Ghid EQ JIMINY O1 Self-help-Handbook Final

Călătorie pentru îmbunătățirea tehnicilor
de inteligență eMoțională, conștientizare

digitală și stil de viață antreprenorial
Project No: 2019-1-RO01-KA204-063136
JIMINY GHID DE
DEZVOLTARE PERSONALĂ
2020
JIMINY Ghid de dezvoltare personală 1
CONTENTS
INTRODUCERE .................................................................................................................. 4
Modulul 1 –INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ............................................................................ 7
1.1. Ce este inteligența emoțională, conștiința de sine, autogestionarea? ............................. 8
1. INFORMAȚII GENERALE ......................................................................................................................... 9
1.1. Scopul modulului .......................................................................................................................... 9
1.2. Obiectivele învățării .................................................................................................................... 10
2. BAZE TEORETICE .................................................................................................................................. 10
2.1. Inteligența emoțională ............................................................................................................... 10
2.2. Conștiința de sine ....................................................................................................................... 20
2.3. Autogestionarea ......................................................................................................................... 24
3. EXERCIȚII ȘI ÎNTREBĂRI........................................................................................................................ 26
3.1. Exercițiul 1 .................................................................................................................................. 26
3.2. Exercițiul 2 .................................................................................................................................. 26
3.3. Exercițiul 3 .................................................................................................................................. 27
4. LECTURĂ SUPLIMENTARĂ ȘI DEZVOLTARE ULTERIOARĂ .................................................................... 28
5. TESTE DE VERIFICARE A CUNOȘTINȚELOR DOBÂNDITE ...................................................................... 29
5.1. Evaluare inițială .......................................................................................................................... 29
5.2. Evaluare finală ............................................................................................................................ 30
1.2. Conștientizare socială, managementul relațiilor sociale, planificarea acțiunilor............. 32

1. INFORMAȚII GENERALE ....................................................................................................................... 33
1.1. Scopul modulului ........................................................................................................................ 33
2. BAZE TEORETICE .................................................................................................................................. 34
2.1. Conștientizarea socială ............................................................................................................... 35
2.2. Managementul relațiilor sociale................................................................................................. 47
2.3. Planificarea acțiunii .................................................................................................................... 51
3.1. Exercițiul 1 .................................................................................................................................. 57
3.2. Exercițiul 2 .................................................................................................................................. 58
3.3. Exercițiul 3 .................................................................................................................................. 59
3.4. Exercițiul 4 .................................................................................................................................. 59
3.5. Exercițiul 5 .................................................................................................................................. 59
3.6. Exercițiul 6 (pentru cursanți) ...................................................................................................... 60
5. TESTE DE VERIFICARE A CUNOȘTINȚELOR DOBÂNDITE ...................................................................... 62
5.2. Evaluare finală ............................................................................................................................ 63
Modulul 2 –CONȘTIENTIZARE DIGITALĂ .......................................................................... 64

2.1 Care sunt competențele digitale și de ce avem nevoie de ele? ...................................... 65
2. BAZE TEORETICE .................................................................................................................................. 67
2.1. Care sunt competențele digitale și de ce avem nevoie de ele? ................................................. 67
2.2. Internetul și utilizarea sigură a resurselor internetului .............................................................. 74
2.3. Drepturile de autor ..................................................................................................................... 80
3.1. Exercițiul 1 .................................................................................................................................. 83
3.2. Exercițiul 2 .................................................................................................................................. 83
3.3. Exercițiul 3 .................................................................................................................................. 83
3.4. Exercițiul 4 .................................................................................................................................. 84
5. TESTE PENTRU VERIFICAREA CUNOȘTINȚELOR DOBÂNDITE .............................................................. 84
5.2. Evaluare finală ............................................................................................................................ 87
2.2 Cum creăm conținut/resurse digitale? Cum folosim rețelele sociale? ............................ 89
2. BAZE TEORETICE .................................................................................................................................. 91
2.1. Crearea de conținut și resurse digitale ....................................................................................... 91
2.2. Cum folosim rețelele sociale ...................................................................................................... 99
3. EXERCIȚII ȘI ÎNTREBĂRI...................................................................................................................... 106
3.1. Exercițiul 1 ................................................................................................................................ 106
3.2. Exercițiul 2 ................................................................................................................................ 106
3.3. Exercițiul 3 ................................................................................................................................ 106
4. LECTURĂ SUPLIMENTARĂ ȘI DEZVOLTARE ULTERIOARĂ .................................................................. 106
5. TESTE DE VERIFICARE A CUNOȘTINȚELOR DOBÂNDITE .................................................................... 107
5.1. Evaluare inițială ........................................................................................................................ 107
5.2. Evaluare finală .......................................................................................................................... 110
Modul 3 – STIL DE VIAȚĂ ANTREPRENORIAL .................................................................. 112

3.1 Ce înseamnă a avea un stil de viață antreprenorial? Cum să luăm decizii sigure din punct
de vedere economic? ........................................................................................................... 113
1.1. Scopul modulului ....................................................................................................................... 114
1.2. Obiectivele învățării ................................................................................................................... 114
2.1. Prezentare generală a unui stil de viață antreprenorial și a modului de gândire .................... 115
2.2. Luarea deciziilor antreprenoriale ............................................................................................. 118
2.3. Tipuri diferite de antreprenori ................................................................................................. 123
3.1. Exercițiul 1 ................................................................................................................................ 127
3.2. Exercițiul 2 ................................................................................................................................ 127
3.3. Exercițiul 3 ................................................................................................................................ 128
5.2. Evaluarea finală ........................................................................................................................ 132
3.2 De ce trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile experiențe? Cum să ne

conectăm visurile cu abilitățile și cu oportunitățile pieței? Cum să ne maximizăm resursele și
efortul pentru a ne atinge obiectivele? ................................................................................. 134
1. INFORMAȚII GENERALE ..................................................................................................................... 135
1.1. Scopul modulului ...................................................................................................................... 135
1.2. Obiectivele învățării .................................................................................................................. 135
1.3. Abilitățile sociale și personale (soft skills) ................................................................................ 136
2. BAZE TEORETICE ................................................................................................................................ 137
2.1. De ce trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile experiențe? ......................... 137
2.2. Cum să ne conectăm visurile cu abilitățile și cu oportunitățile pieței? .................................... 146
2.3. Cum să ne maximizăm resursele și efortul pentru a ne atinge obiectivele? ............................ 153
Întrebarea 1 ........................................................................................................................................... 158
Întrebarea 2 ........................................................................................................................................... 158
Întrebarea 3 ........................................................................................................................................... 158
Întrebarea 4 ........................................................................................................................................... 158

Întrebarea 5 ........................................................................................................................................... 158
Întrebarea 6 ........................................................................................................................................... 159
Întrebarea 7 ........................................................................................................................................... 159
Întrebarea 8 ........................................................................................................................................... 159
Întrebarea 9 ........................................................................................................................................... 159
Întrebarea 10 ......................................................................................................................................... 159
5.2. Evaluare finală .......................................................................................................................... 162
3.3 Validarea competenței „Simțul inițiativei și al antreprenoriatului” la adulții cu

oportunități reduse .............................................................................................................. 163
1. INFORMAȚII GENERALE ..................................................................................................................... 164
1.1. Scopul modulului ...................................................................................................................... 164
1.2. Obiectivele învățării .................................................................................................................. 164
2.1. Definirea conceptului de „validare a competenței” ................................................................. 164
2.2. Instrumente și metode de validare .......................................................................................... 166
2.3. Procesul de validare ................................................................................................................. 171
3. EXERCIȚII ȘI ÎNTREBĂRI...................................................................................................................... 175
3.1. Exercițiul 1 ................................................................................................................................ 175
3.2. Exercițiul 2 ................................................................................................................................ 175
3.3. Exercițiul 3 ................................................................................................................................ 175
3.4. Exercițiul 4 ................................................................................................................................ 176
4. LECTURĂ SUPLIMENTARĂ ȘI DEZVOLTARE ULTERIOARĂ .................................................................. 176
5. TESTE DE VERIFICARE A CUNOȘTINȚELOR DOBÂNDITE .................................................................... 177
5.2. Evaluare finală .......................................................................................................................... 178
INTRODUCERE
Ghidul de dezvoltare personală JIMINYa fost dezvoltat în cadrul proiectului JIMINY (Journey to
lncrease your techniques of eMotional lntelligence, digital awareNess and entrepreneurship lifestYle
- O călătorie pentru îmbunătățirea tehnicilor de inteligență emoțională, conștientizare digitală și stil
de viață antreprenorial), Nr.: 2019-1-RO01-KA204-063136, finanțat de UE prin Programul Erasmus+,
Acțiunea cheie 2 (Cooperare pentru inovare și schimbul de bune practici), Parteneriat strategic pentru
educația adulților și implementat de un consorțiu format din 7 organizații din 7 țări partenere - ADES
(România), CWEP (Polonia), Symplexis ( Grecia), Mindshift Talent Advisory (Portugalia), INNOHUB
(Spania), CCS DIGITAL EDUCATION (Irlanda) și LABC (Italia).
Obiectivul principal al proiectului este îmbunătățirea tehnicilor de inteligență emoțională,
conștientizare digitală și stil de viață antreprenorial în rândul membrilor grupurilor defavorizate
(persoane cu calificări reduse, șomeri, adulți cu risc de sărăcie etc.) și formatorilor de adulți din țările
partenerilor.
Acest obiectiv este atins prin dezvoltarea:
1. Prezentului Ghidul de dezvoltare personală JIMINY, care oferă diferite tehnici pentru
îmbunătățirea inteligenței emoționale, a conștientizării digitale și a stilului de viață antreprenorial;
2. Unui Trainer Personal JIMINY, care va fi un antrenor personal bazat pe inteligență artificială
capabil să acționeze ca o soluție end-to-end (gata de folosit) care asigură și susține întregul proces
de învățare și perfecționare. Antrenorul personal JIMINY va fi capabil să diagnosticheze nevoile
individuale și să ofere o cale de învățare personalizată ca remediu instantaneu.
Grupurile țintă ale Proiectului JIMINY și beneficiarii rezultatelor sale sunt membrii grupurilor
defavorizate (persoane cu calificări reduse, șomeri, adulți cu risc de sărăcie etc.) și formatorii de adulți.
Prin activitățile proiectului, cei șapte parteneri încearcă să îmbunătățească situația membrilor
grupurilor dezavantajate, crescându-le anagajabilitatea pe o piață a muncii exigentă și în schimbare
rapidă, precum și să creeze instrumente pentru instituțiile care sprijină și au grijă de persoanele adulte
defavorizate, cum ar fi: centre de educație pentru adulți, instituții de asistență socială, școli pentru
adulți, universități de vârsta a treia, asociații care susțin adulții defavorizați și care luptă cu excluziunea
socială, departamente de educație guvernamentale locale și regionale și formatori de adulți.
Ghidul de dezvoltare personală JIMINY include trei capitole principale care reflectă cele trei subiecte
abordate de proiectul JIMINY. Fiecare capitol are diferite subcapitole:
1. Inteligența emoțională:
1.1. Ce este inteligența emoțională, conșiința de sine, autogestionarea;
1.2. Conștientizare socială, managementul relațiilor sociale, planificarea acțiunilor;
2. Conștientizare digitală:
2.1. Care sunt abilitățile digitale și de ce avem nevoie de ele? Cum utilizăm conținutul/
resursele digitale?;
2.2. Cum creăm conținut/resurse digitale? Cum folosim rețelele sociale?;
3. Stil de viață antreprenorial:
3.1. Ce înseamnă un stil de viață/mod de gândire antreprenorial? Cum luăm decizii sigure din
punct de vedere economic?;
3.2. De ce trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile experiențe? Cum să ne
conectăm visurile cu abilitățile și cu oportunitățile pieței? Cum să ne maximizăm resursele și
efortul pentru a ne atinge obiectivele?;
3.3. Validarea competenței „Simțul inițiativei și al antreprenoriatului” la adulții cu oportunități
reduse.
Structura curriculumului constă din următoarele părți:
1. Obiective educaționale;
2. Baze teoretice;
3. Exerciții, întrebări;
4. Lectură suplimentară, dezvoltare ulterioară;
5. Teste de verificare a cunoștințelor dobândite.
Ghidul de dezvoltare personală JIMINYjoacă trei roluri:
1. Ar putea fi folosit de membrii grupurilor defavorizate pentru îmbunătățirea competențelor cu

privire la cele trei teme și, în consecință, pentru creșterea șanselor de (re)integrare în viața socială
și economică a comunităților;
2. Ar putea fi folosit de formatorii de adulți ca manual autonom pentru cursurile care vizează
creșterea competențelor cu privire la cele trei subiecte;
3. Este o bază analogică pentru Ghidul de dezvoltare personală JIMINY care va fi încărcat pe
platforma dezvoltată în timpul proiectului JIMINY.
Ghidul de dezvoltare personală JIMINY este însoțit de Planul de formare JIMINY pentru formatorii de
adulți, care include metode de instruire, materiale/resurse care pot fi utilizate de educatorii de adulți
atunci când pregătesc și livrează conținutul manualului către cursanți.
O CARTE BUNĂ ÎȚI POATE SCHIMBA VIAȚA
Sursa:
https://www.facebook.com/SuccessPicturesVerified/photos/a.1665552403579
301/1795500837251123/https://www.facebook.com/SuccessPicturesVerified/
photos/a.1665552403579301/1795500837251123/
Modulul 1 –
INTELIGENȚA
EMOȚIONALĂ
1.1. Ce este inteligența

emoțională, conștiința de sine,
autogestionarea?
1. INFORMAȚII GENERALE
1.1. Scopul modulului
Definiția inteligenței ca „abilitatea de adaptare” la schimbare a fost atribuită renumitului fizician și
cosmolog Stephen Hawking, dar s-a descoperit ca a fost folosită mult mai devreme, începând cu anul
1905.1
John F. Kennedy, președintele Statelor Unite ale Americii a declarat că „Schimbarea este legea vieții.
Cei care privesc numai spre trecut sau prezent, vor pierde cu
siguranţă viitorul.”
Deci, pentru a ne bucura de minunile pe care ni le va oferi viitorul,
trebuie să deținem cunoștințele și abilitățile care ne-ar putea
ajuta să ne adaptăm și să contribuim la schimbările pe care dorim
să le facem. De aceea, primul modul al manualului de auto-ajutor
JIMINY, și anume „Inteligența emoțională”, vizează stabilirea
bazelor pentru a înțelege importanța inteligenței emoționale și a
modalităților prin care o putem îmbunătăți și utiliza în viața Sursa: https://cdn.pixabay.com
noastră personală și profesională.
Există mai multe tipuri de inteligență, dar cele care contribuie, în general, la calitatea vieții noastre
zilnice sunt:
 Coeficientul de inteligență (IQ) - măsura inteligenței umane derivată din rezultatele obținute
la testele special concepute pentru a analiza capacitatea oamenilor de a învăța;
 Inteligența emoțională sau coeficientul emoțional (EQ) - vom discuta despre acesta în cadrul
acestui capitol;
 Inteligența relațională – abilitatea unei persoane de a se focusa și de a rămâne focusat în
îndeplinirea sarcinilor care îi revin;
 Inteligența educațională - abilitatea unei persoane de a utiliza educația școlară în gestionarea
activităților zilnice și a sarcinilor de serviciu, precum și de a fi membru activ al unui grup sau
al unei comunități din care face parte;
 Inteligența financiară - care se referă la gestionarea banilor proprii, luarea unei decizii bune
cu privire la modul în care producem și folosim banii noștri.
În timp ce primul tip de inteligență este moștenit într-o oarecare măsură și nu poate fi dezvoltat, toate
celelalte tipuri pot fi însă dezvoltate. Creștem odată cu inteligența, care este bazată pe capacitatea
noastră de a ne schimba, dar și pe cunoștințele și abilitățile dobândite de-a lungul vieții.
Prima parte a acestui modul prezintă informații generale despre inteligența emoțională,
componentele sale, beneficiile de a avea un EQ ridicat, precum și instrumente pentru măsurarea și
îmbunătățirea maturității noastre emoționale. Această primă parte abordează primele două
componente ale EQ, și anume conștiința de sine și autogestionarea, importanța lor și modalitățile de
a dezvolta abilitățile noastre în aceste două domenii.
1
https://www.washingtonpost.com/news/answer-sheet/wp/2018/03/29/stephen-hawking-famously-said-
intelligence-is-the-ability-to-adapt-to-change-but-did-he-really-say-it/
1.2. Obiectivele învățării

A. Să înțelegeți că inteligența emoțională poate fi învățată, educată
și îmbunătățită în mod constant;
B. Să înțelegeți ce este inteligența emoțională și să identificați

beneficiile de a avea un nivel mai ridicat al inteligenței
emoționale;
C. Să fiți capabili să relaționați mai bine cu colegii și cu celelalte

persoane din jur;
D. Să dețineți instrumentele necesare pentru a regla și a controla

propriile emoții;
E. Să conștientizați modul în care emoțiile vă afectează

comportamentul și performanțele zilnice;
F. Să determinați și exersați conștiința de sine și autogestionarea,

pentru a putea să vă îmbunătățiți capacitatea de a lucra cât mai
bine într-o echipă și de a crea un mediu de lucru plăcut atât
pentru dumneavoastră, cât și pentru colegii dumneavoastră.
Abilități: conștientizare emoțională, autoevaluare exactă, încredere în sine, autocontrol, credibilitate,

conștiinciozitate, adaptabilitate.
2. BAZE TEORETICE
2.1. Inteligența emoțională
Inteligența emoțională și importanța ei „Oricine poate deveni furios
Nu există o definiție generală a emoției în literatura de — e simplu. Dar să te înfurii
pe cine trebuie, cât trebuie,
specialitate. Termenul este de la sine înțeles și, cel mai adesea,
când trebuie, pentru ceea ce
când se vorbește despre emoție se face referire la: furie, dezgust,
trebuie și cum trebuie — nu
frică, bucurie, tristețe, interes, surpriză și rușine. Emoția se referă
este deloc ușor.”
la un sentiment și la gândurile pe care le generează, la stări
Aristotel
psihologice și biologice la modul în care acționăm în diverse
circumstanțe.
Inteligența emoțională a început să primească atenția pe care o merită abia la începutul anilor 2000,
cel mai probabil ca urmare a publicării în diferite limbi a cărții lui Daniel Goleman - „Inteligența
emoțională”, în 1995. Până în 2016, a devenit evident faptul că inteligența emoțională este legată de
succesul personal și profesional, iar în acel an, Forumul Economic Mondial a inclus-o într-o listă de 10
abilități principale 1 necesare pe piața de muncă modernă aflată într-o continuă schimbare.
1
The Future of Jobs, 2016, World Economic Forum – p.6
Inteligența emoțională este în general definită ca abilitatea de a (a) recunoaște, înțelege și

gestiona propriile noastre emoții; și (b) recunoaște, înțelege și influența emoțiile celorlalți.
„Inteligența emoțională este cea care ne ajută să empatizăm cu colegii noștri de muncă, să purtăm
discuții serioase despre relațiile noastre cu persoanele importante din viața noastră, și să încercăm să
gestionăm situațiile în care avem de-a face cu un copil indisciplinat sau neascultător. Ne permite să ne
conectăm cu ceilalți, să ne înțelegem mai bine cu cei din jurul nostru, să ne trăim cu adevărat viața, să
fim sănătoși și fericiți”1.
Astfel, un angajat cu o inteligență emoțională ridicată își poate gestiona propriile impulsuri, comunică
eficient cu ceilalți, gestionează bine schimbările, rezolvă probleme și își folosește umorul pentru
detensiona atmosfera. Coeficientul emoțional (EQ), conform psihologilor, nu este determinat de tipul
de personalitate al unei persoane sau de coeficientul de inteligență (IQ).
Spre deosebire de coeficientul de inteligență IQ - inteligență analitică care se schimbă foarte puțin
după adolescență, coeficientul de inteligență emoțională sau EQ, în mare parte, se învață și continuă
să se dezvolte pe măsură ce înaintăm în viață și învățăm din experiențele acumulate.
EQ IQ
Capacitatea de a simți Capacitatea de a gândi
Ajută la luarea deciziilor Se bazează pe gândirea

logică
Ajută la o mai bună Ajută la procesarea

comunicare informațiilor
Ajută în a avea reușite în Ajută la obținerea

viață și la locul de muncă succesului școlar
EQ poate fi dezvoltat IQ nu poate fi dezvoltat
Poate fi învățat Nu poate fi învățat
Sursa: adaptat după Dreamstime.com
Diferite aspecte ale EQ au început să fie studiate în anii 1930, când Edward Thorndike, un psiholog
american a descris conceptul de „inteligență socială” ca fiind capacitatea de a te înțelege cu alte
persoane. În 1985, Wayne Payne introduce termenul de inteligență emoțională în disertația sa de
doctorat, iar într-un articol publicat în 1990, Peter Salovey și John D. Mayer folosesc și ei la rândul lor
termenul de „inteligență emoțională”. Daniel Goleman, „părintele” inteligenței emoționale, este un
1
https://positivepsychology.com/emotional-intelligence-eq/
jurnalist de știință care a adus cartea sa „Inteligența emoțională: De ce poate conta mai mult decât
IQ-ul” pe lista bestseller-urilor din 1995, urmate de alte cărți scrise pe aceeași temă.
„Este foarte important să înțelegem că inteligența emoțională nu este opusul inteligenței, nu este
triumful inimii asupra capului - este intersectarea unică a amândurora.” -David Caruso
Sursa: https://pixabay.com/ro
Componentele inteligenței emoționale

În 1995, Goleman a fost de acord cu cele 5 componente ale EQ propuse de Salovey și Mayer:
 Cunoașterea propriilor emoții (a fi conștient de sine - capacitatea de a recunoaște o emoție în timp

ce o trăiți);
 Gestionarea propriilor emoții (capacitatea de a gestiona propriile emoții într-un mod constructiv);
 Automotivare (gestionarea propriilor emoțiilor pentru a atinge un obiectiv);
 Recunoașterea emoțiilor celor din jur (empatie și conștientizare socială);
 Managementul relațiilor (abilități sociale și capacitatea de a gestiona emoțiile celor din jur).
În 2002, Goleman propune în cartea sa „ Leadership. Puterea Inteligentei Emoționale“ următoarele 4

domenii ale IE:
 Conștiința de sine (conștiința de sine emoțională, autoevaluare precisă, încredere în sine);

 Autogestionare (autocontrol emoțional, transparență, adaptabilitate, orientarea eforturilor,
inițiativă, optimism, conștiinciozitate);
 Conștientizare socială (empatie, conștientizare organizațională, orientare către client);
 Managementul relațiilor (leadership motivațional, influență, dezvoltarea altora, catalizator al
schimbării, gestionarea conflictelor, construirea relațiilor, lucrul în echipă și colaborare,
comunicare).
Aceste patru componente ale inteligenței emoționale vor fi prezentate în acest manual, două intra-
personale (conștiința de sine și autogestionarea) și două interpersonale (conștientizarea socială și
managementul relațiilor/social).
Figura de mai jos prezintă legătura dintre aceste 4 componente și include motivarea, care este
considerată a fi o componentă necesară pentru toate celelalte patru, deoarece motivarea este despre
depunerea eforturilor necesare îmbunătățirii sau îndeplinirii unui standard de excelență, alinierea la
obiectivele echipei sau companiei / organizației, despre disponibilitatea de a acționa când apar noi
oportunități și perseverența în atingerea obiectivelor, în ciuda obstacolelor și eșecurilor. Oamenii
inteligenți din punct de vedere emoțional se caracterizează prin faptul că au voința și forța interioară
necesară pentru a -și atinge propriile obiective cu un optimism constructiv.
SINE SOCIAL
Cum îmi gestionez Cum gestionez relațiile
trăirile? cu ceilalți?
RECUNOAȘTERE
Cine sunt eu? Conștiință de Conștientizare
sine socială
Motivare
REGULĂ
Ce fac eu? Managementul
Autogestionare
relațiilor
Sursa: adaptată după pinterest.com
Conștiința de sine este despre recunoașterea și înțelegerea propriilor emoții și a efectelor acestora
asupra celorlalți, cunoașterea punctelor tari, a limitelor proprii și a abilităților dobândite, precum și
conștientizarea valorii de sine.
Autogestionarea se referă la autocontrol, gestionarea propriilor stări de spirit, adaptabilitate și

transformare.
Conștientizarea socială / empatia înseamnă a înțelege cum se simt alți oameni și a recunoaște în fața
propriei conștiințe cum te-ai simți tu dacă ai fi în situația lor. Nu înseamnă că simpatizezi, validezi sau
accepți comportamentul lor, ci doar că poți vedea lucrurile din perspectiva lor și poți simți ceea ce ei
simt.
Managementul relațiilor sociale este despre gestionarea relațiilor, construirea relațiilor, colaborarea
cu ceilalți în atingerea obiectivelor comune, interacțiunea socială și adaptarea cu succes la diferite
medii și situații sociale.
Beneficiile de a avea un EQ ridicat

Inteligența emoțională stă la baza unor abilități precum „Dacă nu-ți folosești abilitățile
influențarea, inițiativa și dorința de realizare, care emoționale, dacă nu ai conștiință
întruchipează generic performanța la locul de muncă. În cele de sine, dacă nu ești capabil să-ți
din urmă, aceste competențe sociale și emoționale sunt gestionezi emoțiile negative, dacă
condițiile care definesc un loc de muncă productiv și benefic nu poți avea empatie și nu poți
din punct de vedere psihologic. construi relații eficiente, atunci
oricât de inteligent ai fi nu vei
Inteligența pură nu este cheia succesului. Potrivit lui Goleman,
ajunge prea departe.”
un IQ ridicat este capabil să prezică doar 20% din factorii de
succes. TalentSmart 1 a testat inteligența emoțională alături de Daniel Goleman
alte 33 de abilități importante la locul de muncă și a constatat
că inteligența emoțională este cel mai puternic factor de
predicție a performanței, obținând un procent de 58% din succesul înregistrat în toate tipurile de locuri
de muncă.
IQ EQ Succes
Sursa: adaptată după Dreamstime.com
Există dovezi din ce în ce mai clare că EQ (coeficientul de inteligență emoțională) joacă un rol cheie în
obținerea succesului - atât în viața personală, cât și la locul de muncă. Un EQ ridicat poate ajuta pe
oricine să comunice mai bine, să diminueze anxietatea și stresul, să devină mai rezistent, să rezolve
conflictele, să îmbunătățească relațiile sociale, să crească performanța la locul de muncă, să
empatizeze cu ceilalți și să depășească în mod eficient provocările vieții. Inteligența emoțională ne
afectează calitatea vieții, deoarece ne influențează comportamentul și relațiile cu ceilalți.
„Potrivit articolului lui Rhett Power de pe www.success.com/ (2017), angajații și liderii cu o inteligență
emoțională ridicată au următoarele șapte calități2:
Emoțiile și convingerile noastre pot fi cauza și vindecarea bolilor noastre. Dr. Travis Bradberry scrie pe
site-ul World Economic Forum 3 că „EQ vă poate salva viața”.
1. Nu se tem de schimbare. Înțeleg că aceasta face parte din viață și se adaptează rapid noilor
situații;
2. Sunt conștienți de sine. Știu la ce se pricep mai bine, ce pot îmbunătăți la propria persoană și
ce tipuri de medii le sunt cele mai potrivite;
3. Sunt empatici. Pot relaționa cu ușurință cu ceilalți și îi pot înțelege prin ce trec;
4. Vor să facă lucruri de calitate, dar înțeleg că perfecțiunea este un standard imposibil de atins;
5. Sunt echilibrați și capabili să aibă o viață profesională și personală echilibrată;
6. Sunt curioși și cu mintea deschisă și adoră să exploreze noi posibilități;
7. Sunt generoși, recunoscători și fericiți.”
1
Provider of emotional intelligence (EQ) - https://www.talentsmart.com
2
https://positivepsychology.com/emotional-intelligence-eq/
3
https://www.weforum.org/
Reprimarea propriilor sentimente generează o stare de tensiune, stres și anxietate. Emoțiile

neexprimate sunt toxice pentru minte și corp, duc la creșterea tensiunii arteriale, la creșterea riscului
de atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale, contribuie la infertilitate și accelerează procesul
de îmbătrânire. Stresul, anxietatea și depresia slăbesc sistemul imunitar și fac corpul nostru vulnerabil
la orice boală, de la o simplă răceală până la cancer. Abilitățile dobândite în urma unui EQ ridicat
permit identificarea și abordarea situațiilor dificile înainte ca lucrurile să escaladeze, ajută la reducerea
stresului declanșat de situații dificile și întăresc capacitatea creierului de a face față traumelor
emoționale, menținând astfel sistemul imunitar puternic capabil să protejeze corpul de boli.
Dr. Ryke Hammer, un oncolog german, fondatorul conceptului Noua Medicină Germană, a declarat
că „Diferențierea dintre psihic, creier și corp este pur academică. În realitate, ele sunt unul și același.”
El a analizat peste 10.000 de cazuri și a putut demonstra că există o legătură clară între un șoc / criză
neașteptată care a afectat o parte din creier și organul bolnav. Cu toate acestea, colegii săi, profesori
universitari și medici au refuzat să continue cercetările și „în ciuda faptului că munca sa științifică nu
a fost niciodată respinsă, el și-a pierdut, la vârsta de 54 de ani, dreptul de liberă practică pe motiv că
a refuzat să renunțe la descoperirile sale privind originea cancerului și să se conformeze principiile
medicale general acceptate.”1
Abilitățile emoționale pot contribui la recuperarea mai rapidă a organismului după diverse afecțiuni,
chiar dacă sunt dobândite în timpul tratamentului, inclusiv boli de inimă și chiar cancer. „Învățarea
abilităților de inteligență emoțională de către persoanele diagnosticate cu afecțiuni grave care le pun
viața în pericol s-a dovedit că reduce rata recurenței, reduce timpul de recuperare și scade ratele de
deces.”2
Scala de maturitate emoțională Friedmann

Deoarece emoțiile joacă un rol central în viața noastră, este „Maturitatea” începe să se
de așteptat să avem o maturitate emoțională mai mare pentru manifeste atunci când simțim că
a duce o viață activă. De asemenea, este adevărat că preocuparea noastră pentru
comportamentul nostru este constant influențat de nivelul ceilalți este mai mare decât cea
nostru de maturitate emoțională. Datorită maturității pe care o simțim pentru noi
emoționale putem gestiona mai ușor urcușurile și coborâșurile înșine.”
vieții. Maturitatea emoțională este un proces în care Albert Einstein
personalitatea este într-o luptă continuă pentru o stare bună
de sănătate emoțională. Emoțiile exercită o forță incredibil de
puternică asupra comportamentului uman. Emoțiile puternice ne pot determina să luăm măsuri pe
care nu le-am lua în mod normal sau să evităm situațiile care în general ne dau o stare de bine3.
Maturitatea nu este doar o etapă cronologică, este o stare de spirit și o chestiune de atitudine.
Maturitatea emoțională nu are nimic de-a face cu maturitatea biologică; sunt două fenomene total
opuse. Maturitatea emoțională nu are nicio legătură cu vârsta, ci mai degrabă cu experiența,
cunoașterea de sine și dezvoltarea personală. Dacă maturitatea emoțională este o decizie conștientă,
aceasta poate depăși cu ușurință numărul de ani din cartea de identitate.
1
https://learninggnm.com/
2
https://www.weforum.org/
3
The International Journal of Indian Psychology: Volume: 01 | Issue: 04 | July-Sept, 2014 www.ijip.in, pg 80
Maturitatea emoțională este o decizie, nu o consecință a vieții. Orice individ poate ajunge la
maturitate emoțională sau își poate trăi întreaga viață ca un adolescent fără responsabilitate și
independență la orice nivel.
Maturitatea emoțională este definită de cât de bine interacționăm cu ceilalți, cum reușim să ne
controlăm emoțiile și cum reacționăm în situații critice sau situații care ne scot din zona noastră de
confort.
Pe scurt, ne putem considera maturi emoțional dacă reușim să ne controlăm emoțiile, mai degrabă
decât să ne lăsăm controlați de ele. Faptul că nu ascundem sau reprimăm ceea ce simțim și că suntem
capabili să recunoaștem ceea ce trăim și că facem tot posibilul pentru a răspunde într-un mod pozitiv
și constructiv chiar și în fața unor situații dificile, demonstrează că avem o inteligență emoțională
ridicată.
Oamenii maturi din punct de vedere emoțional sunt cei care știu să își folosească întreaga gamă de
emoții. Ei sunt cei care își pot exprima emoțiile fără teamă, fără răutate, cu sinceritate și într-un mod
responsabil.
O persoană matură are, în primul rând, o relație bună cu ea însăși. Aceasta înseamnă că se cunoaște
pe sine însuși suficient de bine pentru a-și cunoaște punctele tari și punctele slabe, pentru a ști cum
să primească și să accepte critici. Trebuie să înțelegem că nu toate criticile sunt adresate pentru a ne
umili; trebuie să acceptăm că suntem oameni și putem greși, iar criticile au ca scop îmbunătățirea
anumitor aspecte pe care le abordăm în mod greșit. Învățam astfel că putem supraviețui în urma
criticilor primate - fără să abordăm o atitudine defensivă și fără să negăm că problema a existat.
O persoană matură din punct de vedere emoțional este o persoană care preia controlul deplin asupra
vieții sale. Se poate observa cu ușurință că o persoană matură emoțional nu încearcă să-și complice
nici propria viață și nici pe a celorlalți.
Maturitatea emoțională este cu siguranță un predictor semnificativ al nivelului de succes pe care îl

poate atinge un individ, fie pe plan personal sau profesional. Este foarte important să aflăm care este
nivelul dumneavoastră de maturitate emoțională și în funcție de rezultat poate reușim să schimbăm
ceva.
Cel mai cunoscut test pentru identificarea nivelului actual de maturitate emoțională este testul
Friedman pentru evaluarea maturității emoționale. Este un test cu 25 de întrebări cu răspunsuri DA și
NU și fiecare răspuns are un număr de puncte asociate. Bifați răspunsul și, după ce terminați testul,
adunați toate răspunsurile și împărțiți rezultatul final la 25, apoi uitați-vă în jos pentru a vedea ce
înseamnă rezultatul obținut1.
DA NU
Nr. AFIRMAȚIE Răspunsul Răspunsul Punctaj
Punctaj
dumneavoastră dumneavoastră
1. Mă descurajez ușor și am
11 21
momente și stări depresive.
2. Îmi place să mă îmbrac cu stil și
7 20
mă bucur când atrag atenția
1
https://onlycuriosity.wordpress.com/2015/01/22/emotional-maturity-test-friedman-scale/
DA NU
Punctaj
celor din jur prin felul în care mă
îmbrac și mă comport.
Dau dovadă de stăpânire de sine
3. și de sânge-rece în situații 26 7
imprevizibile și periculoase.
Devin nervos și intransigent
(rigid, încăpățânat) când îmi
4. susțin punctul de vedere 12 30
împotriva unei opinii
contradictorii.
5. Prefer și îmi place singurătatea. 40 8
6. Spun adesea lucruri pe care le

10 20
regret mai târziu.
7. Am o relație liniștită și
31 9
armonioasă cu familia mea.
Sufăr adesea din cauza vorbelor
8. și a modului în care se comportă 11 20
oamenii din jurul meu.
9. Sunt pregătit să recunosc și să-
26 10
mi asum greșelile.
10. Am tendința să îi învinuiesc pe
7 26
ceilalți pentru greșelile mele.
11. Cred că sunt cel mai talentat și
6 25
cel mai reușit din familia mea.
12. Cred că nu am noroc în viață. 11 29
13. Am tendința să cheltuiesc mai

13 26
mult decât îmi pot permite.
Am un sentiment accentuat de
14. inferioritate și o stimă de sine
7 25
scăzută pe care încerc să le
ascund.
Îmi vine să plâng când văd o
15. piesă de teatru sau un film 5 30
emoționant.
16. Supărările minore mă fac să-mi
11 28
pierd calmul.
Îmi place să îi impresionez pe
17. ceilalți cu atitudinea mea de 7 25
superioritate.
Sunt o persoană dominatoare,
18. îmi place să mă impun în fața 12 30
celorlalți.
19. Mereu încerc să câștig simpatia
7 24
celorlalți.
DA NU
Punctaj
20. Sunt furios când am probleme
5 20
sau neplăceri.
21. Sunt copleșit de furie, urăsc
7 21
anumite persoane.
22. Sunt invidios și gelos pe oamenii
11 21
care au succes.
Sunt foarte atent la
23. sentimentele oamenilor din 22 7
jurul meu.
Sunt mereu furios și supărat și
24. mă cert cu oamenii din jurul 10 20
meu.
25. Mă gândesc adesea la
5 20
sinucidere.
Da = Nu =
Rezultat final Total = Da + Nu =
Rezultat: Total / 25 =
Interpretarea rezultatelor:
 25 și peste 25 – Maturitate emoțională ridicată;

 22-24 – Nivel bun de maturitate emoțională;
 20-21 – Nivel adecvat de maturitate emoțională;
 18-20 – Nivel mediu de maturitate emoțională;
 16-18 – Tendință spre dezechilibru emoțional;
 14-15 – Ușor imatur emoțional;
 12-14 – Reacții adolescentine;
 10-12 – Reacții puerile, infantile;
 0-10 – Infantilism;
Metode/Instrumente pentru dezvoltarea EQ

Când ne gândim la metode pentru dezvoltarea EQ, bazate pe principalele patru dimensiuni ale IE
descrise în capitolul 2.1.2, ar trebui să încercăm să îmbunătățim modul în care:
1. Observăm și înțelegem propriile emoții;

2. Observăm și înțelegem emoțiile celorlalți;
3. Gestionăm în mod efectiv propriile emoții;
4. Folosim propriile emoții pentru a atinge mai ușor performanța;
Sursa: https://images.unsplash.com
1. Observarea și înțelegerea propriilor emoții implică abilitatea de a înțelege emoțiile profunde

și de a le putea exprima în mod natural. Înseamnă că trebuie să învățăm:
 cum să conștientizăm propriile gânduri și senzații fizice;
 cum să permitem emoțiilor să facă parte din viața noastră;
 cum să putem distinge propriile emoții.
2. Observarea și înțelegerea emoțiilor celorlalți se referă la capacitatea de a percepe și a înțelege
emoțiile altor oameni. Înseamnă că trebuie să învățăm:
 cum să fim atenți la semnele emoțiilor;
 cum să interpretăm emoțiile din perspectiva semnelor verbale și nonverbale (de exemplu,
limbajul corpului, expresiile faciale, tonul vocii etc.).
3. Gestionarea eficientă a propriilor emoții implică abilitatea de a face față în mod eficient
propriilor emoții (de exemplu, atunci când experimentăm furia, vom fi capabili să o gestionăm
în așa fel încât să nu spunem sau să facem ceva ce am putea regreta mai târziu). Înseamnă că
trebuie să învățăm:
 cum să alegem modul în care răspundem la emoții;
 cum să gândim înainte de a acționa;
 cum să diferențiem emoția de gândirea logică.
4. Folosirea emoțiile pentru a obține performanța personală și nu numai se referă la capacitatea
de a folosi emoțiile în mod constructiv. Înseamnă că trebuie să învățăm:
 cum să folosim emoțiile pozitive pentru a îmbunătăți performanța și pentru a gestiona
situațiile dificile;
 cum să folosim emoțiile pentru a influența mediul social din care facem parte.
„Când ne gândim la cineva care este matur din punct de vedere emoțional, ne imaginăm de obicei o
persoană care se cunoaște pe sine foarte bine.
Chiar dacă nu are toate răspunsurile, un individ matur emoțional dă un sentiment de „calm în mijlocul
furtunii”. Ei sunt cei la care ne uităm când trecem printr-un moment dificil, deoarece reușesc să
gestioneze foarte bine situațiile stresante. Ei știu cum să facă față cu calm situațiilor dificile. Ei sunt
capabili să-și îmbunătățească în mod constant de-a lungul timpului acest tip
de abilități”.1
Pentru a ne dezvolta maturitatea emoțională, ar trebui:
1. Să ne asumăm răspunderea – să nu îi învinuim pe ceilalți (sau pe noi

înșine) atunci când ceva nu merge bine / greșit;
2. Să dăm dovadă de empatie – să ne punem în locul celorlalți, să
manifestăm mai multă grijă pentru ceilalți și să îi sprijinim pe cei din Sursa:
https://www.stockvault.net/
jurul nostru;
3. Să recunoaștem că am greșit – să cerem scuze când greșim, să ne recunoaștem propriile greșeli
și să încercăm să găsim soluții de a remedia situația, să admitem că nu cunoaștem „toate
răspunsurile”;
4. Să nu ne temem să arătăm celorlalți că suntem vulnerabili – să fim dispuși să ne deschidem în
fața celorlalți și să încercăm să nu mai fim văzuți ca „oameni perfecți” tot timpul;
5. Să recunoaștem și să acceptăm dacă avem nevoie de ceva sau cineva – să admitem că toți
avem nevoie de ajutor;
6. Să stabilim limite pertinente - este o formă de iubire de sine și respect pentru cei din jurul
nostru când știm să stabilim o limită peste care ceilalți nu ar trebui să treacă.
2.2. Conștiința de sine

Conștiința de sine și importanța ei
Conștiința de sine înseamnă recunoașterea și înțelegerea propriilor emoții și a efectelor

acestora asupra celorlalți, cunoașterea propriilor limite și a punctelor tari, încrederea în sine și
în propriile abilități.
Conștiința de sine este elementul fundamental al inteligenței emoționale.
Conștiința de sine a fost definită pentru prima dată, în 1972, de Duval și Wicklund. În cartea lor „O
teorie obiectivă despre conștiința de sine”, au observat că:
„Atunci când ne concentrăm atenția asupra noastră, ne evaluăm și

comparăm comportamentul actual cu valorile și standardele
noastre. Devenim conștienți de sine ca evaluatori obiectivi ai
propriei persoane.”2
„Mai simplu spus: conștiința de sine poate fi privită cel mai bine
din punctul de vedere al dezvoltării personale. De obicei înseamnă
să vă conștientizați propriile valori, punctele tari, slăbiciunile,
obiceiurile și „de ce-urile”. În timp ce vă acceptați defectele, vă
Source: https://cdn.pixabay.com
1
https://www.healthline.com/health/mental-health/emotional-maturity
2
https://blog.hubspot.com/marketing/self-awareness
concentrați în mod constant pe diferite strategii de autoperfecționare.”1
Când suntem conștienți de sine, ne putem gestiona gândurile și emoțiile. De asemenea, putem să
preluăm controlul asupra acțiunilor noastre, și putem face anumite schimbări pentru a obține
rezultatele dorite.
Conștiința de sine este un instrument fundamental pentru autocontrol.
Unele dintre beneficiile conștientizării de sine sunt:
 Consolidarea relațiile personale și profesionale prin gestionarea emoțiilor;

 Performanța profesională și o mai bună comunicare la locul de muncă, creșterea încrederii în
sine și obținerea unei remunerații mai mare;
 Transformarea într-un angajat sau un lider mai fericit și mai productiv și acordarea unui interes
mai mare propriilor pasiuni prin includerea acestora în viața actuală;
 O mai bună capacitate de luare a deciziilor și vizualizarea lucrurilor din perspectiva celorlalți,
abilitatea de a lucra în echipă creativ și productiv, stimă de sine ridicată și a acceptarea
recunoașterii rezultatelor bune de la locul de muncă.
Fereastra lui Johari și modul de utilizare a acestei metode

Fereastra lui Johari este un instrument simplu și util pentru ilustrarea și îmbunătățirea conștientizării
de sine și a înțelegerii reciproce între persoanele din cadrul unui grup. A fost creat de Joseph Luft și
Harry Ingham în 1955 și a primit numele după combinarea prenumelor lor, Joe și Harry.
Fereastra lui Johari este un tabel cu patru panouri, în care coloanele reprezintă informații despre sine,
iar rândurile reprezintă grupul din care face parte persoana în cauză sau ceilalți. Astfel în primul panou
sunt menționate „lucruri pe care le știu despre mine”, în al doilea, „lucruri pe care nu le știu despre
mine”, în al treilea „lucruri pe care ceilalți le știu despre mine”, iar în al patrulea, „lucruri pe care
ceilalți nu le știu despre mine”.
Lucruri pe care le știu Lucruri pe care nu le știu
Zona deschisă Unghiul mort

Informații despre voi pe care Informații despre voi pe
Lucruri pe care le știți atât voi, cât și ceilalți care nu le știți , dar pe care
alții le știu le știu ceilalți
Zona ascunsă Zona necunoscută

Informații despre voi pe care Informații despre voi pe care
Lucruri pe care
le știți, dar pe care ceilalți nici voi, nici ceilalți nu le
alții nu le știu
nu le știu știți.
Premisa din spatele ferestrei este că adesea nu știm cum ne percep alții, cum ne prezentăm altora și
chiar cât de bine ne cunoaștem pe noi înșine. Luft și Ingham au creat acest model, deoarece credeau
1
https://www.developgoodhabits.com/what-is-self-awareness/
că ceea ce se întâmplă în viața noastră depinde de propria conștientizare de sine și de modul cum
suntem percepuți de ceilalți.
Din punct de vedere practic în implementarea ferestrei lui Johari, trebuie să analizăm cele doi etape:
1. Locul de pornire în fereastra Johari este zona deschisă. Facem câteva adnotări despre noi
înșine. Care sunt punctele noastre forte și punctele noastre slabe? Ce ne face să ne simțim
bine și ce dorim să împărtășim altora? Trebuie să fim sinceri și deschiși despre ceea ce știm
deja despre noi înșine.
2. Cea de-a doua etapă implică alte persoane și obținem feedback despre noi înșine. Ar trebui să
luăm în serios aceasta metodă. Asta nu înseamnă că trebuie să facem tot ceea ce este sugerat,
dar ar trebui cel puțin să ascultăm și să reflectăm la asta. Apoi, ar trebui să îi mulțumim
persoanei care și-a alocat o parte din timpul ei pentru a ne oferi un feedback despre noi înșine.
Când primim un feedback, trebuie să dăm dovadă de respect, să ascultăm și să reflectăm la
cele spuse.
Categoriile conștientizării de sine și metode / instrumente de dezvoltare a

acesteia
Într-un articol publicat în Harvard Business Review, cercetătorul și psihologul organizațional, Tasha
Eurich și echipa sa de cercetători au stabilit că există două tipuri de conștientizare de sine 1:
 Conștientizarea de sine internă – capacitatea de a cunoaște propriile valori, pasiuni și aspirații

sau de a recunoaște dacă locul de muncă actual se potrivește cu ceea ce ne dorim cu adevărat
să facem, sau dacă ne simțim frustrați după o discuție aprinsă cu un coleg care contravine
convingerilor noastre.
 Conștientizarea de sine externă - care este capacitatea de a vedea clar cum ne privesc alți
oameni. Oamenii care știu cum sunt văzuți de ceilalți sunt mai empatici, mai eficienți și au
relații mai puternice cu colegii, prietenii și familia.
Conștiința de sine este un lucru benefic pentru afirmarea deplină a

ceea ce suntem și ne poate ajuta oricând să fim reali și curajoși.
Există multe modalități de a crește conștientizarea de sine și o
mulțime de site-uri utile, dar primii pași pe care îi putem face sunt:
1. Întrebați „Ce?” în loc de „De ce?”
De obicei, atunci când ne evaluăm emoțiile și starea psihică actuală,

ne întrebăm adesea „De ce mă simt furios? De ce am primit un
astfel de feedback? De ce proiectul meu nu este așa cum speram?
" Uităm foarte des de factorii psihologici (oboseală din cauza lipsei
de somn, scăderea glicemiei din cauza lipsei micului dejun etc.) Source: https://images.pexels.com
care au stat la baza unor astfel de situații.
Întrebarea „Ce” este mai productivă și se axează pe obiective prezente și viitoare, și nu pe greșeli din
trecut1.
1
https://blog.hubspot.com/marketing/self-awareness
De exemplu, dacă ne simțim frustrați la locul de muncă, întrebarea de genul „De ce mă simt
îngrozitor?” ne va frustra și deprima și mai mult. În schimb, întrebări de genul „Care sunt momentele
de la locul de muncă în care m-am simțit prost?” ne va determina să identificăm factorii pe care nu-i
putem controla și care nu corespund pasiunilor, convingerilor și obiectivelor noastre și ne vor ajuta
să ne gândim la o modalitate de remediere a situației.
2. Ar trebui să ne facem timp pentru noi înșine (să petrecem mau mult timp cu noi înșine).
Alocați o jumătate de oră pe zi propriei persoane. În acest interval de timp putem să faceți o activitate
de unul singur, să citiți, să meditați, să scrieți în jurnal.
3. Ar trebui să ascultăm mai mult și să cerem feedback celor din jurul nostru.
Ar trebui să ascultăm cu atenție feedback-ul venit din partea familiei, prietenilor și colegilor noștri și
să reflectăm cu atenție la cele auzite. Ar trebui să ne asigurăm prietenii că este în regulă să ne spună
punctul lor de vedere sincer despre noi.
16 teste de personalitate pentru autocunoaștere

O altă modalitate de a crește conștiința de sine este efectuarea
testelor de personalitate care ne ajută să ne înțelegem
trăsăturile. Nu există răspunsuri corecte sau greșite la aceste
teste. Sunt instrumente care ne ajută să identificăm diferențele
în modurile în care percepem și judecăm lumea din jurul
nostru. A percepe înseamnă a obține o conștientizare a unei
situații și a factorilor implicați în aceasta. A judeca înseamnă a
decide ce să facem în acest sens.
Sursa:
Unii oameni își formează propriile păreri despre ceea ce se https://media.istockphoto.com
întâmplă în jurul lor, în principal, folosindu-și simțurile (vederea, auzul, gustul, mirosul și atingerea).
Părerile lor se bazează pe modul în care percep anumite realități sau fapte. Ele tind să fie realiste și
practice. Alți oameni sunt mai pricepuți să își folosească intuiția (sentimente, posibilități, intuiții) ca
mijloc principal de formare a opiniilor despre ceea ce se întâmplă în jurul lor. Ei pun preț pe imaginație
și inspirație. Aceștia au propriile moduri de abordare a problemelor și de găsire a soluțiilor adecvate
și creează noi posibilități, noi idei și modalități de a face lucrurile. Cu toții folosim ambele moduri de
percepție, dar în funcție de situații pe unul îl folosim mai mult decât pe celălalt.
Unii oameni decid să facă un anumit lucru, analizând rațional efectele și rezultatele acțiunilor
întreprinse. Astfel de oameni au încredere în procesul de gândire. Se bazează foarte mult pe logică și
funcționează cel mai bine în situații practice și logice (de exemplu, activități în care sunt folosite
utilaje). Alți oameni iau decizii pe baza sentimentelor lor cu privire la ceea ce este important. Ei au
încredere în sentimentele lor și sunt mai preocupați de valorile personale decât de logică. Majoritatea
oamenilor folosesc atât gândirea logică, cât și cea bazată pe sentimente, în funcție de situațiile cu care
se confruntă.
Myers-Briggs Type Indicator™ (Indicatorul tipului de personalitate Myers-Briggs) (Briggs & Briggs
Myers, 1977) este un instrument bine cunoscut care evaluează tipurile de personalitate ale fiecărui
individ în parte, pe baza descrierilor tipurilor psihologice ale lui Carl Jung.
Site-ul https://www.16personalities.com/ permite efectuarea gratuită a testului de personalitate

Myers-Briggs și descrierea a cine suntem și ce ne determină să facem anumite lucruri. Este disponibil
în 37 de limbi. Testul oferă informații bazate pe cercetări privind înclinațiile spre un anume tip de
personalitate. Deschide ușa către conștiința de sine obiectivă, ajutându-ne să aflăm aspecte despre
noi înșine care ar putea fi îmbunătățite și cum să ne folosim cât mai eficient punctele tari existente.
Acest lucru poate reduce stresul și ne poate ajuta să găsim oportunități benefice pentru noi, să ne
înțelegem cu oamenii cu care interacționăm și, în general, să facem o treabă cât mai bună.
2.3. Autogestionarea
Autogestionarea și importanța acesteia
Autogestionarea este un alt element de bază al inteligenței emoționale.
Autogestionarea se referă la autocontrol, gestionarea propriilor stări afective, adaptabilitate

și transformare.
Managementul (gestionarea) nu este doar pentru manageri;

cu toții ne descurcăm în situații diferite. Autogestionarea
înseamnă a ne asuma responsabilitatea pentru propriile
noastre acțiuni și a face lucrurile cât de bine putem. Este
vorba despre a fi propriul șef, nu șeful unei echipe sau al unei
companii.
Abilitățile de autogestionare ne permit să ne maximizăm

productivitatea, să ne îmbunătățim performanțele la locul de Sursa: https://cdn.pixabay.com
muncă și să atingem în mod eficient obiectivele profesionale.
Îmbunătățirea abilităților de autogestionare ne poate ajuta să ne îmbunătățim capacitatea de
integrare profesională și să ne descurcăm cât mai bine la locul de muncă.
Daniel Goleman și coautorii săi definesc autogestionarea prin șase trăsături: autocontrol,
transparență, adaptabilitate, realizare, inițiativă și optimism. În cartea lui Robert Kelley „How to Be a
Star at Work: 9 Breakthrough Strategies You Need to Succeed” („Cum să fii o vedetă la locul de muncă:
9 strategii inovatoare de care ai nevoie pentru a reuși”) există un capitol întreg despre autogestionare.
Cercetarea lui Kelley evidențiază următoarele elemente cheie în autogestionare:
 Să ne luăm angajamentul de a învăța pe tot parcursul vieții pentru a realiza atât propriile
obiective, cât și pe cele ale organizației;
 Să ne asigurăm că proiectele noastre aduc beneficii organizației;
 Să ne dezvoltăm abilitățile de a gestiona cât mai productiv atât timpul nostru liber, cât și
timpul alocat îndeplinirii îndatoririlor care ne revin la locul de muncă;
 Să dezvoltăm relații stabile cu cât mai multe persoane din organizație la care să apelăm pentru
a rezolva probleme complexe din interiorul sau din afara organizației;
 Să acceptăm schimbarea și să reconfiguram atât structurile organizaționale, cât și modul lucru
pe măsură ce se ivesc noi oportunități.”1
1
https://er.educause.edu/blogs/2015/9/power-to-the-people-why-self-management-is-important
Abilități de autogestionare și modalități de dezvoltare a acestora

Definiția abilităților de autogestionare se referă la abilitățile noastre de a ne controla sentimentele,
emoțiile și acțiunile. Acestea joacă un rol decisiv în viața noastră personală și de afaceri.
Site-ul https://www.businessphrases.net/self-management-skills/ oferă un infografic gratuit foarte

intuitiv despre abilitățile de autogestionare:
Încrederea în sine
 Înlăturați gândurile
negative;
Autogestionarea  Gândiți pozitiv;
 Bucurați-vă de lucrurile
Abilități și sugestii mici;
 Nu uitați să vă spuneți
Gestionarea stresului mereu că sunteți deștept și
 Bucurați-vă de propriul intelligent;
corp;  Vorbiți cu oameni pozitivi
 Distrați-vă și odihniți-vă
Gestionarea timpului și
cât mai mult posibil;
 Mergeți în excursii și abilități organizaționale
vacanțe cu persoanele  Stabiliți-vă și prioritizați-vă
dragi; obiectivele;
 Faceți plimbări în natură  Creați-vă un program;
 Alocați timp hobby-urilor;  Faceți o listă cu sarcinile de
îndeplinit;
 Găsiți un echilibru între
Automotivare muncă și timpul liber;
 Aflați și enumerați-vă  Împărțiți sarcinile mari în
motivele (nevoi și sarcini mai mici;
dorințe);
 Descoperiți diferite surse Adoptarea unui stil de
de motivație și inspirație viață sănătos și a unei
(muzică, cărți, activități); diete echilibrate
 Gândiți măreț; Alimentația sănătoasă și
 Trăiți din plin momentul activitățile fizice sunt extrem de
prezent; importante pentru a avea o
 Visați la lucruri mari; minte și un corp puternice și
 Visați des - în fiecare zi; sănătoase.
 Amintiți-vă că nimic nu
este imposibil;
3. EXERCIȚII ȘI ÎNTREBĂRI
3.1. Exercițiul 1
Pentru a vă dezvolta conștiința de sine, ar trebui să monitorizați în mod conștient lucrurile pe care le
faceți. Vă rugăm să faceți o listă cu tot ceea ce faceți într-o zi și să reflectați asupra următoarelor
aspecte:
Ceea ce fac corespunde

Cum mă simt în
valorilor și convingerilor
momentul respectiv?
De ce fac asta: pentru mele profunde?
Lucruri pe care le-am Ce simt? Simt furie,
mine, pentru altcineva, O fac din motive greșite?
făcut astăzi tristețe, frică, bucurie,
care este scopul? Îmi ocupă majoritatea
dragoste, uimire,
timpului?
dezgust, rușine?
……………
……………
……………
……………
3.2. Exercițiul 2
Stabiliți punctele tari și punctele slabe personale. Vă rugăm să verificați și să vă gândiți la toate
punctele tari și punctele slabe pe măsură ce le vedeți. Puteți merge mai departe cu acest exercițiu și
puteți identifica alte puncte tari și puncte slabe, și ați putea, de asemenea, să vă gândiți la cum puteți
dezvolta punctele tari și cum puteți lucra la punctele slabe, pentru a vă îmbunătăți.
Sursa: https://cdn.pixabay.com
Punctele Punctele
Puncte tari Puncte slabe
mele tari mele slabe
Capacitatea de a înțelege punctul de
Nu mă abat de la planul meu
vedere al celorlalți
Creativitate Nesigur
Flexibilitate Autocritic
Preluarea inițiativei Foarte introvertit
Onestitate Foarte extrovertit
Integritate Prea atent la detalii
Formare continuă Prea sensibil
Stăpânire de sine Fără cultură financiară
Punctele Punctele
mele tari mele slabe
Nepriceput în a scrie rapoarte și
Bun comunicator
scrisori
Bun în luarea deciziilor Leneș
Bun în soluționarea problemelor Delăsător
Vorbiți la obiect Vorbiți prea mult
Vă pierdeți cu ușurință încrederea
Responsabil
în sine
Ambițios Vă temeți să munciți singur
Aveți probleme în gestionarea
Muncitor
timpului
Bine organizat Uneori vă pierdeți motivarea
Răbdător Gândiți prea mult
Respectuos Defensiv
Punctual Nu vă plac schimbările
Focusat în orice situație Conflictual
Tot timpul vă neglijați propriile
Capabil să munciți independent
nevoi
Bun ascultător Stimă de sine scăzută
Lipsit de prejudecăți Renunțați cu ușurință
De încredere Nerealist
Rațional Dezinteresat
Atent la detalii Posomorât
Nepriceput în relații cu publicul mai
Bun negociator
ales când vorbiți cu persoane noi
Dornic să învățați/să împărtășiți
experiențele și cunoștințele Nesigur
dobândite
Iertător Refuzați să citiți pasaje lungi
Atent la nevoile celorlalți Agresiv
………. ……….
3.3. Exercițiul 3
Când vă simțiți copleșiți de emoții și sunteți pe punctul de a reacționa negativ, urmați pașii următori
până când veți fi capabil să reacționați diferit1.
ROȘU: 1. Opriți-vă, așteptați, faceți o pauză și gândiți-vă înainte de a

acționa;
GALBEN: 2. Spuneți care este problema, spuneți ce simțiți;
3. Stabiliți un scop pozitiv;
4. Gândiți-vă la cât mai multe soluții posibile;
5. Gândiți-vă la consecințe;
VERDE: 6. Mergeți mai departe și încercați să găsiți cea mai bună soluție.
1
Adaptat după “Inteligența emoțională” de Daniel Goleman.
4. LECTURĂ SUPLIMENTARĂ ȘI DEZVOLTARE ULTERIOARĂ

 “A Theory of Objective Self Awareness”, Shelley Duval, Robert A. Wicklund - Academic Press,
1972;
 “How to Be a STAR at Work: 9 Breakthrough Strategies You Need to Succeed”, Robert E. Kelley,
(New York: Times Books, 1998);
 „Inteligența emoțională cum să dezvolți și să folosești principiile esențiale ale conducerii
cu ajutorul inteligenței emoționale”), Caruso D. R., & Salovey P., (Editura Business Tech,
2012);
 https://www.talentsmart.com/ - resursă disponibilă în 25 de limbi;
 https://www.emotionalintelligencecourse.com/;
 https://positivepsychology.com/emotional-intelligence-scales/;
 https://www.youthemployment.org.uk/young-professional-training/self-management-skills-
young-professional/;
 https://www.ihhp.com/meaning-of-emotional-intelligence?fbclid=IwAR1DLhCzIKbe7-
3kyJHADk-PGInpoAwYEo5BtunCJ3Sz5gPtpxrMj-67FuM;
 https://www.fastcompany.com/90469087/how-to-work-with-someone-who-isnt-
emotionally-
intelligent?fbclid=IwAR3sLmW8SzETPthXkzmHa7PKeeB02auibjUbfu5V9aSX4q1zJtoAvyQ6AX
Q;
 https://markmanson.net/emotions/emotional-intelligence-
skills?fbclid=IwAR1m39TGFrcpiq0KeioHVgVwKOo0eAmVCQdeM9HWftM5mAA0YUSaOBR0c
es;
 https://hbr.org/2017/01/the-downsides-of-being-very-emotionally-
intelligent?fbclid=IwAR0l2DahVqcrAQY3gyKiJGF0b0QqQzSLyK359p5Bp_DLyM9WLB5c_9SNy
9k;
 https://www.iberdrola.com/talent/what-is-emotional-intelligence;
 https://hbr.org/2017/01/the-downsides-of-being-very-emotionally-intelligent;
5. TESTE DE VERIFICARE A CUNOȘTINȚELOR DOBÂNDITE

5.1. Evaluare inițială
Evaluați fiecare afirmație care atestă cum sunteți cu adevărat și nu cum ar trebui să fiți1.
Deloc Rareori Câteodată Adesea Foarte

des
1 2 3 4 5
1. Îmi pot recunoaște emoțiile pe măsură

ce le experimentez
2. Nu-mi pierd cumpătul când sunt
frustrat
3. Oamenii mi-au spus că sunt un bun
ascultător
4. Știu să mă calmez când sunt agitat sau
supărat
5. Îmi place să organizez întâlniri de grup
6. Nu îmi este greu să mă concentrez la

un lucru pe termen lung
7. Nu mi se pare greu să schimb ceva în
viața mea atunci când sunt frustrat sau
nefericit
8. Îmi cunosc punctele tari și punctele
slabe
9. Nu mă sustrag conflictelor și
negocierilor
10. Îmi place munca mea
11. Le cer oamenilor feedback pentru a

afla dacă fac bine ceea ce fac și cum aș
putea să evoluez
12. Îmi stabilesc obiective pe termen lung
și îmi evaluez permanent evoluția
13. Nu mi se pare greu să citesc emoțiile
celorlalți
14. Pot construi cu ușurință relații cu
ceilalți
15. Folosesc tehnici de ascultare activă
atunci când oamenii îmi vorbesc
Total pe coloană
SCORUL TOTAL
1
Adaptat după https://www.mindtools.com/pages/article/ei-quiz.htm
Interpretarea scorului
Scor Comentarii
15-34 Trebuie să lucrați la inteligența emoțională. Puteți constata că vă simțiți copleșiți de emoții,
mai ales în situații stresante; sau, s-ar putea să evitați conflictele, deoarece nu vă simțiți
confortabil.
Probabil vă este greu să vă păstrați calmul după ce v-ați supărat și vă străduiți să construiți
relații de muncă puternice.
Nu vă faceți griji - există o mulțime de moduri prin care puteți construi inteligența
emoțională.
35-55 Nivelul dumneavoastră de inteligență emoțională este ... OK.
Probabil că aveți relații bune cu unii dintre colegii dumneavoastră, dar cu alții poate fi mai
dificil de lucrat.
Vestea bună este că aveți o mare oportunitate să vă îmbunătăți semnificativ relațiile la locul
de muncă.
56-75 Grozav! Sunteți o persoană inteligentă din punct de vedere emoțional. Aveți relații
extraordinare cu cei din jurul dumneavoastră și probabil veți descoperi că oamenii vin la
dumneavoastră pentru sfaturi.
Cercetătorii au descoperit că oamenii inteligenți din punct de vedere emoțional au adesea

un mare potențial de leadership. Atingeți acest potențial căutând oportunități de a-l
îmbunătăți și mai mult.
5.2. Evaluare finală

Fiți atenți la următoarele afirmații și încercați să răspundeți sincer.
Afirmații la care să reflectați NU Câteodată DA Ce puteți îmbunătăți

Sunt bun la identificarea
1.
modului în care mă simt
2. Simt dacă sunt fericit sau nu
Sunt capabil să observ când
3.
sunt furios, trist, plictisit etc.
4.
dezechilibrelor emoționale
Știu de ce am anumite
5.
sentimente
Reușesc să găsesc cuvântul
(cuvintele) potrivit(e) pe care
6.
să-l folosesc pentru a-mi
exprima sentimentele
7.
modului în care mă simt
8. modului în care mă simt eu și
ceilalți din jurul meu
Afirmații la care să reflectați NU Câteodată DA Ce puteți îmbunătăți

Știu foarte bine dacă ceilalți
9.
sunt sau nu fericiți
10. dezechilibrelor emoționale la
ceilalți
Sunt sensibil la sentimentele
11.
și emoțiile celorlalți
Sunt capabil să observ când
12. ceilalți sunt furioși, triști,
plictisiți etc.
Înțeleg emoțiile oamenilor
13.
din jurul meu
Sunt capabil să îmi controlez
14.
emoțiile
Sunt capabil să-mi păstrez
cumpătul și să gândesc
15.
rațional când mă confrunt cu
situații dificile
Sunt capabil să-mi controlez
16.
propriile emoții
Sunt capabil să mă calmez
17. repede când sunt foarte
nervos sau supărat
Sunt bun să fac față unei
18. situații neprevăzute când
sunt ‘‘ prins cu garda jos ”
Sunt capabil să mă autoreglez
19. emoțional chiar și în situații
dificile
Emoțiile îmi influențează
20.
performanța
Emoțiile pozitive mă
21. încurajează să continui ceea
ce fac
Emoțiile negative mă
demoralizează, iar un eșec
22.
mă oprește să continui ceea
ce fac
1.2. Conștientizare socială,

managementul relațiilor
sociale, planificarea
acțiunilor
Competența personală = Conștiința de sine Autogestionarea

Observ și înțeleg cu Îmi gestionez cât mai
Abilitatea de a-mi conștientiza emoțiile și
exactitate emoțiile mele? bine emoțiile și
de a-mi controla comportamentul
comportamentele?
Competența socială = Conștientizarea Management social

Abilitatea mea de a-i înțelege pe socială Cum îi influențez pe
ceilalți (inclusiv stările lor de spirit, Observ și înțeleg cu ceilalți?
comportamentele și emoțiile) exactitate emoțiile și Lucrez în mod
pentru a îmbunătăți relațiile comportamentele eficient cu ceilalți?
sociale cu aceștia celorlalți?
Modulul are scopul de a prezenta acele competențe și abilități de inteligență emoțională legate de
aspectele sociale ale acesteia. Competențele sociale sunt cele pe care grupul nostru țintă trebuie să le
dezvolte pentru a-și îmbunătăți poziția pe piața muncii. În același timp, va veni în întâmpinarea
formatorilor de adulți care depun eforturi zilnice de a educa oamenii din grupul țintă în domeniile
necesare.
După cum s-a menționat în modulul 1.1, există două competențe cheie în IE: cea personală și cea
socială și fiecare dintre ele au la rândul lor câte 2 competențe / aspecte de bază.
Competențele sociale sunt analizate în domeniile de mai jos urmând definițiile lui Goleman,
 Conștientizarea socială (ceea ce trebuie să știm – ceea ce înțelegem, ceea ce vedem). Pentru
a analiza această competență vom face referire la:
o Empatie;
o Conștientizarea organizațională;
o Orientare către client;
 Management social / relațional (ceea ce trebuie să facem - acțiuni, schimbarea
comportamentului). Pentru această competență ne vom referi la:
o Influență și leadership; o Gestionarea conflictelor;
o Motivarea celorlalți pentru a se o Crearea de relații;
dezvolta;
o Comunicare; o Munca în echipă și colaborarea;
o Catalizatorul schimbării;
A. Înțelegerea importanței abilităților sociale în inteligența emoțională;
B. Înțelegerea rolului empatiei la locul de muncă;

C. Învățarea unor tehnici de bază pentru îmbunătățirea empatiei în grupul nostru țintă de
cursanți;
D. Abilitatea de a recunoaște și a putea da exemple de persoane empatice din grupul țintă de

cursanți;
E. Înțelegerea modului în care conștientizarea organizațională se poate referi la grupul nostru

țintă;
F. Exemple de planificare a acțiunilor pentru îmbunătățirea abilităților IE.
Abilități: acceptarea punctelor de vedere ale celorlalți, demonstrarea empatiei și compasiunii,

dezvoltarea relațiilor sociale pozitive, colaborarea și munca în echipă.
2. BAZE TEORETICE
Există foarte multe studii cu privire la inteligența emoțională care în zilele noastre apar în diferite
formate, abordând diferite puncte de vedere cu privire la aceasta, unele academice, iar altele strict
legate de mediul afacerilor. În secțiunea aferentă de la sfârșitul acestui modul sunt menționate câteva
lecturi suplimentare destinate formatorilor și, în general, profesioniștilor care oferă ajutor grupurilor
de persoane necalificate. În ceea ce privește grupul țintă al acestui proiect, vom încerca, să prezentăm
câteva idei de abordarea subiectului într-un mod cât mai potrivit și mai relevant pentru ei.
În conformitate cu acest aspect, am găsit destul de interesant modul în care vorbește dr. William G
DeFoore despre IE, pentru că a formulat o primă opinie în legătură cu un subiect mai puțin cunoscut
despre persoanele cu abilități reduse. El îl numește „Cercul de încredere al inteligenței emoționale”1.
Managementul
Conștientizare
Conștiință
de sine
Autogestionare
socială
relațiilor sociale
1
https://www.goodfinding.com/circle-of-trust.html
1. Începem cu conștiința de sine. Relațiile sănătoase și de calitate depind de profunzimea și

precizia conștiinței de sine. Conștiința de sine este de asemenea foarte importantă pentru
încrederea în sine, care, la rândul ei, este foarte importantă pentru încrederea în ceilalți.
2. Conștiința de sine este aproape inutilă, însă, fără autogestionare. De exemplu, mulți alcoolici
știu că au o problemă cu băutura, dar sunt incapabili să-și autogestioneze dependența de
alcool.
3. Urmează conștientizarea socială, care implică în mod absolut conștiința de sine și
autogestionarea. Viziunea noastră asupra celorlalți - conștientizarea noastră socială - este de
fapt văzută prin filtrul conștiinței de sine și a capacității noastre de a ne cunoaște pe noi înșine.
4. Și, în cele din urmă, abilitățile noastre de management al relațiilor sociale sau capacitatea de
a crea și menține relații durabile, satisfăcătoare, depinde în totalitate de conștientizarea de
sine, de autogestionare și de conștientizarea socială.
2.1. Conștientizarea socială

Conștientizarea socială este capacitatea de a-i lua în considerare pe ceilalți și de a empatiza cu aceștia.
Ar trebui să fie formată în familie și să evolueze de-a lungul anilor, pe măsură ce mergem la școală,
unde întâlnim persoane din medii și culturi diferite și trebuie să înțelegem și să respectăm norme
sociale și reguli esențiale de comportament şi de etică. Conștientizarea socială este o componentă
foarte importantă a comportamentului adecvat în clasă, contribuind astfel la crearea și menținerea
unui mediu propice procesului de învățare. Conștientizarea socială este importantă în viața de adult.
Locul de muncă este considerat ca fiind un factor important în succesul profesional. Un sondaj recent
realizat de Parteneriatul pentru abilitățile secolului 21 (the Partnership for 21st Century Skills)
demonstrează că patru dintre cele mai importante abilități ale absolvenților de liceu care intră pe piața
muncii sunt legate de conștientizarea socială, respectiv profesionalism, colaborare, comunicare și
responsabilitate socială. În general, în orice fel de situație, profesională sau personală, succesul și
fericirea depind în mare măsură de modul în care gestionăm relațiile sociale și comunicăm cu oamenii
din jurul nostru. Acest lucru se bazează pe abilitățile și competențele care formează o conștientizare
socială solidă.
Ce este Empatia?
Empatia înseamnă înțelegerea celorlalți (a emoțiile lor, a punctului lor de vedere), abilitatea de-i
asculta activ pe ceilalți (atât cuvintele lor, cât și semnalele non-verbale), înțelegerea și aprecierea
opiniilor sau problemelor celorlalți, focusarea pe atingerea unui obiectiv, capacitatea de impune limite
emoționale.
Empatia nu reprezintă doar o abilitate de bază a conștientizării sociale, ci și nucleul gestionării relațiilor
de inteligență emoțională, baza abilităților mai complexe de gestionare a relațiilor sociale, care includ
influențarea în mod pozitiv a altor persoane, îndrumarea altor persoane, gestionarea conflictelor,
comportarea ca un adevărat lider în cadrul muncii în echipă.
La locul de muncă sunt ușor de evidențiat cazurile în care abilitatea empatică lipsește. Exemplul
„clasic” este analistul de sisteme informatice care poate rezolva problema cea mai dificilă, dar care nu
poate comunica cu oamenii fără a-i insulta. Deci, este ușor de înțeles că empatia este importantă
pentru a lucra eficient cu alte persoane, în special în domeniul vânzărilor sau în management.
Liderii și managerii empatici se înțeleg bine cu oameni care provin din medii și culturi foarte diferite și
își pot exprima ideile într-un mod în care persoanele cărora li se adresează să îi poată înțelege. De
exemplu, se descurcă mai bine în cadrul deplasărilor în străinătate, deoarece se pot adapta rapid la
normele sociale și culturale ale țării respective. Managerii care au o empatie ridicată sunt mai buni în
menținerea angajaților pe termen lung, iar angajații care dau dovadă de empatie câștigă respectul și
fidelitatea clienților. Cercetările relevante de la Center for Creative Leadership (Centrul pentru
leadership creativ) au constatat că empatia conferă performanțe mai bune la locul de muncă pentru
manageri și lideri.
Dar empatia depășește cu mult viața profesională. Promovarea empatiei este importantă, deoarece
ajută la rezolvarea conflictelor și la îmbunătățirea relațiilor dintre oameni. În plus, aceasta duce la
conștientizarea socială pe o scară mai largă și la deschiderea către noi perspective.
Acest lucru este confirmat de literatura de specialitate, cercetările în domeniu demonstrând faptul că
empatia și ascultarea activă duc la rezolvarea conflictelor și la consolidarea relațiilor dintre oameni
(Davis și Oathout, 1987; Long, Angera, Carter, Nakamoto și Kalso, 1999). Mai mult, empatia duce la
conștientizarea socială pe o scară mai largă (Rogers, 1982).
În cele din urmă, literatura de specialitate confirmă faptul că promovarea empatiei este importantă,
deoarece reduce agresiunea, prejudecățile și rasismul și crește dorința oamenilor de a-i ajuta pe
ceilalți la nevoie (Dixon, 2011; Gordon, 2012; Davis, 1980; Eisenberg și Miller, 1987). Pe scurt, empatia
este un element de bază al unei societăți mai bune.
Cele trei etape de dezvoltare a empatiei și limitele sale
„Empatia cognitivă” - este abilitatea de a ști ce simt oamenii și ce gândesc. Dacă o persoană folosește
doar empatia cognitivă riscă să devină detașat, rece și să fie indiferent și deloc atent cu ceilalți,
deoarece persoana încearcă să înțeleagă situația altei persoane fără a înțelege cu adevărat emoțiile
acesteia. Aceasta devine astfel o abilitate rațională, intelectuală și neutră din punct de vedere
emoțional pe care unii oameni o pot folosi în scopuri negative (pentru a manipula persoanele care
sunt vulnerabile din punct de vedere emoțional).
„Empatia emoțională” - este capacitatea de a simți cu adevărat ceea ce simt ceilalți, de a crea un ecou
al stării celorlalți în mintea noastră. Aceasta, însă poate duce la incapacitatea de a ne gestiona
propriile emoții, poate duce la epuizare psihologică și de multe ori ne aduce în imposibilitatea de a
acționa.
„Compasiunea (preocuparea empatică)” - este abilitatea de a înțelege nu numai situația dificilă a unei
persoane și de a fi sufletește alături de ea, ci și de a veni în ajutorul acesteia, ceea ce va aduce un
sentiment de ușurare, confort sau încredere că lucrurile se vor îmbunătăți. Dacă o persoană folosește
doar compasiunea poate ajunge să se învinovățească și să se condamne pentru incapacitatea de a
ajuta o persoană aflată într-o situație dificilă.
https://sizzo.xyz/photo_84360538_support-of-colleague.html
Un exemplu de lucrători empatici din grupul nostru țintă

Întrucât trebuie să ne concentrăm asupra grupurilor țintă JIMINY (proiectul nu se adresează doar
managerilor și directorilor), trebuie să ne gândim la sectoarele industriale în care muncitorii slab
calificați și necalificați își găsesc mai ușor locul de muncă și să evaluăm ce rol joacă IE și empatia în
acest sens. Cercetările noastre confirmă faptul că industria ospitalieră este unul dintre aceste cazuri.
În această industrie au fost dezvoltate multe instrumente prin care se măsoară calitatea serviciilor,
dar ceea ce apare acum, de exemplu, în sectorul hotelier, este impactul emoțional al feedback-ului
clienților. Aspecte precum serviciul standardizat (non-fluctuant), un produs de bună calitate și curat
au întotdeauna un impact pozitiv și cumulativ, dar angajații sunt cei care reprezintă factorul
diferențiator real pentru evaluarea unui hotel; ei sunt cei care pot influența oaspeții hotelului în
decizia de a reveni sau de a recomanda hotelul.
Modul de abordare a oaspeților de către angajați prin întrebări de genul „cum vă simțiți?” poate să nu
fie o abordare relevantă în multe sectoare industriale, dar este foarte importantă în industria
ospitalieră. Acesta este motivul pentru care este esențial să nu trecem cu vederea inteligența
emoțională, atât a angajaților, cât și a oaspeților. Este condusă de nevoia de a fi înțeles. Ființele umane
au o dorință subiacentă de a fi înțelese și asta înseamnă empatia. Dacă oaspeții unui hotel simt în mod
constant că sunt înțeleși din punct de vedere emoțional, există probabilitatea ca acest hotel să-și
surclaseze concurența.
Deci, cum poate un hotel să profite de beneficiile clienților și angajaților împliniți emoțional? După
cum vom vedea mai târziu, ascultarea activă și observarea sunt principalele tehnici. Este de înțeles că,
în febra îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, tendința angajaților este doar „de a-și face treaba”, dar, în
ciuda timpului limitat, ar trebui să facă un efort conștient pentru a face o pauză, a privi și a asculta
fiecare oaspete în parte. Lipsa de atenție față de oaspeți poate fi cea mai mare cauză a erorilor de
serviciu și principala sursă de frustrare. În plus, din lipsă de atenție, ratați oportunitățile de a observa
indicii importante care ar permite personalului să ofere servicii personalizate. Aceste observații nu
vizează doar managerii de hoteluri, bucătarii premiați sau recepționerii. Fiecare angajat care comunică
cu un oaspete poate avea un impact asupra evoluției pe piață a hotelului respectiv și, de aceea, toate
companiile din acest sector oferă pregătire specializată care abordează în special IE și empatia pentru
dobândirea anumitor aptitudini necesare viitorilor angajați de succes.
by Andrea Piacquadio on pexels.com
Tehnici esențiale de îmbunătățire a empatiei
Există tehnici și modalități de formare a empatiei pentru cei care sunt incapabili sau fac eforturi în a
manifesta empatie față de ceilalți. Pentru a utiliza empatia în mod eficient, trebuie să lăsăm deoparte
punctul nostru de vedere, să vedem lucrurile din perspectiva celuilalt, și să observăm că manifestarea
comportamentului într-un mod neobișnuit se datorează reacției bazată pe cunoștințele și experiențele
anterioare ale unei persoane. Pentru a îmbunătăți abilitatea de înțelegere a emoțiilor celorlalți, care
reprezintă baza empatiei, ne vom concentra, în grupul nostru țintă, pe acordarea unei atenții depline
în ascultarea, în decodificarea emoțiilor prin observarea modului de comunicare, a limbajului corporal
și a expresiei faciale, precum și a modului de formulare a întrebărilor.
Ascultarea
Un citat bine-cunoscut despre ascultare al dr. Stephen R. Covey este „Majoritatea oamenilor nu
ascultă cu intenția de a înțelege; ascultă cu intenția de a răspunde”. El clasifică ascultarea pe cinci
niveluri:
1. Ignorarea - nu ascultați deloc;

2. Simularea ascultării - nu ascultați, dar spuneți din când în când „mmhm” sau „bine”;
3. Ascultarea selectivă - auziți doar o parte din ceea ce vă spune cineva;
4. Ascultarea activă - puteți folosi mimarea și parafrazarea, dar acest tip de ascultare este privit
din punctul dumneavoastră de vedere;
5. Ascultarea empatică - încercați să înțelegeți și să internalizați emoțiile celorlalți - ascultați
pentru a înțelege.
Mulți oameni ajung până la nivelul 3 și, în consecință, decid prematur ce vrea să transmită cealaltă
persoană înainte ca aceasta să termine ce are de spus.
Vom prezenta în continuare câțiva pași / tehnici propuse care ne vor ajuta să atingem nivelurile 4 și 5
ale ascultării.
Pasul 1: Trebuie să ne străduim să nu vorbim, în timp ce cealaltă persoană vorbește. Trebuie să fim
siguri că acordăm atenție și că ne uităm direct la persoana care ne vorbește;
Pasul 2: S-a constatat că nu putem asculta o persoană care ne vorbește în timp ce efectuăm o
activitate, așa că, dacă cineva ne vorbește, trebuie să oprim telefonul, să ne îndepărtăm de monitorul
computerului și să ascultăm;
Pasul 3: Trebuie să ascultăm pe cealaltă persoană când vorbește, în loc să ne pregătim să dăm un
răspuns;
Pasul 4: Este bine să fim atenți la modul în care se comportă persoana respectivă;
Pasul 6: Trebuie să fim atenți al limbajul corporal al celeilalte persoane;
Pasul 7: Trebuie să îi arătăm persoanei care vrea să ne vorbească faptul că suntem dornici să o
ascultăm. De exemplu, dăm afirmativ din cap;
Pasul 8: Când cealaltă persoană nu mai vorbește, încercăm să parafrazăm sau să traducem ceea ce a
spus. Reflectăm la ceea ce am auzit. Această tehnică ne ajută să ne asigurăm că am înțeles clar ceea
ce ni s-a transmis;
Pasul 9: Încercăm să identificăm emoțiile persoanei din fața noastră. De exemplu: „Pari supărat” sau
„parcă ești supărat” etc.
https://unsplash.com/photos/lp1AKIUV3yo
Decodificarea emoțiilor
Surpriză Mânie
Evaluarea și identificarea emoțiilor la ceilalți se

referă la capacitatea de a percepe și a înțelege
emoțiile oamenilor din jurul nostru. Cercetările
anterioare [Friesen (1972)] ne-au oferit dovezi
concludente pentru identificarea expresiilor faciale
universale ale celor șapte emoții - furie, dispreț, Bucurie Tristețe Frică
dezgust, frică, bucurie, tristețe și surpriză, în ciuda
diferențelor culturale.1
Mulțumire Dezgust
Abilitatea de a descifra cu exactitate expresiile
emoționale joacă un rol cheie în interacțiunea socială (Kilts, Egan, Gideon, Ely și Hoffman, 2003),
deoarece facilitează răspunsul și apropierea (Isaacowitz și colab., 2007). Există diferite moduri de a
1
https://www.apa.org/science/about/psa/2011/05/facial-expressions
„citi” emoțiile altor persoane, inclusiv acordând atenție modului în care vorbește (inflexiuni vocale,
tonul vocii, utilizarea cuvintelor), mișcările corpului și expresiile faciale [de Positive Psychology
Program B.V].
OCHI: deschiși, lăsați în jos/larg deschiși, strânși;

PLEOAPĂ: ridicată, strânsă, încordată;
SPRÂNCENE: ridicate, căzute, împreunate;
NĂRI: dilatate;
GURA: deschisă, închisă, cu colțurile ridicate, cu colțurile lăsate;
BUZE: strânse, relaxate, întinse, subțiate;
non-verbal
FAȚĂ
verbal
CUVINTE CARE
CORP CAP: ridicat/coborât,
EXPRIMĂ EMOȚII:
întors într-o parte
MIȘCARE:
METAFORE: rapidă/înceată
ex. “Mă simt prins ca PIEPT: mărit
într-o capcană”. UMERI: pe spate, lăsați
non-verbal în jos
BRAȚE: inerte pe lângă
TON: ridicat/scăzut corp, ridicate
INTENSITATE: ridicată/scăzută MÂINI: acoperă fața,
RITMUL VORBIRII: lent/alert sunt împreunate
Decodificarea emoțiilor prin descifrarea a trei forme diferite de expresii emoționale
Expresii faciale
Fața este o pânză dinamică pe care oamenii își afișează stările emoționale și prin intermediul căreia se
decodifică stările emoționale ale celorlalți (de exemplu, Willis și Todorov, 2006). În cazul unei emoții
pe care o persoană nu încearcă să o schimbe sau să o ascundă, expresiile faciale durează de obicei
între 0,5 și 4 secunde și angrenează întreaga față (Ekman, 2003). Aceste expresii au fost denumite
expresii macro; apar atunci când oamenii nu încearcă să-și ascundă emoțiile. Expresiile macro apar
adesea atunci când oamenii sunt singuri sau cu persoane apropiate (de exemplu, familia și prietenii).
Expresiile macro sunt relativ ușor de detectat. Micro-expresiile, pe de altă parte, sunt expresii care
apar într-o fracțiune de secundă, uneori 1/30 din secundă. Datorită vitezei lor, sunt mai greu de
detectat. Microexpesiile pot surveni atunci când o persoană încearcă să-și ascundă emoțiile. În
încercarea de a controla expresia emoțională, individul nu reușește să ascundă reacția facială imediată
(incontrolabilă), provocând o derulare rapidă și trecătoare a micro-expresiilor. De exemplu, o
persoană care încearcă să ascundă furia atunci când managerul ei face o remarcă malițioasă, își poate
strânge buzele reacție imediată), dar ascunde rapid această reacție zâmbind. Existența micro-
expresiilor se bazează pe ipoteza că există situații în care expresiile faciale nu pot fi controlate
voluntar, chiar dacă persoana în cauză încearcă să-și controleze expresiile. Cercetările efectuate de
Porter și Leanne ten Brinke (2008) au arătat că micro-expresiile apar atunci când participanții au
încercat să disimuleze cu privire la expresiile lor emoționale. Micro-expresiile pot fi, de asemenea,
semne ale unor stări emoționale procesate rapid, fără a mai putea fi cenzurate.
Indiciile faciale pot fi o sursă bogată de informații despre emoția pe care o trăiește o persoană. Iată
câteva părți ale feței pe care le puteți observa și lucruri pe care le puteți învăța despre o persoană:
 Ochii. Modul în care oamenii mențin contactul vizual poate indica cât de mult cred în ceea ce
spun. Se poate spune, de exemplu despre o persoană care întrerupe în mod repetat contactul
vizual că este ușor anxioasă sau că ascunde ceva. În schimb, se poate spune despre persoana
care are un contact vizual prelungit că are multă încredere în sine.
 Gura. Poziția gurii oamenilor poate fi un indiciu care reflectă modul în care aceștia se simt. O
persoană fericită probabil va zâmbi cu toată gura. Buzele subțiate, o încruntare sau o grimasă,
pe de altă parte, pot indica furie sau disconfort.
 Fruntea. Fruntea unei persoane ne poate oferi indicii despre ce simte o persoană. O frunte
încrețită poate indica confuzie sau uimire; transpirația pe frunte poate indica anxietate; o
frunte încrețită în sus poate indica surpriză sau încântare.
 Sprâncenele. Poziția sprâncenelor poate oferi, de asemenea, indicii cu privire la modul în care
se simte o persoană. Sprâncenele coborâte pot semnala dezamăgire sau nemulțumire;
sprâncenele ridicate pot indica surpriză sau neîncredere; mișcarea sprâncenelor în sus și în jos
rapid poate însemna un gest de salut sau de întâmpinare.
Vom prezenta mai jos trei exemple din cartea: „Emoții date pe față” (‘Emotions Revealed’ ) scrisă de
Paul Ekman (2003).
Supărat, trist, nedumerit, nefericit etc. Acestea sunt mai multe variante. Toate acestea se
referă la tema furiei generate de ivirea unui obstacol în calea realizării unui scop. Ar putea fi
chiar o furie bine controlată. Pleoapele încordate, coborâte, precum și sprâncenele coborâte
indică furie.
Surpriză sau teamă - sau pur și simplu captarea atenției. Este dificil să indicăm cu certitudine
ce emoție este exprimată când indiciul este limitat doar la pleoapele superioare ridicate. În
ceea ce privește emoțiile care indică surprindere sau teamă, acestea pot fi ușor identificate
sau pot fi foarte bine controlate.
Strângerea colțului gurii indică în această imagine un set de emoții asociate, precum
dispreț, sfidarea sau infatuare.
Limbajul corpului
Există dovezi care sugerează că numeroase emoții, inclusiv mândria, rușinea, furia, frica și dezgustul
(de exemplu, lucrările lui Gelder și Van den Stock, 2011; Keltner, 1995; Tracy, Robins și Schriber, 2009)
pot fi descifrate cu precizie din limbajul corpului în comunicarea non-verbală. Mândria, de exemplu,
este de obicei semnalată de pieptul umflat, capul ridicat și mâinile în șolduri sau brațele ridicate
deasupra capului cu pumnii încleștați (Tracy și Matsumoto, 2008; Tracy și Robins, 2004). Cercetările
anterioare au identificat numeroase expresii corporale pentru emoții precum bucurie și fericire,
mândrie, rușine și jenă, frică, furie, dezgust și tristețe (vedeți Witkower & Tracy, 2018 pentru o
recapitulare). Este probabil ca expresiile corporale ale emoțiilor să fie universale, întrucât studiile au
arătat generalizarea acestora indifferent de rasă și diferență culturală (Edelmann și colab., 1989; Haidt
și Keltner, 1999; Tracy și Robins, 2008)
Limbajul
Oamenii folosesc sute, dacă nu chiar mii, de termeni pentru a exprima stările emoționale. În unele
cazuri, cuvintele folosite indică exact emoția pe care o trăiesc. De exemplu, frica poate fi exprimată
prin expresia „Mi-e teamă”. În alte cazuri, se folosesc metafore sau analogii pentru a exprima din punct
de vedere subiectiv o stare emoțională prin care trece o anumită persoană. În limba engleză, există
sute de expresii lingvistice folosite în limbajul uzual pentru a vorbi despre emoții. De exemplu, „a
tremura ca o frunză”, „a se simți prins ca într-o capcană” și „a se simți la capătul puterilor”. Evident,
pentru a decodifica cu exactitate emoția exprimată verbal, trebuie să cunoaștem semnificația
cuvintelor sau expresiilor folosite pentru a comunica o emoție. Descifrarea emoțiilor exprimate într-o
limbă străină este mai dificilă decât cele exprimate în limba proprie. Emoțiile sunt exprimate atât prin
limbajul verbal, cât și prin limbajul paraverbal, respectiv tonalitate, volumul vocii sau viteza de vorbire.
Aceste trei caracteristici ale expresiei emoționale (faciale, corporale și verbale) funcționează mai mult
împreună decât izolat. De exemplu, decodificarea emoției unei alte persoane doar concentrându-ne
pe cuvinte este puțin probabil să fie exactă, dat fiind faptul că există o serie de indicii non-verbali care
modifică, amplifică, accentuează și contrazic cuvintele transmise. Tabelul următor prezintă două
exemple de includere a expresiilor faciale și corporale în decodificarea pe deplin a a unei emoții.
Emoție Limbajul corporal Limbajul Expresiile faciale
Bucurie • capul ridicat • ton ridicat • colțurile gurii sunt coborâte
• piept în afară • volum ridicat sau ridicate

• viteză mare în • se văd dinții
• brațele întinse
vorbire • obrajii ridicați
• mișcare în sus • riduri la colțul ochilor
• mișcare rapidă și
energică
• sărituri
Emoție Limbajul corporal Limbajul Expresiile faciale
Furie • capul • ton ridicat • pleoape încordate coborâte

lăsat
în jos • volum ridicat • ochi ieșiți din orbite
• brațele în față • viteză mare în • buze strânse
• pumnii încleștați vorbire • colțurile gurii coborâte
• mișcare defensivă • nări umflate
• înclinare în față • maxilar încordat
• pași apăsați
• mișcări rapide
Două exemple ale modului în care expresiile faciale, corporale și verbale ale emoțiilor
acționează sinergic și se completează reciproc
Formularea întrebărilor
Întrebările sunt împărțite în întrebări deschise și închise.
O întrebare închisă primește de obicei un răspuns format dintr-un singur cuvânt sau un răspuns
concret foarte scurt, precum „Da” sau „Nu”. Întrebările deschise generează răspunsuri mai lungi. De
obicei încep cu ce, de ce, cum. O întrebare deschisă cere respondentului să își împărtășească propriile
cunoștințe, opinii sau sentimente. Astfel că, dezvoltarea empatiei prin înțelegerea celorlalți, se face
prin adresarea de întrebări deschise lipsite de prejudecăți sau critici.
Întrebările deschise sunt bune pentru a descrie circumstanțele mai detaliat, pentru a dezvolta o
conversație deschisă și pentru a afla opiniile sau problemele celeilalte persoane. Putem folosi apoi
întrebări închise pentru a ne testa abilitatea de înțelegere și pentru a încheia o discuție sau pentru a
lua o decizie.
Conștientizarea organizațională
Daniel Goleman o descrie în cartea sa „Organizational Awareness: A Primer” ca fiind abilitatea de a
înțelege rațiunea din spatele unei organizații și structura acesteia; de a face lucrurile să funcționeze în
cadrul organizației - în mod formal și informal; de a înțelege atât organizațiile clienților, cât și ale
furnizorilor; de a acționa luând în considerare interesul superior al clientului.
Conștientizarea organizațională înseamnă a avea capacitatea de a înțelege din punct de vedere
emoțional relațiile de putere ale unui grup și de a identifica influencer-ii, rețele și dinamica în cadrul
organizației.
Liderii care pot recunoaște oportunitățile rețelei și pot înțelege relațiile cheie de putere sunt mai bine
pregătiți pentru a face față cerințelor conducerii. Acești lideri înțeleg nu numai forțele care acționează
într-o organizație, ci și valorile, principiile și regulile nescrise care sunt respectate de oameni. Oamenii
calificați în competența de conștientizare organizațională cunosc rețelele formate din persoane care
fac ca organizația să funcționeze și știu cum să găsească persoana potrivită pentru a lua decizii cheie
sau cum să formeze o coaliție pentru a acționa.
Unul dintre exemplele lipsei de conștientizare organizațională este atunci când scopul afacerii unei
companii (declarația misiunii) nu este legat de modul în care oamenii își desfășoară activitatea zilnică
în cadrul organizației. Liderii și consultanții externi care urmează acest principiu nu își asumă în mod
evident responsabilitatea de a se asigura că operațiunile companiei sunt conforme cu misiunea
acesteia.
Cercetătorii de la Școala de Management Rotman de la Universitatea din Toronto au descoperit că,
poziția unui potențial factor de schimbare în ierarhia unei companii contează mai puțin decât
capacitatea sa de a citi și de a mobiliza rețelele informale necesare pentru a face schimbarea.
Efectul Radar
Kate Leto (un consultant în proiectarea organizațională) ne oferă drept exemplu o persoană de rang
mic, care întruchipează conștientizarea organizațională. Este personajul fictiv din serialul TV „M * A *
S * H”: Walter „Radar” O'Reilly (acest exemplu se poate aplica mai bine la persoanele în vârstă din
grupul țintă JIMINY). Pentru cei care nu sunt familiarizați cu serialul, Radar este un tânăr caporal și
funcționar la spitalul de campanie M * A * S * H. În mod obișnuit, o persoană aflată în rolul respectiv
ar fi o persoană care ocupă un post inferior și face pur și simplu ceea ce i se spune.
Radar este, însă, diferit. Are o abilitate uimitoare de a
pune lucrurile în mișcare; de a manipula ierarhiile
militare pentru a obține provizii, jeepuri, permise sau
medicamente. Știe cum să se folosească de sistemul
resurselor umane nescris, neînregistrat, pentru ca
unitatea militară din care face parte să obțină tot ce avea
nevoie. El identifică problema și găsește o soluție înainte
ca oricine altcineva din tabăra militară să știe măcar o
idee despre existența ei (de aici numele de „Radar”). Este
un exemplu perfect al modului în care Goleman descrie conștientizarea organizațională: „Abilitatea
de a înțelege cursul vieții organizaționale, de a construi rețele de decizie și de a te descurca cu
inteligență, prezență de spirit și diplomație”. Chiar dacă personajul este fictiv, cei care au lucrat în
organizații mai mari își pot aminti de un astfel de coleg, „de rang inferior”, cu o atitudine mereu
pozitivă, îndrăgit de ceilalți, cu abilități extraordinare de a îndeplini sarcini dificile ocolind birocrația
internă, fără a încălca însă regulile.
Deci, conștientizarea organizațională ajută la crearea strategiei pentru atingerea obiectivelor în orice
organizație sau rețea, indiferent de situație.
Revenind la rolul liderilor din organizații, ar trebui să luăm în considerare și termenul de „bandă de
atenție” care înseamnă aproximativ „cine ar trebui să acorde atenție unui lucru și cu ce scop”.
„Lățimea” benzii de atenție a unui grup de oameni este în mod evident mai mare decât cea a unei
singure persoane. Un lider cu un grad ridicat de conștientizare organizațională poate asigura
distribuția eficientă a benzii astfel încât gradul de concentrare și durata atenției să fie dozate în mod
corespunzător pentru ca informațiile să fie preluate și înțelese și, în cele din urmă, să se ia decizii
strategice cu privire la modul cel mai bun de a răspunde unei provocări.
Cei mai buni lideri își manifestă conștientizarea organizațională ajutând angajații să se concentreze
asupra lucrurilor importante, captând și direcționând energia colectivă către obiectivele strategice de
cea mai mare însemnătate. Acești lideri știu unde ar trebui direcționată această energie și unde ar
putea fi cel mai bine folosită - și depun toate diligențele necesare pentru a face ca lucrurile să
funcționeze. Liderii de mare succes dețin abilități de „conștientizare holistică”. În cadrul organizației,
aceștia pot înțelege climatul emoțional și entuziasmul colectiv al oamenilor (în general, lucruri care nu
pot fi măsurate cu acuratețe prin simpli indicatori). În „ecosistemul” creat de organizație, ei înțeleg
modul în care organizația se raportează la ceilalți (furnizori, concurenți, operatori cheie). În cele din
urmă, pot înțelege și imaginea de ansamblu a sistemelor mai mari în care funcționează organizația
(economie, schimbări tehnologice, tendințe sociale și schimbări politice și multe altele).
La partea opusă se află „deficitul de atenție organizațională”, în care lipsa datelor (neacordarea
atenției la ce se întâmplă pe piață) și lipsa de viziune asupra modului în care ar trebui să decurgă
lucrurile pot duce la decizii proaste.
Orientarea către client

În ceea ce privește grupul nostru țintă, orientarea către client se referă la anticiparea, recunoașterea
și satisfacerea nevoilor clienților.
O persoană este orientată către client dacă:
 Înțelege nevoile clienților;

 Caută modalități de a spori satisfacția și loialitatea clienților;
 Oferă cu bucurie asistență adecvată;
 Privește din punctul de vedere al clientului - acționând ca un consilier de încredere.
Folosim termenul „client” în sensul său mai larg: toți cei de
la care dorim ceva sunt numiți generic clienți - produsul pe
care îl vindem suntem noi înșine.
Tehnicile de bază pentru a crește satisfacția și loialitatea
clienților noștri sunt:
1. Creați relații între dumneavoastră și clienți. De ce? Pentru că acest lucru vă ajută să ieșiți în evidență
și să creați noi oportunități pentru afacerea dumneavoastră în viitor. Acest lucru se realizează cu
ușurință tratându-vă clienții cu respect - fiți punctuali, salutați, folosiți „vă rog” și „vă mulțumesc”
cât mai des, recunoașteți când greșiți și reparați-vă greșelile și fiți motivați în a vă oferi serviciile.
2. Vă cunoașteți pe voi înșivă. De ce? Orientarea spre client nu echivalează cu vânzarea sufletului
diavolului. Odată ce ați stabilit că relația este în conformitate cu valorile și obiectivele
dumneavoastră, trebuie să vă cunoașteți punctele tari și punctele slabe, astfel încât să vă puteți
prezenta cu încredere.
3. Comunicați în mod eficient, ca să puteți înțelege ce dorește clientul dumneavoastră și să puteți să-
i ajutați în această privință. Trebuie să vă folosiți abilitățile de ascultare pentru a afla ce este cu
adevărat important pentru clienți, precum și abilitățile non-verbale pentru a confirma faptul că
meritați timpul / banii /jobul / serviciul lor. Acest lucru implică o atitudine energică și entuziastă.
4. Vă asumați responsabilitatea pentru toate situațiile și problemele care pot apărea, fiind prevăzător,
responsabil și mereu la dispoziția clienților.
2.2. Managementul relațiilor sociale

Obiectivul acestei secțiuni este de a arăta cum putem folosi emoțiile pentru a obține cu ușurință
performanțe.
Influență și leadership
Capacitatea de a cuceri și a-i convinge pe ceilalți. Capacitatea de a oferi sprijin și a obține sprijin.
Capacitatea de a inspira și îndruma persoane și grupuri de persoane.
Terry R. Bacon scrie în „Elements of Influence: The Art of Getting Others to Follow Your Lead” că nu
poate exista o conducere fără influențare, deoarece influențarea este modul prin care conduc liderii.
În cartea lor clasică despre leadership, „Liderii - strategii pentru preluarea conducerii” Warren Bennis
și Burt Nanus punctează acest aspect: „Există o diferență marcantă între management și leadership”,
au scris ei, „și ambele sunt importante. „A gestiona” înseamnă „a duce la bun sfârșit, a realiza, a avea
sarcina sau responsabilitatea de a conduce”. „A conduce” înseamnă „influențare, ghidarea într-o
anumită direcție, curs, acțiune, opinie.” Ei susțin că „un factor esențial în leadership (abilitatea de a
conduce) este capacitatea de a influența pe ceilalți.”
Oamenii răspund cel mai bine atunci când sunt tratați ca ființe umane, lucrează cel mai bine atunci
când sunt ascultați și rămân loiali și implicați atunci când se simt respectați, li se acordă încredere,
sunt bine informați și instruiți. Deci, abordările doar din perspectivă rațională ale managerilor nu sunt
suficiente, fiind necesare și abordările sociale și emoționale care conduc la influențarea celorlalți.
Liderii conduc prin mobilizarea oamenilor în jurul unei viziuni atrăgătoare asupra viitorului, inspirându-
i să calce pe urmele liderului. Cei mai buni lideri sunt profesorii, mentorii și modelele realizând marea
majoritate a muncii lor prin influențare, și nu prin autoritate.
Arta managementului și a leadership-ului este să știți când să acționați ca manager și când să acționați
ca lider, când să folosiți autoritatea și când să folosiți influența, când să întrebați și când să răspundeți,
când să preluați controlul și când să oferiți libertate. În fiecare caz, este esențial ca liderii și managerii
să înțeleagă gama de tehnici de influențare pe care le pot folosi, să știe când și cum să le folosească,
să își construiască fundamentul prin care să poată deveni influenți și să își intensifice abilitățile astfel
încât să poată influența oamenii în mod eficient.
Același autor a descris în „Power and Influence” 28 de abilități asociate cu eficacitatea influenței
exercitate asupra celorlalți. Cele legate de inteligența emoțională formează partea majoră a acestui
set de abilități.
Abilitățile legate de IE care afectează eficacitatea influențării sunt:
Ascultarea: abilitatea de a asculta activ pe ceilalți; implicarea în discuție, ascultarea cu atenție și
reținerea a ceea ce este important.
A fi prietenos și sociabil cu persoanele necunoscute: abilitatea de a fi deschis și de a interacționa cu
oameni pe care nu îi cunoașteți; a fi sociabil, prietenos și primitor și a manifesta interes pentru oamenii
pe care nu îi cunoașteți. O abilitate esențială în tehnica de influențare a socializării.
Manifestarea unui interes real față de ceilalți: abilitatea de a manifesta un interes real față de alți
oameni; abilitatea de a manifesta cu sinceritate grijă, îngrijorare față de alte persoane; abilitatea de
a-i face pe ceilalți să se simtă importanți. O abilitate esențială în socializare și relaționare.
A avea o perspectivă asupra a ceea ce apreciază ceilalți: a avea o înțelegere puternică și intuitivă în
privința celorlalți oameni și în privința a ceea ce este important pentru ei; abilitate de a discerne ceea
ce apreciază ceilalți fără a fi nevoie să spună despre ce e vorba; percepția interpersonală.
A fi sensibili la sentimentele altora: abilitatea în a înțelege emoțiile altora și a empatiza cu ei.
Construirea de relații și încredere: abilitatea de a construi relații armonioase și empatice cu ceilalți;
abilitatea de a le arăta încredere, precum și de a-i determina să simtă că și ei la rândul lor poate avea
încredere în dumneavoastră; stabilirea legăturilor de încredere cu ceilalți.
Construirea de relații strânse: abilitatea de a crea prietenii de încredere și relații strânse cu alte
persoane; abilitatea de a susține relații intime și prietenoase cu ceilalți pe o perioadă lungă de timp.
Convingerea oamenilor să vă ajute să îi influențați pe ceilalți: abilitatea de a obține sprijinul și asistența
celorlalți în influențarea altora; abilitate în dobândirea acordului și cooperării și a creării unui
sentiment unic al scopului, în special în abordarea celorlalți și încercarea de a-i convinge. Cea mai
importantă abilitate în tehnica de influențare a creării unei alianțe.
Rezolvarea conflictelor și neînțelegerilor dintre oameni: abilitatea de a gestiona conflictul; capacitatea
de a identifica problemele de bază, de a găsi soluții creative și acceptabile și de a detensiona atmosfera
în situații aparent fără rezolvare; abilitatea de mediere.
Sprijinirea și încurajarea celorlalți: abilitatea de a-i ajuta și încuraja pe ceilalți, și de a le transmite o
stare de siguranță; acordarea de ajutor sau asistență altora persoane; și promovarea, avansarea,
inspirarea sau stimularea celorlalți și încurajarea acestora să avanseze.
În timp ce cele de mai sus descriu calitățile și abilitățile pe care un manager ar trebui să le aibă pentru
a conduce eficient, este mai mult decât clar că orice angajat care are aceste abilități sau poate fi
instruit în aceste abilități poate avea o viață profesională de succes chiar dacă nu va urca treptele
ierarhiei.
Comunicarea
Este vorba de a fi convingător, concis și obiectiv. Oamenii care stăpânesc destul de bine această
abilitate se pot adapta la contextul emoțional al schimbării. Ei recunosc și manifestă empatie și
apreciere față de punctelor de vedere sau problemelor celorlalți, continuând să se concentreze asupra
atingerii obiectivului comunicării.
Gestionarea conflictelor
În general, se referă la capacitatea de a identifica, preveni sau gestiona zonele de conflict până la o
rezolvare pozitivă. Asta înseamnă că personalul cu înaltă calificare:
 Are cunoștință de conflictul potențial sau real dintr-o perspectivă de superioritate ierarhică;
 Are abilitatea de a citi emoțiile subiacente din cadrul grupurilor de oameni;
 Este receptiv și dispus să adopte perspective diferite.
Pentru grupul țintă al proiectului, trebuie să ne concentrăm pe ultimele două caracteristici care îi vor
ajuta în negocierea și soluționarea neînțelegerilor.
Munca în echipă și colaborarea
Este aptitudinea naturală în crearea unei echipe bine sudate. Managerii și liderii cu această abilitate:
 Asigurați-vă că obiectivul este bine definit și înțeles de toți;

 Comportați-vă într-un mod ușor de acceptat de ceilalți;
 Demonstrați că apreciați aportul tuturor.
Pentru forța de muncă necalificată sau slab calificată este vorba mai mult despre dezvoltarea abilității
de a lucra cu ceilalți pentru a atinge obiective comune.
by fauxel on pexels.com
ABILITĂȚI CHEIE ÎN MANAGEMENTUL RELAȚIILOR SOCIALE
ABILITĂȚI DE COMUNICARE
Încredere;
Receptivitate;
Abilități de ascultare; Respect;
Abilități scrise sau verbale; Feedback;
Abilități de comunicare verbale Abilități de prezentare;
sau non-verbale; Abilități de a vorbi în
Răbdare și înțelegere; public;
Amabilitate;
Being supportive
ABILITĂȚI DE SOLUȚIONARE
A CONFLICTELOR
Prin învățarea abilităților de soluționare a
conflictelor, puteți să vă mențineți relațiile
personale și profesionale puternice și productive.
ABILITĂȚI DE MUNCĂ ÎN
ECHIPĂ
Abilități de colaborare; Atitudine de susținere;
Grija pentru ceilalți; Prietenie;
Construirea încrederii; Empatie;
Gândire creativă și Entuziasm;
schimb de idei; Amabilitate;
Răbdare; Acceptarea criticilor;
ABILITĂȚI DE CONDUCERE
Abilități de negociere;
Gândire optimistă și
Întreprinzător;
pozitivă;
Capacitatea de a inspira și motiva;
Abilități de planificare și
Încrezător;
abilități analitice;
Planificare strategică;
Coaching și mentorat;
Abilități de rezolvare a
Diplomaţie;
conflictelor;
Managementul talentelor;
Abilități eficiente de delegare;
Receptivitate;
ABILITĂȚI DE INFLUENȚARE ȘI
CONVINGERE
Aceste abilități vă conferă o mare putere! De ce?
Pentru că oamenii cred în ceea ce spuneți și îi
puteți face să vă urmeze sau îi puteți influența
pentru a vă urmări interesele.
2.3. Planificarea acțiunii

Criza pandemiei generată de Covid-19 și avansarea rapidă a automatizării în producție a creat din
păcate un număr mare de solicitanți de locuri de muncă și șomeri. Aici, competențele IE vor juca roluri
cheie.
Pentru șomeri, oameni slab clarificați și necalificați, trebuie să avem în vedere două aspecte.
Pentru șomeri, cercetările indică faptul că IE contează în perioade dificile. Un studiu despre IE legat de
sănătatea mintală, sănătatea fizică și riscul de sinucidere la șomeri pe termen scurt și lung a arătat că
inteligența emoțională a fost asociată pozitiv cu sănătatea mentală și fizică și negativ cu modul de
gestionare a stresului și riscul de sinucidere.
În plus, automatizarea și inteligența artificială vor face ca mii de lucrări repetitive / mecanice să devină
învechite și singurele nevoi previzibile de forță de muncă după aceea, sunt pozițiile legate de
interacțiunea umană. Astfel că persoanele competente în domeniul IE vor avea șanse mult mai mari
de angajare.
Pentru cei din organizațiile care susțin șomerii (educatori, asistenți sociali, toți cei care oferă ajutor),
cercetarea indică faptul că îmbunătățirea empatiei prin formarea lucrătorilor din prima linie
îmbunătățește serviciile pe care organizația le oferă.
Investiția în formarea IE și nu doar în abilități tehnice este importantă pentru bunăstarea pe termen
lung a societății noastre.
Pentru a sugera planificarea acțiunii de îmbunătățire a IE în cele două grupuri distincte ale JIMINY,
educatori adulți și persoane necalificate, trebuie să avem în vedere câteva caracteristici cheie ale
planurilor de acțiune:
 Planurile de acțiune se bazează inițial pe înțelegere, observație, măsurători (cum ar fi

sondajele), raționament care ne arată că trebuie să programăm o intervenție pentru a
schimba ceva (sau pentru a menține o activitate care se dovedește a fi de succes);
 Intervenția trebuie mai întâi să aibă o țintă clară (un obiectiv de afaceri cu un puternic impact);
 Intervenția trebuie constituită dintr-o serie de acțiuni (care sunt împărțite pe etape), fiecare
dintre ele având un impact specific;
 Persoanele responsabile de realizarea acesteia;
 Un interval de timp;
 descriere a modului în care ar trebui să arate succesul (Vom ști că avem succes dacă ...);
 Modul în care vom măsura succesul / progresul.
Planificarea acțiunilor pentru formatorii de adulți
Deși credem că formatorii de adulți (în special cei din domeniile abordate de grupul țintă de cursanți
JIMINY) vor avea deja un nivel de competență, conștientizare de sine și formare, acest lucru nu
anulează faptul că aceștia pot continua să se autoperfecționeze (conform sondajului anterior acestui
proiect). Astfel, planificarea pentru autoperfecționare include:
Autoevaluare
După cum știm, dorința de învățare începe atunci când suntem conștienți că există ceva în noi care
trebuie schimbat sau îmbunătățit și suntem pregătiți să realizăm aceste schimbări. Rezumând
modulele și capitolele anterioare, inteligența emoțională are cinci componente: conștientizarea de
sine - cunoașterea a ceea ce simțim și a modului în care simțim; autoreglarea - capacitatea de a ne
exprima sentimentele în modul corect; empatia - abilitatea de a ne raporta la emoțiile celorlalți și de

a vedea lumea din perspectiva lor; abilitățile sociale - puterea de a comunica eficient și de a construi
relații puternice și durabile acasă sau la locul de muncă; motivarea - determinarea de a schimba modul
în care ne simțim și ne exprimăm. Învățarea IE începe cu aprofundarea modului în care IE poate fi
aplicată. Unii pot avea abilități sociale solide, dar nu au abilități de autoreglare, în timp ce alții pot
avea motivare, și abilități de autoreglare scăzute. Procesul de învățare începe cu cunoașterea
aspectului în care IE ar trebui dezvoltată.
O modalitate de a ști care este nivelul nostru de IE o reprezintă testele IE online disponibile pe scară
largă. Psihologia pozitivă oferă aici1 o listă detaliată a acestor teste fiind utile și în planificarea
acțiunilor pentru persoanele necalificate.
Testele pe care le puteți face sunt următoarele:

1. Test de inteligență emoțională (2019). Psychology Today. Accesați aici2.
2. Testați-vă IE prin teste gratuite de EQ (2018). Institute for Health and Human Potential.
Accesați aici3.
3. Care este nivelul dumneavoastră de inteligență emoțională? Boosting Your People Skills
(2019). Mind Tools. Accesați aici4.
4. Test de inteligență emoțională (2019). Teste psihologice. Accesați aici5.
5. Test gratuit de inteligență emoțională - Test gratuit online de EQ (2019). Alpha High IQ
Society. Accesați aici6.
6. Care este nivelul dumneavoastră de inteligență emoțională? (2017). My Frameworks.
Accesați aici7.
Instruire
Evaluarea anterioară v-au oferit domeniile pe care ar trebui să ne concentrăm în ceea ce privește
autoperfecționarea. Există numeroase resurse, instituții de învățământ, agenții de consultanță (pentru
a numi doar câteva dintre acestea) care oferă numeroase surse de informare și ghiduri practice în
toate tipurile de formate (cursuri online, ateliere de lucru față în față, seminarii etc.) pentru
îmbunătățirea abilităților și remedierea deficiențelor.
Instruirea de mai sus nu ar trebui să abordeze doar domeniilor în care o persoană se simte vulnerabilă.
Ar trebui să abordeze așteptările, deficiențele și problemele pe care le vor discuta cel mai probabil în
contradictoriu cu anumite persoane.
Așa cum am spus mai înainte, putem clasifica formatorii de adulți pentru persoanele marginalizate în
categoria mai largă a asistenților sociali, unde cercetările demonstrează că intervențiile pentru
îmbunătățirea inteligenței emoționale a acestora pot fi deosebit de eficiente.
1
https://positivepsychology.com/emotional-intelligence-tests/;
2
https://www.psychologytoday.com/au/tests/personality/emotional-intelligence-test;
3
https://www.ihhp.com/free-eq-quiz/;
4
https://www.mindtools.com/pages/article/ei-quiz.htm;
5
https://testyourself.psychtests.com/testid/3979;
6
https://www.iq-test.net/eq-test.html;
7
http://www.myframeworks.org/testmyeq/;
Asistenții sociali au unele dintre profesiile cele mai solicitante prin prisma situațiilor dificile pe care le
întâlnesc, a interacțiunilor dificile și a consumului psihic foarte mare. IE / EQ poate fi aplicat pentru a-
și îmbunătăți abilitățile și competențele în cinci activități principale din domeniul asistenței sociale:
1. Implicarea utilizatorilor / clienților;

2. Evaluare și observare;
3. Luarea deciziilor;
4. Colaborare și cooperare;
5. Capacitatea de a face față stresului (Morrison, 2007).
Îmbunătățirile în aceste cinci zone nu numai că vor permite asistenților sociali să lucreze mai eficient,
ci îi ajută să își îmbunătățească experiența în relațiile cu clienții și să fie mai pozitivi, împliniți și
mulțumiți de locul lor de muncă (Morrison, 2007).
Aplicare
Etapa finală și cea mai critică a învățării inteligenței emoționale este aplicarea informațiilor teoretice
în viața reală. Activitățile practice și motivaționale care structurează cursurile de IE sunt eficiente
numai atunci când le putem implementa în situații din viața reală. Un instructor se va adresa
cursanților prin recomandarea „nu vă lăsați inteligența emoțională acasă”.
Viața reală este imprevizibilă neexistând o procedură singulară de aplicare a informațiilor teoretice.
Construirea și îmbunătățirea IE este un proces continuu indiferent că o aplicăm în viața noastră
personală sau la locul de muncă.
Planificați - programați sarcini,

țineți o agendă săptămânală,
stabiliți obiective, stabiliți care
sunt obiectivele pe care vreți să
le abordați cu prioritate.
Urmăriți - reacțiile, Căutați surse de inspirație –

acțiunile, gândurile Construirea
analizați angajații de succes la
dumneavoastră. Înlocuiți IE la locul de locul de muncă, citiți despre
orice gând negativ care vă
muncă personalități eminente și
distrage atenția. încercați să învățați ceva din
poveștile lor de succes.
Observați - ce spun ceilalți,

de ce se comportă astfel, cu
ce se confruntă, indiciile non-
verbale, precum limbajul
corpului și expresiile faciale.
Plan de acțiune pentru cursanți

Evaluare
Ca și în cazul formatorilor pentru adulți și al oricărui alt grup sau persoane, trebuie mai întâi să evaluăm
situația cursanților noștri. Organizația / întreprinderea sau grupul de persoane cărora li se adresează
ne pot ajuta să proiectăm mai bine intervențiile, prin cunoștințe anterioare care au fost obținute de-
a lungul anilor de practică sau din experiența internațională a grupurile specifice. De exemplu, tinerii
șomeri cu calificare scăzută au caracteristici diferite față de lucrătorii vârstnici care au devenit șomeri
din cauza progreselor în automatizare, iar aceste deficiențe diferite trebuie soluționate în consecință.
Instrumentele de evaluare și valorile menționate în partea anterioară se aplică și grupului țintă de

cursanți JIMINY, luând în considerare anumite lucruri, precum: nivelul de alfabetizare al unui grup (de
exemplu, dacă acesta este scăzut, testele scrise și chestionarele lungi duc la abandonarea acestor
cursuri de către membrii grupului (deoarece unii au fost probabil sceptici la început).
Deși aceasta este o fază de evaluare, lucrurile funcționează similar cu faza de validare a competențelor
și abilităților, care va fi discutată mai târziu în acest manual. Vom observa că oamenii care au adunat
cele mai multe cunoștințe de-a lungul vieții și nu din educația formală se simt stresați în timpul unui
test teoretic scris. Pentru ei, observarea în „condiții similare cu viața reală” (de exemplu, o simulare)
sau interviurile nestructurate sunt mai potrivite și mai echitabile.
Mai mult, o serie de instrumente de evaluare nu sunt destinate doar cursanților mai experimentați și
mai instruiți (de exemplu, pentru a ajuta o organizație să aleagă un lider pentru o poziție mai înaltă în
ierarhie), ci necesită și auditori extrem de experimentați și calificați să citească și să evalueze
rezultatele (de ex. psihologi cu doctoratul în IE).
În urma celor de mai sus, interviurile sau discuțiile structurate sau nestructurate se pot dovedi o
modalitate mai ușoară de a culege informații și de a identifica lacunele din grupului țintă care ar trebui
soluționate în faza de acțiune.
Pentru atingerea acestui obiectiv există diverse seturi de întrebări provenite din mai multe surse, pe
care persoana care adresează întrebări le folosește în funcție de experiența sa și în funcție de cât de
determinat este să stabilească nivelului de IE / EQ al cursantului.
Cele șase întrebări de mai jos au fost identificate de Karla Cook, editor și manager de echipă la HubSpot
Marketing, ca fiind unele dintre cele mai bune pentru a obține un indicator al IE / EQ:
1. Îmi puteți spune o perioadă în care ați încercat să faceți ceva și ați eșuat?
2. Povestiți-mi despre momentul în care ați primit un feedback negativ de la șeful dumneavoastră.
Ce ați simțit atunci?
3. Îmi puteți povesti despre un conflict de la locul de muncă care v-a făcut să vă simțiți frustrat?
4. Povestiți-mi despre un hobby pe care v-ar plăcea să îl faceți în afara locului de muncă. Puteți să
mă învățați și pe mine?
5. Ar putea să spună colegii dumneavoastră că a lucra împreună cu dumneavoastră le oferă foarte
multe satisfacții? Sau provocări?
6. Îmi puteți spune despre o perioadă în care ați avut nevoie să cereți ajutor pentru realizarea unui
proiect? (Cook, 2017).
Planificarea intervențiilor
Oricare ar fi tehnicile pe care le folosim pentru evaluarea situației și stabilirea obiectivelor intervenției,
experiența și literatura de specialitate ne demonstrează că abordarea unor domenii cheie precum
ascultarea activă, înțelegerea manifestărilor și stărilor de spirit, rezolvarea conflictelor și multe altele,
vor aduce beneficii extraordinare cursanților vizați de JIMINY. Acest lucru ne poate ajuta să fim
determinați în pregătirea materialelor și în proiectarea activităților. Ținând cont că activitățile nu ar
trebui să fie prea elaborate, putem pregăti, de asemenea, seturi de activități cu diferite niveluri de
dificultate care să se adapteze la rezultatele etapei de evaluare.
Putem vedea mai jos extrase din trei tipuri de intervenții având ca subiect IE:
a. Un afiș pentru tehnicile de soluționare a conflictelor (https://www.twinkl.co.uk/).
Tehnici de soluționare a conflictului
confliconflictelor
Când aveți de-a face cu un conflict, ideile utile pentru soluționarea acestuia,
indiferent de tehnica pe care o utilizați sunt următoarele:
Conveniți împreună să Nu vă grăbiți să dați un Folosiți ascultarea activă

lucrați mai degrabă cu răspuns. Gândiți-vă un pentru a-i asigura pe cei
fapte decât cu ficțiuni timp la afirmațiile lor în cauză ca sunt auziți și
sau presupuneri. înainte de a răspunde. luați în seamă.
Colaborați împreună pentru a găsi o tehnică de rezolvare și asigurați-vă că

ambele părți doresc să rezolve problema.
Conveniți împreună asupra cauzelor care au creat
situația.
Identificați împreună care este problema.
Negociați împreună pentru a găsi o soluție la problemă și o modalitate prin care toate
părțile să ajungă la un consens. Acest lucru ar putea dura ceva timp pentru a ne asigura
pe deplin că fiecare aspect al problemei este abordat și rezolvat pentru ambele părți.
Asigurați-vă că fiecare parte este de acord cu soluția găsită fiind convinși că

rezolvă partea lor din conflict.
Toți cei implicați ar trebui să fie mulțumiți de soluția găsită și să încerce să găsească
modalități prin care să se împiedice repetarea aceleași situații.
Urmând o abordare metodică a soluționării conflictelor, consumați mai puțină energie
emoțională și vă păstrați starea de bine. Rezolvarea conflictelor trebuie privită ca un
proces și nu ca o luptă pe care trebuie să o ducem.
Respectați
Observați opiniile și
problema sau sentimentele
situația făcând celeilalte
abstracție de persoane.
persoana.
implicată.
b. Un extras al unui exercițiu realizat de www.positivepsychology.com pentru a ajuta cursantul să

dezvolte un „vocabular” mai mare al emoțiilor prin starea de spirit pe care o creează o emoție (1 =
foarte neplăcută și 10 = foarte plăcută) și a nivelurilor de energie la momentul apariției emoției (1 =
cantitate foarte mică de energie și 10 = o cantitate foarte mare de energie)
10 ÎNFURIAT PANICAT STRESAT NERVOS ȘOCAT SURPRINS VESEL SĂRBĂTORESC EXUBERANT ENTUZIASMAT
NEGRU DE
9 FURIOS FRUSTRAT TENSIONAT UIMIT AGITAT BUCUROS MOTIVAT INSPIRAT EUFORIC
FURIE
PLIN DE
8 FOC ȘI PARĂ SPERIAT FURIOS NERVOS NELINIȘTIT ENERGIC ÎNCÂNTAT OPTIMIST NERĂBDĂTOR
VIAȚĂ
7 ANXIOS RETICENT ÎNGRIJORAT ENERVAT IRITAT MULȚUMIT FERICIT CONCENTRAT MÂNDRU ÎNCÂNTAT
ENERGIE
6 DEZGUSTAT DERANJAT ÎNGRIJORAT NELINIȘTIT SUPĂRAT ÎNCÂNTAT VESEL ÎNCREZĂTOR JUCĂUȘ FERICIT
5 SCÂRBIT POSOMORÂT DEZAMĂGIT DEPRIMAT APATIC LINIȘTIT RELAXAT MULȚUMIT IUBITOR ÎMPLINIT
4 PESIMIST MOROCĂNOS DESCURAJAT TRIST PLICTISIT CALM FERM MULȚUMIT RECUNOSCĂTOR IMPRESIONAT
3 DISTRAT NEFERICIT SINGUR DESCURAJAT OBOSIT RELAXAT CALM ODIHNIT FERICIT ECHILIBRAT
2 DEZNĂDĂJDUIT DEPRIMAT ÎMBUFNAT EPUIZAT OBOSIT CALM GRIJULIU LINIȘTIT CONFORTABIL NEPĂSĂTOR
1 DISPERAT DISPERAT DEZOLAT EXTENUAT EPUIZAT APATIC SATISFĂCUT CALM COMOD LINIȘTIT
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
PLĂCERE
c. O parte a unei activități de grup oferit www.positivepsychology.com pentru a-i învăța pe cursanți
cum să decodifice emoțiile prin analiza modului de comunicare, a limbajului corpului și a expresiei
faciale. În tabelul de mai jos, cursantul notează fiecare expresie facială pe care o observă în timp ce
vorbitorul împărtășește o poveste și la sfârșit face o presupunere în cunoștință de cauză cu privire
Scor
Ochi
Pleoape
Sprâncene
Nări
Gură
Buze
Scor
Altele
Emoția exprimată de
vorbitor este:
Cum arată succesul și cum îl putem contoriza
În mediul de afaceri există mulți indicatori care pot fi folosiți. Dacă, de exemplu, o companie decide să
instruiască angajații care intră în contact direct cu clienții prin cursuri dedicate dezvoltării IE,
persoanele abilitate în acest sens pot observa fluctuația angajaților, satisfacția clienților și reclamațiile
clienților înainte și după intervenție.
Un set de exerciții scurte și inteligente, împreună cu simulări și interviuri „din viața reală”, reprezintă
un pachet optim pentru evaluarea rezultatelor intervenției (presupunând că există resurse disponibile)
în cazul JIMINY și a sesiunilor de training pentru acest tip de conținut și cursanți (unde nu putem avea
standarde stricte de validare și calificare). Folosind tehnicile de mai sus, am putea detecta mai bine
dacă cursanții au descoperit lucruri despre ei despre care nu erau conștienți sau dacă a avut loc o
schimbare semnificativă în comportamentul lor datorită instruirii. Desigur, vor exista mereu metode
standard de evaluare precum: chestionare înainte și după training prin care cursanții își evaluează
„nivelul de pregătire” inițial și înregistrează orice posibil progres ulterior, întrebări deschise prin care
pot descrie în mod liber eficacitatea intervenției în anumite domenii, etc.
3.1. Exercițiul 1
Următorul test care vizează conștientizarea socială a fost creat de Anthony Mersino, autorul lucrării
“Emotional Intelligence for Project Managers: The People Skills You Need to Achieve Outstanding
Results” și modificat de Dr. Alan Zimmerman pentru a fi aplicat la un nivel mai general.
Cursanții vor trebui să răspundă la un set de întrebări cu „da” sau „nu”.
 Folosiți un ton sarcastic când vorbiți cu membrii echipei dumneavoastră, colegi, clienți sau alte
părți interesate din cadrul proiectului?;
 Aprobați frecvent planul de acțiune în cadrul întâlnirilor sau sunteți de acord să vă asumați
anumite sarcini ... și regretați mai târziu?;
 Simțiți nevoia să spuneți o glumă sau să schimbați subiectul în timpul discuțiilor mai
tensionate?;
 Vi se pare mai ușor să lămuriți lucrurile sau să vă exprimați frustrarea printr-un e-mail mai
degrabă decât în cadrul unei discuții față în față?;
 Relațiile dumneavoastră cu membrii și liderii echipei sunt superficiale și limitate doar la
realizarea obiectivul actual?;
 Vă supărați sau îl luați personal ceea ce șeful sau liderul echipei vă spune la nervi?;
 V-ați gândit vreodată să vă confruntați cu membrii echipei din care faceți parte sau v-ați
imaginat moduri prin care să vă răzbunați pe aceștia?;
 V-ați dori să fiți mai carismatic ca lider de echipă sau manager?;
O regulă generală pentru cele de mai sus ar putea fi că, dacă au răspuns „da” la trei sau mai multe
întrebări, cursanții trebuie să lucreze cel mai probabil la abilitățile de management și conștientizare
socială. Fie că aplicați acest test sau alte teste, exerciții sau instrumente care au la bază același obiectiv,
este indicat să adresați aceste întrebări unui număr minim de cinci persoane de acasă sau de la serviciu
care îi cunosc pe cursanți foarte bine (deși aflarea răspunsurilor nu este întotdeauna pe placul
acestora), sau să le cereți să răspundă la întrebările despre ei înșiși.
3.2. Exercițiul 2
Potrivește fiecare imagine cu emoția exprimată.
1 Teamă
5
Furie
2
Tristețe
Bucurie 6
Dragoste
3
Uimire 7
Dezgust
Rușine
4
8
Răspunsuri corecte:
1. Furie, 2. Dezgust, 3. Bucurie, 4. Rușine, 5. Dragoste, 6. Tristețe, 7. Frică, 8. Uimire

3.3. Exercițiul 3
Vă rugăm să selectați răspunsul corect cu privire la empatie.
1. Empatia este o competență pozitivă și trebuie dezvoltată și exercitată necondiționat, deoarece

poate face societatea noastră mai bună.
2. Empatia este o competență utilă, dar sunt multe altele mai importante decât aceasta.
3. Empatia este o competență foarte benefică, dar există limite în utilizarea acesteia.
Răspunsuri corecte: 3
Empatia este una dintre cele mai importante competențe pe care o persoană ar trebuie să o aibă sau
să o dezvolte. Totuși, există riscul ca oamenii să o folosească pentru a-i manipula pe alții sau poate
duce la epuizare psihică sau culpabilizare dacă o folosim în exces.
3.4. Exercițiul 4
Vă rugăm să găsiți propozițiile incorecte cu privire la abilitatea de a asculta pe cei din jur.
1. Trebuie să ne asigurăm că acordăm atenție și că ne uităm direct la persoana care ne vorbește.
2. Este bine să spunem ocazional „mmhm” sau „bine” atunci când cineva vorbește, chiar dacă nu
ascultăm cu atenție.
3. Ar trebui să înștiințăm persoana care ne vorbește că o ascultăm. De exemplu, dăm din cap.
4. Putem selecta doar anumite fragmente din ceea ce o persoană ne transmite pentru a evita
acumularea de prea multe informații.
5. Ar trebui să ascultăm persoana care ne vorbește și să nu ne grăbim să îi oferim un răspuns.
Răspunsuri corecte: 2 și 4
Propoziție 2 descrie ascultare simulată care poate reprezenta o ofensă adusă persoanei care ne
vorbește. Propoziția 4 descrie ascultarea selectivă care, dincolo de ofensarea vorbitorului, poate duce
la concluzii total diferite cu privire la ceea ce a vrut să ne transmită vorbitorul.
3.5. Exercițiul 5
Selectați cea mai potrivită metodă pentru evaluarea nivelului de IE al cursanților din cadrul grupului
țintă JIMINY.
1. Oferirea de răspunsuri la chestionare ample (peste 30 de întrebări) care ne pot oferi o evaluare
detaliată cu privire la nivelul cursanților.
2. combinație formată dintr-un interviu și mici chestionare în care cursantul poate răspunde oral
dacă dorește.
3. Problemele grupului țintă sunt bine documentate, astfel încât nu este nevoie de evaluare.
Răspuns corect: 2
Metoda de răspuns 1 ar putea fi copleșitoare pentru grupul nostru țintă și prea detaliată pentru
informațiile pe care dorim să le obținem. Răspunsul 3 poate duce la intervenții de tip unic, care
limitează succesul. Răspunsul 2 este cel mai echilibrat, deși consumă mai multe resurse.
3.6. Exercițiul 6 (pentru cursanți)

Activitate de comunicare - Drawing Twins (de la Salt Lake County - un angajat al universității)
Obiectiv: Acest exercițiu ar trebui să ilustreze cât de dificilă este oferirea instrucțiunilor clare, și
ascultarea celor transmise și poate demonstra faptul că deși lucrurile par ușor de înțeles pot fi adesea
interpretate greșit. Materiale: creion, hârtie, imagini simple desenate în linie
Metodă: Împărțiți participanții în perechi.
Runda 1
 Oferiți unui membru al perechii o poză pe care partenerul său să nu o vadă.

 Persoana care are poza trebuie să dea instrucțiuni partenerului său, astfel încât acesta să o
poată desena, fără a spune ce este, de exemplu, „desenează un cerc”. Persoana care are poza
nu poate urmări persoana care desenează.
Runda 2
 Oferiți o altă poză și cereți participanților să schimbe rolurile.

 Persoana care are poza poate da acum instrucțiuni într-un mod similar cu runda 1, dar de data
aceasta, persoana care desenează poate pune întrebări la care răspunsurile să fie cu cu da /
nu. Persoana care are poza poate urmări persoana care desenează
Rezultate - Runda 1
 De ce majoritatea imaginilor nu arată ca originalul? (Interpretare: toată lumea are o
interpretare diferită, directivele nu au fost clare, nu au putut oferi sau primi feedback).
 Frustrările dumneavoastră sunt legate de sursa mesajului (oferirea instrucțiunilor) sau de
modul de primire al mesajului?
Rezultate - Runda 2
 V-a ajutat faptul că ați putut urmări persoana
care desenează?
 V-a ajutat faptul că ați putut adresa întrebări?
 V-a ajutat să știți care este obiectul ...
obiectivul dumneavoastră clar?
Relatați acest proces când puteți să comunicați cu

colegii dumneavoastră. Mesajul dumneavoastră a fost
mereu clar? Există un mod de a oferi și a primi
feedback? Ce zgomot a afectat mesajul?
Stați spate în spate cu partenerul dumneavoastră;

O persoană va descrie ce trebuie să deseneze cealaltă persoană;
Cealaltă persoană desenează ceea ce i se spune;
Persoana care desenează poate pune întrebări dacă nu înțelege
instrucțiunile.
Imagine preluată: https://www.phillip-keddy.com/


Înainte de a face trimiteri la multitudinea de resurse privind inteligența emoțională și ținând cont de
faptul că acest manual este destinat formatorilor și educatorilor, vă sugerăm să citiți:
„Helping People Change: Coaching with Compassion for Lifelong Learning and Growth”, 10 septembrie
2019 scrisă de Richard Boyatzis (Autor), Melvin L. Smith (Autor), Ellen Van Oosten (Autor) și un interviu
pe aceeași temă aflat pe https://beta.prx.org/stories/287075.
În scurta descriere a cărții, putem citi: „A ajuta pe alții este un lucru bun. Acest lucru este foarte
important în profesia de lider, manager, medic, profesor sau antrenor. Dar chiar și cele mai bine
intenționate eforturi de a-i ajuta pe alții pot fi subminate de un adevăr simplu: ne concentrăm aproape
întotdeauna pe încercarea de a „repara” oamenii, pe corectarea problemelor sau umplerea golurilor
acolo unde credem noi că ar trebui să o facem. Din păcate, acest lucru nu are ca rezultat un proces de
învățare durabil sau o schimbare pozitivă.” Autorii ne sugerează că acest lucru se poate realiza doar
dacă reușim „să ne conectăm la imaginea pozitivă a persoanei despre sine sau la un vis sau obiectiv
înalt pe care dorește să-l realizeze de multă vreme ...”.
„Inteligența emoțională” și „Lucrând cu inteligența emoțională” ale lui Daniel Goleman sunt lecturi
fundamentale pentru acest domeniu, împreună cu „Inteligența emoțională 2.0” (de Travis Bradberry
și Jean Greaves) și „The Emotional Intelligent Manager” scrisă de David Caruso și actualul președinte
al Universității Yale, Peter Salovey. John D. Mayer, Peter Salovey și David R. Caruso au dezvoltat și un
test de inteligență emoțională MSCEIT. În Harvard Business Review a apărut „HBR Guide to Emotional
Intelligence” („Scurt ghid e inteligență emoțională”). Pentru o perspectivă mai practică sunt sugerate
„Quick Emotional Intelligence Activities for Busy Managers” de Adele Lynn și „EQ Applied: The Real-
World Guide to Emotional Intelligence” de Justin Bariso.
Există, de asemenea, numeroase prezentări, registre de lucru, ateliere și seminarii web, TEDx și
videoclipuri pe YouTube despre IE, precum și cursuri pe unele dintre cele mai cunoscute platforme
MOOC, precum Udemy, Coursera și FutureLearn.
În ceea ce privește grupul nostru țintă de cursanți, am menționat mai devreme în acest modul și în
documentul privind stadiul actual al proiectului că sectorul cu cele mai mari oportunități de angajare
este cel al serviciilor pentru clienți. Aici, empatia joacă un rol, extrem de important:
https://www.forbes.com/sites/forbescoachescouncil/2019/06/05/empathy-from-soft-skill-to-
profitable-service-differentiator/?sh=313104a17a9e;
https://www.forbes.com/sites/micahsolomon/2020/02/16/yes-you-can-train-for-empathy-
customer-service-employees-situational-empathy-heres-how/?sh=5b6d8eef7cb9;
https://freshdesk.com/customer-service-skills/empathy-exercises-customer-support-blog/;

Răspundeți cu „rar” dacă aveți o înțelegere de bază a următoarelor semnificații și aplicații practice și
cu„ excelent ”dacă le înțelegeți și le aplicați în activitățile dumneavoastră zilnice.
EVALUAREA CONȘTIENTIZĂRII SOCIALE
Rar Câteodată Des Foarte

1 2 3 des
4
Empatia
1. Sunt capabil să înțeleg sentimentele altora
și să le reexperimentez.
2. Sunteți capabil să ascultați în mod activ ce spun
ceilalți?
- Auziți cuvintele lor și înțelegeți
semnificația acestora?
- Puteți interpreta semnalele non-verbale?
- Sunteți capabil să observați și ceea ce nu
se dorește să se transmită?
3. Înțelegeți unde încep și se unde se termină
limitele emoționale?
1. Sunteți capabil să interpretați cu acuratețe
cursul emoțiilor și realităților diplomatice din
cadrul grupurilor?
2. Conștientizați și înțelegeți logica din spatele
structurii organizației dumneavoastră?
3. Știu cum să rezolv problemele în
mod oficial în cadrul
organizației.
4. Folosesc în mod conștient procese și
proceduri informale pentru a îndeplini cu
succes sarcinile care îmi revin.
1. Prin intermediul empatiei reușesc să îi
mulțumesc pe ceilalți
2. Sunteți capabil să observați nemulțumirea
celorlalți prin comportamentul și atitudinea
afișată?
Vă rugăm să indicați nivelul în care sunteți sau nu de acord cu cele menționate în chestionarul de mai
jos.
Dezacord Dezacord Acord Acord

total parțial parțial total
Empatia
1. Înțeleg importanța empatiei în viața mea de
zi cu zi.
2. Știu cum să fiu un ascultător activ și cum să
filtrez informațiile când cineva vorbește cu
mine.
3. Pot recunoaște semnele non-verbale ale
altora pe mișcările feței și ale corpului.
4. Înțeleg de ce ar trebui să existe limite
emoționale.
1. Înțeleg importanța conștientizării

organizaționale în viața mea profesională.
2. Înțeleg că există atât modalități formale, cât
și informale de a rezolva problemele într-o
organizație și ambele sunt importante.
1. Înțeleg că satisfacția clienților depinde în mod

semnificativ de empatia pe care o manifest.
2. Pot observa mai ușor nemulțumirea clienților,
prin intermediul îmbunătățirii serviciilor
pentru clienți.
Putem presupune că majoritatea răspunsurilor cursanților din evaluarea inițială se vor încadra în
categoriile „slab” și „ok”. Dezvoltarea cunoștințelor va fi stabilită dacă cursanții sunt de acord să
răspundă chiar și parțial la întrebările incluse în evaluarea finală.
Modulul 2 –
CONȘTIENTIZARE
DIGITALĂ
2.1 Care sunt competențele digitale și

de ce avem nevoie de ele?
Prima parte a modulului „Conștientizare digitală” abordează competențele digitale și de ce avem
nevoie de ele, precum și folosirea resurselor digitale într-un mod sigur.
În acest submodul, vom încerca să răspundem la întrebarea de ce competențele digitale sunt o
provocare și cum pot fi utilizate în scopul predării și învățării. De asemenea, vom vorbi despre
includerea resurselor digitale, pentru accesul egal la acestea de către orice utilizator, indiferent de
dificultatea de învățare pe care o pot avea.
A doua parte a acestui submodul se referă la pericolele din spatele utilizării internetului, urmate de
elementele de bază ale dispozitivelor și ale siguranței internetului. Vom oferi bune practici și
recomandări privind protecția înainte de a intra în mediul online și în timp ce sunteți online. Părțile
importante se referă la protecția datelor personale și sensibile și la partajarea atentă a informațiilor
între rețele.
Submodulul include, de asemenea, informații despre drepturile de autor. Vom lua în considerare ce
este dreptul de autor, ce informații pot fi partajate în mod liber între rețele, dar vom face referire și la
încălcarea drepturilor de autor.
De-a lungul modulului, vom menționa Cadrul European pentru Competențele Digitale ale Educatorilor
(DigCompEdu) al Comisiei Europene, care, printre altele, este o foaie de parcurs privind competențele
digitale pentru formatori și cursanți, inclusiv modul de creare, gestionare, partajare și protejare a
conținutului digital.
Modulul este împărțit în următoarele submodule și subsecțiuni:
2.1. Care sunt competențele digitale și de ce avem nevoie de ele?
2.1.1. Introducere în competențele digitale;
2.1.2. Resurse și competențe digitale în predare și învățare;
2.1.3. Includerea soluțiilor digitale ;
2.2. Internetul și utilizarea sigură a resurselor internetului
2.2.1. Pericolele din spatele utilizării internetului;
2.2.2. Bazele siguranței dispozitivelor și internetului;
2.3. Drepturile de autor
2.3.1. Ce sunt drepturile de autor?;
2.3.2. Încălcarea drepturilor de autor;

A. Identificarea competențelor digitale;
B. Înțelegerea importanței competențelor digitale;
C. Explorarea provocărilor legate de competențele digitale;
D. Cunoașterea diferitelor tipuri de resurse digitale în scopul predării și învățării;
E. Cum facem soluțiile digitale mai incluzive;
F. Înțelegerea pericolelor din spatele utilizării internetului și a activităților online;

G. Înțelegerea procesului de protecție online înainte de a intra online și în timp ce

suntem online;
H. Implementarea soluțiilor pentru protecția sigură a dispozitivelor și a activităților pe

internet;
I. Ce înseamnă dreptul de autor;
J. Diferența dintre resursele educaționale deschise și încălcarea drepturilor de autor.
Abilități: cum să gândești singur, identificarea oportunităților, explorarea noilor posibilități, învățarea
prin practică, adaptabilitate, flexibilitate, luarea inițiativei, creativitate, evaluarea riscurilor, luarea
eficientă a deciziilor, rezolvarea problemelor, căutarea informațiilor, implementarea de noi soluții,
realizarea instrucțiunilor, gândirea critică.
2. BAZE TEORETICE
2.1. Care sunt competențele digitale și de ce avem nevoie de ele?
În fiecare zi, milioane de oameni din întreaga lume împărtășesc fotografii pe internet, încarcă și
arhivează documente și fișiere pe unitățile de rețea, fac transferuri de bani din contul lor bancar
online, comunică între ei și, de asemenea, învață online. Pentru a putea finaliza oricare dintre aceste
activități, sunt necesare niște competențe digitale. În acest submodul, vom vedea care sunt de fapt
competențele digitale, de ce sunt esențiale în zilele noastre și modul în care formatorii de adulți le pot
folosi în mod eficient în timp ce predau grupurilor defavorizate, dar și ce înseamnă accesibilitatea în
ceea ce privește platformele de învățare pentru o participare și o utilizare egală a competențelor
digitale, indiferent de condițiile unei ființe umane (dizabilitate, afectare, dificultate de învățare sau alt
tip de dezavantaj).
Sursa: https://unsplash.com/photos/3uKEDMU5J7k
Introducere în competențele digitale

Trăim într-o societate cu schimbări dinamice referitoare la multe domenii ale activității umane.
Observăm o gamă largă de schimbări care au loc în sfera economică, socială și tehnologică, legate de
transformarea către o societate informațională. Aceste schimbări sunt pe termen lung și conduc la o
creștere fundamentală a capacității de utilizare a cunoștințelor. Economia și viața socială sunt
stăpânite de tehnologie și automatizare și de urmărirea constantă a inovației în fiecare domeniu. La
fel ca în societatea informațională, dezvoltarea și răspândirea tehnologiilor informației și comunicării
(TIC) joacă un rol important în conceptul unei economii bazate pe cunoaștere. Cu toate acestea,
apariția și dezvoltarea unor noi tehnologii ale informației și comunicării nu sunt indiferente față de
piața muncii. Se observă dezvoltarea unor noi competențe digitale foarte importante, care să permită
utilizarea eficientă și conștientă a noilor tehnologii și participarea activă la societatea informațională.
Un factor cheie în creșterea prosperității este productivitatea. Pentru a simplifica lucrurile, angajații
mai eficienți câștigă mai mult, experimentează standarde de viață mai ridicate (uneori și ca urmare a
faptului că dețin competențe digitale specifice). Multe studii de cercetare indică faptul că diferențele
semnificative dintre țări în ceea ce privește creșterea economică din ultimii ani au fost rezultatul
diferențelor în investițiile în TIC. Utilizarea TIC este larg recunoscută ca un factor cheie în
îmbunătățirea competitivității economiei. Aceste tehnologii afectează, de asemenea, multe aspecte
ale vieții sociale, atât profesionale, cât și personale. Rolul lor important ca tehnologii de uz general
este marcat în atât de multe sfere ale vieții încât ar fi dificil să le calculăm.
Utilizarea TIC este unul dintre principalii factori care influențează schimbările la locul de muncă și
educație în ultimele decenii. Răspândirea TIC face obiectul multor studii științifice, inclusiv al unor
cercetări statistice. În ciuda creșterii utilizării TIC în viața de zi cu zi, există o nepotrivire sau cel puțin
dificultăți în asocierea competențelor oferite pe piața muncii cu cererea întreprinderilor. Această
situație se poate agrava pe măsură ce cerințele pieței muncii cresc, dar și tehnologia se schimbă într-
un ritm rapid, introducând soluții mai noi și nevoia de perfecționare digitală. Fără îndoială, acest lucru
necesită construirea și implementarea unor programe de formare actualizate pentru a crește
competențele digitale în rândul tuturor adulților.
Care sunt, de fapt, aceste competențe digitale?
Fiecare abilitate și competență ar trebui dezvoltate în timp ce se adaptează la schimbările din

societate. Cel mai bun mod este de a începe din primii ani. Cu cât sunt asimilate mai devreme
principiile tehnologiei și rolul acesteia în viața de zi cu zi, cu atât va fi mai ușoară adaptarea la
transformările care apar în mod constant. Asimilarea competențelor digitale va permite, de
asemenea, o funcționare și o operare complet sigure în rețea.
Competențele digitale sunt un set larg de competențe care determină utilizarea eficientă și conștientă
a noilor tehnologii și participarea activă în societatea informațională. Acestea nu se limitează la
operarea echipamentului în sine, ci includ și competențe de informare, găsire și utilizare a informațiilor
noi din diferite surse, extinderea cunoștințelor prin intermediul TIC.
Conform definiției Recomandării Consiliului European 2018 „competențele digitale implică utilizarea
critică și responsabilă a tehnologiilor digitale și un interes pentru acestea în scopul învățării, a lucrului
și participării în societate”. Se referă la un set de cunoștințe, competențe și atitudini.
Competențele digitale includ:
 abilitatea de a utiliza informații și date;

 comunicarea și cooperarea;
 alfabetizarea mediatică;
 abilitatea de a crea conținut digital (inclusiv programare);
 securitatea (inclusiv confortul digital și competențele de securitate cibernetică);
 probleme legate de proprietatea intelectuală;
 depanarea;
 gândirea critică.
De ce avem nevoie de ele?
După cum știți deja, competențele digitale stau la baza tuturor aspectelor vieții. Cu cât ești mai
digitalizat, cu atât ți se vor deschide porțile către mai multe oportunități în diferite aspecte ale vieții.
Acest fapt este datorat și globalizării și cerințelor crescânde ale multor locuri de muncă. Cursanții dvs.
nu sunt neapărat conștienți de acest lucru sau de faptul că actualizarea competențelor este un factor
critic care determină concurența pe piața muncii. Puteți explica cursanților diferitele aspecte ale
digitalizării în viața lor.
Competențele digitale sunt importante ca set de competențe, atitudini și cunoștințe necesare pentru
a înțelege și utiliza funcțiile de bază ale TIC, inclusiv ale unor dispozitive precum: computere personale,
laptopuri, tablete, telefoane mobile și telefoane inteligente. Competențele IT sunt adesea confundate
cu competențele informaționale care permit utilizatorilor să caute, să evalueze și să folosească cu
pricepere informații din diferite surse.
Competențele TIC sunt esențiale pentru participarea la o societate din ce în ce mai digitalizată.
Competențele digitale permit dezvoltarea continuă, sporesc capacitatea societății de a se adapta la
schimbările de pe piața muncii. Competențele digitale și utilizarea lor la scară largă de către societate
sunt o oportunitate pentru dezvoltarea în continuare a economiei și permit creșterea competitivității
acesteia. Ele sporesc accesul la cunoștințe și informații, promovează dobândirea competențelor
necesare în toate perioadele vieții și în domeniile activității sociale și profesionale.
Competențele digitale sunt, de asemenea, esențiale pentru utilizarea eficientă a mediilor digitale în
scopuri profesionale, educaționale și recreative. Acestea constau în abilitatea de a utiliza mass-media
digitală, abilitatea de a înțelege și de a evalua critic diferitele aspecte ale mass-media digitale și
conținutul lor și abilitatea de a comunica eficient în diferite contexte. Fără competențe digitale de
bază este dificil să participi pe deplin la viața socială. Prevalența utilizării și nivelul de avansare a
competențelor digitale în societate devin un factor determinant al dinamicii dezvoltării economice.
Mai mult, politica Comisiei Europene promovează un mediu de platforme online bazate pe inovare în
UE și a identificat domenii cheie de interes în comunicarea sa privind platformele online din mai 2016,
în scopul sprijinirii dezvoltării platformelor online, identificându-le ca fiind o parte importantă a
economiei digitale. Acestea includ următoarele principii directoare:
 Un mediu echitabil pentru servicii digitale comparabile;

 Asigurarea unui comportament responsabil al platformelor online pentru a proteja valorile de
bază;
 Încurajarea încrederii, a transparenței și asigurarea corectitudinii pe platformele online;
 Menținerea unor piețe deschise și nediscriminatorii pentru a încuraja o economie bazată pe
date.
De ce este această cerere o provocare?
Competențele digitale se schimbă constant. Să ții pasul cu aceste schimbări necesită învățare
continuă, dobândirea de competențe inovatoare și utilizarea eficientă a oportunităților oferite de
rețelele digitale și de mass-media. Prin urmare, apariția și dezvoltarea de noi tehnologii digitale nu
sunt indiferente față de piața muncii. Noile soluții, care sunt create ca urmare a automatizării și
creșterii eficienței, contribuie la apariția unor noi profesii, care înlocuiesc pe unele dintre cele
existente. Cu o răspândire atât de dinamică a tehnologiilor informației și comunicațiilor, competențele
digitale nu mai sunt domeniul personalului IT specializat. Competențele de bază sunt necesare în
aproape toate domeniile vieții, precum și la locul de muncă. TIC-urile schimbă modul în care lucrăm,
prin urmare cerințele includ o gamă mai largă de activități legate de o frecvență mai mare a accesului
la informații, capacitatea de a planifica, de a se adapta mai rapid la condițiile în schimbare, precum și
abilitatea de a coopera în organizații orizontale, de a face schimb de informații și de cunoștințe între
angajați. Există, de asemenea, o corelație clară între procentul de persoane fără experiență în
utilizarea TIC în munca lor și alți indicatori ai dezvoltării economiei bazate pe cunoaștere. Cererea de
angajați cu competențe mai avansate a crescut rapid în ultimii ani. Există îngrijorarea că piața ar putea
întâmpina deficiențe în acest domeniu, ceea ce, pe de o parte, va determina o creștere relativă a
salariilor acestui grup de angajați și, pe de altă parte, se poate dovedi a fi o barieră în calea dezvoltării.
Competențele în domeniul informării, mass-media, tehnologiilor informaționale și de comunicare,

date și rețele joacă un rol important în modelarea capacității oamenilor de a îndeplini sarcini legate
de educație, muncă, cultură și viață. Aceste domenii de competență sunt legate de abilitățile cognitive
necesare gândirii critice. Din păcate, cercetările indică faptul că multe persoane sunt dezavantajate
în acest sens, ceea ce face ca această problemă să fie importantă pentru politica de dezvoltare socio-
economică. Într-adevăr, alfabetizarea digitală este listată printre cele mai importante probleme și
obiective politice pentru dezvoltarea economiei digitale, cum ar fi: beneficiile economice și sociale ale
unui internet deschis, stimularea inovației legate de TIC, îmbunătățirea rețelelor de comunicare,
internetul obiectelor (Internet of Things), încrederea, securitatea digitală și protecția confidențialității.
Lipsa unor competențe digitale adecvate ne pune în pericol de excludere socială. Motivele acestei
excluderi pot fi diferite: lipsa accesului sau accesul dificil, lipsa utilizării TIC sau competențele reduse.
Utilizarea tehnologiilor digitale și a serviciilor de internet, care acoperă toate sectoarele economiei și
sectorul public, devine un element politic esențial. Creșterea utilizării TIC la locul de muncă înseamnă
creșterea cererii de noi competențe. Modificările cererii pentru abilitățile deținute introduc, pe de o
parte, provocări majore pentru sistemul educațional și, pe de altă parte, noi oportunități de
îmbunătățire a învățării în școală și în afara acesteia, datorită, de exemplu, platformelor educaționale
deschise și accesului la resurse de calitate.
Resurse și competențe digitale în predare și învățare

Competențele digitale joacă un rol important în educație, în special cu mai multe resurse disponibile
online. Cadrul European pentru Competențele Digitale ale Educatorilor clasifică resursele digitale în
instrumente digitale și conținut digital, care constituie tehnologii digitale.
Următoarele tipuri de resurse digitale sunt enumerate ca exemple în cadrul menționat:
 Informații online, site web, platforme;

 Conținut multimedia (imagini, audio, video);
 Materiale pentru învățare;
 Jocuri , teste (online);
 Software, aplicații, programe (educative);
 Medii de învățare virtuale;

 Rețele sociale.
Deși, toate tipurile de resurse digitale enumerate sunt utile și pot fi aplicate la diferite condiții de
învățare, mediile de învățare virtuale, datorită trecerii de la învățarea tradițională în clasă la învățarea
mixtă și învățarea online, sunt deosebit de puternice în lumea digitalizată de astăzi. Acest mediu digital
bazat pe internet este destinat de obicei interacțiunii dintre formatori și cursanți, dintre cursanți și
cursanți sau accesării unor căi de învățare cuprinzătoare prin intermediul unei singure platforme. În
acest sens, orice conținut educațional publicat într-un mediu virtual de învățare (sau online) este un
conținut / resursă digitală. Dar, acest tip de mediu favorizează și organizarea cercurilor de învățare
online, evaluările sau prezentarea resurselor, printre altele.
În cazul în care resursa digitală (sau mediul de învățare) este făcută publică și poate fi adaptată sau
refolosită de alții fără limitare, o numim resursă educațională deschisă. UNESCO definește Resursele
Educaționale Deschise (OER) drept: „materiale didactice, de învățare și cercetare în orice mediu -
digital sau altfel - care se află în domeniul public sau au fost eliberate sub o licență deschisă care
permite accesul, utilizarea, adaptarea și redistribuirea de către alții fără restricții sau cu restricții
limitate.” Platformele educaționale deschise sunt un mijloc important de sprijin nu numai pentru
formatori, care caută instrumente online pentru cursurile lor, ci și pentru orice cursant. Datorită
faptului că sunt deschise, mai multe persoane care învață pot beneficia din utilizarea lor. Al doilea
rezultat al proiectului JIMINY - intitulat Trainer Personal JIMINY - este un exemplu de resursă
educațională deschisă.
Deși Internetul oferă o multitudine de platforme online gata făcute, vă puteți crea propria platformă
de învățare cu materiale special adaptate nevoilor și așteptărilor grupului vostru țintă. În acest scop,
puteți alege între câteva platforme, inclusiv Moodle, Kahoot! sau Google Classroom.
Cu toate acestea, la fel ca multe soluții legate de tehnologie, crearea OER impune, de asemenea,
anumite obstacole pentru persoane, care pot include (Open Educational Resources, Conversations in
Cyberspace, United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization, 2009):
1) Lipsa timpului și a competențelor;

Cu competențe reduse în utilizarea TIC-urilor, acest timp este greu de definit. Pentru
universitari, aceasta este încă o sarcină suplimentară în mediile tradiționale de predare (școli),
prin urmare, dezvoltarea OER are loc după programul de lucru al profesorilor.
2) O cultură pedagogică rigidă, cu inovație puțină;
OER nu face parte din curricula tradițională de predare, fiind considerată încă de majoritatea
sistemelor educaționale ca un supliment la procesul de predare.
3) Lipsa unui sistem de recompensare pentru producția OER;
OER-urile nu sunt creditate ca publicații pentru documentarea în cariera profesională.
Acesta este motivul pentru care perfecționarea este crucială. De ajutor în acest sens este deja
menționatul Cadru European pentru Competențele Digitale al Educatorilor al Comisiei Europene
(cunoscut și sub numele de DigiCompEdu). Cadrul își propune să promoveze și să asiste la dezvoltarea
competențelor digitale ale profesioniștilor din educație, pentru a fi apoi mai bine pregătiți să susțină
cursanții, de asemenea, în ceea ce privește incluziunea. Promovează competențele profesionale și
pedagogice ale educatorului, precum și competențele cursanților. În cadrul acestor competențe,
accentul este pus pe implicarea profesională, resursele digitale, evaluarea, predarea și învățarea,
abilitarea cursanților și facilitarea competenței digitale a cursanților. Mai mult decât atât, acest cadru
introduce un model de progres pentru a ajuta educatorii și formatorii să își dezvolte competențele
digitale (de la nou-veniți până la pionieri - ultima etapă însemnând nu numai a fi echipat cu cunoștințe,
ci și a fi pregătit pentru dezvoltarea practicilor digitale).
Cele șase domenii ale cadrului DigiCompEdu sunt destinate în mod special echipării formatorilor cu
următoarele competențe (Cadrul european pentru Competențele Digitale al Educatorilor, p.16, 2017):
 Folosirea tehnologiilor digitale pentru comunicare, colaborare și dezvoltare profesională;

 Aprovizionarea, crearea și partajarea resurselor digitale;
 Gestionarea și orchestrarea utilizării tehnologiilor digitale în predare și învățare;
 Utilizarea tehnologiilor și strategiilor digitale pentru a îmbunătăți evaluarea;
 Folosirea tehnologiilor digitale pentru a crește incluziunea, personalizarea și implicarea activă
a cursanților;
 Educarea cursanților pentru utilizarea creativă și responsabilă a tehnologiilor digitale pentru
informații, comunicare, crearea de conținut, bunăstare și rezolvarea problemelor.
O imagine de ansamblu mai detaliată și mai explicită a acestor competențe face obiectul cadrului
DigiCompEdu:
Includerea soluțiilor digitale

Când sunteți co-proiectant al unei soluții digitale, vă aflați într-o poziție mai bună de a o adapta la
cursanții dvs., abilitățile sau dizabilitățile acestora. În caz contrar, ar trebui să încercați să o faceți cât
mai incluzivă posibil.
Dar ce înseamnă asta?
Incluziunea se referă la implicarea oamenilor în cea mai mare măsură posibilă. Incluziunea digitală
înseamnă că resursele și instrumentele digitale sunt disponibile pentru toată lumea. Termenul
acoperă atât ușurința în utilizare, cât și accesibilitatea, luând în considerare competențele digitale.
Ușurința în utilizare se referă la experiența utilizatorului și, deși se adresează cursanților cu
competențe reduse, nu se adresează neapărat celor cu dizabilități. Accesibilitatea, pe de altă parte, se
referă la persoanele cu dizabilități și la realizarea resurselor și instrumentelor adaptate pentru fi
utilizate de acestea.
Cum pot face ca o soluție digitală să fie incluzivă?
Există câteva modalități de a face acest lucru.
1. Dacă resursa digitală pe care vreți să o folosiți este deschisă printr-un browser, puteți instala
un plug-in care va funcționa pe diferite site-uri web.
2. De asemenea, puteți verifica dacă un site web are un widget de accesibilitate, care va
îmbunătăți experiența online persoanelor.
3. Dacă soluția pe care o căutați se poate descărca, fie pe desktop, fie pe telefon, atunci ajutați-
vă cursanții în procesul de descărcare, dar instruiți-i și cu privire la activarea caracteristicilor
de accesibilitate din setările dispozitivelor lor.
4. Dacă sunteți interesat să verificați caracteristicile de accesibilitate, atunci ar trebui să utilizați
un instrument online în acest scop, de ex. WAVE Web Accessibility Evaluation Tool.
5. Dacă sunteți proiectantul sau dezvoltatorul unei platforme de învățare, există multe ajustări
ale conținutului pe care le puteți face singur. Un widget de accesibilitate sau reglarea
dispozitivului și a setărilor browserului nu vor rezolva problema conținutului de formare ilogic
sau a lipsei subtitrărilor video. Acordați atenție și la următoarele:
 Alegeți cu atenție culorile pentru ca: utilizatorii să poată distinge între diferite elemente de pe
pagină, textul să poată fi citit pe fundal, oferind un contrast clar al culorilor, paleta de culori
să nu fie prea intensă. Puteți chiar verifica acest aspect cu instrumentul online Contrast
Checker.
 Folosiți titlurile stilizate pentru a vă face conținutul mai structurat, ceea ce permite, de
asemenea, o navigare mai ușoară pe pagină.
 Concentrați-vă asupra designului, care ar trebui să ofere informații într-un mod clar și să aibă
un aspect care să facă totul ușor de citit.
 Folosiți un număr limitat de fonturi și variații de fonturi, nu scrieți totul cu MAJUSCULE, sunt
dificil de citit, în special de cei care citesc pe ecran.
 Asigurați-vă că link-urile sunt ușor de recunoscut, nu utilizați imagini pentru link-uri și evitați
textele generale precum „faceți clic aici” sau „mai mult”. Asigurați-vă că textul linkului este
ușor de înțeles.
 Atunci când selectați imagini, asigurați-vă că furnizați o descriere alternativă și nu exagerați
cu numărul de imagini, ci folosiți și audio și video.
 Furnizați instrucțiuni clare despre utilizarea videoclipurilor și a sunetului, inclusiv butoanele
de redare și pauză, dar și subtitrările, de preferință accesibile prin alte moduri.
 Evitați redarea automată a conținutului media, care duce la o încărcare mai greoaie a
paginilor, iar, dacă utilizatorul nu este pregătit pentru aceasta, poate deveni confuz sau chiar
speriat.
Lista furnizată mai sus include doar câțiva pași de bază pentru a face conținutul mai incluziv pentru
cursanții defavorizați. Rețineți că este mai ușor să controlați gradul de incluziune a conținutului
digital dacă sunteți autorul acestuia.
În plus, puteți face ca predarea și învățarea să fie mai incluzive prin:
 Implicarea cursanților în dezvoltarea sau alegerea resurselor digitale;

 Explicarea instrucțiunilor privind utilizarea unei resurse digitale nu numai cursantului, ci și
tutorelui/soției/mentorului/susținătorului;
 Solicitarea cursantului să revizuiască conținutul educațional înainte de a-l utiliza în procesul
de educație;
 Obținerea regulată de feedback de la cursant cu privire la experiența de învățare.
Există, de asemenea, câteva metode digitale de învățare adaptivă care au câștigat recent popularitate
și care sunt alternative motivante de luat în considerare: tehnologii de inteligență artificială și realitate
augmentată, gamificare sau aplicații mobile pentru educație - introducerea învățării prin practică și
experimentarea procesului de învățare. Prin urmare, mai ușor de implementat de către formatori vor
fi tutorialele video și poveștile animate pe o tablă albă interactivă (whiteboard storytelling) ca
alternative la prezentările tradiționale.
2.2. Internetul și utilizarea sigură a resurselor internetului

Internetul este cu siguranță una dintre cele mai importante invenții ale lumii moderne. Acest lucru
este dovedit de numărul de utilizatori, care este numărat în miliarde, sau de faptul că, fără internet,
multe domenii ale vieții nu ar funcționa. Conexiunea permanentă la rețea ne oferă acces constant la
o cantitate incredibilă de informații. Putem viziona orice film, asculta muzică, discuta cu prietenii, juca
jocuri online și multe altele. Cu toate acestea, internetul, pe lângă faptul că este o sursă de date și
divertisment, are și o latură întunecată. S-ar putea să dăm peste diverși viruși sau escrocherii. Acestea
ar trebui evitate pe cât posibil. Prin urmare, cum să aveți grijă de siguranța dvs. pe internet?
Sursa: https://unsplash.com/photos/VO5w2Ida70s
Pericolele din spatele utilizării internetului

Folosim internetul în fiecare zi, în diverse scopuri. Ne oferă acces rapid la informațiile de care avem
nevoie. În același timp, totuși, este important să ne amintim că internetul prezintă și multe riscuri -
rețeaua nu este controlată în totalitate, deci nu există loc pentru neglijență din partea utilizatorilor.
De multe ori, în mass-media apar informații despre furtul de date, violența virtuală și alte fenomene
negative, la care oricine folosește internetul poate fi expus. Mulți oameni presupun că amenințările
nu îi afectează, deoarece doar navighează pe site-uri web sau își contactează prietenii, totuși fiecare
dintre noi este o potențială victimă a amenințărilor virtuale. Numărul de e-mailuri trimise de
frăudători este înspăimântător. Uneori, e-mailurile de la escroci sunt „perfect false”, ele arată la fel ca
e-mailurile de la instituția pe care o imită. De asemenea, ar trebui să ne ferim de site-urile suspecte
sau de site-urile care încearcă să le imite pe cele cunoscute. Toate acestea au un singur scop, acela de
a obține date, deoarece sunt valoroase atât pentru agenții de publicitate, cât și, din păcate, pentru
frăudători. Dacă ceva vi se pare suspect pe internet, este mai bine să nu faceți clic acolo sau să
verificați în prealabil o anumită pagină folosind un program antivirus. O mare parte din internet este,
din păcate, plină de reclame false, știri false și alte elemente menite să ne atragă atenția.
Mai mult, accesul permanent la rețea pe un telefon inteligent sau computer din orice loc ne expune și
la pericole complet noi. Folosind internetul, putem cădea pradă unui virus, unui spyware (program
spion) sau, pur și simplu, fraudei. Încercările de fraudă sunt foarte comune. De obicei, criminalul vrea
să ne fure datele în diferite moduri. Iluzia anonimatului pe internet este destul de periculoasă. Este
important să nu uitați să nu furnizați niciodată informații sensibile pe internet fără a verifica mai
întâi sursa cererii. Acestea ar putea fi folosite într-un mod nedorit. Din păcate, există multe astfel de
amenințări și ar trebui să știm cum să ne protejăm de ele.
Adesea, ceva ce pare a fi evident, nu este, de fapt, deloc așa. Un exemplu simplu este trimiterea
documentelor prin intermediul rețelelor. Utilizatorii de internet nu ar trebui să trimită niciodată copii
ale documentelor online, atunci când nu sunt siguri cine le primește. Mulți oameni, tentați de oferta
unui împrumut rapid sau a unui loc de muncă atractiv, decid să trimită copii ale documentelor de
identitate unei persoane necunoscute. Acest lucru este foarte periculos și iresponsabil. Nu poți fi
niciodată sigur ce se poate întâmpla mai târziu cu aceste copii. Acestea pot fi procesate într-un mod
incompatibil cu Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR al UE) sau transferate între
angajații instituțiilor financiare. Acest lucru duce la riscul pierderii controlului asupra documentelor
personale cu date sensibile. Ar trebui să atrageți atenția cursanților dumneavoastră asupra acestui
lucru.
Dar, ce e cu securitatea cibernetică?
Până când nu o experimentează, este posibil ca cursanții să nu fie conștienți de hărțuirea cibernetică
(cyberbullying), de faptul că sunt predispuși la hărțuire sau discursuri de instigare la ură, care din
păcate pot fi observate din ce în ce mai frecvent pe internet. Astfel, este esențial să vă avertizați
cursanții cu privire la modul de identificare și combatere a potențialelor acte de hărțuire online.
Conform Dicționarului Cambridge - Cambridge Dictionary – cyberbullying (hărțuirea cibernetică) este

„activitatea de folosire a internetului pentru a face rău sau a speria o altă persoană, în special prin
trimiterea de mesaje neplăcute”.
Deși nu este posibil ca hărțuirea cibernetică să fie eliminată sau prevenită în totalitate, identificarea
și reacția sunt etape cruciale.
Exemple obișnuite de hărțuire cibernetică includ discursurile de instigare la ură (direct prin mesaje
private, în e-mailuri sau pe chat-uri, dar și pe rețelele sociale sau site-uri web) sau publicarea de
informații private fără consimțământul persoanei (acestea pot fi imagini, videoclipuri sau orice fel de
date).
Ceea ce poate face o victimă a hărțuirii cibernetice este să raporteze activitatea furnizorului
serviciului în care a avut loc un astfel de comportament, să vorbească direct cu atacatorul, să ignore
actele, să solicite asistență unui formator, să blocheze atacatorul în comunicarea online sau să
raporteze la poliție. Tipul de reacție va depinde de tipul, frecvența și impactul agresiunii cibernetice
asupra individului, dar, în orice caz, un astfel de comportament nu ar trebui ignorat. Următoarea
secțiune va sprijini prevenirea actelor de hărțuire cibernetică.
Bazele siguranței dispozitivelor și internetului

Să începem cu baza absolută, ceea ce înseamnă verificarea și introducerea măsurilor de siguranță pe
dispozitivul digital pe care dvs. sau cursantul îl folosiți pentru a vă conecta la internet. Doar atunci
puteți fi sigur că orice activitate online suspectă nu este rezultatul unui dispozitiv defect sau
neprotejat.
Protecția înainte de a intra online
În acest sens, ar trebui să aveți un program antivirus și antispyware. Dacă computerul dvs. nu este
echipat cu acestea, instalați-le imediat și instruiți-i și pe cursanți să facă la fel (unii furnizori de internet
le oferă gratuit). În același timp, trebuie să știți că niciun program antivirus nu oferă 100% certitudine
că nu ați descărcat nimic dăunător de pe internet. Este posibil să fi întâlnit un tip de amenințare, care
nu este detectată de programul vostru.
La programul antivirus, un element important este să permită scanarea în timp real (real-time
scanning). Această caracteristică permite software-ului (programului) antivirus să scaneze automat,
în căutare de viruși, fișierele și programele de pe computer, descărcate de pe internet și instalate la
momentul respectiv . În acest fel, evitați lupta împotriva virușilor care vă pot infecta dispozitivul.
De asemenea, este important să ne amintim că există posibilitatea de a rula o scanare manuală (run
manual scan). Scanarea manuală a computerului cu ajutorul programului antivirus permite detectarea
în timp real a amenințărilor care nu au fost identificate în timpul scanării automate. Efectuarea unei
scanări rapide cu setările implicite se face de obicei din câteva clicuri. De asemenea, puteți crea
propriile setări de scanare direcționând documentele, fișierele sau discurile selectate sau
documentele și fișierele ascunse, care sunt de obicei lipsite de malware (viruși).
Ce trebuie să faceți dacă software-ul dvs. antivirus detectează un virus? Documentele infectate pot fi
de obicei „vindecate” sau „reparate” - virusul va fi eliminat și codul original va fi restaurat, iar
documentul va fi așa cum era înainte de a fi fost infectat. Din păcate, pentru unii viruși, de ex. cei
spyware (programe spion), eliminarea acestora poate implica, de asemenea, eliminarea documentelor
care au fost infectate; aceasta este singura modalitate sigură de a scăpa de acest virus.
Un alt pas foarte important este să mențineți software-ul antivirus actualizat. Programul antivirus nu
vă poate proteja în mod eficient de viruși dacă nu știe ce să caute. Deși este posibil să aveți instalat cel
mai bun program, fără actualizări regulate, acesta nu va funcționa corect, ceea ce va afecta experiența
online a utilizatorului. De aceea, este atât de important să vă asigurați că software-ul dvs. antivirus are
o listă actualizată de viruși și programe spion care au fost deja definite.
În cele din urmă, conexiunile de rețea. Atenționați cursanții să se conecteze doar la rețele pe care le
cunosc. Utilizarea rețelelor necunoscute reprezintă o amenințare serioasă pentru securitatea
informațiilor pe care le partajați într-o rețea, astfel încât, atunci când vă conectați printr-un hotspot,
ar trebui să vă gândiți bine dacă este mai importantă dorința de a rămâne conectat sau siguranța
informațiilor partajate în rețea.
Protecția în timp ce sunteți online
După conectarea la o rețea sigură, urmează alegerea unui site web sigur, a unui motor de căutare
(web browser) sau a unei aplicații securizate (pe dispozitive mobile).
Cum decideți dacă un site web este sigur?
Cel mai simplu mod de a identifica dacă un site web este sigur este verificând adresa (bara URL) dacă
începe cu https:// și/sau include pictograma unui „lacăt”. Acestea înseamnă că site-ul are un certificat
valid și linkuri către setări, dar include și informații despre cookie-uri și protecția datelor sensibile.
Mesajele trimise între utilizator și un anumit site web sunt apoi criptate suplimentar. Datorită acestui
fapt, datele nu pot fi interceptate și modificate de către persoane neautorizate.
Sursa: https://pixabay.com/pl/illustrations/https-strony-sieci-web-internet-3344700/
Uneori, se întâmplă să apară avertismente despre erori de certificat. Nu le ignorați, mai ales dacă site-
ul web nu este de încredere sau dacă eroarea nu a mai apărut pe acesta până în acel moment. Site-
urile care au un timp de încărcare îndelungat, chiar dacă nu neapărat din cauza securității, ar trebui să
alerteze utilizatorii, acestea fiind de asemenea neplăcute pentru persoanele cu dizabilități. Scrierea
incorectă a adreselor ar putea fi site-uri web legitime, care însă ar trebui evitate. Instruiți cursanții să
aleagă site-uri web care fie sunt recomandate, fie au fost deja utilizate anterior. Aceeași atenționare
se aplică și motoarelor de căutare. Iată câteva recomandări de motoare de căutare:
Motoare de căutare
Mozilla Firefox Opera
Microsoft Edge Google Chrome
În plus, ar trebui să verificați setările de confidențialitate și securitate, mai ales dacă cursanții acceptă
politica de cookie-uri a unui site web, aceștia ar trebui să fie conștienți de informațiile pe care le
furnizează și pe cine pot contacta pentru întrebări referitoare la datele lor și, la fel de important, unde
pot fi găsite aceste informații pe site.
În ceea ce privește aplicațiile, Apple® AppStore și Google Play ™ sunt sursele principale ale aplicațiilor.
Primul oferă aplicații pentru dispozitive iPhone și al doilea pentru dispozitive Android. Există, de
asemenea, și alți furnizori, precum magazinul de aplicații Xiaomi MIUI, Amazon Appstore sau Windows
Apps și, de fapt, multe magazine de aplicații. Acestea trebuie alese cu atenție, deoarece nu garantează
niveluri egale de securitate și atunci când vă solicită acces la date de pe dispozitivul dvs., sunteți expus
unui risc crescut. Datorită faptului că Google Play nu este disponibil în toate țările, vor exista utilizatori
care trebuie să se bazeze pe descărcarea aplicațiilor dintr-un alt magazin de aplicații, dacă utilizează
un dispozitiv Android. În oricare dintre cazurile menționate anterior, evaluările, recenziile și numărul
de descărcări din magazinele de aplicații ar trebui să servească drept condiție prealabilă pentru ce
aplicații să alegeți pentru descărcare.
Magazine de aplicații
App Stores
Acestea ne duc la problema descărcărilor sigure. Programele gratuite publicate pe site-uri web
populare sunt adesea însoțite de elemente suplimentare sub formă de bare de instrumente ale
browserului, add-on-uri (programe de completare a site-urilor), aplicații suplimentare și chiar
programe malware (viruși). Cum să vă protejați și să descărcați soluții sigure? Cel mai bine este să
urmați cu atenție procesul de instalare (debifând toate opțiunile suplimentare). Cu toate acestea, o
idee mult mai bună este să descărcați programul direct de pe site-ul dezvoltatorului.
O altă modalitate de utilizare a resurselor internetului în condiții de siguranță este utilizarea modului
privat („incognito”) în motoarele de căutare. Aceasta este o opțiune bună dacă utilizați un computer,
care mai este folosit și de alte persoane. La sfârșitul sesiunii, motorul de căutare șterge automat tot
istoricul și fișierele Cookie. Cookie-urile sunt cantități mici de date care sunt colectate de un site web
și salvate într-un browser. Site-urile le folosesc pentru a-și aminti istoricul de navigare al utilizatorului
și pentru a personaliza reclamele sau ofertele în funcție de istoric. Ar trebui să instruiți cursanții să
șteargă din când în când modulele cookie (și istoricul de navigare).
Sursa: https://unsplash.com/photos/e6n7uoEnYbA
Partajarea informațiilor între rețele este, de asemenea, strict legată de siguranța informațiilor pe
internet. Instruiți-vă cursanții că nu ar trebui să partajeze date personale sau sensibile între rețele,
unor persoane pe care nu le cunosc. Aceasta implică, de asemenea, evitarea oricăror servicii
necunoscute care necesită furnizarea numărului cărții de identitate, a adresei, a numărului de telefon
sau a locației, printre altele. Utilizatorii de internet ar trebui să se gândească de două ori înainte de a
permite unei aplicații să acceseze locația sau conținutul de pe telefon. Aceeași regulă se aplică utilizării
site-urilor web - nu faceți clic pe „Accept” sau „Confirm” de fiecare dată când doriți să accesați site-ul
web cât mai curând posibil. Acesta este modul în care acordați permisiunea de a accesa o mulțime de
informații - ar trebui mai întâi să citiți regulile și să verificați cu atenție ce acceptați. De asemenea,
atunci când partajați documente în cloud („nor”), trebuie să alegeți doar furnizori de încredere. Iată
câteva recomandări pentru serviciul de partajare și stocare în cloud:
Partajarea documentelor în cloud
Atunci când vorbim despre comunicarea online, e-mailurile sunt utilizate în mod regulat, dar acest
lucru nu înseamnă că nu se pot face escrocherii prin intermediul lor. Cel mai simplu și rapid mod de a
afla dacă un e-mail provine de la un frăudător este să verificați adresa de e-mail a expeditorului. Din
păcate, se întâmplă ca un e-mail de la un escroc să provină de la o adresă de e-mail de încredere,
deoarece acesta a „spart” cutia poștală, dându-se drept acea persoană sau instituție. Într-o astfel de
situație, dacă aveți îndoieli, este recomandat să ignorați pur și simplu un astfel de e-mail și să-l ștergeți
- în niciun caz nu ar trebui să deschideți e-mailul, darămite să faceți clic pe link-urile sau atașamentele
furnizate în interiorul acestuia. Nu deschideți niciodată atașamente necunoscute și nu faceți clic pe
link-uri către alte pagini decât dacă sunteți 100% siguri de sursa lor. Pe de altă parte, atunci când
trimiteți un e-mail, instruiți cursanții că pot alege cine vede mesajele (folosind CC și BCC). Măsuri de
precauție similare se aplică rețelelor sociale - în setările de confidențialitate, proprietarii de conturi
pot decide ce informații sunt făcute publice. Un pic de scepticism nu strică, chiar dacă mesajul sau e-
mail-ul de la Facebook din căsuța de e-mail, provine de la o persoană pe care o cunoaștem. Se poate
întâmpla că computerul unui prietenul a fost anterior infectat cu un virus și trimite mesaje cu o
„surpriză”, fără ca proprietarul computerului să își fi dat seama de acest lucru. Mai mult, lucrurile pe
care le puneți pe internet vor rămâne acolo pentru totdeauna. De aceea, este bine să vă gândiți de
două ori înainte de a face clic pe butonul „trimite” sau „postează”. Mai ales dacă este vorba de
informațiile private - fotografii, date personale. Culmea neglijenței este să încărcați o copie scanată a
cărții de identitate sau a permisului de conducere pe un server gratuit. „Hoții de identitate” se vor
bucura cu siguranță de un astfel de „cadou”. Pentru a menține securitatea sau sentimentul de
anonimat în rețea, puteți folosi pseudonime. Dacă nu trebuie să furnizați datele personale, nu o faceți.
Cu cât sunt mai puține informații despre dvs. pe web, cu atât activitatea dvs. este mai sigură.
În ciuda faptului că este menționată ultima, o problemă importantă și care nu trebuie totuși neglijată
este legată de protecția cu parolă. Trebuie să vă asigurați că parolele sunt suficient de eficiente în
cazul unui atac cibernetic. Cel mai bun mod de a face acest lucru este să folosiți parole diferite pentru
pagini diferite, diferite de cele pentru serviciul bancar, căsuța poștală și de cele pentru conturile de pe
rețele sociale. În acest fel, în cazul în care parola unei pagini este descoperită, hacker-ul nu se va putea
conecta și la celelalte. Nu trebuie folosite nume sau date, ci caractere aleatoare, deoarece acestea
sunt mai greu de ghicit. Cursanții dvs. ar trebui să fie atenți să nu împărtășească parolele cu nimeni
altcineva și să le schimbe din când în când pentru a evita furtul de date și consecințele acestuia. De
asemenea, ar trebui să vă instruiți cursanții să se delogheze (sign off/logout) din conturi la
terminarea activității.
Cadrul DigiCompEdu este, de asemenea, o foaie de parcurs privind modul de protejare a

conținutului digital sensibil. Cadrul abordează acest subiect în ceea ce privește gestionarea,
protejarea și partajarea competențelor resurselor digitale. Și informează despre cum să: organizați
conținutul digital și să îl puneți la dispoziția cursanților, părinților și altor educatori/formatori; protejați
în mod eficient conținutul digital sensibil, să respectați și să aplicați corect regulile de confidențialitate
și drepturile de autor și să înțelegeți utilizarea și crearea licențelor deschise și a resurselor
educaționale deschise, inclusiv atribuirea corespunzătoare a acestora. În acest sens, se recomandă
siguranță suplimentară atunci când:
 Partajați resurse folosind linkuri sau ca atașamente;

 Partajați resurse pe platforme online sau site-uri / bloguri personale / organizaționale;
 Partajați depozite sau resurse proprii cu alții, gestionați accesul și drepturile acestora, după
caz;
 Partajați date administrative și referitoare la studenți, cu colegi, studenți și părinți, după caz.
2.3. Drepturile de autor

Atunci când utilizați sau partajați informații, conținut și resurse găsite pe internet, trebuie să verificați
dacă materialul a fost creat și partajat de către autori cu licențe care permit utilizarea deschisă a
acestora. Prin urmare, resursele digitale care se află în domeniul public nu sunt neapărat disponibile
pentru utilizare deschisă, gratuită și nelimitată, chiar dacă sunt destinate educației. Aici este
importantă particularitatea dreptului de autor. În continuare, vom vorbi despre acestea.
Sursa: https://unsplash.com/photos/Oaqk7qqNh_c
Ce sunt drepturile de autor?

Dreptul de autor este o disciplină a dreptului civil, un set de norme juridice care fac parte din legea
proprietății intelectuale, precum și toate drepturile autorului unei opere care îl îndreptățesc să decidă
asupra exploatării operei și să beneficieze de aceasta financiar.
Drepturile de autor asupra activităților online implică, de asemenea (Cadrul DigiCompEdu):
 Respectarea posibilelor restricții privind drepturile de autor la utilizarea, reutilizarea și

modificarea resurselor digitale;
 Includerea surselor de referință atunci când partajați sau publicați resurse supuse dreptului
de autor;
 Atribuirea licențelor (deschise) resurselor proprii.
Prin urmare, drepturile de autor nu interzic neapărat posibilitatea utilizării anumitor materiale sau
conținut, ci aplică restricții, astfel încât să protejeze proprietatea și utilizarea abuzivă a acestora. Din
punct de vedere al legii drepturilor de autor, nu contează dacă o operă este considerată valoroasă sau
dacă are o valoare estetică. O operă este orice manifestare a activității creative cu caracter individual,
stabilită sub orice formă, indiferent de valoare, scop și mod de exprimare.
Oricine poate crea conținut, cu rezultate mai bune sau mai puțin bune. Un creator poate fi doar o
persoană fizică cu capacitate juridică - în prezent, persoanele juridice, animalele, inteligența artificială
nu pot crea o operă în condițiile legii. Numele creatorului trebuie să fie afișat pe operă sau făcut public
atunci când aceasta este distribuită. Dacă nu sunteți siguri de numele persoanei, trebuie furnizată
sursa materialului respectiv.
Procesul în sine de creare a unei lucrări ar trebui să fie caracterizat de contribuția creativă și efortul
intelectual al autorului. De exemplu, o fotografie a unei imagini vizualizate într-un muzeu care va fi
utilizată în scopuri educaționale nu este o lucrare, cu excepția cazului în care are un element artistic,
de ex. la realizarea fotografiei s-a folosit o încadrare neconvențională.
Deși internetul oferă multiple oportunități de colaborare și partajare a informațiilor online, utilizatorii
nu trebuie să se lase induși în eroare de informațiile furnizate de site-uri web externe. De asemenea,
când primiți conținut partajat prin intermediul platformelor cloud nu înseamnă că aveți și permisiunea
automată de a continua să distribuiți acest conținut în mod liber. Partajarea de fișiere implică, de
fapt, schimbul de proprietate intelectuală. Când vă partajați propria lucrare, luați în considerare
drepturile pe care doriți să le acordați utilizatorilor, adică de a vizualiza, descărca, edita, partaja sau
modifica conținutul. Când partajați orice conținut care nu este creație proprie, verificați sursa originală
pentru a confirma drepturile de proprietate și posibilitățile de distribuire.
Drepturile de autor personale sunt nelimitate în timp, netransferabile și sunt păstrate fără nicio
înregistrare sau taxă. Protecția drepturilor de autor apare atunci când lucrarea este stabilită, adică
autorul decide să împărtășească lucrarea sa cu alții. Autorul are întotdeauna o legătură cu lucrarea sa
- prin urmare, nu putem eticheta o lucrare, de ex. o carte, cu numele altcuiva sau să ne-o atribuim
nouă înșine, deoarece lucru înseamnă plagiat.
Soluția de siguranță este crearea propriului conținut cu doar câteva adăugiri semnificative sub formă
de videoclipuri YouTube, imagini din surse deschise sau clipuri audio din știri, de exemplu. În calitate
de formator, dețineți controlul asupra procesului de instruire și ar trebui să ajustați tipul de conținut
la particularitățile, dificultățile, dezavantajele și tipul cursantului/cursanților.
Încălcarea drepturilor de autor

Încălcarea drepturilor de autor are loc de fiecare dată când folosim o lucrare în afara scopului de
utilizare permis, fără a obține permisiunea necesară. Răspunderea penală poate fi rezultatul
plagiatului sau al altor încălcări ale drepturilor de autor (lipsa informațiilor despre autor, denaturarea
publică a lucrării, prevenirea sau împiedicarea controlului utilizării lucrării). În plus, este o infracțiune
să distribuiți lucrarea sau să modificați lucrarea pentru a putea fi distribuită, fără autorizație.
Ușurința de a copia informațiile pe care ni le oferă tehnologiile de comunicare ne poate tenta să

comitem plagiat. În același timp, aceleași tehnologii facilitează detectarea plagiatului. Dacă textul a
fost copiat de pe internet, plagiatul poate fi detectat de oricine folosește majoritatea motoarelor de
căutare pe internet. Programele anti-plagiat pot compara textele cu resursele disponibile pe internet
și cu bazele de date. Cu toate acestea, dacă limităm detectarea plagiatului doar la compararea
mecanică a textului, plagiatorii vor putea evita cu ușurință responsabilitatea - programele populare de
editare a textului oferă, de exemplu, opțiuni de schimbare automată a cuvintelor. Prin urmare, în ciuda
stadiului actual al tehnicii, detectarea plagiatului necesită în continuare implicarea activă a oamenilor.
Ar trebui să fim atenți nu numai la „împrumuturile” directe de text sau fragmente de opere vizuale
sau muzicale, ci și la imitarea ideilor și a descoperirilor altora.
Mai mult, în conformitate cu legislația UE, efectuarea de copii temporare pe ecranul utilizatorului sau
în memoria cache a utilizatorului nu este, în sine, ilegală (5 iunie 2014, Curtea de Justiție a Uniunii
Europene (CJUE), cazul britanicilor de la Meltwater).
O altă considerație se referă la diferența dintre drepturile de autor și brevet. Dacă puteți arăta că
munca dvs. a fost dezvoltată dintr-o altă perspectivă și că nu ați copiat lucrarea cuiva, aceasta este o
apărare împotriva acuzației de încălcare a drepturilor de autor.
3.1. Exercițiul 1
Exercițiu pentru formatorii de adulți
Pasul 1: Analizați punctele tari și punctele slabe ale cursantului / grupului de cursanți pe baza
următoarelor criterii:
 Dizabilități vizibile / ușor de remarcat, care le vor afecta participarea la învățarea prin
utilizarea tehnologiilor digitale;
 Dificultăți de învățare care vor avea impact asupra modului în care învață și percep
informațiile;
 Competențe digitale care au fost evaluate anterior;
 Orice alte puncte tari / puncte slabe comunicate de cursant / grupul de cursanți.
Pasul 2: Potriviți tipul de instrumente digitale pe care le veți folosi în timpul lecției cu tipul de
competențe digitale ale cursanților dvs., pe care doriți să le îmbunătățiți.
Pasul 3: Explicați-le cursanților scopul instrumentului (instrumentelor) digital(e) selectat(e) și modul

în care vor beneficia de pe urma utilizării acestuia (acestora) (ce noi competențe digitale vor dobândi).
3.2. Exercițiul 2
Exercițiu pentru formatorii de adulți și cursanții dezavantajați
Pasul 1: Identificați tipurile de competențe digitale necesare pentru diferite profesii și sectoare.
Pasul 2: Puneți întrebări cursanților cu privire la profesiile în care se văd. Ajutați cursanții care nu au o
viziune clară a viitorului lor loc de muncă / poziție pe piața muncii, sugerându-le ce profesii ar putea
încerca.
Pasul 3: Definiți competențele digitale și oferiți câteva exemple cursanților. Ulterior, aceștia își creează
o hartă mentală în jurul termenului „competențe digitale”.
Pasul 4: Rugați cursanții să-și împărtășească ideile și scrieți-le pe tabla albă magnetică (whiteboard).
Pasul 5: Cursanții potrivesc competențele digitale necesare cu viitorul lor loc de muncă.
Pasul 6: Formatorul asistă individual cursanții în definirea căilor de învățare pentru a evalua, valida sau
dobândi competențele digitale de care au nevoie cursanții pentru locul de muncă.
3.3. Exercițiul 3
Exercițiu pentru cursanții dezavantajați
Pasul 1: Formatorul explică diferența dintre ușurința în utilizare, accesibilitate și incluziune. Cu acces
la internet, formatorul prezintă apoi un site web care are toate aceste trei caracteristici.
Pasul 2: Cursanții sunt rugați apoi să evalueze două site-uri web (alese de formator) în ceea ce privește
ușurința în utilizare, accesibilitatea și incluziunea. Unii cursanți pot avea nevoie de ajutor.
Pasul 3: Cursanții își împărtășesc feedback-ul și oferă recomandări despre îmbunătățirile ce ar trebui
introduse / setări ce trebuie modificate pentru a le facilita experiența online.
3.4. Exercițiul 4
Exercițiu pentru cursanții dezavantajați
Pasul 1: Cursanții sunt rugați să identifice pericolele din spatele utilizării internetului. Următoarele
întrebări îi vor ajuta să ajungă la câteva concluzii importante:
Când mi-am actualizat ultima dată programul antivirus?;
Cât de des folosesc hotspot-urile?;
Cum îmi dau seama că un site web este sigur?;
Ce motor de căutare (browser) folosesc?;
Cum pot partaja documente între rețele?;
De unde descarc aplicații?;
Cât de des îmi schimb parola?;
Mă deloghez din conturi la finalul activității?;
Controlez datele pe care le partajez online?;
Pasul 2: Cursanții fac schimb de păreri și observații și, împreună cu formatorul, creează o listă de
recomandări intitulată „Pași de bază pentru a fi în siguranță pe internet”.

Următoarele resurse suplimentare sunt disponibile în limba engleză:
Digital Skills & Jobs Coalition initiatives repository;
European Framework for the Digital Competence of Educators;
Digital Skills: Rethinking education and training in the digital age: Digital skills and new models for
learning;
Introduction to Web Accessibility;
Copyright & Online Resources: It Doesn’t Have To Be Complicated;
Copyright Resources to Support Publishing and Teaching;
5. TESTE PENTRU VERIFICAREA CUNOȘTINȚELOR DOBÂNDITE

Întrebarea 1
Știți ce sunt competențele digitale?
a. Da;
b. Nu;
c. Nu sunt sigur(ă).
Întrebarea 2
Știți de ce sunt importante competențele digitale?
a. Da;
b. Nu;
c. Nu sunt sigur(ă).
Întrebarea 3
Ați putea menționa cel puțin 5 exemple de competențe digitale?
a. Da, cu siguranță;
b. Da, dar nu sunt așa sigur(ă) de răspunsul meu;
c. Nu.
Întrebarea 4
Cunoașteți diferența dintre „competențele informaționale” și „competențele digitale”?
a. Da;
b. Nu;
c. Cred că aș putea ghici, dar nu sunt sigur(ă).
Întrebarea 5
Ați putea spune de ce abilitățile digitale se schimbă constant?
a. Nu, mi se pare destul de dificil;

b. Da, dar nu sunt sigur(ă) că înțeleg motivul;
c. Da, aș putea să spun câteva motive.
Întrebarea 6
Ați putea menționa cel puțin trei tipuri diferite de resurse digitale?
a. Cred că aș putea ghici, dar nu sunt sigur(ă) de răspunsul meu;

b. Da;
c. Nu.
Întrebarea 7
Știți ce înseamnă incluziune digitală?
a. Incluziune digitală înseamnă că resursele și instrumentele digitale sunt disponibile pentru toată
lumea;
b. Incluziune digitală înseamnă includerea a cât mai multe resurse digitale posibile în scopul educației;
c. Nu / Nu sunt sigur(ă).
Întrebarea 8
Știți diferența dintre diferitele tipuri de protecție înainte de a intra online și în timp ce sunteți online?
a. Da;
b. Nu;
c. Cred că aș putea ghici, dar nu sunt sigur(ă) de răspunsul meu.
Întrebarea 9
Ați putea menționa cel puțin 5 bune practici diferite pentru creșterea siguranței pe internet?
a. Cred că aș putea ghici, dar nu sunt sigur(ă) de răspunsul meu;

b. Nu;
c. Da.
Întrebarea 10
Cine credeți că are cea mai mare nevoie de a afla mai multe despre partajarea documentelor, crearea
de conținut și proprietatea asupra documentelor?
a. Oameni care doresc să creeze conținut sau să partajeze conținut existent;

b. Oamenii care doresc să-și îmbunătățească situația pe piața muncii;
c. Ambele răspunsuri a) și b) sunt corecte.
Răspunsuri corecte
1-A;
2-A;
3-A;
4-A;
5-C;
6-B;
7-A;
8-A;
9-C;
10-C;
Nivelul clasei:
0-4 Cursantului îi lipsesc cunoștințele și competențele de bază în ceea ce

privește digitalizarea, utilizarea în siguranță a internetului și
competențele pentru a putea beneficia de participarea la o societate
digitalizată. Sunt necesare îndrumare și asistență din partea
formatorului pentru a îmbunătăți această situație.
5-6 Cursantul va beneficia de conținutul abordat în modulul Ce sunt

competențele digitale și de ce avem nevoie de ele? Cum utilizăm
resursele / conținutul digital? - îmbunătățirea cunoștințelor și
abilităților pentru o utilizare mai responsabilă a resurselor digitale și
a internetului.
7-8 Cursantul are doar câteva lacune de cunoștințe și competențe cu

privire la subiectele abordate în acest modulul Ce sunt competențele
digitale și de ce avem nevoie de ele? Cum utilizăm resursele /
conținutul digital?
9-10 Cursantul deține un nivel bun de cunoștințe și competențe privind

digitalizarea și utilizarea în siguranță a internetului.

Întrebarea 1
Doriți să vă îmbunătățiți competențele digitale pentru a obține sau a vă schimba locul de muncă. Ce
faceți?
a. Vă rugați prietenii și rudele să ia o decizie pe baza preferințelor majorității.
b. Lucrați la o varietate de competențe digitale, inclusiv abilitatea de a utiliza informații, comunicarea
și gândirea critică, pentru a vă potrivi mai bine competențele cu particularitățile cerințelor în
continuă schimbare de pe piața forței de muncă și pentru a fi mai bine pregătiți pentru
perfecționarea abilităților la cerere.
c. Alegeți acele competențe care includ cele mai noi tehnologii pur și simplu pentru că vor continua
să ne impacteze viața.
Întrebarea 2
Doriți să descărcați și să partajați o publicație online? Ce faceți?
a. Copiați publicația și o faceți publică indiferent de consimțământul autorului.
b. Verificați dacă resursa digitală este o resursă educațională deschisă și dacă autorul său și-a dat
consimțământul pentru a fi reutilizată și partajată fără să fie necesare permisiuni suplimentare.
c. Aduceți îmbunătățiri publicației și o publicați ca fiind creația voastră pentru a primi dreptul de
autor.
Întrebarea 3
Doriți să verificați dacă un site web este sigur. Ce faceți?
a. Căutați într-un browser, la întâmplare, informații despre acel site.
b. Verificați adresa (bara URL) dacă începe cu https:// sau include pictograma unui lacăt.
c. Nu există o soluție eficientă pentru a afla dacă un site web este sigur.
Întrebarea 4
Doriți să îmbunătățiți siguranța / confidențialitatea în cadrul activităților din cutia poștală electronică.
Ce faceți?
a. Verificați dacă adresele de e-mail sunt sigure înainte de a deschide atașamente.
b. Alegeți cine vă vede mesajele (folosind opțiunile CC și BCC).
c. Ambele răspunsuri a) și b) sunt corecte.
Întrebarea 5
Doriți să vă protejați datele digitale sensibile. Ce puteți face?
a. Vă asigurați că sunteți conectați la conturi și rețineți istoricul de navigare.
b. Schimbați parolele, ștergeți cookie-urile și revizuiți informațiile publicate online.
c. Amânați decizia până când devine urgentă.
Răspunsuri corecte
1-B;
2-B;
3-B;
4-C;
5-B;
2.2 Cum creăm conținut/resurse

digitale? Cum folosim rețelele sociale?
Această a doua parte a modulului „Conștientizare digitală” abordează crearea de resurse și conținuturi
digitale, împreună cu utilizarea rețelelor sociale și a creării rețelelor de contacte.
Prin acest subcapitol vom încerca să răspundem la următoarele întrebări: Ce program trebuie să învețe
cursanții noștri pentru a se pregăti pentru un mediu profesional? Cum pot învăța să-l folosească?
Trebuie să știe cum să creeze conținut multimedia sau alte elemente grafice? Ce este o rețea?
Lumea afacerilor de astăzi este în mare parte digitală: documente, rapoarte, prezentări, conferințe,
apeluri de afaceri, reclame, management ... totul este dezvoltat prin intermediul computerelor
personale, internetului și dispozitivelor electronice. De aceea, este crucial pentru profesioniștii
viitorului să înțeleagă „lumea” digitală, să nu aibă niciun fel de problemă atunci când lucrează cu
documente digitale sau prin intermediul platformelor digitale. Intrarea în această lume în schimbare
rapidă este cheia succesului profesional.

A. Cunoașterea diferitelor alternative de programe gratuite specializate în munca de
birou;
B. Cunoașterea diferitelor alternative de programe gratuite specializate în crearea de

conținut multimedia;
C. Obținerea accesului la resurse gratuite pentru a stăpâni programele date;
D. Înțelegerea conceptului de rețea în lumea de astăzi;
E. Utilizarea corectă a platformei LinkedIn;
F. Gestionare corectă a rețelelor sociale.
Abilități: rezolvarea problemelor, abilități de comunicare, adaptabilitate, flexibilitate, prezentări,

comunicări scrise, găzduire de întâlniri, colaborare, planificare strategică, rețea, creativitate.
2. BAZE TEORETICE
2.1. Crearea de conținut și resurse digitale
În prezent, afacerile sunt o lume digitală.Tradiționala hârtie, faxul și chiar apelurile telefonice au fost
înlocuite cu programe de calculator (software) pentru munca de birou, e-mailuri, apeluri vocale online
și, în esență, cu un mediu online. În această subsecțiune vom studia mai multe aplicații software pe
care orice profesionist trebuie să le stăpânească și să le aplice în activitatea sa.
Vom vorbi despre fiecare tip de conținut separat, oferind o soluție software gratuită pentru utilizare
profesională și / sau academică. O scurtă explicație a opțiunilor furnizate va fi adăugată, dar vă
recomandăm să consultați și secțiunea „Lectură suplimentară” a acestui document pentru informații
mai detaliate, cursuri gratuite, tutoriale, întrebări și răspunsuri cu privire la fiecare program. Acest tip
de resurse pot fi cu adevărat utile în sala de curs cu un anumit grup de cursanți.
Pe de altă parte, vom verifica elementele de bază ale conținuturilor multimedia, oferind câteva soluții
de acces deschis deoarece, chiar dacă nu toți profesioniștii vor avea nevoie de ele pentru a-și desfășura
activitatea. Acestea se recomandă însă a fi înțelese bine, datorită puterii și gradului lor de utilizare.
Office Suites - programe pentru munca de birou

Procesatoarele de text sunt instrumentul de bază al majorității afacerilor de astăzi. În clădirile mari de
birouri, mii de angajați folosesc zilnic acest tip de programe (software) pentru a scrie rapoarte și a
genera documente, printre altele. Dar aceste procesatoare de text nu sunt singurele programe
folosite: de multe ori, în lumea afacerilor, sunt necesare prezentări (o prezentare pentru un produs
nou, o prezentare pentru a explica un proiect unui potențial client, o prezentare a bilanțului anului
precedent ... ), precum și organizarea de foi de calcul pentru a gestiona automat anumite elemente
ale unei afaceri date, cum ar fi cheltuielile, furnizorii, portofoliul de clienți, etc.
Aceste funcții se reunesc de obicei în așa-numitele Office Suites: niște suite de programe create pentru
a ajuta munca în cadrul unui birou. Cel mai cunoscut, datorită capacității și recunoașterii sale la scară
largă, este Microsoft Office, un set de programe cu plată, care include programe specializate pentru
aceste funcții, dar și pentru altele. Cu toate acestea, există alternative complet gratuite la el, cum ar fi
Open Office, Google Suite sau Libreoffice.
În scopul acestui modul, vom prezenta Google Suite ca suită gratuită aleasă de noi pentru programe
de birou, datorită capacității sale de a lucra complet online și de a stoca munca și documentele în
cloud, ceea ce este considerat de majoritatea experților a fi viitorul computerelor. Aici, însă, vom
arunca doar o scurtă privire asupra funcțiilor și posibilităților acestui software, iar link-uri și resurse de
lectură suplimentare vor fi disponibile în secțiunea corespondentă din acest document.
Începem cu Google Docs (Documente Google), care este un procesor de text online deținut de Google,
care îl oferă gratuit împreună cu alte programe pentru foi de calcul, prezentări, etc., în Suite-ul lor.
Deoarece poate rula pe mai multe platforme, îl putem folosi atât pe computer, cât și pe tabletă sau
smartphone. Este foarte potrivit pentru computerele mai puțin performante, deoarece Google este
cel care lucrează cel mai mult la executarea acestui software în cloud.
Este un instrument foarte puternic, compatibil cu diferite tipuri de fișiere, cum ar fi .doc, .docx, .txt,
.rtf, .odt etc., astfel încât să putem vedea (și converti) fișierele Microsoft Word fără nicio problemă.
Un alt avantaj adăugat este că, fiind un procesor de text online, putem partaja documentul cu mai
multe persoane, simultan, în timp real, pentru revizuiri, modificări etc. Pentru a utiliza gratuit acest
software, avem nevoie doar de un cont Google.
Putem vedea cum arată interfața utilizatorului în următoarea captură de ecran:
Sursa: Baza de date Valencia INNOHUB
După cum se poate observa, seamănă cu interfața tradițională Microsoft Suite. Documentele sunt
organizate pe foi, în care putem scrie text cu diferite formate și stiluri, dar putem include și grafice,
imagini, link-uri, indexuri de conținut, referințe, note de subsol ...
Cea mai particulară caracteristică a Google Docs este faptul că permite mai multor oameni să lucreze
în document, în același timp. Prin apăsarea butonului „Share”, putem distribui documentul către
colegi, care pot face sau propune modificări. Există astfel diferite moduri de a lucra la document, cum
ar fi „Editing” (editează direct documentul), „Suggesting” (sugerează modificări - sugestiile apar ca
niște casete de comentariu pe marginea documentului) și „Viewing” (vizualizează documentul pentru
citire și imprimare). De asemenea, trebuie remarcat faptul că Google Docs oferă și diferite șabloane
(Template) pentru a ne crea documentele, cum ar fi CV-uri, propuneri de proiecte, rapoarte ...
Toate modificările făcute sunt salvate automat în cloud și documentul poate fi accesat de pe orice
dispozitiv cu conexiune la internet. Acest lucru face ca Google Docs să fie un instrument foarte util,
deoarece nu numai că ne permite să accesăm toate documentele noastre de oriunde, ci și să lucrăm
de pe dispozitive care nu sunt foarte performante sau care nu au capacitatea de a suporta alte suite
de programe mai mari, precum cele de la Microsoft.
Pentru mai multe informații despre Google Docs, vă rugăm să consultați secțiunea de lectură
suplimentară a acestui document.
Google Suite nu oferă doar Google Docs, ci și Google Slides (Prezentări Google), o alternativă la
clasicul Microsoft Power Point, unul dintre cele mai cunoscute programe pentru a crea prezentări.
Acesta oferă o interfață foarte similară cu cea a Microsoft, așa cum se poate vedea mai jos.
Google Slides (Prezentări Google) este aplicația emblematică a Google pentru crearea de prezentări,
care poate fi găsită în browser, ca parte a Google Suite. Este complet gratuită - singura cerință de
utilizare este să aveți un cont Google.
Funcționează similar cu binecunoscutul Power Point, alternativa de la Microsoft: prezentarea este

distribuită în dispozitive pe care le putem proiecta și configura după bunul plac. În ele putem include
orice, de la text la imagini, grafice și chiar videoclipuri și alte resurse multimedia. Nu numai că putem
edita fiecare dispozitiv, ci și tranzițiile dintre ele, pentru a face prezentarea cât mai interesantă.
La fel ca în Documente, Google oferă, de asemenea, o serie de șabloane (Template) ce pot fi folosite
gratuit, precum și teme inteligente (Themes), sugerate în funcție de stilul folosit pentru prezentare.
La fel ca Docs și restul suitei Google, Slides folosește spațiul de stocare în cloud și prezentările pot fi
editate și consultate de pe orice dispozitiv și pot fi partajate cu colegii (sau, de exemplu, cu un anumit
client), astfel încât aceștia pot edita în timp real, iar noi putem vedea modificările făcute, tot în timp
real.
Și nu în ultimul rând, vă prezentăm Google Sheets (Foile de calcul Google). Acest program
funcționează într-un mod similar cu Microsoft Excel, creând foi de calcul care pot avea scopuri
multiple, deoarece poate fi folosit ca o modalitate de a organiza și monitoriza tot felul de probleme
legate de o afacere, de la bilanțul de venituri și cheltuieli, până la performanța angajaților, portofoliul
de clienți sau prognoza de creștere pentru anul următor.
În captura de ecran de mai jos, se poate vedea interfața programului:

Funcționalitățile sunt, din nou, similare cu alternativa cu plată de la Microsoft. Se pot crea mai multe
pagini (Sheet) într-o foaie de calcul (Spreadsheet) pentru a organiza și automatiza ceea ce facem.
Principalul punct forte al foilor de calcul este posibilitatea de a include formule care fac legătura între
valori din diferite celule. Aceste formule trebuie să fie numerice și pot fi folosite pentru automatizarea
proceselor.
O bună utilizare a Foilor de calcul ne economisește timp și efort, căci, folosind formulele corecte,
putem sistematiza informațiile pentru a obține feedback-ul dorit, cu posibilitatea, în plus, de a genera
automat grafice și tabele care să sintetizeze rezultatele.
Este, fără îndoială, cel mai solicitant dintre programele prezentate în acest modul, iar utilizarea sa de
către publicul larg este, de asemenea, oarecum redusă. Dar, chiar și fără o cunoaștere extinsă a
acestuia, putem profita măcar de funcțiile sale de organizare a informațiilor. Noi vă recomandăm însă
să învățați cum să utilizați funcțiile cele mai de bază, deoarece poate fi foarte util și ne poate economisi
timp și bani, datorită capacității sale de a sintetiza informații.
Platforma pentru videoconferințe

Astăzi, în lumea afacerilor, conferințele video și întâlnirile la distanță sunt foarte frecvente. În lumea
globalizată în care trăim în prezent, cu contacte, furnizori și membri ai rețelei noastre, aflați la mii de
kilometri distanță, este ceva obișnuit să profităm de posibilitatea de a interacționa în timp real, oferită
de internet, în scopul organizării întâlnirilor de afaceri sau a conferințelor prin intermediul
platformelor online.
Întâlnirile organizate prin mijloace electronice au și alte avantaje, precum reducerea costurilor
călătoriilor de afaceri sau a vizitării clienților în străinătate, o mult mai bună utilizare a timpului de
lucru, posibilitatea de a specifica și modifica data în funcție de necesitățile grupului de lucru, precum
și posibilitatea de a organiza mult mai multe ședințe de lucru decât dacă ar fi fost ținute față în față,
întrucât un apel video pentru a discuta o anumită problemă la locul de muncă nu implică niciun efort
și poate fi aranjat în orice moment.
Prin urmare, pentru profesioniștii viitorului este crucial să învețe să utilizeze aceste instrumente. În
continuare, vom analiza câteva alternative gratuite diferite și caracteristicile acestora, precum și
funcționarea generală a acestui tip de platforme.
Vom începe cu prezentarea soluției oferită de Google: Meet. Modul în care funcționează este foarte
simplu: pur și simplu cu un cont Google, putem organiza o întâlnire și putem partaja o invitație printr-
un link. În timpul întâlnirii, așa cum se poate vedea în captura de ecran de mai jos, putem activa sau
dezactiva camera web și microfonul, precum și partaja ecranul (share screen), o parte din acesta sau
atașamente.
Principalul avantaj al Google Meet este că nu trebuie instalat și, prin urmare, îl putem folosi de oriunde
în lume, cu orice dispozitiv pe care îl avem la îndemână și care are o conexiune la internet. Calitatea
apelurilor este bună și avem, de asemenea, un chat pe care putem scrie colegilor orice fel de
informație.
Sursa: https://gsuiteupdates.googleblog.com/2020/04/high-quality-video-audio-meet.html
O altă alternativă la Google Meet este Zoom. Acest software a devenit foarte popular recent, datorită
calității apelurilor sale și a profesionalității pe care o inspiră întreaga interfață atunci când este folosit.
Funcționalitățile sale sunt similare cu celelalte alternative: putem crea o întâlnire (pe care o putem
planifica în avans) și ne putem invita colegii. În timpul apelului video putem activa sau dezactiva
microfonul și camera web, și putem partaja fișiere rapid și ușor
Principala diferență față de Google Meet este că Zoom, la fel ca majoritatea alternativelor, necesită
instalarea unui program pentru a putea funcționa. Este un program care va funcționa pe aproape orice
computer și este de obicei actualizat în mod regulat. Poate fi folosit și de pe alte dispozitive, dar trebuie
instalat și pe ele. Zoom poate fi utilizat gratuit fără alte limitări în afară de durata ședințelor, care, în
versiunea gratuită, pot dura maxim 40 de minute.
După cum se poate vedea în următoarea captură de ecran, interfața sa este destul de similară cu restul
alternativelor prezentate:
Sursa: https://www.zdnet.com/article/zoom-101-a-starter-guide-for-beginners-plus-advanced-tips-and-tricks-for-pros/
În cele din urmă, ultima alternativă pe care o vom prezenta în această secțiune este Skype. Acest
program este bine cunoscut de mulți ani ca fiind principalul software pentru apeluri video online. Cu
toate acestea, în zilele noastre este mai puțin utilizat și nu este considerat un software adecvat pentru
întâlnirile de afaceri.
Skype funcționează într-un mod similar cu restul alternativelor prezentate, deși abordarea sa este mult
mai informală: este un program creat pentru apeluri între prieteni sau familie și nu pentru uz
profesional, ceea ce se și poate observa.
Cu toate acestea, ușurința în utilizare și manipulare, precum și popularitatea și istoria îndelungată, îl

fac să continue să fie o alternativă viabilă pentru efectuarea apelurilor video. Nu are niciun fel de
limitare în ceea ce privește durata apelurilor, care, ca regulă generală, au o calitate ceva mai slabă
decât cea a concurenților săi. În plus, pot fi create grupuri în care să includem contactele dorite, din
care organizarea unei întâlniri sau partajarea unui conținut sunt mult mai ușoare.
Ca puncte negative, trebuie remarcat faptul că nu este văzută ca o aplicație profesională și potrivită
pentru lumea afacerilor, astfel încât utilizarea acesteia poate fi văzută de anumiți clienți, furnizori sau
colegi ca fiind neprofesionistă. Acest program trebuie instalat pe un computer personal și este
disponibilă și o aplicație de Android / iOS.
Interfața sa este similară cu restul alternativelor prezentate, după cum se poate vedea mai jos:
Sursa: https://www.bit.es/knowledge-center/skype-meetings-la-nueva-herramienta-de-videoconferencias-online/
Conținut multimedia
Pentru orice profil profesional, este necesară stăpânirea unui tip de software de creare a conținutului
audio-vizual, deoarece aceste abilități sunt utile fie pentru un spot publicitar, o reclamă radio, logo-ul
unei noi companii, imaginea corporativă, modele grafice utilizate la un site web ...
Acesta este motivul pentru care am decis să prezentăm două instrumente foarte utile (pe lângă faptul
că sunt complet gratuite) pe care cursanții le pot folosi pentru a dezvolta acest tip de conținut. Evident,
acest tip de conținut și resurse sunt dincolo de cunoștințele majorității profesioniștilor, deoarece doar
designerii graficii sau producătorii audio-vizuali știu cu adevărat să folosească aceste programe în
profunzime și, prin urmare, majoritatea companiilor externalizează acest tip de servicii, pentru a se
putea concentra pe activitatea proprie.
Cu toate acestea, și așa cum spuneam, considerăm că unele noțiuni de bază despre acest tip de
instrumente, precum și accesul la lecturi suplimentare despre programele pe care urmează să le
prezentăm, pot fi utile în cazul în care urmați calea antreprenorială și pot fi folosite, complet gratuit,
ca instrumente profesionale pentru creații audio-vizuale. Mai jos, veți găsi resurse pentru o
cunoaștere mai aprofundată a acestor aplicații, care vă vor ajuta să îmbunătăți calitatea instruirii în
acest domeniu.
În primul rând, vom vorbi despre GIMP. Este un program gratuit pentru editarea imaginilor digitale,
atât desene, cât și fotografii. Cu GIMP, se pot crea și edita, în principal, imagini bitmap. Se poate lucra
și cu imagini vectoriale, cu ajutorul plug-in-ului corespunzător, dar nu este cel mai potrivit program
pentru imaginile vectoriale complexe.
Sursa: https://www.freewarefiles.com/The-GIMP-screenshot-13556.html
GIMP funcționează similar cu Adobe Photoshop, alternativa sa cu plată. Se lucrează în straturi (layers),
în care putem adăuga imagini, texte, forme și alte resurse grafice, după plac. Mai târziu, și datorită
utilizării straturilor, putem proiecta rezultatul final în funcție de nevoile noastre. Acest program poate
fi extrem de util pentru proiectarea de logo-uri, reclame, postere ... posibilitățile sunt nelimitate.
La deschidere programului GIMP, se pot vedea mai multe ferestre, iar în interiorul fiecăreia se
folosește butonul din dreapta al mouse-ului pentru a accesa diferitele funcționalități. Interfața GIMP
are două ferestre principale - Toolbox și Image Window - în plus față de alte ferestre, cum ar fi Colour
Palette, Layer Window, etc. Funcționalitățile sale sunt extinse și oarecum complexe, dacă nu aveți
cunoștințe în materie, vă recomandăm să vă faceți timp pentru a explora toate posibilitățile pe care le
oferă.
În secțiunea „Lectură suplimentară”, am furnizat link-ul către tutorialele oficiale ale programului. Vă
recomandăm să aruncați o privire dacă decideți să încercați să intrați în crearea de desene grafice cu
cursanții dvs.
Pe de altă parte, am dori să abordăm acum crearea de conținut multimedia cu programul DaVinci
Resolve 16. Acest program este un software profesional care vizează crearea de filme și video, cu
instrumente integrate pentru corecția culorilor, contrast, editarea sunetului, efecte ... Acest
instrument este complet gratuit.
Acest program corespunde schemei clasice a editorilor video precum Sony Vegas sau Adobe
AfterEffects (ambele alternative cu plată). În partea de jos a ecranului, apare o cronologie, folosită
pentru a plasa conținutul audio-vizual (fie că este vorba de videoclipuri, sunete, melodii, imagini ...),
iar apoi se folosesc toate instrumentele pe care programul le oferă pentru a crea și edita videoclipul
final.
Sursa: https://www.diyphotography.net/blackmagic-davinci-resolve-16-now-comes-with-content-
aware-fill-style-features-for-video/
Programul este complet gratuit, având însă și o versiune plătită care include câteva caracteristici
suplimentare. Dacă am spus despre GIMP că poate fi un program complex pentru începători, DaVinci
este și mai mult. Rețineți că acest program este conceput pentru profesioniștii în editarea și crearea
de conținut audio-vizual, precum și pentru producția de filme și scurtmetraje, astfel încât să ofere o
gamă extrem de largă de posibilități pentru funcțiile pe care cursanții le folosesc cu adevărat.
Cu toate acestea, din moment ce putem învăța să folosim programul gratuit, mulțumită, printre altele,
resurselor pe care le-am selectat și adăugat în secțiunea „Lectură suplimentară”, acesta este un
instrument care poate fi foarte util pentru a edita și a produce acel conținut de care avem nevoie
pentru o anumită activitate, cum ar fi, de exemplu, o reclamă. Cu toate acestea, dimensiunea și
consumul de resurse ale acestui program necesită un computer destul de puternic pentru a putea
lucra cu el.
În concluzie, așa cum am menționat anterior, există opțiuni pentru dezvoltarea de conținut audio-
vizual complet gratuit și puteți învăța să utilizați aceste resurse, dacă doriți. Multe companii aleg să
externalizeze aceste servicii, tocmai datorită complexității pe care o poate avea acest tip de programe,
dar chiar și așa este complet posibil (și nu necesită un efort extraordinar) să învățați să le folosiți și să
începeți să creați primele elemente grafice, într-un mod simplu și gratuit.
2.2. Cum folosim rețelele sociale

Continuând din secțiunea anterioară, resursele digitale și lumea online sunt totul în ziua de azi. Trăim
într-un mediu globalizat și complet digital, în care tradiționalul a dat loc modernului, calculului, cloud-
ului și interacțiunii sociale și profesionale prin intermediul internetului.
În această a doua secțiune ne vom ocupa de utilizarea altor tipuri de resurse digitale: internetul,
rețelele sociale și rețelele digitale. Vom începe prin a vedea ce sunt rețelele și cum pot cursanții noștri
profita de acestea pentru cariera lor profesională; apoi, vom vedea ce înseamnă Networking 2.0 și de
ce poate fi atât de eficient pentru cei care intră pe piața muncii; și, în cele din urmă, vom încerca să
răspundem în ce măsură este recomandabil (sau nu) să folosiți rețelele sociale pentru a promova o
activitate profesională, precum și diferite exemple în care acestea pot fi pozitive și / sau negative, în
funcție de context și de piața cu care ne confruntăm.
Crearea unor rețele de contacte (networking)

Crearea unor rețele de contacte (networking-ul) este o practică obișnuită în lumea afacerilor și a
antreprenoriatului. Este o frază care este deja folosită zilnic în domeniul profesional și se referă la
evenimente, atât formale, cât și informale, prin care cursanții își pot construi o rețea de contacte care
îi pot ajuta să genereze atât oportunități de afaceri, cât și oportunități de angajare.
La conferințe și târguri profesionale, există, de obicei, un spațiu rezervat pentru facilitarea acestei
practici în rândul participanților. Astfel de întâlniri, care sunt de obicei organizate la jumătatea
dimineții sau la sfârșitul zilei, cu o cafea în față, în cadrul evenimentelor care atrag profesioniști
relevanți din sector, devin momente valoroase în care puteți lua contact cu persoane cu interese
comune. Acestea sunt unul dintre mai multe locuri în care și studenții noștri își pot crea contacte.
Reuniunile de networking pot satisface diferite situații de lucru. Oameni care au o idee de afaceri și
au nevoie de investitori sau parteneri, recrutori care doresc să încorporeze specialiști în anumite
domenii sau business angels („îngeri investitori”) care caută proiecte în care să investească. Dar
networking-ul nu este exclusiv antreprenorilor sau persoanelor implicate în afaceri. Poate fi benefic și
pentru cei care caută un loc de muncă sau se gândesc să-și schimbe locul de muncă.
Promovarea unei afaceri noi (start-up) nu este o sarcină ușoară și necesită timp și a resurse pe care nu
toată lumea le are în gestionarea de zi cu zi a afacerii. Dar participarea la astfel de evenimente poate
fi esențială pentru afacerile noi. Acestea sunt o bună oportunitate de a primi feedback despre
produsele lor, de la oameni care cunosc sectorul, putând astfel să le îmbunătățească. Și o oportunitate
excelentă de a stabili contacte care să faciliteze atragerea de utilizatori sau abonați pentru acele
produse sau de a ieși pur și simplu din bula proprie pentru a avea o viziune globală a pieței cu care se
confruntă.
Sursa: Fotografie de Evangeline Shaw preluată de pe Unsplash
Unul dintre cele mai importante aspecte atunci când vine vorba despre pornirea unei afaceri este să
te înconjori de oameni care vor aduce valoare adăugată proiectului. Networking-ul poate fi formula
potrivită în acest scop.
Oricare ar fi situația cursanților dvs., pentru ca acest gen de întâlnire să fie fructuoasă, trebuie
elaborată o strategie care implică muncă înainte și după eveniment. Se pot ajuta singuri folosind
aplicații care sunt deosebit de utile în scopul networking-ului. Iată câteva aspecte cheie care vor ajuta
ca rețeaua de contacte care se creează să genereze oportunități de angajare:
Ajutați-i să-și facă profilurile pe rețelele sociale într-un mod profesional. Trebuie să includă cuvinte
cheie legate de domeniul lor în biografia publicată pe LinkedIn. Concepte, programe, tendințe ... totul
în acest tip de site-uri îi ajută să se poziționeze ca experți într-un anumit sector. Trebuie să urmărească
și să participe la conversațiile generate prin hashtag-urile legate de domeniul lor de muncă și să
împărtășească conținut relevant pentru a adăuga valoare profilului lor profesional.
Învățați-i cum să creeze un elevator pitch. Această tehnică constă în pregătirea unui discurs care
descrie pe scurt (discursul trebui să dureze între 30 de secunde și un minut, cam cât o călătorie cu
liftul) ideea unei anumite afaceri sau produs sau cariera și obiectivele profesionale. Acest conținut
poate fi folosit ca o introducere, în timpul unei mese la care participă cursanții dvs., într-o scrisoare de
prezentare care însoțește CV-ul sau poate fi utilizat într-o conversație mai informală cu specialiști sau
potențiali investitori.
Construirea și menținerea unei rețele de relații profesionale este esențială pentru îmbogățirea CV-ului
și experiența de lucru a cursanților. Îi va ajuta să avanseze profesional și să deschidă ușa către noi
oportunități de lucru.
Crearea unor rețele de contacte (networking) 2.0: LinkedIn

Întrucât acum știm deja ce înseamnă networking (crearea unor rețele de contacte), ce înseamnă atunci
networking 2.0? Ei bine, nu este altceva decât ceea ce am tot repetat în aceste materiale: trecerea de
la tradițional la modern, de la fizic la online și de la național la global.
Vom explica acum ce este noul networking, precum și LinkedIn, cea mai cunoscută rețea socială
profesională la nivel global, care are potențialul de a funcționa ca o rețea digitală și globală, un loc în
care cursanții dvs. își pot aduna toate contactele profesionale, își pot găsi parteneri noi pentru proiecte
noi sau chiar locuri de muncă sau angajați pentru propriile companii.
După cum am spus, LinkedIn este o rețea socială profesională, adică este orientată mai mult către
relațiile comerciale și profesionale decât spre relațiile personale și, prin urmare, în această rețea
socială, veți găsi companii și profesioniști care încearcă să se promoveze, să-și creeze contacte noi și
să facă afaceri.
Primul pas pentru a începe să utilizați LinkedIn este foarte asemănător cu realizarea unui CV. Trebuie
să vă înregistrați, să vă creați un cont (gratuit) și să începeți să completați detaliile profesionale, care
sunt practic ceea ce ați pune într-un CV: calificări profesionale, educație, locuri de muncă actuale și
anterioare, competențe, publicații, etc. Când procesul este finalizat, veți începe să vedeți primele
semne ale potențialului enorm al LinkedIn, deoarece, pe măsură ce vă completați informațiile, site-ul
începe să vă exploreze relațiile și să descopere lucruri care vă vor surprinde. De exemplu: dacă cineva
indică faptul că a ocupat un loc de muncă într-o anumită companie, într-o anumită perioadă de timp,
LinkedIn va examina printre membrii săi, care au fost și ei angajați în acea companie, în aceeași
perioadă.
Este normal ca, chiar și în companiile mici, LinkedIn să găsească destui oameni pe care să îi propună
utilizatorilor lor ca potențiale contacte, iar aceștia aleg dacă acceptă sau nu. Mulți oameni au
recuperat multe contacte pierdute de-a lungul timpului cu ajutorul acestei funcționalități și numai din
acest motiv a meritat să se înscrie în această platformă.
Sursa: Fotografie de Dylan Gillis preluată de pe Unsplash
Ideea de a putea să-ți încarci CV-ul pe web și să-l trimiți către aproape oricine este probabil funcția
cea mai asociată cu LinkedIn, deși acest lucru nu înseamnă că este cea mai importantă, așa cum vom
vedea mai jos.
A avea un site web profesional este un prim pas important în crearea și promovarea unui anumit brand
personal pe internet. De fapt, CV-ul tradițional este din ce în ce mai puțin folosit în confruntarea cu
acest tip de noi medii și tot mai multe companii vor considera faptul că nu ai un profil LinkedIn ca pe
un defect. Pe de altă parte, faptul că cursanții dvs. sunt prezenți pe LinkedIn este o garanție că toată
lumea va avea informații actualizate despre ei, inclusiv potențiali angajatori și parteneri de afaceri.
Și, în cele din urmă, având un profil LinkedIn oferă o mulțime de trucuri de promovare profesională,
mici dar eficiente, cum ar fi, de exemplu, includerea profilului LinkedIn în subsolul semnăturii din e-
mail . Acest lucru le va oferi cursanților vizibilitate și va ajuta la lărgirea rețelei lor de contacte.
Sursa: Fotografie de Smartworks Coworking preluată de pe Unsplash

Faptul că LinkedIn funcționează și ca o rețea de contacte îl transformă într-o agendă de contacte

neegalată de nicio agendă tradițională: odată ce te conectezi cu cineva, vei avea toate informațiile lor
profesionale actualizate în orice moment, fără niciun efort din partea ta.
Mai mult, LinkedIn încorporează recomandările (recommendations). O recomandare poate fi

solicitată contactelor dvs. iar aceștia, dacă sunt dispuși să facă acest lucru (se întâmplă destul de rar
să nu o facă), pot scrie un scurt rezumat al opiniei lor profesionale despre dvs., care va apărea în
secțiunea de recomandări a profilului. O altă formulă simplă, practică și foarte utilă pentru a adăuga
puncte la CV-ul cursanților.
Grupurile LinkedIn sunt un instrument fantastic cu posibilități infinite: de vă ține la curent cu

subiectele care îi interesează pe utilizatori, de a vă consulta cu experți când aveți îndoieli profesionale,
de a vă promova brandul personal și multe altele. Dinamica grupurilor este practic similară cu cea a
unui forum de discuții: orice membru al grupului poate deschide o discuție (dezbatere) pe orice subiect
și dacă captează interesul grupului, se generează o conversație excelentă între profesioniști.
Alăturându-se grupurilor potrivite, cursanții vor avea un mod excelent de a-și demonstra cunoștințele
altora și, prin urmare, o modalitate foarte bună de a-și crea contacte. Faptul că există grupuri care
ajung la zeci de mii de membri, care sunt abonați prin e-mail și primesc știri despre grup (atunci când
apar discuții noi, printre altele) înseamnă un potențial enorm. Potențialul, amploarea și posibilitățile
pentru brandul personal al cursantului dvs. devin, astfel, considerabile.
Folosirea rețelelor sociale în scop profesional

Milioane de oameni folosesc rețelele sociale în fiecare zi și nu doar pentru a afla ce fac prietenii;
probabil că cursanții dvs. urmăresc și câteva firme pe Facebook, Instagram sau Twitter. În zilele
noastre, profesioniștii și antreprenorii trebuie să fie prezenți pe rețelele sociale, atât pentru a păstra
legătura cu clienții lor, cât și pentru a atrage alții noi.
Cei care doresc ca firmele lor să aibă succes pe rețelele sociale trebuie să țină cont de următorul
concept: branding, procesul prin care este construit un brand (marca personală), care îi conferă
valoare și personalitate.
Într-un proces de branding, trebuie să se țină seama, pe de o parte, de imaginea „tangibilă” a brandului
dat: sigla, numele, calitatea unui serviciu sau produs ... și, pe de altă parte, de valorile pe care le
transmite brandul, personalitatea sa, ceea ce vrem să gândească alții despre el. Acest lucru poate fi
realizat prin evidențierea celor mai bune calități ale companiei: inovatoare, mare sau mică,
tradițională, de familie, meșteșugărească ....
Rețelele sociale au în prezent peste 3 miliarde de utilizatori activi în întreaga lume, iar Facebook este
cea mai populară dintre toate. Indiferent de mărime, număr de angajați sau finanțare, toate firmele
ar trebui să profite de cele mai populare rețele sociale pentru a sprijini îndeplinirea obiectivelor lor de
afaceri. Rețelele pot fi văzute ca instrumente care schimbă modul în care o companie interacționează
cu ceilalți și modul în care caută noi clienți potențiali. Ele facilitează relația între afacere și clienți, adică
ajută pe angajator să fie mai conectat cu clienții săi. Acestea sunt utilizate în principal pentru a
împărtăși idei, oferte și a determina utilizatorii să interacționeze cu brandul. Este posibil ca
întreprinderile mici să supraviețuiască fără o prezență pe rețelele sociale, totul depinde de piața pe
care o deservesc, de modul în care își desfășoară activitatea clienții și utilizatorii lor și de abordarea
lor de distribuție
Sursa: https://www.laquagga.com/cual-red-social-me-conviene-un-detalle-que-no-debe-dejar-escapar/
În acest context, nu este dificil ca o afacere să aibă succes. Cu toate acestea, este dificil pentru o firmă
nouă, a cărei intenție este să crească rapid, să facă acest lucru fără o prezență pe rețelele sociale;
trebuie să profite de acestea, deoarece este cel mai bun mod de a ajunge la un nou public, cu cheltuială
minimă. Proprietarii de afaceri au responsabilitatea de a oferi un serviciu bun clienților și de a le
monitoriza nevoile; prin aceste platforme sociale, au posibilitatea de a se distinge de alți concurenți,
prin servicii și interacțiunea cu clienții. Pe măsură ce trece timpul, companiile devin mai conștiente de
faptul că rețelele sociale sunt cel mai simplu mod de a se conecta direct cu clienții lor.
Cea mai complexă problemă este găsirea echilibrului corect. Uneori este dificil să separi marketingul
de mentalitatea de a fi pe rețelele sociale toată ziua. De asemenea, este important să cunoașteți
procedurile necesare pentru utilizarea corectă; de la a ști cum să vă faceți publicitate pe Facebook,
până la a ajunge la publicul de pe Instagram.
În gestionarea conturilor de pe rețelele sociale ale unei companii, puteți ține cont de următoarele
sfaturi:
1. Cunoașteți-vă publicul: este extrem de important să înțelegeți profilul principal al clienților

dvs. și să îi abordați în consecință. Cursanții trebuie să învețe cum să le studieze nevoile,
dorințele și comportamentele, iar strategia le va îmbunătăți rezultatele.
2. Afișați o imagine consecventă: este esențial să afișați aceeași imagine la toate conturile de pe
rețele (Facebook, Instagram ...). În acest fel, veți crea o imagine profesională perfect definită.
Aceasta include, de asemenea, să folosiți aceeași abordare pe toate rețelele și site-urile web,
chiar dacă (în mod evident) tonul nu va fi exact același.
3. Profitați la maxim de rețelele sociale : este mult mai bine să vă concentrați pe câteva rețele
sociale, publicând în mod constant conținut de calitate, decât să vă faceți profil pe toate
platformele și să publicați sporadic articole de mică importanță.
4. Schimbați perspectiva poveștii: este esențial să nu tratați întotdeauna problemele din același
punct de vedere. Cursanții dvs. trebuie să ofere perspective diferite și să combine problemele
pe care le controlează cu diferite instrumente, proceduri și strategii. Publicul tinde să se
plictisească dacă i se spune întotdeauna același lucru, în același fel.
5. Cheia este în conținutul de calitate: fiecare rețea socială are propriile sale formate pentru
imagini. Dacă au decis să creeze o postare cu o imagine și un link, cursanții trebuie să rețină
ce format și dimensiune sunt cele mai bune pentru fiecare rețea, la fel și pentru un videoclip.
Pe Facebook, de exemplu, videoclipurile YouTube nu arată bine dacă puneți adresa URL direct.
De asemenea, acestei rețele sociale nu „îi plac”, de obicei.
6. Planificați-vă strategia: a menține profilurile active și cu conținut bun trebuie să fie printre
obiectivele unui brand. În calitate de buni profesioniști, studenții trebuie să știe că
monitorizarea postărilor durează adesea mai mult decât se așteaptă.
7. Companiile mari pot servi drept exemplu: oamenii învață din imitație. Este firesc să urmezi
pașii parcurși de alții înainte. Ceea ce trebuie luat în considerare aici este diferența uriașă
dintre învățare și copiere. Studenții dvs. trebuie să învețe de la companiile mari sau de la alți
manageri de rețele sociale de succes și să urmeze pașii lor în același fel.
Pentru a încheia această subsecțiune, atât networking-ul cât și rețelele sociale sunt o realitate de care
nu putem scăpa. Lumea profesională de astăzi este complet digitalizată, iar interacțiunile cu
concurenții, colegii, partenerii și clienții sunt din ce în ce mai rapide, globale și îndepărtate fizic. De
aceea, trebuie să intrăm pe deplin în această realitate, să învățăm cum să folosim resursele pe care ni
le oferă și să profităm la maximum de ea. O bună strategie de networking și o prezență constantă pe
rețelele sociale pot fi cheia succesului profesional.
3.1. Exercițiul 1
Exercițiu practic: Dezvoltați-vă propria strategie pe rețelele sociale.
Cursantului i se oferă de către formator un anumit sector de activitate și i se cere să își dezvolte propria
strategie de prezență pe rețelele sociale, răspunzând la următoarele întrebări:
 Care este publicul dvs.?;

 Care sunt caracteristicile publicului dvs.? Sunt tineri, bătrâni, activi, sportivi ...?;
 Ce platforme de socializare sunt potrivite pentru activitatea dvs.?;
 Puteți scrie trei întreprinderi bine cunoscute, care au legătură cu activitatea dvs.?;
 Creați o cronologie care să precizeze obiectivele dvs. în gestionarea prezenței pe rețelele
sociale.
3.2. Exercițiul 2
Exercițiu practic: Creați-vă propriul CV folosind un șablon dat de Google Docs.
Cursanților li se cere să își scrie propriul CV folosind un șablon dat de Google Docs și adaptat de către
formator. În acest fel, cursanții vor vedea cum funcționează acest tip de șabloane și își vor crea propriul
CV, învățând în același timp cum să folosească un procesor de text. Aceștia trebuie să includă o imagine
și un link către contul lor LinkedIn.
3.3. Exercițiul 3
Exercițiu practic: Creați-vă propriul logo (propria siglă).
Cursanților li se cere să utilizeze GIMP pentru a crea o siglă (un logo) pentru o firmă imaginară. Trebuie
să utilizeze resursele furnizate de program și să prezinte un rezultat în conformitate cu piața în care
compania își va desfășura activitatea. Formatorul va furniza instrucțiunile și resursele specifice, care
vor fi utilizate în timpul acestui exercițiu.

 Google Suite learning Center;
 The ultimate guide to Google Docs;
 How to Use Google Slides in 2020 (Quick Start Guide);
 How to use Google Sheets to Make Your First Spreadsheet;
 The complete Zoom guide: From basic help to advanced tricks;
 Official tutorials of GIMP;
 DaVinci Resolve official training resources;

Întrebarea 1
Știți cum să folosiți un procesor de text?
a. Da;
b. Nu;
Întrebarea 2
Ați putea crea o prezentare folosind un program gratuit?
a. Da;
b. Nu;
Întrebarea 3
Sunt rețelele sociale potrivite pentru a fi folosite în afaceri?
a. Da întotdeauna;
b. Da, cu o utilizare adecvată;
c. Nu;
d. Da, dar numai site-urile sociale pentru profesioniști;
Întrebarea 4
Ați putea să vă creați propriul CV?
a. Da;
b. Nu;
Întrebarea 5
Ați putea crea și edita, cu ajutorului unui program, un scurt videoclip pentru prezentarea unui produs?
a. Da, aș putea să-l înregistrez cu telefon sau cu o cameră, dar nu să-l editez;
b. Da, și să-l înregistrez și să-l editez folosind un program;
c. Nu;
d. Da, aș putea să-l înregistrez cu un telefon sau o cameră și să-l editez cu aplicații gratuite pentru
Android;
Întrebarea 6
Ați putea crea un logo pentru firma dvs. utilizând un anumit program?
a. Da;
b. Nu;
Întrebarea 7
Ați putea utiliza un anumit program pentru întâlniri online și să aranjați o întâlnire de afaceri prin
intermediul acestuia?
a. Da;
b. Nu;
Întrebarea 8
Știți ce înseamnă networking?
a. Este o nouă tendință în lumea afacerilor, care constă în schimbul de informații cu concurenții și
punerea de acord asupra prețurilor și a altor chestiuni, pentru a îmbunătăți situația pieței.Este
similar cu platformele sociale, dar pentru afaceri;
b. Este acțiunea sau procesul de interacțiune cu ceilalți pentru a face schimb de informații și a dezvolta
contacte profesionale sau sociale;
c. Nu;
Întrebarea 9
Ați putea detecta potențiali colegi și alți profesioniști care să aibă legătură cu ideea voastră de afaceri?
a. Da;
b. Nu;
Întrebarea 10
Știți că există alternative de programe gratuite pentru munca de birou (spre deosebire de Microsoft
Office, care este cu plată) ?
a. Da;
b. Nu;
Răspunsuri corecte:
1-A;
2-A;
3-B;
4-A;
5-B;
6-A;
7-A;
8-C;
9-A;
10-A;
Nivelul cursantului:
0-4 Cursantul trebuie să studieze în profunzime

aceste conținuturi și are nevoie de îndrumare și
asistență din partea formatorului.
5-6 Cursantul va beneficia de studierea acestor
conținuturi, îmbunătățirea cunoștințelor sale cu
privire la anumite subiecte și învățarea unor
lucruri noi.
7-8 Cursantul trebuie doar să studieze mai multe
conținuturi specifice ale acestui modul.
9-10 Cursantul nu trebuie să studieze aceste
conținuturi.

Întrebarea 1
Un client a reclamat mai multe probleme cu privire la ultimul serviciu furnizat de compania
dumneavoastră. Nu sunteți sigur care dintre angajații și colegii dvs. s-au ocupat de acest serviciu, și
astfel nu aveți toate informațiile ca să puteți rezolva problema. Ce faceți?
a. Aștept până când persoana responsabilă rezolvă singură problema, uitând de ea;
b. Convoc o întâlnire pentru mâine și încerc să rezolv problema;
c. Organizez o întâlnire virtuală pentru următoarea oră folosind o platformă online și încerc să rezolv
problema;
d. Sun clientul și încerc să rezolv singur problema.
Întrebarea 2
Vă adunați cu câțiva colegi și decideți să o luați pe propriul drum antreprenorial. Pentru a vă începe
activitatea, aveți nevoie de un fel de program care să genereze documente scrise și altele. Ce faceți?
a. Cumpărăm un program;
b. Folosim un program gratuit deocamdată, și apoi, dacă se dorește, luăm unul cu plată;
c. Descărcăm gratuit un program cu plată de pe un site web ilegal;
d. De fapt, nu este nevoie să folosim niciun program, vom lucra manual.
Întrebarea 3
Sunteți responsabil de conturile de pe rețelele sociale ale unei anumite firme. Șeful dvs. vă solicită să
oferiți un aspect mai proaspăt imaginii brandului său, deoarece diferitele platforme și site-uri sociale
sunt prea puțin utilizate acum, iar conținutul afișat pe ele este de calitate slabă. Ce faceți?
a. Refac conturile de pe rețelele sociale și creez o imagine comună între toate platformele, cu același
tip de conținut, imagini, sigle și ton;
b. Dezvolt un plan separat pentru fiecare platformă socială, schimbând tonul și conținutul la fiecare;
c. Fac tot ce pot și încep să folosesc platformele așa cum sunt în prezent, păstrând ceea ce s-a făcut
până acum;
d. firmă serioasă nu ar trebui să aibă prezență pe rețelele sociale. Nu sunt potrivite pentru afaceri.
Întrebarea 4
Doriți să controlați costurile, câștigurile și salariile noii dvs. întreprinderi mici. Cum ați organiza toate
acestea?
a. Manual, folosind un carnețel;
b. Aș crea una sau mai multe foi de calcul și aș urmări cu atenție toate aceste date;
c. Nu am nevoie să folosesc niciun dispozitiv sau sistem pentru a controla aceste informații;
d. Chiar dacă întreprinderea mea este mică, trebuie să angajez un contabil.
Întrebarea 5
Un nou produs va fi lansat de mica voastră firmă. Ce ați face pentru a îmbunătăți vânzările și
vizibilitatea?
a. Nimic deosebit;
b. Dacă produsul este suficient de bun, va fi nevoie doar de o promovare de bază;
c. Ne vom promova produsul pe rețelele sociale;
d. Ne vom promova produsul pe rețelele sociale, creând sigle și conținut audio-vizual pentru a însoți
reclama.
Răspunsuri corecte
1-C;
2-B;
3-A;
4-B;
5-D;
Modul 3 – STIL DE
VIAȚĂ
ANTREPRENORIAL
3.1 Ce înseamnă a avea un stil de

viață antreprenorial? Cum să luăm
decizii sigure din punct de vedere
economic?
Pentru majoritatea dintre noi, cuvântul „antreprenor” ne face să ne gândim la „vizionari solitari” care
la început nu au avut nimic și datorită unei combinații necunoscute de talente, muncă grea, noroc și o
idee unică, inovatoare, au ajuns „regi sau„ regine”în domeniul lor de activitate. Cu toate acestea,
concepția de gândire antreprenorială nu se referă doar la antreprenoriat, ci mai degrabă la o
perspectivă sau un mod de gândire. Cu alte cuvinte, nu trebuie să începem o afacere sau să construim
o companie bazându-ne doar pe gândirea antreprenorială, drept pentru care vom discuta în această
primă parte a modulului despre „stilul de viață antreprenorial”. Scopul nostru este să ne concentrăm
pe semnificația și valoarea concepției de a avea un stil de viață antreprenorial și un anumit mod de
gândire și să discutăm cum ar trebui să luăm decizii sigure din punct de vedere economic, chiar dacă
nu suntem antreprenori!
Cu siguranță toți avem multe de învățat de la antreprenori! Gândirea antreprenorială este capacitatea
de a vedea lucrurile diferit față restul lumii, fără a fi însă o trăsătură înnăscută. Dacă antreprenoriatul
implică abilități care pot fi dobândite, modul de gândire, la rândul lui poate fi dezvoltat și cultivat.
Acest modul urmărește responsabilizarea, motivarea și sprijinirea cursanților adulți în atingerea
propriilor obiective, atât antreprenoriale, cât și personale, în toate aspectele vieții lor zilnice. Mai
detaliat, acest modul va evidenția cele mai importante caracteristici ale unei mentalități
antreprenoriale, va explica pas cu pas procesul de luare a deciziilor antreprenoriale și va ajuta cursanții
să identifice ce tip de factor de decizie și ce tip de antreprenor li se potrivește cel mai bine, urmărind
să ofere o perspectivă asupra lucrurilor la care sunt sau nu sunt buni și asupra modului de
perfecționare, pentru ca ideile lor să se poată concretiza. În secțiunea finală, vom menționa pe scurt
câteva exemple de antreprenori de succes.

A. Înțelegerea modului și a caracteristicilor stilului de viață antreprenorial și a modului
de gândire antreprenorială;
B. Evaluarea importanței atitudinii și gândirii antreprenoriale;
C. Identificarea diferenței dintre „antreprenoriat” și „intraprenoriat”;
D. Înțelegerea procesului de luare a deciziilor antreprenoriale și a procedurilor de
rezolvare a problemelor care oferă opțiuni mai sigure;
E. Identificarea caracteristicilor personale care duc la cea mai bună utilizare a
oportunităților antreprenoriale;
F. Găsirea celor mai bune metode pentru diferitele stiluri de viață antreprenoriale;
G. Găsirea unor modalități eficiente de îmbunătățire a modului de gândire actual.
Abilități: autoanaliză, căutarea oportunităților, inițiativă, stabilirea obiectivelor, perseverență,

angajament, asumarea riscurilor calculate, luarea de decizii eficiente, rezolvarea problemelor,
căutarea informațiilor, îmbunătățirea modului de gândire.
2. BAZE TEORETICE
2.1. Prezentare generală a unui stil de viață antreprenorial și a modului de gândire
Ce este un „antreprenor” și ce înseamnă cu adevărat să ai un stil de viață și o mentalitate
„antreprenorială”? Din punct de vedere literal, termenul „antreprenor” este un cuvânt împrumutat
din limba franceză vorbită în perioada războiului francez din secolul al XVIII-lea, în care“entreprende”
înseamnă „a întreprinde” care înseamnă o acțiune care combină strategia cu organizarea și asumarea
riscurilor. Mai târziu termenul a fost folosit pentru a descrie un „regizor sau promotor al unei producții
teatrale” care implică o altă acțiune riscantă care implică coroborarea colaborării cu creativitatea. În
zilele noastre, definiția cuvântului din dicționar se referă în principal la „o persoană care organizează
și administrează o întreprindere sau o afacere, cu un demers și un risc semnificativ”. În plus,
antreprenorii pot vinde orice: de la produse la servicii și de la informații la cunoștințe.
Dar este suficientă această definiție? De fapt, pe măsură ce discuțiile avansează, realizăm că a avea un
mod de gândire antreprenorial nu înseamnă doar înființarea unei companii, ci se referă la modul de a
face față riscurilor și provocărilor vieții. Prin urmare, în această subsecțiune ne vom concentra asupra
definiției și importanței modului de gândire antreprenorial și vom prezenta pe scurt cele mai
importante caracteristici ale modului de gândire al unui antreprenor de succes cu scopul de a identifica
modalități eficiente de îmbunătățire a modului de gândire și de dezvoltare a atitudinii antreprenoriale
și a modului de abordare a situațiilor din viața cotidiană.
Gândirea anteprenorială și importanța ei

Deși „latura tehnică a afacerii” este doar unul dintre numeroasele aspecte ale unui antreprenor (pe
care se pune de obicei mare accent), vom începe discuțiile pornind din acest punct pentru că suntem
deja în „era antreprenoriatului” care are o evoluție din ce în ce mai dinamică, nemaiexistând în special
pentru cei mai tineri nicio garanție a unei cariere de lungă durată la un singur angajator ori într-un
singur domeniu sau sector de activitate.
În primul rând, ar trebui să luăm, în considerare că deși oricine poate fi antreprenor, nu toată lumea
se va bucura de același succes. Paradoxal este faptul că antreprenorii nu trebuie să fie neapărat
oameni de afaceri sau manageri competenți. Nu există condiții prealabile sau „cea mai bună
modalitate” de a deveni antreprenor. Antreprenoriatul necesită multă experiență, determinare,
planificare și, uneori, educație, iar fiecare antreprenor are circumstanțe diferite și un set unic de
motivații, calități și defecte. De asemenea, trebuie să înțelegem că și cele mai bune idei de afaceri ar
putea eșua în anumite circumstanțe. Cu toate acestea, gândirea antreprenorială poate diminua
șansele de eșec și poate oferi unei afaceri șanse mai mari de reușită.
Chiar dacă oricine poate fi antreprenor, este evident faptul că nu toată lumea este pasionată de
antreprenoriat. În plus, o slujbă este o muncă pe care o facem în principal pentru a câștiga bani, în
timp ce o carieră implică angajamentul de a lucra într-un domeniu sau sector de activitate. Cu toate
acestea, chiar și cei care se tem de riscuri și nu doresc să-și construiască o carieră sau să fie
antreprenori, preferă să lucreze doar ca angajați, au multe de câștigat prin dezvoltarea unui stil de
viață antreprenorial și însușirea modului de gândire al unui antreprenor. Un angajat cu un mod de
gândire antreprenorial este, de asemenea, cunoscut sub numele de „antreprenor intern” sau
„intraprenor” și, reprezintă unul dintre cele mai apreciate și dorite tipuri de angajați1. Un intraprenor
este un angajat care inovează și gândește antreprenorial în cadrul unei organizații sau corporații
existente, dezvoltând noi linii de afaceri, programe sau produse. Intraprenoriatul este un mod sigur
11
Green, Mike (2017), Ibid.
sau cel puțin mai sigur de a practica antreprenoriatul în cadrul unei organizații1. Se așteaptă ca
intraprenorii să se auto-motiveze și să-și asume responsabilitatea, să folosească cu atenție resursele
companiei ca și cum ar fi ale lor, să devină mari lideri în companie și să dobândească un sentiment de
proprietate a muncii lor2.
Dar, așa cum am subliniat deja, a avea o gândire antreprenorială înseamnă mult mai mult decât a porni
și a conduce o afacere de succes. Modul de gândire sau atitudinea antreprenorială, abordarea, starea
de spirit sau „filozofia” se referă la un anumit mod de a gândi și de a trăi: este vorba despre modul în
care credem în noi înșine, în care găsim noi tehnici de automotivare, de stimulare a propriei
creativități, ne îmbunătățim abilitățile, facem față provocărilor, ne asumăm riscuri, construim relații,
găsim soluții și ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre. O persoană cu un mod de
gândire antreprenorial are capacitatea de a vedea nevoile, problemele și provocările ca pe niște
oportunități. Stilul de viață antreprenorial este despre a fi realist într-un mod optimist și de a nu ne
teme de situații imprevizibile sau de eșec; este vorba de explorarea diferitelor modalități de a reuși și
de a fi mulțumit; este vorba de a căuta cât mai multe oportunități care să ne facă cu adevărat fericiți.
Caracteristicile unui mod de gândire antreprenorial

Majoritatea studiilor științifice și articolelor despre afaceri care se concentrează pe caracteristicile
stilului de viață antreprenorial și a modului de gândire evidențiază modul în care oamenii au nevoie
de determinare și multă încredere în sine pentru a-și urmări obiectivele și a reuși în ciuda obstacolelor
cu care se confruntă. Pentru a dezvolta un mod de gândire antreprenorial de succes, trebuie să gândiți
diferit, într-un mod inovator, să vă asumați riscuri calculate și să luați deciziile corecte, de exemplu, să
știți când și cum să contați pe alți oameni și să cereți ajutor. În cazul în care aveți deja o afacere, este
foarte important să știți cum să vă dezvoltați relațiile cu ceilalți, cum să comunicați eficient, cum să
găsiți mentori în domeniul afacerilor, cum să alegeți să vă antrenați echipa și cum să vă folosiți de
tehnologie și de noile mijloace de comunicare.
S-a stabilit, pe baza diverselor surse3, că există câteva abilități antreprenoriale de bază pe care dacă o
persoană nu le are încă, și le poate însuși oricând astfel încât să-și îmbunătățească șansele de succes
în atingerea obiectivelor sale zilnice.
 Pasiunea: oamenii cu o mentalitate antreprenorială de succes sunt pasionați de ideile,

produsele sau obiectivele lor în general, ceea ce înseamnă că pot face un lucru și îl pot
îmbunătăți în mod continuu fără a se plictisi sau fără a renunța așa ușor. Pasiunea îi face pe
oameni capabili să vadă lucrurile într-un mod pozitiv și să-și păstreze încrederea că vor reuși
în ciuda tuturor obstacolelor. De cele mai multe ori, pasiunea îi ajută pe oameni să își păstreze
încrederea și motivația chiar și atunci când se simt descurajați.
 Încrederea în sine: Oamenii de succes știu, de asemenea, că, dacă nu cred în ei înșiși, nimeni
altcineva nu va crede, de aceea rareori se îndoiesc de succesul lor. Cu toate acestea, nu ar
trebui să confundăm încrederea cu aroganța, care duce de cele mai multe ori la izolare și eșec.
1
Mays, Elizabeth (2016), “What’s an Intrapreneur, and How to Be One”, The medium, disponibil online
https://medium.com/@theeditress/whats-an-intrapreneur-and-how-to-be-one-eba2af04269d
2
Mitchell, Will, “The 6 Types of Entrepreneurs: Which One Are You?”, Start Up Bros, disponibil online
https://startupbros.com/entrepreneur-glossary
3
The Lonely Entrepreneur (2018, July 23rd),“8 Remarkable Entrepreneur Characteristics That Create Success”,
https://lonelyentrepreneur.com/entrepreneur-characteristics-success; Daisyme, Peter(2015, Aug. 24th), “7
Characteristics of Successful Entrepreneurs”, DUE, disponibil online https://due.com/blog/7-characteristics-of-
successful-entrepreneurs; Ashford University (2019), “9 Characteristics of the Entrepreneurial Mindset”,
https://www.ashford.edu/online-degrees/business/9-characteristics-of-the-entrepreneurial-mindset
A avea încredere înseamnă a găsi echilibrul dintre mândrie și modestie, fapt care poate fi
observat din modul în care cineva se comportă cu alte persoane și vorbește despre planurile
și realizările sale. Determinarea, încrederea și umilința îi poate ține pe oameni concentrați pe
realizarea propriilor obiective.
 Automotivarea: Una dintre cele mai importante trăsături ale stilului de viață antreprenorial
este automotivarea și preocuparea pentru realizarea planului, cu alte cuvinte capacitatea de
„a merge mereu înainte”.
 Responsabilitatea: Modul de gândire antreprenorial se formează prin asumarea
responsabilității pentru acțiunile și rezultatele noastre. Fiecare dintre noi trebuie să
internalizeze și să accepte că „tot ce se întâmplă acasă sau la locul de muncă, în afacerea
noastră sau în viața noastră, fie că este un succes sau un eșec, este doar responsabilitatea
NOASTRĂ”. Este posibil ca circumstanțele să nu apară din vina noastră, dar noi suntem cei
care decidem cum să gestionăm alegerile și deciziile noastre și cum alegem să ne încredem în
oamenii de care avem nevoie. Responsabilitatea înseamnă a prelua controlul complet, a
înceta a-i mai învinui pe alții pentru problemele noastre și a lua măsuri pentru a remedia
aceste probleme.
 Apetitul pentru risc: Această caracteristică antreprenorială este probabil una dintre „cele mai
înspăimântătoare”, dar și una dintre cele mai pline de satisfacții. Oamenii care reușesc nu se
tem să-și asume riscuri simțindu-se chiar bine în situații în care majoritatea oamenilor nu s-ar
simți deloc bine. Cu toate acestea, nu toți cei care își asumă riscuri au un mod de gândire
antreprenorial de succes - știința asumării riscurilor calculate este cheia. Este foarte important
să înțelegem ce riscuri ar trebui să ne asumăm și cum să le evaluăm. În acest moment, este
crucial să se definească riscul, deoarece termenul este utilizat în mai multe moduri și i se oferă
definiții diferite în funcție de domeniu și context. Urmând metodologia PRINCE2® pentru
gestionarea diferitelor proiecte, riscul este ca „un eveniment imprevizibil sau un cumul de
evenimente care, dacă s-ar produce ar afecta realizarea obiectivelor. Un risc este măsurat
printr-o combinație a probabilității unei posibile amenințări sau a unei oportunități survenite
și a amplorii impactului acestuia asupra obiectivelor”1.
 Flexibilitatea: Această trăsătură permite antreprenorilor să știe când și cum să își
personalizeze produsele sau serviciile pentru a-și satisface clienții și cum să își adapteze
afacerea la noile cerințe ale pieței (sau chiar să creeze noi cereri). Odată cu dezvoltarea rapidă
a tehnologiei, evoluția și adaptarea sunt singurele opțiuni. Uneori, acestea sunt fie ajustări
zilnice, fie schimbări majore. Dar chiar și pentru cei care nu sunt implicați în afaceri,
flexibilitatea este crucială. Dați dovadă de inteligență dacă acceptați idei și sugestii noi de la
alți oameni și dacă știți cum să respectați un plan general, dar și dacă sunteți suficient de
flexibil pentru a adapta acest plan pentru a obține rezultate mai bune. Flexibilitatea este o
parte esențială a rezolvării problemelor în viața noastră cotidiană.
Modalități eficiente care ne pot ajuta să ne îmbunătățim modul de gândire, sunt: schimbarea modului
în care vorbim cu noi înșine despre obiectivele noastre; acceptarea în jurul nostru a oamenilor care
sunt de acord cu modul nostru de gândire și care creează condiții care favorizează schimbarea pe care
o urmărim; stabilirea modului de gândire antreprenorială de care avem nevoie, învățarea continuă,
punerea în aplicarea planului prin asumarea riscurilor calculate.
1
PRINCE2® Glossary of terms, disponibil online
https://www.axelos.com/Corporate/media/Files/Glossaries/PRINCE2-2009-Glossary-of-terms_GB-v1-1.pdf
2.2. Luarea deciziilor antreprenoriale

Modul de luare a deciziilor variază în funcție de situație și timp și diferă de la o persoană la alta, de la
o zonă la alta și de la un proiect la altul. Cu toate acestea, este important ca persoanele care doresc
să dezvolte un mod de gândire antreprenorial de succes să aibă capacitatea de a lua propriile decizii
și, în același timp, să observe modul în care alte persoane (prieteni, familie, echipă sau chiar
concurenți) își iau propriile decizii.
Înțelegerea tipului de decizie cu care ne confruntăm și răspunsul adecvat ne poate ajuta să fim mai
eficienți, astfel că, în această secțiune vom încerca să descriem procesul de luare a deciziilor
antreprenoriale și să discutăm diferitele tipuri de factori de decizie.
Procesul de luare a deciziilor antreprenoriale

Procesul de luare a deciziilor este unul dintre cele mai importante procese nu numai într-o companie,
ci și în viața noastră personală, de aceea capacitatea de decizie (sau lipsa acesteia) poate „aduce” sau
„înlătura” multe oportunități. V-ați gândit vreodată că luarea deciziilor de ordin economic în
gospodăriile private este un subiect relevant pentru modul de gândire antreprenorial? După cum a
analizat Kirchler, Winter & Penz (2016), „Când vorbim despre gospodării private, ne referim la
cuplurile cu sau fără copii, care trăiesc sub un același acoperiș. Adesea, trebuie luate decizii de ordin
economic care fac obiectul unor analize profunde, care pot crea o stare de nesiguranță și care
determină cuplul să cântărească diferitele alternative care duc la întreprinderea unor acțiuni specifice.
Procesele de luare a deciziilor sunt adesea caracterizate prin diferențe de opinie între parteneri, care
pot provoca neînțelegeri și chiar conflicte”1. Ca să fim mai eficienți în diferite momente ale vieții
noastre cotidiene, trebuie să dobândim capacitatea de a analiza o anumită problemă sau situație, să
luăm în considerare toate datele disponibile (existente la acel moment) și să luăm cu încredere decizia
potrivită pentru a merge mai departe.
Pe scurt „luarea deciziilor este procesul de luare a deciziilor prin identificarea unei decizii, strângerea
informațiilor și evaluarea rezultatelor alternative”2. Următorul proces de luare a deciziilor, pas cu pas,
realizat de Universitatea din Massachusetts, care este și cel mai cunoscut, poate ajuta oamenii să ia
decizii chibzuite și prudente,pe baza informațiilor relevante și a alternativelor definitorii, crescând
șansele de a alege cea mai bună variantă posibilă.
11
Kirchler, E., L. Winter, E. Penz (2016), “Methods of Studying Economic Decisions in Private Households”, Revista
Crítica de Ciências Sociais [Online], 111 | 2016, http://journals.openedition.org/rccs/6467, DOI:
https://doi.org/10.4000/rccs.6467
2
University of Massachusetts, “Decision-making process”, available online
https://www.umassd.edu/fycm/decision-making/process
7: Revizuirea
deciziei
6: Modul de
acțiune
5: Alegerea
din rândul
4: Analizarea variantelor
probelor alternative
3: Identificarea
variantelor
2: Culegerea alternative
informațiilor
1: relevante
Identificarea
deciziei
Șapte pași pentru luarea unor decizii eficiente

Sursa: Universitatea din Massachusetts
https://www.umassd.edu/fycm/decision-making/process
Pasul 1: Identificarea deciziei. Acest prim pas,care este foarte important, are legătură cu realizarea
faptului că trebuie să luăm o decizie și să încercăm să definim clar natura acestei decizii. În alte ghiduri,
acest prim pas este menționat ca „Recunoașterea problemei”, pentru că fiecare proces decizional
începe cu o problemă sau cu o anumită discrepanță care există între starea dorită și cea actuală.
Diferența dintre aceste două stări este „discrepanța” sau problema care trebuie rezolvată prin
procesul decizional.
Pasul 2: Culegerea informațiilor relevante. Al doilea pas este despre culegerea unor informații
pertinente înainte de a lua o decizie. Această etapă include: aflarea informațiilor necesare, cele mai
bune surse de informații și modul de obținere a acestora. Acest pas implică atât „munca” internă, cât
și cea externă. Unele informații sunt intrinseci: pot fi găsite printr-un proces de autoevaluare. Alte
informații sunt extrinseci: pot fi găsite online, în cărți, sau pot proveni de la alte persoane sau din alte
surse.
Pasul 3: Identificarea variantelor alternative. Pe măsură ce adunăm informații, este posibil să

identificăm mai multe moduri alternative de acțiune. Un bun antreprenor își poate folosi și imaginația
și informațiile suplimentare, poate gândi „în afara cutiei” și poate crea noi alternative. La acest pas,
poate fi foarte utilă enumerarea tuturor alternativelor posibile și avantajoase.
Pasul 4: Analizarea probelor. Aceasta înseamnă să ne bazăm pe informațiile și intuiția noastră când
analizăm variantele alternative. Este important să se evalueze dacă nevoia identificată la pasul 1 ar fi
realizată prin analizarea fiecărei alternative. Cu cât analizăm mai mult, cu atât ne exprimăm preferința
pentru anumite alternative care par să aibă un potențial mai mare de a ne atinge obiectivul. În cele
din urmă, putem dispune variantele alternative într-o ordine prioritară, conform propriului nostru
sistem de valori.
Pasul 5: Alegerea din rândul variantelor alternative. Odată ce am cântărit toate dovezile, suntem gata
să selectăm varianta cea mai bună pentru afacerea noastră. Putem chiar alege o combinație de
variante alternative. Alegerea noastră poate fi foarte probabil aceeași sau similară cu alternativa pe
care am plasat-o în topul listei noastre de opțiuni elaborată la sfârșitul pasului 4.
Pasul 6: Modul de acțiune. La acest pas suntem pregătiți să luăm măsuri pozitive începând să
implementăm alternativa pe care am ales-o la pasul 5.
Pasul 7: Revizuirea deciziei noastre și consecințele acesteia. La acest ultim pas, ar trebui să luăm în
considerare rezultatele deciziei noastre și să evaluăm dacă nevoia identificată la pasul 1 s-a realizat.
Dacă decizia nu a îndeplinit nevoia identificată, este posibil să dorim să repetăm anumite etape ale
procesului pentru a lua o nouă decizie. De exemplu, s-ar putea să dorim să adunăm informații mai
detaliate sau informații diferite sau să explorăm alternative suplimentare.
În acest moment, este foarte important să înțelegem că nu toate deciziile sunt la fel și că le putem
diferenția împărțindu-le în două categorii: decizii importante și decizii urgente. O decizie importantă
este cea care are potențialul de a avea un impact semnificativ asupra afacerii noastre sau asupra vieții
unei persoane. O decizie urgentă este una pe care trebuie să o luăm imediat și nu există timp pentru
o analiză ulterioară.
Revenind la pasul 1, trebuie să luăm în considerare aceste două categorii împreună și să acționăm în
consecință. Pe baza sfaturilor date de doi antreprenori și consultanți în afaceri mici1, vom prezenta
mai jos cele patru tipuri de decizii (în funcție de importanța și urgența lor) și modul lor de abordare:
a. Deciziile nu sunt nici urgente, nici importante: Dacă o decizie nu este nici urgentă, nici importantă,
este posibil să nu fie nevoie să nu luăm această decizie deloc sau să delegăm alte persoane să ia o
astfel de decizie (astfel de situații oferă unui manager oportunitatea de a instrui subordonații cu privire
la modul de gândire în luarea deciziilor). Ar trebui să ne concentrăm mai puțin pe elementele de pe
lista noastră de sarcini de îndeplinit pe care le putem verifica rapid atunci când există alte decizii mai
importante și urgente care necesită mai multă atenție. Cu toate acestea, nu ar trebui să amânăm
decizia până când devine o urgență.
b. Deciziile sunt urgente, dar nu sunt importante: Atunci când o decizie nu este importantă, nu ar
trebui să ne focusăm pe ea prea mult. Există situații de-a dreptul revoltătoare în care costul timpului
alocat analizării unei decizii poate depăși costul luării unei decizii greșite. Aceste tipuri de decizii pot fi
luate cu ușurință, fie urmând intuiția noastră de oameni de afaceri cu experiență, fie aplicând
îndrumările și principiile standard conforme cu principiile organizației (sau ambele).
c. Deciziile sunt urgente și importante: deciziile nesoluționate se pot încadra în această categorie. Cu
toate acestea, ar trebui să fim atenți la așa zise-le urgențe. Multe decizii care sunt descrise ca fiind
urgențe nu sunt. Prin urmare, nu ar trebui să fim presați să luăm o decizie importantă fără o analiză
atentă atunci când nu este imperios necesar. O idee bună este să ne gândim ce măsuri putem lua
pentru a câștiga mai mult timp în luarea unei decizii importante. Menținerea opțiunilor deschise care
ne vor oferi flexibilitate mai târziu și consultarea experților ne pot conduce în direcția corectă pentru
a continua.
d. Deciziile sunt importante dar nu sunt urgente: Rezolvarea problemelor complexe necesită o serie
de întrebări la care de cele mai multe ori este relativ ușor de răspuns. Când ne confruntăm cu o decizie
importantă, nu ar trebui să ne lăsăm conduși de emoții. Ceea ce trebuie să ne preocupe este „Ce vreau
să se întâmple în continuare?” și „Ce trebuie să fac ca acest lucru să se întâmple?”. Pentru deciziile
importante, dar care nu sunt urgente, este uneori util să folosiți instrumente de luare a deciziilor (de
exemplu, analize marginale, analize SWOT/Puncte tari-Puncte slabe-Oportunități-Amenințări, Matrice
de decizii etc.2) sau să cereți sfatul experților. Nu în ultimul rând, „să analizați cu foarte mare atenție
decizia” înainte de a o lua și implementa.
1
White, Doug and Polly (2015, Aug. 11th), “The 4 Types of Decisions, and How to Approach Each One”,
Entrepreneur, disponibil online https://www.entrepreneur.com/article/248988
2
iDashboards,“4 Tools & Strategies for Enhanced Decision-Making”, disponibil online,
https://www.idashboards.com/blog/2019/04/10/4-tools-strategies-for-enhanced-decision-making
Ce fel de factor de decizie sunteți?

La fel ca multe alte competențe de care are nevoie o persoană pentru a-și atinge obiectivele, abilitatea
de a fi determinat poate (și ar trebui) să fie practicată și îmbunătățită în fiecare zi, începând cu luarea
celor mai mici decizii. Multe studii au arătat că oamenii tind să regrete lucruri pe care nu le-au
făcut1.Prin urmare, se pare că undeva în fiecare dintre noi există dorința de a lua o decizie și de a
acționa pentru a nu avea regrete mai târziu. Studiile au arătat, că luarea unei decizii care se soldează
cu un eșec, este mai ușor acceptată decât teama de a nu fi luat o astfel de decizie. Suntem împăcați
cu asta, pentru că măcar am încercat.
În ceea ce privește diferitele aspecte din viața noastră cotidiană, pentru a nu avea regrete mai târziu,
trebuie să luăm decizii în cunoștință de cauză și să acționăm în consecință. În plus, nesiguranța este
una dintre cele mai mari cauze ale eșecului unei afaceri. Cu toate acestea, oamenii nu iau și nici nu ar
trebui să ia decizii în același mod. Conștientizarea propriului mod de luare a deciziilor este primul pas
în observarea lucrurilor dintr-o altă perspectivă și luarea deciziilor într-un mod diferit. Iată cele mai
frecvente tipuri de factori de decizie:
 Rapid: Ia rapid o decizie, fără prea a se gândi prea mult și fără a analiza factorii de risc.
 Procrastinator: Evită luarea deciziilor până în ultimul moment posibil.
 Precaut: Încearcă pe cât posibil să adune cât mai multe informații și se gândește la toate
aspectele și consecințele posibile.
 Intuitiv: Ia decizii bazându-se pe intuiție.
 Urăște riscurile: Preferă să ia decizii fără să-și asume niciun risc.
 Neconvențional: Gândește diferit și ia decizii care i-ar putea surprinde pe ceilalți.
 Indecis: Are tendința să regrete deciziile luate și uneori - dar nu întotdeauna - își schimbă
părerea.
 Vrea să facă plac altora: ia decizii punând nevoile celorlalți pe primul loc, încercând să îi facă
pe ceilalți fericiți în detrimentul propriei fericiri.
 Pasează responsabilitatea altor persoane: cere altor persoane să ia deciziile, neasumându-și
responsabilitatea - lucru pe care un bun antreprenor nu l-ar face niciodată.
Ceea ce trebuie să evidențiem în ceea ce privește luarea deciziilor și riscul calculat este că persoanele
cu stil de viață antreprenorial trebuie să țină cont întotdeauna de modul în care percep realitatea, de
emoțiile și convingerile lor, de experiențele anterioare și visurile lor, pentru a putea lua o decizie și a-
și asuma un risc.
1
Zamler, Galit. (2020), “The Ability to Take Calculated Risks”, Entrepreneurship for Kids™, disponibil online
https://www.tomorrowsuccess.com/calculatedrisks.html
Rapid
"Pasați
responsabilitatea” Procrastinator
altor persoane
Le faceți pe plac
altora Precaut
Ce fel de
factor de
decizie
sunteți?
Indecis Intuititiv
Nu vă place să
Neconevțional
riscați
Tipuri de factori de decizie

Bazat pe Zamler, G. (2020), “The Ability to Take Calculated Risks”,
Entrepreneurship for Kids™, https://www.tomorrowsuccess.com/calculatedrisks.html
Indiferent de tipul de factor de decizie din care face parte o persoană (fie că este antreprenor sau nu),
dacă are sau își dezvoltă competențe de management, financiare sau de relaționare, poate lua decizii
mai eficiente. Persoanele care conduc o afacere trebuie să știe cum să delege diverse funcții și să
atribuie roluri diferite experților, pe măsură ce afacerea se dezvoltă (deținerea abilităților de
management eficiente ajută la funcționarea fără probleme a unei afaceri). Este imposibil ca un
antreprenor să gestioneze de unul singur toate activitățile specifice afacerii pe care o conduce.
„Mentorii de afaceri” sunt cei care vă pot ajuta să dezvoltați aceste abilități.
În plus, marii antreprenori sunt capabili să se conecteze cu ceilalți și să mențină sau să construiască
întotdeauna relațiile corecte cu ceilalți (clienți, furnizori, parteneri etc.) înțelegând că relaționarea
particularizată (nu generală) este mult mai eficientă. Abilitățile de relaționare eficiente înseamnă să
știți cum să adăugați valoare celorlalți, creând situații de câștig reciproc. Crearea de relații puternice
are nevoie de timp. Dacă privim mai atent, putem observa că nu numai marii antreprenori, ci și
oamenii fericiți sunt cei care știu să construiască relații puternice cu alți oameni. Când mergem singuri,
putem merge mai repede, dar când mergem împreună, cu siguranță mergem mai departe.
Nu în ultimul rând, toți oamenii trebuie să înțeleagă necesitatea managementului financiar de a fi în

centrul unei afaceri sau a unei gospodării bine conduse, care duce la luare unor decizii corecte menite
să asigure un viitor prosper. Nu trebuie să fim experți ca să înțelegem importanța abilităților de
management financiar, ci trebuie să găsim oamenii și sursele potrivite care să ne ajute.
2.3. Tipuri diferite de antreprenori

Chiar și pentru persoanele care nu conduc sau nu doresc să înceapă o afacere, învățarea despre
diferitele tipuri de antreprenori existenți poate fi foarte utilă. Astfel, dacă luăm un grup de
antreprenori de mare succes, vom vedea că personalitățile, mediile din care provin sau educația și
abilitățile lor sunt total diferite. Cu toate acestea, toți au în comun capacitatea de a găsi soluții la
diferite probleme - o abilitate pe care trebuie să o dezvoltăm cu toții pentru a ne face viața mai ușoară.
Astfel că, tipuri diferite de antreprenori ne pot motiva și pot deveni un exemplu bun de urmat.
Înainte de a începe o afacere sau de a ne stabili un obiectiv, trebuie să avem un plan (de afaceri) care
să conțină obiectivele pe care le urmărim, precum și strategia noastră pentru atingerea acestor
obiective. Acest plan este important pentru atragerea investitorilor, precum și pentru evaluarea
succesului afacerii. În plus, trebuie să stabilim și să facem cercetări despre grupul / publicul nostru
țintă (vârstă, sex, surse de venit, cultură etc.), întrucât afacerea dumneavoastră nu poate prezenta
interes pentru toată lumea1.
Cunoașterea tipului de antreprenor căruia i-am putea corespunde poate fi cheia pentru crearea unei
noi afaceri sau dezvoltarea uneia existente și stabilirea obiectivelor pe care dorim să le realizăm pentru
a avea succes. Clasificările făcute de sociologi și psihologi sau oamenii din domeniul afacerilor sunt
diferite, iar terminologia utilizată și explicațiile date pot crea de multe ori confuzii.
În această subsecțiune vom discuta pe scurt despre cele mai frecvente cinci tipuri de antreprenori
(inovatori, comercianți, imitatori, cercetători și cumpărători) concentrându-ne pe caracteristicile și
contribuția lor, avantajele și dezavantajele acestora și impactul lor asupra succesului unei afaceri. În
plus, vom prezenta câteva exemple de antreprenori de succes.
Inovatori, comercianți, imitatori, cercetători și cumpărători

Existența mai multor tipuri de antreprenoriat se datorează multitudinii de tipuri de afaceri de
dimensiuni mari sau mici. Există oameni care conduc o afacere mică, un start-up scalabil sau o
companie mare sau chiar întreprinderi sociale care introduc soluții inovatoare pe piață, care aduc
profit și au un impact măsurabil și semnificativ în societate. Astfel, antreprenoriatul include
antreprenori mici, medii sau mari, startup-uri sau antreprenori sociali.
Pe lângă aspecte legate de domeniul de activitate sau dimensiunea afacerii, țară sau locație, perioada
de timp specifică, există o serie de factori care definesc tipurile de antreprenori, precum trăsături de
personalitate, motivare, competențe, abilități sau modul de a privi lucrurile, care sunt prezentate pe
scurt în următoarele paragrafe2:
 Inovatorii
Inovatorii sunt tipurile de antreprenori care vin cu idei complet noi și le transformă în afaceri viabile.
Sunt motivați de ideea de a lăsa ceva în urma lor și de a schimba modul în care oamenii gândesc și fac
anumite lucruri. Astfel de antreprenori tind să fie extrem de pasionați și preseverenți, iar motivația lor
1
Learn how to become (2020), “How to Become an Entrepreneur”, disponibil online
https://www.learnhowtobecome.org/entrepreneur
2
The Lonely Entrepreneur Blog (2018, August 13 th), “5 Types of Entrepreneurs: Understanding The Unique
Differences”, disponibil online https://lonelyentrepreneur.com/types-of-entrepreneurs& Pahwa, Aashish (2020,
July 2020), “The 10 Types Of Entrepreneurs [Infographic]”, Feedough.com – The entrepreneur’s’ guide,
disponibil online https://www.feedough.com/types-of-entrepreneurs
derivă din natura unică a ideii de afaceri. Antreprenorii inovatori găsesc, de asemenea, noi modalități
de a-și comercializa produsele, alegând strategii de diferențiere a produselor care duc la dezvoltarea
afacerii sau chiar la crearea unui nou tip de consumatori.
Avantajele de a fi un antreprenor inovator implică crearea regulilor, confruntarea cu o concurență
mică și crearea unei afaceri de succes. Obținerea succesului aduce însă, și multe dezavantaje cu care
trebuie să se confrunte antreprenorul. Acestea includ necesitatea unui capital semnificativ pentru a
pune în practică o idee nouă, opoziția acționarilor și un termen mai lung pentru a realiza o inovație.
 Comercianții
Spre deosebire de inovatori a căror viziune este „concretizarea ideii lor”, comercianții sunt motivați
de visurile pe care vor face tot posibilul să și le concretizeze. Ei își creează propriile oportunități și
cunosc foarte bine importanța construirii de relații stabile. Aceștia sunt foarte concentrați și vor scăpa
de toate formele de distragere a atenției, preferând riscurile în locul confortului pe termen scurt.
Comercianții sunt ghidați de principiul de a porni de la ceva mic pe care îl vor dezvolta în viitor. Puțini
sunt comercianții care renunță, mulți dintre ei făcând orice pentru a reuși. Ei sunt cei care se confruntă
cu multe eșecuri și nereușite, iar realizarea propriilor visuri durează mult mai mult decât în cazul
majorității celorlalte tipuri de antreprenori.
Calitatea de comerciant este însoțită de o serie de avantaje, precum perseverența și voința puternică
de a face față dezamăgirilor și eșecurilor și de a nu renunța niciodată în a-și realiza obiectivele propuse.
Comercianții cunosc importanța lucrurilor mici și le folosesc în mod eficient. Cu toate acestea, există
și dezavantaje: comercianții muncesc de obicei până la epuizare, deseori își suprasolicită membrii
echipei care nu împărtășesc aceeași etică a muncii, și ajung să muncească din ce în ce mai mult fără să
se bucure de reușite.
 Imitatorii
Acești antreprenori preferă să acționeze în siguranță, copiind și îmbunătățind o idee de afaceri sau
un model de succes. De exemplu, copiază o anumită caracteristică sau inovație pentru a îmbunătăți
un anumit produs sau pentru a schimba un model de afaceri pentru a-l face mai atrăgător și pentru a
avea un avantaj competitiv pe piața actuală. Într-un fel, „întreprinzătorii la indigo” sunt parțial
inovatori și parțial comercianți care nu respectă regulile stabilite de alți oameni și care au multă
încredere în ei.
Cele mai mari avantaje ale imitatorilor sunt că știu oportunitățile și neajunsurile afacerii și își asumă
mult mai relaxați riscurile. În plus, sunt mari cercetători, învață din greșelile altor oameni și au
capacitatea de a construi propria afacere pe baza unei idei existente, alegând să nu respecte regulile
stabilite de alte persoane. Dezavantajele de a fi un imitator includ faptul că ideile lor sunt întotdeauna
comparate cu cele originale și că trebuie întotdeauna să se „descurce”.
 Cercetătorii
Cercetătorii cred de obicei în idei viabile originale, de aceea preferă să înceapă o afacere care are șanse
mari de reușită. Pentru a alege afacerea potrivită, ei petrec mult timp adunând toate informațiile
relevante și depun eforturi pentru a aborda în detaliu toate aspectele. Ei sunt vizionari și perfecționiști,
gânditori critici și găsesc soluțiile optime la cele mai dificile probleme. Cercetătorii își alocă, de obicei,
mult timp pentru a lua decizii sau pentru a lansa anumite produse, deoarece trebuie să analizeze în
detaliu fiecare aspect, minimizând astfel posibilitatea unui eșec. Acești antreprenori se bazează mai
mult pe date și fapte decât pe instincte și intuiție.
Avantajele de a fi cercetător includ următoarele: elaborarea unui plan având în vedere cât mai multe
situații neprevăzute, planuri de afaceri/financiare detaliate și bine gândite, o bună cunoaștere a pieței
și șanse minime de eșec în afacere. Desigur, există și dezavantaje, deoarece cercetătorii se mișcă de
obicei încet și prudent pentru a evita riscurile și acest lucru poate împiedica progresul într-o nouă
afacere. Un alt dezavantaj este că ar putea deveni obsedați de detalii, concentrându-se mai puțin
asupra modului de conducere a afacerii.
 Cumpărătorii
Acești antreprenori au resurse financiare exponențiale și relații interumane excelente și sunt gata să
investească în orice afacere promițătoare. Este posibil să aibă deja o experiență în conducerea unei
afaceri de succes și să caute mai multe oportunități, idei originale și diferite. Sunt avizi de cunoaștere
și acționează ca un ghid pentru noii întreprinzători. Cumpărătorii vor identifica o afacere și îi vor evalua
viabilitatea, o vor achiziționa, găsind persoana cea mai potrivită pentru a o conduce și a o dezvolta.
A fi cumpărător are multe avantaje, cum ar fi asumarea un risc mai mic, deoarece se cumpără o
companie deja înființată care a implementat deja idei inovative. În plus, cumpărătorii se pot concentra
pe dezvoltarea companiei care comercializează produsele proprii. Pe de altă parte, există și
dezavantaje precum cumpărarea la un preț ridicat a unor afaceri viabile sau cumpărarea unor
companii cu probleme pe care aceștia cred că le pot reinventa.
Antreprenori de succes
Nu există nicio îndoială că tehnologia a permis unei noi generații de antreprenori care utilizează cea
mai recentă tehnologie digitală să schimbe modul în care se desfășoară lucrurile în diferite sectoare.
Printre antreprenorii „tech” cunoscuți se numără fondatorul Microsoft, Bill Gates, Larry Page de la
Google, co-fondatorul Apple, Steve Jobs și co-fondatorul și directorul general al site-ului de socializare
Facebook, Mark Zuckerberg.
Americanul Jeff Bezos (1964), fondatorul companiei multinaționale de tehnologie Amazon.com este
menționat de obicei ca un exemplu de „antreprenor cercetător” de succes”1. În 1994, Bezos a citit că
internetul crește cu o rată de 2,300% pe an și a început să caute o modalitate prin care să poată
beneficia de această creștere fenomenală. Astfel că a renunțat la slujba de pe Wall Street și a decis să
vândă cărți online, deoarece a observat că există 3 milioane de cărți tipărite în lume care trebuiau
organizate, căutate și vândute electronic. De fapt, el a rezolvat o problemă pentru persoanele care
aveau cărți cu care nu mai aveau ce să facă, creând un site web care le-a permis acestor persoane să
se întâlnească online și să-și vândă unii altora cărțile care nu le mai trebuiau.
Amazon.com a început să se dezvolte deoarece putea fi accesat 24/7 online de către oricine care avea
un computer și acces la internet. După succesul inițial cu schimbul de cărți, a început să ofere mai
multe servicii oamenilor prin vânzarea de cărți noi, filme, electronice etc., îmbunătățindu-și continuu
site-ul pentru a-l face cât mai accesibil clienților.
1
MIT-Africa Internet Technology Initiative (2005), “Entrepreneurship - Lecture 2: The Entrepreneurial Mindset”,
disponibil online https://ocw.mit.edu/courses/edgerton-center/ec-s01-internet-technology-in-local-and-
global-communities-spring-2005-summer-2005/lecture-notes/MITEC_S01S05_e2_entre.pdf
Un alt exemplu de antreprenor de succes este Oprah Winfrey (1954)1, caracterizată printr-o
personalitate puternică și un mod de gândire antreprenorial de succes care a fost o renumită
realizatoare și prezentatoare a unei emisiuni TV de succes, lider mondial în presă și filantrop. Oprah,
în ciuda lipsei de experiență, a unei copilării și adolescențe în care a fost abuzată fizic și psihic (a
declarat că a fost molestată în copilărie, a rămas însărcinată la 14 ani și fiul ei s-a născut prematur și a
murit), nu a încetat niciodată să-și urmeze visurile și de la o simplă prezentatoare în Chicago a reușit
să-și creeze propria rețea de radioteleviziune. Puțini știu că, înainte de a se lansa la Oprah Winfrey
Show, în 1986, ea era o prezentatoare de televiziune de mare succes. Dar numai după ce si-a prezentat
emisiunea la propriul post de televiziune, ABC, Oprah a cunoscut cu adevărat succesul de antreprenor.
Jeff Bezos, Oprah Winfrey, Giorgio Armani

Sursa: Wikipedia.org
Primul ei loc de muncă în adolescență a fost la un magazin alimentar local. Abilitățile sale de orator i-
au adus o bursă la Universitatea de Stat din Tennessee, unde s-a specializat în teatru și comunicare.
La vârsta de 17 ani, Oprah a atras atenția unui post de radio local, unde i-a impresionat pe manageri
cu pasiunea și discursul ei. Mai târziu, Oprah a obținut emisiuni mai bune la posturi de radio de top și,
în cele din urmă, a ajuns si în televiziune. Nemulțumită să lucreze pentru altcineva, Oprah Winfrey și-
a dezvoltat constant propria marcă și imperiu, înființând în 1988 o companie multimedia, numită
Harpo Studios (care este „Oprah” scrisă pe dos). Compania, prin veniturile obținute din publicitate și
alte surse de venit, a crescut în mod constant la un număr de peste 12.500 de angajați. Ea este
cofondatoarea Oxygen Media, o altă companie media care are milioane de telespectatori anual. În
prezent (2020), Winfrey, o personalitate de televiziune devenită antreprenor, are o valoare netă de
2,6 miliarde de dolari.
Merită menționat și cazul italianului Giorgio Armani (1934), unul dintre cei mai renumiți designeri de
modă din lume și antreprenori de succes. Armani s-a născut în Piacenza, Italia, într-o familie modestă
și a dorit inițial să devină medic. S-a înscris la Facultatea de Medicină de la Universitatea din Milano,
1
Hargrave, Marshal (2019, July 20), “Top 5 Most Successful American Entrepreneurs”, Investopedia, disponibil
online https://www.investopedia.com/articles/personal-finance/092315/top-5-most-successful-american-
entrepreneurs.asp& Allen, Scott (2019, Feb.06), “Oprah Winfrey and Her Business Ventures. Broadcaster,
Publisher and Philanthropist”, The Balance Small Business, available online
https://www.thebalancesmb.com/oprah-winfrey-entrepreneur-1200951
dar după trei ani, în 1953, a renunțat și a intrat în armată. În cele din urmă, a decis își schimbe profesia
si devenit decorator de vitrine la un magazin universal din Milano în 1957. La sfârșitul anilor 1960,
Armani l-a întâlnit pe Sergio Galeotti, arhitect de profesie, cu care a avut o lungă relație personală și
profesională. De fapt, Galeotti l-a încurajat pe Armani să-și deschidă propriul birou de designer. El a
reușit ca designer independent în anii 1970 și a fost motivat să-și creeze propria marcă. În 1975,
Giorgio Armani a fondat la Milano compania pe care a numit-o Giorgio Armani S.p.A. În 1978, a deschis
o filială în Statele Unite ale Americii, în New York, iar valoarea sa netă actuală este de 8,1 miliarde de
dolari.
Armani declara într-un interviu1„Am devenit designer fără să știu să desenez, iar acum devin
antreprenor, dobândind experiență din mers. Amintiți-vă că am crescut într-un orășel de provincie
(Piacenza) și am moștenit al șaselea simț al fermierului despre ce aș putea să fac și când aș putea să
îmi asum un risc. Acum m-am înconjurat de specialiști și am citit despre cum ar trebui să se dezvolte
procesul decizional într-o companie. Am învățat că antreprenorul este cel care ia decizia finală, iar
acest lucru implică multă responsabilitate (...)”.
3.1. Exercițiul 1
Exercițiu practic: modul de gândire antreprenorial în acțiune
Cursantul va avea șansa de a reflecta și de a aplica competențele și trăsăturile antreprenoriale

importante în viața cotidiană, începând cu luarea celor mai mici decizii. Pentru a deveni hotărâți,
încrezători, responsabili, rezilienți, flexibili, pasionați, auto-motivați etc. trebuie să exersați începând
cu luarea unor decizii mici atât în viața personală, cât și în cea profesională.
De exemplu, „Vreau să fiu mai hotărât. Data viitoare când voi ieși la prânz la un restaurant, mă voi uita
peste meniu doar o singură dată și mă voi hotărî ce să comand fără să stau prea mult să mă gândesc!”
Urmând acest exemplu, cursantului i se cere să se gândească la propriile sale trăsături de

personalitate, să decidă ce caracteristici și atitudini trebuie îmbunătățite și să găsească modalități de
a-și crea propriul mod de gândire antreprenorial, începând de la lucruri „simple” și apoi trecând treptat
la decizii mai importante.
3.2. Exercițiul 2
Exercițiu practic: Învățând de la antreprenori de success
Cursantului i se cere să identifice un antreprenor de succes bine cunoscut și să caute pe web articole,
interviuri, videoclipuri și alte surse referitoare la viața și cariera acestuia. Ideea este de a aduna cât
mai multe informații posibile și de a răspunde/prezenta sau discuta pe marginea următoarelor
întrebări:
 De ce este considerat acest antreprenor ca fiind unul de succes?;
 Care sunt principalele sale caracteristici ca antreprenor?;
 Cum a obținut notorietate? Ce a făcut el/ea într-un mod diferit?;
 Cum a folosit resursele disponibile pentru a-și satisface nevoile sau a-și rezolva problemele?;
 Care au fost obstacolele pe care le-a avut de înfruntat și cum a reușit să le depășească?;
 Ce putem învăța din exemplul acestui antreprenor?;
1
Notizie Italiane (2001), “Giorgio Armani: A designer turns entrepreneur, available online
https://ambtelaviv.esteri.it/resource/2007/03/13149_f_amb61NI14ottobre2001.pdf
3.3. Exercițiul 3
Exercițiu practic:Cum luăm decizii?
Cursantului i se cere să folosească așa-zisa „Roată de luare a deciziilor” pentru a reflecta asupra
punctelor sale forte și slabe în timp ce ia decizii în situații și medii diferite (de exemplu, familie,
comunitate, prieteni, muncă etc.). În plus, el/ea este rugat să gândească și să discute la modul în care
alte persoane din jurul său (prieteni, rude, colegi) iau decizii.
Este important ca elevul să dea exemple pertinente și după finalizarea exercițiului și să răspundă la
aceste întrebări: „Am învățat ceva nou despre mine? Dacă da, ce anume?”,„Cum aș putea să-mi
îmbunătățesc modul de gândire și de luare a deciziilor?”
Alegeri
Alți oameni Consecințe
Ce anume face
ca o decizie să
conteze foarte
mult?
Sentimente Valori

 Comisia Europeană, “Erasmus for Young Entrepreneurs” (un program transfrontalier care
facilitează schimbul de experiență antreprenorială și de management), pentru mai multe
informații accesați: https://ec.europa.eu/growth/smes/supporting-
entrepreneurship/erasmus-young-entrepreneurs_en;
 Comisia Europeană, “Supporting entrepreneurship”), pentru mai multe informații accesați:
https://ec.europa.eu/growth/smes/supporting-entrepreneurship_en;
 Holgate, Mandie (2020, June 4th), “How to Take Calculated Risk to Achieve Success”,
Lifehack, valabil online pe: https://www.lifehack.org/768345/how-to-take-calculated-risk;
 Nastor, Jonny (2020) “Entrepreneurial Mindset: How to Think Like an Entrepreneur”, Hack
the entrepreneur, valabil online pe: https://hacktheentrepreneur.com/entrepreneurial-
mindset;
 Risk Management, Investopedia, mai multe surse valabile online pe:
https://www.investopedia.com/risk-management-4689652;
 Robehmed, Natalie (2013), “100 best websites for entrepreneurs”, Forbes, valabil online pe:
https://www.forbes.com/sites/natalierobehmed/2013/11/12/100-best-websites-for-
entrepreneurs/#57ce767829f6;
 TREND (Training Refugees in Entrepreneurial Skills using Digital Devices) - o inițiativă

finanțată de Uniunea Europeană care urmărește să ajute refugiații să își creeze propria
afacere: http://trend.credinfo.eu/;
 Sound of Business (S.O.B.), o inițiativă finanțată de Uniunea Europeană, care vizează
creșterea abilităților antreprenoriale printr-o abordare inovatoare de formare profesională
bazată pe ideea că muzica (în special istoria muzicii rock) poate fi folosită ca reper pentru a
instrui adulții în ceea ce privește managementul, afacerile și antreprenoriatul:
https://soundofbusiness.eu;
 Self-Regenerate, un proiect european care vizează creșterea oportunităților de carieră
antreprenorială a tinerilor din regiunile periferice: https://www.selfregenerate.eu;

Întrebarea 1
Știți ce este antreprenoriatul?
a. Da;
b. Nu;
c. Nu sunt prea sigur;
Întrebare 2
Știți ce înseamnă stilul de viață antreprenorial și modul de gândire antreprenorial?
a. Da;
b. Nu;
c. Nu sunt prea sigur;
Întrebarea 3
Ați putea menționa cel puțin 5 caracteristici ale unui modul de gândire antreprenorial?
a. Da, cu siguranță;
b. Da, dar nu aș fi atât de sigur de răspunsul meu;
c. Nu
Întrebarea 4
Știți diferența dintre un „antreprenor” și un „antreprenor intern sau intraprenor”?
a. Da;
b. Nu;
c. Aș putea ghici;
Întrebarea 5
Ați putea descrie procesul de luare a deciziilor antreprenoriale?
a. Nu, pare destul de dificil;

b. Da, dar nu sunt sigur că aș putea cuprinde toate etapele necesare;
c. Da, aș putea descrie toate etapele necesare;
Întrebarea 6
Ați putea menționa cel puțin trei tipuri diferite de antreprenori?
a. Aș putea ghici, dar nu aș fi prea sigur de răspunsul meu;

b. Da;
c. Nu;
Întrebarea 7
Știți care este diferența dintre un antreprenor „inovator”, „comerciant” sau „cumpărător”?
a. Da;
b. Nu;
c. Aș putea ghici, dar nu aș fi prea sigur de răspunsul meu;
Întrebarea 8
Știți ce înseamnă să vă asumați riscuri în calitate de antreprenor sau în viața personală?
a. Înseamnă să vă confruntați cu probleme care v-ar putea distruge afacerea sau viața;
b. Înseamnă să luați în calcul posibilitatea unei amenințări la adresa afacerii sau vieții dumneavoastră
și amploarea impactului acesteia asupra obiectivelor dumneavoastră;
c. Înseamnă să vă confruntați cu evenimente incerte și să luați în calcul probabilitatea apariției unei
oportunități sau amenințări și amploarea impactului acesteia asupra obiectivelor dumneavoastră;
d. Nu / Nu sunt sigur;
Întrebarea 9
Ați putea menționa cel puțin 5 tipuri diferite de factori de decizie?
a. Aș putea ghici, dar nu aș fi prea sigur de răspunsul meu;

b. Da;
c. Nu;
Întrebarea10
Cine credeți că ar fi interesați să afle cât mai multe informații despre stilul dumneavoastră de viață
antreprenorial sau modul dumneavoastră de gândire antreprenorial?
a. Oamenii care doresc să înceapă o nouă afacere sau să dezvolte una deja existentă;
b. Oamenii care doresc să reușească în realizarea obiectivelor personale și a celor de afaceri;
c. Toate cele menționate mai sus;
Răspunsuri corecte
1-A;
2-A;
3-A;
4-A;
5-C;
6-B;
7-A;
8-C;
9-C;
10-C;
Nivelul cursantului:
0-4 Cursantul trebuie să studieze în detaliu aceste conținuturi, fiind

îndrumat și asistat de formator.
5-6 Cursantul va beneficia de studierea acestor conținuturi,
îmbunătățindu-și cunoștințele sale cu privire la anumite subiecte și
învățând lucruri noi.
7-8 Cursantul trebuie doar să studieze mai multe conținuturi specifice
acestui modul.
9-10 Cursantul nu trebuie să studieze aceste conținuturi.
5.2. Evaluarea finală

Întrebarea 1
Vreți să deveniți antreprenor, dar nu sțiți cu siguranță ce tip de afacere vi s-ar potrivi sau/în ce domeniu
sau sector ar fi mai bine să începeți o afacere. Ce faceți în acest sens?
a. Vă întrebați prietenii și rudele și luați o decizie pe baza indicațiilor majorității;
b. Hotărâți să faceți ceva care vă pasionează, astfel încât să vă concentrați pe o afacere care vă place
cu adevărat;
c. Ați optat pentru ceva care implică noi tehnologii din considerentul că acestea vor continua să aibă
o influență puternică asupra vieții noastre;
d. Urmați exemplul celui mai bun prieten/fost coleg/rudă de încredere care a devenit un antreprenor
de succes, chiar dacă genul acesta de afacere nu prezintă un interes așa de mare pentru
dumneavoastră;
Întrebarea 2
Conduceți o afacere nouă timp de un an și doriți să aflați dacă afacerea dumneavoastră are succes. Ce
faceți în acest sens?
a. Cereți părerea directorului financiar;
b. Verificați dacă ați urmat întocmai planul de afaceri și dacă s-a înregistrat vreo creștere financiară;
c. Realizați un sondaj în rândul clienților dumneavoastră pentru a afla dacă aceștia sunt mulțumiți de
afacerea dumneavoastră;
d. Nu sunteți interesat să faceți nicio verificare atât timp cât nu duceți lipsă de bani;
Întrebarea 3
Vreți să aveți mai multă încredere în dumneavoastră, dar nu știți de unde să începeți. Ce faceți în acest
sens?
a. Începeți să vă vizualizați așa cum ați dori să fiți, ieșiți din zona dumneavoastră de confort și încercați
să vă schimbați modul de a vorbi atunci când vorbiți cu dumneavoastră sau despre dumneavoastră;
b. Înconjurați-vă de oameni încrezători, chiar aroganți pentru a învăța lucruri care v-ar putea fi de
folos;
c. Nu există rețeta perfectă pentru îmbunătățirea modului de gândire, așa că, de fapt, nu puteți face
ceva de care vă este teamă, chiar dacă este periculos și încercați să vă asumați mai multe riscuri
care nu sunt calculate;
Întrebarea 4
Aveți o idee antreprenorială excelentă și doriți să începeți o nouă afacere. Înțelegeți importanța
managementului financiar, dar nu vă pricepeți la cifre, statistici, cheltuieli, salarii, investiții etc. Ce
faceți în acest sens?
a. Renunțați la ideea de a deveni antreprenor;
b. Nu trebuie să fiți expert, pentru că puteți găsi întotdeauna specialiști în acest domeniu de ex. un
manager financiar cu experiență care să vă ajute;
c. Începeți afacerea oricum și începeți să învățați pas cu pas, urmând cursuri online de management
financiar;
d. Ideile bune reușesc întotdeauna, indiferent de situație;
Întrebarea 5
În calitate de manager în cadrul afacerii dumneavoastră, trebuie să luați o decizie cu privire la o
problemă care nu este nici urgentă, nici importantă. Ce ați face în acest sens?
a. Nimic special;
b. Delegați problema unui alt membru din echipa dumneavoastră;
c. Amânați decizia până când devine o urgență;
d. Lăsați deoparte alte decizii mai urgente și importante care vă stresează și vă concentrați pe ceea
ce pare a fi mai ușor;
Răspunsuri corecte
1-B;
2-B;
3-A;
4-B;
5-B;
3.2 De ce trebuie să ne asumăm

responsabilitatea pentru propriile
experiențe? Cum să ne conectăm
visurile cu abilitățile și cu
oportunitățile pieței? Cum să ne
maximizăm resursele și efortul
pentru a ne atinge obiectivele?
Parte a secțiunii tematice „Stil de viață antreprenorial” al Ghidului de dezvoltare personală, acest
modul ghidează cititorul printr-o călătorie de învățare pe tot parcursul vieții pentru a reflecta la
întrebări precum: De ce trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile experiențe? Cum să
ne conectăm visurile cu abilitățile și cu oportunitățile pieței? Cum să ne maximizăm resursele și efortul
de a ne atinge obiectivele?
A gândi ca un antreprenor înseamnă a dezvolta un mod de gândire care ne ajută să ne asumăm
responsabilitatea și să acceptăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre; să depășim provocările cu
reziliență și deschidere la schimbare; să ne autoanalizăm și să aplicăm creativitatea, pragmatismul și
tehnicile de planificare în viața de zi cu zi; să fim proactivi și să ne maximizăm punctele tari pentru a
ne atinge obiectivele.
Cu siguranță, un stil de viață antreprenorial necesită o nevoie constantă de a ne îmbunătăți
competențele, învățând din greșelile noastre și acționând mereu în direcția visului, ideilor și
proiectelor personale / profesionale.
„Toate visurile noastre se pot împlini,

dacă avem curajul să le urmăm . “
Walt Disney ©

La finalul acestui modul, cursanții vor putea:
A. Să înțeleagă de ce contează responsabilitatea și ce înseamnă să îți iei viața în mâini;
B. Să descrie schimbările pe termen scurt în viața de zi cu zi;
C. Să identifice modalități de a fi mai flexibili, aplicând principiile de reziliență și

adaptabilitate;
D. Să răspundă la schimbare rapid și pozitiv pentru a putea face față incertitudinii;
E. Să practice tehnici de gândire creativă în rutina zilnică;
F. Să judece visurile din punct de vedere pragmatic pentru a putea acționa;
G. Să facă diferența dintre abilități, puncte tari și interese;
H. Să judece strategic oportunitățile de piață pe baza propriilor visuri și abilități,

puncte tari și interese;
I. Să analizeze și să maximizeze resursele pentru a-și atinge obiectivele;
J. Să recunoască caracteristicile oamenilor proactivi, să exploreze și să cultive un

comportament proactiv.
1.3. Abilitățile sociale și personale (soft skills)

În același timp, acest modul va contribui, de asemenea, la dezvoltarea și consolidarea unui set de
abilități sociale importante, inclusiv:
 Autogestionare – capacitatea de a ne gestiona pentru a ne atinge obiectivele personale și

profesionale, prin influențarea intenționată a gândirii, sentimentelor și acțiunilor proprii;
 Responsabilitate – calitatea sau starea de a fi responsabil ca sursă principală, cauză, motiv sau
agent pentru luarea de decizii și de a fi credibil sau tras la răspundere pentru rezultate;
 Flexibilitate – capacitatea de a ne adapta rapid și calm la schimbările pe termen scurt, astfel încât
să putem face față în mod eficient problemelor sau sarcinilor neașteptate;
 Reziliență - abilitatea de a se adapta la adversități semnificative, de a se recupera rapid și de a
reveni;
 Bunul simț - capacitatea de a gândi și de a se comporta într-un mod rezonabil, luând decizii pe
baza unei simple percepții a situației sau a faptelor;
 Gândirea creativă - abilitatea de a privi ceva dintr-o perspectivă nouă;
 Gândirea strategică - abilitatea de a planifica pentru viitor, luând în considerare provocările și
mediile în schimbare;
 Conștiința de sine - capacitatea de a ne concentra asupra noastră și a modului în care acțiunile,
gândurile sau emoțiile noastre se aliniază sau nu la standardele noastre interne;
 Abilități analitice - abilitatea de a colecta și analiza informații, de a rezolva probleme și de a lua
decizii;
 Proactivitate - capacitatea de a acționa, anticipând problemele, nevoile sau schimbările viitoare.
Sursa: https://unsplash.com/photos/m0l9NBCivuk
2. BAZE TEORETICE
2.1. De ce trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile experiențe?
Unii antreprenori preferă să evite responsabilitatea la diferite niveluri ale afacerii lor și să o transfere,
mai degrabă, altora (de exemplu, angajaților, clienților, partenerilor de afaceri), probabil datorită
presiunii ridicate în gestionarea unei afaceri. Proprietarul unui magazin poate presupune că afacerea
nu merge bine, deoarece clienții nu vor să cumpere produsele sau serviciile sale? Sau o cercetare de
piață ar trebui făcută înainte sau poate o analiză a vânzărilor la anumite intervale de timp pentru a
decide ce trebuie schimbat?
Eșecul merge mână în mână cu succesul. Michael Jordan, celebrul jucător de baschet NBA, într-un
interviu pentru ziarul Chicago Tribune, în 1997, a spus: „Am ratat peste 9.000 de aruncări în cariera
mea, am pierdut aproape 300 de jocuri, de 26 de ori mi s-a încredințat lovitura câștigătoare a jocului
și am ratat. Am eșuat iar și iar în viață. Și de aceea am succes.” Acesta este un bun exemplu de viață
despre cum succesul vine odată cu asumarea responsabilității pentru propriile experiențe.
Recunoașterea greșelilor sunt lecții de învățat și asumarea responsabilității pentru acțiuni și
consecințele sale reflectă capacitatea de a ne dezvolta personal, de a merge mai departe și de a reuși.
Recunoașterea responsabilității pentru propriile acțiuni implică conștientizarea alegerii de a reacționa
în anumite moduri sau de a decide în favoarea unei anumite soluții. Și, cel mai important, de a ne-o
asuma.
Viața, la modul cel mai simplu, este un proces continuu, simultan, paralel de luare a deciziilor, fie
pentru a iniția acțiuni, fie pentru a răspunde mediului. Asumarea responsabilității personale pentru
gândurile și acțiunile noastre este o provocare și necesită disponibilitatea de a învăța din propriile
greșeli, de a ne asuma succesele și eșecurile, de a da vina pe circumstanțele externe și de a prelua
controlul intern asupra vieții noastre.
Sursa: https://unsplash.com/photos/S0hFspmvm_s
Pentru a ne da seama dacă ne asumăm responsabilitatea pentru viața noastră, este important să
analizăm următoarele principii:
1. Știu cine vreau să fiu - orice individ are nevoie de un plan de viață pentru a avea succes și a fi
fericit, iar pentru asta trebuie să știm cine vrem să fim și ce este important pentru noi. Un scop
clar al vieții și al valorilor ne va ghida alegerile și ne va ajuta să ne alegem prioritățile și să ne
concentrăm pe ceea ce contează cu adevărat;
2. Știu ce vreau – dacă suntem conștienți de ceea ce vrem cu adevărat de la viață și ne stabilim
obiective și scopuri eficiente, atunci asumarea responsabilității pentru alegerile și acțiunile proprii
este mult mai ușoară;
3. Nu dau vina pe alții - este o cale ușoară de ieșire, dar și o capcană în care cu toții tindem să cădem.
De fapt, atunci când dăm vina pe alții, presupunem că nu suntem capabili să rezolvăm situația și,
prin urmare, pierdem controlul asupra acesteia. Dar, dacă decidem să ne asumăm
responsabilitatea, focusul nostru se va schimba și vom face tot posibilul pentru a înțelege ce nu a
mers bine și pentru a rezolva problema;
4. Nu mă învinovățesc - învinovățirea nu este o opțiune; doar pentru că nu ar trebui să dăm vina pe
alții nu înseamnă că trebuie să dăm vina pe noi. Responsabilitatea înseamnă acceptare, este o
împuternicire. Învinovățirea, pe de altă parte, înseamnă respingere și este lipsită de putere.
Învinovățirea propriei persoane este o barieră în calea recunoașterii responsabilității;
5. Sunt sincer(ă) cu mine - prima regulă de aur este să renunțăm la toate scuzele (de exemplu: sunt
prea ocupat, sunt prea obosit, sunt prea tânăr/bătrân). Și apoi,să încetăm să ne văităm și să
începem să acționăm pentru a pune în aplicare schimbările pe care vrem cu adevărat să le facem;
6. Recunosc că mă bucur de status quo - adică de situația actuală, când știm că ceva din viața noastră
trebuie să se schimbe, dar nu o facem. Încă o dată, e ușor să începem cu scuze. Dar, odată ce ne
asumăm responsabilitatea și recunoaștem beneficiile acestei situații, șansele noastre de succes
cresc mult;
7. Știu că există întotdeauna o alternativă - de multe ori ne spunem că nu avem de ales. Și cu această
scuză, ne auto-absolvim de orice responsabilitate pentru rezultatele deciziilor noastre. Dar,
indiferent de situație, există întotdeauna o alegere. Poate fi una neplăcută sau care nu pare a fi o
alternativă realistă, dar trebuie să facem o alegere.
ȘTIU CINE VREAU NU DAU VINA PE

ȘTIU CE VREAU
SĂ FIU ALȚII
RECUNOSC CĂ MĂ
SUNT SINCER (Ă) NU MĂ
BUCUR DE STATUS
CU MINE ÎNVINOVĂȚESC
QUO
ȘTIU CĂ MEREU
EXISTĂ
ALTERNATIVE
Preluarea controlului și acceptarea responsabilității

Înainte de a îmbrățișa un stil de viață antreprenorial, de a atinge independența financiară și de a-ți
imagina (doar) zile de glorie, este înțelept să preiei controlul asupra tuturor aspectelor unei afaceri
viitoare. Preluarea controlului este începutul independenței profesionale atât de dorite, dar cu acesta
vine și responsabilitatea deplină. Expresia „Libertate maximă, maximă responsabilitate” se potrivește
perfect aici.
Preluarea controlului asupra vieții personale sau profesionale înseamnă a ne ridica în picioare și a
anunța că suntem responsabili pentru ceva, dar acesta poate fi un proces dificil pentru foarte multe
persoane. De-a lungul timpului, ne-am obișnuit să acuzăm factorii externi pentru împrejurările
noastre, iar acesta a devenit un răspuns automat. Și pentru a ne ajuta să încorporăm acest obicei, de
multe ori ascultăm „autoritățile superioare” care spun că nu este vina noastră că viața noastră nu este
perfectă, că se datorează unor factori la nivel macro precum economia, guvernul, globalizarea, crizele.
Sau, la nivel micro, este vina ADN-ului nostru, a părinților, a educației, a copiilor, a comunității, a
locurilor de muncă.
Dar, în realitate, avem mai mult control asupra vieții noastre decât credem noi. Și, ca toate obiceiurile
proaste, acest mod de gândire dăunător poate fi schimbat și ne putem asuma controlul asupra propriei
noastre vieți.
Sursa:https://unsplash.com/photos/FGhJG17-tEU
„Locusul de control” joacă un rol important în preluarea controlului. Există mulți factori care
influențează modul în care gândim și acționăm, precum sistemul nostru de convingeri, personalitatea,
educația, tendințele comportamentale, cultura sau circumstanțele. În domeniul responsabilității
personale, modul în care privim lumea și capacitatea noastră de a ne influența propriile circumstanțe
este guvernat de locusul nostru de control. Acest locus de control este intern sau extern.
Este important să rețineți că locusul de control este un continuum. Nimeni nu are un locus de control
100% extern sau intern. Majoritatea indivizilor se află undeva în continuumul dintre cele două
extreme, dar, totuși, cu toții avem o cale dominantă.
O persoană cu un locus de control predominant intern tinde să aibă autodeterminare, înclinare spre
acțiune și, prin urmare, niveluri mai ridicate de responsabilitate personală. Este mai probabil să aibă
mai multă încredere, să lucreze din greu pentru a-și atinge obiectivele și să-și asume propriile decizii.
Potrivit cercetărilor, bărbații par să aibă un locus de control intern mai mare decât femeile, iar
îmbătrânirea este și ea asociată cu un control intern mai dominant. Studiile arată, de asemenea, că,
în general, persoanele cu un locus de control intern tind să se afle într-o situație mai bună.
Nu este surprinzător faptul că locusul de control intern este asociat cu intenția de a deveni
antreprenor, deoarece există o credință puternică că succesul este determinat de eforturile și
abilitățile proprii. Cu siguranță, percepția individuală că suntem propriul nostru stăpân și că putem
acționa pentru a ne schimba propriile condiții ne ajută să ducem un stil de viață mai angajat, mai
satisfăcător și mai antreprenorial.
CONTROL EXTERN
Credința că rezultatele
acțiunilor noastre sunt
condiționate de evenimente
care nu pot fi controlate de
noi.
CONTROL INTERN
Credința că rezultatele
acțiunilor noastre depind de
ceea ce facem noi.
Persoanele cu locus de control extern mai mare sunt mai susceptibile de a fi influențate de alte
persoane, se simt prinse în fluxul vieții și se simt neputincioase în a face schimbări. Adesea, alții (sau
anumite lucruri) sunt văzuți ca fiind motivul pentru care nu și-au atins obiectivele. Acești oameni tind
să nu aibă încredere în sine și în abilitățile lor și se străduiesc mai puțin să obțină lucrurile pe care le
doresc în viață.
Pentru a depăși această tendință, o bună strategie este de a fi atenți la cum vorbim în sinea noastră.
Când ne auzim spunând lucruri precum „Nu am de ales” sau „Nu pot face nimic”, trebuie să facem un
pas înapoi și să ne reamintim că întotdeauna există alternative. În mod necesar, acest lucru implică să
ieșim din zona noastră de confort, să facem o alegere conștientă de a ne schimba, să fim dispuși să ne
simțim incomod, să luăm măsuri pentru a ne cultiva o identitate de asumare a responsabilității și să

începem preluarea controlului asupra propriilor vieți.
Reziliență și deschidere spre schimbare

Uneori, schimbarea este necesară, iar unele schimbări se întâmplă rapid. De exemplu, la momentul
elaborării acestui modul, lumea trăia și încă trăiește într-un nou context pandemic - cauzat de virusul
COVID-19 - care ne cere tuturor să ne adaptăm și să schimbăm rapid unele aspecte ale vieții noastre,
chiar și dintre cele mai simple, legate de rutina zilnică.
Ca urmare a acestei schimbări pe termen scurt, la nivel personal, profesional și social, fiecare dintre
noi a trebuit să adopte măsuri (cum ar fi utilizarea măștilor faciale) pentru a ne proteja pe noi și pe
ceilalți de ceva ce nu vedem. Lumea științifică încearcă să descopere mai multe în fiecare zi, oră și
minut, pentru a ne ajuta să facem față acestei noi realități de viață a zilelor noastre. Dar un lucru pe
care l-am învățat deja este că necunoscutul aduce incertitudine, frică, descurajare și senzația de a ne
pierde libertatea și controlul asupra vieții.
Sursa:https://unsplash.com/photos/Z9arfr0f248
Lumea continuă să se miște și noi la fel și singura constantă din viața noastră este schimbarea.
Schimbarea poate lua atât de multe forme: schimbarea subtilă, aproape imperceptibilă, sau cea care
se întâmplă în fiecare moment; cea dramatică, ce răstoarnă ceva într-o fracțiune de secundă; și
schimbarea care, deși are un impact foarte mare, se întâmplă treptat. Unele schimbări pot fi
controlate, altele nu; pe unele le putem iniția, pe altele, nu; unele par a fi permanente, altele par
reversibile și maleabile. Și, cu siguranță, trăind într-o schimbare constantă, zi de zi, apare un anumit
nivel de incertitudine.
Incertitudinea vine odată cu procesul schimbării. Procesul schimbării nu este întotdeauna ușor și
acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii sunt rezistenți la schimbare. Conceptele de
reziliență și rezistență pot ajuta la înțelegerea mai bună a răspunsului la procesul schimbării. În timp
ce rezistența este legată de refuzul de a accepta sau de a respecta ceva, reziliența se referă la
capacitatea de a ne redresa rapid și a remodela lucrurile.
REZILIENȚĂ
- redresare; - reticență;
- înclinație către mișcare; - împotriva mișcării;
- să mergem; - să așteptăm;
- dinamică; - statică;
- promovează adaptarea - promovează monotonia
și dezvoltarea; și lipsa mișcării;
REZISTENȚĂ
Se poate zări un potențial conflict aici, dar adevărul este că cei care sunt mai flexibili și mai rezilienți,
depășesc obstacolele și schimbările bruște mai bine decât cei care tind să refuze schimbarea, păstrând
aceeași mentalitate și moduri de a se comporta.
Prin urmare, să ne concentrăm asupra conceptului de reziliență, deoarece este un instrument util și
puternic, care ajută în procesul de schimbare. Oamenii rezilienți găsesc noi căi în adversitate, au
capacitatea de a se vindeca emoțional și de a merge mai departe.
Toată lumea are reziliență! Problema este cât de mult și cât de bine o folosesc oamenii în viața lor.
Reziliența nu înseamnă că nu simțim intensitatea evenimentelor din viață sau a adversităților;
înseamnă că am găsit o modalitate pozitivă de a rezolva aceste probleme mai rapid și că suntem mai
adaptabili decât alții.
Mulți oameni folosesc termenii adaptabili și reziliență în mod interschimbabil. Cu toate acestea, ele
înseamnă lucruri diferite și le trăim și le folosim diferit.
Adaptabilitatea ne ajută să creăm opțiuni. Când suntem adaptabili, acceptăm că realitatea s-a
schimbat. Și pentru că admitem că avem o realitate nouă, putem găsi noi abordări pentru a ne gestiona
răspunsurile la lumea noastră în schimbare accelerată.
Reziliența ne ajută să mergem mai departe. Și cu toții putem învăța cum să fim mai rezilienți.
Construirea rezilienței este posibilă la fel ca și dezvoltarea oricărei alte abilități. Ceea ce contează aici
este puterea voinței.
Sursa:https://unsplash.com/photos/Du41jIaI5Ww
Pentru majoritatea dintre noi, reziliența este văzută ca o caracteristică a celor care se confruntă cu un
eveniment drastic, dar, de cele mai multe ori, reziliența nu este o stare eroică ci este, de fapt, o stare
obișnuită la noi toți. De exemplu, acceptând criticile în mod constructiv în loc să ne apărăm sau tratând
durerea într-un mod conștient sănătos, în loc să o negăm. Cercetările au descoperit că există trei
trăsături comune la persoanele foarte reziliente:
 Acceptare - a felului în care lucrurile sunt cu adevărat, fără a fi prea optimiști sau prea pesimiști,
fiind astfel mai eficienți în definirea modalităților de a face față schimbărilor și provocărilor;
 Scop - cu cât avem mai multe valori intrinseci, cu atât este mai puternic sentimentul că avem un
scop și, prin urmare, cu atât avem mai multă motivație pentru a prospera în ciuda adversităților;
 Flexibilitate - oamenii rezilienți au o abilitate extraordinară de a fi flexibili și de a se adapta la
schimbare în loc să reziste la aceasta și, pentru a face acest lucru, folosesc ca strategie preluarea
controlului asupra a ceea ce este cu adevărat posibil, asupra propriei persoane.
ACCEPTARE SCOP FLEXIBILITATE REZILIENȚĂ
Construirea unei reziliențe mai mari este o cale personală de parcurs, care necesită timp, voință
puternică, angajament și concentrare. Într-o perspectivă realistă, aceasta nu se va întâmpla peste
noapte, după ce citim câteva cărți specializate despre acest subiect sau după ce căutăm ajutor
profesional la un psiholog. Unii dintre noi ar putea avea nevoie de mai mult timp pentru a învăța cum
să fim mai rezilienți, dar cu răbdare și instruire, această abilitate va fi mai clară și mai puternică.
Sursa: https://unsplash.com/photos/tb4heMa-ZRo
Există multe modalități de a crește rezistența și de a răspunde la schimbare rapid și pozitiv:

1. Creează conexiuni - construirea unor relații puternice de familie, personale și profesionale este
fundamentală pentru a dezvolta și a crește reziliența. Acceptarea ajutorului și sprijinului de la cei
cărora le pasă de noi ne întărește rezistența;
2. Găsește soluții - fiecare problemă are o soluție, altfel nu ar fi o problemă. Nu este ușor să evităm
un eveniment extrem de stresant, dar este posibil să schimbăm modul în care îl înțelegem, îl
acceptăm și răspundem acestuia. Încercând să privim dincolo de prezent, la circumstanțele
viitoare, ne poate aduce o perspectivă pozitivă în rezolvarea unei probleme;
3. Acceptă schimbarea - un lucru este sigur în viață, schimbarea face parte din ea și un eveniment
neașteptat poate modifica anumite obiective și poate afecta proiecte, schimbare ce poate fi de
ajutor;
4. Atinge-ți obiectivele – dacă obiectivele sunt realiste, apoi, pas cu pas, din realizare în realizare,
ajungem la obiectivele mai mari;
5. Acționează în fața adversităților - problemele nu vor dispărea, chiar dacă ne dorim. Acțiunile
decisive, pe cât posibil, fac parte din proces și sunt o declarație de preluare a controlului;
6. Învață din experiențe - fiecare eșec este o oportunitate de a învăța. Adesea, învățăm ceva și simțim
că am crescut într-un fel, ca urmare a luptei cu pierderea sau cu un eveniment traumatic. Cei care
au trecut prin tragedii au raportat relații mai bune, un sentiment mai mare de forță, chiar și în
timp ce se simt vulnerabili. Aceste experiențe sunt strâns legate de sentimentul valorii de sine, de
spiritualitate și de o apreciere mai mare pentru viață;
7. Fii pozitiv - hrănind acest sentiment, dezvoltăm mai multă încredere în capacitatea de a rezolva
probleme. Încrederea în instincte ajută la construirea și creșterea rezistenței;
8. Privește lucrurile în perspectivă – în confruntarea cu situații stresante, o imagine de ansamblu,
într-un context mai larg, poate ajuta. A vedea latura luminoasă în fiecare situație este o modalitate
de a învăța continuu;
9. Fii optimist, dar realist – o perspectivă plină de speranță cu privire la viitor atunci când ne
confruntăm cu probleme, ne ajută să putem spera la vremuri mai bune. Realistic vorbind, s-ar
putea să nu se întâmple în ziua următoare, dar este cel mai bun mod de a privi în viitor;
10. Fii cel mai bun prieten al tău - este important să fim atenți la propria persoană, la sentimentele și
nevoile noastre. Activitățile practice și hobby-urile ne pot ajuta să ne relaxăm mintea și corpul, să
ne creștem reziliența și să ne pregătim pentru viitoare schimbări.
PRIVEȘTE
CREEAZĂ FII OPTIMIST, DAR
LUCRURILE ÎN
CONEXIUNI REALIST
PERSPECTIVĂ
FII CEL MAI BUN

GĂSEȘTE SOLUȚII FII POZITIV
PRIETEN AL TĂU
ACCEPTĂ ÎNVAȚĂ DIN

SCHIMBAREA EXPERIENȚE
ACȚIONEAZĂ ÎN
ATINGE-ȚI
FAȚA
OBIECTIVELE
ADVERSITĂȚILOR
Aceste principii pot fi chei care vor funcționa nu numai în prezent și în evenimentele viitoare, ci și
atunci când privim înapoi la experiențele anterioare. Evenimentele din trecut pot fi o sursă de forță
interioară și, analizându-le, putem înțelege ce strategii au fost utile și, astfel, putem deveni mai
rezilienți.
Reziliența implică păstrarea echilibrului și flexibilității în toate dimensiunile vieții, pentru a putea:
 Experimenta sentimente puternice și realiza când trebuie evitate pentru a ne menține sănătoși;
 Ști și înțelege când să facem un pas în față sau un pas în spate, la nevoie, pentru a ne recăpăta
energia;
 Hrăni sinele interior și petrece timp cu cei dragi;
 Construi încrederea de sine și în ceilalți.
Reziliența este, de asemenea, un ingredient cheie pentru un stil de viață antreprenorial de succes. Este
mai probabil ca antreprenorii să se confrunte cu schimbări și adversități zilnice, mai mult decât orice
altă persoană. Se simt îndrăzneți și provocați în acest fel și, pentru a fi fericiți și a avea succes, trebuie
să fie foarte rezilienți.
2.2. Cum să ne conectăm visurile cu abilitățile și cu oportunitățile pieței?

Este important să avem visuri care ne împing înainte și ne fac să credem în ceva, acționând astfel
dinamic, ghidați de ele. Simplu spus, știm că această mișcare înainte ne conduce la dezvoltare, realizări
și ne permite să ne dezvoltăm ca indivizi, la nivel personal și profesional.
Păstrând acestea în minte, ca mod de gândire de bun simț, ar trebui să ducem aceste visuri la nivelul
maxim, să devină cel mai înalt vârf din viața noastră, arătând ce e mai bun din noi și, cine știe,
influențând, astfel, și pe alții să facă la fel. Aceasta poate fi diferența dintre entuziasm și apatie, între
a face ceva cu viața noastră sau a trăi, pur și simplu, viața așa cum este, fără a avea un scop.
Și dacă visurile nu sunt acolo pentru a ne ghida? Aceasta este, din nou, o chestiune de alegere. O
credință puternică că avem ceva de oferit, într-un mod pozitiv și contributiv, rezolvând problemele
existente și depășind provocările, nu este doar incitantă, ci dezvăluie un sentiment de misiune și
împlinire. Acolo unde nu există visuri, nu există speranță, nu există gândire activă și creativă.
Proactivitatea este înlocuită de resemnare.
Căutarea împlinirii visurilor este importantă:
TE AJUTĂ SĂ
TE CONECTEZI
CU TINE
IMPLICĂ ÎNSUȚI
TE AJUTĂ SĂ
PRELUAREA
FII POZITIV
CONTROLULUI
TE ÎMPINGE
CĂTRE
VISEAZĂ LA MAI ÎȚI DĂ UN
SCOP
ACȚIUNE MULT
TE AJUTĂ SĂ DĂ UN SENS
TE DRUMULUI
CONCENTREZI TĂU
TE ÎMPINGE SĂ
TE DEZVOLȚI
Conectarea visurilor noastre cu abilitățile pe care le avem este cheia pentru a deveni mai puternici și
mai conștienți de sine. Cu toții putem dezvolta un set de abilități care să ne ajute să ne urmăm visurile
și să profităm mai bine de oportunități.
Aceste oportunități ce apar în viață pot fi văzute ca o piață deschisă și uneori le ratăm din cauza fricii
de consecințele unei schimbări sau din cauza lipsei de atitudine și pasiune în urmarea visurile.
Pasiunea și o atitudine pozitivă combinate cu gândirea creativă, pragmatismul, autoanaliza și
planificarea strategică pot fi văzute ca abilități esențiale pentru a-și urma visurile și a le face să devină
realitate.
Sursa:https://petit-prince-collection.com/
Gândirea creativă și pragmatismul

„Un vis fără un plan este doar o dorință.” Chiar dacă există unele îndoieli cu privire la autorul acestei
fraze, fie că este vorba de scriitorul francez Antoine de Saint-Exupéry sau scriitoarea de cărți pentru
copii Katherine Paterson, ea subliniază importanța de a fi creativi și pragmatici pentru a ne putea
îndeplini visurile.
Într-adevăr, pentru a ne împlini visurile personale și profesionale, avem nevoie de un amestec de
creativitate, așa-numita gândire „în afara cutiei”, și pragmatism, cu „picioarele pe pământ”. Deci,
pentru a reuși, pe de o parte, planurile trebuie să includă judecăți pragmatice bazate pe ceea ce este
posibil și, în același timp, să reflecte o gândire creativă.
Gândirea creativă este abilitatea de a face noi conexiuni între lucruri sau de a privi ceva dintr-o
perspectivă nouă, cu mintea deschisă și receptivă pentru abordare lucrurile altfel decât de obicei.
Pentru a practica gândirea creativă, contribuțiile din diferite surse sunt stimulante, fie că vorbim de
cărți, platforme online, experiențe din trecut, modele personale, modele de afaceri sau doar
capacitatea de a observa și a percepe tipare care nu sunt evidente.
Sursa:https://unsplash.com/photos/1_CMoFsPfso
Gândirea creativă nu este ceva cu care unii oameni se nasc în mod inerent. Oricine poate dezvolta și
hrăni gândirea creativă și există modalități care pot ajuta la stimularea ei, printre care:
 Analiza - înainte de a gândi sau a face ceva, procesul creativității începe cu înțelegerea acestuia.
Examinând cu atenție lucrurile și contextul lor, obținem fundalul necesar pentru a explora diferite
opțiuni într-un mod creativ;
 O minte deschisă - încercarea de a privi lucrurile ca și cum le-am vedea pentru prima dată. Acesta
este unul dintre principiile fotografiei și ne ajută să privim dintr-o perspectivă nouă chiar și lucruri
pe care le-am mai văzut de multe ori înainte. Lăsând deoparte presupunerile, procesul creativ va
decurge mai ușor;
 Organizarea - chiar dacă oamenii creativi sunt recunoscuți pentru faptul că nu sunt atât de
organizați, organizarea este necesară chiar și în procesul de gândire creativă. La fel ca în fiecare
proces, există etape care trebuie urmate pentru a înțelege o idee, iar organizarea ajută;
 O mai bună comunicare - oamenii vor înțelege și vor aprecia mai mult o idee creativă dacă este
comunicată eficient. Abilitățile dezvoltate de comunicare scrisă și orală sunt esențiale pentru a
face acest lucru. Ascultarea este, de asemenea, foarte importantă în acest proces;
 Flexibilitatea - flexibilitatea ne ajută să putem privi ceva dintr-un unghi sau punct de vedere diferit
și, prin urmare, este una dintre pietrele de temelie ale gândirii creative.
Gândirea creativă poate deveni un mod de viață, unul important pentru orice visător. Cu toate
acestea, acest mod de gândire „cu capul în nori” trebuie echilibrat cu o gândire pragmatică „cu
picioarele pe pământ”. Este esențial să știm cum și când să direcționăm energia corectă la momentul
potrivit, pentru a ajunge la un echilibru și a urma un drum solid.
Devii creativ când îți Devii pragmatic când

îndrepți atenția în sus îți îndrepți atenția în
și îți lărgești jos și îți îngustezi
perspectiva. perspectiva.
Pragmatismul pune accentul pe logică și rațiune, încurajează gândirea specifică și transformarea

ideilor în realitate. Pentru ca acest lucru să se întâmple, va trebui să restrângem cadrul de referință,
fără a lăsa loc pentru lucruri care nu sunt relevante. Cheia este de a concentra atenția asupra detaliilor
concrete legate de ceea ce trebuie făcut.
O persoană pragmatică este adesea asociată cu cineva care are o personalitate puternică și care se
caracterizează printr-o minte logică și analitică, gândire strategică, își planifică bine timpul, acționează
și atinge obiective pentru beneficiul propriu.
La fel ca gândirea creativă, și pragmatismul poate fi dezvoltat, urmărind și folosind o serie de metode:
 Concluzia logică - aplicată tuturor sarcinilor și obiectivelor, începând cu cele mai mici;
 Gestionarea timpului - păstrarea unui jurnal sau a unei agende pentru a fi mai eficient;
 Fixarea unor obiective - planificarea obiectivelor pe termen scurt și lung, definirea termenelor,
instrumentele de implementare, o listă a persoanelor care ar putea fi de ajutor;
 Pas cu pas - împărțirea sarcinilor mari în sarcini mai mici (etape);
 Autodisciplina - urmărirea unui plan zilnic, identificarea factorilor care distrag atenția și eliminarea
lor;
 Reinventarea propriei persoane - conformismul este dușmanul tăcut al pragmatismului;
 Emoțiile - calm și pozitivitate.
Mantra comună a gânditorului pragmatic este că „adevărul este acela care funcționează”. Și aceasta
poate fi o mentalitate foarte utilă, deoarece ne împiedică de la a gândi prea mult, ținându-ne la baza
oportunităților reale de piață și ghidându-ne acțiunea către rezultatele dorite.
Autoanaliza și planificarea strategică

După cum am văzut, gândirea creativă și pragmatismul sunt abilități fundamentale pentru a ne pune
în mișcare planurile și ideile. În același timp, este important, de asemenea, să ne evaluăm și să ne
înțelegem abilitățile, interesele și punctele tari pentru a contura o strategie personală care să ne
îndrepte în direcția corectă de urmat pentru a ne împlini visurile.
Avem tendința de a „trăi” în propriile noastre minți; undeva în viitor, cu speranțe și visuri; alții în trecut,
doar cu o mică percepție a prezentului și a oportunităților actuale. Abilitățile, interesele și punctele
forte joacă un rol important atunci când privim la viitor.
O abilitate este capacitatea de a face ceva bine. Un interes este ceva care ne motivează. Nu orice
interes este susținut de o abilitate. Abilitățile pot fi dezvoltate în timp, cu succes deosebit, dacă sunt
motivate și de un interes. În unele cazuri, abilitățile se potrivesc cu zonele de interes. Acestea sunt
punctele noastre tari.
ABILITATE
PUNCT
TARE
INTERES
Autoanaliza ne ajută să fim conștienți de noi înșine, de ceea ce gândim și ce suntem, ajutându-ne să
ne concentrăm asupra a ceea ce contează cu adevărat pentru noi - asupra punctelor noastre tari.
Autoanaliza poate fi exersată. Există câțiva pași simpli care pot fi urmați pentru a crește această
conștientizare și capacitate:
 Autocunoașterea - a atitudinilor și comportamentului nostru, a emoțiilor și gândurilor, a punctelor

tari și punctelor slabe, a temerilor și visurilor, acceptarea propriei persoane cu înțelegere,
conștientizarea propriilor limitărilor pentru a le putea depăși;
 Un model de gândire - o persoană care gândește strategic are capacitatea de a percepe și a
înțelege lucrurile mai repede. De obicei, notarea ideilor și gândurilor ajută la identificarea unui
model și a declanșatorului din spatele acestuia, oferindu-ne o structură de gândire mai bine
organizată;
 Verificarea direcției de parcurs - uneori trebuie doar să ne oprim ca să ne dăm seama unde ne
aflăm pe propriul drum, ca atunci când conducem și avem îndoieli în ceea ce privește drumul.
Analizarea propriei persoane în anumite stări emoționale, a reperelor personale și a acțiunilor
realizate este esențială pentru o mai bună percepție a următorului pas de făcut, chiar dacă se
dovedește a fi un pas înapoi, dar care e necesar.
 O perspectivă de ansamblu - ceea ce contează cu adevărat este să construim o stimă de sine
puternică și să nu ne pese cu adevărat de ceea ce ar putea crede alții. Să ne comparăm pe noi, cei
de azi, cu noi, cei de ieri, în loc să ne comparăm cu alții. Să ne amintim că viața nu este o
competiție, chiar dacă unii cred asta. Viața este o călătorie personală.
Un exercițiu de autoanaliză ne ajută să câștigăm claritate și concentrare, explorând unde am fost și

creând o cale către unde mergem. Pentru a reuși în această călătorie, pe lângă conștientizarea propriei
noastre minți, trebui să ne aliniem bine acțiunile la ceea ce este cel mai important pentru noi, creându-
ne un plan strategic personal.
Sursa:https://unsplash.com/photos/j6Y4lyBFVdc
Un plan strategic personal are următoarele elemente:

1. Stabilirea misiunii personale - definește cine suntem și direcția în care dorim să ne conducă visurile
noastre: „Scopul meu este …”;
2. Stabilirea viziunii personale - oferă un sentiment de direcție și prezintă ceea ce dorim să devenim
sau cum dorim să fie viața noastră. Este o aspirație către cum vor arăta viitorul și viața noastră.
Viziunea este despre ziua de mâine, în timp ce misiunea este despre ziua de azi;
3. Stabilirea valorilor de bază - valorile personale sunt importante pentru noi, motivând și orientând
deciziile noastre. Definirea valorilor noastre de bază ne va asigura că planul nostru strategic este
planul potrivit pentru realizarea a ceea ce este cel mai important pentru noi;
4. Stabilirea domeniilor strategice asupra cărora să ne concentrăm - familie, muncă, sănătate,
agrement, etc., care sunt cele mai importante în viața noastră și pe care dorim să ne concentrăm
și să le acordăm prioritate;
5. Fixarea obiectivelor - este importantă identificarea unuia sau a mai multor obiective pentru fiecare
domeniu al vieții pe care ne concentrăm. Un obiectiv este o țintă sau intenție, trebuie să poată fi
atins și poate fi, de asemenea, ceva pe care dorim să îl menținem sau să îl susținem. Obiectivele
definesc strategii sau pași de implementare pentru atingerea scopului.
Fără un scop, o direcție, suntem, pur și simplu, pierduți. Planificarea strategică este procesul de
stabilire a unei direcții, în funcție de unde suntem și încotro ne îndreptăm. Este un proces în care
valorile, viziunea și misiunea pot fi percepute clar, precum și intențiile și obiectivele. Și pentru a ne
atinge obiectivele și a face față obstacolelor care apar în toate domeniile vieții, uneori trebuie să
schimbăm tactica și să avem planuri de rezervă.
Un plan de rezervă nu este un precursor al eșecului. Motivul pentru care există un „plan B” se
datorează faptului că, în mod strategic la proiectarea „planului A”, am făcut și o anticipare a ceea ce
ar putea merge prost. A avea alte planuri înseamnă că „spectacolul poate continua”. Nu este o
pregătire pentru a eșua, ci o rețetă pentru a reuși.
Având planuri de rezervă solide, suntem liniștiți sufletește. Nimic din viață nu se desfășoară fără
probleme, dar prevăzând cele mai frecvente posibile obstacole, ne poate ajuta să trecem de
momentele dificile, fără a ne îndepărta de obiectivele generale. Planificarea strategică ne ajută să fim
mai adaptabili și să depășim obstacolele, păstrând direcția corectă, prin revizuirea planului A pentru
a-l transforma într-un plan B sau chiar C mai bun.
PLANIFICARE
PLANUL STRATEGICĂ
PLANUL PLANUL
A GÂNDIRE
STRATEGICĂ
B C
Pentru o planificare strategică eficientă trebuie să gândești strategic. O persoană care gândește
strategic are capacitatea de a vedea înainte, de a identifica consecințele propriilor decizii și de a indica
drumul pe mai departe. Paloma Cantero-Gomez a scris un articol în revista Forbes în 2019, identificând
șapte abilități critice ale gânditorilor strategici de succes:
1. Viziune - gânditorii strategici sunt adesea capabili să vadă lucrurile foarte clar;
2. Cadru - gânditorii strategici recunosc că viziunea ar trebui încorporată într-un cadru. Ei stabilesc
obiectivele și dezvoltă un plan de acțiune cu obiective împărțite în sarcini măsurabile;
3. Percepție - un bun gânditor strategic înțelege lucrurile din perspective multiple. Are capacitatea
de a asculta, auzi și percepe lumea dincolo de evident;
4. Asertivitate - gânditorii strategici își apără punctele de vedere fără a-i desconsidera pe ceilalți,
convingând fără a forța și sunt ușor de urmărit;
5. Flexibilitate - gânditorii strategici au obiceiul de a cere sfaturi de la alții, sunt suficient de umili
pentru a fi deschiși la ideile altora și suficient de flexibili pentru a-și modela ideile și cadrul pentru
a-și atinge scopul;
6. Echilibru emoțional - gânditorii strategici își pot echilibra emoțiile în așa fel încât să favorizeze
întotdeauna atingerea obiectivelor finale;
7. Răbdare - gânditorii strategici știu că succesul este adesea un proces pe termen lung.
Aceste abilități, dacă sunt combinate cu interese personale sau profesionale, pot fi, de asemenea,
considerate puncte tari, forțe interioare care ne împing înainte. În centrul gândirii strategice se află
capacitatea de a anticipa schimbări majore pe piață și de a identifica oportunitățile emergente.
Conectarea abilităților, intereselor și punctelor noastre tari cu visurile și aspirațiile noastre ar putea
părea mai ușoară la nivel personal decât în plan profesional. Dar, ca și în viața personală, și
oportunitățile de piață sunt volatile, iar cheia este să le judeci cu atenție și apoi să aplici principiile de
planificare strategică pentru a le aborda pe fiecare. Și în acest proces, maximizarea punctelor noastre
forte și punerea lor în serviciul unei mentalități antreprenoriale este o modalitate de a ne transforma
visurile în realitate.
2.3. Cum să ne maximizăm resursele și efortul pentru a ne atinge obiectivele?

Provocarea de a atinge „alt nivel” sau a gândi „în afara cutiei” sunt modalități de a obține ce e mai bun
de la noi. Tot ceea ce ne face să mergem înainte, care ne stimulează aspirațiile și le transformă în
realizări este ca un combustibil pentru motorul nostru.
Maximizarea resurselor și eforturilor pentru atingerea obiectivelor definite necesită mult din ceea ce
am prezentat în acest modul. Totul capătă sens și coerență când facem un plan, stabilim obiective
specifice, indicăm mai multe moduri de a atinge obiectivele, le evaluăm pe fiecare în parte, obținând
o imagine de ansamblu într-un anumit interval de timp, iar acestea vor face diferența.
Sursa: https://unsplash.com/photos/cY_TCKr5bek
Cu toate acestea, atingerea obiectivelor nu este întotdeauna ușoară și unele dintre motivele pentru
care nu reușim să facem acest lucru pot fi legate de:
 Lipsa clarității - atunci când nu ne stabilim suficiente obiective, precum și un plan de acțiune
adecvat și o strategie eficientă pentru a le atinge;
 Lipsa angajamentului - atunci când nu ne implicăm pe deplin să facem tot ce este necesar pentru
a ne atinge obiectivele și nu ne asumăm responsabilitatea pentru eșec;
 Lipsa concentrării - atunci când nu alocăm suficient timp, energie și concentrare mintală către
obiectivele noastre și ne lăsăm distrași de alte lucruri;
 Lipsa încrederii - când nu reușim să ne identificăm și să ne depășim convingerile, temerile și
îndoielile care ne ridică obstacole la nivel mintal.
Stabilirea obiectivelor personale și proactivitatea

Obiectivele personale sunt expresiile lucrurilor pe care vrem să le realizăm în viață. Ne stabilim
obiective pentru carieră, sănătate și viața noastră, în general. Fără îndoială, stabilirea obiectivelor este
peste tot și ne face să ne simțim mai motivați și mai pozitivi. Suntem adesea încurajați să ne gândim
la următoarea etapă. Totuși, uneori nu ne gândim suficient la procesul și etapele stabilirii obiectivelor
personale.
Putem găsi modele diferite pentru stabilirea obiectivelor în literatura de dezvoltare personală. De
exemplu, în lumea afacerilor, SMART (acronimul înseamnă Specific, Măsurabil, Accesibil, Relevant și
încadrat în Timp) este un mod util de a crea obiective. Stabilirea obiectivelor SMART ne poate ajuta să
ne clarificăm ideile și să ne concentrăm eforturile, ceea ce ne ajută să alocăm resursele într-un mod
care promite cea mai mare rentabilitate și cea mai bună șansă de a atinge aceste obiective.
Încadrat în
Timp
Relevant
Stabilește un
Accesibil Obiectivul anumit
trebuie să fie interval de
Măsurabil Fii responsabil realizabil și să timp pentru
și sincer în aibă o
Stabilește fiecare
Specific legătură cu ce provocare
criterii obiectiv.
poți realiza în corectă.
Fii specific în concrete mod
formularea pentru rezonabil.
obiectivului. măsurarea
progresului
(împărțirea în
obiective mai
mici).
De asemenea, psihologia pozitivă oferă un cadru util în trei pași pentru stabilirea obiectivelor de viață:
1. Proiectarea obiectivelor - în acest prim pas, ar trebui să definim obiective care sunt concrete (adică
clare și detaliate), bazate pe abordare (adică realizabile) și care pot fi împărțite în sub-obiective;
2. Planificarea - după ce ne-am proiectat obiectivele personale semnificative, putem începe să ne
gândim la diferite planuri potențiale (A, B, C) pentru realizarea lor și la ce resurse vor fi necesare
pentru a le urma pe fiecare;
3. Depășirea obstacolelor – în stabilirea obiectivelor de viață, ajută să luăm în considerare posibilele
bariere care ar putea apărea și să ne gândim la potențiale strategii de a le face față.
Indiferent de modalitatea aleasă pentru a stabili obiectivele, prioritizarea lor este crucială.
Prioritizarea este despre identificarea celor mai importante obiective personale pe care le-am definit,
scrierea lor și stabilirea unui clasament. Pentru a face acest lucru, putem folosi o scară de la 1 la 5 sau
de la 1 la 10 sau orice funcționează pentru noi, atâta timp cât aplicăm în mod sistematic același sistem
de clasificare pentru toate obiectivele noastre. Cele mai importante ar trebui să iasă în evidență. Este
fezabil sau realist să mă concentrez pe primele cinci obiective? Sau poate trei e o cifră mai realistă?
Pentru majoritatea persoanelor, stabilirea obiectivelor se încheie cu scrierea, pur și simplu, a ceea ce
dorim să realizăm și apoi facem pașii necesari către îndeplinire. Și aceasta pare a fi ce trebuie. Și atunci,
de ce majoritatea dintre noi nu ne atingem obiectivele?
Întrebările de autocunoaștere ne pot ajuta să reușim mai bine în această călătorie de realizare a
obiectivelor. O versiune modificată a modelului de instruire GROW (acronimul vine de la: Goal
(obiectiv), Reality (realitatea curentă), Options (opțiuni) și Will (aplicarea voinței, calea de acțiune) ne
poate ajuta să fim mai eficienți în acest proces.
Care este OBIECTIVUL?

Ce vreau să realizez?;
De ce vreau să realizez asta?;
Cum va arăta succesul?;
Cum voi măsura succesul?;
Care este REALITATEA?

Ce se întâmplă în prezent?;
Ce resurse am?;
Ce probleme sunt în prezent?;
Care sunt faptele și dovezile acestei realități?;
Care sunt OPȚIUNILE?

Care îmi sunt opțiunile?;
Pe cine pot întreba despre opțiuni?;
Ce alte opțiuni mai există (chiar dacă par nebunești)?;
Care sunt argumentele pro și contra pentru fiecare opțiune?;
Care este modalitatea preferată de ACȚIUNE?

Care este opțiunea mea preferată?;
De ce este aceasta opțiunea mea preferată?;
Ce acțiuni trebuie să pun în aplicare acum?;
Care este INTERVALUL DE TIMP?

Ce acțiuni trebuie puse în aplicare?;
Când trebuie puse în aplicare?;
Cum îmi voi monitoriza progresul și performanța?;
Care este REZULTATUL PRINCIPAL?

Ce va înseamna realizarea acestui obiectiv pentru mine?;
Ce va însemna pentru alții?;
Cum voi sărbători realizarea acestui obiectiv?;
Responsabilitatea pentru obiectivele noastre poate fi mai pregnantă atunci când le împărtășim cuiva.
Când obiectivele sunt cunoscute și de alții, oamenii ne pot ajuta să ne reamintim de ele și, astfel, ne
concentrăm din ce în ce mai mult atenția pe ele. Poate fi o provocare, dar la final, atunci când ne
atingem fiecare dintre obiectivele stabilite, recompensa este a noastră.
Proactivitatea ne poate ajuta, de asemenea, să ne continuăm călătoria de realizare a obiectivelor și
depinde doar de noi . A avea un comportament proactiv presupune să acționezi înainte de o situație
viitoare, mai degrabă decât să reacționezi.
REACTIV
PROACTIV
În viață, prețul lipsei de inițiativă ne poate pune în pericol aspirațiile. Cei care obțin rezultate excelente
în viață sunt proactivi, indiferent de situațiile în care se află. Ei revin mereu pe drumul cel bun chiar
dacă se pierd din când în când, se lovesc de obstacole sau se confruntă cu provocări dificile.
Cât de des ne întrebăm dacă suntem proactivi? Există un mod simplu de a înțelege comportamentul
proactiv și cele cinci niveluri ale sale:
1. Inactiv - la acest nivel, este nevoie de ceva de la noi, iar noi nu facem nimic. Indiferent din ce
motiv, decidem să nu acționăm. Poate sperăm ca solicitarea sau problema să dispara de la sine
sau poate nu;
2. Reactiv - la acest nivel, este nevoie de ceva și noi răspundem. Singura problemă este că, dacă
suntem mereu în modul de stingere a incendiilor, suntem, cel puțin, cu un pas în urmă. După ceva
timp, în funcție de necesități, viteza și așteptările cresc și s-ar putea să nu mai fim în măsură să le
ajungem din urmă. Oamenii care ne așteaptă constant, frustrați și nerăbdători ar putea decide să
caute ce au nevoie în altă parte;
3. Activ - la acest nivel, oferim oamenilor ceea ce își doresc și au nevoie, în timp real, îndeplinind
așteptările. O problemă este că, atunci când doar ținem pasul, nu avansăm. La acest nivel, nu
există timp sau loc pentru dezvoltare. Și într-o lume în continuă schimbare, dacă stăm liniștiți,
rămânem în urmă;
4. Proactiv - la acest nivel, stabilim ritmul și suntem cu un pas înainte. Nu îndeplinim doar așteptările,
ci le depășim. Anticipând nevoile și așteptările proprii și ale celorlalți, făcându-ne treaba, punându-
ne în pielea altora, încurajând un mediu de creștere și dezvoltare pentru noi și pentru ceilalți și
preluând controlul asupra destinului nostru;
5. Super-proactiv - acum conducem, nu doar stabilim ritmul! Avem o viziune asupra viitorului. Aici
se întâmplă inovația, aici se schimbă paradigmele, așa conducem schimbarea și uimim oamenii.
Suntem vizionari. Și așa cum a spus faimosul guru al managementului Peter Drucker: „Cel mai bun
mod de a prezice viitorul este să-l creăm”.
Sursa: https://unsplash.com/photos/m0l9NBCivuk
Caracteristicile proactive prezic un stil de viață antreprenorial. Oamenii proactivi iau inițiativa pentru
a crește probabilitatea de succes, astfel:
 Privind mai mult la viitor, decât la trecut;
 Asumându-și responsabilitatea personală;
 Având o gândire în ansamblu;
 Concentrându-ne pe ceea ce pot controla;
 Prioritizând;
 Creând scenarii;
 Acționând.
Acest set de teste este furnizat pentru a vă ajuta să conștientizați, într-un mod rapid și informal, ceea
ce ați învățat, până acum, din cele cinci subiecte ale acestui modul. Vă rugăm, pentru fiecare dintre
cele 10 întrebări scurte, să alegeți unul sau mai multe răspunsuri care credeți că sunt corecte.
Întrebarea 1
Pentru a prelua controlul este nevoie de …
a. locus de control intern;

b. abilități bune de comunicare;
c. locus de control extern;
d. competențe antreprenoriale.
Întrebarea 2
Care dintre următoarele fac parte din principiile asumării responsabilității?
a. Să știm ce vrem;
b. Să fim sinceri cu noi înșine;
c. Să facem ce ne place;
d. Să credem că alți oameni sau lucruri sunt motivele pentru care nu ne îndeplinim obiectivele.
Întrebarea 3
Reziliența este …
a. capacitatea de a se redresa rapid în urma dificultăților, într-un mod flexibil;

b. abilitatea de a învăța din greșeli;
c. să fii rezistent la schimbare;
d. abilitate care poate fi învățată și aplicată peste noapte;
Întrebarea 4
Conectarea visurilor cu abilitățile noastre și oportunitățile de piață …
a. este imposibilă, deoarece visurile fac parte din imaginația noastră, iar abilitățile și piața sunt
lucruri reale;
b. este posibilă, atâta timp cât ne păstrăm credința și încrederea în noroc;
c. ne împuternicește să ne conștientizăm abilitățile și capacitățile noastre;
d. este singura modalitate de a obține succes dacă acordăm prioritate fiecăreia.
Întrebarea 5
Gândirea creativă este …
a. capacitatea de a gândi și de a găsi cea mai ușoară cale de ieșire dintr-o problemă sau dilemă;
b. un mod pragmatic și obiectiv de a atinge obiectivul definit;
c. capacitatea de a face noi conexiuni între lucruri sau de a privi ceva dintr-o perspectivă nouă;
d. nu este limitată la arte.
Întrebarea 6
Care dintre următoarele sunt metode ale pragmatismului?
a. Autodisciplina;
b. Gestionarea timpului;
c. Meditația;
d. Stabilirea obiectivelor.
Întrebarea 7
Autoanaliza este:
a. capacitatea fiecărui individ de a se conștientiza pe sine în procesul creativ;

b. abordare sistematică de a-ți evalua punctele tari și puctele slabe;
c. abilitatea de autodiagnosticare pentru a identifica capacitatea de a fi antreprenor;
d. abordare solidă de testare a cunoștințelor despre oportunitățile pieței.
Întrebarea 8
Care sunt abilitățile principale ale gânditorului strategic?
a. Răbdare;
b. Bunătate;
c. Asertivitate;
d. Viziune;
e. este realizabil, dar aproape imposibil din cauza nevoii de a obține cât mai multe resurse.
Întrebarea 9
Care dintre următoarele sunt adevărate?
a. Stabilirea obiectivelor necesită o descriere lungă și detaliată care ilustrează întreaga viziune;
b. Un obiectiv specific spune ce vrei cu adevărat să realizezi;
c. Intervalul de timp este obligatoriu în stabilirea unui obiectiv, pentru a ști dacă reușiți să îl
atingeți;
d. Un obiectiv nu trebuie să poată fi atins atâta timp cât sunteți aproape de a-l realiza.
Întrebarea 10
Care dintre următoarele fac parte din cele cinci niveluri de proactivitate?
a. Hiperactiv;
b. Inactiv;
c. Proactiv;
d. Reactiv;
Răspunsuri corecte
1-A;
2-A, B;
3-A;
4-C;
5-C, D;
6-A, B, D;
7-B;
8-A, D;
9-B, C,
10-B, C, D.

Următoarele resurse online sunt disponibile în limba engleză, dacă doriți să continuați învățarea:
Asumarea responsabilității și preluarea controlului:
https://www.wholelifechallenge.com/how-to-take-ownership-of-your-life-and-get-everything-you-
want/;
Reziliență și deschidere către schimbare:
https://coachcampus.com/coach-portfolios/power-tools/ines-paler-resistance-vs-resilience/;
Gândire creativă și pragmatism:
https://www.alchemyformanagers.co.uk/topics/mMdW6G2jzBJUGQUp.html;
Autoanaliză și planificare strategică:
https://agileleanlife.com/ways-getting-know/;
Stabilirea obiectivelor personale și proactivitate:
http://www.bigbluegumball.com/the-gumblog/2016/11/16/the-5-levels-of-proactivity-how-
proactive-are-you.html;

Vă rugăm să identificați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false:
AFIRMAȚIE ADEVĂRAT FALS

1. Recunoașterea greșelilor și asumarea responsabilității pentru acțiuni și ☐ ☐
consecințele sale reflectă capacitatea de îmbunătățire;
2. Recunoașterea și presupunerea că nu există opțiuni este firească și face ☐ ☐

parte din procesul de acceptare a responsabilității;
3. Oamenii rezilienți au o abilitate extraordinară de a fi flexibili și de a se ☐ ☐

adapta schimbărilor;
4. Reziliența implică păstrarea echilibrului și flexibilității în toate ☐ ☐
perspectivele vieții, iar acest lucru înseamnă să-ți asumi cât mai multe
sarcini posibil și să eviți să ai încredere în alții;
5. Gândirea creativă este capacitatea de a face noi legături între lucruri sau ☐ ☐
de privi ceva dintr-o perspectivă nouă, cu o minte deschisă și receptivă;
6. Pragmatismul încurajează gândirea filosofică și transformarea ideilor în ☐ ☐

teorii bazate pe observație;
7. Autoanaliza ne ajută să fim conștienți de noi înșine, de ceea ce gândim și ☐ ☐

ce suntem, ajutându-ne să ne concentrăm pe ceea ce contează cu
adevărat pentru noi și pe punctele noastre tari;
8. Asertivitatea, viziunea și fericirea sunt trei dintre cele șapte abilități ☐ ☐

critice ale gânditorilor strategici de succes;
9. Obiectivele personale sunt expresia lucrurilor pe care vrem să le ☐ ☐

realizăm în viață;
10. Anticiparea nevoilor și așteptărilor, încurajarea unui mediu de creștere și ☐ ☐

dezvoltare și preluarea controlului asupra destinului nostru face parte
din a fi proactiv.
Răspunsuri corecte
1-Adevărat;
2-Fals;
3- Adevărat;
4-Fals;
5-Adevărat;
6-fals
7-Adevărat;
8-Fals;
9-Adevărat;
10-Adevărat;

Vă rugăm să completați spațiile goale, alegând din următoarea listă de termeni pe cel pe care îl
considerați corect: planificare strategică; schimbarea; pragmatic; autoanaliză; obiectivelor; creativă;
proactiv; acceptarea; controlul; reziliența.
1. ____________ nu înseamnă că nu simțim intensitatea evenimentelor sau problemelor vieții.

Înseamnă doar că răspundem rapid și pozitiv la acestea.
2. Pentru a face o ______________ eficientă, trebuie să fii un gânditor strategic.
3. Pregătirea și anticiparea sunt modalități de a fi ____________, în loc să aștepți ca lucrurile să se

întâmple pentru a reacționa.
4. _____________ este una dintre cele trei trăsături comune ale persoanelor foarte reziliente.
5. A prelua ______________ asupra vieții personale sau profesionale înseamnă să ne ridicăm și să

anunțăm că suntem responsabili pentru ceva, în ciuda faptului că poate fi un proces dificil pentru
majoritatea persoanelor.
6. ____________ poate lua diferite forme: subtilă, aproape imperceptibilă; cea care se întâmplă în
fiecare moment; cea dramatică, care va răsturna ceva într-o fracțiune de secundă; sau cea care,
deși are un impact foarte mare, se întâmplă treptat.
7. „Gândirea cu capul în nori” este asociată cu gândirea __________.
8. Mantra comună a celor care gândesc __________ este că „adevărul este acela care funcționează.”
9. Un exercițiu de _____________ ne ajută să obținem claritate și concentrare, explorând unde am

fost și creând o cale către unde vrem să mergem.
10. Întrebările de autocunoaștere pot ajuta să reușim mai bine în călătoria către realizarea _______.
Răspunsuri corecte
1-Reziliența nu înseamnă că nu simțim intensitatea evenimentelor sau problemelor vieții. Înseamnă

doar că răspundem rapid și pozitiv la acestea;
2- Pentru a face o planificare strategică eficientă, trebuie să fii un gânditor strategic;
3- Pregătirea și anticiparea sunt modalități de a fi proactiv, în loc să aștepți ca lucrurile să se întâmple
pentru a reacționa;
4-Acceptarea este una dintre cele trei trăsături comune ale persoanelor foarte reziliente;
5- A prelua controlul asupra vieții personale sau profesionale înseamnă să ne ridicăm și să anunțăm că
suntem responsabili pentru ceva, în ciuda faptului că poate fi un proces dificil pentru majoritatea
persoanelor;
6-Schimbarea poate lua diferite forme: subtilă, aproape imperceptibilă; cea care se întâmplă în fiecare
moment; cea dramatică, care va răsturna ceva într-o fracțiune de secundă; sau cea care, deși are un
impact foarte mare, se întâmplă treptat;
7-„Gândirea cu capul în nori” este asociată cu gândirea creativă;
8- Mantra comună a celor care gândesc pragmatic este că „adevărul este acela care funcționează”;
9- Un exercițiu de autoanaliză ne ajută să obținem claritate și concentrare, explorând unde am fost și
creând o cale către unde vrem să mergem;
10- Întrebările de autocunoaștere ne pot ajuta să reușim mai bine în călătoria către realizarea
obiectivelor.
3.3 Validarea competenței „Simțul

inițiativei și al antreprenoriatului” la
adulții cu oportunități reduse
Scopul acestui modul este de a dezvolta competențele formatorilor de adulți de a evalua și valida
abilitățile și competențele „Simțul inițiativei și al antreprenoriatului” la adulții cu oportunități reduse,
precum și dobândirea de cunoștințe de către adulții cu oportunități reduse despre cum să abordeze
procesul de validare a competențelor dobândite prin alte mijloace decât educația formală.
Modulul discută pe scurt definiția și sensul competenței „simțul inițiativei și antreprenoriatului” și

contextul și importanța procesului de validare în Europa. Sunt date exemple de instrumente și metode
utilizate în procesul de validare și sunt identificați factorii care influențează procesul de validare și
etapele procesului de validare. În plus, față de teorie, am furnizat și exerciții și literatură suplimentară
și un test de validare.

Până la sfârșitul acestui subcapitol, cursanții vor:
A. Înțelege la ce se referă „validarea competenței” descoperind conceptele de bază ale

noțiunii, deoarece acestea variază în termeni de aplicare în diferite state membre ale UE;
B. Afla despre principalii factori care trebuie luați în considerare în construirea unui proces de
„validare a competenței”;
C. Afla la ce nivel funcționează „validarea competenței”.
2. BAZE TEORETICE
2.1. Definirea conceptului de „validare a competenței”
Competențele sunt dispoziții specifice contextului
Competența poate fi definită ca o combinație de cunoștințe, abilități și atitudini.
Sursa: https://pixabay.com/pl/illustrations/g%C5%82owy-zdaniem-innowacji-nowy-4488311/
Există multe tipuri diferite de competențe. Ne vom concentra atenția asupra competențelor cheie,
adică a celor necesare pentru dezvoltarea personală, găsirea unui loc de muncă, integrarea socială și
funcționarea în societate, un stil de viață echilibrat, alegerea unor opțiuni sănătoase în mod conștient
sau participarea activă la chestiuni civice. Aceste competențe sunt dezvoltate de-a lungul vieții sub
diferite forme: educație formală, non-formală și informală și în medii diferite: familie, școală, loc de
muncă, cartier și alte grupuri.
Pot fi menționate 8 competențe cheie, toate fiind la fel de importante și necesare pentru a funcționa
corespunzător în viață și societate:
• Alfabetizarea;
• Multilingvismul;
• Competențe matematice, științifice și de inginerie;
• Competențe digitale și bazate pe tehnologie;
• Competență personale și sociale;
• Spiritul civic;
• Competențe antreprenoriale;
• Cunoștințe culturale și de exprimare.
Competența „simțul inițiativei și al antreprenoriatului” este una dintre competențele cheie din
Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului privind competențele cheie pentru învățarea
pe tot parcursul vieții (2006). Potrivit Uniunii Europene, această competență poate fi definită ca fiind
capacitatea unei persoane de a pune în practică ideile. Aceste competențe pot fi definite în continuare
prin: creativitate, inovație și abilitatea de a-și asuma riscuri, precum și abilitatea de a planifica și
implementa diverse proiecte în scopul îndeplinirii obiectivelor.
Este demn de remarcat faptul că Uniunea Europeană acordă o mare importanță dezvoltării
competenței antreprenoriale, dovadă fiind faptul că au fost create multe documente și programe ale
UE, în care a fost reflectată această competență. În cadrul programului Educație și Formare 2020,
cadrul pentru cooperarea europeană în educație și formare este stabilit pentru 4 obiective strategice.
Unul dintre acestea este tocmai îmbunătățirea creativității și inovării (inclusiv antreprenoriatul), care
se intenționează a se aplica la toate nivelurile de educație și formare. Aceasta, deoarece se remarcă
impactul pozitiv al educației asupra societății, în acest domeniu. Din ce în ce mai multe firme și
întreprinderi inovatoare apar și, în consecință, se creează noi locuri de muncă.
Cunoștințele necesare ale acestei competențe se referă la recunoașterea diferitelor oportunități de

a întreprinde activități private, profesionale sau comerciale, precum și cunoașterea mecanismelor
economice, oportunităților și problemelor cu care se poate confrunta un antreprenor.
Abilitățile din cadrul acestei competențe sunt legate de managementul activ al proiectului (unde sunt
necesare următoarele abilități: planificare, organizare, dirijare, îndrumare, delegare, analiză,
comunicare, purtarea discuțiilor, evaluare și raportare), precum și abilitatea de a lucra independent,
precum și în o echipă. O altă abilitate importantă este capacitatea de a evalua riscul și profitabilitatea
asumării acestuia, de a identifica punctele tari și punctele slabe.
În ceea ce privește atitudinile, simțul antreprenoriatului este caracterizat de ex. prin: inițiativă,
activitate, motivație, urmărirea obiectivelor, independență și inovație.
Validarea și importanța sa
Parlamentul și Consiliul European au adoptat în 2008 o recomandare privind stabilirea Cadrului
European al Calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții. O completare foarte importantă la
acest document a fost recomandarea din 2009 a Parlamentului și Consiliului European privind
instituirea unui sistem european de credite pentru învățământul și formarea profesională. Aceste
documente recomandă introducerea unui proces de validare a rezultatelor învățării. Este definit ca
„procesul de atestare a faptului că anumite rezultate ale învățării evaluate realizate de un cursant
corespund unor rezultate specifice necesare pentru un anumit set de rezultate ale învățării sau de
calificări”.
Ulterior, tot în 2009, Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) a publicat
ghidul european pentru validarea învățării non-formale și informale. Documentul prezintă concluziile
a peste doi ani de schimb de experiență în acest domeniu, între reprezentanți a peste 20 de țări
europene. Ghidul se concentrează pe validare, luând în considerare diferite perspective (adică
europene, naționale, organizaționale și individuale). Acestea oferă îndrumări practice pentru utilizare
în mod voluntar.
Pe scurt, validarea ar trebui să fie un proces independent de procesul de învățare. Validarea este
concepută pentru a verifica dacă rezultatele învățării au fost atinse, în orice mod (prin educație
formală, non-formală sau informală), dar dacă acestea sunt compatibile cu cerințele pentru calificare.
Este foarte important să se utilizeze criterii, instrumente și metode de validare adecvate naturii și
specificității rezultatelor învățării în cauză. Validarea fiabilă și de încredere permite întregului sistem
de calificări să se bazeze cu adevărat pe rezultatele învățării. Pentru mai multe informații despre
validare, consultați secțiunea: (2.3.) ,, Procesul de validare ”.
De ce ar trebui aprobată competența „Simțul inițiativei și al antreprenoriatul”?
Se pot obține următoarele beneficii: mai multă încredere în sine, o stimă de sine sporită, motivație și
angajament, autoanaliză, vizualizarea progresului învățării și oportunități de carieră mai bune.
2.2. Instrumente și metode de validare

Instrumente și principii europene de validare
Majoritatea țărilor UE au propriile lor cadre de calificare. Acest lucru face mai ușor pentru angajați să-
și demonstreze nivelul de competență unui angajator străin, iar companiilor să le arate contractorilor
europeni că angajații lor au nivelul adecvat de competențe și sunt bine pregătiți să își facă treaba.
În țările Uniunii Europene, există mai multe instrumente comune care ajută la transferul,
recunoașterea și acumularea rezultatelor evaluate ale învățării, la realizarea calificărilor sau la
învățarea pe tot parcursul vieții. Unele dintre aceste instrumente sunt utilizate și în țările din afara UE.
Mai jos este o descriere a acestor instrumente.
Cadrul european al calificărilor (CEC)
Cadrul european al calificărilor (CEC) a fost stabilit de Uniunea Europeană pentru a facilita compararea
calificărilor obținute în sistemele de învățământ din diferite țări. Prin urmare, se poate concluziona că
sarcina lor este de a sprijini mobilitatea transfrontalieră a cursanților și a lucrătorilor și de a promova
învățarea continuă și dezvoltarea profesională în toată Europa
CEC constă dintr-un tablou de bord pe opt niveluri care conține toate tipurile de calificări și este
conceput pentru a compara nivelurile de calificare în diferite sisteme de educație. Acest lucru crește
transparența și facilitează compararea nivelului de calificări obținute în diferite țări sau instituții de
învățământ, ceea ce face mult mai ușoară certificarea calificărilor obținute în străinătate.
Multe țări folosesc acest sistem. Pe lângă țările UE, există și alte 11 țări: Islanda, Liechtenstein și
Norvegia, Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia și Turcia, Bosnia și Herțegovina, Kosovo
și Elveția.
 Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (ECVET/SECEFP)
ECVET/SECEFP este un sistem care se adresează calificărilor VET (EFP – educație și formare
profesională) la toate nivelurile (8) ale CEC. Funcționarea acestui sistem se bazează pe unități de
rezultate ale învățării ca parte a calificărilor specifice care pot fi evaluate și validate. Prin capacitatea
de a acumula, transfera și utiliza cunoștințele dobândite în unități, permite cursanților să-și

construiască calificări în propriul ritm pe baza rezultatelor învățării dobândite în moduri formale, non-
formale și informale (în țară și în străinătate).
Scopul ECVET/SECEFP este de a crește capacitatea de angajare, de a promova mobilitatea geografică
și profesională și de a crește compatibilitatea între diferite sisteme de EFP.
 Europass
Comisia Europeană a dezvoltat un set de instrumente și informații online (Europass) pentru a ajuta la
gestionarea fiecărei etape de învățare și carieră. Acest instrument este utilizat pe scară largă în
întreaga Europă. Acest serviciu este gratuit și este disponibil în 29 de limbi diferite.
Europass oferă 6 instrumente online gratuite:
o Profilul Europass:
Veți găsi asistență în descrierea abilităților, căutarea de locuri de muncă interesante și
oportunități de învățare, gestionarea aplicațiilor și crearea documentelor de aplicare, cum ar
fi: CV sau scrisoare de intenție;
o Editare CV Europass:
În această secțiune puteți, printre altele, să creați și să vă editați CV-ul și puteți utiliza diverse
șabloane disponibile;
o Editare scrisoare de intenție:
Acest instrument vă permite să creați scrisori de intenție profesionale, care sunt, de
asemenea, interesante din punct de vedere vizual. Conține diverse șabloane care sunt
disponibile pentru editare;
o Supliment la diplomă:
Acest document conține informațiile necesare pentru a facilita înțelegerea cunoștințelor și
abilităților dobândite în timpul studiilor;
o Supliment la certificat:
Acest document, la fel ca și suplimentul la diplomă, conține informații care facilitează
înțelegerea cunoștințelor și abilităților dobândite în timpul educației vocaționale;
o Documentul de mobilitate Europass:
Acest document abordează abilitățile dobândite în timpul mobilității și ajută la prezentarea
lor într-un mod simplu, coerent și ușor de înțeles.
 Cadrul european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională

(EQAVET)
Acesta este un instrument de îmbunătățire a calității sistemelor de educație și formare profesională

(EFP). Oferă un sistem paneuropean pentru a ajuta la o serie de activități precum documentarea,
dezvoltarea, monitorizarea, evaluarea și îmbunătățirea eficienței practicilor de învățare în cadrul EFP,
precum și managementul calității.
În plus, are 10 indicatori care pot fi utilizați și de țări pentru a-și adapta și dezvolta sistemele de EFP.
 Cadrele naționale de calificare (CNC)
Cadrul național al calificărilor (CNC) este specific țării. Sarcina acestuia este să clasifice calificarea unui
anumit nivel pe baza rezultatelor învățării date. Punctul forte al acestui sistem este că permite
deplasarea mai ușoară a cursanților între diferite instituții și sectoare de educație și formare.
Metode actuale de validare

Un aspect foarte important în procesul de validare îl reprezintă metodele de validare utilizate, care
trebuie adaptate la natura rezultatelor învățării testate. Și acestea sunt multe.
Sursa: https://pixabay.com/pl/illustrations/biznesmen-tabletki-koncepcja-4608282/
Mai jos sunt câteva exemple de metode de validare, împreună cu o scurtă explicație la fiecare.
Tipul metodei Descriere

Se examinează măsura în care documentele individuale și
Analiza probelor și declarațiilor alte creații pot atesta realizarea rezultatelor de învățare
așteptate.
Această metodă își propune să dezvolte un plan pentru
dezvoltarea profesională sau educația ulterioară a unei
Bilanțul competențelor persoane și constă în identificarea și analiza
cunoștințelor, abilităților și competențelor sale sociale
general înțelese (inclusiv motivație și aptitudini).
O metodă în care întrebările sunt adresate de
intervievator și răspunsurile sunt date de persoana care
dorește validarea. Poate fi mai mult sau mai puțin
Interviu nestructurat orientat. Obiectivele interviului sunt clar definite, dar
cursul conversației este complet spontan, nestructurat și
se bazează doar pe planul general al problemelor ridicate
și depinde de răspunsul interlocutorului.
Această metodă se bazează pe punerea unei serii de
întrebări standardizate (închise) și analizarea
răspunsurilor date. Structura interviului depinde de
obiectivele validării. Subiectele abordate în timpul
Interviu structurat
interviului sunt impuse în avans și servesc la obținerea de
informații și cunoștințe specifice. De obicei, tuturor
candidaților li se adresează aceleași întrebări, păstrându-
se chiar și ordinea lor.
Analiza activităților candidatului în condițiile reale ale
Observarea în condiții reale
sarcinilor care sunt descrise în descrierea calificărilor. Cel
Tipul metodei Descriere

mai adesea, observația acoperă activitățile candidatului
la locul de muncă sau doar o parte din munca sa.
Analiza activităților candidatului în condiții create pentru
procesul de validare, apropiate de realitate. Această
Observarea în condiții simulate metodă se aplică deoarece condițiile reale pot fi
periculoase, ridică o dilemă etică sau, pur și simplu,
consumă prea mult timp.
Prezentarea constă în pregătirea, prezentarea și
discutarea unui subiect specific de către student în
prezența unui public și a unor experți. În timpul sau
Prezentare imediat după prezentare, publicul și experții pot pune
întrebări suplimentare pentru a oferi candidatului
posibilitatea de a demonstra o cunoaștere aprofundată a
subiectului sau pentru a clarifica orice dubii.
Acest tip de dezbatere implică schimbul de argumente cu
privire la un subiect specific, într-un grup, în care
participanții au o mare libertate de exprimare. Nu există
o distribuție a rolurilor aici și nici nu există vreo impunere
asupra participanților de a-și prezenta pozițiile. Tema
Dezbatere nestructurată
discuției este predefinită de moderator, dar nu există
niciun scenariu. Cu toate acestea, în unele tehnici (de
exemplu, brainstorming) există anumite tipare de
comportament care trebuie urmate. Cursul dezbaterii
depinde de ideile și creativitatea participanților.
Această metodă constă într-o discuție de grup,
structurată și ghidată, bazată pe schimbul de argumente
pe tema selectată. Poate decurge conform unui scenariu.
Rolurile sunt împărțite. Subiectul este fixat dinainte (nu
Dezbatere structurată
unul prea ușor, care ar trebui să provoace participanții la
discuții). Uneori este necesară pregătirea participanților
în avans, pentru a obține informațiile și argumentele
necesare.
Această metodă implică testarea cunoștințelor și
capacității candidatului de a le aplica. Constă în analiza
răspunsurilor la întrebările puse sau a sarcinilor
Test teoretic (scris sau oral)
îndeplinite de acesta. Este o metodă foarte comună,
simplă și convenabilă. Permite validarea mai multor
persoane simultan. Testele pot lua diferite forme.
Cursanții evaluează munca colegilor lor pe baza unui set
de criterii create de instructor. Acest instrument îi ajută
Evaluarea colegilor
să dezvolte abilități de evaluare, abilități critice și
conștientizare de sine.
Este un proces în care cursanții reflectă asupra propriilor
lucrări și evaluează cât de bine s-au descurcat. Această
metodă le permite să-și identifice punctele tari și
punctele slabe și domeniile ce trebuie îmbunătățire. Cu
Autoevaluare
toate acestea, nu trebuie să uităm că autoevaluarea
poate fi foarte subiectivă. Deci, ea este mai des utilizată
ca parte a evaluării formative, mai degrabă decât celei
sumare.
Este posibil combinarea aceastei metode de validare cu altele. Unele dintre metodele de mai sus pot
fi utilizate pentru fiecare dintre cele 3 etape de validare (de exemplu, interviul nestructurat). Celelalte
sunt destinate numai etapelor specifice. Un exemplu de astfel de metodă este auditul competențelor,
care poate fi utilizat în 2 etape ale procesului de validare: identificarea și documentarea. De asemenea,
trebuie să remarcăm faptul că, deși unele metode pot fi utilizate prin definiție în toate etapele, ele vor
funcționa totuși cel mai bine doar pe una dintre ele. Un exemplu este testul teoretic, care poate fi
utilizat în orice etapă, dar va fi cel mai eficient în etapa de verificare.
Două abordări majore ale validării competențelor „Simțul inițiativei și al

antreprenoriatului” (bilan de compétences, NVQ)
În această parte a capitolului, cele 2 metode de validare selectate vor fi discutate mai detaliat. Unele
dintre ele sunt descrise pe scurt mai sus în tabel.
Prima este BILAN DE COMPÉTENCES (bilanțul competențelor), care a fost definită anterior ca:
,,Această metodă își propune să dezvolte un plan pentru dezvoltarea profesională sau educația
ulterioară a unei persoane și constă în identificarea și analiza cunoștințelor, abilităților și
competențelor sale sociale general înțelese (inclusiv motivație și aptitudini).”
Bilanțul competențelor este un set de metode, ce include, printre altele, diferite tipuri de interviuri
structurate.
Modelul francez servește adesea ca model pentru această metodă. Nu are un scenariu predefinit,
dar poate fi împărțit în următoarele 3 etape:
 O conversație sau mai multe interviuri (în funcție de nevoie) cu un consilier - uneori poate fi
completată și de observare, teste suplimentare sau chestionare. Scopul acestei etape este de
a identifica rezultatele învățării obținute de candidat;
 Colectarea dovezilor care atestă rezultatele învățării candidatului;
 Stabilirea unui plan pentru dezvoltare ulterioară.
Efectuarea unui bilanț al competențelor permite identificarea punctelor tari și a punctelor slabe ale
unei persoane și indică posibile căi de dezvoltare ulterioară. De asemenea, ajută la identificarea și
documentarea realizării rezultatelor învățării. Această metodă poate fi utilă pentru cei care nu sunt
siguri de abilitățile și cunoștințele lor sau simt că au nevoie de îndrumări pentru dezvoltarea ulterioară.
Poate fi util și pentru cei care doresc să se întoarcă pe piața muncii după o pauză sau o recalificare.
Puncte tari și puncte slabe ale bilanțului de competențe:
• Permite definirea cuprinzătoare a • Durează mult și poate genera costuri

cunoștințelor, abilităților și suplimentare pentru candidat -
competențelor unei persoane; necesită cel puțin câteva întâlniri cu
• Permite identificarea și documentarea consilierul;
competențelor dobândite în afara • Este costisitor pentru organismul
educației formale; certificat/consultativ - pe lângă
• Candidatul poate obține feedback întâlnirile cu candidatul, consilierul
cu privirea la rezultatele sale de poate pregăti și recomandări;
învățare și cum să le dezvolte; • Nu permite verificarea rezultatelor
• Candidatul este sprijinit în pregătirea învățării.
documentelor (dovezilor).
National Vocational Qualifications (NVQ) - Calificări profesionale naționale (NVQ)
Calificările profesionale naționale (NVQ) sunt calificări legate de experiența în muncă și de

competențe. Aceste calificări se bazează pe standardele profesionale din Marea Britanie, care definesc
competența unei persoane într-un anumit domeniu, specificațiile profesiei, principiile bunei practici
profesionale, capacitatea de adaptare la cerințele viitoare și gama de cunoștințe necesare pentru a-ți
face bine treaba. Aceste standarde pot fi obținute de studenți, cursanți și lucrători. Nu există restricții
specifice cu privire la acestea.
Posibilitatea obținerii NVQ include instruiri și exerciții practice, care au loc sub supravegherea
examinatorului. Candidații trebuie apoi să demonstreze că au competența adecvată standardelor
NVQ. La sfârșitul cursului de instruire, examinatorul certifică faptul că candidatul a dobândit
competența de a îndeplini munca respectivă în mod satisfăcător.
Candidatul se poate baza pe ajutorul unui evaluator pentru a se pregăti bine pentru examen.
Evaluatorul ajută la determinarea abilităților pe care le are deja, la stabilirea nivelului și standardelor
necesare pentru finalizarea cu succes a instruirii, dar și la stabilirea unui plan de acțiune. NVQ-urile
sunt împărțite în 5 niveluri, în funcție de abilitățile necesare.
Sistemul NVQ este potrivit pentru persoanele care au anumite abilități, dar care trebuie îmbunătățite.
Este potrivit și pentru începători.
2.3. Procesul de validare

Trebuie subliniat faptul că procesul de validare nu poate fi limitat la testarea cunoștințelor și
abilităților unei persoane pentru a obține un anumit certificat. Este, de asemenea, o recunoaștere a
potențialului - ceea ce o persoană cunoaște deja, ce poate face, dar și la ce nu se descurcă bine și ce
mai are de îmbunătățit în cunoștințele și abilitățile sale.
Sursa: https://pixabay.com/pl/illustrations/proces-przep%C5%82ywu-logistyka-kontroli-3829727/
Factorii principali
Pentru a alege metoda potrivită pentru procesul de validare, trebuie luați în considerare următorii
factori
 natura rezultatelor învățării;

 etapa de validare;
 nevoile persoanei care intră în validare.
Natura rezultatelor învățării
Rezultatele învățării sunt, cu alte cuvinte: cunoștințe, abilități și toate competențele sociale care au
fost dobândite prin învățare. Trebuie amintit că fiecare metodă funcționează pentru o categorie
specifică de rezultate ale învățării. Prin urmare, selectarea metodelor adecvate, precum și a tehnicilor
și instrumentelor care se potrivesc rezultatelor învățării calificării și a criteriilor de verificare specificate
pentru acestea este o condiție esențială pentru efectuarea validării într-un mod corect și precis.
Etapa de validare
Acest punct este discutat în detaliu în secțiunea următoare (2.3.2.) Numită: „Etapele de validare”.
Nevoile persoanei care intră în validare
Nevoile cursantului sunt foarte importante. Poate acoperi multe probleme, cum ar fi accesul facil la
procesul de validare sau informații complete despre proces. Cu toate acestea, ne vom concentra pe
alte probleme care sunt direct relevante pentru selectarea metodelor de validare. Aici se poate face
o distincție între învățarea candidatului (sau realizarea rezultatelor învățării) și scopul acestuia de a
intra în procesul de validare. Aceste informații pot fi deja colectate în timpul pregătirii descrierii
calificării.
Dacă dezvoltăm subiectul unui parcurs de învățare, putem enumera aici trei moduri de bază de
obținere a rezultatelor învățării, prin:
 educație formală (școală, universitate);

 educație non-formală (formare profesională);
 învățare informală (de exemplu, studiu individual, dobândirea de cunoștințe și abilități la locul
de muncă sau ca hobby).
Fiecare parcurs poate necesita o abordare complet diferită în procesul de validare. Prin urmare, este
important să se țină cont de acest lucru atunci când se dezvoltă cerințe de validare în descrierea
calificărilor. Trebuie să luați în considerare posibilitatea de a utiliza o varietate de metode și de a se
ține cont de acest lucru atunci când creați un scenariu pentru procesul de validare și să faceți mai
multe versiuni (adaptarea tehnicilor pentru cursanții experimentați și începători).
Parcursul de învățare poate avea, de asemenea, un impact imens asupra necesității de a include
etapele de identificare și documentare în procesul de validare. Acest lucru este important mai ales
pentru cei care au dobândit deja o parte semnificativă a cunoștințelor, abilităților și competențelor
sociale necesare, prin experiență practică (de lucru).
O altă problemă foarte importantă cu privire la alegerea unei metode adecvate, care trebuie
subliniată, este faptul că există riscul ca pentru persoanele care, de ex. au câștigat cunoștințe de-a
lungul timului în afara educației formale, scrierea unui test teoretic să fie foarte stresantă și să aibă un
impact negativ asupra rezultatului verificării. În această situație, de exemplu, ar funcționa mai bine
metoda observării în condiții reale, interviul nestructurat sau analiza dovezilor și declarațiilor. Opusul
este adevărat pentru cei care au finalizat recent educația formală. Pentru acest grup de oameni, testul
nu ar trebui să fie o dificultate, dar utilizarea observării sau a analizei dovezilor și afirmațiilor în acest
caz ar putea afecta negativ rezultatul validării, din cauza experienței profesionale reduse.
În ceea ce privește al doile aspect - scopul validării, este de obicei obținerea unei calificări. Cu toate
acestea, întrucât fiecare etapă a procesului de validare produce rezultate, învățarea sau recalificarea
ulterioară poate fi un obiectiv suplimentar.
Dacă o persoană dorește să-și determine șansele de a obține o anumită calificare sau deficiențele pe
care le are, poate aborda doar primele două etape ale procesului (adică identificarea și, eventual,
documentarea pentru a avea o imagine mai completă). În acest caz, metodele utilizate în aceste etape
ar trebui să facă posibilă furnizarea de feedback complet și detaliat candidatului.
În situația opusă, dacă un candidat vrea doar să treacă la ultima etapă - verificarea și omiterea celor
două etape anterioare - trebuie luate în considerare, la etapa de verificare, metode care nu sunt
dependente de alte metode utilizate în etapele anterioare.
Etapele de validare
Procesul de validare poate avea loc în 3 etape:
IDENTIFCAREA DOCUMENTAREA VERIFICAREA

ETAPA 1 - IDENTIFICAREA
Sursa: https://www.pexels.com/pl-pl/zdjecie/kobieta-dziewczyna-sciana-mur-3772511/
În această etapă, începe procesul de validare și se concentrează pe identificarea a ceea ce candidatul

știe deja și a abilităților și lacunelor în raport cu cerințele pentru calificare sau pentru planificarea
dezvoltării ulterioare.
În această etapă, autoritatea de certificare are posibilitatea de a oferi asistență consilierului de

validare, dar acest lucru nu este obligatoriu.
Obiectivele acestei etape sunt:
 O mai bună pregătire pentru etapa de verificare;

 O planificare mai ușoară a învățării ulterioare pentru a umple golurile competențelor necesare
obținerii unei anumite calificări.
ETAPA 2 - DOCUMENTAREA
Sursa: https://pixabay.com/pl/vectors/dokumenty-biznesu-dokument-papieru-4625654/
După cum se poate deduce, această etapă se bazează pe colectarea documentelor care oferă dovezi
ale cunoștințelor și abilităților necesare pentru obținerea unui certificat.
Etapa documentării nu are loc întotdeauna. Este inclusă în procesul de validare doar dacă validarea
implică utilizarea probelor și declarațiilor. Acest lucru depinde de tipul de calificare și de organismul
de certificare.
ETAPA 3 - VERIFICAREA
Sursa: https://pixabay.com/pl/illustrations/audytu-raport-weryfikacja-lupa-4576720/
Aceasta este o etapă foarte importantă, de ea depinzând dacă organismul de certificare va elibera un
certificat care să confirme calificarea solicitantului. Cu toate acestea, înainte ca acest lucru să se
întâmple, specialiștii verifică cu atenție dacă o persoană a obținut toate rezultatele solicitate ale
învățării.
Desfășurarea verificării depinde de instituția care efectuează validarea. Fiecare instituție o poate face
într-un mod diferit. Verificarea poate avea loc într-o zi sau poate fi facută treptat. Pot fi utilizate și
metode diferite de validare (acest lucru poate fi verificat în descrierea calificării respective).
Iată câteva exerciții și întrebări care pot fi utilizate pentru îmbunătățirea problemei specifice abordate
de acest modul. Ele sunt menite a fi exerciții de încălzire, de construire a încrederii participanților și de
a-i face mai conștienți cu privire la propriul lor punct de vedere, precum și la punctul de vedere al altor
colegi de clasă.
Exercițiile pot fi prezentate de formator sub forma unui test și apoi propuse clasei, pentru a fi rezolvate
în grup sau în perechi.
3.1. Exercițiul 1
Exercițiu liber de brainstorming cu beneficiarii, folosind foi mari de hârtie albă și markere colorate:
Descrieți-vă: care vă sunt punctele tari și punctele slabe?
3.2. Exercițiul 2
Exercițiu liber de brainstorming cu beneficiarii, folosind foi mari de hârtie albă și markere colorate:
Ce vroiați să fiți când erați copii/adolescenți?
3.3. Exercițiul 3
Exercițiu liber de brainstorming cu beneficiarii:
Ce v-ar face fericiți și care sunt, după voi, principalele constrângeri care vă împiedică să faceți acest
lucru?
3.4. Exercițiul 4
În acest ultim exercițiu, fiecare participant va descrie un alt membru al grupului (sau pe partenerul său
de cuplu) și va vorbi despre punctele tari, punctele slabe, visurile și problemele lor.

 https://cumulus.cedefop.europa.eu/files/vetelib/2019/european_inventory_validation_201
8_synthesis.pdf;
 https://walidacja.ibe.edu.pl/metody/en/;
 http://self-e.lpf.lt/youth-workers-module3.html?lang=en;
 https://europa.eu/europass/en/european-qualifications-framework-eqf;
 https://www.cedefop.europa.eu/ro/events-and-projects/projects/european-credit-system-
vocational-education-and-training-ecvet;
 https://europa.eu/europass/en/about-europass;
 https://www.eqavet.eu/What-We-Do/European-Quality-Assurance-Reference-
Framework/Overview;
 https://www.cedefop.europa.eu/files/9139_en.pdf;
 https://kwalifikacje.edu.pl/baza-wiedzy/use-the-integrated-qualifications-system-
iqs/validation/?lang=en;
 https://www.polnews.uk/index.php/czytelnia/454-kursy-nvq.html;
 https://www.vocationaltraining.org.uk/nvq-overview;
 Shih-Yeh Chen and Shiang-Yao Liu, Developing Students’ Action Competence for a Sustainable
Future: A Review of Educational Research, 13 Februarie 2020;
 https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/EN/TXT/HTML/?uri=CELEX:32018H0604(01)&from=EN;

Acesta este un test pe care formatorii îl pot folosi pentru a afla nivelul clasei. Acest exercițiu nu are
răspunsuri corecte, dar este menit să-l ajute pe formator să evalueze punctul de vedere inițial și final
al participanților cu privire la simțul inițiativei, motivației, încrederii în sine, înainte și după curs.
Exercițiile pot fi prezentate de formator sub forma unui test și apoi propuse clasei, pentru a fi rezolvate
în grup sau în perechi.
1. Cum vă vedeți în ceea ce privește simțul inițiativei? Adică: luați singuri decizii de viață sau
preferați să aveți un ghid: un prieten sau o rudă care vă poate sfătui cu privire la cea mai bună
alegere de făcut?
a. Sunt independent în deciziile mele și iau cele mai multe decizii pe cont propriu;
b. Îmi place să iau decizii pe cont propriu, dar prefer să ascult mai întâi sugestiile
celorlalți;
c. Depinde: uneori decid singur, alteori urmez sfaturile altor persoane;
d. În principal, urmez sfaturile altor persoane și nu cred că, de obicei, sunt
independent(ă) în deciziile mele;
e. Altele (vă rugăm să specificați): __________________________________________
____________________________________________________________________
2. Vă rugăm să descrieți un moment din viață în care a trebuit să luați o decizie importantă cu
privire la o alegere relevantă:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
3. Preferați un loc de muncă plătit, ca angajat, care vă oferă un anumit nivel de securitate sau
preferați o muncă independentă care vă oferă libertatea de a lucra pe cont propriu?
a. Angajat;
b. Muncă independentă;
4. Aveți o slujbă la care visați sau un proiect pe care v-ați dorit întotdeauna să îl realizați?
a. Nu;
b. Da. Vă rugăm să descrieți. _______________________________________________
_____________________________________________________________________
5. Cum vă simțiți când vă gândiți la visurile sau proiectele voastre?
a. Cred că este imposibil să le realizez, nu știu cum să încep și ce să fac. Practic, nu cred
că sunt în stare să le realizez;
b. Cred că este foarte greu și dificil să le transform în realitate, dar dacă aș avea
posibilitatea de a obține ajutor, aș putea încerca;
c. Există mai multe oportunități în zilele noastre de a învăța cum să realizez un proiect,
dar nu am încercat niciodată;
d. Am un vis/un proiect și am deja câteva idei despre cum să-l realizez, dar încă nu am
început;
e. Am un vis/un proiect și am deja câteva idei despre cum să-l realizez și am făcut deja
niște pași pentru a îl realiza.
6. Puteți descrie o situație din viață, când v-ați asumat un risc cu privire la o decizie importantă?
De exemplu, pentru a face o schimbare în viața voastră a unui loc de muncă sau într-o relație.
a. Nu;
b. Da. Vă rugăm să descrieți: _______________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
7. Cum vă simțiți când trebuie să luați o decizie cu privire la schimbări importante din viața
voastră, de exemplu cu privire la o nouă oportunitate de muncă sau la o nouă relație?
a. Este foarte dificil pentru mine, îmi dau seama că urăsc schimbarea;
b. Accept schimbările doar dacă chiar e nevoie;
c. Îmi ia ceva timp, dar, în cele din urmă, fac alegeri care includ schimbări;
d. Îmi place noul și să risc dacă cred că merită;
e. Altele (Vă rugăm să specificați) ___________________________________________
8. În ceea ce privește nivelul motivației, cu care dintre următoarele afirmații sunteți cel mai mult
de acord?
a. De obicei sunt foarte motivat(ă) și acest lucru mă ajută să mă organizez și să îmi ating
obiectivele;
b. Nu îmi e ușor să-mi ating obiectivele și să-mi urmez planurile, deoarece există multe
probleme și obstacole, dar în cele din urmă le parcurg și îmi ating parțial obiectivele;
c. Mi-ar plăcea să-mi ating obiectivele, dar de obicei nu reușesc, din cauza numeroaselor
probleme pe care le întâmpin;
d. Este întotdeauna prea dificil pentru mine să-mi ating obiectivele, așa că de multe ori
nici măcar nu încerc să o fac;

1. Cum vă vedeți în ceea ce privește simțul inițiativei, după finalizarea acestui curs? Adică: cum
considerați acum modul vostru de a lua decizii importante de viață?
a. Sunt mai conștient(ă) decât înainte de faptul că îmi place să iau decizii pe cont propriu;
b. Încă îmi place să iau decizii pe cont propriu, acceptând mai întâi și sugestii de la alte
persoane;
c. Încă simt că nu sunt întotdeauna sigur(ă) de deciziile mele, așa că cred că depind în
continuare de sfaturile altor persoane;
d. Încă simt că depind de sfaturile prietenilor și rudelor mele, pentru că nu am încredere
atât de mult în deciziile mele independente;
e. Dacă v-ați răzgândit, vă rugăm să descrieți cum: ____________________________
___________________________________________________________________
2. Gândindu-vă din nou la decizia importantă pe care ați descris-o la începutul cursului, cum o
vedeți acum, după ce ați luat parte la acest curs?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
3. Preferați un loc de muncă plătit, ca angajat, care vă oferă un anumit nivel de securitate sau
preferați o muncă independentă care vă oferă libertatea de a lucra pe cont propriu?
a. Angajat;
b. Muncă independentă;
4. Aveți o slujbă la care visați sau un proiect pe care v-ați dorit întotdeauna să îl realizați?
a. Nu;
b. Da. Vă rugăm să descrieți: _______________________________________________

_____________________________________________________________________
5. Cum vă simțiți când vă gânditi la visurile sau proiectele voastre?
a. Cred că este imposibil să le realizez, nu știu cum să încep și ce să fac. Practic, nu cred
că sunt în stare să le realizez;
b. Cred că este foarte greu și dificil să le transform în realitate, dar dacă aș avea
posibilitatea de a obține ajutor, aș putea încerca;
c. Există mai multe oportunități în zilele noastre de a învăța cum să realizez un proiect,
dar nu am încercat niciodată;
d. Am un vis/un proiect și am deja câteva idei despre cum să-l realizez, dar încă nu am
început;
e. Am un vis/un proiect și am deja câteva idei despre cum să-l realizez și am făcut deja
niște pași pentru a îl realiza.
6. Gândindu-vă din nou la o situație din viața voastră când v-ați asumat un risc cu privire la o
decizie importantă (de a face o schimbare în viața voastră legată de un loc de muncă sau de o
relație), o vedeți diferit acum față de începutul cursului? Dacă da, cum? (vă rugăm să descrieți)
a. Nu;
b. Da_________________________________________________________________
7. Cum vă simțiți când trebuie să luați o decizie cu privire la schimbări importante din viața
voastră, de exemplu cu privire la o nouă oportunitate de muncă sau la o nouă relație?
a. Este foarte dificil pentru mine, îmi dau seama că urăsc schimbarea;
b. Accept schimbările doar dacă chiar e nevoie;
c. Îmi ia ceva timp, dar, în cele din urmă, fac alegeri care includ schimbări;
d. Îmi place noul și să risc dacă cred că merită.
8. În ceea ce privește nivelul motivației, cu care dintre următoarele afirmații sunteți cel mai mult
de acord?
a. De obicei sunt foarte motivat(ă) și acest lucru mă ajută să mă organizez și să îmi ating
obiectivele;
b. Nu îmi e ușor să-mi ating obiectivele și să-mi urmez planurile, deoarece există multe
probleme și obstacole, dar în cele din urmă le parcurg și îmi ating parțial obiectivele;
c. Mi-ar plăcea să-mi ating obiectivele, dar de obicei nu reușesc, din cauza numeroaselor
probleme pe care le întâmpin;
d. Este întotdeauna prea dificil pentru mine să-mi ating obiectivele, așa că de multe ori
nici măcar nu încerc să o fac;
9. Vă rugăm să ne spuneți dacă credeți că acest curs a avut un impact asupra voastră și, dacă da
în ce fel?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
10. Veți schimba ceva în viața voastră acum? Care vă sunt planurile de viitor?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________

Ghid EQ JIMINY O1 Self-help-Handbook Final

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid EQ JIMINY O1 Self-help-Handbook Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Călătorie pentru îmbunătățirea tehnicilor

de inteligență eMoțională, conștientizare

Project No: 2019-1-RO01-KA204-063136

1.2. Conștientizare socială, managementul relațiilor sociale, planificarea acțiunilor............. 32

Modulul 2 –CONȘTIENTIZARE DIGITALĂ .......................................................................... 64

Modul 3 – STIL DE VIAȚĂ ANTREPRENORIAL .................................................................. 112

3.2 De ce trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile experiențe? Cum să ne

Întrebarea 4 ........................................................................................................................................... 158

3.3 Validarea competenței „Simțul inițiativei și al antreprenoriatului” la adulții cu

Structura curriculumului constă din următoarele părți:

Ghidul de dezvoltare personală JIMINYjoacă trei roluri:

1. Ar putea fi folosit de membrii grupurilor defavorizate pentru îmbunătățirea competențelor cu

O CARTE BUNĂ ÎȚI POATE SCHIMBA VIAȚA

1.1. Ce este inteligența

1.2. Obiectivele învățării

B. Să înțelegeți ce este inteligența emoțională și să identificați

C. Să fiți capabili să relaționați mai bine cu colegii și cu celelalte

D. Să dețineți instrumentele necesare pentru a regla și a controla

E. Să conștientizați modul în care emoțiile vă afectează

F. Să determinați și exersați conștiința de sine și autogestionarea,

Abilități: conștientizare emoțională, autoevaluare exactă, încredere în sine, autocontrol, credibilitate,

Inteligența emoțională este în general definită ca abilitatea de a (a) recunoaște, înțelege și

Ajută la luarea deciziilor Se bazează pe gândirea

Ajută la o mai bună Ajută la procesarea

Ajută în a avea reușite în Ajută la obținerea

EQ poate fi dezvoltat IQ nu poate fi dezvoltat

Poate fi învățat Nu poate fi învățat

Sursa: adaptat după Dreamstime.com

Componentele inteligenței emoționale

 Cunoașterea propriilor emoții (a fi conștient de sine - capacitatea de a recunoaște o emoție în timp

În 2002, Goleman propune în cartea sa „ Leadership. Puterea Inteligentei Emoționale“ următoarele 4

 Conștiința de sine (conștiința de sine emoțională, autoevaluare precisă, încredere în sine);

Sursa: adaptată după pinterest.com

Autogestionarea se referă la autocontrol, gestionarea propriilor stări de spirit, adaptabilitate și

Beneficiile de a avea un EQ ridicat

Sursa: adaptată după Dreamstime.com

Reprimarea propriilor sentimente generează o stare de tensiune, stres și anxietate. Emoțiile

Scala de maturitate emoțională Friedmann

Maturitatea emoțională este cu siguranță un predictor semnificativ al nivelului de succes pe care îl

6. Spun adesea lucruri pe care le

13. Am tendința să cheltuiesc mai

 25 și peste 25 – Maturitate emoțională ridicată;

Metode/Instrumente pentru dezvoltarea EQ

1. Observăm și înțelegem propriile emoții;

1. Observarea și înțelegerea propriilor emoții implică abilitatea de a înțelege emoțiile profunde

Pentru a ne dezvolta maturitatea emoțională, ar trebui:

1. Să ne asumăm răspunderea – să nu îi învinuim pe ceilalți (sau pe noi

2.2. Conștiința de sine

Conștiința de sine înseamnă recunoașterea și înțelegerea propriilor emoții și a efectelor

Conștiința de sine este elementul fundamental al inteligenței emoționale.

„Atunci când ne concentrăm atenția asupra noastră, ne evaluăm și

concentrați în mod constant pe diferite strategii de autoperfecționare.”1

Conștiința de sine este un instrument fundamental pentru autocontrol.

Unele dintre beneficiile conștientizării de sine sunt:

 Consolidarea relațiile personale și profesionale prin gestionarea emoțiilor;

Fereastra lui Johari și modul de utilizare a acestei metode

Lucruri pe care le știu Lucruri pe care nu le știu

Zona deschisă Unghiul mort

Zona ascunsă Zona necunoscută

Categoriile conștientizării de sine și metode / instrumente de dezvoltare a

 Conștientizarea de sine internă – capacitatea de a cunoaște propriile valori, pasiuni și aspirații

Conștiința de sine este un lucru benefic pentru afirmarea deplină a

1. Întrebați „Ce?” în loc de „De ce?”