanie”, în Revue de Transylvanie, tom X, nr. 3-4, 1944, p. 59.
31. Pentru aceastã parte a vieþii ºi activitãþii lui Silviu Dragomir, vezi Sorin ªipoº, Silviu
Dragomir-istoric, pp. 63-87, iar pentru împrejurãrile desfiinþãrii Centrului ºi revistei, Stelian
Mîndruþ, „Centrul de studii ºi cercetãri privitoare la Transilvania. Istoric ºi activitate, 1942-
1948 (II)”, în Anuarul Instittului de Istorie Cluj, XXX, 1990-1991, pp. 151-163.

Abstract
Silviu Dragomir and the minority issue in La Revue de Transylvanie

This study attempts to reconstruct the circumstances of 1934 when the historian Silviu Dragomir
wrote his book concerning national minorities of Transylvania and began to edit ‘Revue de
Transylvania’. The study captures the main ideas of Dragomir’s conception concerning the
issue of minorities and the way that they are represented in the pages of the review he was
managing between 1934 and 1944 under the influence of political events developing in Europe
at that time and the commitments that Dragmir himself was following.

Keywords
national minorities, interwar period, Silviu Dragomir, Revue de Transylvanie
 Istorie, cenzurã ºi ideologie
în regimul comunist:
Silviu Dragomir ºi
investigarea Revoluþiei de la 1848

SORIN ªIPOª

1. Introducere

Î
N OPERA istoricului Silviu Dragomir, investigarea fenomenului naþional,
în speþã a Revoluþiei de la 1848, ocupã un loc aparte. Miºcarea naþiona-
lã din anii 1848-1849 este, cronologic, ultima temã cercetatã de isto-
ric. Totuºi, el este considerat de majoritatea exegeþilor ca fiind specialistul Re-
voluþiei de la 18481. Este, practic, scria profesorul Pompiliu Teodor, imaginea
care a rãmas, pentru cei mai mulþi, mai bine fixatã de monografia publicatã
postum despre Avram Iancu. În spatele monografiei stã însã o bogatã ºi impre-
sionantã bibliografie, un amplu capitol de istoriografie pe care l-a durat în
timp, cu stãruinþã ºi pasiune2. Fãrã a încerca, aici, sã precizãm pe îndelete cau-
zele care i-au conferit istoricului valenþele de specialist al revoluþiei, remarcãm
impactul pe care l-a resimþit lumea intelectualã româneascã ºi, în general,
publicul larg la apariþia monografiei consacrate lui Avram Iancu. Cartea, fina-
lizatã mult mai devreme, a apãrut abia în 1965, dupã douã decenii în care
istoria naþionalã a fost supusã unui proces de politizare ºi falsificare fãrã
precedent. Silviu Dragomir ºi-a propus în lucrare sã depãºeascã cliºeele obiºnuite
ale epocii, sã urmãreascã adevãrul istoric chiar dacã uneori era greu de accep-
tat, deoarece nu se încadra în canoanele ideologiei politice a momentului.
În consecinþã, monografia a fost perceputã ca o veritabilã cotiturã în is-
toriografia româneascã, detaºatã de tezele cominterniste ºi staliniste, ce urmã-
rea restabilirea adevãrului în privinþa revoluþiei românilor ºi a lui Avram Iancu.
Depãºind sfera ºtiinþificã, într-un plan mai larg, monografia a reprezentat o
veritabilã reafirmare a spiritului ºi a demnitãþii naþionale, într-un moment
în care factorii politici din România încercau o desprindere de sub contro-
296 Sorin ªipoº

lul comunismului sovietic. Dincolo de nivelul aºteptãrilor din societatea româ-

neascã, de maniera în care a fost receptatã ultima contribuþie a istoricului,
lucrarea reprezintã, potrivit majoritãþii specialiºtilor, apogeul cercetãrilor lui
Silviu Dragomir asupra Revoluþiei de la 18483. Opera a fost preliminatã de
numeroase investigaþii ale autorului consacrate conducãtorilor revoluþiei, fina-
lizate în monografii care încercau sã atingã sinteza, precum ºi de publicarea
unei impresionante colecþii de documente4.

2. Cercetarea Revoluþiei de la 1848 în România comunistã:

istorie, politicã ºi cenzurã
SILVIU DRAGOMIR ºi-a început cercetãrile asupra Revoluþiei de la 1848 cu
monografiile consacrate conducãtorilor ei, Avram Iancu, Ioan Buteanu,
Constantin Romanul-Vivu, analizând programul politic ºi descriind colabo-
rarea intelectualilor cu masele. Cu publicarea corespondenþei românilor arde-
leni din Principate ºi reliefarea rolului jucat de Nicolae Bãlcescu, ºi-a extins
investigaþia asupra raporturilor românilor ardeleni cu cei din Principate,
impunând în istoriografia româneascã ideea caracterului unitar al revoluþiei.
Prin acþiunea de publicare a documentelor privind Revoluþia de la 1848-1849,
a reuºit sã contureze fundamentul informaþional necesar elaborãrii sintezei.
În acest sens, Silviu Dragomir a fãcut nenumãrate cercetãri în arhivele din
þarã ºi din strãinãtate. Istoric pozitivist prin excelenþã, a avut un adevãrat cult
pentru documentul scris. A reuºit, de altfel, sã lãmureascã, datoritã aportului
documentar, numeroase probleme privind istoria revoluþiei. A fost, fãrã îndoialã,
specialistul care a reuºit sã introducã în circuitul ºtiinþific un impresionant
material documentar. Este ºi una din explicaþiile pentru care multe din con-
cluziile sale lansate cu decenii în urmã sunt ºi în prezent actuale. A supus infor-
maþia documentarã unui examen critic, a confruntat-o cu alte surse scrise, iar
când a fost cazul a fãcut apel la alte tipuri de acte, lãrgind, astfel, noþiunea de
document.
În România anilor 1946-1947 puþini erau aceia care intuiau cã forþele
comuniste vor reuºi sã producã atâta rãu. Am luat ca reper respectivii ani,
deoarece sunt ultimii în care Silviu Dragomir reuºeºte sã mai publice. În 1946,
finalizase pentru tipar volumul al V-lea din Studii ºi documente privitoare la
istoria revoluþiei de la 1848-1849. În acelaºi an, s-a implicat în munca de ela-
borare a sintezei La Transylvanie, necesarã delegaþiei române la Conferinþa de
Pace. Istoricul reuºeºte, în anul urmãtor, în plinã cenzurã, sã publice studiul
Tratativele româno-maghiare din vara anului 1849. Intervenþia lui Simonffy.
Titlul era în concordanþã cu directivele autoritãþilor comuniste ale vremii pri-
vind politica de înfrãþire a popoarelor.
 ISTORIE, CENZURÃ ªI IDEOLOGIE ÎN REGIMUL COMUNIST 297

În vara lui 1947, la recomandarea profesorului Grigore Nandriº, Silviu

Dragomir a fost solicitat de istoricul Seton-Watson sã elaboreze un material
asupra Revoluþiei de la 1848 din Þãrile Române, pentru Slavonic Review5.
În scrisoarea de rãspuns expediatã de Silviu Dragomir slavistului Grigore
Nandriº, la Londra, datatã 25 august 1947, avem o altã probã a generozitãþii
ºi a respectului sãu pentru profesiune6. Seton-Watson s-a bucurat de propu-
nerea lui Grigore Nandriº, dar nu a agreat, se pare, ideea ca Gheorghe I.
Brãtianu sã redacteze partea privind Þara Româneascã ºi Moldova. Seton-
Watson l-a preferat, deºi nu îl cunoºtea, pe G. Fotino7. Silviu Dragomir a
anunþat, mai apoi, într-o scurtã scrisoare expediatã în 8 ianuarie 1948, titlul
materialului pe care urma sã-l trimitã la Londra, pentru a fi publicat în Slavonic
Rewiev: Ideea de solidaritate la români în revoluþia de la 18488. Nu ºtia însã data
la care urma sã expedieze studiul, deoarece avea nevoie de aprobãrile de rigoa-
re impuse de regimul comunist9. Erau semne cã noii conducãtori urmãreau
sã instituie un regim autoritar, care sã frângã opoziþia internã ºi sã întrerupã
contactele cu statele aflate în afara „cortinei de fier“. De puþinã vreme, auto-
ritãþile declanºaserã acþiunile de arestare a liderilor þãrãniºti ºi îºi continuau
demersurile pentru scoaterea în afara legii a Partidului Naþional Þãrãnesc.
În privinþa activitãþii ºtiinþifice desfãºurate de cãtre Silviu Dragomir, trebuie
sã precizãm cã erau ultimele lucrãri publicate într-o Românie ce încã mai
pãstra semne ºi repere firave din democraþia interbelicã.
Anul 1948 a însemnat pentru academicianul ºi profesorul universitar Silviu
Dragomir începutul calvarului. Pensionat înaintea vârstei legale, eliminat din
Academia Românã în urma reorganizãrii instituþiei, istoricul a fost supus unui
proces umilitor ºi nedrept. În anul urmãtor, era condamnat la ºase luni de
închisoare corecþionalã ºi la o amendã penalã. Ulterior, amenda a fost tran-
sformatã într-un an de închisoare. În urma deciziei penale, a fost închis la
Caransebeº. În 5 mai 1950, este transferat la închisoarea politicã din Sighet.
Cât a fost deþinut la Sighet, Silviu Dragomir a fost condamnat în mod arbi-
trar la încã nouã ani de închisoare. A fost eliberat abia în vara anului 1955.
Istoricul este angajat la începutul anului 1956, cu ajutorul ºi prin intervenþiile
lui Andrei Oþetea ºi Constantin Daicoviciu, colaborator extern la Institutul
de Istorie ºi Arheologie din Cluj. Reprimirea în institutul de cercetare, dupã
o îndelungatã ºi grea perioadã de detenþie, a avut un efect benefic pentru sta-
rea lui psihicã ºi fizicã. Reluarea muncii de cercetare, contactul cu docu-
mentul, cu oamenii de ºtiinþã din þarã l-au readus într-o lume mult mai apro-
piatã de normalitate. Starea de spirit prin care a trecut istoricul dupã ce a fost
angajat la institut este sugestiv exprimatã într-o scrisoare trimisã lui Andrei
Oþetea: „Terminând transcrierea întregului dosar privitor la miºcarea lui Tudor
þin sã-þi exprim încã o datã toatã recunoºtinþa pentru deosebita bunãvoinþã
ce mi-ai arãtat-o. Pentru mine a fost un ajutor de-o valoare nepreþuitã, dar ºi
298 Sorin ªipoº

un mijloc de a mã remonta ºi a-mi recâºtiga încrederea în mine însumi [subl.

n.]“10. Cunoscând traumele suferite de istoric în perioada detenþiei, precum
ºi faptul cã marea majoritate a celor condamnaþi s-au angajat dupã eliberare
ca muncitori necalificaþi, vom reuºi sã cântãrim onest intervenþiile lui Andrei
Oþetea ºi Constantin Daicoviciu în favoarea sa.
Între anii 1955 ºi 1962, perioada în care a lucrat la Institutul de Istorie
ºi Arheologie, Silviu Dragomir a reluat cercetãrile asupra revoluþiei, între-
rupte prin arestarea din 1949. Încã din februarie 1956, la câteva zile dupã
angajare, istoricul expunea într-o dare de seamã direcþiile ce trebuiau urma-
te pentru continuarea colecþiei de documente privind Revoluþia de la 1848-
1849, trecând în revistã ºi principalele teme urmãrite de cercetãtorii români
în munca de publicare a documentelor privind revoluþia11. Istoricul recomanda
continuarea investigãrii pe domeniile amintite mai sus, deoarece exista un
numeros material în arhivele din þarã ºi din strãinãtate, necunoscut specia-
liºtilor12. În acord cu noul context politic ºi, probabil, la indicaþiile primite
din partea conducerii Institutului de Istorie ºi Arheologie din Cluj, Silviu
Dragomir sugera istoricilor temele ce trebuiau cercetate. Þinând evident cont
de contextul politic al vremii, considera cã efortul trebuia orientat cãtre cer-
cetarea „miºcãrii maselor largi ale poporului în tendinþa de a-ºi cuceri liber-
tatea“, precum ºi asupra precizãrii „rolului þãrãnimii recent eliberate de sub
jugul iobãgiei ºi suferinþele ei în urma represiunii sângeroase care aparþine tot
reacþiunei feudale“13. Reliefarea rolului þãrãnimii din Transilvania în Revoluþia
de la 1848-1849 constituia un câºtig pentru istoriografia româneascã, înþeles
ca atare ºi de Silviu Dragomir.
Din toamna anului 1957 dispunem de o primã informaþie potrivit cãreia
istoricul urma sã-ºi publice noua monografie despre Avram Iancu14. Lucrarea
fusese finalizatã, într-o primã formã, încã înainte de anul 1949, doar soarta
nefericitã a fãcut sã abandoneze ideea publicãrii15. Dupã eliberarea din detenþie,
Silviu Dragomir a revenit asupra proiectelor sale mai vechi, respectiv la ideea
publicãrii monografiei. Astfel, alãturi de preocupãrile vizând continuarea
colecþiei de documente privind Revoluþia din 1848, urmãrea sã restituie într-
o formã nouã ºi personalitatea lui Avram Iancu. În ianuarie 1958, el înainta
conducerii Editurii ªtiinþifice o propunere pentru publicarea monografiei
despre conducãtorul moþilor16. Þinând cont de sugestia fãcutã editurii, de-a
introduce lucrarea în planul editorial din anul curent, probabil cã o avea pregã-
titã pentru tipar. Manuscrisul fusese, în mare mãsurã, pregãtit înainte de
arestare. Dupã anul 1955, istoricul ºi-a reluat munca la monografie; a reac-
tualizat-o cu referinþele bibliografice apãrute în ultimul deceniu, þinând
cont de noile interpretãri impuse de comuniºti.
Dacã luãm în considerare contextul politic din România anului 1958, con-
cluziile la care ajunsese Silviu Dragomir în monografie erau departe de a fi
 ISTORIE, CENZURÃ ªI IDEOLOGIE ÎN REGIMUL COMUNIST 299

acceptate de conducerea vremii: „Am cãutat sã elimin judecata ºovinã ºi dat

fiind cã adversarii de atunci fac parte din clasa nobililor unguri privilegiaþi,
nu-i identific pe aceºtia din urmã cu poporul maghiar. În miºcarea revoluþio-
narã de la 1848, nu lipsitã de contradicþii interne, s-au fãcut greºeli de ambele
pãrþi. Relevându-se cu obiectivitate, ele ar trebui sã serveascã de învãþãmânt,
pentru a nu se mai repeta, ameninþând armonia dintre cele douã popoare. De
aceea, cu toate cã Iancu a fost nevoit a combate cu înverºunare pe protagoniºtii
din tabãra adversã, am cãutat sã-i înfãþiºez pe aceºtia obiectiv ºi cu respectul
cuvenit, alungând sentimentele de urã ºi profitând de tot ce pledeazã pentru
o bunã ºi trainicã înþelegere între români ºi unguri“17. Aceste rânduri constituie
un exemplu al probitãþii sale profesionale ºi contrasteazã cu atitudinea majo-
ritãþii istoricilor apropiaþi partidului. Silviu Dragomir pleda pentru o istorie
nepartinicã, obiectivã, care sã excludã ura. În acelaºi timp, fãcea, în nota epocii,
apel la elementele care uneau cele douã popoare ºi împãrþea, oarecum nejusti-
ficat, greºelile fãcute de conducãtorii românilor ºi ungurilor în timpul revoluþiei.
Era conºtient cã, propunând spre publicare O viaþã de erou: Avram Iancu,
concluziile lucrãrii, în marea lor majoritate în afara liniei oficiale, riscau sã
provoace nemulþumiri ºi reacþii dure din partea istoricilor apropiaþi partidu-
lui. Tocmai de aceea, face ample consideraþii asupra metodei de lucru, pre-
cum ºi asupra concluziilor recente la care au ajuns în ultimii ani istoricii
maghiari în privinþa Revoluþiei de la 184818. Era o mãsurã de prevedere, în
eventualitatea în care ar fi fost acuzat de sentimente antimaghiare, ºovine ºi
de concepþii burgheze: „Totuºi, problemele ce se pun, sunt de aºa naturã, încât
nu se poate evita discuþia directã între tezele, pe care le-a apãrat fiecare din
cele douã tabere. Din fericire, istoriografia maghiarã marxistã ºi-a stabilit
punctul de vedere în cele mai multe din problemele puse, iar istoricul sovie-
tic A. Narocinitki a stabilit de asemenea o normã sigurã de care sã ne þinem
în aprecierea miºcãrii revoluþionare de la 1848-1849“19. Istoric pozitivist,
Silviu Dragomir considera cã într-o cercetare ºtiinþificã trebuia urmãrit adevã-
rul, chiar dacã, uneori, este greu de acceptat de cercetãtori ºi de opinia publicã20.
Prin concluziile exprimate, el se plasa în afara punctului de vedere exprimat
în documentele de partid, unde se elogiau popoarele socialiste, frãþeºti ºi prie-
tene, între care nu existau divergenþe. Pentru a-ºi întãri afirmaþiile, el aduce
ca argument ºi tezele istoricului sovietic A. Narocinitki despre politica de
maghiarizare dusã de unguri în timpul revoluþiei21. În România, dupã anul
1947 devenise un fapt obiºnuit ca istoricii apropiaþi partidului, pentru a-ºi
legitima concluziile adesea nefavorabile trecutului naþional, sã facã apel la isto-
ricii ruºi, precum ºi la lucrãrile clasicilor marxismului. Treptat, începând cu
anul 1955, specialiºtii favorabili curentului naþional au preluat metoda legi-
timãrii propriilor adevãruri, care s-a dovedit a fi, paradoxal, una dintre cãile
destalinizãrii istoriografiei româneºti.
300 Sorin ªipoº

În România comunistã, manuscrisele predate editurii, pânã sã fie tipãrite,

erau citite de cãtre doi istorici, specialiºti în problematica tratatã, care îºi expri-
mau opiniile într-un referat. Într-o societate democraticã, observaþiile fãcu-
te de cãtre aceste persoane trebuiau sã îmbunãtãþeascã calitatea lucrãrii. În
anii respectivi însã, cei care parcurgeau manuscrisele predate editurilor tre-
buiau sã previnã publicarea unor cãrþi neconforme cu învãþãturile materiali-
st dialectice ºi istorice ºi împotriva Partidului Comunist. ªi manuscrisul redac-
tat de Silviu Dragomir a urmat aceeaºi cale. Din pãcate, lipsesc referatele
despre lucrarea consacratã lui Avram Iancu. Avem, în schimb, rãspunsul lui
Silviu Dragomir înaintat editurii, în care contesta observaþiile referenþilor.
Analizând conþinutul scrisorii lui Silviu Dragomir cãtre directorul Editurii
ªtiinþifice, deducem cã referentul, cãruia nu îi ºtim numele, nu era de acord
cu prezenþa în cuprinsul lucrãrii a memoriului din 26 septembrie 1848, redac-
tat de conducãtorii români ºi favorabil împãratului ºi parlamentului austriac,
deoarece sprijinea un regim absolutist. La observaþiile referentului, Silviu
Dragomir rãspunde urmãtoarele: „Importanþa memoriului de la 26 sep-
tembrie noi o vedem în faptul cã românii se declarã pentru politica alãturi de
cei care sperã sã deþinã garanþii pentru libertatea lor. Acest act este unic în
felul sãu, deoarece dezvãluie motivele autentice care i-au determinat pe con-
ducãtorii români sã aibã o atitudine revoluþionarã. El e adresat parlamentu-
lui austriac compus din numeroase naþionalitãþi cu vederi liberale, care sunt
departe de a servi ideea pangermanismului imperialist sau a monarhiei reacþio-
nare. Publicarea lui în epoca absolutismului austriac a fost socotitã dãunã-
toare intereselor naþionale, ca ºi mai târziu, sub regimul constituþional al
monarhiei dualiste. Sã fie oare ºi acum tot atât de inoportunã publicarea ace-
stui document de importanþã atât de covârºitoare? Noi nu suntem de acea-
stã pãrere. De ce sã nu îndrãznim, în fine, a arãta, cã românii din Transilvania
nu s-au aruncat orbeºte în braþele contrarevoluþiei? Ei s-au ataºat politicei libe-
rale a Austriei, la o datã când exista încã guvernul burghez-liberal ieºit din
revoluþia din martie 1848 ºi când guvernul din Pesta trata încã o înþelegere
cu Curtea din Viena“22. Silviu Dragomir avea curajul, într-o conjuncturã poli-
ticã încã neprielnicã, sã cearã respectarea adevãrului atunci când se judecau
cauzele care au determinat opþiunea politico-militarã a revoluþionarilor româ-
ni din toamna lui 1848. Aceºtia n-au fãcut jocul contrarevoluþiei, cum s-a scris
adesea chiar de cãtre unii dintre conaþionalii noºtri, ci s-au aliat cu forþele libe-
rale din imperiu, care le garantau respectarea naþionalitãþii. Istoricul ºi-a mani-
festat nedumerirea ºi faþã de argumentele invocate de cãtre referent, strãine
de spiritul ºtiinþific, atunci când acesta se pronunþa împotriva publicãrii hotãrâ-
rii luate de români în septembrie 1848: „De aceea e regretabil cã ni se repro-
ºeazã de a nu fi respectat tradiþiile revoluþionare ale poporului ungar. Dar ºi
mai regretabil ni se pare faptul cã bunele noastre intenþii de a scoate în evi-
 ISTORIE, CENZURÃ ªI IDEOLOGIE ÎN REGIMUL COMUNIST 301

denþã atitudinea progresistã a conducãtorilor români de la 1848, sunt aco-

perite de bãnuieli cu totul nejustificate“23. Nu ºtim dacã au existat ºi alte obser-
vaþii critice ale referentului la adresa lucrãrii lui Silviu Dragomir.
ªansele ca O viaþã de erou: Avram Iancu sã vadã lumina tiparului, în con-
diþiile în care a fost redactat un referat cu evidente note negative, erau mini-
me. Astfel, prin adresa Editurii ªtiinþifice din 8 august 1958, sub semnãtu-
rile directorului Andrei Lãzãrescu ºi redactorului-ºef Mircea Ignat, Silviu
Dragomir era informat cã, în conformitate cu articolul 4 din contract, manu-
scrisul nu mai este publicabil, iar contractul de publicare era reziliat24.
Apariþia unei lucrãri ce restituia ºtiinþific trecutul era puþin probabil sã se
producã în cursul anului 1958, precum ºi în perioada imediat urmãtoare.
Structurile staliniste din conducerea statului s-au dovedit a fi suficient de puter-
nice pentru a împiedica apariþia cãrþii. În acelaºi timp, tema propusã s-a dove-
dit a fi incomodã pentru regimul comunist. Mai probabilã era condamnarea de
cãtre specialiºtii apropiaþi puterii a punctului de vedere exprimat de Silviu
Dragomir. Istoricul încerca, într-un moment politic neprielnic, sã releve rolul
românilor din Transilvania în timpul Revoluþiei din 1848. Faptul cã a trimis
manuscrisul editurii ne aratã cã a crezut cã lucrarea avea sã fie publicatã. Or,
în anul 1958 simpla existenþã a unor puncte de vedere diferite de cele oficiale
constituia o gravã abatere. Silviu Dragomir fusese eliberat din detenþie abia
de trei ani, fiind reangajat la intervenþia unor istorici apropiaþi partidului. Era
considerat, pânã la urmã, un istoric burghez care trebuia sã-ºi însuºeascã, dacã
dorea sã profeseze, învãþãturile marxist-leniniste. Era de aºteptat ca o voce ce
exprima opinii diferite sã suporte exigenþele ºi rigorile regimului autoritar. Astfel,
în ºedinþa conducerii Secþiei de Propagandã ºi Agitaþie, desfãºuratã în 1958,
la care au participat activiºti de partid care lucrau în diferite sectoare ale frontu-
lui ideologic, precum ºi un numãr restrâns de nemembri de partid, dar apro-
piaþi acestuia, care aveau rãspundere în domeniul ideologiei, – Leonte Rãutu,
Paul Niculescu-Mizil, Nicolae Fotino, Andrei Oþetea, Mihail Roller, Iorgu Iordan,
ªtefan Milcu, Petru Dumitriu, Mihai Beniuc etc. –, numele lui Silviu Dragomir
a fost pomenit printre acelea ale istoricilor care refuzau învãþãturile marxist-leni-
niste25. Nicolae Fotino, membru în colegiul de redacþie al revistei Studii, a
prezentat în ºedinþã un raport asupra stadiului cercetãrii istorice realizate de
pe poziþii marxist-leniniste în România. Expunerea s-a axat asupra modalitãþi-
lor în care urmau sã fie elaborate primele trei volume din tratatul de istorie a
României, precum ºi asupra existenþei unor probleme care stârneau controverse
între istorici. Lui Nicolae Fotino i-au fost adresate numeroase întrebãri în
timpul prezentãrii materialului, de cãtre Leonte Rãutu ºi Iorgu Iordan. Primul
l-a întrebat pe N. Fotino dacã „în domeniul istoriei existã luptã ideologicã? Dacã
existã manifestãri ale ideologiei strãine? Iorgu Iordan, la rândul sãu, a întrebat
dacã sunt presiuni din partea istoriografiei burgheze?“26. Rãspunzând întrebãri-
302 Sorin ªipoº

lor, Nicolae Fotino declara urmãtoarele: „Presiuni din partea istoriografiei bur-
gheze. Am dat un exemplu de presiune directã, aceea de la Cluj a lui Silviu Dra-
gomir, care încearcã sã introducã în rândurile noastre un punct de vedere ºovin,
antimarxist“27. Cu alte cuvinte, deoarece lansase, în legãturã cu Revoluþia din
1848 ºi cu personalitatea lui Avram Iancu, teze diferite de istoriografia oficialã,
Dragomir era considerat istoric burghez ºi ºovin. Acuzaþia era gravã ºi demon-
stra cã stalinismul era încã puternic în România. Concluziile rostite de Leonte
Rãutu în privinþa orientãrii lui Silviu Dragomir ºi a intelectualilor burghezi
ne transpun, la rândul lor, în atmosfera impregnatã de dogmatism a vremii ºi
relevã statutul incert ºi nesigur al istoricului din România momentului28.
Silviu Dragomir ºi-a continuat munca ºtiinþificã, ignorând, în mãsura în
care se putea, acuzele aduse concepþiei sale istorice. Activitatea de cercetare
desfãºuratã dupã eliberarea din detenþie, cuprinsã între anii 1956 ºi 1962,
s-a dovedit a fi fructuoasã pentru istoriografia româneascã privind Revoluþia
din 1848. Speranþele sale cã manuscrisele vor vedea, în final, lumina tiparu-
lui nu au dispãrut pânã la moarte. Publicarea lor a rãmas mereu în atenþia
istoricului ºi a fost reclamatã, în nenumãrate rânduri, unor apropiaþi, îndeo-
sebi lui Andrei Oþetea. Iatã ce îi rãspundea directorul Institutului de Istorie
din Bucureºti, Andrei Oþetea, într-o scrisoare din 7 aprilie 1960, în privinþa
publicãrii lucrãrilor sale consacrate revoluþiei: „Pentru cele douã volume Revo-
luþia ºi Avram Iancu momentul e prielnic. La prima ocazie am sã vorbesc la
Secþia de culturã ºi ºtiinþe a C.C. de aceste volume. Avem ºi însemnãrile lui
K. Marx, care în însemnãrile sale inedite, e pentru teza noastrã. Apoi, cum
ºi la Bucureºti s-au strâns documente cu privire la revoluþia din Moldova ºi
Þara Româneascã, se poate invoca, în favoarea publicãrii celor douã volu-
me relative la Transilvania, ideea de a îmbrãþiºa unitar revoluþia în toate trei
Þãrile Române. Ideea aceasta are, în împrejurãrile actuale, mare putere de
atracþie. Te rog, deci, sã pregãteºti cele douã volume, care vor întregi opera
întreruptã ºi vor permite un studiu adâncit al Revoluþiei din 1848 în Tran-
silvania“29. Andrei Oþetea spera cã publicarea manuscrisului lucrãrii lui Marx,
Însemnãri despre români, favorabilã românilor, ar deschide calea apariþiei volu-
melor lui Dragomir. Îndeosebi consideraþiile elogioase ale lui Marx despre
rolul românilor în timpul Revoluþiei din 1848 erau un argument serios pen-
tru a depãºi obstacolele puse de staliniºti. În 19 aprilie 1960, Silviu Dragomir
îl informa pe preºedintele subsecþiei istorice din Academia Românã cã a fina-
lizat volumul al VI-lea din Studii ºi documente privitoare la revoluþia din 1848,
precum ºi monografia Avram Iancu. Mai precis, reuºise sã aducã la zi infor-
maþiile din lucrãrile amintite, deoarece redactarea era finalizatã din perioada
imediat urmãtoare rãzboiului30. Istoricul îºi lega speranþele de Academia
Republicii Populare Române, instituþie care, înainte de politizarea ei, spriji-
nise apariþia volumelor anterioare. În fapt, el propunea preºedintelui subsecþiei
 ISTORIE, CENZURÃ ªI IDEOLOGIE ÎN REGIMUL COMUNIST 303

de istorie includerea celor douã lucrãri în planul de publicaþii pe anul respec-

tiv31. Din pãcate, monografia consacratã lui Avram Iancu ºi volumul al VI-
lea din Studii ºi documente privitoare la revoluþia din 1848 n-au apãrut în tim-
pul vieþii autorului. Însemnãrile lui Marx despre români ºi despre politica
expansionistã dusã de Imperiul Þarist, pe care Andrei Oþetea dorea sã le aducã
ca argumente în favoarea publicãrii lucrãrilor lui Dragomir, au apãrut abia în
1964. Nici proiectul privind continuarea colecþiei de documente privind
Revoluþia din 1848, în forma propusã de cãtre autor încã în 1956, nu s-a rea-
lizat întocmai. Totuºi, ideea editãrii documentelor revoluþiei nu a fost aban-
donatã, fiind reluatã de Silviu Dragomir în anul 1960, într-un proiect, mult
mai vast, conceput în 10 volume32. Împlinirea unui proiect atât de ambiþios,
considera autorul, presupunea organizarea unui colectiv de specialiºti, care sã
efectueze munca de transcriere, redactare ºi traducere, necesarã în vederea
tipãririi33. Materialul din volumele IV-V-VI ºi VIII este pregãtit aproape în
întregime, dar nu se poate înainta la tipar pânã nu se stabilesc normele de
publicare: se publicã în întregime ºi în limba originalã sau prescurtat ºi în tra-
ducere?34 Pentru a finaliza ºi edita numeroasele volume de documente, Silviu
Dragomir încerca sã impulsioneze travaliul colaboratorilor35 ºi sã complete-
ze lista cu specialiºti care au avut printre preocupãrile lor mai vechi – cazul
profesorului T. Bodogae – editarea de documente privind Revoluþia din 184836.
Silviu Dragomir beneficia de un mare capital ºtiinþific printre istoricii profe-
sioniºti apropiaþi puterii politice. Probabil la sugestia lui Andrei Oþetea, isto-
ricul din Cluj a fost invitat sã participe la discuþiile privind elaborarea volu-
mului al IV-lea din Istoria Romîniei37. Cum volumul în cauzã trata ºi Revoluþia
din 1848, Silviu Dragomir era specialistul cel mai potrivit sã-ºi prezinte
opiniile asupra evenimentelor desfãºurate în Transilvania. De remarcat cã deºi,
la momentul respectiv, era cercetãtorul ce investigase nenumãrate fonduri din
arhivele din þarã ºi strãinãtate, publicase studii ºi colecþii de documente, cla-
rificând numeroase probleme ale Revoluþiei din Transilvania, Silviu Dragomir
nu a fost cooptat sã participe la elaborarea sintezei privind istoria României,
nereuºind probabil sã demonstreze factorilor de decizie cã îºi însuºise pe deplin
învãþãturile marxist-leniniste în cercetarea istoricã ºi cã devenise un element
de nãdejde pentru regimul politic din România.
Între 28 ºi 30 iunie 1961 au avut loc în aula Academiei R.P.R dezbateri-
le în jurul machetei volumului al IV-lea din Istoria Romîniei. Conform mate-
rialului întocmit de secretariatul ºtiinþific al volumului, la discuþiile prelimi-
nare au participat numeroºi academicieni, membri corespondenþi ai Academiei
R.P.R., cercetãtori de la institutele de istorie din Bucureºti, Cluj, Iaºi ºi de
la bazele academiei de la Sibiu ºi Târgu-Mureº, cercetãtori de la Institutul
de Istorie a Partidului, ªcoala Superioarã de Partid „ªtefan Gheorghiu“,
Academia Militarã, filosofi, economiºti, lingviºti ºi istorici literari, juriºti etc.,
304 Sorin ªipoº

printre ei aflându-se ºi Silviu Dragomir38. Deºi membrii secretariatului de

redacþie nu au prezentat decât sub forma unui rezumat intervenþiile partici-
panþilor, totuºi s-a remarcat cã „revoluþia de la 1848 din Transilvania a ridi-
cat cele mai multe probleme“39. Potrivit materialului, Silviu Dragomir ar fi
intervenit în discuþii ºi ar fi propus colectivului de redacþie adâncirea stu-
diului miºcãrilor þãrãneºti care au avut loc în Transilvania în anii revoluþiei40.
Din textul publicat rezulta cã intervenþia istoricului clujean a fost acceptatã
de membrii colectivului de redacþie41. Cunoscându-i cercetãrile asupra rolu-
lui jucat de Nicolae Bãlcescu în reconcilierea revoluþionarilor români cu cei
maghiari, probabil cã observaþia din textul publicat de membrii colectivului
de redacþie al revistei Studii îi aparþine lui Silviu Dragomir. Mãrturiile pre-
zentate, peste ani, de unii dintre istoricii prezenþi la discuþiile purtate la aca-
demie aratã curajul lui Silviu Dragomir în intervenþia avutã pe marginea volu-
mului al IV-lea. Istoricul a criticat în termeni duri modalitatea în care autorii
au reflectat participarea românilor la Revoluþia din Transilvania42.
În 15 noiembrie 1961, istoricul expedia din Cluj observaþiile sale asupra
volumului al III-lea, aºteptând invitaþia din partea lui Andrei Oþetea, redac-
torul responsabil, pentru a participa la dezbateri. A fãcut doar douã obser-
vaþii, altminteri pertinente, asupra capitolului realizat de ªtefan Imreh, pri-
vind situaþia din Transilvania în preajma revoluþiei43. Credem cã referatul este
printre ultimele materiale redactate de istoric înainte de moarte. „Înainte de
Crãciunul anului 1961, potrivit relatãrii nepoatei sale Florica Enescu, au fãcut
o cãlãtorie la Bucureºti care însã pentru Silviu Dragomir a fost ultima.“44
Istoricul fusese invitat, alãturi de numeroºi alþi specialiºti, sã participe la dez-
baterea machetei volumului al III-lea din sinteza de istorie a României, în-
tre 19 ºi 21 decembrie 196145. Avea sã fie ºi ultima sa cãlãtorie. ªi-a petre-
cut sãrbãtorile Crãciunului ºi Anului Nou în capitalã, alãturi de soþie, care îl
însoþea, ºi de familia nepoatei lor, Florica Enescu. În 23 februarie 1962, isto-
ricul s-a stins din viaþã, în urma unei operaþii nereuºite46.
Silviu Dragomir nu a mai avut ocazia sã-ºi vadã publicate cercetãrile din
ultimii ani asupra revoluþiei. Contextul politic s-a dovedit a fi încã ostil rosti-
rii adevãrurilor despre raporturile româno-ungare din vremea revoluþiei. Dacã
în 1959 profesorul avusese ºansa publicãrii lucrãrii Vlahii din nordul Peninsulei
Balcanice în evul mediu, precum ºi a studiilor asupra unirii românilor cu Biserica
Romei, care serveau indirect politicii duse de partid, viziunea sa asupra revo-
luþiei s-a dovedit mult prea radicalã pentru moment. Nici mãcar insistenþele
lui Andrei Oþetea, istoric apropiat cercurilor influente din partid, n-au reuºit
sã convingã autoritãþile sã accepte publicarea. Adepþii liniei dure din partid
considerau cã Dragomir propagã opinii burgheze ºi are o atitudine ºovinã,
datoritã concluziilor la care a ajuns în manuscrisul lucrãrii despre Avram Iancu,
susþinute însã de documentele din epocã.
 ISTORIE, CENZURÃ ªI IDEOLOGIE ÎN REGIMUL COMUNIST 305

III. Monografia despre Avram Iancu

LUCRAREA AVRAM Iancu a fost publicatã la Editura ªtiinþificã abia în 196547.

Nu ºtim, din pãcate, dacã manuscrisul publicat reprezintã varianta definiti-
vatã pentru tipar în 1958. Existã posibilitatea ca referenþii editurii sã fi in-
tervenit asupra textului. Totuºi, e posibil ºi ca asupra textului predat editurii
sã nu se fi intervenit dupã moartea lui Silviu Dragomir. Concluzia ne este
întãritã ºi de informaþiile furnizate de Florica Enescu, care, locuind în Bucureºti,
la rugãmintea Florei Dragomir s-a implicat din partea familiei pentru ca manu-
scrisul sã fie publicat în bune condiþii48. Apoi ºi contextul politic din þarã se
modificase. Astfel, între 1958 ºi 1965 regimul politic din România ºi-a decla-
rat pe faþã intenþia de a promova valorile istoriei naþionale49. În anul 1958,
autoritãþile de stat au blocat publicarea lucrãrii datoritã tipului de discurs isto-
ric, favorabil adevãrului ºi istoriei naþionale. Dar în anul 1965, când regi-
mul avea nevoie de un punct de vedere naþional, era micã probabilitatea sã
încerce cineva sã o cenzureze.
În anul 1958, Silviu Dragomir fusese etichetat ca promotor al învãþãtu-
rilor burgheze, spirit ºovin, datoritã concluziilor din monografia consacratã
lui Avram Iancu. Peste doar câþiva ani, în 1965, pe fondul modificãrii de
atitudine a conducãtorilor comuniºti faþã de istoria naþionalã, lucrarea este
publicatã ºi apreciatã de lumea ºtiinþificã ºi politicã româneascã. Trebuie sã
remarcãm cã schimbarea promovatã de liderii comuniºti români în raporta-
rea la valorile naþionale ºi parþial la elita intelectualã interbelicã, câtã mai supra-
vieþuise politicii de suprimare, era determinatã de lupta pentru putere din
România ºi de emanciparea de sub ceea ce Stelian Tãnase numea „elita suze-
ranã de la Moscova“, nicidecum datoritã existenþei la elita politicã autohtonã
a conºtiinþei cã istoria naþionalã fusese supusã unei operaþiuni de falsificare
fãrã precedent50.
În vederea declanºãrii procesului de emancipare faþã de Moscova, liderii
comuniºti autohtoni aveau nevoie de sprijinul populaþiei, de care se îndepãr-
taserã în ultimii ani. Nomenclatura de partid ºi de stat din România a fãcut
apel la istorie ºi a manipulat simbolurile naþionale51. Comuniºtii erau conºtienþi
cã trecutul românilor ºi istoricii aveau sã joace un rol decisiv în acþiunea pe
cale de-a se declanºa. În România anilor 1947-1955, ruperea de trecutul bur-
ghez devenise politicã de stat, naþionalismul istoricilor interbelici fiind con-
damnat, iar specialiºtii reprezentativi închiºi ºi supuºi unui regim de exter-
minare; perioada dintre anii 1956 ºi 1964 a fost una de tranziþie, presãratã
de conflicte ideologice, între comuniºtii fideli Moscovei ºi membrii de partid
care doreau emanciparea de sub controlul U.R.S.S. În perioada amintitã au
apãrut lucrãri de certã valoare, fãrã a se face pasul decisiv în sensul ruperii
306 Sorin ªipoº

definitive de epoca anterioarã. Dupã anul 1964, conducerea politicã din

România a declanºat oficial schimbarea de atitudine faþã de puterea suzeranã,
reprezentatã de Moscova. Grupul conducãtorilor comuniºti de facturã naþio-
nalã a modificat politica pe care partidul o avea faþã de trecut, condiþie esenþialã
în obþinerea sprijinului românilor.
Publicarea lucrãrii lui Silviu Dragomir, putem sã afirmãm astãzi cu certi-
tudine, se înscrie în curentul de facturã naþionalã ce încuraja cercetarea one-
stã ºi ºtiinþificã a istoriei românilor. Scopul acþiunii iniþiate de o parte a
conducerii partidului era sã creeze în opinia publicã o stare de spirit favora-
bilã liderilor comuniºti în disputa lor cu Moscova, fãrã a se face derogare
de la materialismul istoric. Vasile Maciu, autorul Prefeþei la monografia despre
Avram Iancu, chiar sublinia disponibilitatea lui Silviu Dragomir faþã de noua
direcþie de cercetare din istoriografia româneascã impusã dupã 194852. El apre-
cia cã autorul ºi-a însuºit materialismul istoric, a devenit un istoric apropiat
regimului politic – afirmaþii fãrã acoperire în realitate. Monografia consacratã
lui Avram Iancu era consideratã de Vasile Maciu ca fiind superioarã contri-
buþiilor anterioare ale istoricului, doar fiindcã fusese elaboratã în spiritul noii
concepþii asupra istoriei. Silviu Dragomir a fost nevoit, pentru ca lucrarea
sã fie publicatã, sã scrie în Cuvântul înainte declaraþii de fidelitate faþã de noua
concepþie materialistã asupra istoriei ºi despre rolul factorului social în miºcãri-
le revoluþionare53. În condiþiile în care conþinutul lucrãrii nu avea nici pe depar-
te legãturã cu materialismul istoric, aceste „reverenþe“ conjuncturale nu-l incri-
mineazã în nici un fel pe autor. Ele dovedeau cã nu era vorba de o deschidere
realã ºi totalã a regimului faþã de trecutul naþional ºi cu atât mai puþin de o
abandonare a interpretãrilor în spiritul materialismului54.
Cartea a fost conceputã ca o nouã monografie asupra conducãtorului revo-
luþiei, datoritã aportului de material documentar inedit, precum ºi concepþiei
noi care a stat la baza elaborãrii ei55. În spiritul epocii, Silviu Dragomir îºi asi-
gura cititorii cã a reuºit sã facã distincþie în lucrare între aspiraþiile nobilimii
maghiare, în general antiromâneºti, ºi cele ale populaþiei maghiare de rând.
Înfrângerea miºcãrii revoluþionare a românilor ºi ungurilor îºi avea cauza, con-
chidea autorul, tocmai în situarea conducãtorilor celor douã miºcãri pe poziþii
sociale diferite56. Cu alte cuvinte, concepþia lui Silviu Dragomir în privinþa
declanºãrii ºi a desfãºurãrii miºcãrii revoluþionare era mai nuanþatã ºi apro-
piatã ideologiei vremii. El fãcea distincþie, în spiritul materialismului isto-
ric, între categoriile sociale existente în Ungaria ºi între atitudinile acestora
faþã de revendicãrile românilor. Politica naþionalistã promovatã de conducã-
torii Revoluþiei Maghiare n-a acceptat cã românii, majoritari în Transilvania,
aveau dreptul sã decidã viitorul provinciei. Istoricul semnala, în conformi-
tate cu spiritul epocii, ºi limitele unor conducãtori români, care n-au reuºit
sã facã distincþie între nobilimea maghiarã ºi masele de þãrani ºi orãºeni. În
 ISTORIE, CENZURÃ ªI IDEOLOGIE ÎN REGIMUL COMUNIST 307

realitate, aceastã constatare, generalã în epocã ºi menitã sã împartã neistoric

responsabilitatea, în confruntare cu faptele trebuia sã aducã în discuþie politi-
ca faþã de naþionalitãþi din faza de avânt revoluþionar57. Silviu Dragomir a pre-
zentat în textul propriu-zis al monografiei un punct de vedere diferit în privinþa
responsabilitãþii declanºãrii conflictului româno-maghiar, mai aproape de
acela exprimat în lucrãrile interbelice. De ce în Cuvântul înainte exprima un
punct de vedere apropiat ideologiei promovate de conducerea României,
diferit de concluziile din textul lucrãrii? Pentru a rãspunde la aceastã întreba-
re, suntem nevoiþi sã facem câteva precizãri de ordin general. În România,
începând cu anii ’60 ºi pânã târziu în anii ’80, apariþia anumitor cãrþi nu era pri-
vitã cu ochi buni de conducerea statului, chiar dacã erau valoroase din punct
de vedere ºtiinþific, dar conþineau concluzii neconforme ideologiei promovate
de P.C.R. Uneori, pentru ca ele sã treacã de cenzura vremii, alteori în compli-
citate cu cenzura, unii dintre autori erau de acord ca într-un capitol introduc-
tiv sã prezinte scurte consideraþii apropiate de ideologia politicã a momentului,
în speranþa cã lucrarea avea sã fie publicatã. Credem cã este ºi cazul monogra-
fiei lui Silviu Dragomir. De aceea, trebuie sã fim precauþi la declaraþiile ºi
citatele autorului din filosofia marxistã, deoarece prezenþa lor, îndeosebi în anii
respectivi, constituia, de cele mai multe ori, condiþia publicãrii.
„Totuºi, în înverºunarea luptei s-au spus, fireºte, nu o datã cuvinte grele
din partea ambelor pãrþi. Ele nu se pot socoti nerostite, cãci istoria le-a
consemnat, dezaprobând pe unele ºi justificând pe altele. Nici episoadele de
luptã dintre cele douã tabere nu pot fi trecute cu vederea.“58 Cu alte cuvin-
te, în timpul Revoluþiei de la 1848-1849 au avut loc conflicte militare între
români ºi maghiari, care trebuie cercetate într-un spirit ºtiinþific. Cartea repre-
zenta „un text cu totul nou, care se deosebea de vechea redactare, atât prin
baza documentarã mult mai lãrgitã, cât ºi prin concepþia dupã care se inter-
preteazã mersul revoluþiei“59. Textul publicat în anul 1965 este mai extins
decât varianta despre care ºtim cã autorul o finalizase, într-o primã formã,
încã de la începutul anului 194760. ªtim cu siguranþã cã, dupã eliberarea din
detenþie, acesta a muncit mult la varianta din 1947, pânã sã o aducã la forma
din 1965. În prezent, dispunând de surse documentare inedite, suntem în
mãsurã sã stabilim etapele parcurse pânã la forma finalã a textului. Credem
cã dupã eliberarea din detenþie, Silviu Dragomir a operat atât asupra textu-
lui manuscrisului Avram Iancu, cât ºi asupra volumului al VI-lea, intitulat Re-
voluþia. Eroii. Împãratul ºi românii. Concret, autorul a topit în monografia
Avram Iancu partea a doua, intitulatã Eroii, din volumul al VI-lea de Studii ºi
documente... Dovada acestui fapt o reprezintã asemãnarea capitolelor din volu-
mul al VI-lea, intitulat Revoluþia. Eroii. Împãratul ºi românii61, în forma gân-
ditã în 1947, cu lucrarea Avram Iancu apãrutã în 196562. Dupã 1955, Silviu
Dragomir s-a gândit, în contextul noilor realitãþi politice, la o nouã structurã
308 Sorin ªipoº

a volumului al VI-lea din Studii ºi documente..., precum ºi a monografiei Avram

Iancu. Astfel, a renunþat la ultimele douã pãrþi ale volumului al VI-lea, respec-
tiv la Eroii ºi Împãratul ºi românii. Partea a douã a volumului, intitulatã
Eroii, a cuprins-o în monografia Avram Iancu. A rezultat o lucrare mult mai
amplã, pe care autorul spera sã o publice mai uºor.
Capitolele amintite erau completate cu urmãtoarele teme: capitolul I:
Copilãria lui Iancu; Adolescenþa; Zori de libertate; capitolul VIII: Românii
din Transilvania ºi împãratul; Biruinþa austro-rusã; capitolul IX: Lupta împo-
triva reacþiunii; Iancu ºi împãratul. Observãm cã textul operei a fost extins
datoritã multiplicãrii informaþiilor documentare. Spre deosebire de sinteza
interbelicã, monografia de acum are, potrivit lui Silviu Dragomir, „caracte-
rul unei cercetãri ºtiinþifice ºi al unei analize critice, unde se acordã totdeau-
na preferinþã adevãrului istoric, stabilit în temeiul mãrturiilor autentice. Lucrarea
avea misiunea sã contureze personalitatea lui Avram Iancu din perioada ante-
rioarã revoluþiei, precum ºi destinul sãu dupã încheierea miºcãrii“63. Cu alte
cuvinte, istoricul îºi reafirma apartenenþa la criticism. Din 1924, anul apa-
riþiei primei contribuþii privind Revoluþia din 1848, ºi pânã în 1962, anul
morþii, Silviu Dragomir cercetase în numeroase arhive din þarã ºi din strãinã-
tate. Documentele descoperite evidenþiau legãturile existente între revoluþionarii
din Transilvania ºi cei din Principate, precum ºi influenþa evenimentelor din
Ungaria ºi Austria asupra destinului revoluþionarilor ardeleni. Istoricul deve-
nise conºtient cã un nou studiu monografic trebuia sã fie realizat în contex-
tul epocii, sã fie deschis cãtre bibliografia strãinã. Având experienþa cercetãrilor
anterioare, specialistul mãrturisea, în acest sens, urmãtoarele: „Pentru a cu-
noaºte mai bine împrejurãrile istorice care i-au dat lui Iancu un rol de frun-
te ºi i-au impus lupta grea ºi plinã de rãspunderi, am fost siliþi, nu o datã,
sã ne ocupãm de legãturile sale cu ceilalþi conducãtori ai românilor din
Transilvania ºi, în linii generale mari, chiar de desfãºurarea evenimentelor
revoluþionare din Ungaria“64.
Monografia publicatã în 1965 nu reprezintã o rupturã de spiritul ºi con-
cepþia în care a fost redactatã lucrarea interbelicã. Preeminenþa factorului naþio-
nal în judecata istoricã, raporturile româno-maghiare ºi româno-austriece,
rolul personalitãþii ºi, deopotrivã, sublinierea importanþei maselor în istorie,
apropierea dintre elitã ºi þãrãnimea româneascã reprezintã câteva din temele
care se regãsesc ºi în noua monografie. Lucrarea are ºi numeroase elemente
care o diferenþiazã de contribuþia interbelicã. Silviu Dragomir reconstituie
biografia conducãtorului moþilor din perioada premergãtoare revoluþiei, fiind
conºtient cã reliefarea în mod obiectiv a personalitãþii lui Avram Iancu din
timpul evenimentelor din anii 1848 ºi 1849 presupunea lãmurirea antece-
dentelor. George Bogdan-Duicã atrãsese atenþia încã în 1924 asupra nevoii
de-a cerceta întreaga viaþã a lui Iancu, tocmai pentru a avea o imagine obiec-
 ISTORIE, CENZURÃ ªI IDEOLOGIE ÎN REGIMUL COMUNIST 309

tivã. În monografia din 1924, Silviu Dragomir s-a oprit cu expunerea în 1852,
considerat momentul pânã la care viaþa eroului s-a desfãºurat într-o oareca-
re normalitate. A existat o sfialã, o timiditate ºi în acelaºi timp un respect pen-
tru ceea ce Iancu a reprezentat în miºcarea naþionalã de la mijlocul secolului
al XIX-lea, care l-au învins atunci pe istoric. Peste ani, reuºind sã depãºeascã
complexul eroului înfrânt de cãtre destin, autorul reconstituie ºi ultimii ani din
viaþa lui Avram Iancu. Fapt cu totul remarcabil, a încercat sã explice, în mãsu-
ra în care spiritul vremii o permitea, ºi comportamentul lui Iancu cu ocazia
vizitei împãratului Francisc Iosif în Apuseni.
Trebuie sã precizãm cã în istoriografia româneascã puþini sunt specialiºtii
care s-au încumetat sã elucideze destinul lui Iancu dupã anul 1852. Pentru
numeroºi istorici, asemenea lui Silviu Dragomir, „Povestea lui Iancu se isprã-
veºte aici [în 1852, n.n.], cu toate cã viaþa lui se deapãnã încã timp de douã
decenii“65. Totuºi, într-o monografie, cercetãtorul trebuia sã investigheze viaþa
eroului pânã la dispariþia lui fizicã, indiferent de coordonatele pe care s-a
desfãºurat. În istoriografia româneascã s-au structurat, în timp, douã punc-
te de vedere asupra ultimilor ani din viaþa lui Iancu, respectiv între 1852,
momentul vizitei împãratului în Apuseni, ºi 1874, data morþii sale. Pentru
Silviu Dragomir, comportamentul conducãtorului moþilor dupã anul 1852
se explicã prin boala de naturã neuropsihicã cauzatã de tensiunea în care a
trãit în timpul revoluþiei, de responsabilitãþile mari asumate ºi mai ales de tra-
tamentul nedemn la care moþii ºi conducãtorii lor au fost supuºi de austrie-
ci dupã revoluþie66. Potrivit autorului, atitudinea lui Iancu din timpul vizitei
împãratului ºi întregul comportament al eroului de pânã la moarte sunt
într-o strânsã legãturã. Majoritatea istoricilor au vãzut în refuzul conducãto-
rului moþilor de-a se întâlni cu împãratul primele semne ale bolii. Existã
însã numeroase semne de întrebare dacã Iancu a fost cu adevãrat bolnav. Dacã
acceptãm cã într-adevãr a fost, trebuie sã stabilim natura bolii de care a sufe-
rit. Silviu Dragomir ºi-a întemeiat teoria asupra maladiei lui Iancu pe mãr-
turiile unora dintre colaboratorii acestuia din timpul revoluþiei. Ce dovezi
conþin mãrturiile respective ºi cine sunt autorii lor? Mãrturiile se referã, în
general, la criza declanºatã în perioada arestãrii de la Sibiu, când Iancu a
fost pãlmuit de un ofiþer. Pânã atunci, din cercetãrile fãcute de Silviu Dragomir,
în biografia lui Iancu n-a existat nici un semn cã era bolnav. Deºi surprinde
existenþa unor momente tensionate din viaþa eroului, cum ar fi atitudinea durã
în ºedinþa consistoriului din Sibiu, dupã evenimentele de la Mihalþ, precum
ºi entuziasmul excesiv din timpul celei de-a treia adunãri de la Blaj, istoricul
le pune pe seama tinereþii ºi a temperamentului lui Iancu. Silviu Dragomir
n-a descoperit la înaintaºii eroului mãrturii privind prezenþa bolii ºi, în con-
secinþã, exclude posibilitatea transmiterii pe cale geneticã. La fel, deºi sunt
relatãri care vorbesc despre relaþiile lui Iancu cu tinere din Apuseni, autorul
310 Sorin ªipoº

exclude posibilitatea ca boala sã aibã naturã venericã. Existã numeroase relatã-

ri ce vorbesc despre perioadele în care Iancu pleca de acasã, strãbãtea munþii,
oprindu-se la foºtii sãi colaboratori sau la familiile moþilor de rând. Îmbrã-
cat în haine sãrãcãcioase, era vãzut adesea cântând din fluier. Tãcut ºi îngân-
durat, rãspundea celor care îl întrebau despre revoluþie în parabole sau cu iro-
nii. Mulþi dintre contemporanii sãi nu i-au înþeles niciodatã atitudinea ºi l-au
considerat nebun. Sigur cã între Avram Iancu cel din revoluþie, care condu-
sese administraþia Apusenilor, ºi cel de acum, pribeag ºi dezamãgit, era o uriaºã
diferenþã. Majoritatea contemporanilor probabil l-au judecat superficial, pre-
luând ºi transmiþând mai departe imaginea lui Iancu bolnav, care mai apoi
s-a generalizat în epocã.
Urmând explicaþiile lui George Bariþ, Silviu Dragomir considera cã boala
s-a declanºat datoritã succesiunii unor evenimente neplãcute67. Maladiei i s-
a asociat consumul exagerat de alcool. În mãsura în care se destramã idealul
pentru care a luptat cu toatã puterea sufletului sãu, scrie istoricul, Iancu îºi
pierde încetul cu încetul echilibrul vieþii ºi se lasã robit de patima beþiei68.
Concluzionând, Silviu Dragomir nu vorbeºte explicit de nebunia lui Avram
Iancu, ci doar de boala de care conducãtorul moþilor a suferit. Deºi istori-
cul nu a pronunþat cuvântul, în lucrare sunt pasaje din care reiese cã boala
la care se fãcea referire era nebunia.
Existã ºi mãrturii care susþin contrariul69. Cu totul inexplicabil pentru un
istoric critic cum era Silviu Dragomir, mãrturiile ce negau vehement boala
lui Iancu n-au fost nici mãcar amintite în lucrare. Nu încercãm sã elucidãm,
într-un studiu de istoria istoriografiei, destinul lui Iancu între 1852 ºi 1874,
dar nu putem sã nu observãm cã analiza asupra segmentului temporal amin-
tit nu urmeazã metoda criticã. Istoricul nu aminteºte punctul de vedere ºi
argumentele celor care l-au considerat pe Iancu sãnãtos mintal. Remarcãm,
apoi, cã majoritatea celor care l-au considerat nebun fãceau parte din pãtura
înstãritã a moþilor din Apuseni ºi din intelectualitatea româneascã din Tran-
silvania. Un alt aspect interesant este cã pentru prima datã ideea nebuniei
lui Iancu apare dupã refuzul acestuia de-a se întâlni cu împãratul. Atitudinea
lui din timpul vizitei împãratului a stârnit cu siguranþã nemulþumiri printre
moþi, îndeosebi în rândul celor avuþi, care sperau sã tragã foloase de pe urma
bunãvoinþei suveranului. Remarcãm apoi cã, spre deosebire de majoritatea
foºtilor colaboratori din revoluþie, atitudinea lui Iancu în privinþa avantajelor
materiale propuse de imperiali a fost una de refuz. El n-a acceptat nici un
beneficiu din partea autoritãþilor imperiale. A solicitat, în schimb, respecta-
rea promisiunilor fãcute moþilor de rând. Ne întrebãm cum priveau oare elita
Apusenilor ºi o mare parte din intelectualitatea din Ardeal refuzurile con-
secvente ºi repetate ale lui Iancu la ofertele fãcute de autoritãþi. Apoi, chiar
familia sa l-a renegat, deoarece a refuzat avantajele oferite de autoritãþi. Sunt,
 ISTORIE, CENZURÃ ªI IDEOLOGIE ÎN REGIMUL COMUNIST 311

iatã, numeroase probleme în legãturã cu boala lui Avram Iancu, cu atitudi-

nea propriei familii, care nici mãcar nu sunt pomenite de Silviu Dragomir.
Autorului i-ar fi fost suficient sã urmãreascã conduita conducãtorului moþi-
lor, care este una sincerã ºi idealistã, ºi ar fi constatat cã Iancu a perseverat
în a ºi-o menþine. Putea, oare, un nebun sã aibã gânduri atât de nobile?
În cuprinsul cãrþii, imaginea lui Iancu apare pretutindeni, chiar mai pro-
nunþat decât în monografia interbelicã. Fie cã este vorba de luptele din Apuseni,
de capitolul în care autorul prezintã organizarea armatei, de raporturile cu
ungurii ºi cu imperialii, Iancu apare de fiecare datã în primele rânduri, în prim-
planul acþiunii. Onestitatea, curajul, înþelepciunea, dublate de o înfãþiºare fizicã
plãcutã, au fãcut ca Iancu sã fie iubit ºi ascultat de oastea moþilor, de tribunii
ºi prefecþii din munþi. Cu toate acestea, el nu a fost scutit de acuzaþii grave.
Contemporani „binevoitori“, cu deosebire unguri, dar ºi numeroºi ofiþeri
din armata austriacã, l-au acuzat cã a ordonat distrugerea de localitãþi ungu-
reºti în timpul operaþiunilor militare, cã a contribuit la jefuirea oficiilor impe-
riale din munþi, cã nu a colaborat îndeajuns cu armata imperialã ºi, cel mai
grav, cã a intrat în tratative cu revoluþionarii unguri ºi cu românii din Þara
Româneascã. Pentru moþi, pentru oamenii simpli, Iancu a rãmas pânã la moar-
te Craiul munþilor, o adevãratã figurã de legendã. De la începutul acþiunii revo-
luþionare ºi pânã la încheierea operaþiunilor militare, Iancu a fost creierul
acestora. Silviu Dragomir a fost conºtient cã revoluþia nu a însemnat doar
Avram Iancu, cã masele de români au fost pãtrunse de aceeaºi speranþã de
emancipare. În consecinþã, a consacrat subcapitolul Oastea moþilor ºi coman-
danþii ei þãranilor obiºnuiþi, care au reuºit sã facã faþã cu succes ofensivei arma-
telor regulate. Era elogiul fãcut de cãtre istoric þãranilor participanþi la revoluþie,
elogiul solidaritãþii, realizate pentru prima datã în istoria românilor ardeleni,
între popor ºi intelectualitate. Fapt extrem de important, istoricul a sesizat cã
solidarizarea românilor s-a produs în condiþiile în care elita a înþeles gravele
probleme sociale ale þãranilor din Transilvania, le-a asumat ºi a încercat sã le
rezolve. Ideea colaborãrii dintre elitã ºi popor în revoluþie nu se datora, con-
trar afirmaþiilor lui Vasile Maciu din prefaþa lucrãrii, apropierii lui Silviu Dragomir
de materialismul dialectic ºi istoric. Ideea solidaritãþii dintre elitã ºi popor o
gãsim în lucrãrile sale apãrute înaintea instaurãrii regimului comunist în România.
Dar, în egalã mãsurã, moþii din Apuseni, cei care au participat la apãrarea revo-
luþiei, au înþeles cã trebuia luptat pentru recunoaºterea naþiunii. În urma anexã-
rii Transilvaniei la Ungaria, acesta devenise cel mai important postulat al revo-
luþionarilor români. Recunoaºterea naþiunii era dezideratul suprem al românilor
din Transilvania. În discuþiile purtate de Iancu cu Dragoº ºi Bãlcescu, în
corespondenþa schimbatã cu Kossuth ºi cu Simonffy, recunoaºterea ei este pia-
tra unghiularã, raþiunea luptelor purtate de românii transilvãneni. Exprimatã
adesea de Iancu, Buteanu, Constantin Romanul-Vivu, recunoaºterea naþiunii
312 Sorin ªipoº

a reprezentat, în egalã mãsurã, þelul pentru care s-au sacrificat moþii. Nimeni
pânã la Silviu Dragomir nu a reuºit sã prezinte cu atâta cãldurã spiritul de sacri-
ficiu dovedit de moþi, precum ºi fidelitatea arãtatã conducãtorului lor. Nimeni
nu a înþeles mai bine cã refuzurile lui Iancu de a fi decorat ºi a primi demnitãþi
înalte au reprezentat acþiuni de luptã pentru drepturile moþilor, venite de la
cineva care nu dorea nimic pentru sine, câtã vreme camarazii sãi erau uitaþi
ºi dispreþuiþi.
În condiþiile în care volumul al VI-lea din Studii ºi documente privitoare
la revoluþia de la 1848 nu a fost publicat, monografia consacratã conducãto-
rului moþilor este consideratã de specialiºti ca reprezentând apogeul cer-
cetãrilor lui Silviu Dragomir asupra revoluþiei.

Note
1. Vasile Maciu, Prefaþã la Silviu Dragomir, Avram Iancu, Bucureºti, 1965, pp. 6-10; Eugeniu
Sperantia, Figuri universitare: Silviu Dragomir, în Steaua, XVII, 1966, nr. 11, p. 46; Pompiliu
Teodor, Silviu Dragomir, în Enciclopedia istoriografiei româneºti, Bucureºti, 1978, p. 129;
Idem, „Silviu Dragomir, istoric al unitãþii naþionale”, în Tribuna, XXVII, 1983, nr. 47,
p. 6; Idem, „Silviu Dragomir”, în Tribuna, XXXII, nr. 10, 1988, p. 8; Idem, „Silviu
Dragomir, istoric al revoluþiei din 1848”, în Silviu Dragomir, Studii privind istoria revoluþiei
române de la 1848. Ediþie, introducere, note, comentarii de Pompiliu Teodor, Cluj-Napoca,
1989, p. 7; Idem, „Silviu Dragomir”, în Transylvanian Review, Volume VII, 1998, No.
3, pp. 64-65; Nicolae Stoicescu, „100 de ani de la naºterea istoricului Silviu Dragomir
(1888-1962)”, în Revista de istorie, tomul 41, 1988, nr. 5, p. 530; Acaþiu Egyed, „Silviu
Dragomir ºi cercetarea revoluþiei din Transilvania de la 1848-1849”, în Memoriile Secþiei
de ªtiinþe Istorice, Seria IV, tomul XIII, Bucureºti, 1991, pp. 11-18; ªtefan Pascu, „Silviu
Dragomir – portret spiritual”, în Ibidem, p. 9; Mircea Pãcurariu, „O sutã de ani de la naºterea
istoricului Silviu Dragomir (1888-1962)”, în Mitropolia Ardealului, XXXIII, 1988, nr. 2,
pp. 118-119; Nicolae Bocºan, „Silviu Dragomir – istoric al revoluþiei din 1848”, în Revue
de Transylvanie (ediþie în limba românã), Cluj-Napoca, 1991, pp. 152-153; Idem, „Silviu
Dragomir”, în Transylvanian Review, Volume V, 1996, No. 4, pp. 46-51; Silviu Dragomir,
Banatul românesc. Studiu introductiv de Nicolae Bocºan, Timiºoara, 1999, pp. 7-13.
2. Pompiliu Teodor, „Silviu Dragomir, istoric al revoluþiei din 1848”, în loc. cit., pp. 14-
15.
3. Vasile Maciu, op. cit., în loc. cit., p. 10; ªtefan Pascu, op. cit., în loc. cit., p. 9; Nicolae Bocºan,
„Silviu Dragomir – istoric al revoluþiei din 1848”, în loc. cit., p. 153; Acaþiu Egyed, op.
cit., în loc. cit., p. 16.
4. Ibidem.
5. Grigore Nandriº, 8 ani din viaþa României (1940-1949). Pagini de jurnal. Ediþie îngrijitã
ºi prefaþã de I. Opriºan, Bucureºti, 1999, p. 302.
6. „Primesc cu cea mai mare plãcere a scrie pentru revista d-lui Seton Watson un studiu
despre revoluþia de la 1848. Îmi permit a vã face sugestia, cã ar fi poate mai bine, dacã
miºcarea din Principate ar fi tratatã de altcineva: de directorul Institutului de istorie
universalã [Gheorghe I. Brãtianu, n.n.] sau de d-l G. Fotino, care a tipãrit corespondenþa
Goleºtilor. Expunerea aceasta ar putea sã acorde o mai mare atenþiune acþiunii diploma-
tice a emigranþilor, ceea ce reprezintã fãrã îndoialã un interes deosebit pentru cititorii revis-
tei. Cât mã priveºte aºi încerca sã înfãþiºez miºcarea din Ardeal ºi Bucovina. Pentru a nu
complica prea mult corespondenþa, m-aºi angaja sã iau contact cu istoricii amintiþi ºi sã
 ISTORIE, CENZURÃ ªI IDEOLOGIE ÎN REGIMUL COMUNIST 313

vã încunoºtiinþez despre rezultat“ (Biblioteca Centralã Universitarã „Lucian Blaga“

Cluj-Napoca, Fond istorici clujeni, scrisoarea nr. 220/1947).
7. Grigore Nandriº, op. cit., p. 302.
8. Idem, O radiografie a exilului românesc. Corespondenþa trimisã ºi primitã de Grigore Nandriº
între 1943-1967. Ediþie îngrijitã, studiu introductiv ºi note de I. Opriºan, Bucureºti, 2001,
p. 444.
9. Ibidem.
10. Arhivele Naþionale, Direcþia Judeþeanã Hunedoara, Fond Silviu Dragomir, dosar 90.
11. „Materialul cules ºi tipãrit pânã acum cuprinde în cea mai mare parte ºtiri ºi informaþii
politice: curentele de eliberare deslãnþuite furtunos în monarhia habsburgicã ºi repercu-
siunea ce au avut-o în sânul popoarelor din Transilvania; înjghebarea de noi programe
politice ºi încercarea de a le da viaþã; antagonismul iscat între naþionalitãþile din Ungaria;
regimurile noi în luptã pentru realizarea libertãþilor politice; vechiul regim ºi românii;
noul regim ºi aspiraþiile politice ale românilor; revoluþia ungarã ºi piedicele de aliniere
împotriva absolutismului habsburgic; poziþia naþionalitãþilor faþã de Kossuth; raportu-
rile revoluþiei româneºti cu miºcarea þãranilor eliberaþi din iobãgie; împãratul ºi româ-
nii, eºecul politicei austrofile“ (ANDJD, Fond Silviu Dragomir, dosar 17, documentul 4).
12. „Pentru a pune în luminã cât se poate de vie evenimentele petrecute pe teren politic, sub-
semnatul am scormonit cele mai importante arhive de la Viena ºi Budapesta ºi am cãu-
tat sã reconstituiesc în parte arhiva comitetului român din Transilvania […]. Cunoaºtem
mult material care aºteaptã sã fi recoltat în arhivele lui Kossuth, ale ministerelor de
interne, justiþie ºi de rãzboi din capitala R.P. Ungarã. Actele secrete ale guvernului austriac,
accesibile acum cercetãrii, precum ºi hârtiile prezidenþiale din arhiva ministerului de
rãzboi din Viena, urmeazã sã fie de asemenea triate, cum au fãcut istoricii cehi, unguri
ºi iugoslavi. Chiar la noi în þarã dispunem de un fond bogat de documente în dosarul
comisariatului maghiar din Transilvania, care a funcþionat din ianuarie pânã în august
1849“ (Ibidem, p. 1-2).
13. Ibidem.
14. Ciorna scrisorii expediate de Silviu Dragomir cãtre Editura ªtiinþificã din 25 septem-
brie 1957, în ANDJD, Fond Silviu Dragomir, dosar 96.
15. „Manuscriptul Avram Iancu (cinci capitole) se poate publica într-o revistã. E un început
de biografie cu multe informaþii interesante“ (Testamentul lui Silviu Dragomir din 23 ianua-
rie 1949, în Arhiva Familiei Enescu).
16. „Referindu-mã la conversaþia ce am avut în Cluj, sunt gata sã prezint lucrarea istoricã
despre Avram Iancu, eroul revoluþiunii din Transilvania în anii 1848-1849, pentru a fi
programatã spre tipãrire încã în cursul anului curent. Lucrarea cuprinde aproximativ 20
coale de tipar, la care s-ar adãuga vreo 50 portrete ºi vederi (în medalioane) precum ºi
câteva facsimile ºi hãrþi cu schiþe de bãtãlii“ (Scrisoarea adresatã de Silviu Dragomir direc-
torului Editurii ªtiinþifice, în ANDJD, Fond Silviu Dragomir, dosar 90, p. 4).
17. Ibidem, p. 2.
18. „Lucrarea am conceput-o ºtiinþific, ca o monografie istoricã, întemeiatã pe informaþii con-
temporane, critic analizate. […] De la început mi-am dat seama cã fiind obiectul cercetãrii
mele lupta datã de românii din Transilvania în anii 1848-1849 împotriva clasei feudale
ungureºti ºi împotriva guvernului din Pesta, aliat cu nobilimea din Ardeal, trebuie sã evit
orice poate sã contribuie la reînviierea neînþelegerii dintre aceste douã popoare. De aceea
pe lângã faptul cã mi-am impus maximul de obiectivitate, am cãutat sã fiu respectuos faþã
de aspiraþiile politice ale naþiunii maghiare“ (Ibidem, p. 1).
19. Ibidem.
20. „În definitiv, conflictul dintre românii din Transilvania ºi clasa nobilimii ungureºti, mari
ºi mici, ca ºi polemica vie dintre Iancu ºi Kossuth, sunt fapte istorice, care urmeazã sã
fie puse în lumina adevãrului“ (Ibidem, p. 8).
314 Sorin ªipoº

21. „La politica de instigare a slavilor împotriva ungurilor a contribuit naþionalismul moºieri-
lor ºi al burgheziei din regiunile slave, precum ºi naþionalismul nobilimii ungare: deºi lup-
tau pentru eliberarea naþionalã a patriei lor, moºierii îmburgheziþi ºi capitaliºtii unguri
intenþionau totuºi sã ducã în regiunile slave ºi româneºti o politicã de asuprire ºi de maghia-
rizare forþatã“ (Ibidem, p. 7-8).
22. Ibidem, dosar 93, p. 69.
23. Ibidem, p. 70.
24. Ibidem, dosar 90, p. 1.
25. Constantin Moraru, Teama de influenþele burgheze în ideologia partidului, în Analele Sighet
8. Anii 1954-1960: Fluxurile ºi refluxurile stalinismului, Bucureºti, 2000, p. 40.
26. Ibidem, p. 45.
27. Ibidem, p. 46.
28. „Sunt puþine domenii ale ideologiei unde lupta de clasã ideologicã este atât de acerbã
ca în istorie. Nu se poate spune cã în aceastã privinþã istoricii noºtri se aflã la nivelul ideo-
logic corespunzãtor“ (Ibidem, p. 51).
29. ANDJD, Fond Silviu Dragomir, dosar 96, p. 33.
30. „Manuscriptul vol. VI, reprezintã o valoare mare. A nu se da, decât în schimbul unui ono-
rar corespunzãtor. Am lucrat la redactare timp de doi ani. Deci cele aproximativ 40 coale
de tipar urmeazã sã fie plãtite cu cel puþin leafa unui profesor universitar pe un an ºi jumã-
tate. […] Manuscriptul Avram Iancu (cinci capitole) se poate publica într-o revistã“
(Conform Testamentului istoricului Silviu Dragomir, în Arhiva familiei Enescu).
31. „Ambele lucrãri sunt întocmite în baza unui studiu îndelungat, conþinând analiza istoricã
a tuturor fazelor revoluþiei ºi nu mai au nevoie decât sã le pun la punct întrebuinþând lite-
ratura istoricã ºi documentele descoperite în ultimii ani. Prin publicarea lor cred cã s-ar
aduce un folos real cercetãrilor istoriografiei noi. Dacã se încadreazã în planul de publi-
caþii al subsecþiei istorice, eu sunt gata sã le ofer pentru tipãrire“ (ANDJD, Fond Silviu
Dragomir, dosar 93, p. 2).
32. „Materialul din volumul al doilea se aflã acum în lucru, sub conducerea tov. prof. V.
Cheresteºiu, care, sperãm, cã va obþine de la Budapesta în curând întregirea lui. Volumele
I ºi III trebuiesc întocmite de acum înainte, ºi aceasta se poate realiza cu destulã uºurinþã
în rãstimp nu prea îndelungat, de cãtre un colectiv compus din câþiva cercetãtori. Volumul
al IV-lea ar cuprinde actele din arhiva Kossuth (ianuarie 1849-august 1849), care nu au
fost tipãrite nici în publicaþia Academiei Române (Dragomir), nici între actele lui Kossuth
(Academia R.P. Ungarã), precum ºi un alt material din arhivele streine. Volumele V ºi VI
sunt rezervate actelor ºi documentelor comisariatului din Transilvania (1849). Volumul
VII trebuie sã cuprindã actele cu privire la miºcarea din 1848-1849 a populaþiei maghia-
re ºi sãseºti, prin care sã se completeze materialul din volumele I, IV, V ºi VI. Volumul
al VIII-lea începe prin publicarea de acte scoase din arhivele locale (comitate, admini-
straþii camerale etc.)“ (Ibidem, p. 27).
33. Ibidem, p. 28.
34. Ibidem.
35. „Îmi iau voie, de aceea, sã vã repet rugãmintea de-a ne ajuta sã completãm colecþia cu
materialul inedit sau greºit ºi necomplet publicat pânã acum, aflãtor în colecþiile de la
Academie. Primul volum va cuprinde numai acte interne, cele mai multe româneºti, cule-
se din arhivele ºi bibliotecile noastre. Actele din arhivele din strãinãtate le rezervãm pen-
tru volumele urmãtoare“ (Ciorna scrisorii adresatã de Silviu Dragomir domniºoarei Cornelia
Bodea, în Ibidem, p. 34).
36. „Institutul de Istorie de aici m-a însãrcinat sã vã adresez o rugãminte, în urma informaþiei
date de mine. Academia R.P.R. hotãrând sã publice o colecþie de documente privitoare
la miºcarea revoluþionarã din anii 1848-1849, de vreo 10 volume, ar avea prilejul sã înglo-
beze ºi materialul cules de Domnia Ta ºi publicat în parte în omagiul mitropolitului Bãlan
 ISTORIE, CENZURÃ ªI IDEOLOGIE ÎN REGIMUL COMUNIST 315

[T. Bodogae, „Câteva documente în legãturã cu frãmântãrile sociale la românii ardeleni

în vara anului 1848”, în Omagiu Dr. Nicolae Bãlan Mitropolitul Ardealului 1905-1955,
Sibiu, 1955, pp. 281-292, n.n.]. Dacã îþi mai aduci aminte, mi-ai spus odatã cã mai ai
încã multe piese în afarã de cele tipãrite. Filiala Academiei m-a asigurat cã e gata sã plã-
teascã onorarul cuvenit pentru aceastã contribuþie. De aceea, te rog sã-mi comunici
dacã primeºti sã colaborezi cu noi, lãmurindu-mã totodatã despre numãrul pieselor ce le-
ai transcris ºi întinderea lor, precum ºi dacã e necesar sã mai lucrezi pentru a recolta
încã ºi alt material românesc“ (Scrisoarea lui Silviu Dragomir adresatã lui T. Bodogae, în
Ibidem, p. 3).
37. Ibidem, dosar 92, p. 147.
38. „Dezbaterile privind macheta volumului IV din tratatul Istoria Romîniei”, în Studii. Revistã
de istorie, nr. 5, 1961, Bucureºti, p. 1273.
39. Ibidem, p. 1275.
40. Ibidem.
41. „Acest punct de vedere just trebuie astfel prezentat încât sã urmeze în primul rând prin-
cipiul care a cãlãuzit pe marele democrat revoluþionar N. Bãlcescu, în vederea formãrii
unui factor comun de luptã al populaþiei române cu cea a minoritãþilor naþionale din
Transilvania împotriva asupririi sociale ºi naþionale“ (Ibidem).
42. „În schimb în acea monografie despre Avram Iancu, Dragomir, credincios punctelor de
vedere exprimate într-o perioadã precedentã, a susþinut în cursul discuþiilor organizate în
vederea redactãrii volumului patru din Istoria Romîniei, a intervenit respingând concepþia
ºi punctele de vedere exprimate de Cheresteºiu în capitolul despre revoluþia din Transilvania.
În aceeaºi ºedinþã s-a produs o reacþie violentã a liniei oficiale, care a taxat de contrare-
voluþionarã revoluþia românilor din Ardeal. Intervenþia lui Dragomir a fost magistralã
ºi plinã de curaj. Pânã la urmã, din iniþiativa lui Miron Constantinescu ºi Daicoviciu a
triumfat punctul de vedere exprimat de Dragomir. Era un moment al afirmãrii comuni-
smului naþional care prefigura o linie politicã nu însã din raþiuni istorice, cum se va obser-
va mai târziu în timpul lui Ceauºescu“ (Pompiliu Teodor, în Toader Buculei, Clio încarce-
ratã. Mãrturii ºi opinii privind destinul istoriografiei româneºti în epoca totalitarismului comunist,
Brãila, 2000, p. 266-267); „Ce aº mai remarca din aceastã carierã tardivã este cã, fiind
angajat la institut, a fost invitat sã participe la elaborarea primei versiuni a tratatului de
Istorie a României, aceea apãrutã prin 1960-1964. L-am vãzut la o dezbatere prelimi-
narã a tratatului în legãturã cu revoluþia de la 1848, în aula Academiei Române, unde
pe vremea aceea tronau oameni ca M. Roller [Roller murise deja, dar orientarea pro-
movatã de acesta în istoriografie încã nu dispãruse, n.n.] ºi alþii, ce impuneau o orienta-
re antinaþionalã istoriei. Aici l-am vãzut pe Silviu Dragomir, sfidând, fãrã nici un fel de
pãreri impuse ºi ridicându-se cu hotãrâre, chiar cu vehemenþã pentru a apãra justeþea
poziþiei poporului român din Transilvania în revoluþia de la 1848. Atunci, când se spu-
nea cã am fost vânduþi Vienei, cã românii n-au avut orizont, el a arãtat lucrurile cu pasiu-
ne, vehemenþã, curaj ºi documentat, chiar o documentaþie prea crudã uneori“ (Camil
Mureºanu, „Silviu Dragomir”, în Munþii Apuseni, anul III, nr. 1-2, Oradea, 1997, p. 53).
43. „5) În ce priveºte lupta de clasã a þãrãnimii din Transilvania, în ajunul revoluþiei de la
1848, ar trebui, credem, sã se expunã mai amplu reforma urbarialã discutatã în dieta
din 1846-1847, arãtându-se ceva mai amãnunþit în ce consistã uºurãrile oferite iobagului
ºi de ce, totuºi, reforma aceasta înseamnã un pas înapoi în ce priveºte sarcinile feudale ale
iobagului. Studiile mai noi ale istoriografiei maghiare au relevat multe puncte de vedere
noi, care meritã sã fie reþinute. 6) Într-un singur amãnunt nu suntem de acord cu inter-
pretarea, altminteri foarte judicioasã ºi bine documentatã a tov. St. Imreh. Vorbind de
rezultatele politicii de maghiarizare, din aceastã etapã, autorul încheie cu constatarea:
«Tendinþa de maghiarizare intensificatã ºi ridicatã la rangul de componentã a unui pro-
gram politic conºtient ºi oficial, constituie una din cele mai importante cauze care vor
316 Sorin ªipoº

împinge miºcarea naþionalã a românilor spre apropiere de Curtea imperialã austriacã.»

Aceastã concluzie nu ni se pare nici logicã, nici istoriceºte suficient de întemeiatã. Înain-
te de izbucnirea revoluþiei legãturile cu Habsburgii a românilor din Transilvania, lipsiþi
de o pãturã conducãtoare, sunt ca ºi inexistente, iar tendinþa de apropiere era grevatã de
eºecul încercãrilor de la 1790-1792. Manifestãrile slugarnice ale câtorva cãrturari, în majo-
ritate clerici ºi articolele din gazetele lui Bariþiu, scrise sub presiunea regimului Metternich,
nu pot fi socotite câtuºi de puþin concludente. Logic ar fi sã se constate deci cã tendinþa
de deznaþionalizare creiazã o regretabilã dihonie între cele douã popoare, avizate unul
la altul, dezlãnþuind un ºir de lupte ºi conflicte naþionale de care va profita duºmanul
comun, despotismul habsburgic“ (Silviu Dragomir, Observaþii cu privire la vol. III din
Tratatul de Istoria Romîniei, ANDJD, Fond Silviu Dragomir, dosar 92, p. 4).
44. Toader Buculei, op. cit., p. 92.
45. „Sesiunea consacratã dezbaterii machetei volumului III”, în Studii. Revistã de istorie, nr.
1, 1962, Bucureºti, pp. 177-186.
46. Toader Buculei, op. cit., p. 93.
47. Silviu Dragomir, Avram Iancu.
48. Informaþie datã de Florica Enescu.
49. Stelian Tãnase, Elite ºi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej 1948-1965, Bucureºti, 1998,
pp. 197-198.
50. Ibidem, p. 196.
51. Ibidem, p. 197.
52. „Lucrãrile sale dinainte de 1948 au avut însã ºi limite de clasã, burgheze, care l-au împie-
dicat adesea pe autor sã distingã în lupta naþionalã interesele burgheziei de acelea ale mase-
lor þãrãneºti ºi orãºeneºti, ai cãror exponenþi mai de seamã au fost Avram Iancu ºi Ioan
Buteanu. […] Revoluþia culturalã întreprinsã sub conducerea Partidului Comunist Român
cu începere din 1948, a antrenat ºi pe pasionatul cercetãtor al miºcãrii de eliberare a româ-
nilor din Transilvania. Deºi destul de vârstnic, dar având o minte agerã, Silviu Dragomir
a reuºit sã-ºi însuºeascã în bunã parte concepþia materialistã a istoriei ºi s-o utilizeze
spre a da un fundament cu adevãrat ºtiinþific noilor sale lucrãri de istorie. [...] Influenþat
de marxism, Silviu Dragomir ºi-a încoronat activitatea ºtiinþificã prin elaborarea întinsei
monografii Avram Iancu, conceputã pe baza unui plan mult mai larg ºi cu mijloace de
informare incomparabil mai numeroase decât putuse avea la elaborarea lucrãrii de popu-
larizare din 1924 referitoare la eroul moþilor“ (Silviu Dragomir, Avram Iancu, p. 8).
53. „Acum încercãm a da în paginile de faþã, în lumina materialismului istoric, ºi o sintezã
mai aprofundatã a izvoarelor noi, cu ajutorul cãrora se pot reconstitui, mai aproape de
realitate, epoca luptelor îndârjite, rolul maselor populare ºi vrednicia conducãtorilor devo-
taþi poporului oropsit“ (Ibidem, p. 12).
54. ªerban Papacostea, „Istoriografia românã în epoca totalitarismelor”, în Iordan Chimet,
Momentul adevãrului, Cluj-Napoca, 1996, p. 251.
55. Silviu Dragomir, Avram Iancu, p. 12.
56. „Politica naþionalistã a guvernului din Pesta sprijinitã de nobilimea maghiarã din Transilvania,
a nesocotit faptul cã dreptul de a hotãrî asupra soartei acestei provincii îl avea nu un grup
restrâns de privilegiaþi, ci masele largi ale populaþiei, a cãrei majoritate covârºitoare o for-
mau românii. Pe de altã parte, unii români, determinaþi de limitarea burghezã a ideilor
lor, n-au putut face distincþie clarã între nobilimea stãpânã de moºii maghiarã ºi masele
de þãrani ºi orãºeni ale poporului maghiar. Din pricina actelor de teroare ale administraþiei
nobiliare, contradicþiile dintre þãrani ºi nobilimea proprietarã se ascut tot mai mult, com-
plicând raporturile de clasã ºi pe cele naþionale, întrucât contradicþia dintre moºierii nobi-
li ºi þãranii iobagi apare în Transilvania ca o contradicþie între nobili, maghiari în majo-
ritate, ºi iobãgimea precumpãnitoare românã“ (Ibidem, p. 13).
57. Pompiliu Teodor, „Silviu Dragomir, istoric al revoluþiei de la 1848”, în loc. cit., p. 37.
 ISTORIE, CENZURÃ ªI IDEOLOGIE ÎN REGIMUL COMUNIST 317

58. Silviu Dragomir, Avram Iancu, p. 14.

59. Ibidem, p. 12.
60. Biblioteca Academiei Române, Secþia manuscrise, Fondul Silviu Dragomir, Studii ºi docu-
mente privitoare la revoluþia românilor din Transilvania în anii 1848-1849, Revoluþia. Eroii.
Împãratul ºi românii, vol. VI, Cluj, 1947. Potrivit testamentului lui Silviu Dragomir,
„Manuscriptul Avram Iancu (cinci capitole) se poate publica într-o revistã. E un început
de biografie cu multe informaþii interesante“ (Testamentul istoricului Silviu Dragomir, redac-
tat la Cluj în 23 ianuarie 1949, în Arhiva familiei Enescu).
61. Partea intitulatã Eroii avea urmãtoarea alcãtuire: capitolul I: Stãpânirea ungureascã în
Ardeal; Cetatea din munþi; Buteanu ºi Zarandul; capitolul II: Românii din Banat împo-
triva Voivodinei; Misiunea lui Ioan Dragoº; Iancu ºi Hatvani; Drama lui Dragoº; Înfrân-
gerea lui Hatvani; Moartea lui Buteanu; capitolul III: Iancu ºi Kemény Farcaº; Prefectul
Simion Balint; Axente; Fântânele; capitolul IV: Sã piarã cine nu se supune; Iancu ºi
Kossuth; Bãlcescu, Iancu ºi Kossuth, 29 iulie 1849. Cf. volumul VI din Studii ºi docu-
mente privitoare la revoluþia românilor din Transilvania în anii 1848-1849, Revoluþia. Eroii.
Împãratul ºi românii, Cluj, 1947 (în Biblioteca Academiei Române, Secþia manuscrise,
Fondul Silviu Dragomir).
62. Lucrarea consacratã lui Avram Iancu, capitolele IV-VIII, se aseamãnã pânã la identitate
cu partea intitulatã Eroii. „Capitolul IV: Prietenul fãþarnic; Victoria nobilimii maghiare;
Cetatea din munþi; capitolul V: Misiunea deputatului Dragoº; Iancu ºi Hatvani; Drama
lui Dragoº; Înfrângerea lui Hatvani; Moartea lui Buteanu; capitolul VI: Iancu ºi Kemény
Farkas; Fântânele; Oastea moþilor ºi comandanþii ei; capitolul VII: Iancu ºi Kossuth;
Bãlcescu, Iancu ºi Kossuth; Sfârºitul revoluþiei ungare“ (Silviu Dragomir, Avram Iancu,
p. 303).
63. Ibidem, p. 12.
64. Ibidem, p. 13.
65. Ibidem, p. 283.
66. „Neaºteptata atitudine a guvernului împãrãtesc, egalã cu o înfrângere pentru naþiunea sa,
discuþiile interminabile de la Viena, scandalul cu decoraþiile, expulzarea din capitalã, deza-
strul economic în regiunile bîntuite din munþi ºi conflictul din pricina pãdurilor îl exa-
spereazã din ce în ce mai mult. Expulzarea din Viena, mai ales, îi zguduie toatã fiinþa.
Dupã aceea, dupã întoarcerea din capitala imperiului începe sã bea tot mai mult. Noile
amãrãciuni îi stimuleazã patima nenorocitã, care-i va distruge sistemul nervos ºi îi va
înfrânge voinþa. Privitã astfel evoluþia bolii, comportarea sa din timpul vizitei împãrãteºti
înceteazã de a fi o enigmã“ (Ibidem, p. 288).
67. „Iancu nu a cãzut dintr-o datã în apatie spiritualã, ci a fost preparat la aceasta succesiv
prin diferite mãsuri care îi strâmtorau cercul de activitate, maltratau poporul ºi încercau
sã închidã viitorul naþiunii sale. Dupã cât ne-am putut informa noi, mie îmi vine sã
cred cã nefericirea lui Iancu nu a fost produsã prin vreun eveniment izbitor la moment,
ci, precum la mulþi indivizi cu calitãþi spirituale eminente, aºa ºi la Iancu au conlucrat mai
multe cauze psihice timp mai îndelungat pânã l-au doborât la pãmânt. Obiºnuit a coman-
da ºi a fi ascultat de un popor întreg, nutrit cu speranþe vii cã sacrificiile ºi devotamen-
tul extraordinar al poporului îºi va aduce fructele sale, pe care Iancu i le promisese în
numele statului ºi al împãratului de atâtea ori când îi ducea în gura tunurilor ungureºti,
Iancu se vede dimpotrivã când înconjurat de jandarmi, când ameninþat în alt fel de niºte
oameni care mai înainte stãteau pe la uºile lui, iar drepturile poporului le vede cãlcate din
nou în picioare ºi devotamentul lui rãsplãtit doar cu câteva decoraþii“ (Ibidem, p. 289).
68. Ibidem, p. 288.
69. „Dar cine vorbeºte de nebunia lui Avram Iancu, cine-l socotea nebun? Nimeni dintre strãi-
ni, care l-au cunoscut îndeaproape, sau, în fine, nimeni dintre aceia care nu s-au luat dupã
mãrturii auzite din cercurile burgheze din Transilvania. Acesta este adevãrul! Contemporani
318 Sorin ªipoº

de-ai sãi, nu prieteni apropiaþi, desigur cã ºi unii istorici l-au considerat drept nebun“
(Horia Ursu, Avram Iancu, Bucureºti, 1966, p. 236). Vezi ºi Radu Mareº, Postfaþã, în
Silviu Dragomir, Avram Iancu, Cluj-Napoca, 1998, pp. 193-203.

Abstract
History, Censorship and Ideology under the Communist Regime:
Silviu Dragomir and the Investigation of the Revolution of 1848

The investigation of the national phenomenon, that is, of the Revolution of 1848, holds an
important place in the work of the historian Silviu Dragomir. The national movement of 1848-
1849 is, chronologically speaking, the last theme investigated by the historian. Still, he is con-
sidered by the majority of his exegetes to be the specialist in the Revolution of 1848. For most
of them this image has been engraved in their memory by the monograph on Avram Iancu,
published posthumously.
Having no intention to specify here the reasons which conferred the historian his reco-
gnition as a specialist in the revolution, we have to emphasize the impact generated by the
publication of the monograph on Avram Iancu on the Romanian intellectual world and on
the general public. Finished a bit earlier, the book was published only in 1965, after two deca-
des of unprecedented politicization and falsification of national history. Silviu Dragomir set as
a goal for his book to overcome the common clichés of the epoch and to follow the histori-
cal truth, even if sometimes it was hard to accept, as it didn’t fit the cannons of the political
ideology of the moment.
As a consequence, the monograph was perceived as a real turning point in Romanian histo-
riography, detached from the Comintern and Stalinist theses, as sought to recover of the truth
about the revolution of the Romanians and about Avram Iancu. Going beyond the scientific
sphere, the monograph represented a true reaffirmation of the national spirit and dignity, at
a time when the political factors in Romania tried to evade the Soviet communist control.
Going beyond the level of expectations of the Romanian society and the manner in which
the last contribution of the historian was received, the book represents, according to the majo-
rity of specialists, the peak of Silviu Dragomir’s research activity on the Revolution of 1848.
The book was preceded by numerous investigations of the author, dedicated to the leaders
of the revolution, finalized in monographs tending towards a synthesis, as well as by the publi-
cation of an impressive collection of documents.

Keywords
Silviu Dragomir, revolution, nation, politics, censorship, communism
 Asociaþia agricolã sãseascã,
promotoare a dezvoltãrii economice
a Transilvaniei la mijlocul
secolului al XIX-lea1

NICOLAE TEªCULÃ

M
IJLOCUL SECOLULUI al XIX-lea gãseºte societatea sãseascã într-o pro-
fundã transformare determinatã de modificãriile de ordin constitu-
þional pe care le trãieºte Transilvania. Practic, acum saºii ardeleni
îºi pierd statului de naþiune privilegiatã ºi devin o minoritate în cadrul unui
stat naþional maghiar.
Alãturi de acest aspect, provocãriile liberalismului economic loveau mica
gospodãrie þãrãneascã ºi micul atelier meºteºugãresc pionii de bazã ai sistemu-
lui economic tradiþional sãsesc. Pentru a preveni falimentul micii economii sã-
seºti elita intelectualã a apelat la asocierea agricultorilor ºi al meºteºugarilor.
Apariþa asociaþionismului la nivelul saºilor ardeleni a fost un element facil,
deoarece formele de asociere le erau familiare. Încã din evul mediu s-au orga-
nizat în bresle ºi a funcþionat instituþia vecinãtãþii2. Practic, pe lângã aceste
forme deja existente, se vor dezvolta asociaþiile sãseºti. Aceste forme de întru-
nire în cadrul unor comunitãþi vor avea domenii variate de activitate. Deºi
iniþial, dupã cum am vãzut, aveau un rol strict profesional, cu timpul vor acþio-
na în domeniul cultural, economic sau comunitar.3
Provenite ºi din vechile Schutzverein-uri (Asociaþii de apãrare) ºi din aºa
numitele Handlungsocietäten (Societãþi de acþiune), se vor dezvolta în perioa-
da liberalã prin dreptul la liberã asociere. Ele au jucat, pe lângã scopul lor clar
definit de statute ºi un rol de mobilizare politicã pentru saºii ardeleni. Au con-
tribuit la dezvoltarea internã a comunitãþii germane din Ardeal ºi, de ase-
menea, la mobilizarea politicã, devenind cu timpul instrumente ale activitãþilor
cu iz politic, prin mesajul purtat.4
Pornind de la un rol de reprezentare a intereselor economice ºi profesio-
nale au ajuns sã fie elemente de apãrare în viaþa politicã, slujind naþiunii. Prin
320 Nicolae Teºculã

ele s-au putut realiza întruniri cu iz politic, au putut sã se grupeze categorii

de oameni animate de aceeaºi interese ºi astfel s-a putut aici promova de la
interesele particulare de grup, pânã la cele generale sãseºti.5
Avem de a face cu un un adevãrat sistem identitar creat în interiorul locui-
tori saºi ai unei localitãþii. Apoi, era în interiorul locuibil al unei administraþii
amestecate din punct de vedere etnic. A fost, de asemenea, un subgrup în
interiorul sistemului social al saºilor ardeleni ºi în ultimul rând era un micro-
sistem în spaþiul unei mari organizãri, care era statul.
Apartenenþa la acest sistem, deci, contribuia la identificarea cu etnia din
care fãceai parte, era un element de comunicare ºi de cooperare între indivi-
zi care aveau în comun limba, religia, normele de reprezentare. De altfel, isto-
ricul Carl Göllner aprecia cã asociaþionismul a reprezentat pentru saºi, mai
ales dupã 1848 un element important de identificare naþionalã, un element
de protecþie în faþa pericolului deznaþionalizãrii.6
Înfiinþarea Asociaþiei pentru cunoaºterea Transilvaniei (Verein für siebenbür-
gische Landeskunde) în anul 1840 la Mediaº7 a fost un moment deosebit
evoluþia sistemului asociaþionist al saºilor ardeleni. Crearea unei asociaþii având
ca scop cercetarea trecutului istoric, a grupat membrii marcanþi ai intelighenþei
sãseºti ºi a reprezentat un punct de plecare important pentru istoria Transilvaniei
în secolul al XIX-lea. Aceastã asociaþie a permis realizarea pe tãrâm naþional
a mai multor asociaþii una dintre ele fiind Siebenbürgisch-Sächische Land-
wirtschaftliche Verein (Asociaþia agricolã sãseascã ardeleanã) în anul 1845.
Cu ocazia adunãrii generale a Asociaþiei pentru cunoaºterea Transilvaniei din
1843 s-a vorbit de necesitatea înfinþãrii ei.Cu aceastã ocazie erudiþii naþiu-
nii sãseºti vorbeau de necesitatea: „...dezvoltarea unei agriculturi sãnãtoase în
zonele locuite de saºi.”8
Spre deosebire de celelalte naþiuni sãseºti, saºii ardeleni aveau o agriculturã
bazata pe mica proprietate funciarã. Doar 13 sate aflate între cele douã Târnave
au cunoscut iobagia. Acest tip de organizare a determinat o mentalitate apar-
te pentru saºii ardeleni, sentimentul proprietãþii era foarte accentuat, mai ales
cã 60% din populaþia sãseascã din Transilvania era formatã din þãrani.9
Aceastã micã proprietate era formatã de suprafeþe familiare care erau cuprin-
se între 5 ºi 50 de jugãre ºi cuprindea în jur de 70% din totalul terenurilor
aflate în arealul unei localitãþi, care cuprindea teren arabil, fâneþe, pãrþi de
pãdure, livezi ºi plantaþii de viþã de vie.10
Revenind la asociaþia agricolã sãseascã, un rol important în realizarea ei
l-a avut Stephan Ludwig Roth. S-a nãscut în familia pastorului luteran Gottlieb
Roth, la Mediaº, în data de 24 noiembrie 1796. Studiile primare ºi liceale
le efectueazã la Mediaº ºi Sibiu, dupã care începând cu anul 1817 a urmat
la Universitatea Tübingen cursurile Facultãþii de Teologie. În paralel va audia
cursuri de fizicã, chimie, matematicã, psihologie ºi pedagogie, la aceeaºi uni-
 ASOCIAÞIA AGRICOLÃ SÃSEASCÃ... 321

versitate. Pasiunea sa pentru pedagogie i-a fost insuflatã de cãtre profesorul

elveþian Johann Heinrich Pestalozzi.
Dupã 1820 se întoarce în Transilvania ºi intrã în învãþãmânt, fiind numit
profesor ºi director al Gimnaziului evanghelic din Mediaº. Adept al normelor
moderne pedagogice a urmãrit reformarea învãþãmântului ºi înfiinþarea mai
multor ºcoli sãteºti ºi a unei ºcoli pedagogice. La sugestia lui Roth, în progra-
ma de învãþãmânt au fost introduse, de exemplu, ca materii distincte gimna-
stica ºi muzica. Nu va fi agreat de colegii sãi de la catedrã ºi în anul 1834 este
nevoit sã pãrãseascã gimnaziul. Conform uzanþelor vremii schimbã catedra cu
amvonul, devenind predicator la Mediaº, iar apoi preot la Nemºa ºi Moºna.
Se va remarca, mai apoi, în calitate de om politic în Dieta Transilvaniei din
anul 1842, unde elita nobiliarã dorea impunerea limbi maghiare, ca limbã ofi-
cialã. Luãrile sale de poziþie împotriva acetui demers le va publica în cele-
bra broºurã Rãzboiul limbilor în Transilvania (Der Sprachenkampf in Siebenbür-
gen), unde va milita pentru introducerea limbii române ca ºi limbã oficialã.
Se va implica în revoluþia de la 1848/1849 de pe o poziþie antiunionistã,
participând la Marea Adunare Naþionalã de la Blaj din 3/15 mai 1848. Toamna
anului 1848 îl gãseºte în numit în Comitetul de Pacificaþie ºi apoi comisar
imperial plenipotenþiar în cele 13 sate sãseºti de pe Târnave. În primãvara anu-
lui 1849 este prins de armata revluþionarã maghiarã, judecat ºi condamnat
la moarte prin împuºcare pentru “ înaltã trãdare”. A fost executat la Cluj în
data de 11 mai 1849.11
În calitate de preot se va implica în problemele þãranilor saºi a cãror teh-
nici agricole erau învechite ºi se va preocupa de modernizarea agriculturii.
Propunerile sale vizau, de exemplu, comasarea suprafeþelor agricole mici,
metode noi de prelucrare a pãmântului, cultivarea plantelor industriale, intro-
ducerea plugului de fier, înfiinþarea de ferme-model.
Având o experienþã în vestul continentului european prin studiile efectuate
în Germania ºi Elveþia, Roth a inceput sã scrie o serie de articole la începu-
tul anilor 40 ai secolului al XIX-lea, unde milita pentru propãºirea micii
gospodãri de la sate.
Astfel, în anul 1843 în articolul intitulat: Wünsche und Ratschläge, ein
Bittschrift fürs Landvolk (Dorinþe ºi sfaturi, o petiþie pentru popor), vorbea despre
metodele învechite utilizate în agriculturã ºi despre îmbunãtãþirea vieþii tãrã-
neºti prin dezvoltarea culturii cartofului ºi a viþei de vie. Mai mult decât atât,
cu ardoare dorea realizarea unei reviste dedicate problemelor agriculturii,
meºteºugurilor ºi ºcolii. Rezultatul acestui demers a fost editarea la Sibiu în
anul 1844 a lui Deutsche Volksblatt für Landwirtschaft und Gewerbe in Sieben-
bürgen (Foaie popularã germanã pentru agriculturã ºi meºteºuguri în Transilvania).12
Demersurile intreprinse de Roth, vor avea rezultat ºi în 25 septembrie
1845 la Sibiu se va pune bazele Asociaþiei agricole cu 537 de membrii.
322 Nicolae Teºculã

Anul urmãtor, la adunarea generalã de la Sebeº se va lua ºi titulatura de sie-

benbürgisch-sächsische Landwirtshaftsverein (Asociaþia agricolã transilvano-sãseas-
cã), precum ºi statutele ei. Primul preºedinte al asociaþiei a fost ales Josef
Bedeus von Scharberg.13
Cu ocazia adunãrii constituante din 1845, asociaþia avea: „Dorinþa de a
însufleþi îmbunãtãþirea înapoiatei culturi a pãmântului în zona naþiunii sãseºti...”,
iar aceastã nãzuinþã îºi gãsea rezolvarea prin: „... în întemeierea unei asociaþii
agricole, care sã aibã ca temã ridicarea ºi promovarea agriculturii.”14
Încã din primul paragraf se vorbea despre necesitatea îmbunãtãþirii agri-
culturii de pe Pãmântul Crãiesc. Prima iniþiativã a asociaþiei a fost emigrarea
a 407 familii germane din Baden-Würtenberg, la îndemnul lui Stephan Ludwig
Roth în teritorile locuite de saºi.15
Asociaþia grupa, nu doar persoane interesante în domeniul agricol sau agro-
nomic, ci dupã cum aratã lista de subscripþii din 1845 observãm prezenþa între
membrii a unor clerici, comercianþi, profesori, funcþionari a cãror domiciliu
se gãsea pe tot cuprinsul zonelor locuite de saºi. La o primã analizã se observã
cã din numãrul membrilor, doar o treime erau þãrani ºi cam 2 treimi
meºteºugari.16
Primii ani de activitate ai asociaþiei, aceasta nu s-a bucurat de o activitate
foarte productivã, fiind îngrãditã în acþiune de legislaþia destul de restictivã în
domeniu din timpul lui Metternich ºi mai apoi în perioada neoabsolutistã.
Acþiunile ei se vor dezvolta dupã 1860, mai ales dupã adunarea generalã
de la Agnita din 1864. Aici, se vorbea de necesitatea creãrii unor secþiuni teri-
toriale, membrii din arealul unei localitãþii devenind automat membii unei
secþiuni prin plata unei contribuþii de 2 guldeni. Prezenþa acestor despãrþã-
minte a contribuit la dezvoltarea pe orizontalã asociaþiei, prin creºterea expo-
nenþialã a numãrului de membrii.17
Putem spune cã perioada cuprinsã între 1865-1873 a fost una dintre cele mai
fertile pentru asociaþie, deoarece vor apare acum filiale la Sibiu, Sebeº, Sighiºoara,
Mediaº, Bistriþa, ªeica Mare, Braºov, Miercurea Sibiului ºi Rupea. Acest lucru va
va duce creºterea numãrului de membrii pânã la 750 în anul 1889.18
Tot în aceastã perioadã prin adunarea generalã de la Sighiºoara din 1867
se vor elabora noi statute în conformitate cu cerinþele epocii. Paragrafele ace-
stora militau pentru crearea unei case de credit ºi de economii pentru þãra-
ni. Aceasta în 1868 se va aduna un capital de 100.000 de florini. Ideea creã-
rii casei de credit ºi economisire a întâmpinat dificultãþi la întemierere, deoarece
conform legislaþiei bancare din acea vreme era nevoie de existenþa unei garanþii
bancare. Prin ajutorul oferit de Societatea de Asigurare Transsylvania începând
cu anul 1873 acest fond a fost finanþat. 19
Aºadar, pe lângã asociaþia agricolã se va pune bazele Asociaþiei de credita-
te ºi întrajutorare ( Spar-und Aushilfsverein). Practic, dupã cum arãta preotul
 ASOCIAÞIA AGRICOLÃ SÃSEASCÃ... 323

din Lechinþa, Heinrich Wittstock, cu o contribuþie minimã de 10 crãiþari se

putea obþine un credit de 100 de florini.20
Existenþa acestor case de credit la nivelul anilor 60 ai secolului al XIX-lea
era un element firesc la nivelul saºilor ardeleni. Iniþial aceste case aveau rolul
de a se realiza întrajutorarea între diferiþii meºteºugari ºi de a-i sprijini cu bani
ºi cu resurse.21
Profitând de deschiderea unor filiale a Creditanstalt-ului austriac la Braºov
ºi Sibiu în perioada neoabsolutistã, saºii au înfiinþat o serie de alte instituþii
financiare. Vor apare alte forme de sistem bancar organizate sub forma unor
Reuniuni de credit sau Case de pãstrare. În aceastã perioadã se vor înfiinþa mai
multe astfel de organisme financiare dupã cum urmeazã: în Sighiºoara la 1860,
Mediaº în 1862; în Bistriþa la 1865; în Fãgãraº la 1871 sau în Codlea la 1872.22
Aceste mici case de credit sãseºti vor acþiona pe lângã micile gospodãrii
þãrãneºti ºi pe lângã micile ateliere meºteºugãreºti contribuind la salvarea de
la faliment a acestora ºi, chiar mai mult, la dezvoltarea unora. În spatele
acestor case de credit a stat intelectualitatea sãseascã. Ea a contribuit la dez-
voltarea pe plan local a instituþiilor de credit, care, dacã la înfiinþare aveau
în jur de 1000 de florini, se vor dezvolta vertiginos ajungând la un capital de
câteva zeci sau sute de florini.23
Casele de credit sãseºti vor duce la apariþia ºi la dezvoltarea a ceea ce Michael
Kroner numea capitalism sãsesc. Saºii pierdeau acum privilegiile ºi statutul
dominant de pe Fundus Regius. Situaþia care se prefigura nu i-a lãsat indife-
renþi ºi au hotãrât cã este o absolutã nevoie de înnoire. Statutul de minori-
tate nu era unul foarte plãcut ºi protector ºi de aceea, alãturi de bisericã ºi
ºcoalã, în promovarea naþionalitãþii, dupã cum arãtam, vor face apel ºi la aso-
ciaþionism.24
Un rol deosebit în dezvoltarea societãriilor de credit ºi economisire sãseºti
l-a jucat Karl Wolff (1849-1929). Originar din Sighiºoara, dupã terminarea
studiilor la gimnaziul din localitatea natalã, urmeazã cursurile Universitãþilor
din Heidelberg ºi Viena, specializându-se in studii juridice. Preocupãrile
sale ºtiinþifice sunt legate de evoluþia meºteºugurilor, a profesiunilor ºi a agri-
culturii, devenind conducãtorul Institutului Bancar Transilvãnean. Apropiat
de politica creditului pune bazele Reiffeisen-Genossenschaft, fiind interesat ºi
de construcþia cãilor ferate ºi de electrificare. Printre altele, este întemeieto-
rul Asociaþiei carpatine ardelene (Siebenbürgische Karpatenverein) în 1880. Se
remarcã în publicistica vremii devenind ziarist la Neuer Freien Presse la Viena
ºi apoi redactor-ºef la Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt (Cotidianul german
transilvan) din Sibiu (1874). În anul 1881 este ales deputat în Parlamentul
de la Budapesta.25
Concepþia sa economicã o avem enunþatã încã din tinereþe, când în douã
articole intitulate sugestiv: Sächsische Städte und ihr Haushalt (Oraºele sãseºti
324 Nicolae Teºculã

ºi bugetul lor), respectiv: Die direkten Staatsteuern in sächsische Städten (Impozitul

statal direct la oraºele sãseºti). Aici, milita pentru aplicarea principiului subsi-
diaritãþii în cadrul oraºelor sãseºti din Transilvania. Astfel, prin plata impo-
zitelor pe proprietatea de pãmânt ºi pe proprietãþiile industriale direct cãtre
oraº, nu cãtre entitatea statalã se va dezvolta ºi moderniza economic Pãmântul
Crãiesc ºi comerciantul va putea circula liber, între agricultor, care îi oferã
materia primã ºi industriaº, care oferã produsul finit. Prin circulaþia banului
în cadrul sistemului economic sãsesc se poate elimina acea stare de „defen-
sivã”, deci de înapoiere a agricultorului ºi meºteºugarului sas.26
El ºi-a dat seama de nevoia acutã pe care o aveau þãranii epocii de utilaje
performante pentru a fi in consonanþã cu produsele oferite la nivel mon-
dial. Concepþia sa era simplã ºi mergea de la maxima: „Toþi pentru unul ºi unul
pentru toþi”. Vedem aici un element care þine de concepþia eticã, creºtinã de
întrajutorare, o viziune idealã asupra organizãrii societãþii, agricultura fiind
rãdãcina cercului vieþii, iar tovãrãºia þelul salvãrii micii gospodãrii þãrãneºti.
Prin înfiinþarea ºi funcþionarea Asociaþiei de creditate ºi întrajutorare (Spar-
und Aushilfsverein), Wolff vedea scopul acesteia, de a fi sprijin pentru pro-
ducþia agricolã, prin ea sã se întovãrãºeascã þãranii, care cumpãrându-ºi utliaje
performante ºi rase de animale bune vor putea exporta recolta obþinutã din
agriculturã, viticulturã ºi albinãrit.27
Practic, prin acþiunea sa a contribuit la crearea unei gospodãrii agricole
þãrãneºti performante, legate la sistemul de credit, membrii asociaþiei agricole
bucurându-se la sfârºitul secolului al XIX-lea de utliaje agricole noi ºi de reî-
noirea plantaþilor de viþã de vie lovite de filoxerã.
Revenind la Asociaþia agricolã sãseascã, aceasta se va implica în sistemul
educaþional confesional al Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania prin
crearea unor ºcoli profesionale agricole. La adunarea generalã a asociaþiei din
Sighiºoara, din 1867, pe lângã înfiinþarea unei instituþii de credit a hotãrât
crearea unor ºcoli agricole.
Prin intermediul preotului Franz Oberth, care în 1868 s-a adresat Univer-
sitãþii Naþionale Sãseºti ºi au fost atribuiþi 1200 de florini anual pe o perioadã
de 12 ani pentru înfiinþarea ºi funcþionarea ºcolilor agricole.28
La aceºti bani s-au mai adãugat fondul donaþiei guvernatorului Transilvaniei
Karl von Schwarzenberg din anul 1857, menitã pentru ridicarea unei ºcoli
economice.29 Astfel, în anul 1870 se pun bazele ªcolii agricole din Bistriþa,
care deservea tineri din zona Bistriþei ºi a Reghinului. Primul director al ºcolii
a fost Friedrich Krek. În planul de învãþãmânt au apelat la profesori de spe-
cialitate veniþi din spaþiul german. Printre ei se remarcã profesorul August
Salfeld din Hindelsheim, agronomii: Alois Formitti, originar din Stiria,
Heinrich Gässer ºi Wilhelm Brock. În medie pe an, aici au fost ºcolarizaþi
un numãr de 8 copii de þãrani, majoritatea având peste 14 ani.30
 ASOCIAÞIA AGRICOLÃ SÃSEASCÃ... 325

În 1871 prin decizia Universitãþii Saxone se va înfiinþa ªcoala Agricolã din

Mediaº, preluându-l pe August Salfeld de la Bistriþa devenind primul direc-
tor al ºcolii. La Mediaº, instituþia ºcolarã dispunea de 18 iugãre de pãmânt
arabil, 5 de pãºune ºi 11 vaci. La acestea se mai adãugau o maºinã de trie-
rat ºi s-au introdus cursuri de pomiculturã, viticulturã ºi albinãrit. Inima ºcolii
a fost Franz Oberth.31
În Þara Bârsei, la 1875, Kronstädter Allgemeine Sparkassa a iniþiat ºi
finanþat crearea unei ºcoli agricole. Organizatã iniþial pentru Braºov, ºcoala se
va stabili la Feldioara în jurul a doi agronomi Jakob Rudolf ºi Ludwig Hintz.
Pânã în 1918 a ºcolarizat în jur de 10 elevi pe an.32
Pe lângã iniþiativele în domeniul creditului agricol ºi al educaþiei profe-
sionale, popularizarea activitãþii ºi a tehnicilor promovate de Asociaþia agri-
colã sãseascã se va face prin intermediul unor publicaþii periodice.
Înainte de revoluþia de la 1848, tot la iniþiativa lui Stephan Ludwig Roth
va pare un supliment al lui Siebenbürger Boten (Vestitorul Transilvaniei), inti-
tulat: Anhang zur Transsylvania für Landwirtschaft und Gewerbe ( Anexa la
Transilvania pentru agriculturã ºi meºteºug), în anul 1844. În acelaºi an Josef
von Benigni va schimba numele în Deutsche Volksblatt für Landwirtschaft
und Gewerbe in Siebenbürgen (Foaie popularã germanã pentru agriculturã ºi
meºteºuguri în Transilvania) pentru anii 1844-1847.
Dupã revoluþia de la 1848/1849 doar în anii 60 vor fi reluate publicaþii-
le cu caracter agricol. Practic în 1865 Peter Josef Frank va edita la Sibiu
Siebenbürgische Zeitschrift für Handel, Gewerbe und Landwirtschaft (Revista
transilvanã pentru comerþ, meºteºuguri ºi Agriculturã). Aceastã revistã va scoa-
te un supliment Aehrenlese (Recolta de spice), în 1866.
Din 1868 va fi editat ca un supliment în cadrul lui Siebenbürgisch-Deutsches
Wochenblatt (Sãptãmânalul german transilvan), sub numele de Handel, Gewerbe
und Landwirtschaft (Comerþ, meºteºuguri si agriculturã) pânã în anul 1874 la
apariþia cotidanului Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt.33
La adunarea generalã de la Mediaº din 15 august 1872 se va milita pen-
tru editarea unei foi agricole pentru þãrani ºi se formeazã un comitet, care
la 19 decembrie acelaºi an va alege redacþia. Publicaþia se va numi Siebenbürgische
Landwirtschaftliche Blätter (Foile agricole transilvane) ºi în conducerea revi-
stei îl avem pe August Salfeld, în calitate de redactor responsabil. În redacþie
erau dr. Folberth, Josef Caspari ºi predicatorul Heinrich Fabini. Va apare pânã
în anul 1881 la Mediaº, fiind editat de ªcoala agricolã din localitate.34
Apariþia revistei era menþionatã la 4 decembrie 1872 în paginile lui
Siebenbürgisch-Deutsches Wochenblatt, unde se menþiona: „Sub acest titlu (Land-
wirtschaftliche Blätter n.n.), va apãrea începând cu 1 ianuarie 1872, la tipogra-
fia lui Josef Drotleff sen. din Sibiu, în caiete lunare, o foaie agricolã, care se doreºte
a fi un organ pentru reuniunile ºcolare ºi ºcolile agrcole (...). Aceastã foaie sperã sã
326 Nicolae Teºculã

serveascã nevoilor reale ale agriculturii noastre (...). Publicaþia va fi menþinutã în

spirit popular ºi obiectiv, excluzând politica ºi problemele meseriilor.”35
Revista se va tipãri prin intermediul membrilor cotizanþi ai asociaþiei ºi
al Bisericii Evanghelice. Costurile de editare pentru o ediþie erau de 150 de
florini, fiecare membru plãtind 80 de crãiþari pentru abonamentul anual.36
Ea va apãrea lunar, însã avea ºi apariþii bilunare. Formatul era de 23x30
cm, cu o numerotare a paginilor de la 1 in primul numãr ºi pânã la finalul
anului în continuare. Erau de obicei 8 pagini pe numãr. Vedea lumina tipa-
rului la editura lui Josef Drotleff din Sibiu. Era dupã cum am arãtat mai sus
organul Asociaþiei agricole sãseºti, deservind despãrþãmintele: Cincu, Mediaº,
Sighiºoara, Sibiu, Miercurea Sibiului, Braºov ºi Rupea, în calitatea lor de reu-
niuni locale de agriculturã.37
În anul 1880 îºi schimbã numele în Landwirtschaftliche Blätter und Obst-
und Weinbau Zeitung für Siebenbürgen (Foi agricole ºi ziar pentru pomiculturã
ºi viticulturã pentru Transilvania). Din 1877 la conducerea revistei, în locul lui
August Salfeld va fi numit un alt profesor german Hugo Wilhelm originar
din Silezia, devenit director al ªcolii agricole din Mediaº. Numele revistei
se va schimba datoritã lui Michael Ongerth din Hosman specialist pomolog,
devenit între timp coredactor responsabil al revistei.38
Încã din primul numãr avea 180 de abonaþi ºi un numãr era publicat în
150 de exemplare. Costul era destul de piperat de un florin, dar se acorda o
reducere pentru cei care cumpãrau mai multe numere. Astfel, pentru 25 de
exemplare achiziþionate o revistã costa 60 de crãiþari.39
Publicaþia se va impune în rândul revistelor ºi ziarelor sãseºti reuºind sã
devinã una dintre cele mai citite publicaþii periodice de limbã germanã din
Transilvania. Va reuºi sã depãºeascã, din punct de vedere al tirajului, inclu-
siv publicaþii periodice cu caracter politic. Dacã la finele secolului al XIX-lea
o ediþie era tipãritã în 5350 de exemplare, în perioada interbelicã avea 11000
de exemplare. Se impunea, aºadar, a fi una dintre cele mai reprezentative revi-
ste citite de saºii ardeleni.40
Activitatea Asociaþiei agricole sãseºti a fãcut ca viaþa þãranului sas sã se
schimbe radical. De la o culturã agricolã de subsistenþã, se va ajunge la o agri-
culturã performantã bazatã pe principii moderne. În acest sens menþionãm
comasarea unor suprafeþe de teren ºi apariþia unor grãdini de zarzavat desti-
nate consumului de la oraº.
Dupã 1870 vor fi importate din vestul continentului rase de vaci albe
performante (Pinzgrau ºi Simenthal) precum ºi bivoli ceea ce a fãcut ca
cirezile saºilor ardeleni sã fie în câþva ani complet schimbate.41
De asemenea s-au introdus plante tehnice ca inul, lucerna, trifoiul. Au fost
create livezi cu soiuri de pomi perfomanþi ºi plantaþii de hamei, iar cultura
viþei de vie a fost complet schimbatã dupã atacul furibund al filoxerei.
 ASOCIAÞIA AGRICOLÃ SÃSEASCÃ... 327

Concomitent cu adunãrile generale, asociaþia agricolã sãseascã a organizat

expoziþii de profil, în care erau expuse rase de animale, soiuri de plante ºi
maºini agricole performante, participanþii fiind astfel la curent cu noile ten-
dinþe în domeniul agricol la nivel european.
Putem conchide, arãtând cã Asociaþia agricolã sãseascã a îndeplinit pentru
comunitatea germanã din Transilvania mai multe sarcini. A reuºit sã-l tran-
sfere pe þãranul sas din Evul Mediu în modernitate prin învãþarea ºi insuºirea
tehnicilor moderne agronomice. A contribuit major la salvarea acestuia de
la faliment prin crearea sistemului de credit cooperatist în interiorul ei. Nu în
ultimul rând s-a integrat perfect sistemului asociaþionist contribuind la pre-
zervarea naþionalã a saºilor ardeleni supuºi unei politici acute de deznaþio-
nalizare din partea autoritãþiilor centrale.

Note
1. Cercetare cofinanþatã prin proiectul ªtiinþele socio-umaniste în contextul evoluþiei
globalizate-dezvoltarea ºi implementarea programului de studii ºi cercetare post-
doctoralã, cod contract: POSTDRU/89/1.5/S/61104, proiect cofinanþat din Fondul Social
European prin Programul Operaþional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
2. Vecinãtatea este o formã de organizare specific germanã, care are ca obiect de activitate,
întrajutorarea. Organizatã pe o stradã sau pe mai multe strãzi învecinate, grupa pe toþi
locuitorii acelui spaþiu ºi aceºtia se ocupau de lucrãri cum ar fi curãþatul fântânilor publi-
ce de pe stradã, sãpatul ºanþurilor de scurgere a apelor pluviale, apoi stingerea incendii-
lor ºi întrajutorarea în caz de deces al unui membru. Participarea la activitãþile vecinãtãþii
era obligatorie ºi, odatã pe an, de obicei iarna, avea loc o adunare generalã cunoscutã sub
numele de Richttag, când se prezenta darea de seamã, cuprinzând bugetul ºi activitãþile
de pe parcursul unui an, se alegea conducerea ºi erau traºi la rãspundere cei care nu au
participat la acþiunile vecinãtãþii. Dupã aceastã ºedinþã se organiza o petrecere, tocmai
ca membrii sã se cunoascã cât mai bine. Aici vezi: Vintilã Mihãilescu Vecini ºi vecinãtãþi
în Transilvania, Bucureºti, 2002, passim.
3. Michael Kroner, Geschichte der Siebenbürger Sachsen. Band II, Wirtschafts-Kulturleistungen,
Nürnberg, p. 327.
4. Gottas Friedrich Gottas, „Vereine, Parteien und Interessenverbände der Ungarländische
Deutschen”, in Die Habsburgemonarhie 1848-1918, Band VII Politische Öffentichkeit und
Zivilgesellschaft, 1. Teilband, Verein. Parteien und Interessenverbände als Träger der politischen
Participation, Herausgegeben Helbut Rumpler und Peter Urbanitsch, Wien, 2006, pp.
1205-1212.
5. Ibidem, p. 12.
6. Carl Göllner, Die siebenbürger Sachsen den Jahren 1848-1918, Köln, Wien, 1988, p. 254.
7. Legat de înfiinþarea ºi evoluþia asociaþiei vezi: Idem, „ Verein für Siebenbürgische
Landeskunde”, in Taten und Gestalten. Bilder aus der Vergangenheit der Rumäniendeutschen,
Band II, Sibiu, 2002, p. 94
8. Josef Bedeus, Entstehung, Umgestaltung und Entwicklung des siebenbürgisch-sächsischen
Landwirtschaftsvereins und dessen Wirksamkeit in den Jahren 1845-1895. Nach den Jahresbericht
und sonstigen Schriften der Oberversammlung zusammengestellt und veröffentlicht zur Feier
des fünfzigjährigen Bestehens des siebenbürgisch-sächsischen Landwirtshaftsvereins, Hermannstadt,
1895, p 3.
328 Nicolae Teºculã

9. Rosemarie Hochstrasser, Die siebenbürgisch-sächsische Gesellschaft in ihrem strukturellen

Wandel 1867-1992, Hermannstadt, 2002, p. 128.
10. Ibidem, p.129.
11. Legat de personalitatea lui Stephan Ludwig Roth vezi: Franz Oberth Stephan Ludwig
Roth. Sein Leben und seine Schriften, Wien 1896, passim; Gustav Gündisch, „Roth Stefan
Ludwig” în Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950 , Band 9, Wien 1988,
p. 281; Otto Folberth, Stephan Ludwig Roth. Ein Opferleben für Siebenbürgen. München
1959, passim; Michael Kroner, Stephan Ludwig Roth, Bonn 1996; Eduard Eisenbürger,
„Stephan Ludwig Roth” in Taten und Gestalten. Bilder aus der Vergangenheit der
Rumäniendeutschen, Band II, Sibiu, 2002, pp. 33-36.
12. Thomas Nägler, Josef Schobel, Karl Drotleff, Geschichte den Siebenbürgische-Sächsische
Landwirtschaft, Bucureºti, 1971, pp. 57-58.
13. Ibidem, p. 59.
14. Josef Bedeus, op.cit., p. 5.
15. Thomas Nägler, Josef Schobel, Karl Drotleff, op.cit., p. 58.
16. Ibidem, p. 59; Josef Bedeus, op. cit., p. 14.
17. Josef Schobel, ” Beitrag der siebenbürger Sachsen zur Entwicklung der Landwirtschaft
in den Jahren 1840-1918” in Forschungen zur Volks- und Landeskunde, Band 18, nr. 2,
Sibiu, 1975, p. 45.
18. Thomas Nägler, Josef Schobel, Karl Drotleff, op .cit., p. 61.
19. Josef Bedeus, op. cit., pp. 90-92.
20. Ibidem, pp. 94-95.
21. Friedrich Gottas, Op. cit., pp. 32-37; Ernst Wagner, ”Zur Geschichte des siebenbürgisch-
sächsischen Landwirtschaftsverein” in Siebenbürgisches Archiv, XIV, Köln, Wien, 1979,
pasim.
22. Iosif Marin Balog, Dilemele modernizãrii. Economie ºi societate în Transilvania 1850-1875,
Cluj Napoca, 2007, p. 151.
23. Pentru a putea observa evoluþia institutelor de credit sãseºti în aceastã perioadã vezi: Egry
Gabor, Az erdéy szászodok pénzitézeti rendszere és a szász nemzeti Mozgalom kapcsolata a
19.szászaban ( 1835-1914), Doktori Dissertátio, Budapest, 2005, pasim.
24. Michael Kroner, op. cit., pp. 41-42.
25. Despre activitatea lui Carl Wolff vezi: Schäßburg. Bild ein siebenbürgischen Stadt.
Herausgegeben Heinz Brantsch, Heinz Heltmann und Walter Lingner, Düsseldorf, 1998,
p. 324; Reimar Alfred Ungar, „ Carl Wolff“, în Taten und Gestalten . Bilder aus der
Vergangenheit der Rumäniendeutschen., II Band, Sibiu, 2002, pp. 106-111; ”Karl Wolff
(1849-1929) în Groß-Kokler Bote, 6 Oktober 1929, p. 1; Michael Kroner, Carl Wolff-
der führende Volksamnn auf politische und wirtschaftlichem Gebiet um die jahrhundertwende
in Siebenbürgen, Nürnberg, 1999, passim; Gehrhard Michael Ambrosi, Carl Wolff und das
Banken –und Genossenschaftswesen in Siebenbürgen, Trier, 1999, passim.
26. Carl Göllner, „Karl Wolffs politisches und wirtschaftliches Wirken”, în Forschungen zur
Volks-und Landeskunde, 16, 1973, pp. 14-15 ( în continuare Carl Göllner, Karl Wolff...).
27. Ibidem ,pp. 16-20.
28. Josef Bedeus, op. cit., pp. 96-97.
29. Josef Schobel, op. cit., p. 65.
30. Josef Bedeus, op. cit., p. 94; Thomas Nägler, Josef Schobel, Karl Drotleff, op. cit., p. 67.
31. Helmuth Julius Knall, ” Foile agricole pentru Transilvania ( 1873-1881), în Contribuþii
la istoria presei din Mediaº, Mediaº, 2003, p. 9.
32. Thomas Nägler, Josef Schobel, Karl Drotleff, op. cit., p. 68.
33. Helmuth Julius Knall, op. cit., p. 7.
34. Ibidem, p. 8.
 ASOCIAÞIA AGRICOLÃ SÃSEASCÃ... 329

35. Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt, nr. 51, Hermannstadt, den 18. Dezember 1872, p.
821.
36. Josef Bedeus, op. cit., pp. 144-145.
37. Rosza Mária „ Deutschsprachige Presse in Ungarn 1850-1920”, I Teil, Zeitschriften und
Fachblätter in Berichte und Forschungen, 9, 2001, p. 66.
38. Helmuth Julius Knall, op. cit., p. 9-11.
39. Ibidem, p. 13.
40. Josef Schobel, op. cit., p. 71.
41. Legat de modificarea ºeptelului de animale mari la saºi vezi: Josef Schoppelt, Erinnerung
aus den Jahren 1844 bis 1910 in Siebenbürgen, Herausgegeben von Otto Rodamer,
Noderstedt, 2011, pp. 32-34.

Abstract
The Saxon Agricultural Association, Promoter of Economic Development in
Transylvania in the Mid-Nineteenth Century

The middle of the nineteenth century finds the Saxon society in a profound transformation
due to the constitutional changes occurring in Transylvania. Basically, the Transylvanian Saxons
lose their status of privileged nation and become a minority in a Hungarian national state.
Besides, the challenges of economic liberalism struck the small peasant farms and the small
handicraft workshops, the main components of the traditional Saxon economic system. To
prevent bankruptcy, the Saxon intellectual elite resorted to the association of farmers and craft-
smen.
The creation of the Saxon agricultural association (Siebenbürgisch-Sächische Land-
wirtschaftliche Verein) in 1845 represented a milestone in the evolution of the Transylvanian
Saxons, for the purpose of modernization in the nineteenth century. Unlike other Saxon nations,
the Transylvanian Saxons had a small land ownership-based agriculture. Only 13 villages, loca-
ted between the two Târnava rivers, experienced serfdom. This type of organization resulted
in a special mentality for the Transylvanian Saxons, where ownership was highly emphasi-
zed, especially since 60% of the Saxon population in Transylvania consisted of peasants.
Its creation is indissolubly linked to two great personalities of the nineteenth century,
namely S. L. Roth and Karl Wolff. The former played a significant role in establishing the
association and its program, and the latter in connecting it to the banking system through the
emergence of loan companies designed to assist peasant farmers in the purchase of modern
machinery and advanced plant varieties and animal breeds.
The importance of the Saxon agricultural association is also evident in its publication,
Landwirtschaftliche Blätter, one of the best-known specialized magazines in Transylvania, throu-
gh which each member of the association became directly acquainted with the European inno-
vations in the field of agriculture.

Keywords
association, agriculture, trade, Transylvanian Saxons, Transylvania, modernization.
 Institute ºi societãþi de asigurare
din Transilvania în a doua jumãtate
a secolului al XIX-lea
Rolul lor în modernizarea societãþii1

IOSIF MARIN BALOG, MARIUS EPPEL

D
UPÃ REVOLUÞIA de la 1818-1849, în condiþiile noilor împrejurãri
deschise de regimul politic neoabsolutist asistãm ºi în societatea tran-
silvanã la articularea unui discurs despre modernizare, discurs care
a angrenat treptat întreaga elitã transilvanã, indiferent de etnie, confesiune
sau poziþie socialã ºi care a adus în dezbatere cele mai stringente probleme.
Dacã atitudinea rigidã ºi conservatoare a regimului politic nu a îngãduit forme
de manifestare ºi exprimare politicã, a încurajat în schimb, acþiunea pe tãrâm
economic. Pe fondul acestei efervescenþe care în condiþiile reformelor econo-
mice cu caracter liberal a angrenat toate naþiunile ºi categoriile sociale de
pe cuprinsul întregului Imperiu, asistãm la conturarea unor intense dezba-
teri pe probleme economice ºi sociale. Aceste dezbateri i-au caracterizat atât
pe români cât ºi pe maghiari ºi saºi. Lãsând la o parte dezbaterea politicã
despre modernizare care deºi la început în anii neoabsolutismului a fost fra-
gilã, dar a cãpãtat consistenþã în epoca liberalã ºi apoi dualistã, ne vom ocupa
de o altã laturã a discursului, cea promovatã de acele instituþii pe care azi le-
am numi într-un sens cu totul larg „societate civilã” Promotorii acestui discurs
provin din medii diferite ºi reprezintã instituþii diferite: bisericã ºcoalã, in-
stituþii ºi asociaþii economice, presã ºi publicisticã în general. Opiniile lor
exprimate în diferite circumstanþe, dar mai ales pe cale publicisticã, unele
extrem de elaborate, altele mai generale contureazã un adevãrat discurs care
pune în luminã dimensiunea unei realitãþi a vremii, a unei lumi aflatã într-un
proces de transformare, aºa cu era ea perceputã cu un veac ºi jumãtate în urmã.
Mai mult sau mai puþin pragmatic, uneori teoretic, alteori lipsit de teoretizãri,
dar ancorat în realitatea imediatã, discursul relevã starea de fapt a societãþii
ardelene, cât ºi orizonturile sale de aºteptare în domeniul vieþii materiale care
devenise o laturã importantã a existenþei umane în noile împrejurãri.
332 Iosif Marin Balog, Marius Eppel

Cum afirmam în alt context, revoluþia a subminat multe iluzii, a rezolvat

puþine probleme economice, dar a deschis calea pentru posibila lor soluþionare
ºi a oferit temei pentru numeroase speranþe. Ideile post-revoluþionare despre
modernizare au dobândit mau multã coerenþã ºi pragmatism, având ca suport
ideologic un liberalism de sorginte iluministã, militant ºi mobilizator.
Discursul economic al epocii a înþeles ºi a situat la locul cuvenit rolul latu-
rii materiale a societãþii în lumea modernã strâns legatã de valorizarea rolu-
lui ºtiinþei ºi tehnicii moderne sau a „cuceririlor veacului”, cum erau cuno-
scute în limbajul eopcii. În viziunea celor ce l-au promovat, acestea erau
temeiurile principale pe care trebuiau sã se bazeze eforturile de modernizare
în condiþiile apariþiei unei concurenþe din ce în ce mai acerbe pe care socie-
tatea capitalistã o punea la loc de primã mãrime.
În cazul românilor toate vocile din epocã au recunoscut cã situaþia acestora
din punct de vedere social politic reprezenta un handicap greu surmontabil
ºi cã era nevoie de articularea unor mecanisme instituþionale prin care aceºtia
sã îºi facã cunoscute aspiraþiile ºi aºteptãrile de la societatea modernã ºi fãrã
îndoialã, sã se afirme ca forþã economicã prin îmbunãtãþirea situaþiei mate-
riale a poporului ºi a creãrii unei elite necesarã oricãrei acþiuni eficiente pe
tãrâm politic sau cultural.
Mai ales dupã 1867 asistãm la o tendinþã de autonomizare a societãþii în
raport cu statul, sesizabilã la diverse niveluri, între care cel cultural ºi cel eco-
nomic au fost evidente din raþiuni ce au þinut în primul rând de politica prac-
ticã a acestuia faþã de naþionalitãþi (deºi din punct de vedere formal princi-
piile legii naþionalitãþilor din 1868 erau generoase ºi liberale).
Fundamentul acestor construcþii instituþionale a fost ideea asocierii2. La
nivel economic o sesizãm în modul cel mai evident în efortul creãrii insti-
tuþiilor de credit considerate pe bunã dreptate drept baza oricãrei întreprin-
deri cu caracter economic ºi fundamentul asigurãrii resurselor financiare nece-
sare unei elite care sã devinã activã ºi în plan politic ºi social. În condiþiile în
care la români resursele de capital erau extrem de limitate, asociaþionismul
a fost vãzut drept cel mai la îndemânã mijloc pentru realizarea acestui scop
fiind calea spre un activism real, mobilizator care sã canalizeze energiile în
slujba unor scopuri comune. Asociaþionismul ardelean a fost în acelaºi timp
un mijloc de aderenþã ºi receptare a noului în societate, iar scopul ultim ºi
fundamental a fost articulare a unei clase de mijloc3.
Cum spuneam, alãturi de prioritãþile culturale stabilite de la început, pe agen-
da asociaþionismului au intrat alcãtuirile economico-financiare. Exemplele de
emulaþie au provenit fãrã îndoialã de la saºi, dar au fost determinate ºi de rea-
litãþile adesea durerose din lumea satului românesc unde douã dintre cele mai
ameninþãtoare flageluri cãmãtãria ºi fãrâmiþarea proprietãþii funciare ameninþau
nu doar procesul modernizator promovat drept necesitate a progresului mate-
rial, ci însãºi posibilitãþile de supravieþuire a comunitãþilor româneºti.
 INSTITUTE ª I S O C I E T Ã Þ I D E A S I G U RA R E D I N T RA N S I LVA N I A 333

Asociaþionismul românesc din Transilvania se poate caracteriza, atât la nive-

lul sãu mai larg, cât ºi la cel economic-financiar, prin douã caracteristici
definitorii pragmatism ºi militantism; pragmatism pentru cã pleacã de la rea-
litatea aºa cum era, propunând soluþii realiste ºi realizabile ºi militantism, pen-
tru cã promova în mod obsesiv am putea spune, necesitatea depãºirii unei
mentalitãþi tradiþionaliste ºi înscrierea în tendinþele novatoare ale timpului.
Ideea menþionatã o vom ilustra în cele ce urmeazã prin exemplul institute-
lor româneºti de asigurare care au funcþionat în Transilvania în a doua jumã-
tate a secolului al 19-lea ºi care prin formele pe care le-au cunoscut, consi-
derãm cã oferã suficiente argumente pentru a le integra asociaþionismului
ca formã de exprimare ºi scop economic.
Constituirea sistemului modern al asigurãrilor în Transilvania se leagã fãrã
îndoialã de tendinþele generale de articulare a unui sistem de credit modern
cu manifestãri generale similare întregii Monarhii, dar ºi cu tendinþe specifi-
ce care au þinut de realitãþile transilvane. Trebuie amintit faptul cã sistemul
asigurãrilor se leagã în mod nemijlocit ºi de cel al creditului, asigurãrile
fiind un auxiliar necesar ºi devenind o componentã a majoritãþii operaþiuni-
lor bancare moderne.
Pãtrunderea instituþiilor de asigurare În Transilvania s-a petrecut într-o primã
fazã prin intermediul filialelor marilor societãþi din Monarhie, majoritatea având
sediul central la Viena. La mijlocul secolului al XIX-lea funcþionau în Imperiu
11 mari societãþi de asigurare. Dintre acestea menþionãm filiala Riunione
Adriatica di Sicurita fondatã în 1838 la Trieste cu o cifrã de afaceri de aproa-
pe 10 milioane de florini care avea deja în anii 50 deschise agenþii în Braºov,
Fãgãraº, Bistriþa, Mediaº, Sighiºoara, Dumbrãveni4. De asemenea, Assicurationi
Generali Trieste fondatã în 1833 cu cei apropae 43 de milioane de florini cif-
rã de afaceri domina de departe întreaga piaþã de asigurãri din Imperiu, avea
ºi ea în anii 50 deschise primele agenþii în Transilvnia. Chiar în anul 1834 se
deschidea la Sibiu o agenþie a societãþii din Trieste în prãvãlia comerciantului
sas J. Thalmayer. Afacerile agenþilor de la Assicurationi erau reprezentate în
Transilvania la 1856 de 998 asigurãri de incendiu cu o sumã asiguratã în valoa-
re de 1.668.711 fl ºi 21 de asigurãri contra grindinei cu o valoare asiguratã de
4568 fl.5 Trebuie menþionate, pentru cã au avut mai târziu cifre de afaceri sem-
nificative în Transilvania ºi societãþile „Anker” cu orientare preponderentã
pe sectorul asigurãrilor de viaþã ºi pensii ºi „Donau”, cea din urmã fondatã la
Viena prin prea-înaltã concesiune imperialã la 1867 cu un capital iniþial de
1.000.000 de fl. ºi cu care avea sã înceapã un parteneriat ºi Banca Albina din
Sibiu pe componenta de asigurãri a creditelor6.
Trebuie menþionat cã aceste societãþi nu au apãrut din senin în Transilvania,
ci a existat o întreagã campanie de promovare a foloaselor acestor institute
de asigurare. Astfel, încã de la 1853 apãrea la Sibiu în Tipografia Diecezanã
o broºurã în limba românã despre asigurãri în care erau explicate în mod siste-
334 Iosif Marin Balog, Marius Eppel

matic toate tipurile de asigurãri, principiile de funcþionare ale acestora ºi avan-

tajele oferite7. ªi în paginile presei apar, începând cu anii ’50 numeroase refe-
riri la acest subiect ºi chiar adevãrate campanii de promovare. De pildã Visarion
Roman publica în 1857 în Telegraful Român o suitã de articole despre „avan-
tajele reuniunilor binefãcãtoare” (a nu se înþelege neapãrat de binefacere n.n.)
în care categorie autorul include: societãþile de lecturã, societãþile de asigu-
rare ºi pe cele de comercianþi ºi meseriaºi. Despre societãþile de asigurare puþin
cunoscute la românii din Transilvania, Visarion Roman susþinea cã sunt de
cea mai mare importanþã: „... cât de doritã ar fi darã când s-ar asecura toatã
casa, toatã zidirea ºi tot hotarul, n-am videa atunci mai în toate zilele atâþia
arºi umblãtori dupã milã în starea ce mai de compãtimit care mai totdeauna
sunt românii”8. Dealtfel, Roman activa el însuºi ca agent de asigurare la diver-
se societãþi maghiaro-austriece între care Erste Ungarische Allgemeine Assekuranz
Gesellschaft ºi apoi la Societatea Transilvania.
Pe lângã filialele marilor societãþi de asigurare amintite mai funcþionau
în Transilvania câteva institute fondate din iniþiativã localã, unele mai lon-
gevive, altele care însã nu au reuºit sã-ºi valideze rezistenþa în timp. Primele
astfel de societãþi au aparþinut saºilor care aveau deja în anii 60 câteva dece-
nii de experienþã în privinþa constituirii unui sistem de credit bazat pe prin-
cipiul solidaritãþii colective ºi al spiritului de economisire prin intermediul
caselor de pãstrare (Sparkassen). Una dintre aceste alcãtuiri a fost Kronstädter
Allgemeine Pensionanstalt fondatã în septembrie 1844, pe principiul solida-
ritãþii ºi “frãþietãþii”9 aºadar un fond de acumulare pentru pensii fondat prin
participaþia directã a cotizanþilor care erau în acelaºi timp proprietari în
cotã parte. Putea sã se înscrie oricine cu vârsta cuprinsã între 0-47 de ani,
perioada minimã de contribuþie fiind de 17 ani. Dupã 17 ani de contribuþie
a max. 26 fl./an primea 150 fl pensie pe an ; dupã 30 de ani de contri-
buþie primea 180,60 fl./an, dupã 40 de ani de contribuþie primea 420 de fl/an
etc. (se putea contribui ºi cu jumãtate din sumã sau chair cu o treime dar
valoarea pensiei se reducea ºi ea în mod corespunzãtor.
În anii ’80 acest institut avea 9.939 de membri ºi un capital de 1.177.542
fl. Dispunea pe lângã cele 65 de agenþii transilvane ºi de filiale la Budapesta
ºi Viena, la Bucureºti ºi chiar în unele oraºe germane mai mici10. Tot la Braºov
activa un Institut de pensii pentru vãduvele ºi vãduvii funcþionarilor oraºului ºi
districtului Braºov ºi un Institut de pensii pentru vãduvele ºi vãduvii preoþilor ºi
învãþãtorilor din Þara Bârsei (aici suma iniþialã de intrare ca asigurat era de
10-20 fl, dupã care se contribuia minim 24 de ani cu 2 fl. pe an)11
Mai pot fi amintite în acest context încã douã instituþii de asigurare con-
stituite pe principii cooperatiste ºi pe cel al rãspunderii mutuale: Siebenbürger
Hagel- und Feuer Versicherung Genossenschaft fondatã la Cluj în 1844 cu un
capital de 1.199.744 fl. Tot aici funcþiona societatea de asigurãri Victoria fon-
 INSTITUTE ª I S O C I E T Ã Þ I D E A S I G U RA R E D I N T RA N S I LVA N I A 335

datã în 1866 cu un capital iniþial de 300.000 fl., subscris prin acþiuni a 1000
fl bucata12 ºi o cifrã de afaceri de peste 3 milioane de fl. Principiul era ca
premiiile capitalizate ale societãþii sã se dea sub formã de împrumuturi ipo-
tecare, sconturi ºi poliþe comerciale. Preºedintele acesteia era Esterházyi Kálmán
iar vicepreºedinte Simon Elek13. Deºi întemeietorii asigurau cã societatea este
întemeiatã dupã modelul celor mai strãlucite societãþi de asigurare, ea nu a
avut o viaþã prea lungã, unii punând acest neajuns pe seama faptului cã
principiul cooperatist al rãspunderii mutuale nu mai era eficient ºi controla-
bil la o asemenea cifrã de afaceri, încât la 1877 societatea intra în lichidare.
În cele ce urmeazã, vom insista asupra împrejurãrilor în care s-a constituit
„Transilvania” primul institut de asigurare româno-sãsesc bazat ºi el pe prin-
cipiul solidaritãþii mutuale. Ca ºi „Victoria” de la Cluj ºi Institutul de Pensii din
Braºov, Societatea de asigurare „Transilvania” reprezenta o îmbinare între insti-
tutele clasice de profil ºi principiul cooperatist al solidaritãþii, asocierii volun-
tare ºi rãspunderii colective, fiind un exemplu de succes pentru modul în care
a funcþionat spiritul de asociere în societatea ardeleanã de acum un secol ºi
jumãtate chiar la nivelul inter-etnic. Era în fapt o societate de asigurare bazatã
pe rãspunderea mutualã a asiguraþilor. Fondatorii erau creditori care îºi încasau
dobânzile sub formã de dividende în valoare de 6% pe an din capitalul nomi-
nal subscris. Practic, fiecare asigurat era ºi deþinãtor de capital social ºi avea toate
drepturile de decurgeau de aici, respectiv drept de vot. Membrul, fie cã era fon-
dator sau cel care încheia o poliþã, era în acelaºi timp asigurator ºi asigurat.
În expunerea de motive privind necesitatea ºi oportunitatea înfiinþãrii unui
atare institut se avansau o serie de argumente, anume cã provincia prezenta
destule premise pentru o dezvoltare industrialã, numai cã acestea nu erau puse
suficient în valoare, „Þara este supusã în multe trebuinþe speculaþiunii strãi-
ne, întreprinderilor din afarã care n-au lipsit a stoarce tot profitul pentru
ele. [...] Pe calea asigurãrilor ies sume enorme din þarã care rulate printr-o
societate de asigurare autohtonã ar putea contribui la sprijinirea industriei
ºi comerþului local. Se sublinia de asemenea, faptul cã majoritatea societãþi-
lor de asigurare aveau ca scop câºtigul acþionarilor; garanþia lor se mãrginea
prin descãrcarea capitalului de acþiuni care nicidecum nu era în proporþie cu
masele de sume asigurate; se sublinia apoi faptul cã aceºti bani ar putea fi uti-
lizaþi cu succes pe plan local ºi s-ar asigura înaintarea economii locale prin
susþinerea acesteia cu ajutorul capitalului disponibil”14.
Dupã numeroase astfel de dezbateri15 asupra menirii noului institut de asi-
gurãri s-a convenit asupra statutelor care au fost înaintate spre aprobare la 1
iunie 186816. Conform acestora, se stabilea lansarea a 4 tipuri de asigurãri:
contra focului, contra grindinei, asigurãri de viaþã, asigurãri contra daune-
lor prin transport. Fiecare tip de asigurare urma sã fie administrat separat,
în concordanþã cu specificul asigurãrii.
336 Iosif Marin Balog, Marius Eppel

Fondul iniþial de întemeiere al Bãncii generale de asigurare mutualã Tran-

silvania a fost de 300.000 de fl. împãrþit în 3000 de acþiuni a 100 fl. Potrivit
statutului, sumele subscrise de cãtre acþionari erau considerate împrumut dat
societãþii pentru care urma a se plãti o dobândã de 6% pe an, plus un pro-
cent de 15% din veniturile totale ale bãncii care urma a se plãti aceloraºi acþio-
nari ca dividende. Replãtirea fondului de întemeiere urma sã se facã prin tra-
gere la sorþi anualã a acþiunilor. Dupã subscrierea a cel puþin 1000 de acþiuni,
institutul putea începe asigurãrile contra focului, ºi cele pe imobile17, dupã
alte încã 1000 de acþiuni puteau începe asigurãrile de viaþã. Urmau daunele
pentru grindinã ºi transport care intrau în portofoliul de afaceri dupã sub-
scrierea tuturor celor 3000 de acþiuni. Pânã la deplina activare a societãþii,
pentru buna întrebuinþare a sumelor depuse ca acþiuni urmau sã garanteze
membrii consiliului de administraþie. Acesta era compus în mod paritar din
români ºi saºi. Dintre membrii români ai consiliului de administraþie amin-
tim pe Iacob Bologa, Ioan Hania, Ilie Mãcelariu, Zaharia Boiu, Dimitrie
Comºa. Primul director a fost Adolf Worell care a activat însã numai doi ani;
i-a urmat apoi dr. Aurel Brote care va conduce instituþia cu deplin succes
din 1870 pânã la 1897.
La începutul lunii noiembrie 1868 se anunþa subscrierea primelor 1000
de acþiuni; dupã o intensã campanie care a durat întreaga varã18, Gazeta
Transilvaniei anunþa cã „suntem în plãcuta puseþiune de a pãºi la activarea
societãþii ºi de a începe cu asigurãrile contra focului19”. Foarte curând s-a
deschis o sucursalã la Braºov reprezentatã de I.Ch. Miess care era în acelaºi
timp reprezentantul Institutului de Pensii din Braºov, iar prima misiune a
sucursalei era de a prelua subscripþiile de acþiuni.
Evoluþia Societãþii de asigurare „Transilvania” din urmãtorii ani pro-
beazã succesul acesteia, bucurându-se de deplina încredere a clienþilor dato-
ritã unei politici prudente ºi serioase a directorilor ºi a consiliului de admi-
nistraþie. Deopotrivã saºii, românii ºi maghiarii s-au numãrat printre clienþii
institutului, iar evoluþia cifrei de afaceri ilustreazã acest succes (vezi tabelul)
Desdãunãri
Capitaluri
Venituri plãtite în
Alte venituri Suma asigurate Suma
din prime de asigurare urma
solvite
incendiilor
In ramul focului In ramul vie þii
21.043,90 -- 3.970,90 25.014,80 1.215,40 -- 1.215,40
30.644, 28 27.441,58 6.175, 52 58.096,16 3.594,69 5.400 8.994,69
41.346,78 35.351, 28 8.309,74 85.007,80 12.125,60 12.512 24.637,60
44.992,80 45.403, 20 9.725, 75 100.091, 75 24.178, 67 17.538 41.716,67
42.408, 65 52.698,45 14.213,39 109.316,49 24.620,76 31.239,26 55.860,02
100.489,02 52.638,16 10.228,52 163.356,01 41.970,24 24.106,80 66.077,22

Sursa: Economul, Blaj, nr.10, 1/13 iulie 1875, p. 80. pentru bilanþurile din anii urmãtori vezi Telegraful
Român, Sibiu, XXVII, 1879, nr.35 din 24 martie, p.140; idem, XXXIV, 1886, nr. 37 din 18 aprilie,
p.148; idem, XXXV, 1887, nr. 44 din 10 mai, p. 176. Bilanþul pe anul 1879 în Viener Zeitung, Wien,
nr. 88 din 17 aprilie 1880.
 INSTITUTE ª I S O C I E T Ã Þ I D E A S I G U RA R E D I N T RA N S I LVA N I A 337

Moartea lui Aurel Brote în 1897 a reprezentat însã o grea pierdere pen-
tru societatea de asigurare. Pe acest fond apar primele divergenþe între româ-
ni ºi saºi pentru numirea unui nou director executiv. O serie de presiuni veneau
dealtfel ºi dinspre Banca Albina unde se discuta ideea de a se înfiinþa un depar-
tament de asigurãri reclamat ºi de diversificarea operaþiunilor din portofo-
liul bãncii. Conducerea de la Albina era de pãrere cã implicarea în astfel de
operaþiuni nu poate fi decât beneficã. Pe acest fond s-a nãscut dezbaterea pri-
vind necesitatea ca românii transilvãneni sã-ºi întemeieze un institut de asi-
gurare cu capital exclusiv românesc20. Dealtfel ideea se înscrie în tendinþa clarã
manifestatã în epocã de „autonomizare” a sistemului de credit pentru fieca-
re etnie din Transilvania. Practic atât maghiarii, cât ºi saºii sau românii doreau
sã aibã propriul sistem bancar pe care sã se bazeze nu doar în activitãþile eco-
nomice, ci ºi în susþinerea acþiunilor politice care desigur cã nu erau posibi-
le fãrã suportul de capital necesar. Discuþia se redeschide în contextul dispa-
riþiei lui Aurel Brote de la conducerea societãþii de asigurare româno-sãseascã
„Transilvania”, iar la prima conferinþã a bãncilor româneºti þinutã în iunie
1898 se propune înfiinþarea unei bãnci de asigurare cu capital românesc.
Ideea este rapid îmbrãþiºatã de economiºtii români ºi insistent promovatã
în presã ºi lucrãri de specialitate semnate de specialiºti români de prestigiu
ai vremii: Ion I. Lapedatu21, Emil Borcia, Emanoil Comºa, Vasile C. Osvadã,
Nicolae Petra-Petrescu etc22.
La promovarea acestei idei au contribuit ºi alþi factori de moment legaþi de
conflictul româno-sãsesc de la Transilvania izbucnit aºa cum spuneam pe tema
numirii noului director, dar ºi pe fondul unor nereguli financiar-contabile desco-
perite ºi care prin anunþata eventualã retragere a pãrþii româneºti puneau în
pericol credibilitatea institutului. Factorii determinanþi care au reclamat înfiinþa-
rea unui institut românesc de asigurare în Transilvania au fost însã mult mai
largi. În primul rând, evoluþiile din deceniile 8-9 au dus la o creºtere a numã-
rului bãncilor româneºti ºi o sporire evidentã a capitalurilor acestora, iar cre-
ditul nu putea funcþiona fãrã asigurãri. În al doilea rând sporirea suprafeþei
funciare ºi imobile consemnate în cãrþile funciare a determinat intensificarea
operaþiunilor ipotecare ºi la unele bãnci româneºti, operaþiuni care se ºtie cã
nu pot fi derulate fãrã componenta de asigurãri. Practic, modernizarea eco-
nomiei ºi evoluþia ei spre atributele deplinului capitalism a reclamat ea însãºi
necesitatea unor instituþii autohtone de asigurare. Dacã pânã atunci aceastã
componentã a sistemului financiar-bancar a fost substituitã ºi îndeplinitã de
filialele unor societãþi strãine de asigurare, specialiºtii români formaþi între timp
erau la curent cu competenþele cerute de teoria ºi practica vremii în dome-
niul asigurãrilor, cu necesitatea ºi oportunitatea înfiinþãrii lor23. Capitalul nece-
sar unei asemenea întreprinderi era estimat la 1,5 milioane de coroane, deoa-
rece potrivit legislaþiei vremii pentru fiecare tip de asigurare era nevoie de o
338 Iosif Marin Balog, Marius Eppel

acoperire financiarã de minim 200.000 de coroane. Spre deosebire de vechea

societate româno-sãseascã „Transilvania”, care era o societate de asigurare cu
rãspundere mutualã a asiguraþilor, în care fondatorii fuseserã creditori ºi nu
acþionari, noua instituþie urma sã se întemeieze ºi sã funcþioneze pe princi-
piile clasice ale oricãrei societãþi bancare pe acþiuni.
Subscrierea unei asemenea sume de 1,5 milioane de coroane reclama o
mobilizare deosebitã a românilor, dar campania de presã ºi cea promovatã de
iniþiatori s-a dovedit un succes. În perioada ianuarie-martie 1911 s-au sub-
scris 1,2 milioane de coroane, iar cumpãrãtorii acþiunilor au fost din întreg
spaþiul transilvan, de la Braºov la Timiºoara, Mãrginimea Sibiului, Arad,
remarcându-se spiritul de solidaritate remarcabil de care au dat dovadã româ-
nii ardeleni24.
În esenþã, instituþiile de care am pomenit reprezintã expresia clarã a aso-
ciaþionismului economic transilvan. În momentul fondãrii, ele reprezentau
nivelul sistemului de credit ºi în ultimã instanþã al economiei; când realitãþi-
le s-au schimbat, s-a pus în mod serios problema adoptãrii ºi a altor instituþii
de asigurare adaptate nevoilor. Oricum, majoritatea vocilor din epocã au recu-
noscut faptul cã atât „Transilvania” cât ºi mai târziu Banca Generalã de Asigurare
s-au bucurat de un deosebit prestigiu ºi încredere din partea tuturor clienþi-
lor, fie ei români, unguri sau saºi, în primul rând datoritã onestitãþii ºi cre-
dibilitãþii de care au dat dovadã directorii ºi consiliile de administraþie.
Au fost un exemplu de succes pentru ideea de asociaþionism, un exem-
plu de conlucrare inter-etnicã chiar în condiþiile unui stat care era adesea ostil
naþionalitãþilor care-l compuneau, ºi nu în ultimul rând, au racordat ºi aceas-
tã regiune la practicile moderne europene din domeniul asigurãrilor25.

Note
1. Acest studiu a fost realizat prin suportul financiar al CNCS-UEFISCDI, proiect PN II
_IDEI cod 2405/2008 ºi proiect PD_430, director de proiect CS III dr. Marius Eppel.
This work was supported by CNCS-UEFISCDI, project PN II _IDEI code 2405/2008
and project PD_430 project director: IIIrd Rank Researcher Marius Eppel, Ph.D.
2. Liviu Maior, „Asociaþionismul transilvan ºi modernizarea societãþii româneºti (sfârºitul
secolului al XIX-lea ºi începutul secoului al XX-lea)”, în Schimbare ºi devenire în istoria
României, lucrãrile Conferinþei Internaþionale Modernizarea în România în secolele XIX-XXI,
Cluj Napoca, 21-24 mai 2007, coord. Ioan Bolovan, Sorina Paula Bolovan, Cluj Napoca
2008, pp. 89-102.
3. Ibidem.
4. Bericht der Handels- und Gewerbekammer in Kronstadt an das hohe K.K. Ministerium für
Handel Gewerbe und öffentliche Bauten über den Zustand der Gewerbe, des Handels und
Verkehrsverhältnisse im Jahre 1852-1856, Kronstadt 1858, p. 279; vezi ºi ***1831-1931 A
Triest Általános Biztósitó Társulat ás a biztositási intézmeny 100 évestörténete Magyarországon,
Budapest, 1931, 288 pp.
5. Bericht..., p. 279.
 INSTITUTE ª I S O C I E T Ã Þ I D E A S I G U RA R E D I N T RA N S I LVA N I A 339

6. Date despre aceste societãþi de asigurare ºi cifrele de afaceri în Magyar Compass Pénzugyi
és közgazdászati évkönyv1875, Budapst 1875, p. 313-315; Idem, Budapesta, 1890, p. 568-
586.
7. *** Asecurãrile de viaþã a ces. Reg. Privileg. Aºezãmânt de asecurare în Triest, Sibiu, 1856,
24 pp.
8. Telegraful Român, Sibiu, nr.17, 7 septembrie 1857.
9. Die Kronstädter allgemeine Pensions-Anstalt in Kronstadt. Prospekt ausgegeben im October
1882, Kronstadt, 1882.
10. Ibidem.
11. Bericht....., 1856, p. 277.
12. Statuten der Feuer- Versicherungs- Gesellschaft „Victoria” in Klausenburg, Wien, 1865, 47 pp.
13. Date despre societatea „Victoria” din Cluj în Gazeta Transilvaniei, Braºov, nr.64, 21 au-
gust 1864, p. 256. de asemenea, Magyar Compass Pénzugyi és közgazdászati évkönyv 1875,
Budapst, 1875, p. 235.
14. Gazeta Transilvaniei, Braºov, nr. 61, 23 august 1868, p. 249.
15. Fiind o societate mixtã româno-sãseascã, desigur cã discuþiile ºi argumentele pentru nece-
sitatea infiinþãrii unui atare institut de asigurãri au fost de ambele pãrþi. Vezi în acest sens,
pe lângã articolele din presa sãseascã sibianã ºi Denkschrift zur Gründung der auf dem Prinzip
der Wechselseitigkeit basierten Verischerungsbank „Transilvania”, Hermannstadt, 1866, 14 pp.
16. Statutele aprobate de ministerul de resort la Österreichische Staatsarchiv/Verwaltungsarchiv,
fond Ministerium des Innern/Vereinsakten, 15/2 Karton 846, 8627/1880; Gazeta Transilvaniei,
23 august 1868, nr. 61, p. 249. vezi ºi Transilvania, I, Sibiu, 1868, nr. 25, p. 619-622.
De asemenea, *** 70 Jahre „Transsylvania“ allgemeine Versicherungs A.G. Hermannstadt.
Ein Rückblick, Hermannstadt, 1938, p. 14 sqq.
17. Potrivit statutului, asigurarea caselor se fãcea dupã urmãtoarele criterii: existau 3 cate-
gorii: în oraºe cu locuinþe preponderent din zid ºi acoperiº de þiglã, pentru 100 fl.
valoare asiguratã de plãtea o poliþã de 12-100 cr. În zona I, iar în zona Ib între 25-150
cr; zona II era reprezentatã de case din mediul rural în trei categorii: din zid acoperite cu
þiglã: 45-60 cr. Pentru 100 fl. asiguraþi, case de lemn acoperite cu ºindrilã 80-100 cr.
Pentru 100 fl. asiguraþi, case acoperite cu paie 150-200 cr. Pentru 100 fl. valoare asigu-
ratã. Vezi, Transilvania, Sibiu, II, nr. 11, 1 iunie 1869, p. 127-128.
18. Gazeta Transilvaniei, nr. 62 din 26 august 1868, p. 249; Idem, nr.85 din 15 noiembrie
1868, p. 340
19. Idem, nr. 86 din 18 noiembrie 1868, p. 341.
20. Pentru întreaga dezbatere vezi Mihai Drecin, „Tentativã ºi reuºitã în înfiinþarea primei
Bãnci de asigurare cu capital românesc din Transilvania (1857-1911)”, în Istorie finan-
ciar-bancarã. Studii asupra bãncilor româneºti din Transilvania (1867-1918), vol. I, Cluj
Napoca, 1996, pp. 145-182.
21. Ion I. Lapedatu publica în 1902 o primã lucrare scrisã de un român transilvãnean dedi-
catã asigurãrilor de viaþã, Teoria asigurãrilor asupra vieþii.
22. ªtefan Boer, „Instituþia asigurãrilor la românii din Transilvania”, în Omagiu fraþilor Alexandru
ºi Ion Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani, Bucureºti, 1936, pp. 83-120.
23. Mihai Drecin, loc. cit., p. 156-157.
24. Ibidem.
25. Interesant este totuºi cã în broºura aniversarã apãrutã cu prilejul împlinirii a 70 de ani
de existenþã, societatea este prezentatã ca fiind exclusiv sãseascã; nu se pomeneºte nici un
cuvânt despre români, singurul loc unde apar cu numele este la enumerarea componenþei
consiliului de administraþie. Vezi, *** 70 Jahre „Transsylvania“ allgemeine Versicherungs
A.G. Hermannstadt. Ein Rückblick,
340 Iosif Marin Balog, Marius Eppel

Abstract
Institutions and Insurance Companies in Transylvania
in the Second Half of the Nineteenth Century. Their Role
in Promoting the Spirit of Association and Solidarity
The study discusses the role played by insurance institutions and companies in Transylvania
in the second half of the 19th century in promoting ideas and principles of association and
the spirit of solidarity. They are a form of association practiced in Transylvanian society, an
expression of channeling energies in the service of common goals. The case study refers to the
Insurance Company of the Romanian-Saxon “Transylvania” which was established on the prin-
ciple of cooperative solidarity, voluntary association and collective responsibility, as a succes-
sful example of a company operating in the spirit of association in Transylvania half a cen-
tury ago and, moreover, at interethnic level.

Keywords
insurance companies, Transylvania, 19th century, associations, solidarity
 Idei, opþiuni ºi activitãþi comunitare
ºi asociaþioniste la Victor Oniºor

IOAN LUMPERDEAN

1.
REPERE BIO-BIBLIOGRAFICE. Victor Oniºor face parte din generaþia,
de intelectuali ºi oameni politici transilvãneni, implicatã activ în pro-
cesul modernizator al Transilvaniei, la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi
prima jumãtate a secolului XX. A înþeles modernizarea ºi modernitatea, la fel
ca mulþi din contemporanii sãi prin reconfigurarea statului social, econo-
mic ºi politic al românilor dar ºi prin noi deschideri ºi abordãri (inter)etni-
ce cu minoritãþile naþionale. Printre pârghiile spre ºi pentru împlinirea ace-
stor obiective au fost ºi ideile, opþiunile ºi acþiunile comunitare ºi asociaþioniste.
La Victor Oniºor acestea s-au forjat, încã din tinereþe, ºi consolidat odatã
cu tumultoasa sa viaþã1. S-a nãscut la 19 iunie 1874, în comuna Zagra, într-
o zonã cu profunde rezonanþe istorice, marcatã de existenþa Regimentului
grãniceresc nãsãudean2. Mediul social-geografic din aceastã parte a Transilvaniei
a fost definitiv marcat de evenimentele ºi fenomenele economico-sociale, poli-
tice, militare ºi culturale din timpul graniþei militare ºi a înrâurit, peste timp,
într-o succesiune fireascã a duratei lungi a istoriei3 mentalitatea, limbajul ºi
comportamentul oamenilor din acest spaþiu transilvan4. Pãrinþii, lui Victor
Oniºor, Ion ºi Ana, au fost þãrani cu „stare”, cu ascendenþã militar-grãnice-
reascã, dar ºi cu origini nobiliare, din timpul principelui Transilvaniei Gheorghe
Rákoczy. Au înþeles cã educaþia este calea principalã spre ºi pentru cunoaºtere,
dar ºi spre un alt statut social în sistemul politico-instituþional al Transilvaniei
ºi monarhiei dualiste. La început, tânãrul Oniºor a urmat ºcoala trivialã din
comuna natalã (1880-1882), cu tradiþie ºi prestigiu încã din 1786 alãturi
de cele din Nãsãud ºi Maieru, însuºindu-ºi citirea, scrierea ºi aritmetica, la care
s-au adãugat deprinderile practice de economiei ruralã. Între 1883-1893 a
fost elev la ªcoala Normalã ºi Gimnaziul Superior greco-catolic românesc din
342 Ioan Lumperdean

Nãsãud, care i-a permis însuºirea noþiunilor fundamentale de limbã ºi lite-

raturã românã, matematicã, limbã latinã, germanã ºi maghiarã, dar ºi cunoaº-
terea folclorului, istoriei ºi geografiei spaþiului nãsãudean ºi transilvan, alã-
turi de cel românesc ºi central european. Examenul susþinut la finalizarea
studiilor gimnaziale l-a promovat cu calificativul EMINENT, ceea i-a asigu-
rat, alãturi de calitatea de descendent al grãnicerilor, o bursã din fondurile
grãnicereºti nãsãudene pentru continuarea studiilor la Facultatea de Drept a
Universitãþii din Budapesta (1893-1899). A cochetat ºi cu ideea studiilor uni-
versitare de Medicinã, dar opþiunea a rãmas nefinalizatã. Dupã obþinerea doc-
toratului în ºtiinþe juridice (16 decembrie 1899) a revenit în proximitatea
plaiurile natale, deschizându-ºi un birou de avocaturã la Bistriþa. Se implicã,
încã din timpul studiilor universitare, dar ºi dupã aceea, în miºcarea politico-
naþionalã ºi culturalã a românilor, fiind printre susþinãtorii ºi promotorii
Astrei, Memorandului ºi neoactivismului.. În timpul Primului Rãzboi Mondial,
a fost mobilizat în armata austro-ungarã, dându-ºi seama de tragedia car-
nagiului european ºi de falimentul politicii militare ºi politico-statale austro-
ungare. Spre finele rãzboiului, cu realism ºi tenacitate, subscrie necondiþio-
nat la politicile de autodeterminare naþionalã ºi egalitate etnicã. De pe aceste
poziþii, dar ºi ca membru al PNR, participã ca reprezentant al Bistriþei la/în
Marele Sfat Naþional al Transilvaniei, dupã care îl gãsim în Consiliu Dirigent,
ca apropiat ºi adjunct a lui Iuliu Maniu, în calitate de secretar general la Resortul
Afacerilor Interne. Pregãtirea ºi expertiza sa juridicã, îndeosebi în dreptul
administrativ, l-au recomandat pentru consolidarea unitãþii politice cu rega-
tul României, prin instaurarea administraþiei româneºti în Transilvania, Banat,
Criºana, Sãtmar ºi Maramureº. În acelaºi timp, a fãcut parte din cohorta de
intelectuali români din Transilvania care au pus bazele Universitãþii Daciei
Superiore din Cluj, implicându-se în organizarea învãþãmântului superior juri-
dic. A funcþionat ca profesor la Facultatea de Drept a Universitãþii clujene, s-
a aruncat în vâltoarea vieþii politice româneºti interbelice. A fost iniþiator ºi
proprietar de librãrie, a publicat lucrãri de etnografie ºi folclor, a tradus din
literatura universalã, a publicat lucrãri de referinþã din istoria dreptului româ-
nesc ºi dreptului administrativ, a avut deschidere spre fenomenele economi-
ce contemporane lui, îndeosebi spre criza din 1929-1933, radiografiind-o
într-un ultim text: Venitul naþional, reforma monetarã ºi criza economicã specialã
din România, Bucureºti, Cartea Româneascã S.A., 1931. A deþinut proprietãþii
agricole ºi imobiliare ºi s-a implicat în gestionarea lor eficientã. A ºtiut sã cul-
tive parteneriatul social cu þãranii ºi muncitorii din Bistriþa ºi Nãsãud, cu
cei de pe proprietatea sa de la Corvineºti, dar ºi parteneriatul intelectual/pro-
fesional cu colegii de barou, de redacþie, de catedrã, precum ºi parteneriatul
politic cu personalitãþi proeminente ale timpului (Vasile Goldiº, Iuliu Maniu,
Al. Vaida Voevod, Sever Dan, ªtefan Cicio Pop, Valer Pop, Nicolae Iorga)
 IDEI, O P Þ I U N I ª I A C T I V I T Ã Þ I C O M U N I TA R E . . . 343

cu oameni politici din Bistriþa ºi Nãsãud (Valer Moldovan, Arthur Conenrt,

Laurenþiu Oancea, Iuliu Marþian) sau din alte regiuni ºi localitãþi transilva-
ne (Gh. Adam, C. Ardelean, P. Cornean, I. Boeriu, O. Rusu ºi alþii).
În publicisticã s-a remarcat prin articolele publicate în revistele ºi ziarele
locale, îndeosebi în Minerva, Revista Ilustratã ºi Revista Bistriþei (fiind pen-
tru un timp proprietar ºi editor, împreunã cu G.M. Ungureanu) prin cele
publicate în Almanahul Societãþii Academice Petru Maior, Patria, Ardealul
Juridic, Arhiva pentru ºtiinþã ºi reformã socialã, Administraþia, Dreptatea, Foaia
poporului, Libertatea, Transilvania, Tribuna, Revista de drept, etc. Activitate
editorialã ºi ºtiinþificã s-a concretizat în lucrãri de specialitate, cu tematicã juri-
dicã: Legiuirea þerii noastre, Bistriþa, 1901; Legile grãniþerilor nãsãudeni despre
administrarea pãdurilor, regularea proprietãþii, contractul din 1872 ºi pacea judecã-
toreascã din 1890, Bistriþa, 1905; Noua legea pentru alegerea deputaþilor. Învãþã-
turi ºi îndemnuri pentru sãtenii noºtri, Arad, 1914; Legea pentru alegeri de depu-
taþi ºi senatori în Ardeal, Banat ºi þinuturile româneºti din Ungaria, Sibiu, 1919;
Istoria dreptului român pentru anul I al facultãþii de drept, Cluj, f.a.; Istoria drep-
tului român pentru anul I al facultãþii de drept, curs de licenþã, Cluj, 1921; Tratat
de drept administrativ român, Cluj, 1923, ediþia a doua 1925; Situaþia juri-
dicã a Statului Romano – Catolic Ardelean ºi a fondurilor administrate de el,
Cluj, 1934; Venitul naþional, reforma monetarã ºi criza economicã specialã din
România, Bucureºti, Cartea Româneascã S.A., 1931. La acestea se adaugã,
culegerile de folclor (prezentate în ºedinþele societãþilor Virtus Romana Rediviva
ºi Societatea de lecturã a elevilor de la Gimnaziul Nãsãud, unele publicate în
foaia Muza Someºanã) ºi traducerile din literatura universalã, în special lucra-
rea lui Jules Verne, Castelul din Carpaþi. Roman din vieaþã poporului române-
sc din Ardeal , traducere de Victor Oniºor, Cluj, 1897. A avut ºi preocupãri
pentru limbã, vocabular ºi ortografie, pentru literatura românã ºi universalã
studiind gramatica lui ªincai, poeziile lui Vasile Alecsandri ºi Mihai Eminescu,
opera lui Mihail Kogãlniceanu ºi Victor Hugo.
În plan familial a avut bucuria împlinirii sufleteºti. S-a cãsãtorit în 1901
cu Maria Cheresteºiu, fiica unui avocat din Dej ºi sora istoricului, de mai târ-
ziu, Victor Cheresteºiu. Au avut patru copiii: Victor Marius, Lucia, Titus
Liviu ºi Livia Maria. Aceasta din urmã a fost soþia profesorului ºi economi-
stului Victor Jinga5.
Succinta incursiune în viaþa ºi activitatea lui Victor Oniºor ne dezvãluie,
fãrã putinþã de tãgadã, o personalitate complexã, angrenatã activ în multe din
proiectele sociale, culturale, educaþionale, politice ºi naþionale din perioada
ante ºi interbelicã. Numai moartea prematurã, survenitã la 16 mai 1932, într-
un sanatoriu din Viena, l-a oprit din tumultoasa ºi neobosita sa activitate.
344 Ioan Lumperdean

2. SPIRIT COMUNITAR ºi asociaþionist. Victor Oniºor s-a nãscut la puþinã

vreme dupã încheierea pactului dualist (1867) ºi a trãit cea mai mare parte a
vieþii sale în Austro-Ungaria. Inevitabil ºi indubitabil a fost influenþat de acea-
stã realitate politico-teritorialã ºi de fenomenele economice, sociale, politice,
naþionale ºi culturale dualiste. Prin actul din 1867 autonomia Transilvaniei era
anulatã, iar odatã cu acesta se atenta grav la drepturile ºi libertãþile politice
ale românilor. Reversul la aceastã situaþie s-a concretizat în activizarea de cãtre
români a asociaþionismului ca scopul solidarizãrii elitelor ºi mulþimilor pen-
tru salvarea identitãþii naþionale6. Acþiunile întreprinse în sfera colaborãrii eco-
nomice, sociale, culturale ºi mai ales politice au vizat, într-o primã etapã, pãstra-
rea ºi apãrarea loialismului dinastic, dar ºi o repoziþionare/adaptare la noile
stãri de lucruri, cu scopul asigurãrii progresului ºi modernizãrii Transilvaniei7.
În zona graniþei nãsãudene, asociaþionismul cultural-politic ºi economic
venea pe fondul solidaritãþi comunitare generatã de existenþa Regimentului II
de graniþã, a Vicariatului Rodnei ºi apoi Districtului românesc nãsãudean8.
În atitudinea ºi comportamentul locuitorilor din acest teritoriu ideea centralã
era apãrarea drepturilor ºi libertãþilor obþinute timp de peste un secol, de la
înfiinþarea graniþei militare ºi pânã la regimul dualist. Pentru îndeplinirea ace-
stui obiectiv ºcoala, cultura ºi proprietatea comunitarã trebuiau consolidate.
Nu este de mirare susþinerea de care se bucurã Victor Oniºor pentru studii-
le primare din satul Zagra, pentru cele secundare ºi gimnaziale de la ªcoala
Normalã ºi Gimnaziul Superior greco-catolic românesc din Nãsãud. Comu-
nitatea ruralã din Zagra era puternic mobilizatã prin tradiþia istoricã pentru
responsabilitatea socialã comunitarã. Localitatea se mândrea cu „eroii” sãi,
militari, clerici ºi învãþãtori, cunoscãtori ai realitãþilor româneºti ºi europene9.
Conºtienþi de poziþia dobânditã în societate prin apartenenþa la comunita-
tea grãnicereascã zãgrenii îºi manifestã solidaritatea pentru ºcoala trivialã ºi
pentru elevii sãi. Pe cei mai buni, aºa cum a fost ºi Victor Oniºor, i-au tri-
mis mai departe, la Nãsãud ºi/sau la alte prestigioase instituþii de învãþãmânt
ale timpului10. Viitorul jurist a rãspuns nu numai prin rezultatele deosebite
obþinute la învãþãturã, ci ºi prin implicarea activã în miºcarea asociaþionistã
nãsãudeanã ºi budapestanã. Mai întâi, devine membru în societatea literarã
Virtus Romana Redivida, deþinând între anii 1892-1893, funcþia de preºedin-
te. κi susþine poziþia prin iniþiativele la ºedinþele ºi activitãþile literare, prin
abordarea unor teme majore din istoria ºi literatura româneascã ºi universalã,
din filosofia, tradiþiile ºi obiceiurile populare. Era convins de importanþa fol-
clorului românesc ºi de afirmare pe aceastã cale a identitãþii comunitar-nãsãu-
dene ºi al valorii transmise/adãugate culturii româneºti ºi universale. Unele
din poeziile citite la societatea literarã nãsãudeanã au vãzut lumina tiparu-
lui în gazetele timpului, iar în 1895 au fost reunite într-un volum de Doine
ºi strigãturi din Ardeal.
 IDEI, O P Þ I U N I ª I A C T I V I T Ã Þ I C O M U N I TA R E . . . 345

Experienþa asociativã acumulatã la Nãsãud este adâncitã, apoi, la Budapesta

în calitatea de student la Facultatea de Drept, dar mai ales ca membru, secre-
tar (894-1895) ºi preºedinte (1897-1898) al Societãþii studenþeºti „Petru
Maior”. Descinderea în capitala Ungariei a avut într-o perioadã nefastã,
marcatã de o necruþãtoare epidemie de holerã, dar, pe acest fond, ºi de o accen-
tuatã solidaritate umanã. În scurtã vreme, tânãrul venit de pe meleagurile
nãsãudene ºi-a dat seama de uriaºa dimensiune urbanã, de intensa activitate
economicã, de mãreþia edificiilor, de atracþiile culturale, de exigenþele vieþii
universitare. A sesizat, probabil, ºi fragilitatea construcþie dualiste, marcatã
de asperitãþile ºi disparitãþile dintre cele douã capitale ºi entitãþii teritoriale ale
Austro-Ungariei11. ªi-a dat seama cã la provocãri se rãspunde cu muncã ºi
seriozitate. Mai târziu declara: „Trebuia sã mã afirm între ceilalþi tineri, ca
sã ajung la un rol în societate”12. Era ºi o conºtientizare a sprijinului comuni-
tar obþinut prin bursa din fondurile grãnicereºti nãsãudene13, chiar dacã, uneo-
ri, stipendiile veneau diminuate sau cu întârziere. Apartenenþa ºi prestaþia cul-
turalã în cadrul societãþii studenþeºti „Petru Maior” l-a apropiat de Ilarie
Chendi, Valeriu Braniºte ºi Traian Vuia, iar spiritul solidarist ºi comunitar,
l-a condus spre cel naþional prin sprijinirea miºcãrii memorandiste ºi a (neo)acti-
vismului ºi în cele din urmã a Marii Uniri.

3. DE LA SPIRITUL comunitar la idealul naþional. Înarmat cu solide cunoºtinþe

juridice, dar ºi cu pragmatismul spiritului organizatoric, comunitar ºi aso-
ciativ debuteazã în cariera de avocat, la Bistriþa. Se impune, de la început prin
dãruirea, tenacitatea ºi consistenþa discursului juridic, prin întemeierea Clubului
politic din Bistriþa (1901), prin articolele din presa localã ºi participarea la ale-
gerile locale de deputaþi din anii 1906, 1908 ºi 1910. Ideile de solidaritate
socialã l-au condus spre înfiinþarea sau sprijinirea unor reuniuni ale mese-
riaºilor bistriþeni: Meseriaºii români, Societatea cãrãmidarilor. Statutele ºi docu-
mentele de constituire ºi funcþionare sunt întocmite de avocatul Victor Oniºor,
iar obiectivele ºi doleanþele acestor asociaþii sunt gãzduite în Revista Ilustratã
ºi Revista Bistriþei. Pe aceastã linie, dar ºi pentru alte proiecte, colaboreazã
cu prestigioºi oameni de culturã ºi investitori bistriþeni: Dionisie Loghin,
Demetriu Ciuta, George Linul, George, George Matheiu, Gavril Tripon,
Petre Poruþiu, Theodor Bogdan, Valentin Drãgan, Nicolae Drãgan, Emil
Chiffa etc. În casa sa din Bistriþa, îi primeºte pe Andrei Bârseanu, Octavian
Goga, Emil Panaitescu, Aurel Vlaicu, Nicolae Iorga. Pe ultimul îl însoþeºte în
peregrinãrile sale ardelene14. În urma acestor contacte ºi a spiritului emula-
tiv s-a hotãrât trecerea de la Revista Ilustratã la Revista Bistriþei având ca redac-
tor, proprietar ºi editor pe Victor Oniºor, iar G.M. Ungureanu devine redac-
tor responsabil15. În editorialul, sugestiv intitulat Gândul nostru se preciza:
„Unul dintre cele mai de frunte mijloace, ce gãsim la celelalte neamuri, e presa,
346 Ioan Lumperdean

gazeta, care rãspândeºte lumina în popor. Pentru a împle aceastã lipsã fondãm
organul de publicitate «Revista Bistriþei» în jurul cãruia am dori sã întru-
nim pe toþi oamenii de bine din împrejurimea aceasta… doritori de progres
ºi concentrarea vieþii româneºti pe tãrâm social, economic ºi cultural”16. De
la început se pot detecta ideile forþã ale publicaþiei: educaþie, comunicare,
culturã, progres, dezvoltare economicã ºi solidaritate naþionalã în spaþiul comu-
nitar al Bistriþei ºi Nãsãudului. O rãsfoire a sãptãmânalului bistriþean ne dove-
deºte cã Victor Oniºor ºi colaboratorii sãi ºi-au þinut cuvântul. Idei novato-
re ºi mesaje directe putea fi detectate, cu uºurinþã de cititori. Uneori, revista,
era însoþitã sau înlocuitã de suplimente, cu titluri sugestiv ºi bine þintite:
Calendarul grãniþerilor nãsãudeni (1910), iar textele publicate transmiteau,
preponderent, informaþii despre istoria, geografia, viaþa culturalã ºi ºcolarã
din þinuturile Bistriþei ºi Nãsãudului17.
De perioada bistriþeanã se leagã ºi intensa activitate în cadrul „Astrei”.
În cunoscuta asociaþie culturalã, Victor Oniºor era încã din anii studenþiei.
În 1902 devine secretarul Despãrþãmântului Bistriþa al Asociaþiei pentru lite-
ratura românã ºi cultura poporului român, prezentând raportul (pe care apoi
îl va publica în Revista Bistriþei) la Adunarea din 20 iulie. Ideile generoase ale
solidaritãþii comunitare se regãsesc plenar în managementul cultural-naþio-
nal al lui Victor Oniºor. Participã activ la adunãrile „Astrei”, la „prelegerile
poporale”, publicã texte ºi informaþii despre activitatea asociaþiei, se implicã
în întemeierea ºi dotarea cu cãrþi a bibliotecilor poporale, fiind ºi proprieta-
rul unei librãrii în Bistriþa. Susþine material (pecuniar) unele acþiuni18.
La Bistriþa, Victor Oniºor s-a afirmat cu precãdere în activitatea avocaþialã.
Dintre multiplele sale cauze meritã sã amintim preocuparea constantã ºi încu-
nunatã cu succes pentru apãrarea drepturilor, legitime, ale locuitorilor din
fostele comune grãnicereºti asupra proprietãþilor dobândite de strãmoºii lor
datoritã apartenenþei la „starea militarã”. Lucrarea Legile grãniþerilor nãsãu-
deni despre administrarea pãdurilor, regularea proprietãþii, contractul din 1872 ºi
pacea judecãtoreascã din 1890, (Bistriþa, 1905), întocmitã pe o bogatã docu-
mentaþie istoricã ºi o cunoaºtere sui-generis a realitãþilor comunitare grãni-
cereºti, reflectã consistenþa discursului juridic în chestiunea respectivã. De alt-
fel, problema proprietãþilor comunitare din fostul district al Nãsãudului, s-a
tranºat în favoarea descendenþilor grãnicerilor19. Victor Oniºor a rãspuns cu
profesionalism la o problemã delicatã ºi complicatã privind regimul proprietãþii
comunitare grãnicereºti ºi a argumentat-o ºi în anii care au urmat, din punct
de vedre a istoric ºi juridic20. Mai târziu, în timpul carierei universitare cluje-
ne, în lucrãrile sale de istoria dreptului românesc ºi a dreptului administra-
tiv a revenit la ideea proprietãþii grãnicereºti, bazatã pe tradiþia ºi proprieta-
tea obºteascã ºi a autonomiilor teritorial-locale21.
Declanºarea Primului Rãzboi Mondial l-a purtat pe Victor Oniºor pe tea-
trele de operaþiuni din Italia ºi Slovacia. Chiar dacã nu a fost implicat direct
 IDEI, O P Þ I U N I ª I A C T I V I T Ã Þ I C O M U N I TA R E . . . 347

în operaþiunile militare, fiind alocat serviciilor de aprovizionare, ºi-a dat seama

de absurditatea rãzboiului ºi falimentul politicii imperiale. Treptat, tot mai
mulþi soldaþii ºi ofiþerii români din armata cezaro-crãiascã trec de la loialita-
tea dinasticã la identitatea naþionalã22, iar disoluþia Imperiului austro-ungar
deschide cale spre Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Spaþiul comunitar
nãsãudean, atât de încercat în apãrarea identitãþii naþionale îºi desemneazã
reprezentanþii pentru Alba Iulia. Printre ei se afla ºi Victor Oniºor.

4. DE LA IDEALUL naþional la idealul universitar. La prima vederea, dupã

1918 ideile ºi opþiunile comunitare ºi asociaþioniste, par sã înregistreze un
recul. În fapt, ele se reconfigureazã în funcþie de noua realitate politico-sta-
talã europeanã. Spaþiul românesc nu face excepþie de la aceastã tendinþã. Victor
Oniºor, cu inegalabilul sãu bagaj de cunoºtinþe teoretice ºi experienþe practi-
ce, sesizeazã ºi rãspunde la noile provocãri. În faþa societãþii româneºti stãteau
probleme multiple, unele venind din spre un trecut mai apropiat sau mai
îndepãrtat. Altele se nãºteau ºi deveneau presante, odatã cu încercãrile de armo-
nizare legislativã, teritorialã, instituþionalã ºi economicã. Rãspunsul lui Victor
Oniºor este simplu, direct ºi concret: implicare, acþiune ºi responsabilitate,
însuºiri dobândite din spaþiul comunitar bistriþiano-nãsãudean. Ne confirmã
acestea, Iuliu Maniu, în 1932 la dispariþiei prematurã a lui Victor Oniºor: „În
momentul prefacerii istorice, în calitate de secretar general al Consiliului
Dirigent, înarmat cu cunoºtinþele necesare ºi cu o putere de muncã extraor-
dinarã, a pus în fiinþã concretã transformarea practicã a administraþiei strãine
de dincoace de Carpaþi în administraþie româneascã în toate amãnuntele sale”23.
Munca la Consiliul Dirigent îl obligã la o amplã documentare, în vede-
rea cunoaºterii celor patru regimuri juridice de drept (românesc, rusesc, austriac
ºi maghiar) care funcþionau la acea datã ºi trebuiau armonizate/unificate.
Sursele ºi modele le gãseºte în realitãþile europene ºi româneºti, în dezidera-
tele ºi experienþele comunitare. De la început s-a pronunþat pentru tradiþie
ºi modernitate, prin conservarea organizãrilor administrativ-teritoriale funcþio-
nale, dar ºi prin deschidere ºi adaptare la nou ºi modern al acestora. Trãise
ºi experienþa, tristã, alãturi de locuitorii de pe Valea Someºului, Bârgãului ºi
Bistriþei al reorganizãrilor forþate, dupã desfiinþarea Districtului nãsãudean,
cu miºcãri ºi instabilitãþi în relaþiile de muncã, de producþie ºi proprietate, cu
traume psihice ºi comportamentale. Juristul, cu un dezvoltat spirit civic ºi
comunitar, încerca prin actele întreprinse ºi propunerile fãcute, sã elimine sau
sã reducã cât mai mult posibil efectele negative ale politicii de organizare
administrativã a noilor teritorii unite cu România. ªi-a dat seama de difi-
cultatea demersului ºi de multiplele piedici, unele reale ºi inevitabile, dar ºi
de patimile umane ireconciliabile. În final a reuºit, totuºi, sã atragã atenþia
legiuitorului pentru douã principii fundamentale, specifice democraþiei ºi sta-
tului de drept: autonomia ºi descentralizarea administrativã. I-a fost mult
348 Ioan Lumperdean

mai uºor sã defineascã rolul, importanþa, obligaþiile ºi recompensele funcþio-

narilor publici din teritoriu. Multe din ideile sale s-au regãsit în legislaþia în
domeniu, din perioada interbelicã ºi chiar postbelicã, dar ºi în analiza perti-
nentã din lucrãrile semnate de Victor Oniºor. Trebuie sã consemnãm ºi deschi-
derile sale spre problemele constituþionale, prin publicarea în 1919 a unui
text comentat (un ghid) asupra legii pentru alegerea senatorilor ºi deputaþi-
lor din Ardeal, Banat ºi þinuturile româneºti din Ungaria, în primul parla-
ment al României întregite. În acest text opina ºi pentru acordarea dreptu-
lui de vot femeilor.
Împlinirea în studiul problemelor juridice a venit odatã cu organizarea
învãþãmântului de specialitate în limba românã24. A venit spre învãþãmântul
universitar, într-o „cohortã comunitarã” formatã din dascãli ºi intelectuali
de prestigiu din Bistriþa ºi Nãsãud: Nicolae Drãgan (limba românã), Valeriu
Seni (istorie), Petre Poruþiu (drept comercial),Vasile Meruþiu (geografie),
Augustin Bena (muzicã), Flaviu C. Domºa (desen artistic ºi geometrie). Din
Comisia instituitã de Consiliul Dirigent pentru preluarea ºi organizarea
universitãþii clujene a fãcut parte ºi profesorul nãsãudean Vasile Bichigean25.
Munca universitarã l-a obligat pe Victor Oniºor sã-ºi stabileascã domiciliul în
Cluj. A pãstrat însã legãturile cu locurile natale prin activitãþile profesionale
ºi economice. La noua Universitate a Daciei Superioare, numitã mai apoi
„Regele Ferdinand I”, a venit cu o consistentã pregãtire teoreticã ºi prac-
ticã. Lucrãrile sale de dimensiuni apreciabile au fundamentat ºtiinþa dreptu-
lui administrativ ºi au surprins, pentru prima datã într-o lucrare de speciali-
tate, istoria legiuirilor ºi reglementãrilor juridice din toate teritoriile româneºti.
A abordat problematica interdisciplinar folosind date ºi informaþii din câm-
pul ºtiinþelor istorice, economice, geografice. A apelat la metoda istoricã, dar
ºi la analizã ºi sintezã, la comparaþii ºi analogii care i-au deschis drumul
spre inducþie ºi deducþie, spre logic ºi abstract.
S-a implicat activ în managementul academic, ca decan între anii 1922-
1923 ºi prodecan între 1921-1922 ºi 1923-1924. În 1929, datoritã înde-
lungatei experienþe juridice în regimul proprietãþilor din Transilvania, a fost
expert în procesul optanþilor la Comisia de la Rapallo.

Note
1. Despre viaþa ºi activitatea lui Victor Oniºor vezi excelenta tezã de doctorat a doamnei
Luminiþa (Moga) Dumitrescu, Victor Oniºor (1874-1932). Juristul ºi profesorul. Monografie
istoricã, conducãtor ºtiinþific prof. univ. dr. Mihai Drecin, Universitatea din Oradea, 2011.
Mulþumim autoarei pentru înlesnirea dreptului de consultare ºi pentru informaþiile puse
la dispoziþie.
2. Nicolae Drãgan, „Date privitoare la istoria comunei Zagra”, în Arhiva Someºanã, nr. 9,
1928, pp. 459-467; Mircea Prahase, Gavril Rus, Zagra o monografie posibilã, Cluj-Napoca,
1997.
 IDEI, O P Þ I U N I ª I A C T I V I T Ã Þ I C O M U N I TA R E . . . 349

3. Fernand Braudel, „Histoire et sciences sociale. La longue duree”, în Annlaes. Econo-

mies.Sociétés.Civilisation, nr. 4. oct-dec, 1958, pp. 725-753.
4. Ioan Lumperdean, „«La longue duree», în mentalitatea ºi limbajul grãnicerilor nãsãude-
ni. Repere economico-sociale ºi politico-naþionale”, în Revista Bistriþei, VII, 1994, pp. 137-
145; Oana-Ramona Ilovan, Þara Nãsãudului. Studiu de geografie regionalã, Cluj-Napoca,
2009. O ultimã abordarea pe aceastã temã la Claudia Septimia Petean, Mentalitãþi colec-
tive în fostele comune grãnicereºti nãsãudene în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, Tezã de
doctorat, Academia Românã, Institutul de Istorie „George Bariþiu” Cluj-Napoca, 2011.
5. Viaþa ºi destinul urmaºilor lui Victor Oniºor, reconstituie pe bazã de documente ºi mãr-
turii orale, la Luminiþa (Moga) Dumitrescu, op.cit., pp. 16-17 ºi 157-164.
6. Liviu Maior, „Dualismul austro-ungar”, în Istoria Transilvaniei, coordonatori Ioan-Aurel
Pop, Thomas Nägler, Magyari András, vol. III, Cluj-Napoca, 2008, p. 429.
7. Liviu Maior, „Transilvania (1878-1918)”, în Istoria românilor. De la independenþã la Marea
Unire (1878-1918), vol. VII, Tom. II, Coordonator, Acad. Gheorghe Platon, Bucureºti,
2003, pp. 293-355.
8. Valeriu ªotropa, Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, Districtul grãniceresc nãsãudean, Cluj-Napoca,
1975; Mircea Mureºianu, Districtul grãniceresc nãsãudean. Studiu de geografie istoricã, Cluj-
Napoca, 2000; Mirela Andrei, La graniþa Imperiului. Vicariatul greco-catolic al Rodnei în
a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, Cluj-Napoca, 2006; Adrian Onofreiu, Districtul
Nãsãud (1861-1876), Cluj-Napoca, 2010.
9. Din Zagra provin 10 personalitãþi din graniþa nãsãudeanã: 7 ofiþeri, 2 învãþãtori ºi un
vicar-foraneu. A se vedea Personalitãþi din graniþa nãsãudeanã. Contribuþii documentare,
Ediþie îngrijitã ºi adnotãri de Adrian Onofreiu ºi Viorel Rus, Cluj-Napoca, 2019, pp. 39-
40 cu biografiile de la paginile: 64, 68, 75,89, 104,107,125,128,135.
10. Cornel Sigmirean, Istoria formãrii intelectualitãþii româneºti din Transilvania ºi Banat în
epoca modernã, Cluj-Napoca, 2001.
11. Ioan Lumperdean, Rudol Graf, „Dualismul austro-ungar: realitãþi, disparitãþi ºi asperitãþi
economice. Unele consideraþii”, în vol. Cãlãtor prin istorie. Omagiu profesorului Liviu Maior
la împlinirea vârstei de 70 de ani coordonatori Ioan Aurel Pop, Ioan Bolovan, Cluj-Napoca,
2010, pp. 149-166.
12. Apud: Luminiþa (Moga) Dumitrescu, op. cit., p. 21.
13. Cornel Sigmirean, op. cit., p. 594; Lazãr Ureche Fondurile grãnicereºti nãsãudene Cluj-
Napoca, 2001, p. 185.
14. Teodor Tanco, Virtus Romana Rediviva, vol. II, Bistriþa, 1974, p. 272.
15. Ibidem, , p.51-55. Cf. I. Hangiu, Dicþionar al presei literare româneºti(1790-1982), Bucureºti,
1987, p. 272.
16. Revista Bistriþei, I, nr. 1, 1903, p. 1.
17. Teodor Tanco, op .cit., , vol. IV, Bistriþa, 1981, pp. 146-147.
18. Ibidem, pp. 67-.82.
19. O anlizã pertinentã la Adrian Onofreiu, op. cit., pp. 95-108.
20. Victor Oniºor, Istoria dreptului românesc, ediþia a II-a, Cluj, 1925, pp. 278-282.
21. Ibidem, p. 193. Despre existenþa, încã de la începuturile evului mediu, a unei uniuni sau
asociaþii de obºti în pãrþile superioare a Someºului Mare a se vedea ªtefan Pascu, Voievodatul
Transilvaniei, vol. II, Cluj-Napoca, 1979, p. 53. Cf. Ioan Aurel Pop, Instituþii medievale
româneºti. Adunãrile cneziale ºi nobiliare (boiereºti) în secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca, 1991,
p. 17-32.
22. Liviu Maior, Habsburgi ºi românii. De la loialitatea dinasticã la identitatea naþionalã,
Bucureºti, 2006.
23. Apud: Luminiþa (Moga) Dumitrescu, op. cit., p. 115.
24. Anton Drãgoescu (coordonator), Istoria României.Transilvania (1867-1947) , vol. II, Cluj-
Napoca, 1999, pp. 1078-1094.
350 Ioan Lumperdean

25. Teodor Tanco, op.cit., vol. IV, pp. 36-43. Vezi pe larg Vasile Puºcaº, Universitate. Societate.
Modernizare. Organizarea ºi activitatea ºtiinþificã a Universitãþii din Cluj 1919-1940, Cluj-
Napoca, 1995.

Abstract
Ideas, Solutions and Community Activity in the Life of Victor Oniºor
Victor Oniºor (1874-1932) is part of the generation of intellectuals and Transylvanian poli-
ticians that participated actively in the modernization of Transylvania at the end of the 19th
century and in the first half of the 20th century. He was born in Zagra, on the former territory
of the Nãsãud border regiment, a region with a strong community and associative tradition.
He studied in Nãsãud and Budapest. He was a lawyer, politician, publicist and university pro-
fessor. He had an important activity in the cultural associations and societies of his time. He
took part in the National Assembly of Alba Iulia, he was a member of the Ruling Council and
one of the founders of the University of Dacia Superior at Cluj. He published literature, folk-
lore, economic history, and law. He actively promoted associationist initiatives and commu-
nity measures.

Keywords
association, community, Victor Oniºor, Bistriþa, Nãsãud
L ISTA AUTORILOR

Dr. Iosif Marin Balog este cercetãtor ºtiinþific gr. III la Institutul de Istorie “George Bariþiu”
din cadrul Academiei Române – Filiala Cluj Napoca. Adresa: Str. Mihail Kogãlniceanu nr.
12-14, Cluj-Napoca, cod poºtal: 400084, România.
E-mail: iosif_balog@yahoo.de
Dr. Maria Berényi este directorul Institutului de Cercetãri al Românilor din Ungaria. Adresa:
1118 Budapest, Torbágy utca 2, Ungaria.
E-mail: berenyimaria@freemail.hu
Dr. Nicolae Bocºan este profesor universitar la Facultatea de Istorie ºi Filosofie din cadrul
Universitãþii „Babeº-Bolyai” ºi cercetãtor ºtiinþific gradul I la Centrul de Studii Transilvane
din cadrul Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca. Adresa: Str. Mihail Kogãlniceanu nr.
12-14, Cluj-Napoca, cod poºtal: 400084, România.
E-mail: cst@acad-cluj.ro
Dr. Ioan Bolovan este profesor universitar la Facultatea de Istorie ºi Filosofie din cadrul
Universitãþii „Babeº-Bolyai” ºi cercetãtor ºtiinþific gradul I la Centrul de Studii Transilvane
din cadrul Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca. Adresa: Str. Mihail Kogãlniceanu nr.
12-14, Cluj-Napoca, cod poºtal: 400084, România.
E-mail: bolovani@yahoo.com
Dr. Silviu Borº este lector universitar la Facultatea de Litere ºi Arte, Universitatea “Lucian
Blaga” din Sibiu, precum ºi diretorul Bibliotecii Judeþene ASTRA Sibiu. Adresa: Bd-ul.
Victoriei, nr. 5-7, Sibiu, 550024, România.
E-mail: silviubors@yahoo.com
Dr. Mihai-ªtefan Ceauºu este cercetãtor ºtiinþific gr. I la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”
din cadrul Academiei Române – Filiala Iaºi. Adresa: Str. L. Catargi Nr. 15, Iaºi, cod poºtal
700107, România.
E-mail: msceau@yahoo.com
Dr. Gheorghe Cojocaru este doctor habilitat în istorie, directorul Institutului de Istorie, Stat
ºi Drept al Academiei de ªtiinþe a Moldovei. Adresa: str. 31 August 1989, nr. 82, MD-
2012, Chiºinãu, Republica Moldova.
E-mail: gh_e_cojocaru@yahoo.com
Dr. Nicolae Enciu este doctor habilitat în istorie, cercetãtor ºtiinþific coordonator, ºef al Secþiei
Istorie Contemporanã de la Institutul de Istorie, Stat ºi Drept al Academiei de ªtiinþe a
Moldovei. Adresa: str. 31 August 1989, nr. 82, MD-2012, Chiºinãu, Republica Moldova.
E-mail: nicolae.enciu5@gmail.com
Dr. Marius Eppel este cercetãtor ºtiinþific gr. III la Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj Napoca,
Centrul de Studiere a Populaþiei. Adresa: Str. Avram Iancu nr. 68, Cluj-Napoca, cod poºtal
400083, România.
E-mail: mariuseppel@yahoo.fr.
Dr. Antonio Faur este professor la Facultatea de Istorie, Relaþii Internaþionale, ªtiinþe Politice
ºi Comunicare din cadrul Universitãþii din Oradea. Adresa: Str. Universitãþii nr. 1, Oradea,
cod poºtal 410087, România
E-mail: afaur@uoradea.ro
Drd. Maria Ghitta este cercetãtor ºtiinþific gradul III la Centrul de Studii Transilvane din
cadrul Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca. Adresa: Str. Mihail Kogãlniceanu nr. 12-
14, Cluj-Napoca, cod poºtal: 400084, România.
E-mail: cst@acad-cluj.ro
Dr. Ioan Lumperdean este profesor universitar la Facultatea de ªtiinþe Economice ºi Gestiunea
Afacerilor din cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai”. Adresa: Str. Teodor Mihali, nr. 58-60,
cod poºtal 400591, Cluj-Napoca, România.
E-mail: ioanlumperdean@yahoo.com
Dr. Mircea Mãran este profesor la ªcoala de Înalte Studii de Specialitate pentru Instruirea
Educatorilor “Mihailo Palov” din Vârºeþ, Serbia, unde deþine funcþia de ºef al Catedrei
de filozofie ºi ºtiinþe sociale. Adresa: Visoka škola strukovnih studija za obrazovanje vaspi-
taèa “Mihailo Palov“, Omladinski trg 1, 26300 Vršac, Serbia.
E-mail: mirceam@live.com
Dr. Daniela Mârza este cercetãtor ºtiinþific gradul III la Centrul de Studii Transilvane din
cadrul Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca. Adresa: Str. Mihail Kogãlniceanu nr. 12-
14, Cluj-Napoca, cod poºtal: 400084, România.
E-mail: daniela_marza@yahoo.com
Acad. Camil Mureºanu, Institutul de Istorie “George Bariþiu” din cadrul Academiei Române
– Filiala Cluj Napoca. Adresa: Str. Mihail Kogãlniceanu nr. 12-14, Cluj-Napoca, cod poºtal:
400084, România.
E-mail: istorie@acad-cluj.ro
Dr. Vlad Popovici este cercetãtor postdoctoral la Universitatea „Babeº-Bolyai” din Cluj-
Napoca. Adresa: „Universitatea „Babeº-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie ºi
Filosofie, Secretariat, str. Mihail Kogãlniceanu, nr. 1, Cluj-Napoca, cod poºtal: 400084,
România.
E-mail: vlad.popovici@ubbcluj.ro
Dr. Valeria Soroºtineanu este conferenþiar universitar dr. în cadrul Facultãþii de Studii Socio-
Umane, Departamentul de Istorie, Patrimoniu ºi Teologie Protestantã, Universitatea „Lucian
Blaga” din Sibiu. Adresa: Bd-ul. Victoriei, nr. 5-7, Sibiu, 550024, România.
E-mail: valeria.sorostineanu@ulbsibiu.ro
Dr. Sorin ªipoº este profesor universitar la Facultatea de Istorie, Relatii Internaþionale, ªtiinþe
Politice ºi ªtiinþele Comunicãrii din cadrul Universitãþii din Oradea, Adresa: str. Universitãþii
nr.1, Oradea, România.
E-mail: ssipos@uoradea.ro
Dr. Nicolae Teºculã este directorul Muzeului de Istorie Sighiºoara. Adresa: P-þa Muzeului nr.
1. Cod 545400, Sighiºoara, Jud. Mureº, România.
E-mail: nicolaetescula@yahoo.com
Dr. Cãtãlin Turliuc este cercetãtor ºtiinþific gr. I, ºef departament la Institutul de Istorie
„A. D. Xenopol” din cadrul Academiei Române – Filiala Iaºi. Adresa: str. L. Catargi Nr.
15, Iaºi, cod poºtal 700107, România.
E-mail: cturliuc@yahoo.com
Dr. Constantin Ungureanu este doctor în ºtiinþe istorice, conferenþiar cercetãtor, cercetã-
tor ºtiinþific coordonator la Institutul de Istorie, Stat ºi Drept al Academiei de ªtiinþe
din Moldova. Adresa: str. 31 August nr. 82, MD-2012, Chiºinãu, Republica Moldova.
E-mail: ungureanucos@yahoo.com
Josef Wolf, este cercetãtor ºtiinþific la Institut für donauschwäbische Geschichte und
Landeskunde, Tübingen, Germania.
E-mail: josef.wolf@idgl.bwl.de
Marionela Wolf, este cercetãtor ºtiinþific la Staatsarchiv Ludwigsburg, Germania.
E-mail: marionela.wolf@la-bw.de
Dr. Ion Zainea este profesor universitar la Facultatea de Istorie, Relatii Internaþionale, ªtiinþe
Politice ºi ªtiinþele Comunicãrii din cadrul Universitãþii din Oradea, Adresa: str. Universitãþii
nr.1, Oradea, România.
E-mail: ionszainea@yahoo.com