Ca a nop?

ii poezie,
Cu-ntunericul talar,
C�nd se-mbin?, se-ml?die
C-un glas tainic, lin, amar,
Tu c�ntare �ntrupat?
De-al aplauzelor flor,
Ap?r�nd divinizat?,
R?pi?i sufletu-mi �n dor.

Ca zefirii ce adie
C�nturi dulci ca un fior,
C�nd prin flori de iasomie
�?i sting sufletele lor,
Astfel notele murinde,
Bl�nde, palide, �ncet,
Zbor sub m�na-?i tremur�nd?,
Ca dulci g�nduri de poet.

Sau ca lira sf?r�mat?

Ce r?sgeme-ngrozitor
C�nd o m�n? �nghe?at?
Rumpe coardele-n fior,
Astfel m�na-?i tremur�nd?
Bate-un c�ntec mort ?i viu.
Ca furtuna descresc�nd?
Care muge a pustiu.

E?ti tu nota r?t?cit?

Din c�ntarea sferelor,
Ce etern?, nefinit?
�ngerii o c�nt?-n cor?
E?ti fiin?a-armonioas?
Ce-o g�ndi un serafin,
C�nd pe lira-i t�nguioas?
M�na c�ntecul divin?

Ah, ca visul ce se-mbin?

Palid, lin, �nceti?or,
Cu o raz? de lumin?
Ce-arde geana ochilor;
Tu c�ntare �ntrupat?!
De-al aplauzelor flor
Disp?r�nd divinizat?,
R?pi?i sufletu-mi �n dor.