Sunteți pe pagina 1din 234

Complemente de Fizica

Daniela Buzatu, Cristina Stan


18 noiembrie 2004
2
Cuprins
1 Vectori 7
1.1 Reprezentarea unui vector . . . . . . . . . . . 7
1.1.1 Reprezentarea geometrica . . . . . . . 8
1.1.2 Reprezentarea analitica . . . . . . . . . 9
1.1.3 Reprezentarea matriciala . . . . . . . . 10
1.2 Operat ii cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2.1 Adunarea si scaderea vectorilor . . . . 11
1.2.2

Inmult irea vectorilor . . . . . . . . . . 14
1.2.3 Derivarea vectorilor . . . . . . . . . . . 22
1.2.4 Integrarea vectorilor . . . . . . . . . . . 23
1.3 Operatori vectoriali diferent iali . . . . . . . . 25
1.3.1 Operatorul gradient . . . . . . . . . . . 26
1.3.2 Divergent a . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.3.3 Rotor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2 Mecanica clasica 51
2.1 Cinematica punctului material . . . . . . . . 51
2.2 Transformarile Galilei . . . . . . . . . . . . . . 56
2.3 Principiile dinamicii newtoniene . . . . . . . 59
2.4 Interact iile fundamentale . . . . . . . . . . . . 65
3
2.5 Teoremele generale ale Mecanicii pentru un
punct material . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
2.5.1 Teorema impulsului . . . . . . . . . . . 68
2.5.2 Teorema momentului cinetic . . . . . 69
2.5.3 Teorema energiei cinetice . . . . . . . 71
2.5.4 Energia potent iala. Energia mecanica.
Teorema de conservare a energiei me-
canice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
2.6 Teoremele generale ale Mecanicii pentru un
sistem de puncte materiale . . . . . . . . . . . 78
2.6.1 Teorema impulsului pentru un sistem
de puncte materiale . . . . . . . . . . . 80
2.6.2 Teorema momentului cinetic total pen-
tru un sistem de puncte materiale . . 84
2.6.3 Teorema energiei cinetice pentru un
sistem de puncte materiale. Conser-
varea energiei mecanice . . . . . . . . . 86
2.6.4 Teoremele lui K onig . . . . . . . . . . . 90
2.7 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
3 Mecanica analitica 117
3.1 Marimi caracteristice . . . . . . . . . . . . . . 117
3.2 Formalismul Lagrange . . . . . . . . . . . . . . 123
3.2.1 Principiul lucrului mecanic virtual . . 123
3.2.2 Fort ele generalizate . . . . . . . . . . . 125
3.2.3 Ecuat iile Lagrange . . . . . . . . . . . . 126
3.3 Formalismul Hamilton . . . . . . . . . . . . . 128
3.3.1 Principiul lui Hamilton . . . . . . . . . 128
3.3.2 Ecuat iile canonice . . . . . . . . . . . . 133
3.3.3 Semnicat ia funct iei hamiltoniana . . 136
3.3.4 Parantezele lui Poisson . . . . . . . . . 137
4
3.3.5 Transformarile canonice . . . . . . . . 139
3.3.6 Ecuat ia lui Hamilton-Jacobi . . . . . . 141
3.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
4 Mecanica cuantica 163
4.1 Aparatul matematic al Mecanicii cuantice . 163
4.1.1 Spat ii liniar complexe . . . . . . . . . . 163
4.1.2 Spat ii unitare si spat ii Hilbert . . . . 167
4.1.3 Operatori liniari. Operat ii cu opera-
tori liniari . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
4.1.4 Operatori unitari . . . . . . . . . . . . . 176
4.1.5 Problema cu valori proprii asociata unui
operator hermitic . . . . . . . . . . . . 177
4.1.6 Observabile . . . . . . . . . . . . . . . . 180
4.1.7 Reprezentarea matriciala a vectorilor
si operatorilor . . . . . . . . . . . . . . . 183
4.2 Principiile mecanicii cuantice . . . . . . . . . 188
4.2.1 Principiul I (principiul starilor) . . . . 188
4.2.2 Principiul II . . . . . . . . . . . . . . . . 191
4.2.3 Principiul III (principiul interpretarii
statistice) . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
4.2.4 Principiul IV (principiul evolut iei tem-
porale) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
4.2.5 Principiul V . . . . . . . . . . . . . . . . 204
4.3 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
A Elemente de calcul variat ional 225
B Funct ia 229
C Integrale Poisson 231
5
6
Capitolul 1
Vectori
Unele marimi zice sunt complet determinate printr-o singur a
proprietate, care este chiar valoarea lor numerica. Aceste
marimi, cum ar : temperatura, volumul, timpul, energia, frec-
vent a, se numesc scalari. Operat iile matematice cu scalari sunt
operat ii aritmetice obisnuite.
Existansa m arimi zice a c aror descriere completa necesita speci-
carea direct iei, sensului si respectiv a punctului de aplica-
t ie. Aceste marimi se numesc vectori, iar exemple n acest sens
sunt: viteza, accelerat ia, fort a, impulsul, momentul unghiular,
momentul fort ei, etc.
1.1 Reprezentarea unui vector
Exista mai multe posibilit at i de exprimare a unui vector: geome-
tric a, analitic a, matricial a. Fiecare dintre ele prezint a avantaje si
limite, de aceea reprezent arile sunt alese si folosite n funct ie de
problema concret a care se doreste a rezolvat a.
7
1.1.1 Reprezentarea geometrica
Un vector este reprezentat ca un segment orientat, care porneste
dintr-un punct numit origine sau punct de aplicat ie. Segmen-
tul este asezat pe dreapta suport AA si are sensul indicat de
v arful saget ii (Fig.1).
Fig. 1
Ca urmare, un vector este caracterizat de urm atoarele patru m a-
rimi:
origine (punct de aplicat ie) - punctul de unde porneste
direct ie - dreapta suport pe care este asezat
sens - indica ncotro se ndreapt a
modul(marime) - valoarea numeric a
8
Modulul sau marimea vectorului este proport ional a cu lungimea
segmentului orientat. Modulul vectorului se noteaz a

sau A.
Sa consider am un vector de m arime egal a cu unitatea, notat e
A
,
orientat pe direct ia si n sensul vectorului

A. Acesta se numeste
versor
1
.

In aceste condit ii, se poate scrie:

A = Ae
A
(1.1)
1.1.2 Reprezentarea analitica

In reprezentarea analitica, un vector se exprima prin proiect i-


ile sale pe un sistem de axe ortogonale, de exemplu, sistemul
cartezian (Fig. 2).
Sa not am cu A
x
, A
y
, A
z
proiect iile lui

A de-a lungul axelor Ox, Oy,
Oz. Atunci:

A = A
x

i + A
y

j + A
z

k (1.2)
unde

i,

j,

k sunt versorii direct iilor Ox, Oy, Oz.
Marimea vectorului se a a folosind teorema lui Pitagora:
A =

A
2
x
+ A
2
y
+ A
2
z
(1.3)
De exemplu dac a: v = 7

i 3

j + 2

k(m/s), atunci v
x
= 7m/s,
v
y
= 3m/s, si v
z
= 2m/s; prin urmare
v =

49 + 9 + 4 m/s=

62m/s=7.87m/s.
1

In literatura de specialitate se folosesc si alte notat ii pentru versori.


9
Fig. 2
1.1.3 Reprezentarea matriciala
Orice vector poate exprimat ca o matrice cu o singur a linie
sau cu o singur a coloan a, ecare element al acesteia reprezentand
componenta (proiect ia vectorului) pe o anumit a direct ie. De e-
xemplu, daca vectorul este reprezentat analitic prin relat ia (1.2),
atunci :

A = (A
x
A
y
A
z
) (1.4)
sau

A =

A
x
A
y
A
z

(1.5)
10
1.2 Operat ii cu vectori
1.2.1 Adunarea si scaderea vectorilor
Fie

A si

B doi vectori oarecare. Suma

A+

B este, de asemenea,
un vector:

A +

B =

C (1.6)
Fig. 3: (a) metoda poligonului; (b) metoda
paralelogramului
Marimea vectorului rezultant se poate determina prin oricare din
modalitat ile de reprezentare ale vectorilor discutate anterior.
11

In Fig. 3 sunt reprezentate dou a metode geometrice de aare ale


vectorului sum a.
Prin regula poligonului (Fig. 3a) vectorul rezultant a doi (sau
mai mult i) vectori se a a tras and segmentul ce nchide conturul
poligonal construit din vectorii asezat i v arf-origine. Originea vec-
torului rezultant se a a n originea primului vector iar v arful - n
v arful ultimului vector al sumei.

In Fig. 3b este ilustrat a adunarea a doi vectori prin metoda


paralelogramului. Conform regulii paralelogramului, vectorul
rezultant este diagonala mare a paralelogramului construit de cei
doi vectori concurent i

A si

B.
Din Fig. 3 se observ a ca adunarea este comutativa. Aceasta
construct ie geometrica permite calculul m arimii vectorului sum a
cu ajutorul teoremei lui Pitagora generalizate:
C =

A
2
+ B
2
+ 2ABcos (1.7)
Dac a suma a doi vectori este egal a cu zero, atunci vectorii sunt
egali ca m arime si au sensuri opuse.

A +

B =

0

B =

A (1.8)
Aceasta relat ie deneste vectorul opus si permite denirea ope-
rat iei de scadere a doi vectori ca adunarea dintre un vector,

A,
cu vectorul opus, (

B).

D =

A

B =

A + (

B) (1.9)
Sa exemplicam, n continuare, adunarea vectorilor, plec and de
la reprezentarea lor analitic a.

In coordonate carteziene:

A = A
x

i + A
y

j + A
z

k (1.10)
12
Fig. 4: Determinarea vectorului diferent a,

D; (a) prin
adunarea lui

A cu vectorul opus

B; (b) vectorul
diferent a,

D, uneste varfurile celor doi vectori

A si

B si
are sensul nspre vectorul descazut

B = B
x

i + B
y

j + B
z

k (1.11)
Componentele vectorului sum a se a a prin adunarea algebric a a
componentelor (proiect iilor) corespunz atoare, pe direct iile Ox, Oy
si Oz.

C = (A
x
+ B
x
)

i + (A
y
+ B
y
)

j + (A
z
+ B
z
)

k (1.12)

D = (A
x
B
x
)

i + (A
y
B
y
)

j + (A
z
B
z
)

k (1.13)
Aceasta procedur a analitic a poate generalizat a pentru adunarea
13
a n vectori

R
i
, i = 1, 2, 3..., n.
Dac a se cunosc proiect iile acestor vectori pe axele sistemului de
coordonate carteziene, R
ix
, R
iy
, R
iz
, atunci, vectorul sum a este:

R =
n

i=1

R
i
(1.14)
R =

R
2
x
+ R
2
y
+ R
2
z
(1.15)
unde
R
x
=
n

i=1
R
ix
, R
y
=
n

i=1
R
iy
, R
z
=
n

i=1
R
iz
(1.16)
1.2.2

Inmult irea vectorilor
Exista mai multe posibilit at i de nmult ire a vectorilor. Acestea
depind de contextul problemei, rezultatul nmult irii vectoriale -
ind - n unele cazuri - marimi vectoriale sau scalare.

Inmult irea unui vector cu un scalar


Dinnmult irea unui vector,

A cu un scalar , rezulta un alt vector,

, de marime A.

A =

A (1.17)
Direct ia vectorului

A

este aceeasi cu a vectorului



A, iar m arimea
si sensul sau depind de valoarea scalarului :
daca > 0 sensul lui

A

este sensul lui



A;
daca < 0 sensul lui

A

este contrar sensului lui



A.
14
Un exemplu de nmult ire a unui vector cu un scalar a fost deja
ilustrat n relat ia (1.1) si n Fig. 1.
Propietat ile adunarii si nmult irii vector-scalar.


A + (

B +

C) = (

A +

B) +

C


A +

0 =

0 +

A =

A
()

A =

A
( + )

A =

A +

A +

B

A +

B
0

A =

A 0 =

0
Produsul scalar
Produsul scalar a doi vectori se noteaz a cu . Rezultatul
operat iei de nmult ire scalar a a doi vectori este un scalar:

A

B = ABcos (1.18)
unde reprezinta unghiul dintre vectorii

A si

B (Fig. 5).
Dac a vectorii

A si

B sunt perpendiculari, produsul scalar este nul,
ntrucat cos 90
0
= 1.
Din denit ia produsului scalar se observ a ca acesta este comu-
tativ:

A

B =

B

A (1.19)
Cu ajutorul Fig. 5 se poate da o interpretare geometrica a pro-
dusului scalar a doi vectori. Asa cum rezulta din gur a, proiect ia
vectorului

A pe dreapta suport a lui

B este:
15
Fig. 5: Interpretarea geometrica a produsului scalar
Pr

A = Acos (1.20)
astfel ncat:

A

B = (Acos )B (1.21)
La fel:
Pr

B = Bcos (1.22)
astfel ncat:

A

B = A Pr

B (1.23)
Componenta unui vector pe o ax a este proiect ia acestuia pe di-
rect ia acelei axe. Deoarece direct ia si sensul ecarei axe este de-
terminat a de un versor corespunz ator, se poate scrie:
A
x
= Acos(

A,

i) =

A

i (1.24)
A
y
= Acos(

A,

j) =

A

j (1.25)
A
x
= Acos(

A,

k) =

A

k (1.26)
16
Cosinusii unghiurilor dintre vectorul

A si axele Ox, Oy, Oz se
numesc cosinusi directori.
cos(

A,

i) =
A
x
A
=
1
(1.27)
cos(

A,

j) =
A
y
A
=
1
(1.28)
cos(

A,

k) =
A
z
A
=
1
(1.29)
unde
1
,
1
si
1
sunt cosinusii directori ai lui

A. Ca urmare:

A = A (
1

i +
1

j +
1

k) = A e
A
(1.30)
unde:
e
A
=
1

i +
1

j +
1

k (1.31)
este versorul direct iei lui

A.

Intr-adevar:
e
A
e
A
= 1 (1.32)
deoarece:

2
1
+
2
1
+
2
1
= 1. (1.33)

Intrucat versorii au componentele



i(1, 0, 0),

j(0, 1, 0),

k(0, 0, 1) si
sunt reciproc perpendiculari, atunci produsul lor scalar va :

j =

k =

k

i = 0 (1.34)

i =

j =

k

k = 1 (1.35)
iar produsul scalar al vectorilor

A(A
x
, A
y
, A
z
) si

B(B
x
, B
y
, B
z
) se
exprim a ca:

A

B = A
x
B
x
+ A
y
B
y
+ A
z
B
z
(1.36)
17
Exemple de marimi denite ca produs scalar sunt: lucrul mecanic,
uxul c ampului gravitat ional, al c ampului electric sau al campului
magnetic etc.
Produsul vectorial
Produsul vectorial a doi vectori

A si

B, notat cu are
ca rezultat un vector,

C.

A

B =

C (1.37)
Fig. 6: Ilustrarea regulii burghiului
Prin convent ie, produsul vectorial este un vector perpendicular
pe planul format de

A si

B (Fig. 6 ). Sensul lui

C este stabilit
de regula burghiului drept: se aseaza burghiul perpendicular
18
pe planul format de cei doi vectori si se roteste n sensul
suprapunerii primului vector al produsului peste cel de-
al doilea pe drumul cel mai scurt. Sensul de naintare al
burghiului este sensul vectorului rezultant.
O astfel de regul a de nmult ire ne atent ioneaza asupra faptului c a
produsul vectorial este anticomutativ:

A

B =

B

A (1.38)
Marimea vectorului rezultant este dat a de relat ia:
C = ABsin (1.39)
Cu ajutorul Fig. 6 se poate da interpretarea geometrica a
produsului vectorial. Se constat a ca modulul lui

C reprezinta
o jum atate din aria paralelogramului construit de cei doi vectori.
Sa calcul am produsul vectorial folosind acum reprezentarea ana-
litica:

A

B = (A
x

i + A
y

j + A
z

k) (B
x

i + B
y

j + B
z

k)
= A
x
B
x
(

i) + A
x
B
y
(

j) + A
x
B
z
(

k)
+A
y
B
x
(

i) + A
y
B
y
(

j) + A
y
B
z
(

k)
+A
z
B
x
(

i) + A
z
B
y
(

j) + A
z
B
z
(

k) (1.40)
Deoarece produsul vectorial a doi vectori coliniari este zero, iar:

j =

k (1.41)

k =

i (1.42)

i =

j, (1.43)
19
se obt ine:

A

B =

i(A
y
B
z
A
z
B
y
) +

j(A
z
B
x
A
x
B
z
) +

k(A
x
B
y
A
y
B
x
)
=

i

A
y
A
z
B
y
B
z

A
x
A
z
B
x
B
z

A
x
A
y
B
x
B
y

i

j

k
A
x
A
y
A
z
B
x
B
y
B
z

(1.44)
Produsul mixt
Produsul mixt include ambele tipuri de nmult iri dintre vec-
tori. Rezultatul produsului scalar dintre vectorii

C si produsul
vectorial al altor doi vectori

A si

B este un scalar, D:

A

B


C = D (1.45)
Dac a vectorii sunt cunoscut i pe componente, atunci produsul mixt
se poate calcula sub forma unui determinant caracteristic:
D =

A
x
A
y
A
z
B
x
B
y
B
z
C
x
C
y
C
z

(1.46)
T inand cont de semnicat ia geometric a a produsului vectorial

A

B, precum si a produsului scalar



A

B, din Fig. 7, rezult a ca
marimea lui D este egal a cu volumul paralelipipedului construit
cu cei trei vectori (necoplanari).
V = aria bazei nalt imea (1.47)
20
Fig.7: Interpretarea geometrica a produsului mixt
=

A

B

C cos(

A

B,

C) (1.48)
=

A

B


C (1.49)
Din (1.46) se observ a ca produsul mixt nu-si schimba valoarea
daca cei trei vectori sunt comutat i ciclic:

A

B


C =

B

C


A =

C

A


B (1.50)
Triplul produs vectorial
21
Rezultatul aplic arii produsului vectorial ntre trei vectori este un
vector. Deoarece efectuarea repetat a a produsului vectorial ntre
vectori este un lucru destul de dicil, acesta se calculeaz a cu aju-
torul unor produse scalare
2
si anume:

A

B

C =

B

A

C

A

B

(1.51)
1.2.3 Derivarea vectorilor
Sa consider am un vector,

A, exprimat n funct ie de o marime
scalar a, de exemplu, s. Aceasta dependent a poate scris a (n
coordonate carteziene) sub forma:

A = A
x
(s)

i + A
y
(s)

j + A
z
(s)

k (1.52)
Derivata unui vector n raport cu un scalar poate scris an acelasi
mod ca si derivata unei funct ii scalare, adic a:
d

A
ds
= lim
s0

A(s + s)

A(s)
s
(1.53)

In cazul n care funct ia scalar a s este, de exemplu, timpul t,


derivata vectorului

A devine:
d

A
dt
=
dA
x
dt

i +
dA
y
dt

j +
dA
z
dt

k (1.54)
Aceasta relat ie deneste viteza instantanee a vectorului

A.
Procedura matematic a de diferent iere a unei funct ii vectoriale este
similar a, asadar, cu cea pentru funct ii scalare.
2
Aceasta regul a este usor de ret inut sub numele bac minus cab.
22
De exemplu:
d
ds
(

A

B) =
d

A
ds

d

B
ds
(1.55)
d
ds
(f(s)

A(s)) =
df
ds

A + f
d

A
ds
(1.56)
d
ds
(

A

B) =
d

A
ds


B +

A
d

B
ds
(1.57)
d
ds
(

A

B) =
d

A
ds


B +

A
d

B
ds
(1.58)
Toate aceste reguli vor folosite n cadrul cinematicii si dinamicii
punctului material si ale sistemelor de puncte materiale.
1.2.4 Integrarea vectorilor
Trebuie sa facem, mai nt ai, distinct ia neta dintre o funct ie sca-
lara
3
de variabila vectoriala, de exemplu:
u(r) = u(x, y, z) (1.59)
si o funct ie vectoriala
4
de variabila vectoriala, de exemplu:
a(r) =a(x, y, z) = a
x
(x, y, z)

i +a
y
(x, y, z)

j +a
z
(x, y, z)

k (1.60)
Ambele funct ii sunt denite n orice punct descris de vectorul
de pozit ie r si sunt exprimate n sistemul de referint a cartezian
(Ox, Oy, Oz).
3
Exemple de funct ii scalare: densitatea, temperatura, energia potent iala,
etc.
4
Exemple de funct ii vectoriale: viteza, intensitatea campului
gravitat ional, electric, etc.
23
Sa consider am o curb a , n spat iul pe care este denit a n orice
punct funct ia vectorial a. Integrala funct iei vectoriale a, de-a lun-
gul curbei , se deneste ca:

a dr =

(a
x
dx + a
y
dy + a
z
dz), (1.61)
unde dr reprezinta variat ia vectorului de pozit ie n coordonate
carteziene:
dr = dx

i + dy

j + dz

k (1.62)
dr
T
ds
a
(*)
Fig. 8: Ilustrarea procesului de integrare a vectorului a
de-a lungul conturului
O alternativ a de exprimare a expresiei (1.61) este n funct ie de
distant a s masurat a de-a lungul curbei fat a de un punct x (Fig.
24
8). Dac a not am cu unghiul dintre direct ia lui a si tangenta la
curba n orice punct, atunci:

a dr =

a cos ds (1.63)
1.3 Operatori vectoriali diferent iali
Operatorii diferent iali ce vor denit i n cele ce urmeaza permit
exprimarea local a (punctual a) a legilor zicii. Acesti operatori
vectoriali (gradient, divergent a si rotor) pot exprimat i cu
ajutorul operatorului diferent ial notat

5
, numit nabla.

In coordonate carteziene, operatorul nabla are expresia


6
:

=

x

i +

y

j +

z

k (1.64)
Operatorul


=
2
=

i +

y

j +

z

i +

y

j +

z


2
x
2
+

2
y
2
+

2
z
2

se numeste operatorul Laplace sau laplaceian.

In funct ie de modul prin care acest operator se aplic a unei


marimi zice scalare sau vectoriale se obt in trei situat ii distincte:
5
De cele mai multe ori se omite scrierea lui cu vector deasupra.
6
Expresia operatorului depinde de sistemul de coordonate ales
25
gradient - daca se aplica unei funct ii scalare
divergent a - daca se aplic a prin produs scalar unei funct ii vec-
toriale
rotor - daca se aplica prin produs vectorial unei funct ii vecto-
riale
Expresiile operatorilor vectoriali depind de sistemul de coordo-
nate n care se denesc. Pentru simplitate, vom considera n cele
ce urmeaza doar sistemul cartezian.
1.3.1 Operatorul gradient
Denit ie
Operatorul gradient se aplic a unor funct ii scalare, transform andu-
le n marimi vectoriale. Dac a not am funct ia scalar a cu =
(x, y, z) atunci, n coordonate carteziene, expresia gradientului
7
marimii scalare este:

=

grad

x

i +

y

j +

z

k (1.65)
Semnicat ia zica
Sa consider am ca valorile funct iei scalare nu depind, n prim a
aproximat ie, decat de coordonatele punctului n care aceasta se
evalueaz a.
Se deneste not iunea de suprafat a de nivel constant sau
(suprafat a echipotent iala n cazul n care funct ia reprezinta
7
Operatorul gradient este un vector, de aceea, pentru sublinierea cestui
lucru, am marcat semnul vector deasupra.

In cele ce urmeaza, pentru simpli-
carea scrierii vom omite acest semn, fara a uita nsa caracteristicile vectoriale
ale operatorului.
26
un potent ial), locul geometric al punctelor pentru care funct ia
are aceeasi valoare (Fig. 9):
= (x, y, z) = const. (1.66)
M(x,y,z)=M
2
=const.
M(x,y,z)=M
1
=const.
's
Fig. 9: Suprafet e echipotent iale
Variat ia funct iei ntre dou a suprafet e de nivel constant este:
=
2
(x, y, z)
1
(x, y, z) (1.67)
Din Fig. 9 se observ a ca valoarea

a variat iei funct iei, rapor-


tat a la distant a dintre cele dou a suprafet e, depinde de orientarea
segmentului s.
Se deneste derivata dup a o direct ie a funct iei scalare , prin
relat ia:
d
ds
= lim
s0

s
(1.68)
27
x
y
z
'x
'y
'z
D
E
J
Fig. 10: Orientarea segmentului s n raport cu un
sistem de axe carteziene.
Dac a x am orientarea segmentului s n raport cu un sistem
de axe carteziene (Fig.10) si t inem cont de faptul c a funct ia
depinde de variabila s prin intermediul coordonatelor x, y, z, se
obt ine:
d
ds
= lim
s0
x,y,z0

x

x
s
+

y

y
s
+

z

z
s

(1.69)
Relat ia devine:
d
ds
=

x
cos +

y
cos +

z
cos (1.70)
28
unde:
cos = lim
s0
x
s
(1.71)
cos = lim
s0
y
s
(1.72)
cos = lim
s0
z
s
(1.73)
Expresia (1.70) corespunde produsului scalar:
d
ds
= grad e
s
(1.74)
unde:
grad =

dx

i +

y

j +

z

k (1.75)
sau
grad = cos

i + cos

j + cos

k (1.76)
Se observ a ca marimea gradientului poate denit a ca:
[grad [ =

dx

2
+

2
+

2
(1.77)
Sa consider am n continuare, un plan tangent n punctul P , (),
la suprafat a de nivel constant = (x, y, z) = const (Fig. 11).
Toate punctele din planul () din vecin atatea punctului P sunt
caracterizate de:
0
d
ds
= 0 (1.78)
Pentru orice direct ie e
s
1
; e
s
2
; etc. din acest plan:
29

s2
S
P

s1
Fig. 11: Orientarea vectorului gradient
d
ds
1
= grad e
s
1
= 0 (1.79)
d
ds
2
= grad e
s
2
= 0 (1.80)
Ca urmare, grad este orientat perpendicular pe oricare dou a
direct ii din planul (). Conform teoremei celor trei perpendicu-
lare,

este perpendicular pe planul format de direct ia ei. Deci,
direct ia gradientului este perpendicular a pe suprafet ele de nivel
constant, n lungul normalei n punctul respectiv. Prin convent ie,
se considera ca sensul vectorului

este acela n care este
crescator. Deci, cu alte cuvinte, vectorul gradient t inteste n
direct ia celei mai rapide cresteri, n spat iu, a lui .

In concluzie, principalele propriet at ile ale gradientului unei funct ii


scalare (

grad) sunt:
30
este o funct ie vectorial a denit a n orice punct (funct ie de
punct)
indica direct ia si sensul celei mai rapide cresteri a funct iei scalare
are m arimea dat a de derivata dup a direct ia celei mai rapide
cresteri a funct iei
este orientat perpendicular pe suprafet ele echipotent iale =
const., oricare ar m arimea zic a , careia i se aplica
Vom discuta mai am anunt it semnicat ia zica a acestui opera-
tor, n cazul denirii funct iei potent ial scalar.
1.3.2 Divergent a
Denit ie
Operatorul divergent a se aplica funct iilor vectoriale prin opera-
t ia de nmult ire scalar a.
Dac a not am funct ia vectorial a cu a, atunci, n coordonate carte-
ziene a =a(x, y, z) si expresia divergent ei este:

a = div a =
a
x
x
+
a
y
y
+
a
z
z
(1.81)
Semnicat ia zica
Pentru a ilustra semnicat ia zica a operatorului divergent a, ne
vom folosi de un exemplu din mecanica uidelor. Se deneste n
acest caz, intensitatea curentului masic, I, cantitatea de uid care
trece printr-o suprafat a dS n unitatea de timp:
I =
dm
dt
(1.82)
Masa dm poate scris a n funct ie de valoarea vitezei unei par-
ticule de uid n regiunea suprafet ei innitezimale ds. Suprafat a
31
Fig. 12: Ilustrarea interpretarii zice a divergent ei
v azut a efectiv de uidul n curgere este dS
n
= dScos. Canti-
tatea de uid ce trece ntr-un timp dt prin suprafat a dS sau (dS
n
)
este cuprinsa ntr-un cilindru de arie a bazei dS
n
si de nalt ime
v dt. Ca urmare:
dm = dS
n
vdt = dSvdtcos (1.83)
unde este densitatea volumic a a uidului. Ca urmare:
I =
dm
dt
= dSvcos (1.84)
Se deneste, de asemenea, densitatea curentului masic, j prin
relat ia:
j =
dm
dS
n
dt
= v (1.85)
32
Constat am ca, ntrucat viteza este o m arime vectorial a, iar - un
scalar, j este o marime vectorial a:

j = v (1.86)
Av and n vedere ca v se poate scrie, n coordonate carteziene, sub
forma:
v = v
x

i + v
y

j + v
z

k (1.87)
rezulta ca:

j = j
x

i + j
y

j + j
z

k (1.88)
unde:
j
x
= v
x
, j
y
= v
y
, j
z
= v
z
. (1.89)
Sa analiz am n continuare, curgerea unui uid n raport cu un
referent ial cartezian Oxyz. Marimea vectorial a generic a a din
relat ia (1.81) va acum

j. Ne vom folosi de Fig. 12 si vom
ncepe discut ia noastr a cu direct ia Oy din motive de vizibilitate
mai bun a.
Densitatea de curent pe fat a de intraren paralelipipedul de volum
elementar dV este j
y
(y), iar cea de iesire j
y
(y + dy). Cantitatea
de uid ce intra n volumul elementar dV este:
dm(y) = dxdzv
y
(y)dt (1.90)
iar cea care iese:
dm(y + dy) = dxdzv
y
(y + dy)dt (1.91)
33
Dac a, eventual, dm(y) este diferit de dm(y + dy), atunci putem
vorbi de o mas a neta de uid care izvor aste sau dispare, ex-
primat a ca:
dm
y
= dm(y +dy) dm(y) = dxdzdt[v
y
(y +dy) v
y
(y)] (1.92)
Observat ii:
am considerat mai sus ca uidul este incompresibil, deci (y) =
(y + dy) =
daca dm(y + dy) > dm(y) se spune ca dV se comport a (dup a
aceast a direct ie y) ca un izvor.

In caz contrar, dV se comport a
ca un put sau dren
Putem exprima pe v
y
(y + dy) sub forma unei dezvolt ari n se-
rie Taylor:
v
y
(y +dy) = v
y
(y) +
1
1!

v
y
y

dy +
1
2!

2
v
y
y
2

(dy)
2
+... (1.93)
Dac a viteza de variat ie a lui v
y
cu y nu este foarte mare, atunci,
ntr-o prim a aproximat ie, putem considera ca:
v
y
(y + dy) = v
y
(y) +
v
y
y
dy (1.94)
astfel ncat:
dm
y
= dxdzdt
v
y
y
dy (1.95)
34
Relat ii similare vor putea scrise cu usurint a si pentru direct iile
Ox si Oz, astfel ncat:
dm = dm
x
+ dm
y
+ dm
z
(1.96)
= dxdydzdt(
v
x
x
+
v
y
y
+
v
z
z
) (1.97)
= [
(v
x
)
x
+
(v
y
)
y
+
(v
z
)
z
]dV dt (1.98)
= (
j
x
x
+
j
y
y
+
j
z
z
)dV dt (1.99)
Asadar
j
x
x
+
j
y
y
+
j
z
z
=
dm
dV dt
(1.100)

Intrucat termenul I din relat ia (1.100) se poate scrie ca un pro-


dus scalar ntre operatorul (

x

i,

y

j,

z

k) si vectorul

j(j
x
, j
y
, j
z
),
rezulta ca:

j = div

j =
dm
dV dt
(1.101)
Cu alte cuvinte, div

j reprezinta masa de uid izvor at a dintr-un
volum elementar dV n unitatea de timp, raportat a la valoarea
lui dV . Se spune ca div

j reprezinta productivitatea specica de
uid a izvorului elementar dV . Evident, cu cat izvorul va mai
puternic, cu atat div

j care l caracterizeaz a va mai mare. De


altfel, termenul divergent a provine de la cuv antul latin diverg-
ere, care nseamn a a izvor. Av and n vedere ca dm =

dS,
n care dS este suprafat a care nconjoar a volumul elementar dV ,
prin integrare pe ntreg volumul unei surse macroscopice de uid
vom putea scrie:
35

dS =

V
div

j dV (1.102)
care reprezint a teorema lui Green-Gauss-Ostrogradski. A-
ceasta ultim a relat ie stabileste o leg atur a ntre o integral a de
suprafat a a lui

j si una de volum a unei funct ii de

j.
1.3.3 Rotor
Denit ie
Operatorul rotor se aplica funct iilor vectoriale prin operat ia de
produs vectorial. Dac a aplic am rotorul funct iei vectoriale a =
a(x, y, z) se obt ine:
a = rot a =

i

j

k

z
a
x
a
y
a
z

(1.103)
=

a
z
y

a
y
z

i +

a
z
z

a
z
x

j +

a
y
x

a
x
y

k
Interpretarea zica
Fie un vector

Acaracterizat prin componentele A
x
, A
y
, A
z
n ra-
port cu un sistem de referint a cartezian. S a consider am o direct ie
oarecare descrisa de versorul n.

In planul perpendicular pe versorul n, alegem un contur innitez-


imal nchis dl ,care m argineste o suprafat a mic a S. De obicei,
sensul de parcurgere al conturului se stabileste astfel ncat sensul
pozitiv al versorului nsa coincid a cu cel determinat prin regula
burghiului drept.
Operatorul diferent ial rot este un vector a c arui proiect ie pe di-
rect ia lui neste denita prin relat ia:
36
rot
n

A = lim
S0

dl
S
(1.104)
Sa consider am n cele ce urmeaza ca vectorul

A este viteza v a
unui punct (element de mas a) dintr-un corp rigid care se roteste
cu viteza unghiular a n jurul unei axe de rotat ie coliniare cu ver-
sorul n.

In mod evident ca traiectoria punctului considerat este un


cerc de raza r cu centrul pe axa de rotat ie iar viteza v = r este
orientat a tangent la traiectorie. Conturul ce nchide elementul de
suprafat a S = r
2
este

dl = 2r.
x
(x+x,y+y,z)
(x,y+y,z) (x,y,z)
(x+x,y,z)
z
y
O
Fig. 13: Denirea operatorului rot n termeni de
coordonate
Conform denit iei 1.104 se obt ine:
37
rot
n
v = lim
r0
v

dl
r
2
= lim
r0
2r
r
2
= 2 (1.105)
Astfel, rotorul vitezei liniare a punctelor unui solid rigid aat n
miscare de rotat ie este dublul vitezei unghiulare.
Din punct de vedere al calculului matematic este mult mai con-
venabila denirea operatorului rotn termeni de coordonate.
Sa g asim proiect iile vectorului rot ntr-un sistem de coordonate
cartezian, de exemplu de-a lungul axei Oz.
Conturul pe care se integreaz a este un dreptunghi cu laturile
x, y indicat n Fig. 13. Se obt ine:

dl =
(x+x,y,z)

(x,y,z)
A
x
(x, y, z)dx +
(x+x,y+y,z)

(x+x,y,z)
A
y
(x + x, y, z)dy
(x,y+y,z)

(x+x,y+y,z)
A
x
(x, y + y, z)dx +
(x,y,z)

(x,y+y,z)
A
y
(x, y, z)dy (1.106)
Consider and ca x, y pot oric at de mici dorim, putem dezvol-
ta termenii A
x
, A
y
n serii Taylor:
A
x
(x, y + y, z) = A
x
(x, y, z) +
A
x
(x, y, z)
y
y... (1.107)
38
A
y
(x + x, y, z) = A
y
(x, y, z) +
A
y
(x, y, z)
x
x + ... (1.108)
Sa revenimn relat ia (1.106) n care, pentru claritate, s a calcul am
suma ntre prima si a treia ntegral a, respectiv suma ntre a doua
si a patra integral a. Dup a inversarea limitelor unei integrale si
aparit ia semnului minus, se obt ine:
I
1
=
(x+x,y,z)

(x,y,z)
A
x
(x, y, z)dx

(x+x,y,z)

(x,y,z)

A
x
(x, y, z) +
A
x
(x, y, z)
y
y

dx
=
A
x
(x, y, z)
y
yx (1.109)

In mod similar se obt ine:


I
2
=
A
y
(x, y, z)
x
xy (1.110)
Ca urmare, conform denit iei (1.104), proiect ia vectorului rot

Ape
axa Oz este:

rot

z
=
A
y
x

A
x
y
(1.111)

In mod similar se obt in si celelalte proiect ii (consider and drep-


tunghiuri cu laturile y, z respectiv z, x si repetand proce-
dura matematic a):
39

rot

x
=
A
z
y

A
y
z
(1.112)

rot

y
=
A
x
z

A
z
x
(1.113)
Din aceste relat ii rezulta denit ia vectorului rotor n coordonate
carteziene:
rot

A =

A
z
y

A
y
z

i +

A
x
z

A
z
x

j +

A
y
x

A
x
y

k
(1.114)
Fig. 14: Ilustrarea teoremei lui Stokes-Amp`ere
Sa calcul am uxul vectorului rot

Aprintr-o suprafat a oarecare m ar-


ginit a de un contur nchis, divizand suprafat a considerat a n mici
elemente de suprafat a S
i
.

S
rot

A d

S =

(i)

S
i
rot

A d

S (1.115)
Cum S
i
este foarte mic se obt ine n prim a aproximat ie, folosind
relat ia de denit ie (1.104), urm atoarele expresii pentru ecare
element de suprafat a:
40

S
i
rot

A d

S =

S
i

rot

n
dS

rot

n
S
i

A d

l
(1.116)
Ca urmare:

S
rot

A d

(i)

A d

l (1.117)
Conform Fig. 14 se observ a ca integralele de pe contururile ce
marginesc dou a suprafet e vecine sunt opuse ca semn (deoarece
sunt parcurse n ambele sensuri) si ca urmare se anuleaz a reciproc.
Singurii termeni ce ram an necompensat i sunt cei de pe contu-
rul exterior ce margineste suprafat a considerat a. Consider and
suprafet ele S
i
din ce n ce mai mici se obt ine relat ia:

S
rot

A d


A d

l (1.118)
Aceasta relat ie este cunoscuta ca teorema lui Stokes-Amp`ere.
1.4 Probleme
1.1 Fie vectorii:

A = 3

i + 4

j + 5

B =

i + 4

j 2

C = 2

j +

k
Determinat i:
41
a). m arimile celor trei vectori;
b). reprezentat i grac vectorii;
c). valoarea numeric a a vectorului

A +

B

C;
d). versorii celor trei vectori;
e). produsele scalare:

A

B,

A

C,

B

C;
f). produsele vectoriale

A

B,

A

C,

B

C; marimea lor si
cosinusul unghiurilor dintre aceste perechi;
g). Vectorii

A,

B,

C sunt coplanari?
h). produsul

A

B

C.
Rezolvare:
a. Marimile celor trei vectori sunt:

9 + 16 + 25 = 7. 0711

1 + 16 + 4 = 4. 5826

4 + 1 + 1 = 2. 4495
b. Reprezentarea grac a este dat a n Fig. 1.1.
c. Vectorul:

A+

B

C = (3 1 2)

i + (4 + 4 + 1)

j + (5 2 1)

k = 9

j + 2

k
are valoarea numeric a:

A +

B

C

81 + 4 = 9. 2195
42
x
y
z
A
&
B
&
C
&
Fig. 1.1
d. Versorii direct iilor celor trei vectori sunt:
a =

A
A
=
3
7. 07

i +
4
7. 07

j +
5
7. 07

k = 0. 42

i + 0. 56

j + 0. 71

b =

B
B
=
1
4. 58

i +
4
4. 58

j
2
4. 58

k = 0. 22

i + 0. 87

j + . 443

k
c =

C
C
=
2
2. 45

i
1
2. 45

j +
1
2. 45

k = 0. 82

i + 0. 41

j + 0. 41

k
e.

A

B = 3 + 16 10 = 3

A

C = 6 4 + 5 = 7

B

C = 2 4 2 = 8
43
f.

A

B =

i

j

k
3 4 5
1 4 2

= 28

i +

j + 16

A

C =

i

j

k
3 4 5
2 1 1

= 9

i + 7

j 11

B

C =

i

j

k
1 4 2
2 1 1

= 2

i 3

j 7

k
Marimea vectorilor este:

A

B

28
2
+ 1 + 16
2
= 32. 265

A

C

9
2
+ 7
2
+ 11
2
= 15. 843

B

C

2
2
+ 3
2
+ 7
2
= 7. 874
iar unghiurile corespunz atoare dintre ecare pereche de vectori
astfel denit i:
cos(

A

B,

A

C) =
(

A

B) (

A

C)

A

B

A

C

=
28 9 + 1 7 16 11
32. 265 15. 843
= 0. 82
cos(

A

B,

B

C) =
(

A

B) (

B

C)

A

B

B

C

=
28 2 1 3 16 7
32. 265 7. 874
= 0. 67
44
cos(

A

C,

B

C) =
(

A

C) (

B

C)

A

C

B

C

=
9 2 7 3 + 11 7
15. 843 7. 874
= 0. 59
g. Pentru a vedea dac a vectorii

A,

B,

C sunt copanari, se cal-
culeaza produsul mixt:

A (

B

C) = 3 2 4 3 5 7 = 41
Deoarece valoarea acestui produs este diferit a de zero nseamn a
ca vectorii nu sunt coplanari.
h. Pentru produsul dublu vectorial se foloseste regula bac minus
cab

A

B

C =

B (

A

C)


C (

A

B) = 7(

i + 4

j 2

k) 3(2

j +

k)
= 13

i 31

j 17

k
1.2 Fie vectorii

Asi

Bdenit i de urmatoarele expresii:

A = ae
kt

i + bt

j +

B = (c sin t)

i + (d cos t)

j
unde a, b, c, k, constante iar t-timpul. Calculat i:
a).
d

A
dt
;
d

B
dt
;

A
dt

B
dt

;
45
b).

;
d
dt

;
d
dt

;
c).
d
dt

A

B

;
d).
d
dt

A

B

.
Rezolvare:
a. Folosim regulile de derivare ale vectorilor:
d

A
dt
=
d
dt
(ae
kt
)

i +
d
dt
(bt)

j = kae
kt

i + b

j
d

B
dt
=
d
dt
(c sin t)

i +
d
dt
(d cos t)

j = c cos t

i d sin t

A
dt

(kae
kt
)
2
+ b
2

B
dt

(c cos t)
2
+ (d sin t)
2
b.

(ae
kt
)
2
+ (bt)
2
+ 1

(c sin t)
2
+ (d cos t)
2
d
dt

=
d
dt

(ae
kt
)
2
+ (bt)
2
+ 1 =
a
2
e
2(kt)
k + b
2
t

a
2
e
2(kt)
+ b
2
t
2
+ 1
d
dt

=
d
dt

(c sin t)
2
+ (d cos t)
2
=

2
c
2
d
2

c
2
sin
2
t + d
2
cos
2
t
Dup a cum se constat a:
46

A
dt

=
d
dt

B
dt

=
d
dt

c.
d
dt

A

B

=
d
dt
(ae
kt
c sin t + btd cos t)
= (ake
kt
c + btd) sin t + (ae
kt
c + bd) cos t
d.
d
dt

A

B

=
d
dt

i

j

k
ae
kt
bt 1
c sin t d cos t 0

= d (sin t)

i + c (cos t)

j
(ake
kt
d cos t + ae
kt
d sin t
+ c cos tbt + cb sin t)

k
1.3 Calculat i marimea gradientul funct iei:
f(x, y, z) = xy
2
+ yx
2
+ xyz
Rezolvare:
Conform denit iei operatorului gradient, se obt ine:
grad f =

f =
f
x

i +
f
y

j +
f
z

k
47
Derivatele part iale ale funct iei scalare f n raport cu cele trei
coordonate sunt:
f
x
=

x
(xy
2
+ yx
2
+ xyz) = y
2
+ 2yx + yz
f
y
=

y
(xy
2
+ yx
2
+ xyz) = 2yx + x
2
+ xz
f
z
=

z
(xy
2
+ yx
2
+ xyz) = yx
Ca urmare m arimea vectorului gradient este:
[f[ =

(y
2
+ 2yx + yz)
2
+ (2yx + x
2
+ xz)
2
+ (yx)
2
1.4 Calculat i divergent a vectorului:

A = 4x

i + 2

j + 4y

k
Rezolvare:
Conform denit iei operatorului divergent a, se obt ine:
divr = r =

x
A
x
+

y
A
y
+

z
A
z
=

x
(4x) +

y
(2) +

z
(4y)
= 4
Rezultatul aplic arii operatorului divergent a unei m arimi vectori-
ale este un scalar.
1.5 Determinat i rotorul funct iei vectoriale:

F = (4abyz
2
10bx
2
y
2
)

i + (9abxz
2
6bx
3
y)

j + 8abxyz

k
48
unde a, b, cconstante.
Rezolvare:
Conform denit iei operatorului divergent a, se obt ine:
rot

F =

F =

i

j

k

z
4abyz
2
10bx
2
y
2
9abxz
2
6bx
3
y 8abxyz

=

i


y
(8abxyz)

z
(9abxz
2
6bx
3
y)


x
(8abxyz)

z
(4abyz
2
10bx
2
y
2
)


x
(9abxz
2
6bx
3
y)

y
(4abyz
2
10bx
2
y
2
)

= 10abxz

i + (5abz
2
+ 2bx
2
y)

k
49
50
Capitolul 2
Mecanica clasica
2.1 Cinematica punctului material
Cinematica studiaza deplas arile corpurilor n funct ie de timp,
far a a t ine cont de cauza care produce miscarea. Deplasarea unui
corp fat a de alte corpuri se raporteaz a la un sistem de referint a
solidar legat de corpurile alese drept repere.
Un principiu fundamental al Mecanicii newtoniene este principiul
caracterului absolut al m asurii timpului, adica m asura timpului
este independenta de sistemul de referint a ales, fat a de care se
studiaza miscarea corpului. Cu alte cuvinte, daca avem dou a
fenomene care sunt simultane fat a de un sistem de referint a, ele
vor simultane fat a de orice alt sistem de referint a; deci, simul-
taneitatea a dou a fenomene are un caracter absolut n Menanica
newtonian a.

In Mecanica, un corp ale c arui dimensiuni pot neglijate n tim-


pul miscarii sale, se numeste punct material sau particula si
51
se reprezinta grac printr-un punct geometric.
Fie un punct material care se deplaseaz a n timp; alegem ca sis-
tem de referint a sistemul cartezian (Oxyz). Coordonatele x, y
si z ale punctului material si respectiv vectorul de pozit ie r sunt
funct ii de timp:
r(t) : x(t) y(t) z(t) (2.1)
Funct ia r(t) se numeste legea de miscare a punctului mate-
rial. Totalitatea pozit iilor succesive ale punctului material n timp
formeaz a o curb a numit a tratectoria particulei si este caracter-
izat a prin ecuat iile parametrice:
x = x(t) y = y(t) z = z(t) (2.2)
Marimile cinematice care caracterizeaz a miscarea unui punct
material sunt viteza si accelerat ia. Se deneste viteza medie ca
ind variat ia vectorului deplasare raportat a la intervalul de timp
cat are loc deplasarea:
v
m
=
r

r
t

t
=
r(t

) r(t)
t

t
(2.3)
si respectiv viteza momentana:
v =
dr
dt
= lim
t

t
r(t

) r(t)
t

t
(2.4)
Observat ie: vom folosi n continuare notat ia Leibnitz pentru
derivatan raport cu timpul a unei m arimi, adic a cu un punct dea-
supra pentru derivata de ordin nt ai si respectiv cu doua puncte
pentru derivata de ordin doi.
52
Deci, viteza particulei este derivata n raport cu timpul a vec-
torului de pozit ie:
v =

r (2.5)
si are componentele:

r : x(t) y(t) z(t) (2.6)


iar accelerat ia este derivata vitezei n raport cu timpul:
a =

v =

r (2.7)
si are componentele:

r : x(t) y(t) z(t) (2.8)


Fie dou a sisteme de referint a S si S

(Fig.1), care se misca arbitrar


unul fat a de celalalt. Fie un punct material P aat n miscare fat a
de cele doua sisteme de referint a. Marimile cinematice similare
fat a de cele doua sisteme vor notate cu aceleasi litere, far a si
respectiv cu accent.

Intre vectorii de pozit ie ai particulei, r (fat a
de S) si r

(fat a de S

) este vericat a relat ia evidenta:


r = r
o
+r

(2.9)
unde
r

= x

x
+ y

y
+ z

z
(2.10)
iar e

x
, e

y
si e

z
reprezinta versorii axelor de coordonate ale sistemu-
lui S

, dependent i de timp. Vom deriva relat ia (2.1.9) n raport cu


timpul:

r =

r
o
+ x

x
+ y

y
+ z

z
+ x

x
+ y

y
+ z

z
(2.11)
53
x
y
z
x
y
z
S S
r
r
r
0
Fig.1

In membrul stang al identit at ii (2.11) vectorul



r reprezinta viteza
particulei fat a de sistemul de referint a x S, si este numita conven-
t ional viteza absoluta.

In membrul drept, suma primilor patru
termeni reprezint a viteza particulei dac a ea ar imobil a fat a de
sistemul S

, se numet e viteza de transport a particulei si ea


este nula dac a sistemul S

nu se misa fat a de S. Suma ultimilor


trei termeni din membrul drept reprezint a viteza particulei fat a de
sistemul mobil S

si se numeste viteza relativa. Asadar, relat ia


(2.11) se poate scrie sub forma:
v
abs
= v
transp
+v
rel
(2.12)
54
unde
v
abs
=

r (2.13)
v
transp
=

r
o
+ x

x
+ y

y
+ z

z
(2.14)
v
rel
= x

x
+ y

y
+ z

z
(2.15)
Observat ie: viteza de transport a particulei se compune din
viteza

r
o
a originii sistemului mobil S

si din viteza de rotat ie


r

= x

e

x
+y

e

y
+z

e

z
a particulei solidar legate de S

, n jurul
punctului O

, presupus x. Relat ia (2.12) se numeste formula


de compunere a vitezelor n Cinematica newtoniana.
Vom deriva nca o dat a, n raport cu timpul, identitatea (2.11):

r =

r
o
+ x

x
+ y

y
+ z

z
+
x

x
+ y

y
+ z

z
+ (2.16)
2( x

x
+ y

y
+ z

z
)

In membrul stang al identit at ii (2.16) vectorul



r reprezinta ac-
celerat ia particulei fat a de sistemul de referint a x S, numit a
accelerat ie absoluta.

In membrul drept, suma primilor patru
termeni reprezint a accelerat ia particulei dac a aceasta ar soli-
dar legat a de sistemul mobil S

si se numeste accelerat ie de
transport. Suma urm atorilor trei termeni reprezint a accelerat ia
particulei fat a de sistemul mobil S

si se numeste accelerat ie
relativa, iar suma ultimilor trei termeni se numeste accelerat ie
complementara sau accelerat ie Coriolis. Cu notat iile:
a
abs
=

r (2.17)
a
transp
=

r
o
+ x

x
+ y

y
+ z

z
(2.18)
a
rel
= x

x
+ y

y
+ z

z
(2.19)
a
compl
= 2( x

x
+ y

y
+ z

z
) (2.20)
55
relat ia (2.16) se poate scrie sub forma:
a
abs
=a
transp
+a
rel
+a
compl
(2.21)
ceea ce reprezinta formula de compunere a accelerat iilor n
Cinematica newtoniana.
2.2 Transformarile Galilei

In continuare, vom numi particula libera o particul a asupra


careia nu act ioneaza nici un alt corp. Experient a arat a ca e-
xist a sisteme de referint a privilegiate pentru care este adev arat a
urm atoarea armat ie: orice particula liber a se misca cu viteza
constant a fat a de aceste sisteme, adic a se deplaseaza rectiliniu si
uniform (principiul inert iei). Sistemele de referint a pentru care
este valabil a aceast a armat ie se numesc sisteme inert iale.
Sa studiem n continuare miscarea unei particule libere fat a de
dou a sisteme de referint a inert iale S (x) si S

(mobil), deci care


se misca cu viteza constant a at at fat a de S cat si fat a de S

, adica:
a
abs
= 0 ; a
rel
= 0 (2.22)
Conform legii de compunere a accelerat iilor pentru o particul a
(2.21), va rezulta:
a
transp
+a
compl
= 0 (2.23)
ceea ce va conduce la:

r
o
= 0 ;

e

x
= 0 ;

e

y
= 0 ;

e

z
= 0 (2.24)
Cerint ele relat iei (2.24) exprim a faptul c a originea O

se deplaseaza
rectiliniu si uniform fat a de S, iar axele sistemului S

nu se rotesc
56
n jurul originii O

. Miscarea sistemului de referint a, n decursul


careia axele r am an paralele cu ele nsele se numeste miscare de
translat ie. Deci, sistemul inert ial S

are o miscare de translat ie


rectilinie si uniform a fat a de sistemul inert ial S.
Observat ie: pentru a ment ine starea de miscare rectilinie si uni-
form a sau de repaus relativ a unei particule libere, fat a de un
sistem de referint a inert ial, spat iul si timpul n sistemul inert ial
trebuie sa satisfac a anumite caracteristici:
spat iul sa e omogen, adica toate punctele din spat iu sa e
echivalente
spat iul sa e izotrop, adic a traiectoriile particulelor libere aate
n miscare sa e rectilinii indiferent de direct iile n care are loc
miscarea
timpul sa e uniform, adica particulele libere sa parcurg a spat ii
egale n intervale egale de timp
Vom introduce not iunea de eveniment, prin care se nt elege un
fenomen produs ntr-un anumit punct geometric, la un anumit
moment de timp. Un eveniment este caracterizat prin patru co-
ordonate spat io-temporale: trei coordonate spat iale x, y si z ale
punctului unde are loc fenomenul si o coordonat a temporal a t,
desemnand momentul producerii lui. Not iunea de eveniment va
frecvent folosit a mai ales n Cinematica relativist a.
Coordonatele spat io-temporale (r, t) caracterizeaz a miscarea ab-
solut a, coordonatele spat io-temporale (r

, t) caracterizeaz a misca-
rea relativ a, iar r
o
caracterizeaz a miscarea de transport a sistemu-
lui S

fat a de S, S

a andu-se n miscare rectilinie si uniform a cu


viteza v fat a de S.
57

Intre coordonatele spat io-temporale ale unui eveniment fat a de


cele doua sisteme de referint a exist a relat ia evidenta:
r = r
o
+r

(2.25)
unde r
o
= vt

reprezinta ecuat ia ce caracterizeaz a miscarea uni-


form a a sistemului S

fat a de S. Conform principiului funda-


mental al Mecanicii newtoniene al caracterului absolut al m asurii
timpului, timpul se scurge la fel n ambele sisteme de referint a,
adica:
t = t

(2.26)
Relat iile (2.25) si (2.26) reprezint a transformarile Galilei care
exprim a coordonatele spat io-temporale ale unui eveniment fat a de
un sistem de referint a inert ial n funct ie de coordonatele spat io-
temporale ale aceluiasi eveniment fat a de un alt sistem de referint a
inert ial aat n miscare rectilinie si uniform a fat a de primul, n
Mecanica newtonian a. Pentru cazul particular n care v[[Ox vom
obt ine transformarile Galilei speciale directe:
x

= x v t
y

= y
(2.27)
z

= z
t

= t
si respectiv transformarile Galilei speciale inverse:
x = x

+ v t

y = y

(2.28)
z = z

t = t

58
Consecint ele transformarilor Galilei (speciale) se refera la:
legea de compunere a vitezelor n Mecanica newtonian a, adica:
v
rel
= v
abs
v (2.29)
invariant a lungimilor n orice sistem de referint a inert ial, adic a:
l

= l (2.30)
unde l

reprezinta lungimea unei bare m asurat a n sistemul S

iar
l reprezinta lungimea aceleasi bare m asurat a n sistemul S.
Observat ie: Transform arile Galilei speciale au avantajul c a au
o form a foarte simpl a si cont in caracteristica esent iala a relat iei
dintre sistemele de referint a inert iale S si S

, anume ca ele au unul


fat a de celalalt o miscare de translat ie rectilinie si uniform a.
2.3 Principiile dinamicii newtoniene
Dinamica studiaz a miscarea corpurilor plec and de la cauza care o
produce. Principiile Dinamicii sunt propozit ii cu caracter general,
obt inute pe baza a numeroase date experimentale.
Principiul inert iei (legea ntai a lui Newton) arm a ca orice
particul a, n absent a act iunii altor corpuri, se misca rectiliniu si
uniform; deci, o particul a liber a se deplaseaza cu viteza constant a.
Principiul inert iei este vericat prin contrazicere, adica nu s-a ob-
servat experimental c a, dac a este ndeplinit a condit ia din prin-
cipiu miscarea sa nu tind a la una rectilinie.
59
Observat ie: apare not iunea de inert ie care reprezint a tendint a
unui corp de a nu-si modica vitezan cazul cand nu exist a act iuni
exterioare.
Principiul manifestarii act iunii (legea a doua a lui New-
ton) arm a ca, n condit ii exterioare date, produsul dintre masa
si accelerat ia unei particule este o funct ie vectorial a ce depinde
de pozit ia particulei, viteza sa si de timp:
m

r =

F(r,

r, t) (2.31)
Observat ii:
Apare not iunea de masa; prin experient e de ciocnire se demon-
streaza ca ecare particul a este caracterizat a de o m arime scalar a
pozitiv a, specica si invariant a (n Mecanica newtonian a) care
reprezinta masa particulei.
Funct ia vectorial a

F reprezinta fort a cu care corpurile act ionea-
za asupra particulei, iar dependent a

F(r,

r, t) se numeste legea
fort ei sau expresia fort ei. Fort a

F este o marime vectorial a
masurabil a al c arui modul exprim a intensitatea act iunii asupra
particulei, iar direct ia si sensul ei redau orientarea act iunii
Principiul doi stabileste dependent a general a a fort ei de vari-
abilele cinematice r,

r si t, dar nu d a o prescript ie pentru forma
concreta a acestei dependent e.
Relat ia (2.31) reprezint a ecuat ia fundamentala a Dinamicii
Principiul independent ei act iunilor arm a ca exercitarea si-
multan a a mai multor act iuni asupra unei particule nu modic a
legile fort elor; efectul asupra particulei este exprimat prin suma
60
fort elor individuale:

F(r,

r, t) =

F
n
(r,

r, t) (2.32)
Principiul act iunii si react iunii (legea a treia a lui New-
ton) arm a ca dou a corpuri act ioneaza unul asupra celuilalt n
asa fel ncat fort ele corespunzatoare sunt egale ca m arime si de
sens contrar:

F
12
=

F
21
(2.33)
unde

F
12
reprezinta act iunea corpului 1 asupra corpului 2, iar

F
21
reprezinta react iunea corpului 2 asupra corpului 1.
Principiul relativitat ii a lui Galilei arm a ca, pornind de
la situat ii init iale similare, evolut ia unui ansamblu de particule
izolat (nu act ioneaza nici o fort a din exterior asupra ansamblu-
lui) este aceeasi n orice sistem de referint a inert ial.
O consecint a deosebit de important a a acestui principiu se ob-
t ine exprim and legea a doua a lui Newton pentru o particul a care
face parte dintr-un ansamblu izolat, fat a de sistemele inert iale S
si S

:
m

r =

F(r,

r, t) fat a de S
(2.34)
m

=

F(r

,

r

, t

) fat a de S
Se observ a ca legea fort ei este aceeasi n ambele sisteme de referin-
t a, conform principiului relativit at ii a lui Galilei. Leg atura dintre
61
sistemele inert iale este data de transformarea Galilei (2.25), care
derivat a de dou a ori conduce la relat ia:

=

r (2.35)
adica accelerat iile particulei n sistemul S si S

sunt identice. Con-


form relat iei (2.34) rezult a:

F(r

,

r

, t) =

F(r,

r, t) (2.36)
Folosind relat iile de transformare Galilei, egalitatea (2.36) devine:

F(r v t,

r v, t)

F(r,

r, t) (2.37)
identitate ce exprim a invariant a expresiei fort ei exercitate
asupra unei particule dintr-un ansamblu izolat, la schimbarea
sistemului de referint a inert ial. Cu alte cuvinte, dac a avem la
dispozit ie o mult ime innit a de sisteme de referint a inert iale, con-
form principiului relativit at ii a lui Galilei nici unul din aceste sis-
teme nu este privilegiat n descrierea miscarii unei particule libere
si toate principiile Mecanicii au aceeasi form a fat a de orice sistem
de referint a inert ial.

In concluzie, Dinamica studiaza miscarea corpurilor pornind de


la expresiile, presupuse cunoscute, ale fort elor exercitate asupra
lor. Baz andu-ne pe principii, sa vedem cum se formuleaza concret
problemele Dinamicii.
Fie un punct material de mas a m solicitat de fort a

F(r,

r, t) ce
reprezinta o act iune exterioar a cunoscut a. Problema de dinamic a
consta n determinarea miscarii particulei, iar rezolvarea ei se face
cu ajutorul ecuat iei diferent iale vectoriale (2.31) pentru vectorul
62
de pozit ie r al particulei, ca funct ie de timp. Aceasta ecuat ie vec-
torial a, scrisa pe componente revine la un sistem de trei ecuat ii
diferent iale de ordin doi, n form a normal a, pentru funct iile x(t),
y(t) si z(t):
m x = F
x
(x, y, z, x, y, z, t)
m y = F
y
(x, y, z, x, y, z, t) (2.38)
m z = F
z
(x, y, z, x, y, z, t)
Acestui sistem de ecuat ii diferent iale i se asociaza condit iile
init iale:
x(t
o
) = x
o
x(t
o
) = v
ox
y(t
o
) = y
o
y(t
o
) = v
oy
(2.39)
z(t
o
) = z
o
z(t
o
) = v
oz
Sistemul de ecuat ii diferent iale (2.38) impreun a cu condit iile init i-
ale (2.39) formeaz a o problema Cauchy care ne ofer a, conform
matematicii, o solut ie unica de forma:
x = x(t)
y = y(t) (2.40)
z = z(t)
obt inandu-se legea de miscare a particulei:
r = r(t) (2.41)
determinat a de condit iile init iale:
r(t
o
) = r
o
(2.42)

r(t
o
) = v
o
63
Numim stare mecanica la momentul t a unui punct material,
ansamblul r(t),

r(t) format din vectorul s au de pozit ie si viteza
sa n acel moment. Condit iile init iale (2.42) denesc starea me-
canica a particulei la momentul t
o
.
Deci, n ipoteza c a expresia fort ei este cunoscuta, starea mecanic a
a unei particule la un moment dat determina univoc legea ei de
de miscare. Principial este sucient sa cunoastem starea mecanica
la un moment t
o
pentru a deduce, far a nici o ambiguitate, starea
mecanica a particulei la orice alt moment. Legea de miscare poate
g asit a efectiv prin integrarea ecuat iei diferent iale (2.31), care se
numeste ecuat ia de miscare a particulei.
Observat ie: p an a acum s-a discutat modul n care legile lui
Newton guverneaza miscarea punctelor materiale n sistemele de
referint a inert iale. Este necesar sa facem cateva considerat ii de
dinamic a privind sistemele de referint a neinert iale (sisteme
pentru care nu mai este valabil principiul inert iei). Fat a de sis-
temele neinert iale, legea a doua a lui Newton are un enunt similar
aceluia fat a de sistemele inert iale, cu deosebirea major a c a fort ei
care descrie act iunea zica a altor corpuri asupra particulei tre-
buie sa i se adauge fort ele de inert ie, anume fort a de transport
si fort a Coriolis. Celelalte legi ale lui Newton (principiul inert iei,
independent ei act iunilor, act iunii si react iunii) ram an neschim-
bate n ce priveste traducerea propriet at ilor act iunilor zice prin
nsusiri ale legilor fort elor.
Remarc am ca, n general, ecuat ia de miscare a unei particule ntr-
un sistem de referint a neinert ial este considerabil mai complicata
decat ecuat ia de miscare scrisa fat a de un sistem inert ial.

In
consecint a, legea de miscare a particulei este mai greu de calculat.
Desi aceste considerat ii arat a ca sistemele inert iale sunt privile-
64
giate, totusi n multe cazuri sunt folosite sistemele de referint a
neinert iale.
2.4 Interact iile fundamentale
Cele cinci principii ale Dinamicii, mpreun a cu principiul carac-
terului absolut al m asurii timpului alc atuiesc sistemul de principii
zice fundamentale, pornind de la care se dezvolt a logic ntreaga
Mecanica newtonian a. Principiile Mecanicii newtoniene sunt con-
forme cu realitatea pentru un domeniu foarte intins de miscari ale
corpurilor. Domeniile n care ele nceteaza sa e valabile sunt:
miscarile corpurilor cu viteze apropiate de viteza luminii, care
sunt descrise corect pe baza principiilor Teoriei relativitat ii
miscarile particulelor la scar a atomic a si nucleara a c aror de-
scriere este guvernata de principiile Mecanicii cuantice

In afar a de informat ia zica general a cont inuta n principii, n


Mecanica newtonian a se mai introduce informat ia zica sub forma
legilor de fort a ale interact iilor care apar n diferite probleme con-
crete. Fort ele din Mecanica corespund unor interact ii zice com-
plexe, dar oric at de complexe ar exist a o anumit a suprapunere
de interact iuni fundamentale.

In prezent, se cunosc patru clase de interact iuni fundamentale pe


care le vom enumera n ordinea intensit at ii crescande.
Interactiunile gravitat ionale sunt cele mai slabe, dar cele mai
generale: orice pereche de corpuri care au mase interact ioneaza
gravitat ional. Legea de fort a a acestei interact iuni a fost de-
dusa de Newton (1687). Fort a gravitat ional a dintre dou a par-
ticule este atractiv a, proport ional a cu produsul maselor si invers
65
proport ional a cu p atratul distant ei dintre particule:

F
grav
=
m
1
m
2
r
12
r
12
r
12
(2.43)
cunoscut a sub numele de legea gravitat iei universale. este
constanta gravitat ionala universala si a fost determinat a ex-
perimental, cu precizie, de catre Cavendish (1798):
= 6.67 10
11
Nm
2
kg
2
.
Observat ii:
miscarea corpurilor ceresti este determinata n principal de in-
teract iunea lor gravitat ional a si deci este guvernata de legea gra-
vitat ional a universal a (2.43)
la scar a terestr a, prezinta important a atract ia gravitat ional a
a Pam antului asupra oric arui alt corp; fort a corespunzatoare, n
vecinatatea suprafet ei terestre se numeste greutatea corpurilor;
interact iunea gravitat inala a corpurilor la suprafat a Pam antului
este complet neglijabil a fat a de celelalte interact iuni ale lor.
Interact iunile electromagnetice sunt mult mai puternice de-
cat cele gravitat ionale , dar se manifest a numai ntre particulele
care poseda sarcina electrica. Legea de fort a a interact iunii
electromagnetice dintre dou a corpuri ncarcate nemiscate a fost
stabilit a de Coulomb (1785). Fort a coulombiana dintre dou a
particule ncarcate este proport ional a cu produsul sarcinilor q
1
si
q
2
ale particulelor, invers proport ional a cu p atratul distant ei din-
tre ele si este atractiv a sau repulsiv a, dupa cum sarcinile au semne
contrare sau au acelasi semn:

F
Coulomb
= k
q
1
q
2
r
2
12
r
12
r
12
(2.44)
66
Factorul de proport ionalitate k este pozitiv, iar valoarea lui rezult a
din alegerea unit at ilor de m asur a:
k
1
4
o
= 8.99 10
9
Nm
2
C
2
(2.45)
O particul a cu sarcina q aat an miscare cu viteza v ntr-un camp
electromagnetic extern, este supus a fort ei Lorentz:

F = q(

E +v

B) (2.46)
unde

E este intensitatea c ampului electric iar

B este induct ia
campului magnetic la un moment dat si n punctul n care se
g aseste particula n acel moment.
Observat ie: majoritatea fenomenelor din natur a sunt datorate
interact iunilor electromagnetice; astfel, structura stabil a a atomi-
lor si moleculelor, coeziunea corpurilor, frec arile, react iile chimice,
procese biologice constituie exemple ale suprapunerii tot mai com-
plexe a interact iilor electromagnetice.
Teoria sistematic a a interact iunilor electromagnetice si a efectelor
lor macroscopice este studiat a de Electrodinamica clasic a, iar
studiul aprofundat al interact iunilor electromagnetice pure dintre
particulele elementare formeaza obiectul Electrodinamicii cuan-
tice.
Interact iunile slabe si tari se manifesta numai la scar a nu-
clear a, la distant e cel mult de ordinul 10
15
m. Interact iunile
slabe sunt cele care produc react ii de tipul emisiei a unor nuclee
radioactive; aceste interact ii au o intensitate de 10
9
ori mai mic a
decat aceea a celor electromagnetice. Interact iunile tari leag a
67
str ans protonii si neutronii n nucleele atomice, asigur and sta-
bilitatea nucleelor. Interact iunile tari sunt de circa 10
3
ori mai
intense decat cele electromagnetice.
2.5 Teoremele generale ale Mecanicii
pentru un punct material
Teoremele generale ale Mecanicii sunt consecint ele principiilor Di-
namicii, carenlesnesc abordarea problemei miscarii unei particule
sau sistem de particule. Vom considera n continuare un punct
material de mas a m si solicitat de fort a

F(r,

r, t), dat a ntr-un
sistem de referint a inert ial S.
2.5.1 Teorema impulsului
Se numeste impuls al unei particule, produsul dintre masa m si
viteza v =

r a particulei. Impulsul se noteaz a cu p iar unitatea de
masur a n sistemul internat ional de unit at i este [p]
SI
= kg m/s
sau N s:
p = mv (2.47)
Dac a vom deriva n raport cu timpul relat ia de denit ie (2.47)
vom obt ine:
d p
dt
= m
dv
dt
= m

r =

F (2.48)
Aceasta formul a ne arat a ca derivata n raport cu timpul a im-
pulsului este egala cu fort a total a exercitat a asupra particulei si
reprezinta teorema impulsului pentru un punct material. Acest
68
rezultat nu este decat o denit ie alternativ a a fort ei, care foloseste
not iunea de impuls, cele doua denit ii:

F = ma
(2.49)

F =
d p
dt
ind echivalente atunci cand masa este constant a.
O consecint a imediat a a formulei (2.48) se refer a la cazul c and
fort a total a care act ioneaza asupra particulei este nul a; atunci si
numai atunci, impulsul total al particulei se conserv a n timp:

0 p(t) p(t
o
) (2.50)
Aceasta concluzie este numit a legea de conservare a impulsu-
lui. Din punct de vedere matematic, componentele constante p
x
,
p
y
si p
z
ale impulsului particulei libere sunt integrale prime ale
ecuat iei de miscare (2.31), adic a integrale prime ale sistemului de
ecuat ii diferent iale (2.38).
2.5.2 Teorema momentului cinetic
Momentul impulsului sau momentul cinetic (orbital) al
unei particule este denit ca produsul vectorial dintre vectorul de
pozit ie r si impulsul p al particulei:

l = r p [l]
SI
= J s (2.51)
69
Vom calcula n continuare derivata n raport cu timpul a momen-
tului cinetic folosindu-ne si de formula (2.48):
d

l
dt
=
d
dt
(r p) = r

p +

r p = r

F + m

r

r =

M

l
dt
=

M (2.52)
unde

M = r

F reprezinta momentul fort ei. Relat ia (2.52)
exprim a teorema momentului cinetic: derivata n raport cu
timpul a momentului cinetic al unei particule este egal a cu mo-
mentul fort ei exercitate asupra particulei.
O consecint a a teoremei momentului cinetic se refer a la cazul
cand momentul fort ei totale care act ioneaz a asupra particulei este
nul; atunci si numai atunci, momentul cinetic al particulei se con-
serva n timp:

l(t)

l(t
o
) (2.53)
Acest rezultat se numeste teorema de conservare a momen-
tului cinetic. Componentele constante l
x
, l
y
si l
z
ale momentului
cinetic sunt integrale prime ele ecuat iei de miscare (2.31) si sunt
complet determinate de starea mecanic a a particulei la momentul
t
o
.
Observat ie: momentul fort ei totale ce act ioneaza asupra unei
particule poate nul n urmatoarele cazuri:


F =

0

M =

l = const.


F =

0; acest lucru se nt ampl a atunci c and fort a este o fort a
centrala, adic a direct ia fort ei ce act ioneaza asupra particulei
trece printr-un punct x dat numit centru de fort a ( Fig. 2).
70
F
&
SL
m
r
&
O
Fig. 2
Expresia unei fort e centrale este:

F = f(r, t)
r
r
(2.54)
deci are direct ia vectorului de pozit ie. Momentul acestei fort e
centrale va :

M = r

F = r f(r, t)
r
r
=

l = const. (2.55)
2.5.3 Teorema energiei cinetice
Energia cinetica este o marime scalar a nenegativ a denit a prin
semiprodusul dintre masa si patratul vitezei particulei:
E
cin
=
1
2
mv
2
=
1
2
mvv (2.56)
Fie o port iune din traiectoria unei particule cuprins antre punctele
A
1
si A
2
(Fig.3) n care particula se g aseste la momentele t
1
si re-
spectiv t
2
.

In intervalul de timp elementar dt, particula parcurge
71
x
y
z
(C)
S
P
r
r
O
A
1
r
1
r
2
A
2
A
A
Fig.3
arcul AA

av and vectorul deplasare:

AA

= dr = vdt (2.57)
Fie

F(r, v, t) fort a ce act ioneaz a asupra particulei n punctul A.
Produsul scalar:
dL =

F dr = F
x
dx + F
y
dy + F
z
dz = F[r[ cos (2.58)
se numeste lucrul mecanic elementar al fort ei

F corespunzator
deplasarii elementare dr a particulei. Unghiul este unghiul din-
tre fort a si direct ia deplas arii. Semnicat ia liniut ei transversale
72
de pe litera d n ecuat ia (2.58) este c a expresia diferent iala dL
nu este n general diferent iala total a a vreunei funct ii de pozit ia
particulei.
Observat ii:
daca fort a este perpendiculara pe direct ia deplas arii (

F dr)
atunci lucrul mecanic elementar este nul
daca fort a nu este perpendiculara pe direct ia deplas arii, atunci
lucrul mecanic elementar poate pozitiv si se numeste lucrul
mecanic primit de particula sau lucrul mecanic motor, sau
poate negativ si atunci se numeste lucrul mecanic cedat de
particul a sau lucrul mecanic rezistent
lucrul mecanic efectuat de fort a

F n unitatea de timp este numit
puterea fort ei

F care se exercita asupra particulei, la momentul
t:
dL
dt
= P =

F v (2.59)
Puterea poate pozitiv a (putere primita), negativ a (putere
cedata) sau nul a.
Lucrul mecanic total corespunz ator deplas arii particulei n inter-
valul de timp [t
1
, t
2
] se numeste lucrul mecanic integral si este
denit prin relat ia:
L[t
1
, t
2
]

A
2
A
1

F(r, v, t) dr (2.60)
Dac a vom utiliza n continuare legea de miscare a particulei r =
r(t) vom putea transforma integrala (2.60) ntr-o integral a dup a
73
timp (integral a Riemann):
L[t
1
, t
2
] =

t
2
t
1

F[r(t), v(t), t]v(t)dt (2.61)


Vom deriva n continuare energia cinetica a particulei n raport
cu timpul:
dE
c
dt
=
d
dt
(
1
2
mvv) =
1
2
m[v

v +

vv] = mv

v = v

F =
dL
dt

dE
c
dt
=
dL
dt
dE
c
= dL (2.62)
Relat ia (2.62) arat a ca derivata n raport cu timpul a energiei
cinetice a unei particule este egal a cu puterea fort ei exercitate
asupra particulei, sau variat ia energiei cinetice a particulei ntr-
un interval innitezimal dt este egal a cu lucrul mecanic elemen-
tar efectuat n acest interval de timp de fort a exercitat a asupra
particulei. Armat iile de mai sus sunt enunt uri echivalente ale
teoremei energiei cinetice, n forma diferent iala. Forma
integrala a acestei teoreme se exprim a prin relat ia:
E
cin
(t
2
) E
cin
(t
1
) =

t
2
t
1

F[r(t), v(t), t]v(t)dt


E
cin
(t
2
) E
cin
(t
1
) = L[t
1
, t
2
] (2.63)
Deci, variat ia energiei cinetice a unei particule n intervalul de
timp [t
1
, t
2
] este egal a cu lucrul integral al fort ei exercitate asupra
particulei.
74
2.5.4 Energia potent iala. Energia mecanica.
Teorema de conservare a energiei meca-
nice
Fie cazul particular c and fort a ce act ioneaza asupra particulei nu
depinde decat de pozit ia particulei (nu si explicit de timp), deci
particula se misca sub act iunea unui camp de fort e static:

F =

F(r) =

F(x, y, z) (2.64)
Vom considera de asemenea c a lucrul mecanic al acestei fort e nu
depinde de drumul urmat de particul a (c ampuri speciale de fort e).
Din punct de vedere al Analizei matematice, condit ia necesara si
sucienta ca integrala curbilinie a unei funct ii vectoriale

F =

F(r)
(lucrul mecanic) sa e independenta de curba care uneste doua
puncte date si sa depind a numai de aceste puncte, se poate ex-
prima prin urm atoarele dou a armat ii echivalente:
exista o funct ie U = U(r), determinat a p an a la o constant a
aditiv a, care satisface identic egalit at ile:
F
x
=
U
x
F
y
=
U
y
(2.65)
F
z
=
U
z
Totodat a este adev arat a relat ia:

A
2
A
1

Fdr = [U(r
2
) U(r
1
)] (2.66)
75
unde integrala curbilinie se ia pe un drum arbitrar
Funct iile F
x
(x, y, z), F
y
(x, y, z) si F
z
(x, y, z) verica identit at ile:
F
y
x
=
F
x
y
;
F
z
y
=
F
y
z
;
F
x
z
=
F
z
x
(2.67)
Propriet at ile (2.65) si (2.67) scrise sub form a vectorial a devin:

F(r) =

U(r) (2.68)


F(r) =

0 (2.69)
Dac a funct ia vectorial a

F(r), cu proprietatea (2.68) este un c amp
de fort e, atunci marimea U(x, y, z) se numeste energia potent iala
a particulei n punctul de coordonate x, y, z si este un camp scalar.
Dac a c ampul de fort e

F(r) deriv a dintr-o energie potent iala U(r),
atunci lucrul mecanic elementar al fort ei este diferent iala total a
a unei funct ii de coordonate:
dL =

Fdr = F
x
dx + F
y
dy + F
z
dz
=
U
x

U
y

U
z
= dU(x, y, z)
dL = dU (2.70)
Deoarece particula se misca, energia ei potent iala depinde de timp
prin intermediul coordonatelor particulei. Prin mp art irea iden-
tit at ii (2.70) la intervalul de timp dt, corespunzator deplas arii dr,
se obt ine expresia puterii fort ei:

Fv =
dU
dt
(2.71)
Dac a vom t ine cont acum de expresia matematic a a teoremei en-
ergiei cinetice, vom obt ine urmatorul rezultat:
d
dt
(E
cin
+ U) = 0 (2.72)
76
d(E
cin
+ U) = 0 (2.73)
Suma dintre energia cinetic a si energia potent iala a particulei:
E E
cin
+ U (2.74)
se numeste energia mecanica a particulei. Relat iile (2.72) si
(2.73) reprezint a forma diferent iala a legii conservarii en-
ergiei mecanice, care se enunt a astfel: n cursul miscarii unei
particulentr-un camp de fort e static al c arui lucru mecanic nu de-
pinde de drumul urmat, energia mecanic a a particulei nu variz a n
timp. Forma integrala a legii conservarii energiei se obt ine
din relat ia (2.66) si forma (2.63) a teoremei energiei cinetice:
E
cin
(t
2
) E
cin
(t
1
) = U(r
1
) U(r
2
)
(E
cin
+ U)
t
2
= (E
cin
+ U)
t
1
(2.75)

In consecint a, atunci c and o particul a se misca ntr-un camp de


fort e static, derivat dintr-o energie potent ial a se denet e energia
mecanica a particulei cu proprietatea esent iala ca se conserva n
timp. Marimea conservat a E este complet determinat a de starea
init ial a a particulei:
E[r(t), v(t)] E(r
o
, v
o
) =
1
2
mv
2
o
+ U(r
o
) (2.76)
Observat ii
din punct de vedere matematic, energia este o integral a prim a
a ecuat iei de miscare (2.31)
se disting doua feluri de fort e: fort e pentru care se poate formula
legea conserv arii energiei, numite fort e conservative si fort e care
nu au aceast a proprietate, numite fort e neconservative
77
2.6 Teoremele generale ale Mecanicii
pentru un sistem de puncte mate-
riale
Fie un sistem de N puncte materiale (N > 1) de mase m
i
(i =
1, N) ecare. Presupunem cunoscute toate fort ele, exterioare si
interioare, exercitate asupra particulelor din ansamblul consid-
erat.
Vom deni centrul de masa al sistemului de puncte materi-
ale, ca ind punctul geometric caracterizat de vectorul de pozit ie
(Fig. 4):

R =
N

i=1
m
i
r
i
N

i=1
m
i
=
1
M
N

i=1
m
i
r
i


R =
N

i=1
m
i
M
r
i
(2.77)
unde M =
N

i=1
m
i
reprezinta masa totala a sistemului de puncte
materiale.
Observat ie: vectorul de pozit ie

R al centrului de masa este suma
ponderat a a vectorilor de pozit ie ai tuturor particulelor din sistem,
cu ponderi egale cu rapoartele dintre masele particulelor individ-
uale si masa total a a sistemului,
m
i
M
.
Vom deni viteza centrului de masa privit ca un punct c-
78
O
x
y
z
m
2
m
1
m
3
m
i
1
r
&
2
r
&
i
r
&
CM
Fig. 4
tiv, ca ind:

V =

R =
N

i=1
m
i

r
i
M
=
1
M
N

i=1
m
i

r
i
(2.78)
iar accelerat ia centrului de masa:

V =

R =
N

i=1
m
i

r
i
N

i=1
m
i
=
1
M
N

i=1
m
i

r
i
(2.79)
79
2.6.1 Teorema impulsului pentru un sistem de
puncte materiale
Prin denit ie, impulsul

P al sistemului de particule este egal
cu suma impulsurilor particulelor constituente:

P =
N

i=1
p
i
(2.80)
Vom nota n continuare prin

F
ext
ca ind fort a total a exterioar a
ce act ioneaza asupra sistemului de particule si care este egal a cu
suma fort elor exterioare

F
ext,i
ce act ioneaza asupra ec arei par-
ticule, iar prin

F
int
- fort a total a interioar a ce act ioneaz a asupra
sistemului de particule si care este egala cu suma fort elor inte-
rioare

F
int,i
ce act ioneaza asupra ec arei particule (Fig. 5):
m
i
m
j
F
ext,i
F
int,i
F
j,i
F
i,j
Fig. 5
80

F
ext

N

i=1

F
ext,i
(2.81)

F
int

N

i=1

F
int,i
(2.82)
Fort a care act ioneaza asupra ec arei particule i a sistemului va :

F
i
=

F
ext,i
+

F
int,i
(2.83)
iar ecuat ia de miscare va , conform principiului doi al Mecanicii:
m
i

r
i
=

F
i
(r
1
, r
2
, .....r
N
;

r
1
,

r
2
....

r
N
; t) (i = 1, N) (2.84)
Scrise pe componente, cele N ecuat ii diferent iale vectoriale (2.84)
revin la un sistem de 3N ecuat ii diferent iale de ordinul doi, pentru
componentele vectorilor de pozit ie ai tuturor particulelor r
i
, ca
funct ii de timp. Acestui sistemi asociem urm atoarele 6N condit ii
init iale:
r
i
(t
o
) = r
oi
(2.85)

r
i
(t
o
) = v
oi
Sistemul de ecuat ii diferent iale (2.84) si condit iile init iale (2.85)
alcatuiesc o problem a Cauchy care ne ofer a o solut ie unica:
r
i
= r
i
(t) i = 1, N (2.86)
Aceasta solut ie reprezinta legea de miscare a sistemului de
particule determinat a de condit iile init iale (2.85). Ansamblul
81
vectorilor de pozit ie ai tuturor particulelor la un moment dat t
r
1
(t), r
2
(t), ....r
N
(t), deneste congurat ia sistemului n mo-
mentul respectiv. Numarul parametrilor care determin a complet
congurat ia unui sistem de particule se numeste numarul grade-
lor de libertate ale sistemului.

In cazul sistemului analizat pan a
acum, num arul gradelor de libertate este 3N. Ansamblul vecto-
rilor de pozit ie si vitezelor tuturor particulelor la momentul t,
r
1
(t), r
2
(t), ..r
N
(t);

r
1
,

r
2
..

r
N
deneste starea mecanica a sis-
temului de puncte materiale la momentul t. Prin urmare,
condit iile init iale (2.85) xeaz a starea mecanic a la momentul t
o
a
sistemului, iar legea de miscare (2.86) va reprezenta evolut ia n
timp a congurat iei sistemului de particule.

In continuare vom deriva, n raport cu timpul, relat ia (2.80):


d

P
dt

P =
N

i=1

p
i
=
N

i=1

F
i
=
N

i=1

F
ext,i
+
N

i=1

F
int,i
=

F
ext
+

F
int
(2.87)
Dar, n virtutea principiului independent ei act iunilor si a prin-
cipiului act iunii si react iunii, rezultanta fort elor interioare este
ntotdeauna nul a, pentru un sistem de particule (fort ele interioare
act ioneaza asupra ec arei perechi de particule si sunt egale si de
sens contrar). Ca urmare, relat ia (2.87) devine:
d

P
dt
=

F
ext
(2.88)
ceea ce exprima teorema impulsului pentru un sistem de
puncte materiale: derivata n raport cu timpul a impulsului
total al unui sistem de particule este egal a cu rezultanta tuturor
fort elor exterioare exercitate asupra particulelor.
82
O consecint a a acestei teoreme se refer a la cazul n care rezul-
tanta fort elor exterioare este nul a; atunci si numai atunci, impul-
sul total al sistemului de particule se conserv a:

F
ext

0

P(t)

P(t
o
) (2.89)
Aceasta ultim a relat ie exprima legea de conservare a impulsu-
lui total. Din punct de vedere matematic, componentele P
x
, P
y
si P
z
sunt integrale prime ale ecuat iilor diferent iale (2.84) si sunt
complet determinate de starea mecanic a la momentul t
o
, (2.85) a
ansamblului de puncte materiale.

In particular, impulsul total al
unui sistem de puncte materiale izolat este constant.
Din denit iile (2.80) si respectiv (2.78) rezult a:

P
N

i=1
p
i
=
N

i=1
m
i

r
i
= M

R
M

R =

P (2.90)
Deriv and n raport cu timpul relat ia (2.90) si folosind teorema
impulsului (2.88), obt inem:
M

R =

F
ext
(2.91)
Relat iile (2.90) si (2.91) arat a ca impulsul centrului de mas a al
unui sistem de particule este impulsul total al sistemului, iar
fort a asupra centrului de mas a este rezultanta tuturor fort elor
exterioare exercitate asupra particulelor din sistem. Dac a se pre-
supune cunoscuta fort a exterioar a

F
ext
, atunci ecuat ia (2.91) re-
prezint a ecuat ia de miscare a centrului de mas a si poate inte-
grat a, specicandu-se starea mecanica la momentul init ial t
o
:

R(t
o
) =

R
o
83
(2.92)

R(t
o
) =

V
o
2.6.2 Teorema momentului cinetic total pen-
tru un sistem de puncte materiale
Momentul cinetic total

L al sistemului de particule este suma
momentelor cinetice individuale ale particulelor:

L
N

i=1

l
i
(2.93)
Vom deni momentul rezultant al fort elor exterioare:

M
ext

N

i=1

M
ext,i
=
N

i=1
r
i


F
ext,i
(2.94)
si momentul rezultant al fort elor interioare:

M
int

N

i=1

M
int,i
=
N

i=1
r
i


F
int,i
(2.95)
Derivam n raport cu timpul relat ia (2.93):

L =
N

i=1

M
i
=
N

i=1
r
i


F
i
=
N

i=1
r
i
(

F
ext,i
+

F
int,i
)
=
N

i=1
r
i


F
ext,i
+
N

i=1
r
i


F
int,i
=
N

i=1

M
ext,i
+
N

i=1

M
int,i
=

M
ext
+

M
int

L
dt
=

M
ext
+

M
int
(2.96)
84
Formula (2.96) reprezint a teorema momentului cinetic: deri-
vata n raport cu timpul a momentului cinetic total al unui sistem
de puncte materiale este egal a cu suma celor dou a momente rezul-
tante, al fort elor exterioare ai al fort elor interioare.
O consecint a a acestei teoreme se refer a la cazul n care suma
momentelor rezultante este nula; atunci si numai atunci, momen-
tul cinetic total se conserv a:

M
ext
+

M
int

0

L(t)

L(t
o
) (2.97)
Observat ie
Denim un sistem de particule ca ind un sistem conservativ
atunci c and fort ele de interact iune ntre toate perechile de parti-
cule nu depind de vitezele relative ale acestora, adica au forma:

F
i,j
(r
i,j
) = f
i,j
(r
i,j
)
r
i,j
r
i,j
(2.98)
unde r
i,j
= r
i
r
j
este vectorul pozit iei relative a particulelor i
si j. Deci, pentru un sistem conservativ de particule este valabil a
egalitatea:
r
i,j


F
i.j
=

0 (2.99)
Vom calcula acum momentul fort elor interioare pentru un sistem
conservativ de particule:

M
int
=
N

M
int,i
=
N

i
r
i


F
int,i
=
N

i
r
i

j,j=i

F
i,j
85
=

i,j
r
i,j


F
i,j
=

i,j
(r
i


F
i,j
+r
j


F
j,i
)
=

i,j
(r
i
r
j
)

F
i,j
=

i,j
r
i,j


F
i,j
=


M
int
=

0 (2.100)
Astfel, pentru un sistem conservativ de particule, mometul rezul-
tant al fort elor interioare este ntotdeauna nul. Ca urmare, legea
momentului cinetic pentru un sistem conservativ este:
d

L
dt
=

M
ext
(2.101)
iar legea de conservare a momentului cinetic total va avea forma:

M
ext

0

L(t)

L(t
o
) (2.102)
Componentele constante L
x
, L
y
si L
z
ale momentului cinetic total
sunt integrale prime ale sistemului de ecuat ii de miscare (2.84)
si sunt complet determinate de starea mecanic a la mometul t
o
(2.85).
2.6.3 Teorema energiei cinetice pentru un sis-
tem de puncte materiale. Conservarea
energiei mecanice
Energia cinetica totala pentru un sistem de puncte materiale
este denta ca suma energiilor cinetice individuale ale tuturor
particulelor:
E
cin

N

i=1
E
cin,i
=
1
2
N

i=1
m
i

r
i
2
(2.103)
86
Lucrul mecanic elementar al fort elor exterioare este egal
cu suma lucrurilor mecanice elementare ale tuturor fort elor exte-
rioare:
dL
ext

N

i=1

F
ext,i
dr
i
(2.104)
iar lucrul mecanic elementar al fort elor interioare este egal
cu suma lucrurilor mecanice elementare ale tuturor fort elor inte-
rioare:
dL
int

N

i=1

F
int,i
dr
i
(2.105)
Diferent iala energiei cinetice totale, plec and de la denit ia (2.103),
va :
dE
cin
=
N

i=1
dE
cin,i
=
N

i=1

F
i
dr
i
=
N

i=1
(

F
ext,i
+

F
int,i
dr
i
=
N

i=1

F
ext,i
dr
i
+
N

i=1

F
int,i
dr
i
= dL
ext
+ dL
int
dE
cin
= dL
ext
+ dL
int
(2.106)
ceea ce reprezinta teorema energiei cinetice pentru un sistem
de particule, sub forma diferent iala adica, variat ia energiei ci-
netice totale a unui sistem de particule ntr-un interval de timp
innitezimal dt este egal a cu suma lucrurilor mecanice elementare
efectuate de fort ele exterioare si de fort ele interioare. Dac a se inte-
greaz a expresia (2.106) se va obt ine forma integrala a teoremei
energiei cinetice:
E
cin
(t
2
) E
cin
(t
1
) = L
ext
[t
1
, t
2
] + L
int
[t
1
, t
2
] (2.107)
87
unde L
ext
[t
1
, t
2
] si respectiv L
int
[t
1
, t
2
] reprezinta lucrul mecanic
integral al fort elor exterioare, respectiv interioare.
Vom considera n continuare un sistem de particule conservativ.
T inand cont de expresia (2.98) a fort elor interioare, atunci lucrul
mecanic elementar al fort elor interioare:
dL
int
=
N

i=1

F
int,i
dr
i
= d

i,j
U
ij
(2.108)
unde
U
int
=

i,j
U
ij
(r
i,j
) (2.109)
reprezinta energia potent iala a fort elor interioare. Astfel,
lucrul mecanic elementar al fort elor interioare va :
dL
int
= dU
int
(2.110)
iar lucrul mecanic integral al fort elor interioare nu depinde dec at
de congurat iile init iala si nal a ale sistemului:
L
int
[t
1
, t
2
] = [U
int
(t
2
) U
int
(t
1
)] (2.111)
Dac a vomnlocui acest rezultat n expresia matematic a a teoremei
energiei cinetice (2.106) vom obt ine:
d(E
cin
+ U
int
) = dL
ext
(2.112)
Suma dintre energia cinetic a total a si energia potent iala a fort elor
interioare se numeste energia mecanica interna a sistemului
conservativ:
E
int
= E
cin
+ U
int
(2.113)
88

In orice interval de timp n care lucrul mecanic al fort elor exte-


rioare este identic nul si numai atunci, energia intern a a sistemului
se conserva n timp:
L
ext
[t
1
, t
2
] 0 E
int
(t
o
) E
int
(t
1
) (2.114)
ceea ce reprezinta teorema de conservare a energiei mecanice
interne.
Analog, dac a se analizeaz a cazul n care asupra sistemului conser-
vativ act ioneaza numai fort e exterioare conservative:

F
ext,i
(r
i
) =

U
ext,i
(r
i
) (2.115)
atunci suma:
U
ext
(r
1
, r
2
, ....r
N
) =
N

i=1
U
ext,i
(r
i
) (2.116)
reprezinta energia potent iala a fort elor exterioare. Lucrul
mecanic elementar al fort elor exterioare conservative este egal
cu diferent iala total a a energiei potent iale a fort elor exterioare
dU
ext
:
dL
ext
= dU
ext
(2.117)
Deci, lucrul mecanic integral al fort elor exterioare n intervalul
de timp [t
1
, t
2
] depinde doar de congurat iile init iala si nal a ale
sistemului conservativ:
L
ext
[t
1
, t
2
] = [U
ext
(t
2
) U
ext
(t
1
)] (2.118)
Pornind de la expresia (2.117), si daca vom t ine cont si de teorema
energiei mecanice interne (2.112) atunci vom obt ine identitatea:
d(E
cin
+ U
int
+ U
ext
) = 0 (2.119)
89
Vom deni energia potent iala totala a sistemului suma din-
tre energia potent iala a fort elor exterioare si energia potent ial a a
fort elor interioare:
U U
int
+ U
ext
(2.120)
iar suma dintre energia potent ial a total a si energia cinetic a total a
se numeste energia mecanica totala a sistemului de puncte
materiale:
E E
cin
+ U = E
cin
+ U
int
+ U
ext
= E
int
+ U
ext
(2.121)
Relat ia (2.119) exprim a sub form a diferent iala legea de conser-
vare a energiei totale pentru un sistem de particule conservativ,
aat ntr-un camp de fort e exterioare conservative, adic a:
E(t) E(t
o
) (2.122)
Energia total a este o integral a prim a a sistemului ecuat iilor de
miscare (2.84) si este complet determinat a de starea mecanic a
init iala, la momentul t
o
.
2.6.4 Teoremele lui K onig
Sa analiz am n continuare cum se descompune miscarea unui sis-
tem de particule fat a de dou a sisteme de referint a S si S

. Fie un
sistem de referint a S

cu originea plasat a n centrul de masa C al


unui ansamblu de particule si av and o miscare de translat ie fat a
de sistemul de referint a inert ial S (Fig.6).
Miscarea ansamblului de particulen sistemul S se numeste miscare
absoluta, iar n sistemul S

se numeste miscare relativa fat a


de centrul de masa. Pentru un punct material P (Fig.6) al
90
x
y
z
x
y
z
S
P
r
r
R
O
CM
Fig.6
sistemului de particule sunt adevarate relat iile:
r
i
=

R +r

i
(2.123)
v
i
=

V +v

i
(2.124)
Deoarece centrul de masa al sistemului de particule are fat a de
sistemul de referint a S

vectorul de pozit ie

R

= 0, din relat iile


(2.77) si (2.78) rezult a:
N

i=1
m
i
r

i
=

0 (2.125)
N

i=1
m
i
v

i
=

0 (2.126)
91
Vom deni momentul cinetic total

L

si energia cinetica to-


tala E

cin
ale sistemului de particule n miscarea relativ a fat a de
centrul de masa prin relat iile:

i=1
m
i
(r

i
v

i
) (2.127)
E

cin

1
2
N

i=1
m
i
v
2
(2.128)
Ne intereseaza n continuare care este relat ia dintre momentul
cinetic total

L, n miscarea absolut a si momentul cinetic total

L

,
m miscarea relativ a fat a de centrul de mas a:

L
N

i=1
m
i
(r
i
v
i
) =
N

i=1
[(m
i
(

R +r

i
) (

V +v

i
)]
= (
N

i=1
m
i
)(

V ) + (
N

i=1
m
i
(r

i
)

V +

R (
N

i=1
m
i
v

i
)
+
N

i=1
m
i
(r

i
v

i
) = M(

V ) +

L


L = M(

V ) +

L

(2.129)
Relat ia (2.129) reprezint a teorema lui K onig pentru momen-
tul cinetic: momentul cinetic total al unui sistem de puncte ma-
teriale este egal cu suma dintre momentul cinetic al centrului de
masa, n care se presupune concentrata masa total a a sistemului,
si momentul cinetic n miscarea relativ a fat a de centrul de mas a.
Sa vedemn continuare care sunt relat iile dintre energiile cinetice
92
totale E
cin
, n miscarea absolut a si E

cin
, n miscarea relativ a fat a
de centrul de mas a:
E
cin

N

i=1
E
cin,i
=
1
2
N

i=1
m
i
v
2
i
=
1
2
N

i=1
m
i
(

V +v

i
)
2
=
1
2
MV
2
+ E

cin
E
cin
=
1
2
MV
2
+ E

cin
(2.130)
Relat ia (2.130) reprezint a teorema lui K onig pentru energia
cinetica: energia cinetica total a a unui sistem de puncte materi-
ale este egala cu suma dintre energia cinetic a a centrului de mas a,
presupus a avea masa egal a cu masa total a a sistemului, si energia
cinetica total a n miscarea relativ a fat a de centrul de mas a.
Observat ie: teoremele momentului cinetic si energiei cinetice ,
valabile ntr-un sistem de referint a inert ial S, isi pastreaz a forma
n sistemul de referint a S

, care n general este neinert ial.


2.7 Probleme
2.1 Vectorul de pozit ie al unui punct material este dat de legea
de miscare:
r = 5(cos 3t)

i + 4(sin 3t)

j
unde (r) este masurat n metri iar timpul t n secunde. Determi-
nat i:
a). viteza si accelerat ia particulei la momentul t = 10s de la
nceperea miscarii
93
b). traiectoria pe care se misca punctul material
Rezolvare:
a. Legea vitezei punctului material se determin a din relat ia de
denit ie:
v =
dr
dt
=
d
dt
(5 cos 3t

i + 4 sin 3t

j)
= 15 (sin 3t)

i + 12(cos 3t)

j
Marimea vectorului vitez a este:
[v[ =

(15 sin 3t)


2
+ (12 cos 3t)
2
= 3

(9 cos
2
3t + 25)
La momentul t = 10s viteza este:
v(1) = 3

(9 cos
2
30 + 25) = 14. 936m/s
Pentru accelerat ie se procedeaza n mod similar:
a =
dv
dt
=
d
dt
(15 sin 3t

i + 12 cos 3t

j)
= 45 (cos 3t)

i 36 (sin 3t)

j
Marimea vectorului accelerat ie este:
[a[ =

(45 cos 3t)


2
+ (36 sin 3t)
2
= 9

(9 cos
2
3t + 16)
94
La momentul t = 10s accelerat ia este:
a(1) = 9

(9 cos
2
30 + 25) = 45. 192m/s
2
b. Ecuat ia traiectoriei de g aseste prin eliminarea timpului din
ecuat iile cinematice ale miscarii:
x = 5 cos 3t
y = 4 sin 3t
Folosind relat ia fundamental a din trigonometrie:
sin
2
3t + cos
2
3t = 1
se obt ine:
y
2
4
+
x
2
25
= 1
Aceasta reprezint a ecuat ia unei elipse cu semiaxele de 2m si re-
spectiv 5m.
2.2 Un punct material se deplaseaz a cu viteza constant a v pe
o elice denit a de ecuat iile parametrice:
x = 5 cos 2t
y = 5 sin 2t
z = vt
unde distant ele (x, y, z) sunt m asurate n metri iar timpul t n
secunde. Determinat i accelerat ia particulei n funct ie de timp.
Rezolvare:
95
Conform denit iei, accelerat ia este:
a = x

i + y

j + z

k
unde:
x =
d x
dt
=
d
dt
(10 sin 2t) = 20 cos 2t
y =
d y
dt
=
d
dt
(10 cos 2t) = 20 sin 2t
z =
d z
dt
=
d
dt
(v) = 0
Vectorul accelerat ie este:
a = 20 cos 2t

i 20 sin 2t

j
iar m arimea accelerat iei depinde de timp dup a legea:
[a[ =

(20 cos 2t)


2
+ (20 sin 2t)
2
= 20m/s
2
2.3 Se stie ca viteza unui punct material variaz a n timp dup a
legea:
v(t) = 1.5t
2

i + 1.8t

j + t
3

k(m/s)
Sa se determine:
a). deplasarea punctului material ntre momentele de timp t
1
=
1s si t
2
= 3s
b). marimea si orientarea accelerat iei (cosinusii directori ai unghi-
urilor , , dintre vectorul accelerat ie si axele de coordonate) la
96
momentul de timp t
2
= 3s
Rezolvare:
a. Variat ia vectorului de pozit ie n intervalul de timp considerat:
t = t
2
t
1
este:
r = r(t
2
) r(t
1
) = r
2
r
1
Din denit ia vitezei se observa ca:
dr = vdt
r
1

r
2
dr =
t
1

t
2
vdt
r
2
r
1
=
3

1
(1.5t
2

i + 1.8t

j + t
3

k)dt
= 13.0

i + 7. 2

j + 20.0

k
Marimea acestei deplas ari este:
[r[ =

13.0
2
+ 7. 2
2
+ 20.0
2
= 24. 917m
b. Vectorul accelerat ie este:
a =
dv
dt
=
d
dt
(1.5t
2

i + 1.8t

j + t
3

k =
= 3.0t

i + 1. 8

j + 3t
2

k
97
iar m arimea:
a(t = 2) =

(3.0 2)
2
+ (1. 8)
2
+ (3.0 4)
2
= 13. 537m/s
2
cos =
a
x
a
=
3.0 2
13. 537
= 0. 4432
cos =
a
y
a
=
1.8
13. 537
= 0. 1329
cos =
a
z
a
=
3.0 4
13. 537
= 0. 8864
Evident ca trebuie s a se verice relat ia:
cos
2
+ cos
2
+ cos
2
= 1
0. 4432
2
+ 0. 1329
2
+ 0. 8864
2
= 0. 9998
2.4 Sa se deduca ecuat ia de miscare a unui corp de mas a m sub
act iunea unei fort e constante:
F(x, x, t) = F
0
= const.
Rezolvare
Folosind denit ia accelerat iei si principiul fundamental al meca-
nicii, se gaseste prin integrare:
x(t) =

x(t)dx =
1
m
t

0
Fdt =
F
0
m
t + x(0)
98
Constanta de integrare este valoarea vitezei la momentul init ial.
Se observ a ca viteza creste liniar cu timpul.
Integr and din nou, av and n vedere denit ia vitezei, obt inem
ecuat ia de miscare:
x(t) =
t

0
x(t)dt =
F
0
2m
t
2
+ x(0)t + x(0)
Trebuie facuta observat ia ca alegerea momentului de timp t
0
= 0
este arbitrar a. Ecuat ia miscarii este valabil a la orice alt moment
de timp considerat init ial, t
0
, sub forma:
x(t t
0
) =
F
0
2m
(t t
0
)
2
+ x(t
0
)(t t
0
) + x(t
0
)
Expresia obt inuta reprezint a ecuat ia unei parabole.
2.5 Un corp de mas a m se aa init ial n repaus si asupra lui se
aplic a o fort a:
F = F
0
e
t
unde > 0, F
0
constante. Determinat i legea de miscare si legea
vitezei.
Rezolvare:
Deoarece miscarea se presupune unidimensionala:
m
dv
dt
= F
0
e
t
99
Dup a separarea variabilelor se poate integra:
v

0
dv =
F
0
m
t

0
e
t
dt
Se obt ine:
v(t) =
F
0
m

1 e
t

Legea spat iului o obt inem prin integrarea legii vitezei:


v =
dx
dt

x

0
dx =
t

0
vdt
x(t) =
t

1 e
t

dt
x(t) =
F
0

2
m
(e
t
+ t 1)
2.6 Sa se studieze miscarea unidimensional a a unui corp de mas a
m sub act iunea unei fort e de tipul F = kv.
Rezolvare:

Inlocuind expresia fort ei n ecuat ia diferent iala a miscarii:


m
dv
dt
= kv
100
Dup a separarea variabilelor:
dt =
m
k
dv
v
si integrare, rezulta:
t t
0
=
m
k
v(t)

v(t
0
)
dv
v

In urma efectuarii integralei si dupa rearanjarea termenilor se


obt ine:
k
m
(t t
0
) = ln v
0
ln v
Consider and ca t
0
= 0, si ca v(t
0
) = v
0
dupa aplicarea funct iei
inverse logaritmului, se obt ine expresia legii vitezei:
v = v
0
e

k
m
t
= v
0
e

unde
=
m
k
Semnicat ia coecientului este acum evident a. Pentru ca relat ia
vitezei sa e corecta dimensional trebuie ca exponentul s a e adi-
mensional. Prin urmare
[] = T
1
si reprezinta un timp, numit timp de relaxare. Se observa c a:
t = v =
v
0
e
101
Timpul de relaxare se deneste ca timpul dup a care viteza
scade de e ori.
Analiz and gracul vitezei dat n Fig. 2.6.1 putem face unele
observat ii legate de cazurile limit a.
Fig. 2.6.1: Dependent a de timp a vitezei, v = v
0
e

k
m
t
,
pentru trei valori diferite ale coecientului de frecare:
k
1
> k
2
> k
3
Se observa c a pe masur a ce scade valoarea lui k, scaderea expo-
nential a a vitezei se face pe un drum mai lent, timpii de relaxare
corespunzatori sc az and.
102
Pentru a g asi legea miscarii, integram din nou legea vitezei:
x(t) = x
0
+
t

0
v
0
e

dt
unde x
0
este pozit ia corespunz atoare momentului init ial t
0
= 0.
Efectuand integrala se obt ine n nal legea miscarii, sub forma:
x(t) = x
0
+ v
0

1 e

O analiz a simpl a a acestei relat ii arat a ca, oric at de lung ar


timpul avut la dispozit ie de corp, el nu se misca la innit ci doar
pe o distant a nit a.
Din Fig. 2.6.2 se observ a ca pe m asur a ce scade valoarea lui k,
distant a parcurs a de corp creste. Oric at de mult ar creste

insa
timpul de miscare, distant a parcurs a nu poate dep asi o anumit a
limit a. S a analiz am cazurile limit a ale miscarii.
Pentru un interval de timp scurt, imediat dup anceperea miscarii,
t

0. Folosim dezvoltarea n serie Taylor:


e
z
= 1 + z + z
2
/2 + z
3
/3 + ...
Acest lucru ne permite sa scriem legea vitezei ca:
v = v
0
(1
k
m
t + ...) v
0

kv
0
m
t =
= v
0
+
F
0
m
t = v
0
+ a
0
t
103
Fig. 2.6.2: Reprezentarea spat iului parcurs pentru
diferite valori ale coecientului de frecare, pentru cazul
x
0
= 0
unde:
a
0
=
F
0
m
F
0
= kv
0
corespund accelerat iei si respectiv fort ei la momentul t = 0.
Folosind aceeasi aproximare si pentru spa t iul parcurs, se obt ine:
x(t) = x
0
+
v
0
m
k

1 1 +
k
m
t
1
2
k
2
m
2
t
2
...

104
x
0
+ v
0
t
1
2
v
0
k
m
t
2
= x
0
+ v
0
t +
1
2
a
0
t
2
Se observ a ca s-au reg asit ecuat iile miscarii sub act iunea unei fort e
constante.
Analizam ce se nt ampl a dup a un interval de timp sucient
de lung, adic a atunci c and t . Deoarece:
lim
z
e
z
= 0
viteza limit a devine:
v 0
iar spat iul limit a:
x x
0
+
v
0
m
k
2.7 Sa se studieze miscarea unidimensional a a unui corp de mas a
m sub act iunea unei fort e de tipul F = kv
2
.
Rezolvare:

Inlocuim expresia fort ei n ecuat ia diferent iala a miscarii:


m
dv
dt
= kv
2
Dup a separarea variabilelor:
105
dt =
m
k
dv
v
2
g asim:
t t
0
=
m
k
v

v
0
dv
v
2
ceea ce conduce, dupa integrare si considerarea lui t
0
= 0, la
expresia vitezei:
v(t) =
v
0
1 +
kv
0
m
t
Aam legea spat iului printr-o nou a integrare.
x

x
0
dx =
t

0
v
0
1 +
kv
0
m
t
dt
Integrala din membrul al doilea se rezolv a usor dac a se face sub-
stitut ia: u = 1 +
kv
0
m
t. Se obt ine:
x = x
0
+
m
k
ln

kv
0
m
t + 1

2.8 Sa se studieze miscarea unidimensional a a unui corp de mas a


m legat de un resort cu constanta elastic a k, n absent a frecarii.
106
Fig. 2.8.1
Rezolvare:

Inlocuim expresia fort ei n ecuat ia diferent iala a miscarii:


m
dv
dt
= kx
Vom studia aceast a miscare folosind legea conserv arii energiei.
Trebuie sa a am asadar care este valoarea energiei cinetice si a
celei potent iale.
Conform denit iei, valoarea energiei potent iale a fort ei elastice
corespunzatoare unei deform ari oarecare x a resortului lu and ca
referint a valoarea zero pentru energia potent ial n pozit ia nede-
format a a resortului, este:
107
E
p
(x) =
x

0
kxdx =
1
2
kx
2

In punctul x = 0 energia potent iala este nul a, de aceea energia


total a este n ntregime energie cinetic a.
E(x = 0) = E
c
Sa consider am valoarea energiei cinetice de forma:
E
c
=
1
2
kA
2
A este distant a maxim a p an a la care poate ajunge punctul mate-
rial si se numeste amplitudine.
Scriem conservarea energie ntre momentul n care corpul trece
prin pozit ia nedeformat a si un moment oarecare:
1
2
mv
2
+
1
2
kx
2
=
1
2
kA
2
v
2
=
2
m
k
2
(A
2
x
2
)
dx
dt
=

2
m
k
2
(A
2
x
2
)
Dup a separarea variabilelor se obt ine:
t t
0
=
x

x
0
dx

2
m
k
2
[A
2
x
2
]
=
=
arcsin x/A

arcsin x
0
/A
Acos d

k
m
A
2

1 sin
2

=
108
=
arcsin x/A

arcsin x
0
/A
Acos d
Acos
=
=
1

0
(arcsin x/A arcsin x
0
/A)
S-a facut schimbarea de variabil a x = Asin si s-a notat
k
m
=
2
0
Consider and ca t
0
= 0 si a and pe x n funct ie de t rezulta:

0
t + arcsin
x
0
A
= arcsin
x
A
adica:
x = Asin(
0
t + arcsin
x
0
A
)
Marimea
0
se numeste frecvent a unghiulara sau pulsat ia
proprie a oscilat iilor iar
0
= arcsin
x
0
A
faza init iala a miscarii.
Dup a cum este denita, frecvent a unghiular a este o m arime con-
stant a, caracteristic a corpului si nu depinde de condit iile init iale.

In Fig. 2.8.2 este reprezentarea grac a a unei miscari oscilatorii


cu vizualizarea principalelor m arimi caracteristice.
2.9 O bil a legat a de un punct x printr-un r se roteste uniform
pe un plan orizontal neted f ar a frecari cu turat ia n
1
. De cate ori
se modica turat ia bilei dac a rul se scurteaza la jum atate?
Rezolvare:
Pentru un sistem izolat, momentul cinetic se conserv a. Ca ur-
mare:

L
1
=

L
2
109
Fig.2.8.2 - Reprezentarea graca a unei miscari
oscilatorii
110
Conform denit iei:

L = r mv
Deoarece miscarea bilei se produce n permanent a n acelasi sens,
nici direct ia si nici modulul vectorului nu se modic a (determinate
prin regula burghiului). Ca urmare, conservarea implic a egali-
tatea m arimilor momentului unghiular pentru cele dou a situat ii.
r
1
mv
1
= r
2
mv
2

v
1
v
2
=
r
2
r
1
Vitezele v
1
si v
2
sunt viteze liniare n miscarile circulare de raze
corespunzatoare r
1
si r
2
.
v
1
=
1
r
1
= 2n
1
r
1
v
2
=
2
r
2
= 2n
2
r
2
Ca urmare:
v
1
v
2
=
n
1
r
1
n
2
r
2
Rezult a:
r
2
r
1
=
n
1
r
1
n
2
r
2

n
2
n
1
=
r
2
1
r
2
2

Inlocuind valorile numerice, se obt ine:


n
2
n
1
=
r
2
1
(r
1
/2)
2
= 4
111
2.10 Demonstrat i ca urm atoarea fort a este conservativ a si gasit i
energia potent iala corespunz atoare:

F = ax

i + by

j + cz

k
a, b, cconstante.
Rezolvare:
Pentru a demonstra c a fort a este conservativa, veric am condit ia
integral a:
rot

F = 0

i

j

k

z
F
x
F
y
F
z

= 0
Intr-adevar:

i

j

k

z
ax by cz

= 0
Ca urmare, fort a este conservativa si poate denit a energia
potent iala:

F = U
112
De aici rezulta diferent a de energie potent iala dintre dou a puncte
oarecare:
U U
0
=


F dr
In coordonate carteziene acest lucru nseamn a:
U U
0
=

(F
x
dx + F
y
dy + F
z
dz)
=

F
x
dx

F
y
dy

F
z
dz
=

axdx

bydy

czdz
=
1
2
(ax
2
+ by
2
+ cz
2
)
2.11 Sa se g aseasca pentru urm atorul sistem de puncte materiale:
m
1
= 1kg, r
1
= 2t
2

i + 3t

j + 4

k(m)
m
2
= 3kg, r
2
= (1 + t
2
)

i + (2 + 5t)

j(m)
m
3
= 5kg, r
3
= (1 + 2t
2
)

i + 4t
2

k(m)
la momentele de timp t = 0s si t = 10s: (a) pozit ia centrului de
masa; (b) viteza centrului de mas a; (c) impulsul sistemului; (d)
energia cinetic a.
Rezolvare:
113
a. Vectorul de pozit ie al centrului de masa este:

R
CM
=
m
1
r
1
+ m
2
r
2
+ m
3
r
3
m
1
+ m
2
+ m
3
Dup a nlocuirea valorilor date n ipoteza problemei, rezult a:

R
CM
=
2t
2

i + 3t

j + 4

k + 3[(1 + t
2
)

i + (2 + 5t)

j]
1 + 3 + 5
+
5[(1 + 2t
2
)

i + 4t
2

k]
1 + 3 + 5
=
1
9
(15t
2
+ 8)

i +
1
9
(18t + 6)

j +
4
9
(1 + 5t
2
)

k
Valorile vectorului de pozit ie la momentele de timp t
1
= 0s si
t
2
= 10s sunt:

R
CM
(0) =
8
9

i +
2
3

j +
4
9

R
CM
(10) =
1508
9

i +
62
3

j +
668
3

k
b. Deriv am expresia vectorului de pozit ie si obt inem viteza cen-
trului de masa:

V
CM
=
d
dt
[
1
9
(15t
2
+ 8)

i +
1
9
(18t + 6)

j +
4
9
(1 + 5t
2
)

k]
=
10
3
t

i + 2

j +
40
9
t

k
Valorile vectorului vitez a la momentele de timp t
1
= 0s si t
2
= 10s
sunt:
114

V
CM
(0) = 2

V
CM
(10) =
100
3

i + 2

j +
400
9

k
c. Impulsul sistemului este:

P = (m
1
+ m
2
+ m
3
)

V
CM
= 30t

i + 18

j + 44t

P(0) = 18

P(10) = 300t

i + 18

j + 440

k
d. Energia cinetica:
E
cin
(t) = E
cin,1
(t) + E
cin,2
(t) + E
cin,3
(t)
=
1
2
m
1
v
2
1
(t) +
1
2
m
2
v
2
2
(t) +
1
2
m
3
v
2
3
(t)
Vectorii vitez a pentru cele trei corpuri sunt:
v
1
=
d
dt
(2t
2

i + 3t

j + 4

k) = 4t

i + 3

j
v
2
=
d
dt

(1 + t
2
)

i + (2 + 5t)

= 2t

i + 5

j
v
2
=
d
dt

(1 + 2t
2
)

i + 4t
2

= 4t

i + 8t

k
iar m arimile corespunz atoare:
115
v
1
(t) =

(4t)
2
+ 3
2
; v
1
(0) = 3m/s; v
1
(10) = 40. 11m/s
v
2
(t) =

(2t)
2
+ 5
2
; v
2
(0) = 5m/s; v
2
(10) = 20. 62m/s
v
3
(t) =

(4t)
2
+ (8t)
2
; v
3
(0) = 0m/s; v
3
(10) = 89. 44m/s
Dup a evalu arile numerice se obt ine:
E
cin
(0) = 42.0J
E
cin
(10) = 21.44kJ
116
Capitolul 3
Mecanica analitica
3.1 Marimi caracteristice

In Mecanica newtonian a se studiaza miscarea corpurilor macro-


scopice care se deplaseaza cu viteze mici n comparat ie cu viteza
luminii, printr-o abordare locala . Ecuat ia de baz a cu ajutorul
careia se poate determina starea mecanic a a unui corp este ecuat ia
Newton, dat a de principiul doi al Mecanicii:
m

r =

F(r,

r, t) (3.1)
Dac a se cunosc fort ele care act ioneaza asupra corpului (sistemu-
lui) precum si starea mecanica init iala (r
o
, v
o
), atunci se poate
determina, la orice moment t starea mecanica a corpului (r, v).
Mecanica analitica a fost dezvoltat a de catre Lagrange, Eu-
ler si Hamilton n scopul rezolv arii unor probleme mai compli-
cate de mecanic a. Studiul miscarii unui sistem zic, n Mecanica
analitic a, are la baza un principiu de extremum care ne
spune ca miscarea are loc ntotdeauna pe aceea traiectorie pentru
117
care o anumit a funct ie, care descrie starea sistemului, si atinge
extremul.
Ecuat iile ce descriu miscarea unui sistem n abordarea analitic a
sunt ecuat ii cu derivate part iale de ordinul I si II.
Acest formalism este folosit n studiul sistemelor cu un numar
mare de constituent i (de exemplun Mecanica statistica) sau pen-
tru sisteme mecanice cu legaturi.
Fie un sistem format din N puncte materiale. Starea mecanic a
a sistemului este denita, la ecare moment, prin coordonatele
carteziene si componentele vitezelor tuturor punctelor fat a de un
sistem de referint a inert ial. Vom folosi urm atoarele notat ii pentru
coordonatele carteziene si pentru componentele vitezelor celor N
puncte materiale:
x
1
, x
2
, x
3
, x
4
, x
5
, x
6
, .....x
3N2
, x
3N1
, x
3N
(3.2)
x
1
, x
2
, x
3
, x
4
, x
5
, x
6
, .... x
3N2
, x
3N1
, x
3N
(3.3)
unde s-a t inut cont ca ecare particul a este caracterizat a de trei
coordonate carteziene si respectiv trei componente ale vitezei. O
notat ie similar a va folosit a si pentru fort a:
F
1
, F
2
, F
3
, F
4
, F
5
, F
6
......F
3N2
, F
3N1
, F
3N
(3.4)
unde primele trei valori reprezint a componentele fort ei totale ce
se exercita asupra primului punct material s.a.m.d.
Ecuat iile de miscare pentru sistemul de N puncte materiale carac-
terizate prin coordonatele carteziene (3.2), scrise pe componente
vor :
m
s
x
s
= F
s
s = 1, 3N (3.5)
118
cu convent ia ca:
m
1
= m
2
= m
3
m
4
= m
5
= m
6
.
.
.
m
3N2
= m
3N1
= m
3N
adica, primele trei componente ale masei sunt egale si reprezint a
masa primei particule, s.a.m.d.
Se spune ca sistemul este supus unor legaturi (sau constr angeri),
daca sunt impuse anumite restrict ii asupra alegerii variabilelor
(3.2) si (3.3). Aceste restrict ii se exprima prin anumite relat ii,
care pot avea e forma unor egalit at i, e cea a unor inegalit at i:
f(x
s
, x
s
, t) = 0 sau f(x
s
, x
s
, t) 0 (3.6)
Vom considera n continuare acele leg aturi care depind numai de
coordonatele de pozit ie si de timp, f(x
s
, t) = 0. Dac a vom deriva
aceast a relat ie n raport cu timpul, vom obt ine:
df
dt
=
f
t
+
3N

s=1
f
x
s
x
s
(3.7)
Se observ a ca acest a relat ie cont ine si vitezele x
s
. Dac a toate
relat iile care cont in vitezele se pot obt ine prin derivarea n ra-
port cu timpul a unor relat ii n care apar numai coordonatele de
pozit ie (si eventual timpul) se spune ca sistemul este supus unor
legaturi olonome. Dac a exist a relat ii care cont in vitezele x
s
dar
119
care nu pot obt inute prin derivarea n raport cu timpul a unor
relat ii numai ntre coordonatele de pozit ie, se spune ca sistemul
este supus la legaturi neolonome.
Vom considera n continuare numai sistemele de particule supuse
unor leg aturi olonome exprimate prin relat ii de forma:
f
k
(x
s
, t) = 0 k = 1, s = 1, 3N (3.8)
unde reprezinta num arul de leg aturi la care este supus sistemul.
Observat ie: numarul nu poate arbitrar de mare. Sistemul
f
k
(x
s
, t) = 0 este un sistem n necunoscutele x
s
. Dac a ,
> 3N, atunci sistemul devine incompatibil si nu are sens
zic
= 3N, atunci sistemul pote rezolvat si se pot determina cele
3N necunoscute
< 3N, atunci sistemul este nedeterminat
Acest ultim caz este cel mai interesant din punct de vedere zic.
Vom nota prin:
l = 3N (3.9)
diferent a dintre num arul necunoscutelor si numarul leg aturilor
(ecuat iilor). Acest num ar ntreg si pozitiv reprezint a numarul
gradelor de libertate ale sistemului mecanic dat. Deci, l dintre
variabilele x
s
pot alesen mod arbitrar (independente), iar restul
= 3Nl pot determinate n funct ie de primele prin rezolvarea
sistemului de ecuat ii:
f
k
(x
s
, t) = 0 k = 1, < 3N l = 3N (3.10)
120
Pentru a lucra numai cu variabile independente, Lagrange para-
metrizeaza realt iile (3.10), adic a variabilele x
s
sunt exprimate n
funct ie de noi variabile q
i
, (i = 1, l) si eventual de timp:
x
s
= x
s
(q
1
, q
2
, ....q
l
, t) s = 1, 3N (3.11)
Variabilele q
i
se numesc coordonatele generalizate ale lui La-
grange, iar num arul lor este egal evident cu l, numarul gradelor
de libertate ale sistemului.
Variabilelor generalizate q
i
(i = 1, l) li se poate asocia un spat iu
matematic cu l dimensiuni numit spat iul congurat iilor.
O
{qi}
t
.
Fig.1
Fiecarui punct din acest spat iu i corespunde un ansamblu de
valori [q
i
(i = 1, 2, 3...l)]. Cu alte cuvinte, unei congurat ii in-
stantanee a sistemului de N particule i corespunde un punct n
121
spat iul congurat iilor numit punct reprezentativ. Odat a cu
schimbarea n timp a congurat iei sistemului rezulta o schimbare
a pozit iei punctului reprezentativ, astfel ncat el descrie o curba
n acest spat iu numita traiectorie generalizata caracterizat a
prin ecuat iile parametrice:
q
i
= q
i
(t) i = 1, l (3.12)
Sa presupunem dat un sistem de N puncte materiale asupra c aro-
ra act ioneaza niste fort e date, de componente F
s
(s = 1, 3N)(3.4).
Dac a sistemul nu ar supus unor leg aturi, atunci ecuat iile de
miscare ar avea forma (3.5). Dac a nsa exist a leg aturi, date prin
relat ii de forma (3.8), atunci ecuat iile de miscare nu mai pot
scrise sub forma (3.5). Existent a leg aturilor atrage dup a sine
aparit ia unor noi fort e, denumite fort e (react ii) de sprijin (sau
de legatura) si notate prin R
s
. Deci, ecuat iile de miscare pentru
un sistem de N particule supus la leg aturi se va scrie sub forma:
m
s
x
s
= F
s
+ R
s
s = 1, 3N (3.13)
Se observ a ca, spre deosebire de fort ele F
s
, care sunt propuse
date, react iile R
s
sunt necunoscute si ele trebuie determinate din
condit iile problemei.
Dac a leg aturile impuse sistemului de puncte materiale oblig a unul
dintre puncte de a se aa permanent pe o anumit a curb a, aceasta
exercita asupra punctului material respectiv o fort a de spijin

R.

In
acest caz vom descompune fort a

Rntr-o component a

R
n
situat a
n planul normal la curb a si o component a

R
t
situat a de-a lungul
tangentei la curb a. Componenta

R
t
se numeste fort a de fre-
care exercitat a de curb a asupra punctului si se opune deplas arii
acestuia n lungul curbei.
122
3.2 Formalismul Lagrange
3.2.1 Principiul lucrului mecanic virtual
Fie un sistem de N puncte materiale supus la leg aturi olonome
(3.8) si cu l grade de libertate. Vom presupune c a frecarile sunt
neglijabile, adic a legaturile sunt perfecte. Ecuat iile de miscare
au forma (3.13) unde F
s
reprezinta componentele fort elor date, iar
R
s
componentele fort elor de sprijin necunoscute.
Pentru determinarea miscarii unui sistem de felul celui considerat,
Lagrange propune urm atoarea metod a ce consta din dou a etape:
determinarea funct iilor x
s
(t)
determinarea react iilor R
s
cu ajutorul ecuat iilor (3.13) scrise
sub forma:
R
s
= m
s
x
s
F
s
s = 1, 3N (3.14)
Pentru rezolvarea primei etape vor trebui eliminate fort ele de
legatur a R
s
. Pentru aceasta se va t ine cont ca leg aturile sunt
perfecte, deci componentele tangent iale ale fort elor de sprijin se
anuleaz a. Dac a deplas am arbitrar orice punct material al sis-
temului de-a lungul curbei pe care acest punct este obligat s a
se gaseasca n baza leg aturilor, fort a de sprijin r am ane normal a
la curba, iar lucrul mecanic efectuat de aceast a fort a va nul.
Aceasta armat ie este nsa adev arat a numai dac a curba nu se de-
plaseaza n timp.
Aceste considerat ii ne conduc la denirea deplasarii virtuale
x
s
a sistemului considerat, ca ind orice variat ie continua a co-
ordonatelor x
s
, astfel ncat condit iile de legatur a (3.8) s a e mereu
123
satisfacute, la o valoare constanta a variabilei t.
Fie o deplasare virtual a innitezimal a x
s
a sistemului de puncte
materiale; acesta va trece de la coordonatele x
s
la coordonatele
x + x
s
astfel ncat s a e satisfacute, pe lang a realat iile (3.8) si
relat iile:
f
k
(x
s
+ x
s
, t) = 0 k = 1, s = 1, 3N (3.15)
n care t nu a variat. Vom sc adea ecuat iile (3.15) si (3.8), dez-
volt am dup a puterile cantit at ilor x
s
si pastr am numai acei ter-
meni de ordinul nt ai:
f
k
(x
s
+ x
s
, t) f
k
((x
s
, t) =
3N

s=1
f
k
x
s
x
s
0 (3.16)
relat ie ce reprezinta chiar condit iile pentru ca deplasarile x
s
sa e virtuale.
Pentru orice deplasare virtual a innitezimal a ce satisface condit i-
ile (3.16), lucrul mecanic al fort elor de sprijin este nul:
3N

s=1
R
s
x
s
= 0 (3.17)
Aceasta armat ie constituie enunt ul principiului lucrului me-
canic virtual sau principiul lui dAlembert care st a la baza
formalismului Lagrange. Pe baza lui se pot elimina react iile de
sprijin R
s
din ecuat iile de miscare (3.13); este sucient s a nmul-
t im cu x
s
ambii membrii ai ecuat iei (3.13) si sa sum am pentru
toate valorile indicelui s. Utiliz and relat ia (3.17), vom obt ine:
3N

s=1
x
s
x
s
x
s
=
3N

s=1
F
s
x
s
(3.18)
124
din care au disp arut componentele R
s
. Principiul lucrului mecanic
virtual se mai poate scrie si sub forma:
3N

s=1
(m
s
x
s
F
s
)x
s
= 0 (3.19)
Observat ie: deplasarea virtual a x
s
nu are numic comun cu de-
plasarea real a n cursul miscarii sistemului, n care evident timpul
variaz a.
3.2.2 Fort ele generalizate
Fie un sistem de N puncte materiale supus la leg aturi olonome
si perfecte si e q
i
(x
s
, t) (i = 1, l, s = 1, 3N) coordonatele gene-
ralizate introduse prin relat ia (3.11). Se observ a ca o deplasare
virtual a innitezimal a x
s
a sistemului se obt ine variind n mod
arbitrar, la timp constant, variabilele q
i
:
x
s
=
l

i=1
x
s
q
i
q
i
i = 1, l s = 1, 3N (3.20)

Intocandu-ne la relat ia (3.17), observ am ca membrul drept al e-


cuat iei reprezinta lucrul mecanic elementar al fort elor date, ntr-o
deplasare virtual a:
L =
3N

s=1
F
s
x
s
=
3N

s=1
F
s
l

i=1
x
s
q
i
q
i
L =
l

i=1
Q
i
q
i
(3.21)
125
unde s-a utilizat relat ia (3.20) pentru deplasarea virtual a. Notat ia:
Q
i
=
3N

s=1
F
s
x
s
q
i
(3.22)
reprezinta fort ele generalizate corespunzatoare coordonatelor
generalizate q
i
(i = 1, l):
Q
i
= Q
i
(q
1
, q
2
, .....q
l
, q
1
, q
2
.... q
l
, t) (3.23)
unde q
1
, q
2
.... q
l
reprezinta vitezele generalizate.
Observat ie: daca fort ele F
s
deriva dintr-o energie potent ial a,
atunci lucrul mecanic elementar este egal, p an a la semn, cu vari-
at ia energiei potent iale:
L = U (3.24)
Dac a vom t ine cont de expresia (3.21) a lucrului mecanic elemen-
tar exprimat prin fort ele generalizate, atunci realt ia (3.24) devine:
L =
l

i=1
U
q
i
q
i
(3.25)
ceea ce conduce la exprimarea fort elor generalizate, n cazul for-
t elor conservative F
s
, prin relat ia:
Q
i
=
U
q
i
i = 1, l (3.26)
3.2.3 Ecuat iile Lagrange
Fie un sistem de N puncte materiale supuse la leg aturi olonome
si perfecte si care poseda energia cinetica E
cin
exprimat a prin:
E
cin
=
1
2
3N

s=1
m
s
x
2
s
(3.27)
126
Dac a vom nlocui n expresia principiului dAlembert (3.19) ex-
presia deplasarilor innitezimale virtuale (3.20), si daca t inem si
de (3.27) vom ajunge la setul de ecuat ii diferent iale:
d
dt

E
cin
q
i

E
cin
q
i
= Q
i
i = 1, l (3.28)
ceea ce reprezinta ecuat iile Lagrange pentru determinarea mis-
carii sistemului. Ele suntn numar egal cu num arul l al gradelor de
libertate ale sistemului. Prin integrarea acestui sistem de ecuat ii
se va obt ine dependent a coordonatelor generalizate de timp, q
i
(t).
Apoi, cu aceste coordonate odat a determinate se pot deduce, pe
baza relat iei (3.11) coordonatele x
s
(t). Ecuat iile (3.14) permit
determinarea react iilor de spijin R
s
.
Observat ie: dac a fort ele date admit energia potent ial a U, ecuat i-
ile lui Lagrange (3.28) se pot scrie sub form a mai compact a. Pen-
tru aceasta vom introduce funct ia Lagrange sau lagrangeiana
sistemului, denita prin relat ia:
L E
cin
U (3.29)
Astfel, ecuat iile Lagrange cap at a forma:
d
dt

L
q
i

L
q
i
= 0 i = 1, l (3.30)

In concluzie, formalismul Lagrange ofer a o metod a de rezolvare a


unor probleme de mecanic a care const a n:
se stabileste numarul gradelor de libertate si se aleg coordo-
natele generalizate
127
se construiesc funct iile E
cin
, Q
i
, L
se exprima cele 2l condit ii init iale pentru coordonatele general-
izate q
i
(t
o
) si vitezele generalizate q
i
(t
o
) (i = 1, l)
se integreaz a ecuat iile Lagrange obt inandu-se solut ia q
i
= q
i
(t)
(i = 1, l), se determina coordonatele x
s
(t) (s = 1, 3N) si apoi
react iile de sprijin R
s
(s = 1, 3N)
3.3 Formalismul Hamilton
3.3.1 Principiul lui Hamilton
Legile Mecanicii newtoniene, asa cum au fost formulate de Newton
si care si-au g asit forma cea mai general an lucrarile lui Lagrange,
au forma unor ecuat ii diferent iale. Prin lucrarile lui Hamilton s-a
ajuns la formularea integrala a legilor Mecanicii.
Principiul lui Hamilton este un principiu integral al legilor Meca-
nicii. Pentru a vedea n ce consta acesta, vom considera un sistem
de N puncte materiale supus la legaturi olonome si perfecte.
Fie
x
1
, x
2
, x
3
, ....x
s
......x
3N
(3.31)
coordonatele carteziene ale punctelor sistemului, si e de aseme-
nea
f
k
(x
s
, t) = 0 k = 1, s = 1, 3N (3.32)
ecuat iile care rezulta din leg aturile impuse sistemului.
Vom presupune n continuare c a, n intervalul de timp [t
1
, t
2
]
128
este cunoscuta miscarea reala a sistemului, conform a cu legile
Mecanicii. Aceasta miscare este caracterizata prin legile de miscare:
x
s
= x
s
(t) t
1
t t
2
s = 1, 3N (3.33)
Este clar ca aceast a miscare, caracterizat a prin ecuat iile (3.33) re-
specta leg aturile, deci funct iile (3.33) substituiten relat iile (3.32),
le verica identic.
Vom considera si o miscare virtuala, deci o miscare despre care
presupunem ca satisface condit iile de legatur a (3.32), dar nu sa-
tisface legile Mecanicii. Miscarea virtual a este caracterizat a prin
relat ii de forma:
x

s
= x

s
(t) t
1
t t
2
s = 1, 3N (3.34)
De asemenea, vom presupune ca la momentele de timp t = t
1
si
respectiv t = t
2
, pozit iile punctelor sistemului considerat, pentru
miscarea real a si pentru cea virtual a, coincid:
x
s
(t
1
) = x

s
(t
1
)
(3.35)
x
s
(t
2
) = x

s
(t
2
)

In ne, vom mai presupune ca miscarile (real a si virtual a) sunt


destul de apropiate una de cealalt a, prin urmare diferent ele:
x
s
= x

s
(t) x
s
(t) (3.36)
sunt sucient de mici, astfel ncat puterile superioare puterii nt aia
sa e neglijate.
129
Se observ a ca, prin ipotez a, at at coordonatele x
s
, cat si coor-
donatele x

s
satisfac n ecare moment relat iile de legatur a (3.32);
rezulta atunci c a m arimile x
s
reprezinta, la ecare moment t,
o deplasare virtual a. Dar, conform principiului lucrului mecanic
virtual (3.17), dac a vom elimina react iile de spijin R
s
, vom obt ine
o relat ie aseman atoare cu relat ia (3.19):
3N

s=1
(m
s
x
s
F
s
)x
s
(t) = 0 (3.37)
cu deosebirea ca m arimile x
s
depind de timp.
Vom analiza n continuare cazul obisnuit al fort elor F
s
ca fort e
conservative:
F
s
=
s
U
3N

s=1
F
s
x
s
= U (3.38)
Vom nlocui aceast a ultim a relat ie n (3.37), apoi nmult im cu dt
si integram n raport cu timpul de la t
1
la t
2
:

t
2
t
1

3n

s=1
m
s
x
s
x
s

dt =

t
2
t
1
Udt (3.39)
care, prelucrat a, si t inand cont si de ipoteza (3.35) conduce la
ecuat ia:

t
2
t
1
(E
cin
U)dt = 0 (3.40)
unde:
E
cin
=
3N

s=1
1
2
m
s
x
2
s
(3.41)
130
reprezinta diferent a dintre energia cinetic a a sistemului E

cin
cal-
culat a pentru miscarea virtual a (pe traiectoria virtuala) si re-
spectiv pentru miscarea real a E
cin
(pe traiectoria reala):
E
cin
= E

cin
E
cin
(3.42)
Dac a vom integra relat ia (3.42) rezult a:

t
2
t
1
E
cin
dt =

t
2
t
1
E

cin

t
2
t
1
E
cin
dt =

t
2
t
1
E
cin
dt (3.43)
Dac a vom repeta acelasi rat ionament pentru energia potent iala,
relat ia (3.40) se poate scrie:

t
2
t
1
(E
cin
U)dt = 0 (3.44)
Aceasta ecuat ie reprezinta expresia matematic a a principiului
lui Hamilton si are urm atoarea semnicat ie. Daca se calculeaz a
integrala:

t
2
t
1
(E
cin
U)dt
pentru miscarea real a a sistemului si respectiv pentru miscarea
virtual a apropiat a supusa condit iilor:
satisface relat iile de legatur a
coincide cu pozit iile reale la momentele t
1
si t
2
atunci diferent a (3.44) a celor dou a integrale este nul a.
Observat ie: aceasta condit ie este analoag a cu condit ia de maxim
131
sau minim (extrem) pentru o funct ie; daca se calculeaza valoarea
funct iei pentru un sistem de valori date variabilelor de care de-
pinde funct ia si se constat a ca variat ia este ntotdeauna nul a c and
ne deplas am la un punct vecin, atunci sistemului dat de valori i
corespunde o valoare minim a sau maxim a a funct iei.

In cazul nostru funct ia este nlocuit a printr-o integral a, iar vari-


abilele independente printr-o traiectorie. Vom nota prin:
S =

t
2
t
1
L(q
i
, q
i
, t)dt (3.45)
act iunea pentru o miscare oarecare iar L = E
cin
U = L(q, q, t)
este funct ia Lagrange.
Deci, principiul integral a lui Hamilton (numit si princi-
piul minimei act iuni) se poate formula astfel: miscarea real a
(conform a cu legile Mecanicii), n intervalul de timp [t
1
, t
2
] este
aceea miscare pentru care integrala S cap at a o valoare extrem a
(minima sau maxim a) n comparat ie cu miscarile vecine, care sa-
tisfac ecuat iile legaturilor.
Principiul Hamilton cont ine, sub form a compact a, legile miscarii
sistemului de particule. Se poate ar ata c a satisfacerea acestui
principiu

t
2
t
1
L(q
i
, q
i
, t)dt = 0 (3.46)
este echivalenta cu cerint a ca sistemul diferent ial
d
dt

L
q
i

L
q
i
= 0 i = 1, l (3.47)
132
sa e satisfacut, sistem ce reprezinta ecuat iile Lagrange (vezi
Anexa A)
3.3.2 Ecuat iile canonice

In formularea lagrangeian a a legilor Mecanicii, starea mecanic a a


unui sistem la un moment dat t este data de valorile numerice ale
coordonatelor generalizate si vitezelor generalizate:
q
1
, q
2
, ....q
l
q
1
, q
2
, .... q
l
(3.48)
Evolut ian timp a st arii mecanice se obt ine prin integrarea ecuat i-
ilor Lagrange (3.30).

In cazul cel mai simplu, n care variabilele q
i
sunt chiar coordonatele carteziene ale punctelor materiale, iar q
i
sunt vitezele corespunzatoare, atunci funct ia Lagrange are forma:
L =
l

i=1
1
2
m
i
q
2
i
U(q
i
, t) (3.49)
unde U(q
i
, t) este energia potent iala a sistemului.
Un alt mod de a determina starea mecanic a a unui sistem si
evolut ia acesteia n timp a fost introdus de Hamilton (1834).

In
formularea lui Hamilton, starea mecanic a a unui sistem de puncte
materiale se face cu ajutorul a 2l variabile: variabilele q
1
, q
2
, ....q
l
ram an coordonatele generalizate ale lui Lagrange, iar noile vari-
abile p
1
, p
2
, ....p
l
, care nlocuiesc vitezele, sunt impulsurile ge-
neralizate si sunt denite prin relat ia:
p
i

L
q
i
i = 1, l (3.50)
133

In cazul cel mai simplu, n care lagrangeiana are expresia (3.49),


impulsurile p
i
au expresiile:
p
i
= m
i
q
i
(3.51)
si se mai numesc impulsurile conjugate variabilelor de po-
zit ie q
i
.
Pentru a determina legile de evolut ie a sistemului , vom intro-
duce funct ia H de variabilele de stare, denit a prin relat ia:
H
l

i=1
p
i
q
i
L =
l

i=1
L
q
i
q
i
L(p
i
, q
i
, t) (3.52)
numit a funct ia hamiltoniana a sistemului sau, pe scurt, hamil-
toniana sistemului. Dac a vom diferent ia ambii membrii ai
relat iei (3.52), fat a de toate variabilele de stare, precum si de
timp, obt inem:
dH =
l

i=1
q
i
dp
i
+
l

i=1
p
i
d q
i

i=1
L
q
i
d q
i

i=1
L
q
i
dq
i

L
t
dt (3.53)
Dac a vom t ine cont si de denit ia impulsului generalizat (3.51),
atunci diferent iala hamiltonianei (3.53) se va scrie sub forma:
dH =
l

i=1
q
i
dp
i

i=1
L
q
i
dq
i

L
t
dt (3.54)
care, comparat a cu expresia diferent ialei matematice a funct iei
H(p
i
, q
i
, t):
dH =
H
p
i
dp
i
+
H
q
i
dq
i
+
H
t
dt (3.55)
134
conduce la urm atoarele egalit at i:
q
i
=
H
p
i

L
dq
i
=
H
q
i
(3.56)
L
t
=
H
t
Dac a vom t ine cont de ecuat iile Lagrange precum si de denit ia
impulsului generalizat, primele dou a ecuat ii din relat ia (3.56)
cap at a forma:
q
i
=
H
p
i
(3.57)
p
i
=
H
q
i
i = 1, l
Aceste ecuat ii (3.57) reprezint a ecuat iile lui Hamilton sau e-
cuat iile canonice ale Mecanicii si care determina evolut ia n
timp a st arii mecanice a sistemului. Ele sunt complet echivalente
cu ecuat iile lui Lagrange, dar prezint a urm atoarele avantaje:
sunt ecuat ii diferent iale de ordinul nt ai spre deosebire de e-
cuat iile lui Lagrange care sunt de ordinul doi, dar num arul lor
este dublu
sunt rezolvate fat a de derivatele n raport cu timpul ale vari-
abilelor canonice p
i
, q
i
Conform formalismului lui Hamilton se poate descrie starea me-
canica a unui sistem de puncte materiale prin 2l coordonate ca-
nonice. Daca asociem acestor 2l variabile un spat iu matematic
135
2l dimensional, vom obt ine asa numitul spat iul fazelor n care
q
i
= q
i
(t) si p
i
= p
i
(t) reprezint a ecuat iile parametrice ale traiec-
toriei din acest spat iu (Fig. 2).
O
{q
i
}
{p
i
}
.
Fig.2
3.3.3 Semnicat ia funct iei hamiltoniana

In cazul cel mai simplu, n care lagrangeiana are forma (3.49),


vom avea, conform denit iei:
H =
l

i=1
m
i
q
2
i
L =
1
2
l

i=1
m
i
q
2
i
+ U(q
i
, t) (3.58)
deci, hamiltoniana este suma energiilor cinetic a si potent iala ale
sistemului, adica energia totala a sistemului de puncte mate-
riale supus la legaturi olonome si perfecte. Aceeasi semnicat ie
136
se obt ine si n cazul legaturilor scleronome care sunt legaturi
independente de timp.
Dac a nsa leg aturile impuse sistemului depind explicit de timp
(legaturi reonome), atunci n expresia energiei cinetice apar si
termeni de gradul nt ai fat a de vitezele generalizate, iar hamilto-
niana nu mai coincide cu energia total a a sistemului.
3.3.4 Parantezele lui Poisson
Forma canonic a (3.57) a ecuat iilor de miscare ne permite sa deter-
minam legea de variat ie n timp a oric arei m arimi care depinde de
starea mecanica a sistemului. Fie f(p
i
, q
i
, t) o astfel de m arime.
Variat ia total a a acestei m arimi atunci c and timpul creste cu dt
este:
df
dt
=
f
t
+
l

i=1
f
q
i
dq
i
dt
+
l

i=1
f
p
i
dp
i
dt
(3.59)
Dac a vom nlocui derivatele variabilelor canonice prin valorile lor
date de ecuat iile canonice, se obt ine:
df
dt
=
f
t
+
l

i=1

f
q
i
H
p
i

f
p
i
H
q
i

(3.60)
Suma care apare n membrul al doilea al acestei relat ii se numeste
paranteza Poisson a m arimilor H si f si se noteaz a:
H, f =
l

i=1

f
q
i
H
p
i

f
p
i
H
q
i

(3.61)
137

In general se deneste paranteza Poisson pentru dou a m arimi


oarecare f si g:
f, g =
l

i=1

f
p
i
g
q
i

f
q
i
g
p
i

(3.62)
sume care se nt alnesc frecvent n probleme de Mecanica tratate
cu ajutorul ecuat iile canonice.
Parantezele Poisson se bucur a de urm atoarele propriet at i care
rezulta din denit ia lor general a (3.62):
antisimetrie: f, g = g, f
liniaritate fat a de ecare partener: c
1
f
1
+c
2
f
2
, g = c
1
f
1
, g+
c
2
f
2
, g
parantezele Poisson ale variabilelor canonice au valorile:
q
i
, q
j
= 0 (3.63)
p
i
, p
j
= 0 (3.64)
p
i
, q
j
=
ij
(3.65)
unde
ij
este simbolul lui Kr onneker,
ij
= 1 pentru i = j si

ij
= 0 pentru i = j.
ntre parantezele Poisson a trei m arimi f, g si h este respectata
identitatea Jacobi:
f, g, h +g, h, f +h, f, g 0 (3.66)
Revenind asupra relat iei (3.60), legea de variat ie n timp a unei
funct ii f se poate scrie:
df
dt
=
f
t
+H, f (3.67)
138
Dac a vom alege energia total a a sistemului ca ind m arimea me-
canica f H atunci variat ia n timp a hamiltonianei este:
dH
dt
=
H
t
+H, H =
H
t
(3.68)
Un caz special este acela pentru care hamiltoniana nu cont ine
explicit timpul, adic a
H
t
= 0. Rezult a:
dH
dt
= 0 (3.69)
ceea ce exprima, n cazurile n care hamiltoniana este tocmai e-
nergia total a a sistemului, legea de conservare a energiei.
3.3.5 Transformarile canonice
Alegerea convenabil a a variabilelor care descriu starea de miscare
a unui sistem, n problemele de mecanica, poate aduce simplic ari
considerabile. Fie un sistem de puncte materiale, cu l grade de
libertate a c arui miscare este caracterizata de ecuat iile canonice:
q
i
=
H
p
i
i = 1, l (3.70)
p
i
=
H
q
i
Sa urm arim cum se transform a aceste ecuat ii daca asupra vari-
abilelor facem o schimbare de forma:
p

i
= p

i
(p
i
, q
i
, t)
(3.71)
q

i
= q

i
(p
i
, q
i
, t)
139
unde funct iile admit derivate part iale de ordinul doi, continue.
Condit ia necesara si sucienta ca si variabilele p
i
si q
i
sa poat a
exprimate n funct ie de variabilele p

i
si q

i
este ca jacobianul
variabilelor p

i
, q

i
fat a de variabilele p
i
, q
i
sa e diferit de zero:
J
(p

1
, p

2
, ...p

l
; q

1
, q

2
, ....q

l
)
(p
1
, p
2
, ....p
l
; q
1
, q
2
, ....q
l
)
= 0 (3.72)
Observat ie: daca diferent iem relat ia (3.71), obt inem:
dp

i
t
dt =
p

i
p
j
dp
j
+
p

i
q
j
dq
j
i = 1, l j = 1, l (3.73)
dq

i
t
dt =
q

i
p
j
dp
j
+
q

i
q
j
dq
j
din care se observa ca jacobianul J este tocmai determinantul
mambrilor din partea dreapt a a relat iei (3.73).
Sa consider amn continuare ecuat iile canonice scrise n noile vari-
abile:
q

i
=
H

i
H

= H

(p

i
, q

i
, t) i = 1, l (3.74)
p

i
=
H

i
Pentru ca ecuat iile de miscare scrise n variabilele p

i
, q

i
sa aibe
forma canonic a (3.74) trebuie impuse anumite restrict ii transfor-
marii (3.71). Restrict ia care se impune se numeste condit ia de
140
canonicitate si este urmatoarea:
(p
i
dq
i
Hdt) (p

i
dq

i
H

dt) = dF(p
i
, q
i
, t) i = 1, l (3.75)
unde F(p
i
, q
i
, t) se numeste funct ie generatoare a transform arii
(3.71). Dac a condit ia (3.75) este satisf acut a , vom spune c a tran-
sformarea (3.71) este o transformare canonica.
Sa consider am n continuare dou a m arimi mecanice oarecare f
si g. Se poate demonstra c a parantezele Poisson ale celor dou a
marimi scrise fat a de variabilele p
i
, q
i
si respectiv p

i
, q

i
sunt egale,
cu condit ia ca ca cele dou a sisteme de variabile s a derive unul din
celalalt printr-o transformare canonic a:
f, g
p,q
= f, g
p

,q
(3.76)
Aceasta proprietate se numeste invariant a parantezelor lui
Poisson la transformarile canonice.
3.3.6 Ecuat ia lui Hamilton-Jacobi
Scopul transform arilor canonice este trecerea de la sistemul de
miscare (3.70) la un sistem transformat (3.74) care s a aibe o form a
cat mai simpl a. Dar forma cea mai simpl a pe care o poate avea un
sistem canonic corespunde cazului n care hamiltoniana H

este
identic nula.

In acest caz, sistemul canonic (3.74) se reduce la:
q

i
= 0
(3.77)
p

i
= 0
deci variabilele q

i
, p

i
sunt constante n timp. O astfel de transfor-
mare se poate obt ine daca se utilizeaz a o funct ie S generatoare a
141
transform arii, care satisface ecuat iile:
p
i
=
S(p

, q, t)
q
i
(3.78)
q

i
=
S(p

, q, t)
p

i
(3.79)
H

H =
S(p

, q, t)
t
(3.80)
Anularea hamiltonianului H

implica, conform relat iei (3.80):


S(p

, q, t)
t
+ H(p, q, t) = 0 (3.81)
Dac a vom nlocui n hamiltoniana H(p, q, t) variabilele p prin ex-
presiile date de (3.78), se obt ine, pentru funct ia generatoare S a
transform arii, ecuat ia:
S
t
+ H

S
q
, q, t

= 0 (3.82)
cunoscut a sub numele de ecuat ia Hamilton-Jacobi.
Ecuat ia Hamilton-Jacobi este o ecuat ie cu derivate part iale pentru
funct ia S. Pentru determinarea miscarii sistemului este necesar
sa se determine o solut ie a acestei ecuat ii. O astfel de solut ie se
numeste integrala completa a ecuat iei (3.82). Aceast a ecuat ie
este echivalenta cu sistemul canonic si deci reprezinta o exprimare
echivalenta a legilor miscarii pentru sistemul mecanic considerat.
Observat ie: Funct ia generatoare S din ecuat ia Hamilton-Jacobi
este chiar act iunea din formalismul Lagrange si are dimensiunea
de energietimp.
142
3.4 Probleme
3.1 Sa se g aseasca ecuat iile diferent iale de miscare pentru o par-
ticula de mas a m sub act iunea unui fort e atractive invers propor-
t ional a cu p atratul distant ei, de tipul F =
k
r
2
, k > 0 :
a). cu ajutorul formalismului Lagrange;
b). cu ajutorul formalismului Hamilton.
Rezolvare:
Consider am drept coordonate generalizate coordonatele polare
(r, ). Deci:
q
1
= r
q
2
=
Legaturile dintre aceste coordonate si coordonatele carteziene x, y
sunt date de relat iile:
x = r cos
y = r sin
Energia cinetic a are expresia:
E
cin
=
1
2
mv
2
=
1
2
m

x
2
+ y
2

=
1
2
m

r
2
+ r
2

Energia potent ial a se determin a conform relat iei de denit ie:


U =

k
r
2

dr =
k
r
143
a. Lagrangeianul acestei miscari se scrie sub forma:
L = E
cin
U =
1
2
m

r
2
+ r
2

+
k
r
iar ecuat iile Lagrange:
d
dt

L
q
i

L
q
i
= 0
devin:
d
dt

L
r

L
r
= 0
d
dt

= 0
Dup a efectuarea derivatelor din aceste ecuat ii se obt ine:
L
r
= m r
L
r
= mr
2


k
r
2
L

= mr
2

= 0
Ca urmare:
m r = mr
2

+
k
r
2
2mr r

+ mr
2

= 0
144
Se observ a ca s-au obt inut dou a ecuat ii diferent iale de ordinul doi.
Din prima ecuat ie diferent iala rezult a:
r r
2


k
r
2
= 0
iar a doua ecuat ie diferent iala se poate se poate scrie sub forma
restr ans a:
d
dt

mr
2

= 0
J = mr
2

= const.
Miscarea sub act iunea unei fort e invers proport ionale cu p atratul
distant ei (fort a de tip central) are loc n asa fel ncat momentul
unghiular J se conserva. Direct ia r am ane constant a n timp, ca
urmare miscarea particulei are loc n permanent a n acelasi plan.
b. Sa introducem impulsurile generalizate:
p
r
=
L
r
= m r r =
p
r
m
p

=
L

= mr
2



=
p

mr
2
Funct ia lui Hamilton devine:
H = rp
r
+

p

L = rp
r
+

p

1
2
m

r
2
+ r
2

k
r
=
p
2
r
m
+
p
2

mr
2

1
2m

p
2
r
+
p
2

r
2

k
r
=
1
2m

p
2
r
+
p
2

r
2

+
k
r
145
Ecuat iile canonice ale miscarii sunt:
p
r
=
H
r
p
r
=
p
2

2mr
3

k
r
2
p

=
H

= 0
r =
H
p
r
r =
p
r
m

=
H
p


=
p

mr
2
S-au obt inut patru ecuat ii diferent iale de ordinul nt ai (mai usor
de integrat dec at cele din reprezentarea Lagrange!). Deoarece co-
ordonata nu apare n mod explicit n expresia hamiltonianului ea
este o coordonata ciclica. Impulsul generalizat asociat acestei
variabile este o integral a a miscarii:
p

= mr
2

= const.
3.2 Energia cinetic a a unui corp de mas a m n coordonate polare
plane (r, ) este:
E
cin
=
1
2
m( r
2
+ r
2

2
)
Care sunt fort ele generalizate corespunz atoare acestor coordo-
nate?
Rezolvare:
146
Fort ele generalizate se calculeaza cu ajutorul formulei:
Q
i
=
d
dt

E
cin
q
i

E
cin
q
i
Deoarece:
q
1
= r; q
2
=
se obt ine:
Q
1
=
d
dt

E
cin
r

E
cin
r
=
d
dt
(m r) m(r

2
)
Q
2
=
d
dt

E
cin

E
cin

=
d
dt
(mr
2

)
3.3 Sa se scrie ecuat iile de miscare Lagrange pentru pendulul
dublu din Fig. 3.3 ce executa oscilat ii n acelasi plan. Se con-
sidera m
1
= m
2
= msi l
1
= l
2
= l
Rezolvare:
Sistemul are dou a grade de libertate. Consider am drept coordo-
nate generalizate q
1
=
1
, q
2
=
2
. Din Fig. 3.3 se observ a ca:
x
1
= l sin
1
y
1
= l cos
1
x
2
= l sin
1
+ l sin
2
y
2
= l cos
1
+ l cos
2
Energia potent ial a a sistemului este egal a cu lucrul mecanic efec-
tuat de fort ele ce act ioneaza asupra celor dou a corpuri luat cu
147
x
1
x
2
y
1
y
2
T
1
T
2
m
m
l
l
Fig. 3.3
semn schimbat. Pentru o deplasare innitezimal a:
dU = (

G
1
dr
1
+

G
2
dr
2
)
= mgdy
1
mgdy
2
Consider and ca nivel de referint a planul y = 0 c aruia i atribuim,
prin convent ie, valoarea zero energiei potent iale, se obt ine dupa
integrare:
U = mgy
1
mgy
2
= mgl(2 cos
1
+ cos
2
)
Pentru a determina energia cinetic a a sistemului avem nevoie de
expresiile vitezelor:
x
1
=

1
l cos
1
148
y
1
=

1
l sin
1
x
2
=

1
l cos
1
+

2
l cos
2
y
2
=

1
l sin
1

2
l cos
2
Ca urmare:
E
cin
=
1
2
m( x
2
1
+ y
2
1
) +
1
2
m( x
2
2
+ y
2
2
)
=
1
2
m

2
1
l
2
+
1
2
m

2
1
l
2
+

2
2
l
2
+ 2l
2

2
cos(
1

2
)

Funct ia Lagrange devine:


L = E
cin
U =
1
2
m

2
1
l
2
+
1
2
m

2
1
l
2
+

2
2
l
2
+ 2l
2

2
cos(
1

2
)

+
+mgl(2 cos
1
+ cos
2
)
Calculamn continuare derivatele implicate n ecuat iile Lagrange:
L

1
= 2m

1
l
2
+ ml
2

2
cos(
1

2
)
d
dt

= 2m

1
l
2
ml
2

2
(

2
) sin(
1

2
)
+ml
2

2
cos(
1

2
)
L

1
= ml
2

2
sin(
1

2
) 2mgl sin
1
L

2
= m

2
l
2
+ ml
2

1
cos(
1

2
)
d
dt

= m

2
l
2
+ ml
2

1
cos(
1

2
)
149
ml
2

1
(

2
) sin(
1

2
)
L

2
= ml
2

2
sin(
1

2
) 2mgl sin
2
Ecuat iile Lagrange, dup a simplicarea prin ml sunt:
2

1
l l

2
(

2
) sin(
1

2
) + l

2
cos(
1

2
) +
+l

2
sin(
1

2
) + 2g sin
1
= 0

2
l + l

1
cos(
1

2
) l

1
(

2
) sin(
1

2
) +
+l

2
sin(
1

2
) + 2g sin
2
= 0
3.4 Se consider a un punct material de mas a m n camp gravita-
t ional, constr ans sa se miste, far a frecare, n interiorul unui con
de unghi .
a). C ate grade de libertate are sistemul? Aleget i un sistem de
cordonate generalizate.
b). Determinat i energia cinetic a n sistemul de coordonate gene-
ralizate ales.
c). Scriet i energia potent iala n sistemul de coordonate generali-
zate ales.
d). Scriet i ecuat iile Lagrange corespunz atoare.
Rezolvare:
a. Descrierea miscarii pe un con necesita alegerea sistemului
de coordonate cilindric (r, , z) (Fig. 3.4). Dar, datorit a con-
str angerii legate de miscarea doar pe suprafat a conului:
r = ztg
150
Fig. 3.4
numarul de coordonate independente necesare pentru studiul mis-
carii (adic a num arul gradelor de libertate) este:
n = 3 1 = 2
Drept coordonate generalizate se pot alege grupurile : (r, ) sau
(z, ).
b. Pozit ia particulei este descris a n orice moment de timp de
gruparea (r,, r/tg). Folosim relat iile de transformare de la un
sistem cartezian (x, y, z) la acest sistem de coordonate.
x = r sin
y = r cos
z = rctg
151
Derivarea n raport cu timpul conduce la relat iile:
x = r sin + r cos
y = r cos r sin
z =
r
tg
Energia cinetic a devine:
E
cin
=
1
2
m

x
2
+ y
2
+ z
2

=
1
2
m

r
2
+ r
2

2
+
r
2
tg
2

c. Corpul se misca n camp gravitat ional care este un c amp con-


servativ, energia potent ial a corespunz atoare ind:
U = mgz + U
0
Vom considera drept referint a planul z = 0 c aruia i vom atribui
prin convent ie valoarea zero pentru energia potent iala: U
0
= 0.
Deci:
U = mg
r
tg
d. Lagrangeiana sistemului este:
L = E
cin
U
=
1
2
m

r
2
+ r
2

2
+
r
2
tg
2

mg
r
tg
Ecuat iile Lagrange corespunzatoare sunt:
d
dt

L
r

L
r
= 0
d
dt

= 0
152
Calcul am mai nt ai derivatele implicate n prima ecuat ie:
L
r
= m r

1 + ctg
2

d
dt

L
r

= m r

1 + ctg
2

L
r
= mr
2
mgctg
Prima ecuat ie Lagrange, dup a simplicarea prin m devine:
r

1 + ctg
2

r
2
+ gctg = 0
Repet am procedura pentru cea de-a doua ecuat ie Lagrange:
L

= mr
d
dt

= m r + mr
L

= 0
Deoarece variabila nu intr a n expresia funct iei Lagrange:
L

= p

= mr = J
z
= const.
Miscarea are loc n asa fel ncat se conserva cantitatea mr care
reprezinta momentul unghiular pe direct ia Oz. Aceasta relat ie
permite reducerea nca a unei variabile din ecuat ia general a a
miscarii g asite din ecuat ia Lagrange pentru variabila r.
=
p

mr
153
r

1 + ctg
2

1
r

2
+ gctg = 0
Ultima ecuat ie obt inuta este o ecuat ie diferent iala n variabila r.
3.5 Un pendul matematic cu masa m
2
este suspendat de o bar a
rigid a si foarte usoar a de lungimel. La r andul ei, bara este prins a
de un corp de mas a m
1
ag at at de un resort cu constanta elastic a k
(vezi Fig. 3.5). Se presupune c a miscarea sistemului are loc doar
n planul gurii.
a). S a se construiasc a lagrangeiana sistemului L = L(y, , y,

);
b). Sa se scrie ecuat iile Lagrange.
Rezolvare:
a. Coordonatele generalizate ale sistemului sunt distant a m asu-
rat a pe vertical a de la originea sistemului xsi unghiul de deviere
n plan vertical . Se poate scrie:
x
1
= 0
y
1
= y
x
2
= l sin
y
2
= y + l cos
Energia cinetic a a sistemului este:
E
cin
=
1
2
m
1
y
2
+
1
2
m
2

l
2

2
cos
2
+

y l

sin

=
1
2
m
1
y
2
+
1
2
m
2

y
2
+ l
2

2
2l

y sin

154
x
y
T
m
1
m
2
k
l
Fig. 3.5
Energia potent ial a se compune din contribut ia dat a de fort a elas-
tica ce apare n resortul deformat si din cea determinat a de fort ele
gravitat ionale:
U =
1
2
ky
2
1
m
1
gy
1
m
2
gy
2
=
1
2
ky
2
m
1
gy m
2
g(y + l cos )
Asadar funct ia Lagrange este:
L = E
cin
U =
1
2
m
1
y
2
+
1
2
m
2

y
2
+ l
2

2
2l

y sin

1
2
ky
2
+ m
1
gy + m
2
g(y + l cos )
155
b. Ecuat iile Lagrange sunt:
d
dt

L
y

L
y
= 0
d
dt

= 0
Derivatele implicate n aceste ecuat ii sunt:
L
y
= (m
1
+ m
2
) y m
2
l

sin
d
dt

L
y

= (m
1
+ m
2
) y m
2
l(

sin +

2
cos )
L
y
= ky + (m
1
+ m
2
)g
L

= m
2
l(l

y sin )
d
dt

= m
2
l
2

m
2
l( y sin + y

cos )
L

= m
2
l

y cos m
2
gl sin
Dup a nlocuirea corespunzatoare se obt in urm atoarele ecuat ii:
(m
1
+ m
2
)( y g) m
2
l(

sin +

2
cos ) + ky = 0

+
1
l
(g y) sin = 0
3.6 Un corp de mas a m ncarcat cu sarcina electrica e se misca cu
viteza v ntr-un camp electromagnatic, descris de potent ialul vec-
tor

A(A
x
, A
y
, A
z
) si de potent ialul scalar (r). Funct ia Lagrange
156
a acestei miscari este:
L =
mv
2
2
+ ev

A (r)
Sa se determine energia cinetic a a particulei.
Rezolvare:
Energia cinetic a a miscarii este:
E
cin
=
3

k=1
q
k
L
q
k
L
unde:
q
1
= x = v
x
q
2
= y = v
y
q
3
= x = v
z
Expresia dezvoltat a a funct iei Lagrange se scrie sub forma:
L =
m
2

v
2
x
+ v
2
y
+ v
2
z

+ e(v
x
A
x
+ v
y
A
y
+ v
z
A
z
) (r)
Deoarece:
L
v
x
= mv
x
+ eA
x
L
v
y
= mv
y
+ eA
y
L
v
z
= mv
z
+ eA
z
157
expresia energiei cinetice devine:
E
cin
= v
x
L
v
x
+ v
y
L
v
y
+ v
z
L
v
z
L
= m

v
2
x
+ v
2
y
+ v
2
z

+ e(v
x
A
x
+ v
y
A
y
+ v
z
A
z
)

m
2

v
2
x
+ v
2
y
+ v
2
z

e(v
x
A
x
+ v
y
A
y
+ v
z
A
z
) + (r)
=
m
2

v
2
x
+ v
2
y
+ v
2
z

+ (r)
3.7 Se stie ca funct ia Hamilton a unei particule este:
H = ap
2
+ bx
2
+ cx
unde x coordonata particule, p impulsul iar a, b, c constante
reale pozitive. S a se determine:
a) ecuat ia diferent iala de miscare a particulei;
b) paranteza Poisson dintre lagrangeiana si hamiltoniana sistemu-
lui L,H
Rezolvare:
a. Din ecuat iile lui Hamilton rezult a:
x =
H
p
= 2ap
p =
H
x
= 2bx c
Deriv and din nou prima relat ie si folosind-o pe a doua se elimin a
impulsul.
158
Ecuat ia diferent iala a miscarii este:
x + 4abx + 2ac = 0
b. Funct ia Lagrange este conform denit iei:
L = p x H = p x ap
2
bx
2
cx
Vom folosi n continuare propriet at ile parantezelor Poisson.
L, H = p x H, H = p x, H = 2ap
2
, H = 2ap
2
, H
= 2ap
2
, ap
2
+ bx
2
+ cx
= 2a

p
2
, ap
2
+p
2
, bx
2
+p
2
, cx

= 2a

bp
2
, x
2
+ cp
2
, x

deoarece:
p
2
, ap
2
= ap
2
, p
2
= 0
Folosim urm atoarele rezultate:
p, x =

p
p

x
x

p
x

x
p

= 1
p
2
, x = pp, x +p, xp = 2pp, x = 2p
p
2
, x
2
= 2pp, x
2
= 2px
2
, p = 4pxx, p
= 4pxp, x = 4px
Ca urmare:
p, x
2
= 8abpx + 4acp
3.8 Sa se deduca legea de miscare a unui oscilator liniar armonic
de mas a m si constant a elastic a k, cu ajutorul formalismului
159
Hamilton-Jacobi.
Rezolvare:
Vom folosi ecuat ia Hamilton-Jacobi:
H +
S
t
= 0
Funct ia Hamilton pentru un oscilator liniar armonic este:
H =
p
2
2m
+
kx
2
2
iar
p =
S
x
Revenim n ecuat ia Hamilton-Jacobi:
1
2m

S
x

2
+
kx
2
2
+
S
t
= 0

Incercam sa g asim solut ia ecuat iei diferent iale separ and contribu-
t ia care depinde doar de coordonat a de cea care depinde doar de
timp.
S = S
1
(x) + S
2
(t)
Dup a vericarea solut iei rezulta:
1
2m

dS
1
(x)
dx

2
+
kx
2
2
=
dS
2
(t)
dt
Relat ia este adevarat a doar dac a ecare membru al ecuat iei este
egal cu o constant a, pe care s a o not am .
1
2m

dS
1
(x)
dx

2
+
kx
2
2
=
dS
2
(t)
dt
=
160
Dup a rezolvarea primei ecuat ii rezulta:
dS
1
(x)
dx
=

2m


kx
2
2

dS
1
(x) =

2m


kx
2
2

dx
S
1
(x) =


2m


kx
2
2

dx + S
10
Dup a rezolvarea celei de a doua ecuat ie rezulta:
dS
2
(t) = dt
S
2
(t) = t + S
20
Ca urmare, act iunea este, pan a la o constant a S
10
+S
20
pe care o
consideram egal a cu zero:
S =


2m


kx
2
2

dx t
Consider am ca este o nou a coordonat a a sistemului care joac a
rol de impuls. Atunci se poate deni si o nou a coordonat a de
pozit ie corespunzatoare, prin relat ia:
Q =
S

Deci:
Q =

2m


kx
2
2

dx t

2m
2

dx


kx
2
2
t
161
Aceasta relat ie se poate rearanja si apoi integra t inand cont de
faptul ca noua coordonat a gereralizat a introdus a este o constant a.
Sa o not am cu .

2m
2

dx


kx
2
2
= + t
Dup a integrare se obt ine:

m
k
arcsin

k
2

= + t
sin

k
2

k
m
( + t)
sau:
x =

2
k
sin

k
m
( + t)

Constantele , se determina din condit iile init iale.


162
Capitolul 4
Mecanica cuantica
4.1 Aparatul matematic al Mecanicii
cuantice
4.1.1 Spat ii liniar complexe
Formalismul Mecanicii cuantice foloseste teoria spat iilor Hilbert
si a operatorilor liniari care act ioneaz a n aceste spat ii. Vom
prezenta n continuare denit iile acestor concepte necesare pentru
formularea principiilor Mecanicii cuantice.
Prin denit ie, un spat iu liniar (sau spat iu vectorial) este o
mult ime de elemente, denumite vectori, pentru care sunt denite
dou a operat ii fundamentale - adunarea vectorilor si nmult irea
cu numere complexe, operat ii care conduc tot la elemente ale
mult imii si care satisfac anumite axiome (prezentate mai jos).
Elementele spat iului sunt notate cu ajutorul parantezelor [ >
care ncadreaz a simboluri literare sau numerice, si au primit de-
numirea de vectori ket. At at notat ia cat si denumirea se
163
datoresc lui Dirac.
Fie doi vectori [
1
> si [
2
> ai unui spat iu liniar. Prin operat ia
de adunare, notat a cu +, cei doi vectori sunt pusi n cores-
pondent a cu un al treilea vector [
3
> al aceluiasi spat iu, notat
cu [
3
>= [
1
> +[
2
>. Prin operat ia de nmult ire cu un
numar complex , ecarui vector [ > i corespunde un alt
vector al aceluiasi spat iu, notat cu [ >. Operat iile de adunare
a vectorilor si nmult ire cu un numar satisfac urm atoarele axiome:
1. Axiome referitoare la operat ia de adunare a vecto-
rilor
[
1
> +[
2
>= [
2
> +[
1
> (comutativitate)
([
1
> +[
2
>) + [
3
>= [
1
> +([
2
> +[
3
>) (asocia-
tivitate)
exista vectorul nul, notat [0 >, cu proprietatea [ > +[0 >=
[ >
pentru orice element [ > exista un element, notat [
op
> si
numit opusul sau, aste ncat [ > +[
op
>= [0 >
2. Axiome referitoare la operat ia de nmult ire a vecto-
rilor cu numere
nmult irea cu numarul 1 se face astfel: 1[ >= [ >
nmult irea cu un produs de numere este dat a de: ()[ >=
([ >)
164
3. Axiome referitoare la combinarea celor doua operat ii
( + )[ >= [ > +[ >
([
1
> +[
2
>) = [
1
> +[
2
>
Ment ionam n continuare urm atoarele consecint e ale axiomelor,
de care se va face uz n utilizarea elementelor spat iilor liniare:
vectorul zero [0 > este unic
prin nmult irea cu numarul 0 se obt ine vectorul nul: 0[ >=
[0 >
vectorul opus ecarui element [ > este dat de relat ia: [
op
>=
(1)[ >= [ >
prin nmult irea vectorului nul [0 > cu orice num ar, se obt ine
ntotdeauna vectorul nul: [0 >= [0 >
Prin denit ie, doua spat ii vectoriale sunt izomorfe daca ntre ele
se poate stabili o corespondent a biunivoc a, n asa fel ncat, dac a
[
1
>, [
1
>, doi vectori ce apart in spat iului vectorial V
1
sunt n
corespondent a cu vectorii [
2
> si [
2
> ce apart in spat iului V
2
,
atunci n corespondent a biunivoc a sunt si elementele [
1
> cu
[
2
> si [
1
> +[
1
> cu [
2
> +[
2
>.
De asemenea, se spune ca o mult ime (nit a sau innit a) de vec-
tori subantinde un spat iu S al unui spat iu vectorial, dac a
orice vector din S este o combinat ie liniar a de vectori din aceast a
165
mult ime. Not iunea cea mai important a ntr-un spat iu liniar este
cea de dependent a liniara. Un set de k vectori este liniar-
independent daca egalitatea:
k

i=1

i
[
i
>= [0 > (4.1)
implica
i
= 0, i = 1, k. Dac a n egalitatea (4.1.1) nu toare nu-
merele
i
sunt nule, atunci vectorii [
i
>sunt liniari-dependent i.
Conform acestei denit ii, orice mult ime de vectori care cont ine
vectorul nul [0 > formeaz a un sistem de vectori liniar-dependent i.
Dac a ntr-un spat iu vectorial nu se pot g asi mai mult de n vectori
liniari-independent i, spat iul este prin denit ie n-dimensional.
Tot prin denit ie, orice set de n vectori liniari-independent i ntr-
un spat iu n-dimensional formeaz a o baza a spat iului. Se demon-
streaza ca orice vector [ > al spat iului se poate exprima (n mod
unic) ca o combinat ie liniar a de vectorii [e
1
>, [e
2
>, ......[e
n
> ai
unei baze date a spat iului:
[ >=
n

k=1
c
k
[e
k
> (4.2)
Un exemplu simplu l constituie spat iul notat cu C
n
, prototipul
tuturor spat iilor nit-dimensionale, ale carui elemente sunt
totalitatea seturilor de n numere complexe (n xat). Este comod
sa se plaseze cele n numere ntr-o coloan a, de exemplu:
[x >=

x
1
.
.
.
x
n

[y >=

y
1
.
.
.
y
n

(4.3)
166
Prin denit ie, vectorii de tipul considerat se adun a dup a regula:
[x > +[y >

x
1
+ y
1
x
2
+ y
2
.
.
.
x
n
+ y
n

(4.4)
si se nmult esc cu un numar complex dupa regula:
[x >=

x
1
x
2
.
.
.
x
n

(4.5)
Cea mai simpl a baz a n acest spat iu o formeaz a vectorii:
[e
1
>=

1
0
0
.
.
.
0

[e
2
>=

0
1
0
.
.
.
0

..........[e
n
>=

0
0
0
.
.
.
1

(4.6)

In formula de descompunere (4.2) a unui vector oarecare dup a


vectorii bazei (4.6), coecient ii sunt chiar numerele x
k
(k = 1, n).
Spat iul C
n
este important deoarece toate spat iile complexe n-
dimensionale sunt izomorfe cu spat iul C
n
.
4.1.2 Spat ii unitare si spat ii Hilbert
Un spat iu unitar (sau euclidian) este un spat iu vectorial n
care este denit produsul scalar. Not am deocamdat a produsul
scalar al vectorilor [
1
> si [
2
> prin ([
1
>, [
2
). Prin denit ie,
167
produsul scalar este numarul complex asociat unei perechi or-
donate de vectori si care satisface axiomele:
([ >, [) > 0 pentru orice [ >= [0 >, ([ >, [) = 0
[ >= [0 >
([ >, [ >) = ([ >, [ >)

( reprezinta complex conjugatul


unei marimi)
([
3
>,
1
[
1
> +
2
[
2
>) =
1
([
3
>, [
1
>) +
2
([
3
>
, [
2
>)
A treia proprietate exprim a liniaritatea produsului scalar n al
doilea factor. Dac a se combin a propriet at ile a treia cu a doua,
rezulta antiliniaritatea produsului scalar n primul factor:
(
1
[
1
> +
2
[
2
>, [
3
>) =

([
1
>, [
3
>) +

2
([
2
>
, [
3
>)
Denim norma (sau lungimea unui vector) num arul real:
[[[[ =

([ >, [ >) (4.7)


deci, spat iul euclidian este un spat iu normat. Doi vectori ai unui
spat iu unitar sunt ortogonali daca:
([
1
>, [
2
>) = 0 (4.8)
iar o mult ime de vectori constituie un sistem ortogonal de vec-
tori daca oricare doi vectori din mult ime sunt reciproc ortogonali.
Un sistem ortogonal de vectori este un sistem ortonormat daca
ecare vector din sistem este normat, iar norma este nit a.
168
O proprietate fundamental a a produsului scalar o constituie ine-
galitatea Schwarz-Cauchy:
[( >, [ >)[ [[[[ [[[[ (4.9)
semnul egal realiz andu-se daca si numai dac a vectorii [ > si [ >
sunt liniar-dependent i.

In spat iul unitar se poate introduce si o metrica, denind dis-


tant a dintre doi vectori [ > si [ > prin:
d [[ [[ =

([ > [ >, [ > [ >) (4.10)


deci orice spat iu unitar este si un spat iu metric.
Spat iul C
n
(denit n paragraful anterior) devine un spat iu uni-
tar, numit spat iul euclidian n-dimensional, prin introducerea
produsului scalar:
([x >, [y >
n

k=1
x

k
y
k
(4.11)
Un spat iu important pentru mecanica cuantic a este spat iul eu-
clidian format din totalitatea seturilor num arabile de o innitate
de numere complexe de forma:
[x >=

x
1
x
2
x
3
.
.
.

(4.12)
169
pentru care :

k=1
[x
k
[
2
< (4.13)
Suma a doi vectori si produsul unui vector cu un num ar complex
se denesc la fel ca n spat iul C
n
, iar produsul scalar este denit
prin:
([x >, [y >)

k=1
x

k
y
k
(4.14)
Vectorii [e
1
>, [e
2
>, ......... care au numai unul din numerele din
set egal cu 1 si celelalte sunt egale cu zero, formeaz a o baz a a
spat iului.
De asemenea, un interes deosebit l prezinta spat iul liniar innit-
dimensional format din toate funct iile complexe continue f(x)
denite pe axa real a, pentru care:

[f(x)[
2
dx < (4.15)

In acest spat iu, produsul scalar este denit prin:


(f, g)

(x)g(x)dx (4.16)

In descrierea dat a de Mecanica cuantica unei particule f ar a spin


se foloseste spat iul funct iilor de unda, un spat iu unitar innit-
dimensional. Elementele sale sunt funct ii continue de trei variabile
170
spat iale si una temporal a (r, t) (x, y, z, t), funct ii diferent ia-
bile si integrabile n modul p atrat:

[(r, t)[
2
dV < (4.17)
iar produsul scalar a dou a funct ii este denit prin:
(, )

dV (4.18)
Un spat iu unitar (euclidian) innit-dimensional este, prin de-
nit ie, un spat iu Hilbert daca el este si un spat iu complet,
adica dac a orice sir Cauchy al s au tinde catre un element limit a
apart inand spat iului.
Spat iul funct iilor de und a, de interes pentru Mecanica cuantic a,
nu este un spat iu complet, dar poate pus ntr-o leg atur a str ans a
cu un spat iu Hilbert (prin nlocuirea integralei Riemann cu inte-
grala Lebesgue), astfel ncat, n continuare vom utiliza denimirea
de spat iul Hilbert al funct iilor de unda.

Intr-un spat iu Hilbert un sistem ortonormat de vectori este un


sistem complet de vectori daca singurul vector ortogonal pe
tot i vectorii setului este vectorul nul. Un astfel de sistem ortonor-
mat si complet de vectori [e
1
>, [e
2
>, [e
3
>, ....[e
n
>, .... (denit i
prin relat ia 4.6) este denumit si baza ortonormata a spat iului
Hilbert. Dat a ind o baz a ortonormat a [e
n
>

n=1
, putem dez-
volta orice vector al spat iului Hilbert dup a vectorii bazei (vezi
relat ia 4.2):
[ >=

n=1
c
n
[e
n
> (4.19)
171
unde coecient ii c
n
sunt denit i prin produsul scalar:
c
n
= ([e
n
>, [ >) (4.20)
Norma vectorului [ > (4.7) se poate scrie atunci:
[[[[
2
=

n=1
[c
n
[
2
(4.21)
4.1.3 Operatori liniari. Operat ii cu operatori
liniari
Prin denit ie, un operator ntr-un spat iu liniar pune n corespon-
dent a ecarui vector al spat iului un alt vector al acestuia; l vom
nota

A:
[ >=

A[ > sau [ >= [

A > (4.22)
Vom presupune n continuare c a operatorii cu care lucr am sunt
denit i n ntreg spat iul liniar.
Prin denit ie, un operator este liniar daca:

A(c
1
[
1
> +c
2
[
2
>) = c
1

A[
1
> +c
2

A[
2
> (4.23)
pentru orice vectori [
1
>, si [
2
> si orice numere complexe c
1
si c
2
.

In Mecanica cuantica se nt alnesc si probleme care cer uti-
lizarea operatorilor antiliniari. Acestia se denesc prin relat ia:

B(c
1
[
1
> +c
2
[
2
>) = c

B[
1
> +c

B[
2
> (4.24)
172
Orice operator liniar transform a vectorul nul [0 >n el nsusi:

A[0 >= [0 > (4.25)


De asemenea, n ecare spat iu liniar sunt denit i urmatorii oper-
atori liniari particulari:
operatorul unitate

I cu act iunea

I[ >= [ >, pentru orice
vector [ >
operatorul zero

0 cu act iunea

0[ >= [0 >, pentru orice
vector [ >
Cu operatorii liniari se pot efectua trei operat ii, al caror rezul-
tat este tot un operator liniar, si anume:
suma a doi operaori

A si

B, notat a

C =

A +

B si denita
prin modul de act iune:

C[ >=

A[ > +

B[ > (4.26)
nmult irea unui operator cu un numar complex , notat a

C =

A si denita prin modul de act iune:

C = (

A[ >) (4.27)
nmult irea a doi operatori

A si

B, notat a

C =

A

B si denit a
prin:

C[ >=

A(

B[ >) (4.28)
173
Ordinea factorilor ntr-un produs de operatori este important a
deoarece, n general,

A

B =

B

A. Se introduce operatorul comu-
tator a doi operatori liniari:

C

A

B

B

A [

A,

B] (4.29)
notat cu ajutorul unor paranteze drepte si care joac a un rol im-
portant n Mecanica cuantica.
Dac a pentru un operator liniar

A exista un alt operator

B cu
proprietatea:

A

B =

B

A =

I (4.30)
atunci se spune ca operatorul

A este nesingular, iar operatorul

B se numeste inversul operatorului



A. Conform acestei relat ii
de denit ie, inversul inversului unui operator este chiar operatorul
nsusi:
(

A
1
)
1
=

A (4.31)
Dac a operatorul

B cerut de relat ia (4.30) nu exist a, se zice ca
operatorul

A este singular. O caracteristic a a unui operator sin-
gular este aceea c a exist a unul sau mai mult i vectori ai spat iului,
diferit i de vectorul [0 >, pe care act iunea operatorului i trans-
form a n vectorul [0 >:

A[ >= [0 >, [ >= [0 >



A operator singular (4.32)
Fie un operator liniar

A ce act ioneaz a ntr-un spat iu unitar si e
produsul scalar ([ >,

A[ >) care, n notat ia Dirac se scrie:
([ >,

A[ >) =< [

A[ >=< [(

A[ >) (4.33)
174
unde vectorul < [ se numeste vector bra. Pe baza teoremei
lui Riesz se poate scrie egalitatea:
([ >,

A[ >) = ([ >, [ >) (4.34)
Se observ a ca prin aceast a egalitate se stabileste o corespondent a
ntre doi vectori ket pe care o vom nota:
[ >=

A
+
[ > (4.35)
unde operatorul

A
+
se numeste adjunctul (conjugatul) opera-
torului

A. Operatorul adjunct

A
+
are urm atoarele propriet at i:
(

A
+
)
+
=

A
(

A +

B)
+
=

A
+
+

B
+


A)
+
=


A
+
(AB)
+
=

B
+

A
+
Operatorii care se bucur a de proprietatea

A =

A
+
(4.36)
se numesc operatori autoadjunct i sau hermitici.
Fie doi vectori ket xat i, [u > si [v > ntr-un spat iu Hilbert
si e un operator liniar

A denit prin modul de act iune asupra
unui ket [ >, prin intermediul vectorilor ket xat i:

A[ >< v[ > [u > (4.37)


Se observ a ca act iunea operatorului

A da un vector proport ional
cu [u >, coecientul de proport ionalitate ind < v[ >.
175
Vom considera n continuare act iunea operatorului

A asupra unui
vector bra [ >:
< [

A =< [u >< v[ (4.38)


adica, act iunea operatorului

A transform a vectorul bra < [
ntr-un vector proprot ional cu < v[, coecientul de proport iona-
litate ind num arul < [u >. Av and n vedere aceast a ultim a
relat ie precum si notat ia pentru produsul scalar (4.33), apare
adecvat a notarea operatorului

A prin:

A = [u >< v[ (4.39)
Se deneste, n particular, operatorul:

P
u
=< u[u > cu < u[u >= 1 (4.40)
si se numeste proiectorul pe subspat iul unidimensional sub antins
de vectorul [u > sau de vectorul < u[. Acest operator se bucur a
de proprietatea de idempotent a, caracteristic a oric arui operator
de proiect ie:

P
2
u
=

P
u
(4.41)
4.1.4 Operatori unitari
Prin denit ie un operator

U este unitar daca:

U

U
+
=

U
+

U =

I (4.42)
Conform denit iei, operatorii unitari sunt operatori nesingulari
(vezi paragraful precedent) iar inversul lor coincide cu adjunctul
lor:

U
1
=

U
+
(4.43)
176
Proprietatea fundamental a a operatorilor unitari este aceea de
conservare a produsului scalar:
<
1
[
2
>=<

U
1
[U
2
> (4.44)
De asemenea sunt adevarate urm atoarele propriet at i:
produsul dintre un num ar complex si un operator unitar este
un operator unitar numai dac a [[ = 1
produsul a doi operatori unitari este ntotdeauna un operator
unitar
4.1.5 Problema cu valori proprii asociata unui
operator hermitic
Fie un operator liniar

A, denit ntr-un spat iu Hilbert. Prin
denit ie, numarul a (n general complex) este valoarea pro-
prie a operatorului

A daca exist a un vector al spat iului Hilbert
[u >= [0 > care satisface ecuat ia:

A[u >= a[u >, [u > spat iului Hilbert (4.45)


Vectorul [u > se numeste vector propriu (sau caracteristic) al
operatorului

A.

In aplicat iile concrete, pentru a deni mult imea
vectorilor proprii ai unui operator, ecuat ia (4.45) este suplimen-
tat a cu unele condit ii restrictive asupra vectorilor, numite condit ii
de regularitate si care sunt precizate pentru ecare caz concret.
Ecuat ia (4.45) deneste orice vector propriu p an a la un factor
multiplicativ arbitrar.
Mult imea valorilor proprii este numit a spectrul valorilor pro-
prii ale operatorului. Dac a unei aceleiasi valori proprii a i
177
corespund mai mult i vectori proprii liniar-independent i, valoarea
proprie este degenerata, iar num arul vectorilor proprii liniar-
independent i reprezinta ordinul degenerarii valorii proprii. Da-
ca unei valori proprii i corespunde un singur vector propriu,
atunci valoarea proprie este nedegenerata.
Mult imea vectorilor proprii ket care satisface ecuat ia cu val-
ori proprii (4.45) pentru o aceeasi valoare proprie a formeaz a un
subspat iu, numit subspat iul asociat valorii proprii a a carui
dimensiune coincide cu ordinul degenerarii valorii proprii a.

In Mecanica cuantica vom nt alni problema cu valori proprii nu-


mai pentru operatori hermitici (

A =

A
+
).

In acest caz, ecuat ia
(4.45) are urm atoarele dou a propriet at i importante:
valorile proprii ale operatorilor hermitici sunt numere reale si
sunt date de relat ia:
a =
< u[A[u >
< u[u >
(4.46)
vectorii proprii corespunz atori la valori proprii diferite sunt or-
togonali
Dac a spectrul valorilor proprii ale operatorului

A consta din val-
ori proprii pentru care exist a vecin at i n care nu se g asesc alte
valori proprii, atunci spectrul valorilor proprii ale operatorului

A
este un spectru discret. Spectrul valorilor proprii ale opera-
torului

A ce satisface ecuat ia cu valori proprii (4.45) poate si
un spectru mixt, adica un spectru format din port iuni de spec-
tru discret si din port iuni de spectru continuu (port iuni pentru
care n vecinatatea oric at de mic a a unei valori proprii se g asesc
178
ntotdeauna o innitate de alte valori proprii).
Admitem far a demonstrat ie, urmatoarele rezultate extrem de im-
portante pentru Mecanica cuantic a, referitoare la problema cu
valori proprii n sens generalizat, pentru un operator hermitic:
valorile proprii sunt reale si formeaz a n general un spectru
mixt
vectorii proprii corespunz atori la valori proprii din port iunea
discreta au norma nit a si deci apart in spat iului Hilbert
vectorii proprii corespunz atori la valori proprii din port iunea
continu a a spectrului nu au norma nit a, deci nu apart in spat iului
Hilbert

In conformitate cu cele trei armat ii anterioare vom adopta ur-


matoarele notat ii pentru valorile proprii:
a
n
, n = 1, 2, .... n spectrul discret
a() (
1

2
) n spectrul continuu
Vectorii proprii se caracterizeaz a de obicei prin mai mult i indici,
pentru ca valorile proprii sunt degenerate. Vom nota prin [nr >
sau cu [u
nr
>, r = 1, 2, ...g
n
, vectorii proprii corespunz atori valorii
proprii a
n
, degenerata de ordin g
n
. Cel de-al doilea indice r apare
ori de c ate ori valoarea proprie este degenerat a. Vom nota cu
[s > (s = 1, 2, ....) vectorii proprii corespunz atori valorii proprii
a(). Indicele s este folosit pentru a descrie degenerarea care n
spectrul continuu este n general de ordin innit.
Desi vectorii proprii ai spectrului continuu nu pot normat i, ei
pot satisface o condit ie e ortonormare n sens generalizat. Ad-
179
mitem urm atoarele propriet at i de ortonormare ale vectorilor pro-
prii ai unui operator hermitic:
n spectrul discret
< nr[n

>=
nn

rr
(4.47)
ceea ce nseamn a ca, pe de-o parte vectorii proprii corespunz atori
la valori proprii diferite sunt ortogonali si ca vectorii proprii au
norma nit a (care poate f acut a 1), iar pe de alt a parte vectorii
proprii corespunz atori la aceeasi valoare proprie pot ntotdeauna
alesi ortogonali ntre ei
orice vector propriu corespunz ator unei valori proprii din spec-
trul discret este ortogonal pe un vector propriu corespunz ator unei
valori proprii din spectrul continuu:
< nr[s >= 0 (4.48)
n spectrul continuu, prin alegerea convenabil a a unui factor
multiplicativ n expresia ecarui vector propriu, se poate asigura
valabilitatea relat iei:
< s[

>=
ss
(

) (4.49)
unde (

) este funct ia lui Dirac (vezi Anexa B). Propri-


etatea (4.49) se numeste proprietatea de ortonormare n scara
parametrului s, n sens generalizat.
4.1.6 Observabile
Vom considera n continuare operatorii hermitici care admit un
sistem complet de vectori proprii. Acesti operatori vor denumit i
180
si observabile.
Observat ie: marimile care pot m asurate pentru o particul a
cuantica (sau sistem cuantic) sunt denumite marimi zice sau
marimi observabile (impulsul, pozit ia, momentul cinetic, en-
ergia, momentul magnetic...). Ele sunt de obicei m arimi cu care
operam si clasic si pe care le masur am folosind aparate macro-
scopice, deci le determinam n urma interact iei dintre un sistem
cuantic si un sistem care ascult a de legile clasice. Starea unui
sistem cuantic se manifesta n rezulutatele pe care le obt inem
la m asurarea observabilelor sale.
R aspunsul obt inut la m asurarea unei observabile nu este univoc
determinat de condit iile de experient a - sistemul cuantic ascult a
de legi statistice. Statisticele observabilelor unui sistem cuan-
tic sunt singurele propriet at i ale sale pe care le putem determina
experimental. Deci, starea unui sistem cuantic se identica
cu totalitatea statisticilor observabilelor sistemului.
Coincident a denumirilor pentru m arimile zice si pentru opera-
torii hermitici amintit i mai sus, nu este nt ampl atoare (vezi prin-
cipiul II al Mecanicii cuantice).
Faptul c a un operator hermitic

A admite un sistem complet de
vectori proprii permite dezvoltarea oric arui vector [ > al spat iu-
lui Hilbert n forma generalizat a (spectrul mixt):
[ >=

n=1
g
n

r=1
c
nr
[n, r > +

s=1
c
s
[, s > d (4.50)
unde coecient ii dezvolt arii sunt dat i de relat iile:
c
nr
=< nr[ > c
s
=< s[ > (4.51)
181
dupa cum rezult a din propriet at ile de ortonormare. Dac a vom
nlocui relat ia (4.51) n relat ia (4.50) vom ajunge la o relat ie im-
portant a:

n=1
g
n

r=1
[nr >< nr[ +

s=1
[s >< s[ =

I (4.52)
ceea ce exprima relat ia de completitudine a sistemului de vec-
tori proprii ai operatorului

A. Patratul normei vectorului [ >
este dat de relat ia Bessel:
< [ >=

n=1
g
n

r=1
[c
nr
[
2
+

s=1
[c
s
[
2
d (4.53)
Fie dou a observabile

A si

B si e

C comutatorul acestora denit
conform relat iei (4.29). Dac a

C = 0, atunci observabilele se
numesc compatibile, iar dac a

C = 0 observabilele se numesc
incompatibile. Pentru aplicat iile Mecanicii cuantice este de-
osebit de important a urm atoare teorem a: condit ia necesara si
sucienta ca doua observabile

A si

B sa comute este ca
ele sa admita un sistem complet comun de vectori proprii.
Conform acestei teoreme, n cazul particular n care o valoare
proprie a operatorului

A este nedegenerata

A[a >= a[a >, (4.54)


vectorul propriu unic care-i corespunde trebuie s a e vector pro-
priu si pentru operatorul

B. Intr-adevar, dac a aplic am operatorul

B ecuat iei precedente, vom obt ine, pe baza comut arii:

B(

A[a >) =

A(

B[a >) = a

B[a > (4.55)
182
deci, pentru ca a este valoare proprie nedegenerat a, rezulta:

B[a >= [a > (4.56)


Dac a valorile proprii a si b sunt degenerate, vectorii proprii ai
celor doi operatori nu sunt univoc determinat i si deci nici sistemul
complet de vectori din teorem a nu este univoc determinat. Con-
siderand nsa mai multe observabile compatibile dou a c ate dou a

A,

B,

C,..., se poate ajunge n situat ia n care vectorii proprii
comuni s a e univoc determinat i (pan a la factori multiplicativi).
Prin denit ie, observabilele

A,

B,

C, .... formeaza un sistem
complet de observabile daca:
oricare doi dintre operatori comut a (observabile compatibile)
la oricare combinat ie de valori proprii xate a, b, c, .... ale
operatorilor corespunde un vector propriu comun unic [abc >.
4.1.7 Reprezentarea matriciala a vectorilor si
operatorilor
Fie un spat iu unitar si e
[e
1
>, [e
2
>, [e
3
>, ......[e
n
>, ..... (4.57)
un sistem complet ortonormat de vectori din acest spat iu. Pen-
tru simplicare vom considera c a mult imea de vectori (4.57) este
numarabil a, iar condit ia de ortonormare se va scrie:
< e
i
[e
k
>=
ik
(4.58)
Relat iile pe care le vom stabili se pot generaliza usor la cazul
n care mult imea (4.57) nu este num arabil a. Completitudinea
183
sistemului (4.57) se manifest a prin relat ia (4.52) aplicat a n acest
caz:

n=1
[e
n
>< e
n
[ =

I (4.59)
Orice vector al spat iului unitar poate descompus, dup a vectorii
bazei, n forma:
[ >=

n=1
c
n
[e
n
> c
n
=< e
n
[ > (4.60)
Cunoasterea vectorului [ > este echivalenta cu cunoasterea tu-
turor numerelor c
n
:
[ >c
n

n=1
(4.61)
Se spune ca numerele c
n
caracterizeaz a vectorul [ > n re-
prezentarea sistemului complet de vectori e
n

n=1
. Nu-
merele c
n
se plaseazantr-o coloan a care are forma, n cazul innit-
dimensional:
[ >=

c
1
c
2
c
3
.
.
.

(4.62)
Relat ia (4.62) scris a cu ajutorul vectorului bra < [ este:
< [ =

n=1
c

n
< e
n
[ (4.63)
184
deci, vectorul < [ este caracterizat n reprezentarea [e
n
>

n=1
prin coecient ii c

n
, care pot convenabil plasat i ntr-o matrice-
linie (innit a n general):
< [ = (c

1
c

2
c

3
......) (4.64)
Produsul scalar a doi vectori [ > si [ >
[ >=

n=1
c
n
[e
n
> [ >=

n=1
d
n
[e
n
> (4.65)
are expresia cunoscut a:
< [ >= (c

1
c

2
......)

d
1
d
2
.
.
.

(4.66)
Fie un operator liniar oarecare

A. Act iunea sa asupra oric arui
vector este determinat a de act iunea asupra vectorilor unui sistem
complet de vectori. Dac a vom considera acest sistem ca ind
sistemul ortonormat (4.52), atunci act iunea operatorului

A este:

A[e
n
>=

k
A
kn
[e
k
> (4.67)
unde numerele A
kn
se numesc elementele de matrice ale o-
peratorului

A n reprezentarea sistemului complet de vectori
[e
k
>

k=1
. Din ultima relat ie, daca se t ine cont de condit ia de
ortonormare (4.58), rezult a:
A
kn
=< e
k
[

A[e
n
> (4.68)
185
Totalitatea numerelor A
kn
se plaseaza ntr-o matrice p atratic a cu
o innitate de linii si coloane:

A
11
A
12
.....
A
21
A
22
.....
.
.
.

(4.69)
Sunt valabile urm atoarele proprietat i:
relat iilor algebrice dintre vectori (ket sau bra) le corespund
aceleasi relat ii ntre matricile asociate
orice ecuat ie vectorial a
[ >=

A[ > (4.70)
cu
[ >=

n
c
n
[e
n
> [ >=

k
d
k
[e
k
>
este echivalenta cu ecuat ia matricial a:

d
1
d
2
.
.
.

A
11
A
12
.....
A
21
A
22
.....
.
.
.

c
1
c
2
.
.
.

(4.71)
adica cu egalit at ile:
d
k
=

n
A
kn
c
n
(4.72)
relat iilor algebrice ntre operatori:

C =

A +

B

C = a

A

C =

A

B (4.73)
186
le corespund respectiv ecuat iile matriciale:
C
ij
= A
ij
+ B
ij
C
ij
= aA
ij
(4.74)
C
ij
=

k
A
ik
B
kj
matricea asociat a operatorului unitate

I este matricea unitate
(elementele de pe diagonal a sunt egale cu 1 iar celelalte sunt zero):
I
jk
=< e
j
[

I[e
k
>=< e
j
[e
k
>=
jk
(4.75)
unui operator hermitic i corespunde o matrice hermitic a (adic a
o matrice care coincide cu complex-conjugata transpusei ei):
A
mn
=< e
m
[

A[e
n
>=< e
n
[

A
+
[e
m
>

=< e
n
[

A[e
m
>

= A

nm
(4.76)
unui operator unitar

U i corespunde o matrice unitar a:

U

U
+
=

U
+

U =

I

n
U
kn
U

mn
=
km
;

n
U

nk
U
nm
=
km
(4.77)

In cazul nit-dimensional putem calcula ntotdeauna determinan-


tul unei matrici. Dac a el este diferit de zero atunci matricea este
nesingular a. Pentru matricile unitare (4.77) rezult a:
[det U[ = 1 (4.78)
De obicei, ca vectori ai sistemului ortonormat complet (4.57) se
iau vectorii proprii au unui operator hermitic

A:
[e
k
>= [u
k
>

A[u
k
>= a
k
[u
k
> (4.79)
187
Matricea asociata oricarui operator n reprezentarea vec-
torilor sai proprii este diagonala deoarece:
A
mn
=< u
m
[ a[u
n
>= a
n
< u
m
[u
n
>= a
n

mn
(4.80)
iar pe diagonala ei gureaza chiar valorile proprii ale o-
peratorului.
4.2 Principiile mecanicii cuantice
Legile generale ale comport arii sistemelor atomice sunt descrise
n forma unor principii (postulate) ale Mecanicii cuantice. Ex-
primarea legilor Mecanicii cuantice nu se poate face f ar a folosirea
unui limbaj matematic abstract.

In cadrul principiilor sunt prezen-
tate at at formalismul de lucru cat si interpretarea formalis-
mului, adic a modul n care din m arimile cu care opereaz a teoria
se extrag rezultate cu semnicat ie zica.
4.2.1 Principiul I (principiul starilor)
Enunt : starea oric arui sistem zic la un moment dat este descris a
de unul sau mai mult i vectori normat i dintr-un spat iu Hilbert
[
1
>, [
2
>, ......[
K
> <
k
[
k
>= 1 k = 1, K (4.81)
mpreun a cu ponderile asociate p
1
, p
2
, ....p
K
, numere pozitive si
subunitare (0 p
k
1) pentru care
K

k=1
p
k
= 1 (4.82)
Observat ii si consecint e
188
Vectorii care descriu starea sistemului zic se numesc vectori
de stare, iar spat iul Hilbert caruia i apart in se numeste spat iul
starilor.
Vectorii de stare constituie generalizarea funct iilor de und a
(r, t) nt alnite n paragraful (4.1.2), folosite pentru descrierea
comport arii cuantice a unei particule far a spin. Funct ia de unda
este interpretat a ca o amplitudine de probabilitate de localizare
a particulei. Ea este continu a si integrabil a n modul p atrat, iar
patratul amplitudinii reprezint a densitatea de probabilitate de lo-
calizare. Condit ia de normare pentru funct ia de unda se scrie
explicit:

[(r, t)[
2
dV = 1 (4.83)
si ne arat a ca, probabilitatea pentru a g asi particula n spat iu la
momentul t este egal a cu 1, adic a reprezint a certitudinea. Pro-
dusul scalar a dou a funct ii de unda este denit prin:
< [ >

(r)(r)dr (4.84)
Spat iul starilor se schimb a odat a cu sistemul zic studiat. Pentru
un sistem de N particule far a spin, dac a vom nota cu r
1
, r
2
, ....r
N
vectorii lor de pozit ie fat a de un sistem x de axe, atunci vectorii
de stare sunt funct ii continue de aceste coordonate si de timp
(r
1
, r
2
, ....r
N
; t) (4.85)
normabile, pentru care condit ia general a (4.83) se scrie:

......

[(r
1
, r
2
...r
N
; t)[
2
dV
1
dV
2
....dV
N
= 1 (4.86)
189
Vectorii de stare pentru un sistem de una sau mai multe par-
ticule pot alesi nu numai n funct ie de coordonatele de pozit ie.
Orice particularizare a vectorilor de stare nseamn a alegerea unei
baze n spat iul starilor, ceea ce oglindeste anumite ipoteze asupra
sistemului studiat, bazate n ultim a instant a pe cunoasterea sa
experimental a.
Principiul I nu formuleaz a restrict ii asupra vectorilor de stare,
deci, orice vector al spat iului starilor ar putea gura printre vec-
torii de stare; n particular, dac a [
1
> si [
2
> sunt vectori de
stare, atunci si vectorul
[ >= c
1
[
1
> +c
2
[
2
> (4.87)
(c
1
, c
2
numere complexe) este un vector de stare. Astfel, prin-
cipiul I implica valabilitatea n Mecanica cuantica a principiu-
lui de suprapunere a starilor, proprietate cerut a de analiza
experient elor de difract ie.
Rostul vectorilor de stare este s a descrie propriet at ile starii sis-
temului, adica sa descrie statistica oric arei observabile a sistemu-
lui. Experinent a conduce la concluzia c a exist a dou a situat ii dis-
tincte:
- cazul starilor pure, caz n care propriet at ile sistemului rezulta
dintr-un singur vector de stare a c arui pondere este egal a cu 1
- cazul starilor mixte, caz n care sunt necesari mai mult i vec-
tori de stare mpreun a cu ponderile lor, pentru descrierea st arii
(cel mai frecvent nt alnit n practic a).
190
4.2.2 Principiul II
Enunt :
a. Oric arei m arimi observabile A a unui sistem zic i corespunde
un operator hermitic

A ce act ioneaza n spat iul starilor asociat
sistemului zic, operator care admite un sistem complet de vec-
tori proprii.
b. Valorile proprii ale operatorului asociat unei observabile repre-
zinta singurele valori pe care le poate lua observabila respectiv a
n condit iile experimentale create de m asurarea ei.
c. Operatorii

Q
k
si

P
k
, corespunzatori coordonatelor carteziene
de pozit ie q
k
si respectiv impulsurilor conjugate p
k
pentru un sis-
tem de particule, se construiesc n asa fel ncat s a e respectate
relat iile operatoriale:
[

Q
j
,

Q
k
] =

0 [

P
j
,

P
k
] =

0 [

P
j
,

Q
k
] = i
jk

I (4.88)
d. Pentru observabilele (energie, moment cinetic orbital) care n
cazul clasic sunt funct ii de variabilele dinamice, operatorul core-
spunzator n Mecanica cuantica se obt ine nlocuind, n expresia
clasica a observabilelor, variabilele canonice prin operatorii atasat i
lor.

In cazul n care observabilele nu sunt funct ii de variabilele di-
namice, se va recurge la alte considerat ii pentru a stabili expresia
operatorului asociat.
Observat ii si consecint e
Conform armat iei b, valorile proprii ale operatorului asociat
unei observabile au o semnicat ie zica direct a. Valorile proprii
ale unui operator se obt in din rezolvarea ecuat iei cu valori proprii
(4.45) pentru care sa caut a solut ii ce satisfac condit iile de regula-
ritate specice. Interpretarea dat a valorilor proprii este sprijinit a
191
de faptul c a spectrul de valori proprii al unui operator hermitic
este format din numere reale.
De asemenea, prin armat ia b se explica cuanticarea unor m a-
rimi zice (cele pentru care spectrul se valori proprii al operatoru-
lui asociat este discret) si necuanticarea altora (spectrul continuu
de valori proprii).

In legatur a cu valorile pe care le poate lua o observabil a, este


posibila o comparat ie directantre teorie si experient a, din care s a
rezulte corectitudinea operatorului asociat unei observabile con-
crete precum si nsasi corectitudinea formalismului n care m ari-
mile observabile sunt reprezentate prin operatori hermitici.
Referitor la ecuat ia cu valori proprii (4.45), se observ a ca o-
peratorul

A si valoarea proprie a au aceeasi dimensiune, ceea
ce nseamn a, conform principiului II, ca operatorul asociat unei
marimi zice are dimensiunea m arimii pe care o reprezint a.
Referitor la armat ia c, se poate sublinia ca, ntre Mecacnica
cuantica si cea clasica exist a o leg atur a puternic a ce se reecta n
structura formal a a Mecanicii cuantice. Dirac a emis ipoteza c a
n Mecanica cuantica trebuie s a existe o operat ie care sa implice
operatorii asociat i a dou a observabile, al c arei corespondent n
Mecanica clasica sa e operat ia de construire a parantezei Pois-
son pentru m arimile zice clasice respective.
Paranteza Poisson a dou a m arimi observabile ce depind de vari-
abilele canonice p si q are expresia dat a de relat ia (3.62) (din
capitolul anterior ) si se bucura de propriet at ile deja amintite de
liniaritate n factori, antisimetrie, identitatea lui Jacobi. In par-
ticular, parantezele Poisson pentru variabilele canonice p si q au
192
expresiile date de:
q
j
, q
k
= 0 p
j
, p
k
= 0 p
j
, q
k
=
jk
(4.89)
Propriet at ile parantezelor Poisson caracterizeaz a si operat ia de
formare a comutatorului a doi operatori liniari, denit a prin rela-
t ia (4.29):
[

B,

A] =

B

A

A

B = [

A,

B] antisimetrie (4.90)
[
1

A
1
+
2

A
2
,

B] =
1
[

A
1
,

B] +
2
[

A
2
,

B] liniaritate (4.91)
[

A

B,

C] =

A[

B,

C] + [

A,

C]

B (4.92)
[[

A,

B],

C] + [[

B,

C],

A] + [[

C,

A],

B] = 0 identitatea Jacobi (4.93)
Similitudinea propriet at ilor parantezei Poisson a dou a observabile
si ale comutatorului operatorilor asociat i face plauzibil a punerea
n corespondent a a acestor m arimi. Exist ansa o deosebire de care
va trebui s a t inem seama: n timp ce paranteza Poisson a dou a
funct ii reale este tot o funct ie reala, comutatorul a doi operatori
hermitici nu este un operator hermitic, ci unul antihermitic:
[

A,

B]
+
= (

A

B

B

A)
+
=

B
+

A
+


A
+

B
+
= [

A,

B] (4.94)
Se observ a ca, dac a se nmult este comutatorul cu num arul ima-
ginar i =

1, se obt ine un operator hermitic. Deci, nu este


neresc sa se stabileasca o corespondent a ntre paranteza Poisson
193
A, B si comutatorul i[

A,

B]. Trebuie doar s a intervin a un fac-
tor de proport ionalitate care s a asigure aceleasi dimensiuni can-
tit at ilor puse n corespondent a. Acest factor pentru comutatorul
operatorilor este chiar constanta Planck redus a .

In particular, pentru A = q
j
si B = q
k
, rezulta corespondent a:
q
j
, q
k

i

[

Q
j
,

Q
k
] (4.95)
Analog, pentru A = p
j
si B = p
k
, obt inem condit ia:
[

P
j
,

P
k
] = 0 (4.96)
Pentru A = p
j
si B = q
k
, deoarece p
j
, q
k
=
jk
corespondent a:
p
j
, q
k

i

[

P
j
,

Q
k
] (4.97)
conduce la realat ia:
[

P
j
,

Q
k
] =

i

jk

I (4.98)
Procedeul indicat de principiul II (armat ia d) de nlocuire a
variabilelor canonice prin operatorii asociat i lor n expresia cla-
sica a unei m arimi zice, permite construirea operatorilor asociat i
oric arei observabile cu corespondent clasic.
4.2.3 Principiul III (principiul interpretarii sta-
tistice)
A. Cazul pur
194
Enunt : la o m asurare a observabilei A, efectuat a la momentul t,
n starea pur a descrisa de vectorul de stare [ >, probabilitatea
ca rezultatul s a e o valoare proprie a
n
din spectrul discret al
operatorului asociat observabilei este:
p(a
n
) =
g
n

r=1
[c
nr
[
2
=
g
n

r=1
[ < nr[ > [
2
(4.99)
iar probabilitatea de a g asi un rezultat cuprins n intervalul (a, a+
da) din spectrul continuu este:
dp = (

s
[c
s
[
2
)d =

s
[ < s[ > [
2
d (4.100)
Observat ii si consecint e

In enunt ul principiului III al Mecanicii cuantice s-au respectat


notat iile din paragraful 4.1.5 referitoare la vectorii proprii pentru
spectrul discret si respectiv continuu pentru cazul general n care
valorile proprii sunt degenerate.
Principiul III exprima n mod explicit previziunile statistice ale
Mecanicii cuantice, previziuni ce rezult a din vectorul de stare.

In
afar a de vectorul de stare trebuie cunoscut i operatorul

A asociat
observabilei pe care o studiem, valorile si vectorii proprii ai aces-
tuia.
Statisticile observabilelor depind de timp, pentru c a si vectorul
de stare, deci coecient ii c
nr
si c
s
, dat i de relat ia (4.51) depind
de timp.
Condit ia de normare a vectorului de stare descompus dup a sis-
temul complet de vectori proprii ai operatorului

A asociat observ-
195
abilei A:

n=1
g
n

r=1
[c
nr
[
2
+

s=1
[c
s
[
2
d = 1 (4.101)
se transcrie, pe baza principiului III, sub forma:

n
p(a
n
) +

dp = 1 (4.102)
Astfel, se asigura condit ia de normare a probabilit at ilor, venind
n sprijinul interpretarii formulate de principiul III.
Valoarea medie a unei observabile
Deoarece principiile I si II ne arat a ce rezultate se pot obt ine
la m asurarea unei observabile si cu ce probabilit at i, ele permit
calcularea mediei statistice a observabilelor n ecare stare a
sistemului zic. Conform denit iei mediei statistice pentru o vari-
abil a aleatoare x, din teoria probabilit at ilor
x < x >

n
x
n
p
n
(4.103)
si t inand seama de interpretarea statistic a a rezultatelorn Mecanica
cuantica, avem:

A =

n
a
n
p(a
n
) +

a dp(a) =

n
g
n

r=1
a
n
[c
nr
[
2
+


s
a[c
s
[
2
d (4.104)
196
Folosind expresiile (4.51) pentru coecient ii c
nr
si c
s
obt inem:

A =

n
g
n

r=1
a
n
c
nr
< [

A[nr > +


s
ac
s
< [

A[s > d (4.105)


Deoarece vectorii [nr >si s >sunt vectori proprii ai operatorului

A, putem exprima valoarea medie a unei observabile prin relat ia:

A =

n
g
n

r=1
c
nr
< [

A[nr > +


s
c
s
< [

A[s > d(4.106)


Dac a vom t ine cont de liniaritatea produsului scalar n al doilea
factor, precum si de liniaritatea operatorului

A, expresia prece-
denta se poate scrie sub o form a foarte simpl a:

A =< [

A[ > (4.107)
Formula (4.107) ne arat a ca, dac a t inem cont de hermiticitatea
operatorului

A,

A este un numar real, n acord cu interpretarea
marimii zice A.
B. Cazul mixt
Dac a sistemul zic se aa ntr-o stare mixt a, atunci, pentru de-
scrierea propriet at ilor sale, adic a a statisticilor observabilelor sale,
nu este sucient un singur vector de stare. Statisticile observa-
bilelor, n acest caz nu pot descifrate decat ca o suprapunere
197
a unor statistici care ecare n parte rezult a dintr-un vector de
stare si intervin cu anumite ponderi.
Enunt : la m asurarea observabilei A, efectuat a la momentul t,
n starea descris a de vectorii de stare [
1
>, [
2
>, .......[
K
> si
ponderile p
1
, p
2
, ....p
K
, probabilitatea ca rezultatul s a e o valoare
proprie a
m
din spectrul discret este data de:
p(a
m
) =
K

k=1
p
k
g
m

r=1
[ < mr[
k
> [
2
(4.108)
iar probabilitatea de a g asi un rezultat n intervalul (a, a + da)
din spectrul continuu este:
dp =
K

k=1
p
k
(

s
[ < s[
k
> [
2
)d (4.109)
Observat ii si consecint e
Armat iile principiului III referitoare la cazul mixt constituie o
generalizare a cazului pur: probabilit at ile pentru diferitele rezul-
tate posibile se obt in prin nsumarea (cu ponderi) a probabilit a-
t ilor din cazul unor st ari pure ctive, care ar descrise de cate
unul din cei K vectori de stare.
Valoarea medie a unei observabilentr-o stare mixt a va , t inand
cont de Principiul III:

A =
K

k=1
p
k
<
k
[

A[
k
> (4.110)
198
Deci, media unei observabile ntr-o stare mixt a este o medie pon-
derat a a valorilor medii n stari pure descrise de ecare din vectorii
de stare.


In cazul mixt, condit ia (4.102) de normare a probabilit at ilor
este asigurat a de completitudinea sistemului de vectori proprii ai
operatorului

A, de normarea vectorilor de stare (4.81) si de pro-
prietatea (4.82) a ponderilor.
Pentru ca la un moment dat s a avem certitudinea rezultatului
obt inut la m asurarea unei observabile A, este necesar si sucient
ca tot i vectorii de stare s a e vectori proprii ai operatorului

A
atasat observabilei, pentru aceeasi valoare proprie din spectrul
discret.
4.2.4 Principiul IV (principiul evolut iei tem-
porale)
Armat iile cont inute n principiile anterioare s-au referit la starea
sistemului la un moment dat, dar, propriet at ile sistemelor sunt de-
pendente de timp (statisticile observabilelor se modic a n timp).
Enunt : pentru orice sistem cuantic exista un operator hermitic

H, numit operatorul hamiltonian, astfel ncat vectorii de stare


care descriu starea sistemului satisfac ecuat ia diferent iala de ordin
nt ai n raport cu timpul:
i

t
[
k
>=

H[
k
> k = 1, K (4.111)
Ponderile asociate nu depind de timp.
Ori de c ate ori este posibil, operatorul hamiltonian este construit
pornind de la funct ia lui Hamilton corespunz atoare sistemului n
cazul clasic.
199
Dac a sistemul evolueazan condit ii externe independente de timp,
caz n care are sens observabila energiei, atunci operatorul hamil-
tonian coincide cu operatorul energiei.
Observat ii si consecint e
Ecuat ia (4.111) se numeste ecuat ia Schr odinger generaliza-
ta sau ecuat ia Schr odinger dependenta de timp (sau tem-
porala).
Ecuat ia Schr odinger temporal a este liniar a si omogen a. Aceasta
asigur a efectiv valabilitatea principiului de suprapunere a st arilor,
posibilitate deschisa de principiul I.
Ecuat ia Schr odinger generalizat a este de ordinul nt ai n raport
cu timpul. De aici rezult a ca, vectorul de stare la momentul init ial
determin a univoc vectorul de stare la un moment ulterior. Si n
cazul cuantic, la fel ca si n cel clasic, starea la un moment dat
determin a starea la un moment de timp ulterior. Observ am ca si
din punct de vedere al evolut iei temporale starea se identica cu
vectorii de und a si ponderile asociate.
Produsul scalar a dou a solut ii ale ecuat iei Schr odinger general-
izate este constant n timp. Dac a [
1
> si [
2
> sunt doi vectori
de stare (deci satisfac ecuat ia Schr odinger temporal a) atunci
<
1
[
2
>
t
=<
1
[
2
>
t
o
(4.112)

In particular, dac a [
1
>= [
2
> atunci norma vectorului de
stare se conserva n timp. Dac a norm am vectorii de stare la
un moment init ial (< [ >
t
o
= 1), atunci ei vor normat i la
orice moment de timp ulterior (< [ >
t
= 1).

In situat iile care au analog clasic, legea de evolut ie se dovedeste


nrudit a cu ecuat ia Hamilton-Jacobi din Mecanica clasic a.
Sa consider am ca exemplu o particul a far a spin, de mas a m, aat a
200
ntr-un camp de fort a care deriv a din potent ialul V (r, t) (

F =
V (r, t)). Vom presupune ca fort a depinde explicit de timp,
deci nu suntem n cazul conservativ.

In aceste condit ii, n cazul
clasic, funct ia:
H =
p
2
2m
+ V (r, t) (4.113)
joaca rol de hamiltonian a. Ecuat iile de miscare, conform formal-
ismului Hamilton vor :
p
i
=
H
q
i
p = mv (4.114)
q
i
=
H
p
i
q = r (4.115)

In cazul cuantic, se admite c a operatorul hamiltonian corespun-


zator situat iei descrise este:

H =

2
2m
+ V (r, t) (4.116)
adica este operatorul obt inut din hamiltoniana clasic a prin subs-
titu
c tiile obisnuite p

P si r r. Atunci, conform principiului
IV, funct ia de und a (r, t), care descrie o stare pur a a particulei,
satisface ecuat ia :
i

t
=

2
2m
+ V (4.117)
adica tocmai ecuat ia Schr odinger temporal a, n forma ei init iala.
Variat ia n timp a valorii medii a unei observabile
201
Valoarea medie a unei observabile A, dat a n cazul unei stari pure
de relat ia (4.107) are n general o dependent a de timp. Derivata
madiei n raport cu timpul are o expresie simpl a:
d

A
dt
=<

[

A[ > + < [


A
t
[ > + < [

A[

> (4.118)
Vom nlocui n aceast a ultim a relat ie derivatele funct iei de unda,
folosind legea de evolut ie (4.111):
d

A
dt
=
1
i
< [

H

A[ > + < [


A
t
[ > +
1
i
< [

A

H[ >
= < [


A
t
[ > +
1
i
< [

A

H

H

A[ > (4.119)
Cei trei termeni pot scrisi formal ca valori medii ale anumitor
operatori:
d

A
dt
=


A
t
+
1
i
[

A,

H] (4.120)
Relat ia (4.120) reprezint a legea de evolut ie pentru valoarea
medie a unei observabile. Ea aminteste de rezultatul mecanicii
clasice pentru derivata n raport cu timpul a unei funct ii oarecare
de variabilele canonice p si q ale unui sistem si de timp:
df
dt
=
f
t
+f, H
cl
(4.121)
unde f, H
cl
este paranteza Poisson dintre funct ia f si funct ia
clasica a lui Hamilton pentru sistemul studiat.
202
Relat ia (4.120) este valabil a si n cazul starilor mixte.
Stari stat ionare
Fie un sistem care evolueaza n condit ii exterioare independente
de timp.

In acest caz, conform principiului IV, operatorul hamil-
tonian

H coincide cu operatorul energiei. Fie vectorul de stare ce
caracterizeaz a sistemul la un moment dat:
[
st
(t) >= [u
m
> e

E
m
t
(4.122)
unde E
m
este o valoare proprie din spectrul discret al energiei,
iar [u
m
> un vector propriu corespunz ator operatorului energiei
(hamiltonian) ce satisface ecuat ia cu valori proprii:

H[u
m
>= E
m
[u
m
> (4.123)
Act iunea operatorului energiei asupra vectorului de stare [
st
>
va :

H[
st
>= e

E
m
t

H[u
m
>= E
m
[
st
> (4.124)
Se veric a imediat c a vectorul de stare [
st
> verica ecuat ia
Schr odinger temporal a (4.111), deci [
st
> este o solut ie a a
ecuat iei Schr odinger temporale, pentru o dependent a de timp fac-
torizat a. Starea descris a de vectorul de stare (4.122) se numeste
stare stat ionara si are urm atoarele propriet at i:
- la orice moment de timp, [
st
(t) > este un vector propriu al
operatorului energiei (4.123), astfel ncat n starea descris a de el
energia sistemului are o valoare bine determinata
203
- n starea descris a de relat ia (4.122) statistica oricarei obser-
vabile independente de timp este constanta n timp, ceea
ce conduce la urmatoarea relat ie:
[

A,

H] = 0 (4.125)
proprietate ce se veric a imediat pe baza relat iei (4.124) si a her-
miticit at ii operatorului

H.
4.2.5 Principiul V
Procesul de masurare a unei observabile este un proces de interac-
t ie a unui sistem cuantic cu un aparat de m asur a, un sistem macro-
scopic ce asculta de legile zicii clasice.

In urma unei m asur atori
sistemul cuantic ia valori bine determinate pentru unele dintre ob-
servabilele sale, conform principiilor II si III. Masur atoarea nsa
modica starea sistemului. Corectitudinea previziunilor asupra
comport arii sistemului asupra c aruia s-a efectuat o m asur atoare
poate n principiu testat a prin noi m asur atori.
Experient a arat a ca, dac a pentru un sistem masur am observabila
A si gasim rezultatul a, si imediat dupa aceea masur am din
nou observabila A obt inem acelasi rezultat a.
Enunt : daca se masoar a efectiv observabila A pentru un sis-
tem zic descris de vectorul de stare [ > si se obt ine rezultatul
a
n
, atunci vectorul de stare imediat dup a efectuarea masur atorii
este:
[

>= [
a
n
>=
P
a
n
[ >

< [P
a
n
[ >
(4.126)
unde P
a
n
este proiectorul pe subspat iul asociat valorii proprii.
204
Observat ii si consecint e
Enunt ul principiului V de mai sus, f acut pentru cazul pur se
poate extinde cu usurint a la cazul mixt.
Principiul V arm a producerea unui salt al vectorului de stare
n urma operat iei de masurare a unei observabile, n contrast cu
evolut ia continu a a vectorului de stare atunci c and asupra sis-
temului nu se intervine cu aparate de m asur a. Rezultatul este
diferit de cel din Mecanica clasica, unde efectuarea unei masur atori
asupra unui sistem poate condus a astfel ncat practic s a nu se
modice starea sistemului.
Dup a m asur atoare vectorul de stare evolueaz a din nou continuu,
pornind de la starea (4.126), respect and ecuat ia Schr odinger gen-
eralizat a (4.111) at ata timp c at sistemul nu mai este perturbat de
o alt a m asur atoare.
Starea obt inuta n urma m asur atorii este determinat a nu numai
de starea anterioar a m asur atorii, ci si de interact ia dintre sistem
si aparatul de m asur a, care a condus la realizarea rezultatului a
n
.
Situat ia aceasta este duferit a de cea din zica clasic a, unde rezul-
tatele unei masur atori evident iaza numai propriet at ile sistemului
si permit determinarea st arii.

In paragraful (4.1.6) am introdus not iunea de observabile com-


patibile si incompatibile plec and de la comutatorul lor. Am vazut
ca, pentru dou a observabile, condit ia necesara si sucienta ca s a
e compatibile este ca operatorii asociat i sa admit a un sistem co-
mun de vectori proprii. Conform principiului V, dou a observabile
compatibile ce caracterizeaz a starea unui sistem sunt simultan
bine determinate.
205
4.3 Probleme
4.1 Folosind regulile algebrei bra-ket demonstrat i urm atoarele
relat ii:
(a) tr(

X

Y ) = tr(

Y

X);
(b) (

X

Y )
t
=

X
t

Y
t
unde

X,

Y sunt doi operatori oarecare.
Rezolvare:
a. Sa consider am o baz a ortonormat a [ a >. Conform denit iei
trasei, n reprezentarea matriceal a:
tr(

X

Y ) =

(a)
< a [

X

Y [ a >
Dac a introducem un nou set complet de st ari:
tr(

X

Y ) =

(a)

(a

)
< a [

X [ a

>< a

[

Y [ a >
=

(a)

(a

)
< a

[

Y [ a >< a [

X [ a

>
=

(a

)
< a

[

X

Y [ a

>
= tr(

Y

X)
S-a folosit faptul c a:
< a [

X [ a

> < a

[

Y [ a >
sunt numere deci comuta ntre ele.
Problema se poate generaliza pentru cazul a n operatori (

X
n
).
206
Trasa produsului dintre acestia posed a proprietatea de ciclicitate,
n sensul ca:
tr(

X
1

X
2
...

X
n
) = tr(

X
n

X
1
...

X
n1
)
b. Pornim de la un element oarecare al matricei transpuse (

X

Y )
t
:
< a [


X

Y

t
[ b >=< b [

X

Y [ a >

(c)
< b [

X [ c >

< c [

Y [ a >

(c)
< c [

Y [ a >

< b [

X [ c >

(c)
< a [

X
t
[ c >< c [

Y
t
[ b >
= < a [

X
t

Y
t
[ b >
Ca urmare s-a demonstrat relat ia:
(

X

Y )
t
=

X
t

Y
t
4.2 Sa se demonstreze ca operatorii:.
(a) componente impuls: p
x
, p
y
, p
z
;
(b) hamiltonian pentru o particul a liber a

H =
1
2m


2
x
2
+

2
y
2
+

2
z
2

207
sunt hermitici.
Rezolvare:
a. Un operator

A este hermitic dac a si numai dac a:
+


Avdx =
+

u

A

vdx
unde s-a considerat c a funct iile u,v depind doar de coordonata x :
u = u(x)
v = v(x)

In cazul n care operatorul



Acoincide cu operatorul impuls:

A = i

x
se obt ine:
+

i
dv
dx

dx = i
+

dv
= iu

v [
+

+i
+

v
du

dx
dx
=
+

i
du
dx

dx
Primul termen este nul deoarece descreste sucient de repede n
apropierea limitelor de integrare. S-a obt inut astfel ceea ce tre-
buia demonstrat.
208

In mod similar se procedeaz a si pentru celelalte dou a componente.


b. Problema este rezolvat a dac a se verica faptul c a operatorii:

2
/x
2
,
2
/y
2
,
2
/z
2
sunt hermitici. Fie:

A =

2
x
2
w =
v
x
Atunci se obt ine:
+

2
v
x
2

dx =
+

w
x
dx
= u

w [
+

w
u

x
dx
=
+

w
u

x
dx =
+

v
x
u

x
dx
Pe de alta parte membrul al doilea al condit iei de ciclicitate este:
+

2
u
x
2

vdx =
+

2
u

x
2
vdx =
+

vdx
=

v [
+

v
x
dx
209
=
+

v
x
dx
Deoarece s-a obt inut acelasi rezultat operatorul
2
/x
2
este her-
mitic. La fel se procedeaz a si cu
2
/y
2
,
2
/z
2
. Folosind regulile
de calcul (adunarea) ntre operatorii hermitici rezultatul cerut de
punctul (b) este evident.
4.3 I Sa se demonstreze urmatoarele relat ii dintre operatorii

A,

B,

C
(a) [

A

B,

C] =

A[

B,

C] + [

A,

C]

B;
(b) [

A,

B

C] =

B[

A,

C] + [

A,

B]

C
II Sa se arate c a dac a

A,

B sunt operatori ce veric a relat ia:

[

A,

B],

A
m

= 0
atunci:
[

A
m
,

B] = m

A
m1
[

A,

B]
Rezolvare:
I Folosim denit ia comutatorilor:
a.
[

A

B,

C] =

A

B

C

C

A

B +


A

C

B

A

C

B

=

A

B

C

C

B


A

C

C

A


B
=

A[

B,

C] + [

A,

C]

B
210
b.
[

A,

B

C] =

A

B

C

B

C

A +

B

A

C

B

A

C

=

B


A

C

C

A


A

B

B

A


C
=

B[

A,

C] + [

A,

B]

C
II Demonstr am valabilitatea acestei relat ii prin induct ie:
m = 1
[

A,

B] = [

A,

B]
presupunem relat ia adev arat a pentru m :
[

A
m
,

B] = m

A
m1
[

A,

B]
demonstr am pentru m + 1.

Inmult im relat ia anterioar a la st anga cu



As i apoi adun am
cantitatea

A
m


A

B

B

A

in ambii termeni:

A[

A
m
,

B] =

A


A
m

B

B

A
m

=

A
m+1

B

A

B

A
m
= m

A
m
[

A,

B] = m

A
m


A

B

B

A

A[

A
m
,

B] +

A
m
[

A,

B] = m

A
m


A

B

B

A

+

A
m


A

B

B

A

= (m + 1)

A
m


A

B

B

A

= (m + 1)

A
m
[

A,

B]
Pe de alta parte, condit ia problemei nseamn a:

[

A,

B],

A
m

= 0
211
[

A,

B]

A
m


A
m
[

A,

B] = 0


A

B

B

A


A
m
=

A
m


A

B

B

A

Deci revenind n relat iile anterioare:

A[

A
m
,

B] +

A
m
[

A,

B] =

A

A
m

B

A

B

A
m
+ A
m


A

B

B

A

=

A
m+1

B

A

B

A
m
+


A

B

B

A


A
m
=

A
m+1

B

A

B

A
m
+

A

B

A
m


B

A
m+1
=

A
m+1

B

B

A
m+1
Ca urmare relat ia este adev arat a si pentru m + 1.
[

A
m+1
,

B] = (m + 1)

A
m
[

A,

B]
4.4 Sa se demonstreze valabilitatea urm atoarelor relat ii de co-
mutare:
a. [ x, p
x
] = i; [ x, p
y
] = 0; [ p
x
, p
y
] = 0;
b. [ x,

l
x
] = 0; [ x,

l
y
] = i z;
c. [

l
x
,

l
y
] = i

l
z
; [

l
y
,

l
z
] = i

l
x
; [

l
z
,

l
x
] = i

l
y
;
d. [

l
2
,

l
x
] = 0
unde

loperatorul moment cinetic;

l
x
,

l
y
,

l
z
componentele aces-
tuia ntr-un sistem de referint a cartezian.
Rezolvare:
a.
[ x, p
x
] = x p
x
p
x
x
212
= x

i

x

i

x

x
= i

x


x
(x)

= i

x
x

= i
[ x, p
y
] = x p
y
p
y
x
= x

i

y

i

y

x
= i

y


y
(x)

= i

y
x

= 0
[ p
x
, p
y
] = p
x
p
y
p
y
p
x

i

x

i

y

i

y

i

x

=
2

= 0
Rezultatele se pot generaliza sub forma:
[ q
i
, p
j
] = i
ij
=
i, i = j
0, i = j
213
b. Momentul cinetic se calculeaza ca:

l
2
=

l
2
x
+

l
2
y
+

l
2
z
unde componentele pe axele carteziene cu ajutorul denit iei:

l =

r

p =

i

j

k
x y z
p
x
p
y
p
z

l
x
= y p
z
z p
y
= i

y

z
z

y

l
y
= z p
x
x p
z
= i

z

x
x

z

l
z
= x p
y
y p
x
= i

z

y
x

x

Ca urmare folosind denit iile operatorilor, observat ia ca:


[ q
i
, q
j
] = 0; [ p
i
, p
j
] = 0
si propriet at ile comutatorilor se poate scrie:
[ x,

l
x
] = [ x, y p
z
z p
y
] = [ x, y p
z
] [ x, z p
y
]
= y[ x, p
z
] + [ x, y] p
z
z[ x, p
y
] [ x, z] p
y
= 0
[ x,

l
y
] = [ x, z p
x
x p
z
] = [ x, z p
x
] [ x, x p
z
]
= z[ x, p
x
] + [ x, z] p
x
x[ x, p
z
] [ x, x] p
z
= iz
214
c.
[

l
x
,

l
y
] = [ y p
z
z p
y
, z p
x
x p
z
] = [ y p
z
, z p
x
] + [ z p
y
, x p
z
]
= y z[ p
z
, p
x
] + y[ p
z
, z] p
x
+ z[ y, p
x
] p
z
+ p
x
[ y, z] p
z
+
+ z x[ p
y
, p
z
] + z[ p
y
, x] p
z
+ x[ z, p
z
] p
y
+ [ z, x] p
z
p
y
= y[ p
z
, z] p
x
+ x[ z, p
z
] p
y
= y[ z, p
z
] p
x
+ x[ z, p
z
] p
y
= ( y p
x
+ x p
y
)[ z, p
z
] =
= i

l
z
Celelalte relat ii de la punctul (c) rezult a prin permut ari ciclice.
d.
[

l
2
,

l
x
] = [

l
2
x
+

l
2
y
+

l
2
z
,

l
x
]
= [

l
2
x
,

l
x
] + [

l
2
y
,

l
x
] + [

l
2
z
,

l
x
]
=

l
x
[

l
x
,

l
x
] + [

l
x
,

l
x
]

l
x
+

l
y
[

l
y
,

l
x
] +
+[

l
y
,

l
x
]

l
y
+

l
z
[

l
z
,

l
x
] + [

l
z
,

l
x
]

l
z
= i

l
y

l
z

l
z

l
y
+

l
z

l
y

l
y

l
z

= 0
4.5 Fie o particul a cuantic a descrisa de funct ia de unda:
(x) = Aexp(
x
2
2a
2
+ ik
0
x)
unde A, a, x
0
constante. S a se calculeze urmatoarele m arimi
medii:
215
(a) 'x` ; 'x` ;
(b) 'p` ; 'p` ;
(c) 'x
2
` ; 'x
2
` ;
(d) 'p
2
` ; 'p
2
`
Se cunosc integralele:
+

exp

ax
2

dx =

a
+

x
2
exp

ax
2

dx =
1
2a

a
(vezi Anexa C)
Rezolvare:
a. Folosim denit ia valorilor medii si t inem cont de faptul c a
funct ia de unda are o parte real a si una imaginar a:
(x) = Aexp

x
2
2a
2

exp(ik
0
x)
'x` =
+

x[[
2
dx
= [A[
2
+

xexp

x
2
a
2

dx = 0
216
'x` = x 'x`
b.
'p` =
+

pdx = i
+

x
dx
= i
+

x
a
2
+ ik
0

dx
= i
1
a
2
+

xdx + k
0
+

dx
= k
0
unde s-a folosit condit ia de normare:
+

dx = 1
'p` = p 'p`
c.

x
2

=
+

x
2
[[
2
dx
= [A[
2
+

x
2
exp

x
2
a
2

dx = [A[
2
1
2

a
3
217
Amplitudinea se determin a din condit ia de normare:
+

dx = 1
[A[
2
+

exp

x
2
a
2

dx = [A[
2
a

[A[
2
=
1
a

Ca urmare:

x
2

=
1
a

1
2

a
3
=
1
2
a
2

x
2

x
2

'x`
2
=
1
2
a
2
d.

p
2

=
+

p
2
dx =
2
+

x
2
dx
=

2
a
2
+

dx
2
+

x
a
2
+ ik
0

2
dx
=

2
a
2

2
+

x
2
a
4
2ik
0
x
a
2
k
2
0

dx
=

2
2a
2
+
2
k
2
0
218
Rezultatul cerut este:

p
2

p
2

'p`
2
=

2
2a
2
+
2
k
2
0

2
k
2
0
=

2
2a
2
4.6 (a) Sa se g aseasca solut ia ecuat iei Schrodinger atemporal
a pentru o particul a care se misca ntr-o cutie rigid a unidimen-
sional a cu peret i n punctele x = 0si x = 5a, aconstant a pozi-
tiv a.
(b) Sa se determine valorile proprii ale energiilor.
(c) Sa se scrie funct iile proprii asociate.
Rezolvare:
(a). Ecuat ia diferent iala atemporal a a lui Schr odinger pentru
aceast a miscare este:

x
2
+
2mE

2
= 0
Facem notat ia:
k
2
=
2mE

2
Ecuat ia diferent iala ce trebuie rezolvat a devine:

x
2
+ k
2
= 0
cu condit iile la limit a:
(0) = (5a) = 0
219
Analizam cazurile posibile ale miscarii:
E < 0 k
2
< 0. In acest caz ecuat ia caracteristic a are
solut ii reale si deci funct ia de unda va exprimat a prin
solut ii cu exponent real, deci nemarginite. Condit iile la li-
mite impunns a anularea funct iei de undan aceste puncte,
deci condit ia E < 0 nu poate posibil a.
E < 0 k
2
< 0.
In acest caz ecuat ia caracteristic a are solut ii imaginare si deci
funct ia de unda va exprimat a prin solut ii cu exponent imaginar,
deci marginite.
(x) = Asin kx + Bcos kx
Constantele A, Bse determina din condit iile la limit a:
B = 0
Asin 5ak = 0
5ak
n
= n, n = 0, 1, 2, ...
k
n
=
n
5a
(b). Revenindn notat ia lui k obt inem valorile proprii ale energiei:
E
n
=

2
2m


5a

2
n
2
S-a obt inut un spectru discret de valori cuanticat de num arul
n
2
.
(c) Funct iile proprii asociate acestor valori ale lui k
n
sunt:

n
= A
n
sin k
n
x
= A
n
sin
n
5a
x
220
Constanta A
n
o determin am din condit ia de normare:
5a

0
[
n
[
2
dx = 1 A
2
n
5a

sin
n
5a
x

2
dx
=
1
2
A
2
n
5a

1 cos
2n
5a
x

dx =
5a
2
A
2
n
= 1
A
n
=

2
5a
Ca urmare:

n
=

2
5a
sin
n
5a
x
4.7 O particul a este descrisa de funct ia de unda:
(x) =

Ax, a x a
0, x < a, x > a
(a) Determinat i constanta Adin condit ia de normare;
(b) Calculat i probabilitatea de a g asi particula undevan regiunea
0 x
1
2
a.
(c) Calculat i pozit ia medie a particulei.
Rezolvare:
(a) Condit ia de normare conduce la:
a

a
[
n
[
2
dx = 1
221
[ A [
2
a

a
x
2
dx = 1
[ A [
2
2a
3
3
= 1
A =

3
2a
3
(b) Probabilitatea de a g asi particula undeva n zona 0 x
1
2
a este:
a/2

0
[
n
[
2
dx =
3
2a
3
a/2

0
x
2
dx
=
3
2a
3
1
3
a
3
8
=
1
16
(c) Valoarea medie a pozit iei particulei este:
a

n
x

n
dx =
a

a
x [
n
[
2
dx
=
3
2a
3
a

a
x
4
dx
= 0
Valoarea medie a pozit iei particulei se a a n pozit ia central a.
4.8 Sa se determine solut ia ecuat iei Schrodinger dependenta de
222
timp a unei particule de mas a msi impuls p, care se misca uni-
dimensional ntr-un spat iu caracterizat de potent ialul constant V
0
.
Rezolvare:
Ecuat ia Schrodinger dependent a de timp este:
i
(x, t)
t
=

2
2m

2
(x, t)
t
2
+ V
0
(x, t)
Pentru a rezolva aceast a ecuat ie vom cauta o solut ie de forma:
(x, t) = (x)F(t)
n care variabilele spat iu si timp sunt separate. Dup a nlocuire n
ecuat ie gasim:
1
f
df
dt
=
i

2
2m
d
2

x
2
+ V
0
= C
Din prima ecuat ie diferent iala, dupa separarea variabilelor f si
t si integrare, rezulta (Cconstant):

df
f
=
i

dt
f = f
0
exp

Ct

, f
0
const.
Propunem ca solut ie pentru cea de-a doua ecuat ie diferent iala ,
forma exponent iala
(x) =
0
exp

px

223
Vericand aceast a solut ie rezulta:

2
2m

2
+ V
0
= C
p
2
2m
+ V
0
= C
adica tocmai energia total a a particulei, care poate avea orice
valoare posibil a (spectru discret). Solut ia general a devine:
(x, t) =
0
exp

px

f
0
exp

Ct

= Aexp

(px Ct)

= Aexp

px

p
2
2m
+ V
0

Conform principiului superpozit iei starilor si considerand V


0
= 0,
solut ia general a n reprezentarea impulsului este:
(x, t) =
+

A(p) exp

px
p
2
2m
t

dp
224
Anexa A
Elemente de calcul
variat ional
O funct ional a este o generalizare a unei funct ii matematice. Ea
reprezinta o regul a prin care unei funct ii oarecare i se asociaz a un
numar.
Act iunea se deneste ca:
S =

t
2
t
1
L(q, q, t)dt
Condit ia ca funct ia sa aib a un extrem, implic a:
S = 0
Aceasta m arime corespunde variat iei funct iei la trecerea de la o
traiectorie q
i
(t) ( i = 1, l) la alta q

i
(t) (i = 1, l) pentru care se
produce o variat ie a coordonatelor generalizate cu q = q

i
(t)q
i
(t)
si ale vitezelor generalizate corespunzatoare:
q
i
(t) = q

i
(t) q
i
(t) =
d
dt
[q

i
(t) q
i
(t)] =
d
dt
q
i
225
Variat ia funct ionalei ar corespunde unei comut ari de pe o traiec-
torie pe alta:
S =

t
2
t
1
L(q + q, q + q, t)dt

t
2
t
1
L(q, q, t)dt
=

t
2
t
1
L(q + q, q + q, t)dt L(q, q, t)dt =

t
2
t
1
L(q
i
, q
i
, t)dt
sau
S =

t
2
t
1
l

i=1

L
q
i
q
i
+
L
q
i
q
i

dt
deoarece deplas arile virtuale nu depind de timp.
Deoarece:
L
q
i
q
i
=
L
q
i
d
dt
(q
i
) =
d
dt

L
q
i
q
i

d
dt

L
q
i

q
i
atunci,
S =

t
2
t
1
l

i=1

L
q
i
q
i
+
d
dt

L
q
i
q
i

d
dt

L
q
i

q
i

Cum q
i
(t
1
) = q
i
(t
2
) = 0, din relat ia de mai sus rezulta:

t
2
t
1
l

i=1
d
dt

L
q
i
q
i

=
l

i=1
L
q
i
q
i
[
t
2
t
1
= 0
Atunci, variat ia act iunii va lua forma:
S =

t
2
t
1
l

i=1

L
q
i

d
dt

L
q
i

q
i
dt
226
Conform principiului lui Hamilton, dac a traiectoria este real a,
atunci ultima integral a trebuie s a se anuleze oricare ar variat iile
q
i
. Deoarece aceste deplasari sunt independente ntre ele, pentru
ca variat ia S sa e nul a este necesar ca:
d
dt

L
q
i

L
q
i
= 0 k = 1, l
adica ecuat iile lui Lagrange.
227
228
Anexa B
Funct ia
Simbolul (x) introdus de Dirac (1930) nu noteaz a o funct ie, ci
un anumit proces de trecere la limit a , nt alnit n multe probleme
de zica. Propriet at ile marimii (x) sunt concentrate n relat iile
de mai jos:
a. (x) = 0 pentru x = 0
b. (0) are o valoare nem arginit de mare
c.

f(x)(x)dx = f(0)
Funct ia f(x) se presupune continu a si cu derivate continue. Pen-
tru f(x) = 1 rezult a:

(x) = 1

In general, nt alnim funct ia (x x


o
) care are punctul de singu-
laritate n x = x
o
si pentru care vor valabile relat iile:
229
a. (x x
o
) = 0 pentru x = 0
b. (x x
o
) este nemarginit a pentru x = x
o
c.

f(x)(x x
o
)dx = f(x
o
)
Din aceste ultime propriet at i rezulta ca:

b
a
f(x)(x x
o
)dx = f(x
o
) dac a x
o
[a, b]
0 dac a x
o
[a, b]
230
Anexa C
Integrale Poisson
Integralele Poisson sunt de tipul:
I
n
=

0
e
ax
2
x
n
dx, n N
Una din metodele de rezolvare este integrarea prin p art i:
I
n=

0
e
ax
2
x
n
dx =
1
2a

0
d

e
ax
2

x
n1
=
1
2a

e
ax
2
x
n1

0
+
n 1
2a

0
e
ax
2
x
n2
dx
=
n 1
2a
I
n2
, n 2, n N
S-a obt inut astfel o relat ia de recurent a care permite g asirea tu-
231
turor integralelor I
n
cunoscand valoarea corespunz atoare lui n=0:
I
0
=

0
e
ax
2
dx
n = 1 :
I
1
=

0
e
ax
2
xdx =
1
2a
n = 2 :
I
2
=

0
e
ax
2
x
2
dx =
1
4a

a
n = 3 :
I
3
=

0
e
ax
2
x
3
dx =
1
4a
3
n = 4
I
4
=

0
e
ax
2
x
4
dx =
3
8a
2

a
232
Bibliograe
[1] Serban T it eica, Curs de MECANIC

A TEO-
RETIC

A - Not iunile si legile Mecanicii newtoniene,


Universitatea Bucuresti, Facultatea de Fizic a, Bu-
curesti, 1975
[2] Serban T it eica, Curs de MECANIC

A TEO-
RETIC

A - Mecanic a analitic a, Universitatea


Bucuresti, Facultatea de Fizic a, Bucuresti, 1978
[3] Viorica Florescu, Mecanic a cuantica, partea
I-a, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Fizic a,
Bucuresti, 1979
[4] I.M. Popescu, Fizica, vol. I, II, Editura
Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1982
[5] Traian I. Cret u, FIZICA - Curs universi-
tar, Editura Tehnica, Bucuresti, 1996
[6] Emil Petrescu, Fizica - vol. I, II, Editura
Bren, Bucuresti, 2003
233
[7] M. Sanduloviciu, Mecanica, litograa Univ.
Al. I. Cuza Iasi, Iasi, 1983
[8] Atam P. Arya, Introduction to Classical
Mechanics, Prentice Hall International, Inc., 1990
[9] A. Messiah, Quantum Mechanics, North
Holland, Amsterdam, 1968
234